Gândirea

5/12/2018 G ndirea - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/gandirea-55a4d60a65ccc 1/11

CUPRINS

I.No iuni generale..............................................................................................pag. 3ț

II.Gândirea i caracterele ei...............................................................................pag. 4ș

III.Opera iile gândirii.........................................................................................pag. 4ț

IV.Gândirea ca sistem de no iuni.......................................................................pag. 5ț

V.Gândirea ca proces de în elegere...................................................................pag. 6ț

VI.Strategii rezolutive........................................................................................pag. 7

VII.Legătura dintre limbaj i gândire................................................................pag. 8ș

VII.Variabile experimentale în studiul gândirii i rezolvării de probleme.......pag. 8ș

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................pag. 12

2



I.No iuni generaleț

GÂNDIREA este procesul psihic care se desfă oară într-un plan mintal, intern,ș subiectiv, uzând de judecă i, ra ionamente, opera ii cognitive cu ajutorul cărora realizeazăț ț ț o procesare profundă a realită ii.ț

Omul, în decursul vie ii lui se bazează pe o serie de factori pentru a cunoa te lumea careț ș

în înconjoară i pentru a putea face fa ă tuturor provocărilor. Astfel, el dispune de senza ii,ș ț ț

percep ii, reprezentări, gândire, memorie, sau imaginative, locul central în această grupareț

avându-l gândirea. În jurul acesteia gravitează toate celelalte, conlucrând pentru a ne ajuta sa

în elegem lumea exterioară.ț

Omul nu poate cunoa te în profunzime lucrurile din jurul său doar prin simpla percep ie aș ț

lor. Natura noastră ne îndeamnă să investigăm în profunzime tot ce intră în contact cu noi pentru

a în elege cum „func ionează” aceste lucruri. Aici intră în ac iune gândirea care dispune de unț ț ț

filtru logic pe care îl folosim până i la cele mai simple ac iuni pe care le întreprindem.ș ț

Acest proces psihic se bazează pe procesare, care poate fii ascendentă sau descendentă.

Procesarea ascendentă se realizează pornind de la particular, ajungând la general. Uzează de

induc ie i se bazează pe informa iile ob inute prin procesele senzorial-perceptive i prinț ș ț ț ș

reprezentări. Procesarea descendentă porne te de la o generalitate, ajungând la lucruriș

particulare. Se bazează pe deduc ie.ț

Gândirea se desfă oară pe mai multe axe temporale (trecut, prezent i viitor), folosindș ș

astfel toate uneltele pe care avem.

Unii cognitivi ti definesc gândirea ca o organizare i manipulare a reprezentărilor interneș ș

sau a informa iilor i cuno tin elor stocate în memorie, în vederea în elegerii unei situa ii i aț ș ș ț ț ț ș creării unor noi informa ii.ț

3



II.Gândirea i caracterele eiș

1) Caracterul mijlocit:

Din cercetările făcute asupra modului în care ac ionează acest proces psihicț rezultă faptul că gândirea este mijlocită prin limbaj (în procesarea ascendentă) iș

prin legi, norme, reguli (în procesarea descendentă). În primul rând limbajul

reprezintă un mijloc de mijlocire.

2) Caracterul abstract-formal:

În momentul în care dorim să analzăm ceva, creierul nostru este setat să se

focalizeze asupra obiectului de interes, făcând abstrac ieț de imaginea de fond.

O trăsătură fundamentală a proceselor de cunoa tere o reprezintă selectivitatea.ș

Faptul că gândirea ac ionează după anumite legi i reguli ale logicii îi dă acesteiaț ș

imaginea de formalitate.

3) Caracterul finalist:

Ca orice alt lucru, gândirea trebuie să aibă un scop, o finalitate. Acesta, în

viziunea psihologilor ar fii elaborarea unui model mintal, a unor explica ii i aț ș

unor răspunsuri.

Mul i se intreabăț de ce gândim, răspunsul fiind: pentru că trebuie să găsim solu iiț

la problemele cu care ne confruntăm.

III.Opera iile gândiriiț

Acest proces psihic dispune ca orice alt sistem complex din via a noastră de o serie deț

unelte pe care le folose te în activitatea sa. Aceste unelte sunt: analiza, sinteza, compara ia,ș ț

abstractizarea, generalizarea, induc ia, deduc ia.ț ț

4



Analiza i sintezaș sunt două opera ii complementare. Prima presupune separareaț

însu irilor esen iale ale unui obiect sau fenomen i ordonarea acestora în plan mintal. Sintezaș ț ș

înseamnă recompunerea obiectului din caracteristicile sale principale.

Compara iaț presupune eviden ierea asemănărilor i deosebirilor esen iale dintreț ș ț

minimum două obiecte, bazându-se pe unul sau mai multe criteria. De asemenea se poate folosi

i asupra aceluia i obiect, dar luându-l în două ipostaze diferite.ș ș

Abstractizarea i generalizareaș constituie opera iile cele mai complexe ale gândirii,ț

având un caracter formal. Abstractizarea presupune extragerea însu irilor principale dintr-oș

întreagă clasă de obiecte, astfel ajungându-se la esen ă. Generalizarea înseamnă extindereaț

însu irilor extrase cu ajutorul abstractizării la o întreagă clasă de obiecte i fenomene.ș ș

Induc ia i deduc iaț ș ț sunt opera iile care dau un caracter procesual gândirii. Induc iaț ț

surprinde regularitatea i facilitează abordarea mult mai facilă a unei concluzii generale într-oș

multitudine de cazuri particulare. Deduc ia se folose te de la legi, norme, pentru a le aplicaț ș

asupra unor cazuri particulare. Expresia logică a ra ionamentului deductive esteț silogismul

(pornind de la două premise, se extrage o concluzie).

IV.Gândirea ca sistem de no iuniț

După cum am văzut mai sus, gândirea tinde să elimine tot ce nu ne este necesar, ce ne-ar

putea impiedica dintr-o în elegere corectă, coerentă a lumii înconjurătoare. De aici i până la aț ș

crea categorii nu este decât un pas.

Categorizarea este demersul cel mai simplu i logic care urmează ac iunii de extragerii aș ț

obiectului de interes din imaginea de fond. Folosim categoriile pentru a putea identifica aceste

obiecte mult mai u or i pentru a tii cum să interac ionăm cu ele, în conformitate cu alte obiecteș ș ș ț

din aceea i categorie cu ele. De obicei obiectele din acelea i categorii au trăsături esen ialeș ș ț

5



comune, iar categoriile tind să aiba ca denumire un singur cuvânt (de exemplu: automobile,

pentru diverse mărci auto).

Prototipul este strâns legat de idea generală a unei anumite culturi i civiliza ii asupraș ț

unor obiecte, fenomene. De exemplu, imediat după cel de-al II-lea război mondial cuvântul„arbore” evoca un copac distrus de explozii i foc. 20 de ani mai târziu arborii duceau cu gândulș

la verdea ă, pe când acum răspunsul cel mai frecvent este „arbore uscat din cauza ploilor acide”.ț

Prototipul este determinat în mare măsură de era istorică i circumstan ele în care ne găsim.ș ț

Unele lucruri erau în trecut subiecte acceptate de to i, pe când acum ele sunt tabu. De exempluț

moartea nu era ceva atât de sinistru i trist acum două mii de ani. Oamenii o percepeau ca pe unș

eveniment ritualic i se bucurau pentru sufletul celui decedat. Acum acest subiect este văzut caș

pe ceva trist, care implică anumite obiceiuri cu tentă negativă, iar focalizarea s-a mutat asupra

ideii de trecere în nefiin ă, asupra faptului ca persoana nu mai e lângă noi, i mai pu in asupraț ș ț

sufletului.

Conceptele sunt de mai multe feluri: concepte generale, particulare, individuale,

concrete, abstracte, empirice i tiin ifice.ș ș ț

V.Gândirea ca proces de în elegereț

Vorbind mai devreme despre caracterul finalist al gândirii, ajungem la concluzia că

în elegerea se bazează pe rezolvarea de probleme.ț

În elegereaț exprimă dimensiunea procesuală a gândirii. Felul procesării determină,

astfel, valen a pe care o ia în elegerea. Adică, aceasta poate fii o consecin ă, atunci cândț ț ț

procesarea este ascendentă, sau o premisă, atunci când procesarea este descendentă.

A în elege înseamnă practic a gândi. Acest proces se bazează peț cuplajul informa ional ț ,

adică punerea cap la cap a informa iilor extrase cu ajutorul opera iilor gândirii pentru a ob ine unț ț ț

produs propriu, o imagine personală asupra unui lucru sau fenomen.

6



De asemenea sistemele asociative ocupă un rol important în mecanismul în elegerii.ț

Acestea se folosesc de informa iile stocate în memorie, corelându-le cu informa iile nou-apărute.ț ț

Această metodă are ca scop identificarea elementelor esen iale ale obiectului recent intrat in sferaț

noastră de interes, ajutându-ne de informa iile referitoare la alte obiecte, în elese anterior.ț ț

Asocierea este de trei feluri: după asemănare, după constrast, după coexisten a spa ială iț ț ș

succesiunea temporală.

Un alt mecanism al în elegerii îl reprezintăț analogia. Acesta este foarte similar

proceselor asociative.

De exemplu, când unii oameni sunt întreba i despre structura atomului, primul lucru careț

le vine în minte este sistemul solar. Pentru al ii, felul în care se propagă undele seamănă cu joculț

de billiard.

Rezolvarea de probleme reprezintă activitatea cea mai importantă a gândirii, este

domeniul de performan ă al acesteia. În general, problema este definită ca fiind un blocaj pe axaț

cunoa terii, pe care trebuie să-l depă im pentru a ne atinge scopul.ș ș

VI. Strategii rezolutive

Strategiile rezolutive pe care le folosim sunt numeroase, dar pot fii grupate în două mari

categorii: strategii algoritmice iș strategii euristice.

Strategia algoritmică presupune o în elegere deplină a problemei. Datele acesteia dinț

urmă sunt complete, atrăgând după sine o rezolvare sigură. După cum spune i numele suntș

strategii bazate pe lucruri clare, de genul 2+2=4, care au un rezultat unic. Sunt folosite îndeosebiîn coală, ajutându-i pe copii să dobândească aptitudini stabile, verificabile. Reprezintă i un modș ș

de gândire, un stil de abordare reproductiv.

Strategia euristică exprimă o divergen ă, o disconcordan ă între problemă i solu ie.ț ț ș ț

Problema este de obicei slab definită, neavând mereu elementele necesare rezolvării ei. Acest tip

7



de strategie este folosit de obicei în completare cu explorarea, descoperirea. Este un mod de

rezolvare productiv, sau creative.

VII.Legătura dintre limbaj i gândireș

După cum bine tim, gândirea este mijlocită de multe ori, în special în cadrul procesăriiș

ascendente (de la particular la general) de către limbaj. Limbajul la rândul lui prezintă o serie de

func ii: de comunicare, cognitivă, reglatorie. Relevantă în acest caz este func ia cognitivă.ț ț

Limbajul este instrumental de lucru al gândirii. Fie că spunem ceea ce gândim sau păstrăm în

mintea noastră concluziile pe care le tragem, limbajul este mereu prezent. De fiecare dată când

ne gândim la un obiect, instantaneu ne apare în minte i cuvântul care evocă acel obiect. Altfelș

nu am avea de unde să tim ce este lucrul pe care îl analizăm în plan mintal. Tot acest proces seș

bazează pe o formă discursivă de la propozi ia pț 0 (punerea problemei), până la propozi ia pț n+1

(rezolvarea problemei).

Unii psihologi consideră că gândirea derivă din limbaj, al ii sus in că problema stă exactț ț

invers. Cert este că gândirea i limbajul sunt inseparabile i se dezvoltă împreună, se sus in i seș ș ț ș

întemeiază reciproc.

VIII.Variabile experimentale în studiul gândirii i rezolvării deș

probleme

Studiul experimental al gândirii ridică următoarele probleme de ordin metodologic:

8



a) aspecte legate de coeficientul de fidelitate i de replicabilitate;ș

b) aspecte legate de implicarea variabilelor intermediare i controlul acestora;ș

c) aspecte legate de utilizarea raportului verbal ca indicator al variabilei dependente

Vom analiza aceste aspecte pornind de la două ilustra ii de probleme:ț

Primul exemplu – Problema lan uluiț

La un atelier de feronerie se prezintă un client care se adresează mesesia ului:ș

- Am apte bucă i de lan care provin de la cei apte că ei pe care i-am avut până acum .ș ț ț ș ț

Sunt bucă i de forme i mărimi diferite; două au câte ase zale, alte două au câte cinci, iar ț ș ș

trei, câte apte. Cele apte bucă i totalizează 43 de zale i vă rog să îmi face i un singur ș ș ț ș ț

lan cu tot atâtea zale i neîncheiat la capete, pentru că vreau să am o amintire de la to iț ș ț

cei apte că ei pe care i-am avut.ș ț

Me terul întreabă:ș

- Dori i să le pun într-o anumită ordine?ț

- Nu, nu contează ordinea.- Atunci se poate i ave i de plătit câte 10 lei pentru fiecare za tăiată i prinsă la loc. Veni iș ț ș ț

mâine i vă lua i lan ulș ț ț

A doua zi clientul se prezintă i fără să întrebe cât costă îi oferă meseria ului suma de 60 de lei.ș ș

- Este gre it, spuse meseria ul.ș ș

- Ba nu! V-am adus apte bucă i i mi-a i făcut unul singur neîncheiat la capete, a a cumș ț ș ț ș

ne-am în eles.ț

Întrebare: Cine avea dreptate?

Al doilea exemplu – Problema trenurilorSunt două sta ii de cale ferată, A i B , aflate la o distan ă de 100km una de cealaltă.ț ș ț Într-o

9



sâmbătă, la ora zece, din cele două sta ii pornesc simultan, unul spre celălalt, două trenuri. Trenulț

A merge cu 60km/h, iar trenul B cu 40km/h. Exaxct în momentul in care cele două trenuri au

pornit, în fa a trenului A â ne te o rândunică ce zboară înainte până întâlne te al doilea tren,ț ț ș ș ș

moment în care, fără a pierde din viteză, se întoarce i zboară înapoi către trenul A. Rândunica vaș

zbura înainte i înapoi între cele două trenuri cu o viteză de 80 km/h.ș

Întrebare: Câ i kilometric va zbura rândunica inainte ca cele două trenuri să se întâlnească.ț

Din cele două exemple constatăm că pentru rezolvarea lor trebuie să le reconceptualizăm,

să le restructurăm, să le simplificăm, întrucât sunt prezente o serie de detalii care îngreunează

eviden ierea solu iei. La prima problemă meseria ul avea dreptate. Clientul si-a imaginat că s-aț ț ș

desfăcut câte o za din capetele lan urilor, pentru a fi înădite cele apte bucă i, dar meseria ul aț ș ț ș

luat bucata de lan cu cinci zale, a tăiat fiecare za i a folosit-o pentru a uni capetele celorlalteț ș

bucă i de lan . Constatăm că o serie întreagă de elemente prezente în descrierea problemei nu auț ț

nicio legătură cu solu ia.ț

În al doilea exemplu, dacă ne vom concentra pe durata necesară până când trenurile se

vor întâlni odată ce merg cu 60 km/h i 40 km/h, atunci vom stabili cu u urin ă că este nevoie deș ș ț

o oră pentru a se întâlni. Mai departe solu ia este simplă: dacă trenurile se întâlnesc într-o oră iț ș

rândunica zboară cu 80 km/h înseamnă ca ea a parcurs 80 km. i la această problemă constatămȘ

că ea este „îngropată” într-o mul ime de detalii irelevante, menite să îngreuneze sarcina.ț

Variabila dependentă descrie comportamentul subiectului în studiile experimentale

asupra gândirii i rezolvării de problem. Atunci când o persoană rezolvă o situa ie problematicăș ț

putem identifica următoarele modalită i de evaluare a performan elor:ț ț

- Tipul de mijloace sau modalită i utilizate de subiectț

- Timpul necesar rezolvării situa iei problematiceț

- Procentajul de subiec i care au rezolvat corect situa iaț ț

- Calitatea rezolvării

- Raportul verbal

10



Variabila independentă este manipulate de cercetător în vederea ob inerii unui anumitț

efect în planul comportamentului rezolutiv al subiectului. Exista multiple procese de manipulare

a variabilei independente, dintre care putem enumera:

- Maniera, modul de prezentare

- Cantitatea informa iilor irelevanteț

- Utilizarea ilustra iilor ț

- Modul de formulare

- Presiunea timpului

Toată lucrarea de fa ă ilustrează importan a i profunzimea cu care este tratată gândirea înț ț ș viziunea psihologilor, atât din perspectivă descriptivă, cât i experimentală.ș

Gândirea este cea care ne dă informa iile necesare pentru a supravie ui, care ne ghideazăț ț

existen a i drumul către cunoa tere. Chiar dacă uneori gre im, aceste ra ionamente ne ajutăț ș ș ș ț

pentru o mai bună procesare ulterioară. Dacă luăm în calcul întreaga noastră existent văzută prin

prisma unei analogii, ne-am putea identifica noi în ine cu sistemul solar în care trăim, undeș

Soarele este gândirea, iar planetele care gravitează în jurul lui sunt celelalte procese psihice.

Ea este de asemenea factorul care ne diferen iază de celelalte organisme vii, ele bazându-ț

se pe instincte, fa ă de oameni la care apare ra iunea. De asemenea aceea i problemă se pune iț ț ș ș

în situa ia computerelor, depre care unii cred că gândesc, când de fapt ele ac ionează conformț ț

programării anterioare a lor.

11



BIBLIOGRAFIE

Aniței, M. (2007). PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ. Iași: POLIROM.

Hilgard, E., Atkinson, R., & Atkinson, R. (1975). Introduction to Phychology SixthEdition. New York, Chicago, San Francisco, Atlanta: Hartcourt Brace

Jovanovick, Inc.

Zlate, M., Crețu, T., Mitrofan, N., & Aniței, M. (2005). PSIHOLOGIE. București: Aramis.

12

Gândirea

Documents

Transcript of Gândirea