Lecţia 24

POZIŢIILE LA VIOARĂ

În deprinderile cîştigate pînă acum, lucrînd variate exerciţii, studii şi melodii, am folosit potriviri de sunete cuprinse între cea mai joasă coardă a viorii — sol — şi sunetul însemnat cu nota do, aşezată pe a doua linie suplimentară deasupra portativului :

Mîna stîngă a făcut diferite mişcări, în trecerile de pe o coardă pe alta, variate mişcări de acomodare pentru buna cădere a degetelor pe coarde, sau mişcări de extensie. Totuşi, ea nu s-a mişcat de pe locul în care am învăţat să producem primele sunete, păstrînd mereu aceeaşi distanţă faţă de coarda liberă (de prăguş).

Mîna stingă a lucrat pînâ acum la distanţă de o secundă (ton sau semiton) de coardele libere (de la prăguş).

Dar noi am putut observa că, pornind de la prăguş, în sus, spre căluş, se pot obţine sunete din ce în ce mai înalte şi, fiindcă limba viorii ne mai oferă o distanţă de ajuns de mare faţă de cea deja străbătută, bănuim că există încă multe posibilităţi de a ne îmbogăţi cîntatul la vioară.

Am observat, poate, că elevii mai înaintaţi cîntă studii şi melodii mai complicate, mişcînd mîna pe toată lungimea limbii viorii. Aceasta uşurinţă se cîştigă cu încetul şi, mai ales, treptat.

Vom învăţa să mişcăm corect mîna stingă de-a lungul limbii viorii, înaintînd treptat. Cum? Degetele ocupă pe rlnd, Iară salturi, locurile ocupate pînâ acum de alte degete, însă cu o treaptă mai sus. Treapta urcată reprezintă un interval de secundă. Astfel :

Pe coarda sol:Degetul l se mută de pe locul în care producea sunetul la, pe locul degetului 2, care producea sunetul

si. De aici urmează multe schimbări: degetul 2 va lua locul degetului 3, producînd sunetul do; degetul

3, luînd locul degetului 4, va produce sunetul re, iar degetul 4 va ocupa un loc nou, pe care va produce sunetul mi.

Pe fiecare coardă se vor produce aceste înlocuiri, iar degetul 4 ocupă un loc nou: mi pe coarda sol, si pe coarda re, fa pe coarda la, do pe coarda mi.

Este adevărat că pe coarda mi, sunetul do ne este deja cunoscut, dar de data aceasta îl obţinem fără extensie.

Vom urmări mai lămurit aceste înlocuiri, pe schemele cunoscute din primul caiet, cînd obţinem primele sunete, pe rînd.

Cerculeţele neînnegrite reprezintă locurile părăsite.

Mişcînd mîna stîngă pe o distanţă de interval de secundă, putem parcurge noi trepte pe lungimea limbii viorii.

Treptele acestea, pe care le vom învăţa pe rînd, una după alta (iar apoi şi legăturile dintre ele), se numesc poziţii.

În lucrul nostru de pînă acum, mîna stîngă a stat în aceeaşi poziţie, pe care o numim poziţia întîi.În poziţia întîi, degetele se aşezau pornind de la coarda liberă cu o distanţă de secundă.Astăzi, am cîştigat o nouă poziţie, în care degetul întîi se găseşte pe fiecare coardă la o distanţă de

terţă. Ea se numeşte poziţia a doua.Înainte de a începe să lucrăm în poziţia a doua, să privim schemele cîtorva poziţii (II, III, IV), ca să

ne dăm seama mai bine de înlocuirile care se produc de la o poziţie la alta.

Ajungînd în poziţia a patra, ne dăm seama că am cîştigat pe fiecare coardă sunetele unei octave :

Acum, după ce ne-am dat seama bine ce înseamnă poziţiile la vioară, să începem să lucrăm:

Poziţia II

Am spus că degetele se mută de pe locurile lor, ocupînd locurile alăturate, depărtîndu-se de coarda liberă cu o distanţă de terţă.

Cum ne vom obişnui degetele cu aceste locuri noi? Nu avem o măsură egală de înaintare pentru toate degetele şi nici chiar pentru legetul întîi: aci înaintează pe coardă cu distanţa unui interval de secundă mare, aci cu distanţa unui interval de secundă mică. În afară de aceasta, înaintarea ar fi mecanică. Am învăţat mereu că orice aşezare de deget reprezintă un sunet, care este corect sau nu, numai în raport cu alt sunet. Numai intervalele pot fi false. Ne vom folosi deci în această înaintare a mîinii de un control al intonaţiei. Acest control se va face cu coarda liberă.

Vom începe să lucrăm poziţia II, căutînd locul degetului al doilea, fiindcă el ne înlesneşte cel mai bun control: pe fiecare coardă, el se găseşte la un interval de cvartă, iar pe coardele re, la şi mi formează o octavă cu coarda liberă alăturată:

Coarda sol

Coarda re

Coarda la

Coarda mi

Aşa cum am procedat în poziţia I, şi aici, şi mai cu seamă aici — într-o poziţie nouă — vom căuta să nu ridicăm degetele de pe coardă, decît atunci cînd nu se poate cînta fără această ridicare.

Gama do major

DUET

Charles Auguste de Bériot(1802 – 1870)