GC+2

Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Relaţii Economice

Internaţionale

Dezvoltarea gândirii critice şi creative

Conf.univ.dr. Raluca-Elena Hurduzeu

Gândirea CriticăStructura cursului

Gândirea critică - preambul,

Gândirea criticâ – noţiuni generale,

Definirea conceptului de gândire critică,

Caracteristicile gândirii critice,

Modalităţi de cultivare şi dezvoltare a gândirii critice,

Concluzii,

Bibliografie.

Gândirea critică - preambul

Trăim într-o societate aflată în continuă schimbare; pe

măsură ce lumea devine tot mai complexă trebuie, mai

mult ca oricând, să fim capabili să rezolvăm probleme

dificile, să examinăm critic contextul, să cântărim

alternativele şi să luăm decizii argumentate şi în

cunoştinţă de cauză.

Este evident că a gândi critic este o capacitate care

trebuie dezvoltată şi încurajată.


Pentru a utiliza bine informaţiile, va trebui să se aplice

un set de deprinderi de gândire care să ofere

posibilitatea de a sorta informaţia cu eficienţă.

Pentru aceasta va trebui să se parcurgă un proces

sistematic de analiză şi reflecţie critică, de evaluare a

soluţiilor posibile, de alegere a soluţiei adecvate şi

respingerea argumentată a celor mai puţin adecvate.


Lumea contemporană este o lume complicată. Şi asta nu

numai datorită bombardamentului informaţional,

globalizării, ritmului schimbării tehnologice, deşi şi

acestea sunt de natură să ne asigure o porţie zilnică

considerabilă de stres. Este şi o lume dominată de

retorică, anti-sistematică, de ideologii conflictuale,

etc.


Nimeni nu se îndoieşte de faptul că informaţiile sunt importante. Oamenii trebuie să ştie foarte multe lucruri pentru a putea face faţă cu succes solicitărilor cotidiene.

Ceea ce ne va fi necesar pentru a funcţiona cu succes într-o lume schimbătoare, va fi capacitatea de a cerne informaţiile şi de a decide ce este şi ce nu este important.

Va trebui să înţelegem:

cum diferite informaţii se leagă sau pot să se lege,

să putem plasa în context idei şi cunoştinţe noi,

să descoperim sensul lucrurilor întâlnite pentru prima oară,

să respingem informaţiile care sunt irelevante sau false.

Aplicaţie

Încercaţi să evaluaţi factorii pe care i-aţi luat în

considerare atunci când aţi făcut diferite alegeri.

De câte ori v-aţi trezit acţionând „la întâmplare”?

De câte ori v-a părut rău pentru alegerea făcută?

Există o modalitate de a optimiza aceste alegeri?

Cum putem evalua corect factorii implicaţi, pierderile

şi câştigul în fiecare caz?

Gândirea CriticăNoţiuni generale

Esenţa gândirii critice ar fi îndoiala, punerea sub

semnul întrebării a unor aserţiuni, însoţită de dorinţa

de a face apel la raţiune și argumente, la demonstraţia

obiectivă.

Este o caracteristică a spiritului știinţific să caute

dovezi, evidenţe, probe palpabile care să demonstreze

existenţa sau variaţia unui fenomen; alfel, construcţia

știinţifică poate fi pusă la îndoială.

Se poate afirma că gândirea critică este o componentă

indispensabilă a spiritului știinţific.


A gândi critic înseamnă a lua idei, a le examina implicaţiile, a le

supune unui scepticism constructiv, a le pune în balanţă cu alte

puncte de vedere opuse, a construi sisteme de argumente care

să le sprijine și să le dea consistenţă și a lua o poziţie pe baza

acestor structuri.

Gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a

ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi de reîncadrare a

conceptelor și informaţiilor.

Este un proces de cunoastere activ și interactiv care are loc

simultan la mai multe nivele. De obicei, gândirea critică este

orientată spre scop, dar poate fi un proces creator, în care scopurile

sunt mai puţin clare.


A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta

răspunsuri, a căuta cauze si implicaţii, a găsi alternative la

atitudini deja fixate, a adopta o poziţie pe baza unei întemeieri

argumentate şi a analiza logic argumentele celorlalţi.

Este un proces activ care îl face pe cel care învaţă să deţină

controlul asupra informaţiei, interogând-o, reconfigurând-o,

adaptând-o sau respingând-o.

Este evident că o asemenea capacitate nu se dezvoltă de la sine,

ci ea trebuie exersată şi încurajată într-un mediu de învăţare

adecvat.


Gândirea critică este în acelaşi timp o atitudine, o

filosofie şi un instrument.

Ca instrument, ea ne ajută să evaluăm raţionamente şi

argumente, să detectăm greşelile intenţionate sau

neintenţionate, să demontăm propaganda și

manipularea.

Definirea conceptului de

Găndire critică

Gândirea critică înseamnă să decidem raţional ce să

credem și ce să nu credem (Norris, 1985).

Gândirea critică este folosirea acelor abilităţi cognitive

sau acelor strategii care cresc probabilitatea unui

rezultat dezirabil. Este îndreptată spre un scop, este

raţională şi bine direcţionată - tipul de gândire implicat în

rezolvarea de probleme, formularea unor inferenţe,

luarea deciziilor atunci când cel care gândește

folosește abilităţi alese special și eficiente pentru

contextul particular în care se găsește și pentru tipul de

sarcină pe care o are de rezolvat (Halpern, 1996).


Găndire critică

Deprinderi de cercetare în Gândirea Critică

A observa înseamnă a vedea și a remarca ceva/pe cineva; a privi pe

cineva/ceva cu atenţie pentru a remarca diverse elemente.

A descrie înseamnă a defini o persoană/o situaţie.

A compara înseamnă a examina oamenii sau lucrurile, a le găsi un

gen proxim și o diferenţă specifică.

A identifica înseamnă a arăta sau demonstra cum este ceva/cineva;

a recunoaște ceva/pe cineva ca individualitate.


Găndire critică

A asocia înseamnă a opera conexiuni mentale între persoane sau

situaţii; a le conecta pe baza unei relaţii de concurenţă sau de

cauzalitate.

A infera înseamnă a formula o opinie pe baza informaţiei disponibile

și a evidenţei; a ajunge la o concluzie; a sugera indirect că o afirmaţie

este adevărată.

A prezice înseamnă a anticipa un eveniment.

A solicita înseamnă a face o cerere oficială; a face ca o lege, normă,

etc. să fie eficientă într-o situaţie dată; a folosi ceva deoarece este

relevant sau potrivit; a utiliza ceva în practică.


Găndire critică

Valenţe ale gândirii critice:

stă la baza citirii, scrierii, vorbirii și ascultării – elemente de bază ale

comunicării;

ajută la descoperirea erorilor și prejudecăţilor;

este o cale spre libertatea faţă de adevăruri trunchiate și minciuni;

oferă posibilitatea schimbării unui punct de vedere pe măsură ce

examinăm și reexaminăm idei care par evidente;

oferă libertatea de a exprima propriile opinii;

îi învaţă pe indivizi să privească lucrurile din mai multe perspective;

dezvoltă abilitatea de a gândi altfel, de a descoperi idei noi;

valorifică la maxim potenţialul indivizilor și echipelor

poate preîntâmpina blocajele în gândire

vede oportunităţi acolo unde alţii văd probleme.

Caracteristicile Gândirii Critice

Gândirea Critică presupune formularea de către fiecare

individ a unor păreri proprii, personale, eventual

originale referitoare la o problemă;

Dezbaterea responsabilă a ideilor și soluţiilor avansate

de fiecare individ, în mod individual sau în grup;

Alegerea raţională a unei soluţii optime dintre mai multe

posibile;

Rezolvarea de probleme în timp optim și cu eficienţa

scontată.


Gândirea critică are două planuri esenţiale:

1. social: potrivit căruia învățarea și munca în colaborare

determină construirea și manifestarea solidarităţii umane.

2. pragmatic: învăţarea bazată pe dezvoltarea gândirii

critice creează posibilitatea implicării indivizilor în activitate,

pornindu-se de la stârnirea curiozității acestora și

continuând cu implicarea efectivă a lor în rezolvarea unor

probleme autentice, de viaţă.


Dimensiuni pe care gândirea critică le dezvoltă

Pe măsură ce își dezvoltă capacitatea de a gândi critic, indivizii

progresează pe următoarele patru planuri:

1. De la personal (a gândi pentru tine) la public (a gândi și pentru

ceilalţi).

Primele reacţii ale copiilor referitoare la un anumit lucru sunt, de

obicei, exprimate sub forma "îmi place"/"nu-mi place", cu alte cuvinte

sunt reacţii la ceea ce ei, ca persoane, găsesc interesant.


Pe măsură ce se maturizează și acumulează experienţă, oamenii își

dezvoltă capacitatea de a-și exprima reacţiile în termeni care pot fi

înţeleși de alţii și care sunt mai adecvaţi pentru comparaţii și

dezbateri. O raportare personală la o idee este o sursă de vitalitate

și autenticitate în gândire.

Cu toate acestea, semnul distinctiv al unei persoane educate este

capacitatea sa de a-și exprima gândurile clar si convingător în

faţa celorlalţi, fie ei cunoscuţi sau străini. Aceasta presupune, de

fapt, trecerea de la reacţia primară personală, la exprimarea ei

nuanţată, într-o manieră adecvată, în public. Această reacţie este

rodul experienţei și educaţiei persoanei respective.


2. De la heteronom (atribuirea înţelepciunii și autorităţii celorlalţi),

la autonomie (siguranţa cunostinţelor și posibilităţilor proprii de

gândire).

Aceasta presupune trecerea de la credinţa că “ceea ce este scris

este adevărat”, la posibilitatea de a te îndoi de adevărurile scrise ale

unor personalităţi și de a aduce și alte adevăruri, chiar proprii,

justificându-le și argumentându-le.

Cu alte cuvinte se face trecerea spre o gândire autonomă, flexibilă,

critică.


3. De la intuitiv (experenţial, limitat), la logic (formalizat,

comunicabil).

A afirma lucruri în mod intuitiv înseamnă a exprima idei fără a reflecta

prea mult la legătura dintre afirmaţie și experienţă.

A te concentra asupra logicii înseamnă a deveni sensibil la modul în

care sunt aranjate probele pentru a susţine concluzia.

Logica nu ameninţă să înlocuiască în totalitate intuiţia dar, fără a nega

rolul intuiţiei, trebuie să remarcăm că logica presupune un nivel profund

al rezolvării tuturor problemelor cu care ne confruntăm. Mai ales pentru

formarea gândirii critice, pentru prezentarea și susţinerea

argumentelor, trebuie să facem apel la logică.


4. De la o perspectivă (închiderea în propriile convingeri), la

perspective multiple (capacitatea de a ţine cont si de părerile

celorlalţi).

Un gânditor mai puţin matur se va crampona în propriile convingeri, indiferent

de ceea ce spun ceilalţi.

Un gânditor mai matur, un gânditor critic va ţine cont şi de convingerile

celorlalţi. Gânditorul mai matur poate, cu siguranţă, să-și modifice convingerile

când ajunge să fie convins de argumentele altuia; dar la fel de important este

faptul că, susţinându-și propria poziţie, este capabil să accepte și poziţiile

altora, exprimând acest lucru în maniera:

"Știu că sunt mulţi care cred X, dar daţi-mi voie să vă arăt motivele pentru

care Y e preferabil”.

Un gânditor critic este cel care acceptă mai multe perspective de abordare a

unei probleme, conștientizând avantajele și dezavantajele fiecărei

perspective.


Gândirea critică poate fi privită în triplă ipostază: ca

strategie de gândire, ca investigaţie și ca proces.

a) Ca strategie de gândire. Gândirea critică este văzută

ca o strategie ce apelează la mai multe operaţii

coordonate ale gândirii. Gândirea critică este înţeleasă ca

un mod de a aborda și de a rezolva problemele, bazat pe

argumente convingătoare, logic-raţionale.


b) Ca investigaţie, gândirea critică reprezintă o cercetare

al cărei scop este explorarea unei situaţii, unui fenomen,

unei întrebări sau unei probleme, cu scopul de a formula o

ipoteză sau o concluzie care să reunească toate

informaţiile disponibile și să fie demonstrabilă într-o

manieră convingătoare. Așadar, gândirea critică poate fi

înţeleasă ca o investigaţie care să conducă la o concluzie

justificată.


c) Ca proces, gândirea critică parcurge o succesiune de

etape:

apariţia problemei - punerea în acţiune a atitudinilor și

capacităţilor necesare -rezolvarea problemei;

apariţia unei situaţii neasteptate - evaluarea situaţiei -

căutarea explicaţiilor sau a soluţiilor - construirea unor

perspective diferite - rezolvarea situaţiei.

Modalități de cultivare și

dezvoltare a gândirii critice

Gândirea eficientă se dezvoltă prin munca în colaborare,

ceea ce înseamnă lucrul în perechi, pe grupe.

Munca în colaborare este eficientă dacă are loc

trecerea de la concret la abstract, de la gândirea

intuitivă bazată pe exprimarea unor opinii fără a reflecta

asupra lor, la gândirea logică care susţine anumite

concluzii bazate pe premise, abordarea lucrurilor din mai

multe perspective .



Metodele pentru dezvoltarea gândirii critice pot dezvolta,

prin relaţionare, un ansamblu de atitudini și

comportamente:

abilităţi de comunicare;

capacitatea de a înţelege;

transfer de informaţii;

interdisciplinaritate și transdisciplinaritate.



1. CITIREA CRITICĂ

procesul de elaborare a unor judecăţi pe măsură ce

citim, evaluând relevanţa și adecvarea celor citite;

lectură însoţită de o atitudine activă care

chestionează, analizează logic și folosește inferenţele

pentru a judeca valoarea celor citite în raport cu un

standard stabilit.



2. METODA SINELG (Sistem Interactiv de notare şi

Eficientizare a Lecturii și Gândirii).

Este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii și

citirea unui text, de monitorizare a gradului de înţelegere

a unui conţinut de idei, de învăţare eficientă.



Sunt folosite anumite semne care au următoarele semnificaţii:

√ Bifaţi "√" pe margine dacă ceva din ce aţi citit confirmă ceea ce

ştiaţi sau credeaţi că ştiţi ;

– Puneţi un minus "-" dacă o anumită informaţie pe care aţi citit-o

contrazice sau diferă de ceea ce știaţi sau credeaţi că stiţi;

+ Puneţi un plus "+" pe margine dacă o informaţie pe care aţi întâlnit-

o este nouă pentru dumneavoastră;

? Puneţi un semnul întrebării "?" pe margine dacă găsiţi informaţii

care vi se par confuze sau dacă doriţi să stiţi mai mult despre un

anumit lucru.



3. Cvintetul

Un cvintet este o poezie care necesită sintetizarea informaţiei şi

materialelor şi exprimări concise care descriu sau exprimă reflecţii

asupra subiectului.



Regulile pentru elaborarea unui cvintet sunt:

primul vers constă dintr-un singur cuvânt semnificativ, ales din mai

multe exprimate (de obicei, un substantiv);

al doilea vers este format din două cuvinte care descriu cuvântul cheie

ales (de obicei, adjective);

al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acţiuni (de obicei,

verbe la gerunziu);

al patrulea vers este o propoziţie din patru cuvinte care trebuie să

exprime ceea ce se simte despre subiect;

ultimul vers este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau

concluzie care să exprime esenţa subiectului. Cuvântul nu trebuie să

fie repetat în celelalte versuri (substantiv).



Model de cvintet:

Lectura

Atractivă, activă

Citind, comunicând, învăţând

Izvor nesecat de bucurie

Bogăţie



4. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE



Dr. Edward de Bono este inventatorul termenului de

gândire laterală.

Ce este gândirea laterală?

Tot un mod de folosire a minţii , ca şi gândirea logică,

însă de alt tip.

Este un proces deliberat.

Un proces prin care folosim informaţia pentru a stimula

creativitatea și intuiţia restructurantă.

Un mod de a gândi care urmărește schimbări şi

percepţii, concepte și idei prin utilizarea unor

instrumente.



Ce sunt cele "şase pălării"?

Șase moduri de a gândi

Gândirea în paralel

Un instrument de inovaţie

Să luăm decizii analizând fiecare idee din cele șase perspective:

ce ştim

ce e bine

ce nu e bine

ce simţim

ce alternative avem

ce alegem în legătură cu o idee

Elemente pivot

Pălăria Albă - se identifică stările de fapt și elementele de detaliu ale unei probleme;

Pălăria Neagră – se examinează vulnerabilitățile problemei;

Pălăria Galbenă – ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale problemei;

Pălăria Roșie – abordăm problema din punct de vedere al emoțiilor și sentimentelor;

Pălăria Verde – facem uz de imaginație și analizăm aspectele colaterale ale probemei;

Pălăria Albastră – ne concentrăm asupra reflecției, metacunoașterii (gândirea modului de gândire cerut) și asupra nevoii de a înțelege ansamblul problemei.

Pălăria roșie Peisajul sentimentelor incluse sub

pălăria roșie se întinde de la emoții la

intuiții. Nu este obligatorie justificarea

sentimentelor.

Q1. Ce simt eu cu privire la această

problemă, în acest moment?

Emoțiile – emoții normale cum ar fi

bucuria, mânia, frica and tristețea. În

condițiile acestor emoții puternice,

percepțiile noastre preiau doar ceea ce

susține aceste emoții. De exempu, o

persoană supărată va vedea motive de

supărare.

Sentimentele - acoperă un areal mai

cuprinzător decât emoțiile. Aici sunt

incluse simțămîntul de apăsare sau de

ușurare, anxietatea, interesul sau

incertitudinea. Simțul esteticului este un

sentiment. Sentimentele acoperă aspecte

cum ar fi admirația sau respect.

Intuiția – se plasează între inspirație și

sentimente. Aceasta ia forma unor

sentimente puternice sau decizii în

favoarea sau împotriva a ceva.

Intuițiile - intuiția este în egală

măsură corectă sau greșită. Sunt

analiști care susțin că intuiția este cu

adevărat logică dar în legătură cu care

nu suntem preocupați în mod explicit.

Valoarea Pălăriei Roșii constă în faptul

că se recunosc emoțiile, sentimentele,

și intuițiile ca o componentă valabilă a

gândirii , provided they are signalled as

what they are.

Atribuțiile Pălăriei Roșii

Permite legitimarea emoțiilor și a sentimentelor;

Explorează emoțiile comune cum ar fi temerile, dezamăgirea, suspiciunea sau emoțiile complexe cum ar fi intuițiile, sensurile și simțul pentru frumos.

Nu este necesară justificarea sau aducerea de dovezi în favoarea sentimenteor și emoțiilor;

Folosește declarații specifice cum ar fi:

Acest lucru mă face să simt că....

Când mă gândesc la ceea ce implică aceasta cu adevărat, simt că........

Când mă gândesc la ceea ar trebui să fac pentru a fi capabil să pun în funcțiune acest lucru......

Pălăria albă

Informație.

Întrebări.

De ce informații dispunem?

Care sunt stările de fapt?

De ce informații avem de fapt

nevoie?

Un bun punct de start, când ne

punem pălăria albă, este să luăm în

considerare toate informațiile de

care putem dispune, fie ele formale

sau informale.

Q.2.De ce informații dispunem?

Răspunsul va lua forma unui panel

de informații.

Informațiile formale pot lua forma unor

rapoarte, anuare statistice sau stări de fapt.

Informațiile informale pot proveni din

experiențele personale.

Descrierea propriilor sentimente aparține

Pălăriei Roșii în timp ce exprimarea modului în

care gândesc alții este substanța Pălăriei

Albe.

Gândirea în logica Pălăriei Albe se bazează pe

întrebări cum ar fi:

Ce este cu adevărat relevant?

Ce este cel mai important?

Cât de corect este acest fapt?

Atributee Pălăriei Albe Permite o abordare neutră

Facilitează explorarea unor fapte și cifre fără a fi interpretate sau cu privire la care nu se exprimă încă păreri

Facilitează concentrarea asupra unor întrebări cum ar fi:

Cât de mult costă soluționarea problemei?

Care este orizontul temporal necesar?

Unde se vor produce evenimentele?

Cine este implicat și cât?

Este vorba de fapte sau de considerațiuni?

Este o certitudine sau un fenomen probabil?

Pălăria Neagră

Judecată

Puncte slabe.

Ce nu funcționează în cazul...? Este

adevărată această aserțiune? Funcționează

oare?

Care sunt vunerabilitățile? Ce nu merge?

Termenii verifică sau verifică minuțios sunt

esențiali atunci când se explică folosirea

acestei logici. Aceasta este gândiea critică.

Principalele rațiuni ale Pălăriei negre sunt:

Verificarea unor probe – care sunt probele

care susțin o anumită afirmație?

Căutarea logicii fenomenului – cât de

valabilă este argumentația logică?

Căutarea fezabilității – este realistă și

funcțională alternativa?

Identificarea impactului – care sunt

consecințele, pe cine va afecta?

Căutarea stărilor de tensiune – în termeni

simpli, conduc termenii la stări tensionale?

Identificarea vunerabilităților – se poate

susține proiectul?

Atributele Pălăriei Negre

Permite o evaluare logică dar din unghi negativ;

Pune accentul pe riscuri, pericole și incongruențe cu experiențele anterioare;

Nu este un argument

Are a bază întrebări cum ar fi:

Care sunt vulnerabilitățile acestei alternative?

Ce riscuri presupune această alternativă?

Cu ce obstacole ne vom confrunta?

Cine va fi afectat de deciziile luate?

Care sunt părțile negative ale alternativei?

Există șanse de reușită?

Pălăria Galbenă

Identificarea și evaluarea

valorilor.

Extragerea beneficiilor.

Punerea în funcțiune .

Utilitatea logicii Pălăriei

Galbene se regăsește în 4

arealuri specifice:

1.Oportunități.

2.Beneficii.

3. Rațiuni pentru care o ideea

este valabilă și va fi pusă în

practică

4. Probabilități.

Aspectele la care trebuie să fim atenți

când ne punem Pălăria Galbenă sunt:

Care sunt aspectele pozitive?

Care sunt câștigurile?

Atributele Pălăriei Galbene

Face posibile evaluări pozitive și constructive;

Pune pe primul plan binoamele - câștiguri versus valori, respectiv aspirații versus viziuni

Întrebările de bază sunt:

Care este job-ul meu de vis?

Care sunt obiectivele mele pe care le am în vedere alegând această opțiune?

Pe ce se bazează asumpțiile mele pozitive?

Cum mă pot apropia de viziunea asumată?

Cine va beneficia de opțiunea asumată de mine?

Care sunt posibilele beneficii pentru mine?

Pălăria Albastră

Organizarea procesului de gândire.

Conceperea modului de a gândi.

Ce am făcut deja? Ce urmează să facem în continuare?

Definirea țintelor și a obiectivelor pivot – Ce credem de fapt despre

acea alternativă? Ce încercăm să facem ?

Configurarea unui plan conceptual sau a unei agende – stabilirea

pașilor conceptuali, elaborarea unei strategii.

Exprimarea observațiilor sau a comentariilor – metacunoașterea –

gândirea modului de gândire, exprimarea de comentarii cu privire la

procesele de bază. Deciderea pașilor următori – această subetapă

înseamnă, de regulă, trecerea la o altă pălărie. Se recomandă

încetarea procesului de reflecție și luarea unei pauze.

Definirea rezultatelor și recapitularea – La ce decizii am ajuns?

Rezultatul agregat, soluția, concluziile, alternativele sau deciziile,

design-ul, și planul viitor.

Atributele Pălăriei Albastre

Permite controlul procesului de reflecție și organizarea acestuia sub forma acțiunilor.

Facilitează procesul de rezumare, evaluare agregată, desprinderea de concluzii, sugerarea de direcții de acțiune și stabilirea pașilor următori;

Are în centru întrebări cum ar fi:

Care este primul pas? Încotro ne îndreptăm și unde vrem să ajungem? De cine avem nevoie pentru a ne realiza dezideratele? Ce trebuie să pregătim? Ce documente trebuie să elaborăm? Care este calendarul activităților pe care le vom

realiza?

Pălăria Verde

Creativitate. Idei diverse. Idei noi și inedite. Sugestii și propuneri.

Care sunt căile posibile pentru realizarea dezideratelor? Care sunt

căile alternative de abordare a problemei?

Sunt generate idei reactive – folosirea ideilor date ca punct de pornire

pentru a gândi și a explora creativ.

Sunt generate idei de pornire - În cazul Pălăriei Albe se colectează

informații care se folosesc în cazul Pălăriei Verzi pentru a fundamenta

unele idei de start.

Sunt generate idei mai bune și de perspectivă – se caută alternative și

se îmbunătățesc ideile existente.

Sunt generate idei noi – sunt create idei complet noi – se face uz de

originalitate.

Gândirea în logica Pălăriei Verzi ne poate ajuta atunci când avem

nevoie să întreprindem o acțiune, permite oferirea de explicații, se

poate anticipa un rezultat și se pot lua în considerare alternative mai

ample. Cele mai importante 3 instrumente sunt: formularea de

ipoteze, specularea și luarea în considerare a unor aspecte

colaterale.

Atribute ale Pălăriei Verzi

Facilitează imaginarea unor noi idei și efectuarea unor schimbări responsabile.

Permite explorarea unor noi abordări, rute, opțiuni, alternative, magistrale, structuri, resurse și metode.

Se operează cu sintagme de tipul:

Șansa mea de succes ar fi mai mare dacă......

Ce ar fi dacă?

Ce altceva aș putea lua în considerare să fac?

Care sunt panurile de rezervă sau aternative?

Prin ce alte căi diferite am putea ataca această problemă?

Concluzii

Pe lângă desfăsurarea în etape, gândirea critică se caracterizează

și printr-o dezvoltare în stadii, începând cu certitudini absolute,

trecând prin îndoială și sfârșind cu înţelegerea faptului că există mai

mult de o singură abordare și mai multe soluţii ale oricărei probleme.

Gândirea critică presupune exercitarea unor operaţii de gândire

pentru rezolvarea unei probleme sau, mai exact, a unei situaţii-

problemă.

Așadar, a gândi critic înseamnă a mobiliza acele operaţii

intelectuale necesare pentru rezolvarea unei anumite probleme.

Gândirea critică este tipul de gândire care se structurează pe baza

unei atente evaluări a premiselor și dovezilor și care formulează

concluzii cât mai obiective luând în considerare toţi factorii pertinenţi

și utilizând toate procedeele logice valide.

Resurse Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice și învăţarea eficientă,

Editura de Vest,

Timisoara, 2000

Flueras, V., Paideia si gîndirea critică, Editura Casa Cărţii de Stiinţă,

Cluj-Napoca, 2003

Flueras, V., Integrarea strategiilor RWCT şi practica didactică

românească, Dialoguri didactice nr.2, 2001

Nicu, A., Strategii de formare a gândirii critice, Editura Didactică si

Pedagogică, R.A.,Bucuresti, 2007

Oprea, C. L., Strategii didactice interactice, 2006

Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., (1998), Un cadru pentru

dezvoltarea gândirii critice la diverse materii de studiu, Ghidul I

Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., (1998), Promovarea

gândirii critice, Ghidul II,

Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice.

www.didactic.ro

GC+2

Documents

Transcript of GC+2