GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis

____________________________________

Volumul cuprinde lucrările Sesiunii Naționale de Comunicări Științifice

Studențești „Știință. Cultură. Civilizație”, ediția a XVIII-la

2

Coordonator Gaudeamus – Alma Mater Crisiensis: Roland OLAH

Redactor șef: Sorin FURDUI, Universitatea din Oradea

Colectiv de redacție:

Ștefan – Marius DEACONU, Universitatea din București

Robert RUSU, Universitatea din Oradea

Traian OSTAHIE, Universitatea din Oradea

Cosmin PATCA, Universitatea din Oradea

Responsabilitatea asupra textului și conținutului articolelor revin în

exclusivitatea autorilor.

Editura Universității din Oradea este recunoscută de către Consiliul Național

al Cercetării Științifice din Învătământul Superior, cod CNCSIS 149.

3

Universitatea din Oradea

Asociația „Gheorghe Șincai” a studenților în Istorie

Asociația Geografică „Simion Mehedinți”

GAUDEAMUS. Alma Mater Crisiensis

numărul IV

Editura Universităţii din Oradea

Oradea – 2017

4

CUPRINS

Istorie și viață cotidiană

Irina Briceag: Practici funerare în așezările primei epoci a fierului

din spațiul nord-vest pontic

8

Alin-Georgian Gheorghe: Depuneri rituale în așezări de tip

Babadag (sec. XI-VII a.Chr)

18

Traian Dumitru Ostahie: Școala capitulară din Oradea în Evul

Mediu

28

Adrian Stănilă: Vizite şi rezidenţe domneşti la Argeş, în secolele

XV-XVI

46

Ioana-Sorina Apetrei: Regimentul al II-lea de graniță în cadrul

sistemului de apărare a frontierelor Imperiului Austriac

61

Gheorghe Benzar: Imaginea dușmanului în Transilvania între

Revoluția de la 1848 și Primul Război Mondial

77

Andreea Neofotis: Imaginea U.R.S.S.-ului în presa centrală

comunistă: ziarul „Scânteia” (1945-1965)

90

Marinela Ioana Baciu: Mărturii ale unor oameni care au trăit

epoca colectivizării (secvențe de istorie orală)

107

Cristian Culiciu: Oradea anilor ´50 – aspecte demografice,

economice și edilitare

115

Iulius-Marius Morariu: Aspecte de autobiografie spirituală în

volumele memorialistice ale părintelui Gheorghe Calciu

Dumitreasa şi Ioan Ianolide

130

Roland Olah: Migrația ilegală a românilor în perioada 1980-1989 143

5

Mihai Răzvan Dobai: Immigration to Romania in the period 2004-

2014

153

Maria Roxana Tataru: Education Policies for Immigrant Students

in EU- Measures taken by Spanish and Dutch governments in order

to ensure the right to education

165

Raluca Parfentie: Digerându-l pe a fost odată. O porție de identitate

și gust în poveștile românești

178

Geografia locală în contextul amenejării teritoriului

Robert George Rusu: Promovare turistică prin modelare 3D.

Studiu de caz sectorul Șuncuiuș-Vadu Crișului

193

Călin Bogdan Albu: Managementul Cetății Oradea asistat de GIS 206

Sorin Furdui: Parcul Natural Cefa.potenţialul cadrului natural 219

6

Imaginea U.R.S.S.-ului în presa centrală comunistă: ziarul

„Scânteia” (1945-1965)

Andreea NEOFOTIS

Abstract: Over the last four decades of existence, ”Scânteia "reflected on its pages,

as the main central daily, the fundamental themes of the social-political and economic

structural changes, the reforms after 23 August 1944: the removal of the monarchy, the

proclamation of the republic, the unity of the working class, (11 June 1948), the process of

industrialization of the country, electrification, cooperativization and collectivization of

agriculture, and after the completion of the bourgeois-democratic revolution, the transition to

the socialist revolution, the building of the society Socialist multilateral development, the pre-

communist phase. At the same time, Scânteia "has been involved in the issues of science,

culture, education, literary and artistic creation, especially after the Ninth Congress of the

PCR, focusing its editorial strategies on the Party's ideological program for the formation of

the new man in light of the Code of Ethics And socialist equities.

Keywords: Propaganda, Handling, Communist Party, Scanteia, U.R.S.S., Central

Newspaper, Party War Weapons.

Introducere

Prin intermediul studiului de față cu titlul Imaginea U.R.S.S.-ului în

presa centrală comunistă: ziarul „Scânteia” (1945-1965) ne propunem să

realizămo analiză minuțioasă a cotidianului central al Partidului Comunist

Român ( P.C.R.), privind imaginea Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

(U.R.S.S.) în etapa prezentată.

Student-Doctorand, anul II, Facultatea de Istorie și Științe Politice, specializarea : Istorie,

Universitatea ”Ovidius”, Constanța, e-mail: neofotis@yahoo.com

7

Ziarul Scânteia ca periodic , a avut o evoluţie marcată de situaţia

politică internă, dar şi de contextul general al relaţionării pe plan extern, în

special cu celelalte state comuniste. Modelul sovietic de presă în România a

fost introdus și a evoluat paralel cu cel patentat de URSS, fiind puternic

influenţat de acesta mai ales în prima jumătate a perioadei comuniste.

Rolul propagandistic al ziarului „Scânteia” ca și periodic principal şi

plasarea acestuia în interiorul aparatului de persuadare a partidului avea ca

scop legitimarea şi menţinerea puterii politice comuniste, promovând politicile

P.C.R.

Ideologia stalinistă și marxist-leninistă a cotidianului Scînteia , a

constituit mijlocul de îndoctrinare şi manipulare în primul rând al membrilor

din partid și apoi al opiniei publice româneşti.

Cotidianul „Scânteia” a fost principalul organ de presă prin care liderii

PCR au susținut instalarea şi consolidarea regimului comunist şi au urmărit

impregnarea ideologiei marxist-leniniste în conştiinţă socială şi consolidarea

dogmatismului maselor.

Articolele ziarului au vizat toate realizările Republicii Populare

Române ( R.P.R.) ce evidențiau propaganda şi agitaţia, realizări ce nu ar fi fost

posibile fără ajutorul Uniunii Sovietice, prietenia şi alianţa cu această ţară fiind

fundamentul politicii de stat, iar dragostea şi recunoştinţa faţă de patria

socialismului şi față de „marele” Stalin fiind sentimente manifestat de întreg

poporul român.

Se evidenția politica de pace a Republicii Populare Române, prietenia

şi alianţa cu Uniunea Sovietică, cu ţările democratice populare, cu toate

popoarele iubitoare de pace dar și faptul că R.P.R. era o forţă integrantă a

lagărului socialist, unic şi puternic, opus celui capitalist.

Pentru realizarea studiului s-au accesat o bază arhivistica destul de

largă ce include documente din Arhivele Comitetului Central ( C.C.) al

Partidului Muncitoresc Român (P.M.R), ale Secretariatului, Biroului Politic

Centra( din Secţia Propagandă şi Agitaţie şi Secţia Cancelarie), Arhivele

Militare, articole de presă, lucrări generale și de specialitate, dar și surse de

internet.

Evoluția și orientarea politico- ideologică ale ziarului „Scânteia”.

8

La 10 ani de la formarea Partidul Comunist din România, în mai 1921,

este imprimat primul număr al ziarului Scânteia, “organ central de presă al

C.C. al P.C.R.”, la 15 august 1931, într-o casă părăginită de pe strada Zlătescu,

nr.1, de la periferia Bucureștiului. Ziarul avea misiunea, încredințată încă de la

început de Congresul de constituire a Partidului Comunist, de a fi”arma de

luptă” a partidului și responsabil cu propaganda pentru formarea conștiințelor

socialiste.

După anul 1931, ziarul apare la Bucureşti, fără periodicitate precisă,

ultima apariţie ilegală fiind semnalata pe 8 octombrie 1940.

Retipizarea ziarului Scânteia, a demarat din 1944, de când şi-a început

apariţia legală, o adevărată campanie împotriva aşa-zişilor “duşmani ai

poporului” (aceştia fiind membri ai partidelor istorice, legionari, chiaburi şi

moşieri, ofiţeri de carieră, ziarişti, universitari, ingineri, industriaşi şi orice alte

categorii care nu aderaseră la comunismul impus cu forţa). 1

În anii ilegalității, ,,Scânteia'' a fost mesagerul luptei pentru unitatea

clasei muncitoare, împotriva ideologiei și militarismului fascist. S-a făcut port-

drapelul maselor populare, a sprijinit lupta petroliștilor și a ceferistilor în anii

1933-1936, a popularizat documentele P.C.R. adoptate la cel de al V-lea

Congres, în 1934, a chemat cetățenii țării la alcătuirea unui front de luptă

antifascist.

De atunci, publicaţia va apărea zilnic, până pe 22 decembrie 1989.

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi preluarea puterii de către

Partidul Comunist, ziarul Scânteia devine cel mai important ziar al vremii.

Alături de revista Lupta de clasă, transformată în Era Socialistă, ziarul a

constituit principalul mijloc de transmitere în mase a ideologiei regimului

comunist.2

În anul 1944 se tipăreşte la Bucureşti la Imprimeriile „Curierul” și la

Institutul de Arte Grafice Eminescu iar din anul 1945 se tipăreşte la

Imprimeriile „Scrisul liber” din capitală.

1 Ruxandra Ceșereanu Mașinăria falică, Scânteia (1944-1950) articol accesat on-line în 17.

05. 2015, http://phantasma.lett.ubbcluj.ro/,p.1 2 Scânteia, ziarul cu două fețe, în „Evenimentul zilei”, 14, ianuarie 2006, accesat on-line

http://www.evz.ro/scanteia-ziarul-cu-doua-fete.html, p.1

9

Ziarul a apărut în condiţii grafice deplorabile, semănând mai degrabă

cu o publicaţie din ilegalitate. Articolele nu erau semnate, semn că teama şi

obiceiurile din trecut nu se risipiseră încă. Povestea asumării textelor nu avea

să se “rezolve” decât peste mai bine de o lună şi nici atunci în totalitate.

Drept pentru care paternitatea textelor publicate în intervalul 21

septembrie – începutul lunii noiembrie 1944 e imposibil de stabilit. În timp,

lucrurile se vor aşeza, atât din punct de vedere grafic, cât şi din punct de vedere

editorial.

Începând cu 1946 reia numerotarea anilor editoriali din perioada de

ilegalitate iar între 22-24 decembrie 1989 se se publică cu titlul: Scânteia

poporului.

Apariția acestui ziar a constituit un moment deosebit de important

pentru întărirea rolului presei comuniste de propagandist, agitator şi

organizator colectiv al maselor în lupta revoluţionară. Importanţa pe care

conducerea PCR o acorda ziarului Scânteia era atât de mare încât, între anii

1950 şi 1955, s-a construit un mare palat al presei, a cărui denumire i-a fost

dedicată: “Casa Scânteii”. Acesta a fost şi asta a însemnat ziarul Scânteia. În

1961, data de 15 august ( ziua imprimării primului număr al ziarului -

15.VIII.1931), a fost decretată “Ziua Presei Române”.3

Interesant de observat e şi faptul că primul număr apărut în ziua de joi,

21 septembrie 1944, nu ţinea cont de “istoria ilegală” a publicaţiei, fiind

înregistrat ca “numărul 1, anul I” – ceea ce însemna că publicaţia este una nouă. 4

În acest prim număr al ziarului, a fost publicat, Apelul C.C. al P.C.R,

în al cărui Cuvânt înainte își preciza obiectivele redacționale: ”lupta împotriva

dușmanului intern și extern, democratizarea țării, înărirea alianței cu U.R.S.S:

” Scânteia apărea după încheierea armistițiului cu Uniunea Sovietică și aliații

lor. Ea va milita pentru îndeplinirea sinceră a armistițiului, întărirea prieteniei

cu Uniunea Sovietică , chezășie a păcii, independenței naționale, prefacerii și

3 Miron Manega, Blestemul Roșu al ziarului Scânteia, 27 aprilie 2005, articol accesat on-line

http://www.cadranpolitic.ro/, p.1 4 Ștefan Bosomitu, Câteva întâmplări din primele luni de existenţă legală a Scânteii, articol

accesat on-line pe 14 martie 2014 în

https://stefanbosomitu.wordpress.com/2014/03/14/cateva-intamplari-din-primele-luni-de-

existenta-legala-a-scanteii/,p.1

10

prosperității țării noastre.” În același număr al ziarului, era publicat un articol

semnat de Nicolae Ceauşescu cu titlul: Tineretul, viitorul poporului, urmat de

Frontul unic al Tineretului.

Primul număr cuprindea 4 pagini, costa 10 lei și avea ca motto subliniat:

”Proletari din toate țările uniți-vă!”. Ultimul număr al publicației , de vineri

22 decembrie 1989, ajuns la anul LIX, nr. 14726, cuprindea 6 pagini, costa 50

de bani și avea același motto ca și primul număr: ”Proletari din toate țările

uniți-vă!”. Pe prima pagină era postată celebra fotografie de la balcon a

tovarășului Nicolae Ceaușescu , precedată apoi de cuvăntarea acestuia despre

”Apărarea cuceririlor socialiste, independenței și integritatății României.”

În aceeași zi însă, în câteva ore, după fuga soților Ceaușescu, apare un

al doilea număr, într-o ediţie specială, cu o nouă denumire, într-o expresie

patriotică nouă, adevărată, ca ziar al poporului și care anunța triumfal căderea

dictaturii. „Cel mai iubit fiu al poporului” devine brusc, în același ziar, „odiosul

dictator”. Noul antet, a ziarului Scînteia era : ”Cotidian Politic și Social”.

Astfel se făcea o trecere controlată spre democrația care se dorea a fi impusă”.5

Ziarul „Scânteia “a fost şcoala vieţii comuniste. În timp, a devenit un

ziar arid. Era un ziar de instructaj, adaptat la rându-i noilor vremuri, a devenit

ziarul "pe linie ideologică" cu cel mai mare tiraj.6

Prin 1958-1959, sub impactul suflului nou impus de N. Hruşciov,

Scânteia s-a adaptat şi ea vremurilor. Redactorii au propus atunci preluarea

modelului cotidianului Izvestia de la Moscova, cu subiecte diversificate,

inclusiv de politică externă, cultură.

Ziarul „Scânteia” s-a inspirat din experiența „Pravdei” bolșevice și a

primit sprijinul conducerii partidului, care i-au arătat ce trebuie să facă în lupta

pentru pace și socialism în țara noastră.7

5 Matei Gheboianu, Generația Revoluției. Pe 22 decembrie 1989, „Scânteia” apare cu două

numere, opuse ca viziune. Articol accesat în data de 18.12.2013,

http://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/generatia-revolutiei/generatia-revolutiei-pe-

22-decembrie-1989-scanteia-apare-cu-doua-numere-opuse-ca-viziune 6 Mihai Florin , File din Istoria Scânteii, 07 februarie 2009, în

http://jurnalul.ro/scinteia/special/file-din-istoria-scinteii-318913.html, p.1 7 Cristian Delcea, Laurențiu Ungureanu, Confesiunile lui Sorin Toma, redactor-şef la cel mai

mare ziar al României, în cea mai întunecată epocă a presei, Interviul a fost realizat de

jurnalista Emilia Şercan la data de 11 februarie 2012, la Nethania – oraşul din Israel în care

Sorin Toma trăieşte din 1980, p.1

11

Un rol important l-a jucat educația internaționalistă, patriotică,

antiimperialistă a maselor și s-a pus accentul pe cultivarea dragostei și

atașamentului oamenilor muncii față de Uniunea Sovietică, ziarul popularizând

marile victorii ale construirii comunismului în U.R.S.S., subliniind

superioritatea sistemului socialist asupra capitalismului condamnat la pieire,

imensă forță a Uniunii Sovietice ca principal izvor de forță și victorie a

lagărului păcii. Au fost larg popularizate manifestările de prietenie româno-

sovietice, expozițiile privitoare la U.R.S.S., au închinat numeroase pagini

Uniunii Sovietice, precum și numeroase scrisori și articole cu privire la ajutorul

multilateral acordat de sovietici.8

În strânsă legătură cu ziarul Scânteia s-a aflat şi un alt mijloc al

propagandei comuniste, Agenţia Română de Presă, care a devenit încă de la

început unul din principalii piloni ai propagandei comuniste şi avea rolul de a

transmite ştiri şi informaţii care să scoată în evidenţă politică justă a partidului,

dezvoltarea generală a ţării, importanta alianţei cu Uniunea Sovietică, marile

realizări ale oamenilor sovietici, etc.9

Ziarul Scânteia lupta pentru însuşi tot mai adânc învăţurile lui Lenin şi

Stalin despre presa şi experienţa glorioasei presei bolşevice, dar realizase

progrese în îndeplinirea rolului său de propagandist de agitaţie şi de

organizator pentru construirea socialismului.

Pe lângă realizările (educaţia patriotică, cultivarea ataşamentului față de

URSS, etc) actul evidenţiază şi lipsurile şi slăbiciunile ziarului prin

nerecunoaşterea unor probleme arzătoare în economie, nu a acordat importanță

problemelor culturii şi artei, nu a combătut” în măsură îndestulătoare”

ideologia imperialistă sub diverse forme, etc.

După terminarea victorioasă a celui de-al doilea război mondial reieșea

faptul că rolul principal principal în obținerea victoriei l-au avut URSS și

8 Rodica Mihaela Cârnu, Cultura şi presa în spaţiul european, ed. Ars Docendi, Bucureşti,

2009, p.55 9 Eugen Denize, Locul Agentiei Române de Presă (Agerpres) în cadrul propagandei comuniste

la începutul anului 1950, în vol. Un destin și o viață. Omagiu profesorului Radu Ciuceanu la

75 de ani, volum coordonat de Florin Constantiniu, Institutul Național penttru Studiul

Totalitarismului, București, 2003, p.328

12

Armata Roșie. Presa centrală trebuia să îmbunătățească conținutul, să prezinte

probleme teoretice și politice și să ceară organizarea unor școli gazetărești. 10

O informare asupra situației Administrației Scânteii demonstra că

aceasta era direct subordonate CC și era condusă de responsabili aprobați

politiceşte de CC, în ansamblul responsabil politic al ziarului.11

Datorită puterii sovietice,” eroica” Armata Roșie, creată după concepția

lui Lenin și desăvârșită de Stalin, precum și a titanicei lupte dusă de toate

popoarele iubitoare de pace, poporul nostru a căpătat astfel posibilitatea de a

afla adevăruri ascunse.

Linia editoriala a ziarului Scânteia a fost impusă printr-o hotărâre al

Biroului Politic CC al PMR, adoptată în şedinţa din data de 26 ianuarie 1951.12

În calitate de organ oficial al CC al PCR, ziarul era obligat să prezinte

strict poziția a” conducerii superioare” de partid. În cele 20 de puncte ale

hotărârii Biroului Politic al CC al PMR se disting 3 direcții: atitudinea

editorială generală a Scânteii; obligațiile editoriale concrete şi obligațiile altor

instituții în raport cu Scânteia.

Construcția frazelor indica tonul imperativ, dar și subordona ziarului pe

linie politică:” Scânteia „va trebui să”, „va arăta”, „trebuie să cultive”, „trebuie

să popularizeze”, „trebuie să demonstreze”,„ trebuie să educe”, etc.13

Atitudinea autoritară era imprimată și de atribuțiile editoriale concrete

trasate de Biroul Politic, precum: să întărească creativitatea ziarului în

domeniul propagandei marxism-leninismului, să publice articole teoretice, să

publice recenzii asupra principalelor cărţi române și sovietice nou apărute, să

publice periodic analize asupra principalelor ziare locale de partid.

Alte formulări imperative, prin care ziarului i se ordona să execută

unele dispoziții erau: „Biroul Politic obligă redacții Scânteii să întărească

creativitatea ziarului în domeniul propagandei marxism-leninismului”, „Biroul

10 Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Propagandă şi

Agitaţie, Dosar nr..39/1945, f. 1-10 11 Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Propagandă şi

Agitaţie, Dosar nr..65/1945 f. 1-2 12Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, Dosar

nr. 7/ 1951 f.1 13 Emilia Șercan , Cultul Secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă, Editura Polirom

, Iași, 2015, pp.86-87

13

Politic obligă redacția Scânteii și cu redacțiile ziarelor locale să ia măsuri

pentru extinderea mișcării corespondenților în toate întreprinderile”. În aceeaşi

hotărâre se recomanda inclusiv selectarea viitorilor ziariști în funcţie de

originea socială, îndeosebi din elemente muncitorești”.

Cele 20 de hotărâri care reglementau activitatea ziarului Scânteia

prevedeau în esenţa următoarele orientări ideologice:14 propagarea în masă a

patriotismului socialist, cultivarea în rândurile muncitorilor a mândriei

naţionale, explicarea faptului că patriotismul socialist se manifesta muncă şi

întărire economică, politică şi culturală a ţării, cultivarea dragostei față de

URSS, popularizarea măreţelor realizări ale URSS, a succeselor RP. Chineze

şi RD. Germane, mobilizarea oamenilor muncii pentru îndeplinirea Planului

Cincinal şi pentru îndeplinirea planurilor în ramurile industriei, ridicarea

productivităţii muncii, întrecerea socialistă luând exemplu stahanoviştilor

sovietici, obligativitatea de a întări creativitatea ziarului în domeniul marxism-

leninismului, publicarea regulată a unor articole teoretice, educarea comunistă

a tineretului, a membrilor UTM15, rezerva partidului, expunerea problemelor

dezvoltării culturale, ale învăţământului, publicarea de recenzii a principalelor

cărţi romane şi sovietice.

Reflexia U.R.S.S. în scrisorile către putere gazduite în ziarul

Scânteia(1945-1965)

Trezirea conştiinţelor şi celebrarea zorilor unei lumi noi erau misiunile

pe care ziarul Scânteia şi le asumă încă de la reapariţie în septembrie 1944. În

spatele acestui entuziasm atent regizat se regăseau deciziile Secţiei de Agitaţie

şi Propaganda care organiza, planifica, elabora directivele ideologice, cenzura,

dar mai ales cosmetiza lupta partidului pentru instruirea noului.16

Ziarul Scânteia a găzduit în paginile sale multiple dovezi ale dialogului

dintre cei de jos şi cei de sus. Rezultat al regiei de propagandă a partidului,

14 Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, Dosar

nr. 7/ 1951 ff.74-75 15 UTM-Uniunea Tineretului Muncitoresc, denumire sub care a funcționat Uniunea Tineretului

Comunist în timpul Republicii Populare Române 16 Cristian Vasile, Literatura și artele în Romania comunistă. 1948-1953, Editura Humanitas,

2010, Bucuresti, pp. 48-50

14

scrisorile care ajungeau în paginile ziarului erau reprezentative pentru

importanta pe care atât guvernanţii, cât şi guvernaţii o acordau acestui proces.

Corespondenţa entuziastă era un simbol al noii puteri populare, fiind

totodată unul din motivele pentru care ziarul Scânteia a fost asaltata cu mii de

scrisori, îndeosebi anonime care criticau şi dezaprobau măsurile regimului

impus de URSS.

Primele corespondenţa pe care Scânteia le publică în cuprinsul rubricii

Ne scriu cititorii sunt provocate de un eveniment tulburător pentru întreaga

societate românească: întoarcerea prizonierilor de război din Uniunea Sovietică.

Reluat în aprilie 1948, procesul beneficia din partea ziarului de ample

campanii propagandistice. Revenirea acestora era un prilej bun pentru ziar de a

glorifica măreţele realizări ale „primei țări socialiste din lume”.

Prizonierii se întorceau bine îngrijiţi, îmbrăcaţi cu haine noi şi

călduroase, convinşi că vor fi folositori, prin experienţa dobândită în lagărele

sovietice, efortului general de construire a noului17.

Scrisorile colective semnate de foştii prizonieri se găseau sub titluri

precum „Suntem recunoscători poporului sovietic pentru tratamentul părintesc

ce ni l-a dat în timpul prizonieratului şi cu ocazia repatrierii noastre”.18

Ziarul Scânteia îşi individualiza dialogul cu cititorii prin rubrica Poșta

redacţiei, erau publicate publicate scrisorile acestora și răspunsurile redacţiei.

Cei ce adresau ziarului Scânteia erau de o varietate surprinzătoare:

plugari/muncitori agricoli care preamăreau Uniunea Sovietică şi aşteptau cu

nerăbdare colectivizarea, muncitori care îşi descopereau vocaţii poetice literare

şi publicistice, asaltau redacţia cu creaţiile lor.19

17 Mioara Anton, Laurențiu Constantiniu, Guvernați și Guvernanți. Scrisori către putere 1945-

1965, Institutul de investigare a crimelor comunismului și memoria exilului românesc, Editura

Polirom , Iași 2013,p.221 18 Scrisorile colective semnate de foștii prizonieri din U.R.S.S., în „Scânteia”, seria III, an

XVII, nr. 1117, din 13 mai 1948,p.2 19 Ziarul răspundea, la 20 mai 1948, lui Gheorghe Stoica din București, care trimisese o poezie

ce nu se ridicase la standardele literare proprii genului militant: „Poezia dvs. Cântecul muncii

cuprinde idei și sentimente juste însă forma în care le-ați exprimat este defectuoasă. Nu este

suficient, spre a o numi poezie, înșiruirea unor fraze ca într-un articol politic, în care din când

în când rimează „bogăție” cu „frăție”.Trebuie imagini noi, sugestive și aceasta n-o puteți

realiza decât citind multă, foarte multă poezie. Mai trimeți”, în „Scânteia”, seria III, an XVII,

nr. 1124, din 20 mai 1948, p. 2

15

Deasemenea autorii scrisorilor erau şi din rândul gospodinelor, elevilor,

studenţilor şi funcţionarilor, mineri, inventatori dar şi analfabeţi acer odată ce

trecuseră prin şcolile speciale de alfabetizare adresau mulţumiri Uniunii

Sovietice.20

Imaginea Armatei Sovietice în ziarul Scânteia (1945-1965)

În ziarul Scânteia pe lângă articolele referitoare la realizările Uniunii

Sovietice, la cât de bine se trăia acolo şi cât de apreciaţi erau oamenii muncii

era lăudată politica internaţională dusă de Uniunea Sovietică. Pornind de la

premisa că Uniunea Sovietică era un stat foarte dezvoltat din punct de vedere

politic economic şi social, locuit de” oameni de tip nou”, încerca să acrediteze

ideea că ea nu putea duce decât o politică de pace şi colaborare.

Politica externă a statului sovietic, era redată în ziar că fiind o politică a

luptei pentru consolidarea victoriei asupra fascismului, pentru o pace trainică,

democratică şi o colaborare loială internaţională bazată pe egalitatea în drepturi

a popoarelor. Această politică externă a militat pentru astfel de proiecţii datorită

unei puternice forţe militare, Armata Sovietică.

Ziarul Scânteia ducea astfel o politică de propagandă prin care încerca

să demonstreze că Armata Sovietică era cea mai puternică forţă militară din

lume, capabilă să învingă orice război care s-ar declanşa în orice parte a planetei.

Era un gen de propagandă care dorea să înspăimânte, să terorizeze, să-i facă pe

opozanţii regimului care ştiau că aceasta depinde de Moscova, să ajungă la

concluzia că Uniunea Sovietică este invincibilă, iar comunismul va eterniza şi

el în România21. Astfel ziarul Scânteia considera armata sovietică ca fiind

„apărătoarea patriei socialiste, stindardul ideilor eliberatoare ale Marii Revoluţii

Socialiste, streaja măreaţă a libertăţii şi independenţei statului sovietic

luptătorul curajos pentru eliberarea socială a tuturor popoarelor”.

Cultul personalității lui Vladimir Ilici Lenin (22 aprilie 1870- 21

ianuarie 1924) în ziarul Scânteia.

20 Mioara Anton, Laurențiu Constantiniu, op. cit., p.222 21 Eugen Denize, Propaganda comunistă în România (1948-1953), Editura Cetatea de Scaun,

, Târgoviște, 2011, pp.249-250

16

O temă predilectă a propagandei şi agitaţiei regimului comunist, a fost

şi promovarea cultului personalităţii lui Lenin, cel care a pus bazele puterii

sovietice, ale cărui idei şi concepţii au fost foarte des citate în articolele

ziarului. Deasemenea în perioada 1945-1965 în ziarul Scânteia erau consacrate

ediţii special din preajma zilei de naştere dar şi când se comemora ziua

decesului acestuia. Lenin. Era considerat organizatorul Partidului Bolşevic,

întemeietorul şi conducătorul statului sovietic, genialul conducător şi învăţător

al clasei muncitoare..

Ediţia din 22 ianuarie 1952 (An XXI, nr. 2251) fiind dedicată în

totalitate marelui eveniment istorico-politic. Leninismul era considerat în

paginile Scânteii ca fiind stindardul de luptă a oamenilor muncii din lumea

întreagă. Ideile leninismului pătrundeau cu o forţa crescândă în în conştiinţa

maselor de milioane a oamenilor muncii din toate ţările, exercitând o influenţă

tot mai puternică asupra întregului mers al istoriei mondiale.22

Un alt articol reprezentativ în formarea unei imagini de bastion al păcii

a Uniunii Sovietice a fost şi articolul publicat de Mihai Beniu, cu ocazia

aniversării a 85 de ani de la naşterea lui Lenin, în care relata faptul că Lenin a

învăţat popoarele că pot trăi alături în bună pace şi ca leninismul reprezintă o

cale sigură a poporului român în construirea socialismului.23

Erau subliniate în articolele dedicate sărbătorii lozinci precum:

„Leninismul este învăţătura veşnic vie!”, „Trăiască marele şi gloriosul Partid

comunist al Uniunii Sovietice”, Poporul nostru era fidel leninismului,

aplecarea lui creatoare sunt chezăşia succesului în operă de construire a

socialismului”24; Lenin „marele învăţător şi conducător al prostatismului

mondial”, întemeietorul partidului comunist al Uniunii Sovietice, forţa

invincibila a leninismului, Lagărul unit şi puternic al ţărilor socialiste în frunte

cu uniunea sovietică reprezintă realismul cel mai sigur şi mai eficace al păcii

şi securităţii tuturor popoarelor, leninismul steagul invincibil al luptei pentru

triumful comunismului. (nr. 4198, din 23 aprilie 1958).

22 Andreev A., Amintiri despre Lenin, , în ”Scânteia”, an XXVII, nr. 5870, din 22 aprilie 1959; 23Mihai Beniu, Măreața forță vitală a Leninismului, , în ”Scânteia”, anul XXIV, nr 3268,

sambata 23 aprilie1955, p. 1 24 Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la adunarea festivă de la Bucurrești, , în

”Scânteia”, anul XXVI, nr. 3888, 23 aprilie 1957, p. 3”

17

Ziarul Scânteia publica articole despre viața și opera lui Lenin astfel:

pe prima pagină trebuiau să apară materiale despre Lenin, fotografia sa și

fotografia tovarășului Hrușciov cu textul Agerpress, iar interior să se publice

materiale despre viața și opera lui Lenin.

Într-un articol semnat de A. Andreev în ziarul Scânteia, Leninismul

era considerat „steagul măreţ de luptă pentru triumful comunismului”, iar

„calea leninistă ducea la victoria comunismului,” Ideile leniniste învingeau

lupta pentru pace, cuvântul lui Lenin era puternic. pe drumul leninist al

industrializării socialiste reprezintă chezăşia dezvoltării economiei.25

Tot în ziarul central al partidului, Lenin era considerat ca fiind ”ctitor

al gândirii istorice şi cel mai uman dintre oameni pentru lucrurile noastre,

pentru libertatea şi frumuseţea aspiraţiilor noastre, pentru speranţele

noastre”.26

Ziarul Scânteia prezenta în paginile sale manifestaţiile de la Moscova

cu prilejul aniversărilor marelui lider sovietic şi considera că Lenin reprezinta

simbolul capitalismului şi robiei coloniale, afirmării socialismului şi

comunismului prin 3 forţe revoluţionare: popoarele comuniste, clasă

muncitoare şi mişcarea de eliberare naţională.. (nr. 5871, din 23 aprilie).

”Lenin era stindardul invincibil al epocii noastre/ Leninismul a cucerit şi

cucereşte inimile omeneşti, steagul păcii şi al fericirii umane, amintirea lui

Lenin veşnic vie.”27

Cu alte cuvinte leninismul cu tot ceea ce însemna el, la care se adăuga

bineînţeles şi stalinismul era prezentat în paginile ziarului Scânteia, ca o

ideologie de confruntare şi de luptă. Sub pretextul apărării păcii şi a intereselor

clasei muncitoare se ascundeau, tendinţele expansioniste de mare putere a

Uniunii Sovietice, continuatoare consecvența acestui domeniu a Rusiei țariste.

Cultul personalității lui Iosif Vissarionovici Stalin (18 decembrie

1878- 5 martie 1953) în presa centrală românească ziarul Scânteia

25 A. Andreev, Amintiri despre Lenin, , în ”Scânteia”, an XXVII, nr. 4505, din 22 aprilie 1959.,

pag 3 26 Eusebiu Camilar, Totul în amintirea lui Lenin, în”Scânteia”,, an XXX, , nr,4814, joi 21

aprilie 1960, p. 3 27 Ion Margineanu, Omagiul Marelui Lenin, în ”Scânteia”, an XXXII, nr. 5870, din 22 aprilie,

1963 p.4

18

Cultul personalităţii lui Stalin, a fost unul din cele mai puternice

mijloace de propagandă ale regimului comunist, ce s-a aflat exact în centrul

acestei propagande. Expresie a unor tradiții orientate moştenite de Rusia şi apoi

de Uniunea Sovietică, cultul personalităţii lui Stalin, la fel ca şi al lui Lenin, a

avut ca principal obiectiv consolidarea puterii acesteia, dar, în acelaşi timp,

prin exacerbarea unei personalităţi eroice nemaiîntâlnite în istorie, a urmărit să

legitimeze, puterea comunistă de pretutindeni, să-i facă pe oameni să creadă că

un astfel de erou nu poate fi decât rezultatul unui sistem economic social şi

politic perfect.28

Cultul personalității a adoptat și tradițiile creștine și ideea icoanelor

prin utilizarea de parade și imagini staliniste. Aplicând diferite aspecte

religioase în cultul personalității, presa spera să îndrepte devotamentul

populației de la Biserică spre Stalin.29

Inițial se urmărea să demonstreze o legătură directă între Stalin și

oamenii obișnuiți; ziarul publica adesea scrisori colective ale muncitorilor

agricoli sau industriali care îl aclamau pe lider, precum și poeme și relatări

despre întâlnirea cu Stalin.

Totuși, aceste declarații au scăzut numeric atunci Stalin s-a retras din

viața publică iar presa a început să se axeze pe contactele internaționale.

O altă parte importantă a imaginii lui Stalin în ziarul Scânteia era

apropiata să asociere cu Lenin. După modelul presei sovietice, s-a susținut că

Stalin a fost apropiatul constant al lui Lenin cât timp acesta din urmă era în

viață și, prin urmare, Stalin a urmat îndeaproape învățăturile lui Lenin și că va

continua moștenirea Bolșevică după moartea lui Lenin..

În fiecare număr al Scânteii apărea pe prima pagină, articole de fond,

semnate chiar de Gheorghe Gheorghiu Dej, în care erau aduse osanale şi

mulţumiri celui care eliberase atâtea popoare. Stalin era considerat

organizatorul victoriei asupra fascismului, salvatorul civilizaţiei de sub

ameninţarea barbariei hitleriste, marele eliberator al popoarelor.

Deasemenea era subliniat şi rolul Uniunii Sovietice ca fiind statul care

lupta pentru pacea şi libertatea popoarelor, motiv pentru care poporul român îl

28 Armand Goșu, Cultul personalitatii, un aspect al cazului Stalin, în „Analele Sighet”, nr. 7,

pp. 50-54 29 Victoria E. Bonnell, The Iconography of Power: Soviet Political Posters Under Lenin and

Stalin (Berkeley: University of California Press, 1999), 165.

19

considera pe marele Stalin ca fiind prietenul şi eliberatorul său. De asemenea,

ziarul Scânteia asocia numele lui Stalin, cu o chemare la luptă pentru pacea,

libertatea şi fericirea tuturor popoarelor, partizani acestei lupte din Franţa,

Italia, Spania, etc.

Pentru cine citea aceste cuvinte şi nu cunoştea foarte bine care era

raportul real de forţe din lume, impresia pe care ele o produceau era aceea de

prăbuşire a unei lumi vechi imperialiste şi capitaliste şi de victorie apropiată a

unei lumi noi, a lumii socialismului şi comunismului în frunte cu Stalin.

Mesajul de supunere totală avea ca scop formarea convingerii că întreaga

planetă intrase într-o perioadă revoluţionară din care învingător nu putea fi

decât Uniunea Sovietică sub conducerea lui Stalin.30

Odată cu decesul acestuia la 5 martie 1953 un număr impresionant de

articole din ziarul Scânteia, în memoria iubitului şi prieten al poporului român,

subliniau faptul că toate realizările poporului român se datorau sprijinului,

prieteniei şi ajutorului frăţesc al sovieticilor.

Se susţinea ideea ca toţi oameni muncii rămâneau credincioşi cauzei lui

Lenin şi Stalin şi că se face orice pentru a strânge prietenia cu Uniunea

Sovietică, pentru a întări regimul de democraţie populară.31

Pentru realizarea acestui proiect de cercetare, cu titlul Imaginea

U.R.S.S. în presa din România (1945-1965), voi folosi că principala metodă de

cercetare studierea ziarelor centrale și locale, a documentelor de partid, al

revistelor de specialitate, rapoartelor politice, buletinelor de informări

științifice, cuvântările de la Congrese, etc.

Considerată ca fiind „cea mai ascuţită armă a partidului”, „oficiosul

partidului”, ziarul Scânteia a fost fidelă Partidului Comunist și a urmărit şi

aplicat întotdeauna directivele pe care le primea în urma Ședinţelor de Partid

ale Biroului Politic al Comitetului Central.

S-a evidenţiat mereu politica de pace consecvent promovată de

Uniunea Sovietică precum şi rolul acesteia în fruntea păcii. Aş putea afirma că

lingușirea Uniunii Sovietice era obiectivul principal al Scânteii care nu făceau

30 Cristian Vasile, Politicile culturale comuniste in timpul regimului Gheorghiu-Dej (epub),

Editura Humanitas, București ,2013; p. 180 31 Emil Galan, În memoria lui Stalin în ”Scânteia”,, anul XXII, nr 2604, 10 martie, 1953,p.2

20

altceva decât să reflecte atitudinea liderilor comuniști români față de marea

putere din răsărit.

Numeroase articole erau consacrate popularizării cu consecvenţă a

politicii de pace şi de apărare a independenţei naţionale a partidului şi

guvernului român. Articolele pe această temă au pus accentul pe prietenia şi

alianţa cu URSS..

Se acordă o deosebită importanta marilor realizări ale Uniunii

Sovietice, pe drumul construirii comunismului şi înrădăcinării experienţei

sovietice în toate domeniile.

Deasemenea am putut observa că sărbătorile naţionale precum 1 Mai,

23 August, 7 Noiembrie erau aniversate în paginile „Scânteii” aşa cum se

cuvenea, cu numere dedicate în totalitate Uniunii Sovietice, tovarăşului Stalin

şi tuturor „oamenilor muncii”. Articolele erau formate în cea mai mare parte

din lozinci cu conţinut internaţional pe linia prieteniei Uniunii Sovietice și cu

Stalin, privind lupta pentru apărarea păcii, lozinci privind sarcinile de politica

internă. Acestea erau scurte cu caracter teoretic care pătrundeau în sufletul

oamenilor şi erau uşor însuşite de oameni.

Rolul propagandistic al presei centrale şi plasarea acesteia în interiorul

aparatului de persuadare a partidului avea ca scop final legitimarea şi

menţinerea puterii politice comuniste. Această putere dispunea de toate

mijloacele, de îndoctrinare şi manipulare a opiniei publice româneşti. Ziarul

Scânteia a fost principalul organ de presă prin care liderii PCR s-au folosit

pentru instalarea şi consolidarea regimului comunist şi au urmărit impregnarea

ideologiei marxist-leniniste în conştiinţă socială şi consolidarea

dogmatismului maselor.

Toate realizările R.P.R., trebuiau să evidenţieze propaganda şi agitaţia,

nu ar fi fost posibile fără ajutorul Uniunii Sovietice, prietenia şi alianţa cu

această ţară fiind fundamentul politicii de stat, iar dragostea şi recunoştinţa faţă

de patria socialismului şi fata de marele Stalin fiind sentimente manifestat de

întreg poporul român.32

32 Procesul verbal si Stenograma sedintei Biroului Politic al CC al PMR din ziua de 10

octombrie1952, in Arhivele Militare Române, fond microfilme, r. AS1-404, c37-39

21

Bibliografie:

I. Surse arhivistice

1. Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale:

a. Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român – Secţia Cancelarie, 1951:

7

b. Fond Comitetul Central al Partidului Comunist Român– Secţia Propagandă şi

Agitaţie. 1965: 39, 65

II. Lucrări generale și de specialitate:

1. Scânteia, ziarul cu două fețe, în „Evenimentul zilei”, 14, ianuarie 2006;

2. Procesul verbal si Stenograma sedintei Biroului Politic al CC al PMR din ziua de 10

octombrie1952, în Arhivele Militare Române, fond microfilme;

3. ***, Expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la adunarea festivă de la Bucurrești,

, în ”Scânteia”, anul XXVI, nr. 3888, 23 aprilie 1957;

4. Andreev A., Amintiri despre Lenin, , în ”Scânteia”, din 22 aprilie 1959;

5. Anton, Mioara Constantiniu, Laurenţiu Guvernaţi şi Guvernanţi. Scrisori către

putere 1945-1965, Institutul de investigare a crimelor comunismului şi memoria

exilului românesc, Editura Polirom, Iaşi 2013;

6. Beniu Mihai, Măreața forță vitală a Leninismului, , în ”Scânteia, 23 aprilie 1955;

7. Bosomitu Ștefan, Câteva întâmplări din primele luni de existenţă legală a Scânteii,

articol accesat on-line pe 14 martie 2014 https://stefanbosomitu.wordpress.com/;

8. Cârnu, Rodica Mihaela Cultura şi presa în spaţiul european, ed. Ars Docendi,

Bucureşti, 2009;

9. Ceșereanu Ruxandra Mașinăria falică, Scânteia (1944-1950) articol accesat on-line

în http://phantasma.lett.ubbcluj.ro;

10. Delcea Cristian, Ungureanu Laurențiu, Confesiunile lui Sorin Toma, redactor-şef la

cel mai mare ziar al României, în cea mai întunecată epocă a presei, Interviul a fost

realizat de jurnalista Emilia Şercan Cultul Secretului. Mecanismele cenzurii în presa

comunistă, Editura Polirom, Iași, 2015;

11. Denize Eugen, Propagandă comunistă în România 1948-1953, Editura Cetatea de

Scaun, Târgoviște 2011;

12. Denize, Eugen Locul Agenţiei Române de Presă (Agerpres) în cadrul propagandei

comuniste la începutul anului 1950 Institutul Naţional pentru Studiul

Totalitarismului, București, 2003;

13. Galan, Emil În memoria lui Stalin, , în ”Scânteia”, 10 martie, 1953;

14. Gheboianu, Matei Generația Revoluției. Pe 22 decembrie 1989, „Scânteia” apare

cu două numere, opuse ca viziune. Articol http://www.digi24.ro/special/campanii-

digi24/generatia-revolutiei/generatia-revolutiei-pe-22-decembrie-1989-scanteia-

apare-cu-doua-numere-opuse-ca-viziune, 18.decembrie 2013

15. Goșu, Armand Cultul personalității, un aspect al cazului Stalin, în „Analele

Sighet”,nr. 7;

16. Manega, Miron Blestemul Roșu al ziarului Scânteia, 27 aprilie 2005, articol accesat

on-line http://www.cadranpolitic.ro/;

22

17. Margineanu, Ion Omagiul Marelui Lenin, în ”Scânteia”, 22 aprilie, 1963 ;

18. Mihai Florin ,File din Istoria Scânteii, 07 februarie 2009, in

http://jurnalul.ro/scinteia/special/file-din-istoria-scinteii-318913.html;

19. Șercan, Emilia Cultul Secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă, Editura

Polirom, Iași, 2015;

20. Vasile, Cristian Literatură şi artele în România comunistă. 1948-1953, Editura

Humanitas, 2010, Bucureşti;

21. Vasile, Cristian, Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu-Dej

(epub), Editura Humanitas, București, 2013.

23