Galileo Galilei

Galileo Galilei (*15 februarie 1564, Pisa - 8 ianuarie 1642, Florenta) a fost un astronom, filosof si fizician italian. Considerat "parinte" al stiintei moderne, Galileo Galilei (in romana, "Galileu") a fost ganditorul care a deschis o era noua in cercetarea stiintifica, bazata nu numai pe observatia directa a naturii, dar si pe informatiile date de mijloacele tehnice de investigatie.Galileu incepe in 1574 sa studieze literatura si logica la Florenta, apoi - la dorinta tatalui sau - se inscrie in 1581 la facultatea de Medicina a Universitatii din Pisa, disciplina care nu-i stimuleaza insa interesul. Se intoarce la Florenta, unde dezvolta o pasiune deosebita pentru Mecanica, incepand sa construiasca diverse masini complicate, aprofundeaza matematica si face studii de fizica sub indrumarea lui Ostilio Ricci. Pornind de la studiul principiului lui Arhimede, constrieste in 1586 o "balanta hidrostatica" pentru determinarea greutatii specifice a unui corp. In 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematica a Universitatii din Pisa, unde va ramane pana in 1592. Intreprinde studii asupra caderii corpurilor si publica lucrarea "De Motu" ("Despre miscare").In 1593, Galileu este chemat la Universitatea din Padova, unde i se ofera prestigioasa catedra de Matematica, Geometrie si Astronomie. Aici va ramane pana in anul 1610. In aceasta perioada incepe sa se intereseze de teoria lui Copernic asupra miscarii planetelor, folosindu-se de un telescop construit in Olanda, pe care el il va perfectiona. In 1609 publica lucrarea "Nuova astronomia" ("Astronomia noua"), care contine primele doua legi ale miscarii planetelor. La Padova, cu un nou instrument, face observatii asupra lunii, iar la 7 ianuarie 1610 observa mici "stele" luminoase in vecinatatea planetei Jupiter si constata ca este vorba de sateliti ai planetei, carora le da numele de "Astri Medicei", in onoarea lui Cosimo de Medici, marele duce al Toscanei.Descoperirea unui centru de gravitatie in afara pamantului contrazice teoria lui Ptolemeu asupra cosmosului si intra in conflict cu doctrina aristoteliana, acceptata oficial de Biserica Catolica. Inchizitia ecleziastica stigmatizeaza drept eretica aceasta reprezentare cosmologica si ii interzice lui Galileu sa-si sustina teoriile. Lucrarile lui sunt "puse la index", impreuna cu publicatia lui Copernic, "De Revolutionibus Orbium Coelestium". Galileu incearca sa impace teoria lui Ptolemeu cu cea a lui Copernic, demonstrand totusi superioritatea celei din urma in lucrarea "Dialogo sui due Massimi Sistemi del Mondo", publicata in 1632 la Florenta. 

Moare la Florenta la 8 ianuarie 1642, inconjurat de cativa discipoli, care i-au ramas credinciosi. Este inmormantat in biserica Santa Croce din Florenta, intr-un mausoleu al marilor personalitati ale Italiei.Lui Galileu i se datoreaza si legea pendulei: "Timpul oscilatiilor ramane constant, indiferent de amplitudinea lor". Cine viziteaza Domul din Pisa poate admira lampadarul, ale carui oscilatii i-au inspirat tanarului Galileu inventarea unei pendule ca regularizator al unei miscari mecanice.350 de ani dupa moartea sa, in 1992, Vaticanul a recunoscut formal marea valoare stiintifica a lui Galileo Galilei, "reabilitandu-l" si absolvindu-l de acuzatia de erezie.

Datorită dorinţei tatălui său, Galileo a studiat medicina pentru o scurtă perioadă la

Universitatea din Pisa. Însă acesta a preferat matematica, pe care a învăţat-o luând

lecţii private de la profesori ai universităţii. În 1589 este numit la conducerea

catedrei de Matematică a Universităţii din Pisa, unde va rămâne până în 1592.

Poziţia îl solicita să susţină cursuri de astronomie bazate pe teoria lui Ptolemeu,

conform căreia Soarele şi toate planetele Sistemului Solar se rotesc în jurul

Pământului. Pregătirea pentru aceste cursuri a aprofundat înţelegerea lui Galileo

despre astronomie.

Întreprinde studii asupra căderii corpurilor şi publică lucrarea “De Motu” (“Despre

mişcare”). Se spune că el arunca bile de fier din turnul din Pisa, pentru a le

demonstra filosofilor aristotelici că obiectele grele nu cad mai repede decât cele mai

uşoare. Este posibil ca Galileo să nu fi realizat astfel de experienţe, însă această

poveste spune ceva despre spiritul său ştiinţific – ambiţios şi lucid, trăgând

concluziile pe baza observaţiilor. De asemenea, el a fost pentru prima dată

recunoscut public când a prezentat “balanţa hidrostatică” pentru determinarea

greutăţii specifice a unui corp.

Marile descoperiri

În 1593, Galileo este chemat la Universitatea din Padova, unde i se oferă

prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. Va rămâne aici

următorii 18 ani. În această perioadă, el se convinge de validitatea teoriei propuse

de astronomul polonez Nicolaus Copernic, care susţine că toate planetele, inclusiv

Pământul, se rotesc în jurul Soarelui. În 1609, pe când încă preda la Universitatea

din Padova, Galileo a utilizat luneta sa construită în Olanda.

A fost primul om de ştiinţă care a folosit acest instrument pentru explorarea

sistematică a cerului, realizând descoperiri uimitoare la acea vreme. Una dintre

acestea o reprezintă descoperirea, la 7 şi 10 ianuarie 1610, a patru sateliţi ai lui

Jupiter, cărora le dă numele de “Astri Medicei”, în onoarea lui Cosimo de Medici,

marele duce al Toscanei. Tot în anul 1610, observă inelele planetei Saturn.

Descoperă o similaritate între Jupiter şi Pământ, faptul că ambele planete aveau

sateliţi. Însă, cum puteau să se potrivească în sistemul sferelor folosit de toţi erudiţii

de la Plato până atunci? Galileo a considerat că cele “patru planete neobservate de

la creaţia lumii până în timpul nostru”, reprezintă cea mai importantă descoperire a

sa.