“Gandeste – O introducere convingatoare in filosofie” Simon Blackburn

“Fantezia parasita de ratiune naste monstri imposibili ; unita insa cu ratiunea ea este mama tuturor artelor si sursa tuturor minunilor “.

(Goya )

Marile teme ale gandirii (cunoasterea , ratiunea, adevarul , mintea, libertatea, destinul , identitatea, Dumnezeu , binele , raul sau dreptatea)au fost intotdeauna surse de meditatie, dand nastere unor serii de intrebari unei categorii largi de oameni , structurand insusi modul lor de a privi si a se raporta la ceea ce ii inconjoara;Simon Blackburn incearca sa dea un raspuns logic intrebarilor fara raspuns, ajutandu-se de ideile si concluziile unor mari ganditori , dar intr-o maniera in care accentul cade pe intelegerea problemelor analizate, usurand si sporind placerea unei viitoare abordari a unor probleme aparent enigmatice.

Mergand pe principiul asemanarii se incearca a explica cum ca filosofia , pe care multi o considera o stiinta bizara si accesibila doar celor initiati in arta reflexiei, nu este decat o inginerie conceptuala . Bazata pe cunoasterea amanuntita nu doar a unui tot unitar ci si a structurilor componente,analiza structurilor gandirii presupune intelegerea actiunii si interactiunii dintre acestea si consecintele survenite in urma unor modificari aparent nesemnificative.

Apar insa o serie de intrebari perfect normale, fiind date drept exemplu”Ce sunt eu ? Ce este constiinta mea ?Pot fi sigura ca ceilalti oameni au experiente si senzatii la fel ca ale mele ?”, s.a, dar al caror raspuns este greu accesibil , neputand fi aflat ca la o intrebare empirica (pe baza unor proceduri stabilite , observand , masurand , aplicand reguli deja verificate ). In fond suntem ceea ce gandim , iar aici facem referire la capacitatea noastra de autoreflectie. Pe scara noastra evolutiva suntem singurii capabili de a ne analiza pe noi insine si de a discerne intre bine si rau , de a reflecta asupra propriilor ganduri avute si de a le modifica , incercand noi concepte, proceduri si opinii pe care le utilizam in mod involuntar , fara a ne lovi de categorii precum cunoasterea, obiectivitatea sau adevarul in alegerea lor . Baza acestei autoreflectii-aceasta inginerie conceptuala - o reprezinta tocmai capacitatea de a analiza propria gandire din temelii. Finalitatea acesteia nu este aceea de a invata ceva la sfarsit ci dimpotriva de a invata sa ne descurcam pe parcurs, de a putea evita confuziile , elucida

ambiguitatile si de a judeca in mod corect concretul si alternativele , in special atunci cand “apele dezbaterilor noastre devin tulburi si confuzia se inteteste”.

Aceste intrebari existentialiste nu rezolva insa marile probleme ale lumii . Care este scopul lor ? Simon Blackburn vine cu 3 raspunsuri ,cu 3 modalitati de perceptie.Pentru cei care si-au pus intrebarea , fiind deja pe jumatate convinsi ca vor afla raspunsul, exista unul radical :avem nevoie de clipe de ragaz , de a pune intrebari doar de dragul de a intelege , fara a avea in vedere aplicatiile practice ale raspunsurilor-avem nevoie sa ne ingrijim de sanatatea noastra mentala la fel ca de cea fizica si de a ne bucura de acest moment de perfecta armonie intre ratiune si sentimente.

Un raspuns mai moderat ar fi acela ca ne raportam intotdeauna la noi , perceptiile noastre fiind perspectivale ; felul in care ne gandim la ceea ce facem are un impact major asupra modului in care ajungem sa facem lucrurile . De exemplu , de-a lungul anilor , cei ce s-au ocupat cu reflectiile pe marginea naturii umane au ajuns la concluzia ca suntem niste fiinte egoiste ;suntem interesati doar de propriile beneficii, chiar daca aparent ne preocupam de ceilalti , in esenta avem dorinta de a obtine beneficii pt noi insine.Daca am ajunge sa credem in lucrul acesta , probabil ca relatiile interumane s-ar modifica in mod considerabil; am deveni suspicioasi , fiecare incercand sa isi apere “egoismul”, mai putin cooperanti si mai putin increzatori in noi insine si in ceilalti . Dar poate ca oamenii sunt preocupati si de interesele celorlalti , fiind capabili de a ne ridica la un nivel mai optimist perceptiile; aici intervine reflectia , acea capacitate de a distinge –si scopul ei practic deosebit de important , neramanand incorsetata in limitele unui birou de studiu ci extinzandu-se in domenii practice.

Un alt exemplu practic extrem de important il reprezinta tipica incurcatura filosofica a raportului intre minte si corp .Considerate de unii ca doua entitati complet distincte si separate , iar interactiunea dintre cele doua sa para misterioasa si de neconceput . De pilda medicilor , cei care isi bazeaza viata pe cercetari , pe certitudinea ca unele forme de tratament (medicamente sau socuri electrice) sunt corecte , in timp ce altele (consilierea sau analiza psihologica)sunt gresite , bazate pe principii nestiintifice, nefondate si menite esecului. Insa descoperim ca nu exista niciun mister intre aceasta interactiune care nu se bazeaza pe stiinta , ci pe filosofie –o filosofie eronata pe care o adoptam fara a o analiza. Reflectand am descoperi ca este un fenomen obisnuit :anumite ganduri ne fac sa rosim , unele activitati mentale ne produc manifestari corporale, fie ca este vorba de un ritm mai alert al batailor inimii in caz de pericol sau extrapoland , nu este deloc de neglijat faptul ca o stare psihica de optimism si vioiciune poate

ajuta la disparitia unor pete de pe corp sau in remisiunea unor forme de cancer.Astfel , acest raspuns moderat ne face constienti de faptul ca intre reflectie si practica exista o permanenta continuitate-practic activitatile noastre pot fi transformate in bine sau in rau de cele reflexive.

Ultimul dar nu cel din urma raspuns ofera o alta idee de continuitate intre practica si reflectie, dar aplicata realitatii brute, cum o numeste Blackburn. Intotdeauna vor exista oameni care vor insufla conceptii si convingeri sau mai mult ajungem sa le insuflam singuri si sa credem ca ele sunt net superioare fata de ale celorlalti. In forma bruta la care se referea Simon denota ca inclusiv marile razboaie ale lumii au pornit in numele unor idei , nascute in timpul in care ratiunea dormea (pictorul Goya si-a numit una din seriile sale de gravuri “Somnul ratiunii naste monstrii “, tocmai pentru ca era de parere ca multe din nebuniile si absurditatile vietii omenesti iau nastere atunci cand ratiunea este “adormita”). Singurul antidot ar fi trezirea prin intermediul reflectiei critice , a face un pas inapoi sau in lateral pentru a ne convinge ca intradevar impresia de cel mai bun nu este decat una pur subiectiva, din nou acea inginerie conceptuala amintita in primele doua raspunsuri .

De aici insa parerile sunt impartite, existand traditionalistii , cei care se ascund in spatele peretilor protectori ai culturii si traditiei, respingand orice critica starnita de reflectie si provenita din afara cercului , intorcand spatele celor ce pun sub semnul intrebarii modul lor de a trai ;asa apar cercurile ideologice inchise amenintate de spiritul interogativ si reflexiv. De 2000 de ani insa filosofia se opune acestei atitudini de autosatisfactie , incercand sa reaminteasca ca o“viata neexaminata este o viata ce nu merita traita”. Este ca atunci cand incerci sa schimbi ceva dar nu stii cum functioneaza , nu stii daca functioneaza bine sau rau , sau daca ai face un bine modificand ceva sau dimpotriva ai produce mai mult rau, aflandu-te in starea de somnolenta amintita mai sus.

Asadar , acolo unde in cadrul curentelor academice contemporane nu exista ratiune sau unde este pusa sub semnul intrebarii aceasta notiune alaturi de lipsa adevarului sau a reflectiei dezinteresate , se poate vorbi de o filosofie “gaunoasa”, asemeni inginerilor conceptuali care au doar numele fara insa a fi capabili sa profeseze in meserie , fara a fi capabili sa schiteze un plan , asa cum spune Simon.Fantezia de a crea , dorinta de a intocmi ceva in aceasta privinta naste monstri inimaginabili , de neinteles, insa unita cu ratiunea , cu trupul si cu principiile de la temelia gandirii poate da nastere minunilor .

Ca sa intelegem ca Simon Blackburn nu este singurul cu aceasta perspectiva putem trece in revista si ideile unor mari filosofi cu privire la ratiune si gandire .

Rene Descartes descopera o idee capitala si anume aceea de subiectivitate- prima mare filosofie a constiintei . In orizont filosofic, aceasta idee a luat forma intemeierii Eu-lui ca gandire si a deducerii sistematice a tuturor consecintelor privitoare la existenta lumii din postulatul gandirii. El initiaza in filosofie “spiritul geometric”, idealul matematic de cunoastere pe care trebuie sa-l urmeze filosofia pentru a produce cunostinte veritabile(ca axiomele matematice)- asemanare pe care o face si Simon dar cu ingineria .

Daniel Hume afirma la randul sau- facand o paralela intre filosofie si arta – ca un artist pentru a se descurca in aceasta indeletnicire de cunoastere a vietii omenesti , pe langa intelegerea usoara si un gust delicat al ei trebuie sa aibe si o cunoastere exacta a alcatuirii launtrice si a operatiilor intelectului , a modului in care lucreaza pasiunile si sentimentele care fac deosebirea intre viciu si virtute. De exemplu , anatomistul prezinta oamenilor obiecte hidoase si respingatoare dar stiinta sa va fi utila pictorului in schitarea “unei Venere sau al unei Elene”. Culorile folosite sau infatisarea gratioasa nu ar fi nimic fara stiinta primului care dezvaluie alcatuirea interna a corpului , pozitia muschilor , functia si forma fiecarui organ . Aceasta exactitate da expresie frumusetii si ar fi zadarnica incercarea de a o folosi pe una in defavoarea celeilalte.

Aceste moduri de a privi lucrurile ,fie ca apartin marilor filosofi precum Socrate , Descartes , Hume sau Simon Blackburn , denota in urma argumentelor infatisate ca cel mai bun mod de a privi lumea care ne inconjoara este sa o facem cu ochii mintii, asa ca indemnul “Gandeste!“ va ramane cea mai buna urare si cel mai bun sfat pe care il putem lasa generatiilor urmatoare.

Ionica AlexandruIordache BiancaIuga AlexandraJantea Ana-MariaJercalau MihaelaSeria C, Grupa 612