(!Jeorg �il�elut jjriebridj ,Pegtf'jţ

<!)runllrtnien

�aturw[Jt uun Staattiwi[feuflf)aft im l!lrunbriffr.

Dr. (fbuatb Qjan�.

ilritte �lul{nge.

!lhl .!tiini(\1. ®1ir!rmfmgif�tm, <'Jroj,l)'n�o<j!. {lrfiifd)tlll tull.l bn f�drn 6tabl i)'rilnfiutl $dl.li!fgium grgrn !:cu Dl�d}�rud nub 9l�d}brmtM!Jttfanf .

.6 nliu 1 1854. U!erl11g uon ':Dundn unb ,fjum6{ol.

GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL

PRINCIPIILE

FILOZOFIEI DREPTULUI

sau ELEMENTE

de

DREPT NATURAL ş 1 de

ŞTIINŢĂ A STATULUI

Tradueere de

VIRGIL BOGDAN şi CONSTANTIN FLORU

E!DITURA ACADEMIEI REPUBLICII !SOCIALISTE ROMÂNIA Bucureşti - 1 9 6 9

Traducerea lucrării Grundlinien. dcr Philowphir drs Rechts, orler Naturrecht und Staatswisenschaft im Gnmdrisse (Principiile filo­zofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ştiintă a statului) corespunde textului bi G.W.F. Hegel din volumul 8 (1854) al edi tiei in.grijîtă de elevii săi (a cărei paginaţie s-a avut în vedere la edi(ia de faţă).

Traducerea prefeţei, introducerii şi părţilor I şi II aparţine lUi VIRGIL 80G0.'1.!>;. Traducerea părţii III aparţine lui CoNSTA:'i!Tl� FLORU.

PREFAŢĂ

Motivul nemijlocit al publrkării acestui manual este nevoia s de a pune în mîna auditon�Ior mei un fir condud·tor pentru ,pre­legerile pe ,care, 1potriVlit funcţiei mele, rle fac asupra fi l Q z 10 f i ei d r e p t u 1 u i. A•ceS't man:uai es.te o prez.entare m<l'Î largă, în :oqJC­cial mai sis·tematid, a aceloraşi concf!pte de bază, ,conţinute deja asl.l!pra acestei părţi a filozofiei ,�n Enciclopedia ştiinţelor filozofice (Heidelberg, 1 8 1 7), consacrată prelegerirlor mele.

Deoarece acest tratat trebuie să apară însă tipărit, să ajungă astfel şi în fata rnareiui publioc, s-a �·vit .ocazia caD b se r-v aţi i.I e, care, mai ,întii .într-o rprezentare scurtă, trebui11u să lămurească ·concepţiile inrudite sau .divergente, consecinţele mai îndopă·rtate şi a�lte in:di,caţii de acest fel (�care îşi vor căipăta expli.carea Uilterioară în lecţii), să fie dezvoltate chiar aid mai departe, sp.re a clari�i,ca uneori conţinutul mai ab.strctct al tex� tulu1 şi spre a ,Jua în mai hrrgă cooSli,derar·e unele :idei ·cunente ce ne stau iliproa.pe .în acest timp. S-a:u năsocut astfel un număr de observaţii mai intinse decît le mmportă de obicei �copul şi shlul unui wmpend;iu. U:1 adevărat .compendiu a·re totuşi ca obiect domeniul considerat ca .te11minat aJ! unei ştiinţe ; şi -ceea ce îi este p-ropriu, in afară poate de o mi-că .indicaţie ,suiPLimen­tară aici şi acolo, este îndea&ebi reunirea şi ordonarea momentelor • esenţiale ale unui conţinut, a-dmis .şi ·ounoscut de mult, după cwn a'cea formă are regul'i şi procedee de mult stabi,Jite. De la un

PREFATA

manual fillozo�i,c nu a:şteptăcrn această cr:o'iallă, deoarece ne repre­zentăim că aceea ce firlozofia ne rpre21intă a fi o operă după o noapte de veghe, ca ţesătura Penelopei, trebuie în fiecare zi să fie luată de la ÎDCfiPUt.

In orÎ'Ce ·caz, aJcest manual diferă de un ·compendiu obişnuit prin metoda care -eonstituie în eJ. �irUJl ·conJducă·tor. Este presupus aici că modul filo�ofi,c de a tr·oce de l.a o materie 1a alta -ca şi al probei ştiinţifice -, acest mod de recunoaştere specula­tivă în genere, ,se .deooobeşte e;senţial de alte m01dui1i de cunoaş­tere. Numai vhînd neoes'itretea unei atare diferenţe vom puteJ. rupe filozof.ia din ru�inoasa de.cădere în car.e a ·chut în timpul nostru. S-a recunosrut insufidonţa, 1În 'ce .priveşte ş.tiinţa spe­cuLativă, a formelor .şi regutlilor ve.chii .Ing�ce, a defi.ni,ţiei, a divi­ziunii şi a deducţiei, care conţin regulile cunoaşterii prin intelect, sau mai degralbă aceasta a fost mai mult simţită decît cuno-s­cută; şi aJceste regUJii au fost atrunci anunca:te, ca fiind lanţuri, spre a vorbi în voie, din i·nimă, din fant·ezie sau di-n intUJiţia întimplătoare; .şi fiiod!Că totuşi trebuia să intr,e în joc refllexia şi rap.orturi!le intre @induni, ,se procedează illlconştient dUipă metoda di151preţ<uită a deducţiei cu totu•! obişnuite şi a raţionamentu­·lui. - Natu·ra ounoaşter:ii 51pecula:bive, am dezv;olbt-·o complet în a mea Ştiinţă a logicei ; de aJceea în acest .m<muaJ nu a fost adăugată decît aici .şi ,colo {JÎ'f.e o e:xjpl'Îtcare asupra mer:suJui idei­•lor şi al metod.ei. Dat fÎiÎn'CI carademl 'concret şi in sine atTt de felurit al obiectului, s-a neglijat a se sublinia şi releva con-

11 tinuitatea logică în fiiocare detaliu. In !Parte, aceasta !JlUtea fi ·considerat ·Ca inu61, da:t f·iind .cunoaLŞterea ,presUjpl.IJsă a metQdei .ştiinţifiioce ; pe de aJtă paTte, Va' apărea de la .sine că .în.tr�U!l, ca .şi dezvoltarea pă:r1ţi'bor s.aile, se bazează ,pe ·S{Pir.itu:l log.Îic. Alcesta este �tul sub 'Care aş dori in i&pe�oiaJ.,ca ace�st tra:ta:t să fie luat şi judecat. Căci a1ceea .despre ·ce este vonba în e�l este ş ti :i n ţ a, �i în ştinţă conţinutul! este ese111ţial l·egat -de f o rm ă.

Se poate anume auzi de la aceia care iiJar a lua 1ucrurîle in modul cd mai ,şeriJO.s, d fo11ma ar fi ceva exteri'Or şi indi·ferent

PREFAŢA

lucruJrui, că lucrul sing:ur al'e timport<mţă. Se p.oa'te S!pune <11poi că tre<l!ba scr�itomlui, 'În �pecial a .Hlo:rofUllu-i, este de a deSJooperi ad e v ă r u r i, de a spune a d e v ă r u r i, de a răspîndi a d e­v ă r u r i şi conc<!!pt·e jllliste. DaJCă Î111Să conSiderăm .moduil în -care o atare operaţie oste implini,tă Te<lll, veJdean pe de o parte d <rce­leaşi ,}ucruri răsuClate .sînt fierte din nou .şi răs,pîndite în toate părţi'le - o operaţie care desigur va avea meritwl ,să'U pentru for­mularea şi deşteptarea sentimentek•r, .dad ea ar .putea fi pnivită -ca �iind ma�i mult deoÎit -o agitaţie ,de .priJSos. - "CătCi ei ll au pe Moise şi fPe 1pro.feţi, ,pe ·ei .să-i asculte ·deoi". În �pecial, avem mul­t�p'la ocazie .să ne .mimmă.m rde ·tonul,şi 1pretenţia ure se ,Iasă .recu­noscute wco1o, ca şi oum lumUi nu i-ar mai fi !Upsi-t deaît aceşti zel·oşi propagatoni de adevăruri şi tCa şi ,cum acea:stă vo.nbă:rie reîndlzită ar aJdwce adevăruni noi şi nemaiauziote. Şi în special "în �pul de a·stăzi'' a:r trebui să le ,punem la inimă. Pe d·e altă parte vedem .că ce este spus dintr-o pa-rte despre a·semenea ade­văruri este ÎJ]lăturat şi luat de .curentUl! altor adevăruri de acelaşi fel, ce sînt răsipîndite din alte părţi. Ceea ce însă în acest iureş de adevăruni IliU ar fi nici nou, .nid vechi, <C.i ceva care rămîne, wm a:r .putea .acest<! ,să .se NdOCe .din acele ,consideraţii fără .formă o care merg Îil'CO<l!Ce şi încolo, wm să .se deosebea:&că el şi să se adeverească .a,ltJfel ,decît .prin rŞ ti in t ă?

De altfel, as.Uipra d r e p tu•l u.i, e t i ·c uJ,u:i, s t a-t u l ui, adevărul este tot a ti.t d'e v e:eh.·i, ,p e d-t e1l ers t e î nfă ţ i­ş at .ş i c u n o s·c u t tn .l eg i,Je •p ulb,Jice, �n m o r a,J.r pu· b 1 i c ă ş i i n r e 1 i g i e. De ce mai are nevoie acest adevăr, în mălsura in ·care spiritul care gU'�doşte nu este mulţumi·t să-.1 posede in acest fe11�media:t, deoît de ,a..jl concfl.pe şi a găsi pentru acest conţinut .deja Sn ·el 1nswşi raţi-onal ş.i forma raţiona'lă, aşa 1nrait el ,să apară jurliNc<.rt pentru gU:ndirea ,J,iberă, ,care nu rărrnine �a •Ce e dat, He că .a·cest conţinut e sprijinit de a.utoni.t-atea pozi­tivă, exterioară, a startJU1ui, sau [prin .arcondul între oameni, sau prin autoritatea ,sent�men'tului IÎnterior .şi <fiÎJ1ÎmÎIÎ ,şl pnin mărburia deter;m.inanrtă a spiritului, şi .care porneşte de la sillle şi cere toc-

PREFAŢA

mai de aceea .să se ştie unilfii1cată în -c·e a-re ma1 interior ou adevănrul?

Comportarea s:itnplă a sentimentulruri naJi'V este de <r se ţine cu o convingere plină .de încredere la a�clevăml publk •cunoscut şi de a-şi ulădi 1pe a·ceastă bază fermă conduita .şi poziţia sa femnă în viaţă. În fa-ţa acestei c�rtări sill11p'le, se illdri.<Că deja p.retim<r di�i-cultate a m'IXLuU m ,care, din p ă r e r i [ e infinit d i ,f e r i te, s-ar ,putea rdooserbi .şi ,gălsi .ce .ar fJi unriversaJl recunos­cut şi vaJhubiJ în ele, IŞi aceaJstă nedumerire poate fi lruată uşor drept seriozitate }ustă Şli adevărată .în ce priveşte lucrul. In fapt insă a-ceia care se folose&: de aoeaostă IÎncUI'cătură sî'nt în situaţia de a nu vedea ,pădurea din cawa ,cQPaoilor, şi este dată nt.rmai Îillcuncă1ura şi greutatea pe care ei înşişi o r�di!Că ; a·cea:stă încuncătură şi greutate<r esote millÎ .degrabă 1proba că ei V'Or alt.ceva decît ce e univensal recunoscut şi valahi.!, decl.t substanţa drep-

? tului şi a eti•ouJui. Că'Ci dacă ar .fi într-a:d·evăr vo-rba de aJceasta şi nu de v a n i·t a t e a şi p a r t"Εc u l a r i ta t.e a op:inieri şi firinţei lor, ei ar ;ămîne la dreptru'l ,Siubstanţiail, anume la normele eticului şi a.-le statuhM şi şi-ar ·conduce via:ţa lor ·durpă ek Difi­cultatea care urmea:ză vine însă din f3JPirud. .că omu� g 'În rd e ·Ş t e şi că .el caută în gîndi-re libertatea sa şi temeiua mora1liotăţii Acest dre"�pt, o·ricît de îna:It, de divin este el, va fi tra.nsfonma:t însă în nedreptat-e, .dacă numai .el este recunoscut drerpt gJndli.re şi dacă gîndirea nu se ştie li·beră decît întrucît se îndepărtează de ce e u n i v e r s a 1, r e cun o s :Cu t şi v o:r I ah ti l şi crede a fi găsit ceva ce-i este propriu.

Cel mai adîn-c ar 1putea părea înrădătoi.nată in ·timpul .nostru, în r a p o r t •c u s t a t u rl, părerea după care l�bertaka gîndirii şi a s-pinitullui în genere nu se rprobează decit prin neconformi'ilm şi chiar prin ostirl•i·tate faţă .de ce este public recunosrcut : şi, în consecinţă, o firloz.ofie <f.Supra sta·htlui ar pă-rea să aibă, •În m(}d esenţjaJ. sarcina să găsească ş.i să dea ş i ,o t e ·O r i e, ,şi anume una nouă şi ,parhrulară. Cînd vedem a•ceaJstă concepţie .şi ag.itaţia potrivită ei, ar treburi să rcredem .că nu .a exis-tat încă în lume ni oi

PREFATA

un stat .şi constituţie, nici că ar eXliista arlăczi, ci că trebuie să înc{1pem a c u m (şi a'cest a ·c um durează mereu) cu totrul de la Îil!ceput şi d lumea etitcă nu ar fi .aştopt.at .decit o astfel de năs­cocire, o cercetare ,şi o fl(mdare a 1C tu a ,J ă. 1n ce priveşte natura, se acordă .că fiJo:wfia tr®uie .să!() reounoalSICă aşa cu ttn e a e s t e, că piatra filozo.fa:lă stă .ru>cun�>ă u n d e v a, dar in n a t u r a în .s ă ş i, că natura este r aţi o n a 1} ă î n s i n e şi că cunoaşterea trebuie .să .cer.ceteze şi să ,prindă În con-cept această raţiune r e a 1 ă, prezentă în ea, nu formele şi contingenţde ce se arată la suprafaţă, ci armonia ei eternă, ca fiind legea ei i m a n e n t ă şi esenta ei. Lu m e a rn ora l ă, din contra, statul, raţiunea aşa cum ·ea s·e re.atizează Ln elementul .conştiinţei de sine, nu ar urma 8 să se b.uoure 1de no.rooul că raţiunea este aceea care s-a r.idi'Cat de fapt ,în .acest element la forţă .şi aut>onitate, că ea se afirmă .şi este imanentă acestor instituţii"'. Univepsul srpiritua�l ar trebui mai

11a!urii * sT:;stî�

d��� f:����u:leş/

e!in:t 1!�ia�·�fe n��ri�u� �i�t ��r�?�ul�� ;u

ef�Ji nici o încăicare, de"�i în unele cazuri putem greşi în ce le priveşte. Spre a şti care e legea naturii trebuie să înviităm să o cunoa>tem, căci aceste legi sînt juste ; numai re.prezentările noastre despre ele pot fi false. Mă­sura acestor legi t>Ste în afara noastră şi cunoaşterea noastrf1 nu le adaug� mmic, nu le ajută: numai mnoaşte;·ea noastră despre ele se poate lărgJ. Cunoştinţa despre drept este pe de o . parte la fel, pe de alti parte nu. Învăţăm să cunoaştem legile deopotnvă aşa cum sînt prc.:e;Jtc; astlcl cetăţeanul l<" pvsedJ. mai mult oau mai putin, şi juristul pozitiv nu rămîne n:ai puţin la ce cstr� dat. Difere.nţa est� insii dL cu pri�ire la legile' juri­d;ee se ridică spiritul considerăni şi ch1ar deosebirea legilor ne face atenti cii ele nu �înt absolute. Legile dreptului sînt 1 e g i p r o v e n i n d de la oameni. Cu acestea vocea internă poate, necesar, să intre în conflict sau să adere la ele. Omul nu rămîne la existenţa-în-fapt, ci afirmă că are

�:f.:;it���te

:.���ri�a��, Js;� �fcsi�d;:ă

p;aat

�e��s���1i�s n���fi

t�ci

şiin��r1t::�l

u;;;�:

îi spunt:: totdeauna cum trebuie să fie şi el găseşte în el însuşi confirmarea sau nenmfîrrnarea a ce este valabil. În n�.tură, adevărul cel mai îualt este c ă o 1 e g e e x i s! ă; în legile dreptului, lucrul nu este valabil fiindcă este, ci fiecare cere ca el să corespundă propriului său criteriu. Aici este de�i posibil un conf,Jict între aceea ce este si ce trebuie să fi.e, lntre drept�! elmtînd în şi pentru sine, care rămîne nescbtmbat şi arbitrarml determinăni

ce trebuie să valoreze ca dr�pt. O atare sepJrare ?i o asemenea se găseşte doar pe terenul spintului, şi deoarece primatul spiritului

astfel să duc� la nemul_ţumire şi nefericire, sîntem a·desea trimişi inap()i arbitrarul vieţii la cons1derarea naturii şi urmează să găsim un model

10 PREFAŢA

& degra�bă lăsat .în vo·ia întiÎimrpJăr�i şi a bunuilui plac, eol ar -urma să fie p ă·r ăs it d e D um n e z e u, a�stfel ÎlliOÎt, conform acestui ate�sm a'l lumii morale, a d e v ă ruJ .s-ar găsi în afara areetStei lUIIIlJi, ş.i, in <IJoeila'Şi timp, fiindcă ·tot'llşi trebuie să .fie .şi raţiune în ea, adevă11U1l nu ar avea dedt o .existenţă ,probilema<tică. De aici ar decurge însă îrrdrC"lptăţirea, ba chiar daooria, .pentru orice g�inidire de a-·ŞÎ lua zborul ei, nu tot'UIŞi �e a c ă u ta piatra fillozofa'lă, - căci lprin niozofare� tilln!puilui nostru căutarea este economisită şi �ie.care este s.i,gur, aşa cum stă sau merge, că are această piatră in puterea sa. Se întîimplă desigur că a-cei care trăi·es·c în ace<l!S'tă realitate a sta+ului şi ηşi găsesc sati�făcute în ea ounoaş.terea ş.i voinţa lor, - şi de aceştia ,SIÎnt mulţi, chiar mai mUJlţi dedt o cred şi ,o ştiu, .că,ci i n f o n 1d s.înt t o ţ i, - că deci cel puţin acei care-şi au cu c o n ş t i i n ţ ă satisfacţia lor în stat rîd de acele av.înturi şi asigurări ş.i le iau drf1,pt un joc go-l, mai murit sau mai ,puţin vesel sau seri·os, mai desfătătGr sau ,peri•ollllos. hcea agitaţie neliniştită a retfllexîei .şi a vanităţii, ca şi p�im-irea şi favoarea care le întiimpină, ar fi un }UJcru pentru sine, care se dezvoHă in domeniul său, .în ,felul 'Său. Dar fiI o z o f i a în

în aceasta. Tocmai însă din această opoziţie a dreptului care e în şi pentru sine şi a ceea ce bunul plac face valabil ca fiind drept, stă nevoia de a cunoa.şte în mod temeinic ce est� drept. Raţiunea sa, pentru om, trebuie să meargă în întîmpinarea dreptului ; el trebuie deci să considue ce este raţiona.! în drept; şi acesta este obiectul �tiinţei noa.stre, în opoziţie cu jurisprudenta pozitivă care nu are ade;seori de-a fa-ce decît ru contra­dicţii. Lumea contemporană are în această privinţă, o nevoie mai impe­rioasă, căci in timpurile vechi exista înd respect şi veneraţie fată de legea ex:istentii: acum însă cultura epocii a luat o a.ltă întorsătură şi g�îndul s-a situat în vil'fnl a tot ce urmează să aibă vaJoare. Teorii se opun exi·sooţii-în-fapt �i v.or să l!lopară ca fiind î.n 'Sine ju.s-te şi necesare. Acm!l este o nevoie ma1 specială de a cunoaşte şi de a concepe gîndurile dreptuJm. Fiindcă gindul s-a ridicat la forma esenţială, trebuie să căutăm să sezizăm şi dreptul ca gind. Aceasta pare a deschide uşa şi poarta unor opinii iuHmplă·toare, dacă gîndul trebuie să se întindă .wupra dreptului, da� gîwduJ a-devărat nn este o părere asupra lucrului, ci conceptul lucrulu• înmşi. Conceptul lucmlui nu ne vine din natură. Fiecare om are degete, poate să aibă o pensulă şi culori dar prin acestea el nu este ind pictor La fel este cu gîndirea. Gi111dul dreptului nn llSte ceva pe care fiecare îl are din prima mînă, ci gindirea justă este cunoaşterea şi recunoaşterea lucrului şi cunoaşterea noa!l'tră trebuie deci să fie ştiinţifică,

PREFATA 11

gen-ere este aceea 'care .s-.a eX!pUs unui dis.preţ ,şi d�SJcredi1 multiplu prin această situaţie. Cel mai grav dispreţ ·este că, aşa cum s-a 10 �s, fiecare este co.tl'VIins, aşa cum el stă sau merge, că e�ste în -curent cu fi,lozof:ia şi că este în stare să o oonteste. Nici o artă sau ştiinţă nu este S\.llpusă a:c·estui ultim dispreţ, de a ·cr-ede că fiecare o posedă dintr-o dată.

ln fZ��pt, dnd veldem .ceea ce Ji•lozofia timpuiui nou a (produs, <CU cea mai mare pretenţie. asUIPra statu1ui, aceaJsta îndreptă:ţea ;pe fiecare care avea prlărcere să vorbe<tSJcă ş.i el în conVling-erea că <IT putea face el ÎnJsuşi ceva asemănător, ddndu şi astfd dovada că el se găseşte în posesia filoz.ofiei. De a:ltfeJl, <��ceea ce se inti­tulează fillozof�·e a declarat în mod e:x,pres d a ·d e v ă r u l !in s u ş i nu p·o a·t e f i -c u n o�c ut, dar că ade v ă r ul este aceea ce fieca<re la.să 1să s .e r i ·d 'i •C e d -i n .i ni .m a ,sa, din suflet şi din enbuziasm desipre obiectele e6ce, în &pecial despre stat, guvernare şi constituţie. Ce n-a fost spu:s în arce<11stă privinţă, în Sipecial pe ,gustul tJineretului? TineretUl! a lă,sat de altfell ca să i se spună. "AJ'Or s ăiÎ El 1l e d ă î n ·hmtPU'l -som­nuil ui": aceste ·Cuvim:te au fost apJi,cate ştiinţei şi asiJfel fi.ecare dintre oei ce dorm s-a considerat ca (iind î n t ·r e a '1 e :ş i. Ceea ce a primit în tiarwul somnwlui .conrcaptel.or era desLgur rşi marfă de aceeaşi calitate. Un strate:g ad a<eeiStei SUiperffiiciaiLi1ăţi, ·care îi dă numele de fiWzofare, domnllll F -r ·i ·e IS *, nu ,s-a sfiit ca într-o cuvSntare, cu ocazia unei solemnităţi puhlOCe devenite ceJlebră, pt:ivi·toare la obiechN .şi ronstituţia statllllui, să propună ideea : .,,Ln poporul în ocare domneşte un autentlÎ>c spinit de comunitarte, pentru orice acţiune de interes public v i a ţ a a r v e n i d e j os, d i n p o por : societăţi vii, unite indisolubil p r i n l a n ţ u 1 11 .s f în t aU p r 1i e t ·e n i e i, s-ar ,consacra oni1că-rei Cl!Pere singwlare a .cultu·ri,j ·pqporului şi senv�ciwluiÎ pQpular", şi a�ltele a:sflmănă­toa:re -. Acesta este principailfllll sens atl supenfOCî:alhtăţ-ii : de a �eza şHinţa nu pe dezvoJtfJarea g�îndului şi a c<IDCeptului, ci mai

Despre neprofunzimea �tiinţei 8\rle, am ară.tat in aHă parte ; v. Ştiinţa logicii (Niimberg, 1812). lntrod., p. XVII.

12 PREFAŢA

degr.arbă pe pei"Cepţia imediată şi pe .ima�inaţ ia întt�lătoare şi să lase să se dizolve articuhrrea bogată a e60UJlui în sine� care este statul, arhitectonica Taţionailităţii sale, care prin deose­birea pre.oi:să a cerou61or v:ieţi� pubiLke şi a îndr�tăţh1Hm· f.or, şi prin strideţea măJsurii în care se menţine fiecare stJlltp, fiecare arc şi fiecare .străduinţă fa.ce să izvmaJsiCă forta întregului din aPmonia membredr0r sarle, - să lase să se di2lO.lve aceaJstă con­stnocţie savantă in f>iert:ura ":in�mii, prietel11Îei ş.j entuziasmuiui�. Lumea nu este d�·igur wşa curm o tratează Epi:cur, dar după o atare concepţie, hunea moraJă ar trebui lăsată pradă hazal'du­lui subiectiv al părerii şi aJl arbitra·rului. Prin mij.locul simplu, casni-c, de a pune pe seama s e nt1Î1m e n t uiu i ceea ce este munca şi anume munca milenară a raţiunii şi a intelectuJ.ui ei, este desigur economisită toată osteneal<J înţelegerii raţionale şi a cunoaşterii, coil!dusă de oonctJPte ale gîndirii. Mehstofel, la Goethe, - o bună wutoritate, - Slpune desrpre aceasta ceea ce am citat deja în altă parte:

Dad dispreţuieşti înţelegerea şi ştiinţa, .\le omu-lui cele mai inalte daruri, Atu.nd te-a·i dat diavolului, Si trebuie să te prăbuşeşti.

Nu mai rămîne acestei wncerpţi� docM să ia forma t ă ţii : că cu ce nu a încencat acest mod de a proceda cîş­tige auto11it.ate? El îşi închi.puie că, avînd cu el piebtea şi Biblia, el îşi găseşte cea mai mare îndre,ptă.ţire spre a drispreţui or·dinea morală şi obiectivitatea legi.lor . Căci înh·-a.devăr pie­tatea ei este aceea care readuce adevărul, desfăcut, în lume, în membrele unui ÎllJJ_periu or.gank, la intui,ţia simrplă a .s·eniiimen-

12 tu'.lui. Dar dacă pietatea este de un feJ pur, .ea pădseşte fopma a�cestei regiuni de îndată ce i·ese din interior ş.i intră în lumina dezv;oltării şi a bogăţiei revelate a ideii, aducind din Sllujba sJ divină, interioară, veneraţia pentru un adevăr şi o lege existînrl în şi pentru sine, ridi.cată deasu;pra f'llrmei subiective a senti­mentului.

PREFAŢA 13

Poate fi observată aid fOJ.llJla particulară a reilei conşt�inţe care se arată în fedu[ eloavenţei cu care llcearstă supeDfi:cia:litate se funpăunează ; şi anume mai întîi, că acoJo unrde este mai l .i .p s i tă d e s pi r i t, ea VIOrbeşte ma�i mult doo,pre Sipinit, acolo unele ea vorbeşte 1Într-un lfol mai .mQrt !şi m.:ri ?edant, ea intra­duce cuvîntele de �v i a ţ ă" şi de "a adu<ee î n v i a ţ ă", acolo unde se arată cd mai mare eg>oÎisnn, al vam.ităţi1 goa1le, ea <rre cel mai mult în gură cuV'Înbi.Jil p 'O rp o r. SemnUl! propriu, adevărat, însă pe care-1! poartă pe frunte este ur.a ţll\pCI'tri.va le�i,i. Faptul că dreptul şi mor.a11itatea, şi lumea rea.lă a drf1Ptlu­lui şi moraE-tăţii, sînt ses.izate prin g1înd, î:şi dau prin _g1îndnri forma raţiunal-ităţii, a:nume univens.allitatea ş,i detemninaţia aceasta, 1 e g e a, este aceea ce sentimentul care-şi rezervă pentru sine arbitrarul, conştiinţa care f<IJce să con.'Sii�te dreptul în conV1inge­rea sub�ectivă, pnivet;;te pe drept ca ce îi este mai duşmănos. For.ma pe care o ia dreptUl! ca fiind o d a tor î e şi ca J eg e este simţită de ea ca .o literă .m o a r t ă, rece, şi ca o ,c ·o n st r în­g e r e : ·căci ea nu s.e recunoaşte pe sine în lege şi nu se regă­.seşte liberă ,pe sine îutr-.Îl11Sa, deoarece legea este raţiunea lucru­lui şi a,ceasta nu permite sentÎiillentllllui să se încăJlzea'Soeă în prop11ia'-i ,parti,cularitate. L.e g e a este as�fel (aşa cum va fi ob­sewat undeva Îlll CUI'SUl acestei cărţi) şi lozinca p11in care se despart frulşii fraţi şi pr.ieteni ai aşa-Z�9Ului p()por.

Intnucit şicancle bunului plac au pus stăpînire pe numele de f i l 'O z of i e şi alU reuşit să aducă un p-ublioc numeros la 13 ·credinţa că ata:re agitaţii ar fi {i�to1loVie, a devenit aproape o dez·onoare a vorhi în mod Blozofi•c deSipre natura statuJlui şi nu trebuie rf1Proşat oa:menilor oneşti dacă ei sînt prinşi de nerăJb­daJCe de îndată ce aud vonbi.nrd<u ... se d�re o ştiinţă filozo:Hcă a statUJlui. Trebuie să ne mirăm şi mai puţin dad guverne�le şi�au îndreptat în cdl·e din urmă atenţia spre un atare fel de f&zofie, întmcîot la ooi, fiLozofia nu este exencitată, ca de exemplu la Greci, ca o artă privată, ci ea af"e o existenţă publică care priveşte colectivitatea constînd mai a.les sau numai în ser-

14 PREFAŢA

VJi,ciul statului. Dacă guvernele ;:ru acordat increderea lor în­văţaţiJlor care s-au consacrat acestei discipline, lăsîndu-le în întregime grija �n ce priveşte dezvoltarea �i conţinutul filozo­fiei, - ahiar dacă aici ş� aco,lo nu ar fi Eoot, dad v.rem, atît încredere cît irudUterenţă faţă de şti.inţa însăşi, şi predarea aces­teia nu ar fi fost .păstrată decît în mod tradliţi'Cmal (d'Uipă rum, în Franţa, atît cît îmi este cunoscut, au fost lăsate catedrele de metarfizid), acea.qtă încredere a fost ră.u răsplătită acestor guverne. Sem dacă, în celălla�lt caz, voim să vedem indiferenţă. atunci rezultatUil, care este decăderea unei cunoaşteri mai adînci. ar trebUJi fi privit ca o ispăşire a ateestei indiiferenţe . La prÎillla vedere, SlliPerftiiCialitatea paf\e a fi cel .puţin perfect condl.iabi.lă cu OI'd·ine::l şi lini'Ştea exterioară, deoarece ea nu ajunge să atingă substanta lucrurilor, nici barem să o presimtă; ea nu ar avea astfe'l, cel puţin din punct de vedere po'liţienes.c, nimi'c împotr.i'Va sa, dacă statul nu ar ·CUiprinde in el şi neV'oia unei culturi şi a unei înţelegeri mai adînci şi nu ar cere satisfa.cerea aces·tei·a de la ştiin·tă. Dar, superficiruliitatea duce ea ·inrsăşi în ce priveşte etirul, dreptlll şi da·toria in genere, la acele pnin­cirpi.i care în această sferă constituie ce este la suprabţă, la ptincipiile s otfiştăJo r, pe ca·re invăţăm să le cunoaştem at:St

H de bine la Pbton, - prinrcia_:>iile care situează ce este drf!ptllil pe s c o,p uriie ş i p ă r e r·i1e s uhie c t!ÎVe, pe se nti­me n t ul s ubi ec.t i v şi pe c•o n v.ingeride partic u-1 .a r e ; - principii din ,care urunează atît distmgerea mora:lităţfii interioare şi a ool11Şti1mţei oneste, a i'ubi ·rii şi a dreptului în ce priv·eşte persoanele pDÎ.vate, .oî:t şi distrugerea ordinei pubdlce şi a legDJlor startului. Irrnportanţa pe care asemenea fenomene trebuie să o cape-te l})entru guverne nu va .putea f.i eludată prin

titdu, -care s...a.r .sprij1ini pe încrederea coillferită şi pe arutoritatea unui servidu 1pub1Îic, :q>re a cere stattlllui ca el să lase să dă:inu­Îa!Scă şi să stă[p:ineaiS'Că aceea ce d:irst�e izvorUl SUibstanţial al falp'telor, pnÎinicÎ[pÎile generirle, şi să întreţie, t:a şi cum s-ar cuveni astfeil, revoilta. "Aicduia cărui'a Du rm .n e ·Ze u J i dă o f unc ţ i e,

/ PREFA'J'A 15

e 1 ii d ă ş j m 'Î n te" - e&te o glumă veche pe care, în rilele noastre, nhmerri nru .ar v-rea să o .ia ân serios.

In i·mporta nţa felului şi modu[ui fi11ozo.fării, care a foot reînviată, prin ciroU!IllStanţe, pentru guv.erne, nu trebuie uitat momenbllll .prote·cţiei şi ajutorUilui de .care f�loz.of1ia pare în multe aJI1:e privimţc să aibă nevoie. Călci, aî.nJd citim în m'Ul1te pro­ducţii xle ştiinţe lor pozitive sau aie pietă:tii rel1igioaJse şi ade J;ltei li teratuilÎ oarecare, oum este arătat in de nu numai dis­preţul faţ ă de ��lozofi.e, pe care l-am aminHt înainte, - cum acei care probează toto.dată că sînt cu totul în unmă în ce pri­voşte formarea ideiJlor, şi că filozofia le e�ste cev;:r cu totul �trăin, o tratează totuşi ca pc ceva depă·şit în sine, - dar şi t'Um aceş tia se n�pustesc în mod des·ohis contra fiilt)Zofi·ei şi deolară că conţinutal ei, c u n oaşt e rea c once(Ptuală a 1 u i Dumnezeu şi a natul"ii fizi,ce ,şi srpirituaJ!e, cun o oxş te-r e a a .d e v ă r u !l 'Il i ar fi o prezumţie nebunească, chiar wl­pahi�ă, după cum r a ţ i un e a, şi iarăşi r a ţ ,ju n e -a, şi înlr-o nesfir:ş.Hă repetare r aţiu n e a, ·este acuzată, deilli,grată şi con- u damnată, - .sau, cum se laiSă ceJl ,puţin să se vadă, cît de inco­mode apar cerinţffi,e, totuşi de neinJ.ăturat, aile conooptului, 1ntr-o mare parte a practicii ce ar ur.rmt' să fie şilinţÎlfică, -1.1ind ne gălsim, spun eu, în faţa unor atare fenomene, am putea aproximati v să ne wîndim că p e alce aiSt ă lat'llră tradiţia nu ar mai fi onorabirlă, nici ISUfi,cientă spr·e a asigura studiului fiÎllozofic t o ,J e r .a n ţ a şi existenţa puhHcă *.

* Am fost frapat .de atare feluri df' a vedea tntr-o scrisoare a .!ui Joh. v. MillJer (Opere, VIII, p. 56) unde se spune intre altele ld�re sta-

:Î�t�b0a� ::u;�a af�ti!!'ţ�&o�înje aî��itfmfntll

e��i�� � ;:!��� f;::;:! �

On les toli?rc commc les -bordels". - Putem auzi cum aşa-numita tt e o r i e a r a ţ i u n i i, anume l o g i ca, mai este recomandată, oarecum cu con­vingerea că sau nu �c va mai ocupa nîmenea de ea, ea fiind o ştiinţă wcată şi sterflă, sau, dacă aceasta s-ar intimpla aici şi CQ']o, nu ae vor obţine decî-t f<lnnule ,Jipslte .de conţinut, care deci Jlu ·dau nimic şi nu dis­trug nimic , că, in acest fel, .reC{}<Oandarea nu .poate în orice caz strica, aşa cwn nu e nid uHlă.

16 PREFATA

Aceste .d{Xllama,ţii şi atatouri cure nte im zhldle noastre oontm f�lozofiei oferă :;:.pedac olul ourios .că, p.nin acea SU,rperHoi,aJit a te la care a fost degradată această ştiinţă, e le au pe de o parte îndroptă.ţirea lor, iar, pe de rultă parte, e�le liş.i .au rărdă!Cinile ohiar în aJces.t element în coO'tva căruia stnt cu in�r.art�tudine în­dreptate. Călci, intruoÎ't aş: a-zis.a Hlo:ro�are <:t declarat cunoaştere a adevă:ruJ.ui ca fiind o În>eePCare fără seil!S, ea a ni ve ;l a t orke

gî·ndrire şi orke materie, 3.1Şa CllllTl de�potilsmul imper·Îal 31! R()'l11ci a pus pe <lieela.şi plan ,pe n·01b�li şi .pe sdav.i, virtutea ş.j v;iţiul, onoarea şi li,plSa de -onoa·re, cunoaşterea şi lipsa de cuno�ere : - astfel încît conmpte le adevănului, legi1e eOi·oului nu sînt alrt:ceva detcît op inii şi c onvingel'Î subi·ective , şi prinoitp.i ile ce.Je mai cr.irrninale sint puse, ca ·fii nd c o n vin g e r i, pe a,ceea:şi de!l1l!Ilitate cu ac('.l}e leg�î ; deopotrivă, ol'ice obiact onicît de sterp

18 şi de particular, precum şi materi ile cele ma i plictico ase sînt sibuate pe .a.cala:şi rang cu ceea ce fonmează interesul tuturor oamenilor care glin:de.c ş.i legături le lumii moralle .

Trebuie deci consider�t ca un n ,o ro c pentru şti�nţă, - în fapt este, cum a fost observa t, n e 'c ·e 1s i t a t e a l u1c rul u·i , -că acea fi.l ozofare care ar fii v;oit să se dezvo:lte în e<�. ca o î n ţ e '1 e ,p ·c'i un e ş 'c o.! ară s-a pus într-un rap<lli ma!i strîm cu realit atea, realitate în c are pr�ndpi,�le d re,pt'Uilui ş.i datoriei sUnt luate în seni'O.s şi care tr ăieşte în lumina conş ti·in ţei a�ces­tora; s-a ajuns a:stfdl la o ruptură pub.Lid. Tooma:i acea�s tă s i­tua r e a f il l.o zQf ,i e i f aţă de r e a,Iita te ('.lste ce pro­duce ntilnţelegedle ; ş-i eu mă întor.c cu aceasta la ce observam înainte : că filozofia, fiindcă este p ă t r u n d e r e a ce e r a­ţion<!.l, este tocmai de aceea s e:s i z a r e a ce e p r e ze n t ş i r e a!}, nu con strucţia unui "d i m :c o 1 o" car ·e s-ar gă ·si Dumnezeu ştie unde - sau deSipre cape şt�m de fa�pt să spunem unde este : anume în eroar ea unui raţionament unnJ.ate ml, gol. În cumu l lucrănii ce urmea ză am observat că chiar rept�bJ,icil pla1:onkă care tr-ece drept imaginea proverhiaJă a unui i d e :'1 1 g o 1, nu a sesizat în os.enţă nimi.c alltceva decît nat ura etos,Uilui

PREFAŢA 17

grec şi că, apoi, în conştiinţa unui ,princip,iu mai adînc pătrundea ;n acesta, p.r.ino�u ca:re nu putea să apară nemij­lncit în el decît ca o doninţă ·Încă nesatisfă'cută ş.i deci ca o mruptie. Platon, din chiar această dorimţă, a trebuit să caute un ajutor, ca să iarsă dintr-�IliSa, dar ·CUm ajut-onul trebuia să \·ină de sus, el nu putea să ... } carute decît într-o fonmă particu­bră, ex.teri,oară <� a�cdhri etos prin care el credea a stăpîni acea

< ompţie şi pnin care {;()l(llllai răn-ea, mai adinc, inS'tinctul cel mai pro-fund <�Jl ei: 1pOI1sonail>itatea Hberă, infinită. El s-a arătat însă ca f.iin:d un �irit mare, prin a.ceea că tocm<:ri Pl'Încipiul în jurul căruia se înv;irte ce este hotărîtor în ideea sa, este pivotul în jurllll căruia s-a înv:1rtit revoluţia lumii care se pregătea .tlunci.

Ce este raţional, este real Si ce este real, este raţional.

Aceasta este convingerea în care stă orice conştiinţă sin­�·eră, ca ş.i f�lozofia, şi de aid ple<��că aceasta din urmă în con­'i.derarea universului s ,p i r .i tu a,J, ca ş.i pe a celui natural. Atunci cind ref:lexîa, sentimemtul sau ani,oe f011mă ar avea con­�ti,inţa subiectivă, prive51; p r e z e n t u 1l ca fiind ceva v a n, î! depăşesc şi pretind că ş-tiu mai bine, dle se găsesc în gol ; ;;i cum nu <.ru re3lli.tate deoH în prezent, s.înt ele in:seşi doar \·anitate. Dacă, invers, ideea trece drept a fi idee numai ca re­l)l"ezentare într-o opinie, fiLozofiia ne oferă din contra înţele­gerea că nimic nu este mai rea:l decît ideea ; şi atunci esre \'orba de a recunoa�Şte, în a;p�enţa a ce e în timp şi trece, \Ubstanţa, care este imanentă, şi eternul, care este prezent. Că:ci raţionalwl, care e sinonim cu ideea, întmcît în re<l1itatea sa el intră totodată îm existenţ<t exterioară, păşeş.te într-<o bo·găţie in­fini•tă de forme, de a.pariţii şi man�festări, şi !şi infă:şoară Silm­buretle lrui cu coaja colorată .in care î:şi are mai intii Iălca;all conşti·inţa, pe care ahia conct'1Ptul o pătrunde �pre a descoperi pUJlsaţÎ<t interioară şi a o simţi mm bate în manifestănile exte-

18 PREFAŢA

rioare. RaJportur� l ·e infinit de variate ce se pr-odu c în a.ceastă exteni,cJor·itate, prin reHexuil esenţei în ea, wcast ma t eri.all �nfinit şi pune.rea lui în ondine, nu este obiect al filowf1eri. Ea s-ar amesteca t�tunci în lucruri care nu o prives c ; ea poate să-.şl cmţe de a da sfatur.i bune în a!Ceastă mateni.e. P :J a t on ar fi putmt să se lipseas că de a re coman1 d a doicirlor d e a nu sta nki.odată l in�şt.ite cu copiii, de a--i le,găna mereu pe braţele lor; la fill Fi·cht-e,- de a coniSt.ru i, cum se spUlllea, perfecţia p·o, l :i ţ ie i p.a ş apo·rtur il-o:r, înoît pen t ru cei sur.pecţi să fie puse în pruşapor t nu numai St'liilnaJ1mentele, dar şi portretul

18 lor. în atare deolaraţi>i nu se mai vede nici o urmă de filozofie şi e<r poa-te negrlija cu atît mai muilt a·ceaJStă prudenţă extremă. cu dt ea trebuie toGmai să se arate cît mai liberailă in ce pri­veşte această mulţime de d eta'lii. Astfel ştiinţa se va arăta cîf: mai îndopărtată de osti1iiatea 1pe care v·<miiatea de a şti ma i bine o aruncă asupra multor circumstanţe şi insti t uţii, - osti· litate în care se com.pllace de cele mai multe ori medioc:r:tatea, deoarece nu ma Ji prin aceasta ea ajung"e la satisfa:cţia de sine.

Astfel acest tratat, întmcît d cuprinde ştiinţa de�pre staL nu trebuie să fie .altce va decît încercarea d e a c o n .c e D e şi d e a prezenta st atul •Ca c·eva i:n s�i n e i � n a l. Ca scriere fiJ.ozof ,idi el trebuie să fie mai oriu de a construi un 5-tat (ideal), aşa cu m c ,J t învăţătura care poale •sta ·Înir-îmă, nu să fie .de :: statul cum oi tre buie să Die, ci mai să ne ar::tte felul în care eL u niversul etk, trebuie să f ie cunoscut.

'I8o& P68o�, t3o& xcd -.O Hie Rhodtts, !tic

A .concepe -c e ea c e e .s t e, este sar-cina fi,lozofiei căCJ ceea c·e ,este, este raţi•unea. ln ce .priveşo te individu l, es t e desigur un fiu<!� tim:puJ-u1i săru; aşa eS'te .şi filozofia, t;im.p u l s ă u p'flins î n g�nduri E'Ste tot aHt de nebunesc a-şi inchi!pu.i că o filozof ie trece dincOlo de lumea contem,p.orană

PREFAŢA 19

ei ca şi a crede că un individ dq>ăşeşte tirmpu:l său, rcă el sare dinwio de Rhodos. Dacă teoria !Sa depăşeŞite de fapt a�coste !Limite. daJCă ·el i\Şi .corus'truieşte o h.l!tne a ş a ,cum e a t r eibru i e s ă f i e, atunci această lume există desigur, dar numai in [părerea sa - un element slab in cJ.re se poate imagina orice.

Cu puţine modificări, acea formulă ar putea suna astfel :

A i ·Ci es-te tmndafirllll, dansează aici.

Ceea ce stă intre raţiunea ca spirit con�tient de sine şi raţiunea .ca Eind realitate dată, ·ceea .ce sepa:ră acea raţiune de acea-sta şi o Îill:l(piediJCă să-şi gă!sească în ea lsatÎlS.faJCţie, este lantul 1 t unei abstracţii d·e care e:t nu s-<r eliberat, trans.ftOrmînd-o în ,concept. A recuno<11şte raţiunea ca fi.inJd trandafJr.ul in crucea prezentului şi astfe[ a ne bucura de prezoot, privirea aceasta raţion.mă este î m p ăc ·a ·r e a cu reailitatea, pe �care filozofia n procură acelora care au simtit necesitatea interioară de a c o n c e p e şi, �n ceea ce este substanţial, de a lrivă, libertatea s-ubiectivă, după cum cu Jibertatea Je a nu .se aHa în ·ceva particular şi conti:n.gent, ci în ceea ce c>te in pentm sine.

este şi ceea ce constitui·e sensul concret a ce a fost indic;:_� mai sus în mod abstract, ca unit a t e a f ormei şi a c o n ţ inu t ulrui: dci f o r m a, 1n semnifi.caţia ei cezt mai rrmcretă, este r�ţiunea ca cunoaşter·e .care concepe, iar c o n ţ i­n u tu J este raţiunea ca fiind esenţa ,substanţială J. realităţii ctke şi a celei naturale ; identitatea conştientă a celor două este ideea fi1lozofid. - Este o mare încă!păţînare, o lncăpăţînare care Calce onoare omului, de a nu V!OÎ să rccunoa:&că nimi'c :în sentimentele sale care să nu .fie justifkat prin gind ; - şi această încăpăţînare este caracteristică timpului modern ; este de altfel ,pri,noi-piul propriu al protestantismu1rui. Ceea ce L u t h e .r a început în s-entiment şi în mărturia S/l)it1itului, c:l credinţă, este acela..".i lucru pe care s,piritu:1 matunizat mai deplin �e străd.uie să-.1 prindă în con 'c e rp t şi as.t:fill să se libereze în

20 PREFATA

!prezen t , şi prin a ceas ta să se regăsea& că pe sine. Aşa cum spune o vorbă celebră : că o jumătate de f1tlowfiie îndepărtează d e Dumnezeu ( a cea-s tă jumăh te este a� ceea ,care sit·uează cunoaşt erea in t r- o a 1p ro p i ere de a d evăr) , dar d ad evărata filozofie d u ce la Dumnezeu, la fel se petrec lu crurile şi cu statul. Aşa cu m raţiunea nu .se mll'lÎJUi meş te cu apn�pierea, care nu es te ni ci cal d ă nici re ce şi d e aceea ea t reibuie lepăda tă din gură, t o t atit de puţin se m ulţumeş t e ea cu d esperarea re ce, care adimite că în a ceste t impuri t (} tul mer,ge .pmst .sau cel .puţin med io· cru, dar că tocmai n u se .poate aşh!pta ceva m<t�i b un şi numai de a ceeJ t rebuie menţinută pacea cu rea:Etatea ; cunoaş t erea procură o

.pa ce mai caJ dă ·cu at ceasta.

Pen t ru a spune în că un ouvÎint asup ra î n vă ţ ă t u r i i desp re cum t rebu:ie să fie !lUmea, ��Iozofia ajunge la a ceas ta în or: ce caz prea tîrziu. Ca g :i n d al lu mii, e::t ::tpare in t imp abia, după ce reali tatea a terminat pro cesul ei de f o r mare şi este gata săv1rşi tă. A ceea , ce ·ne ,invaţă conceptul, ist oria o ara:\5. deopo t rivă in mod ne cesar : că abia în matuni, t a t ea realităţii idealul apare în faţa rea-lul'l1i şi el îşi construieşt-e a ceeaşi lume. sesiz<rtă în substanţa ei, în f o rma unui d o meniu in t ele chual Cînd fHDzofia îşi .pidează cenuŞ'iul ei pe cenuşiu, atunci o f o rmă a vieţii a îmbă t rl.nit, ş i cu cenuşLu pe cenuşiu ea nu poate fi în­t ineri tă, ci numai cunos cu tă ; buf ni,ţa Minervei nu-şi în cepe zborul d ecît în căderea serii .

D a r es te t impwl d e a termina a. ceastă pref aţă ; ca pref aţă, ca nu er<r desbinată dedî t ·să vorbeas că în mod e::derior şi subie c­t i v despre punctul d e v·ed er·e a l s cri·erii .pe care o preced e. Dacă unmează să se vvDheaSJ că în mod f i!oz()fi�C des;pre un conţinut, sing u ră care convine aici este o t ratare ş t iinţ]Jfid, ohie c t ivă, şi, la f el, o ri ce con t rad �cţie de o r�ce aH f el d ecî t o t ratare ştiin­ţif i că a obio ctuJrui au t o rul o va considera c<r fiin d o adăugi.re subie c t ivă şi o asi.gu rare arbitrară, care t rebuie să- 1 lase i n d i ­f eren t . Berlin, 2: 5 iunie 1 S20.

N T R O D U C E R E

§ 1

Ş t ·i i n ţ a f i ,l o z o if i .c ă "a d r e rp t u 1l u i are ca obiect 21

ideea d r e p tu '1 u i , ·Concep tu:! dreptului şi realizarea acestuia.

Frhlozofîa are de a fa:ce ,cu idei, şi de aceea nu ·cu eeea ce obişnuim să numim s i m p l e c o n c e p t e ; ea arată mai degra�bă unilateralita-tea şi neadevărul ace.stora, după mm arată că c o n c e rp .t u 1 (nu ceea ce auzim adesea nwnindu-·se astfel, fără a fi însă decît o determinare abstractă a intelectu­ilui) este singurul care are r e a 1 ·i t a t e şi ::rnUJille în fe[uJ. că el şi-o dă el însuşi. Orke n:u este această rea'ldtate !PUSă pdn însuşi con.cepturl, este e x ·i ,s t e n ţ ă-ft n-f a rp t trecătoare, o contingenţă exteni.oară, opinie, apariţi·e ·inesenţ.ială, neadevăr, înşclare etc. C o n ,f i g ru r a ţ ,j a, pe care şi-o dă conceptul în reailiza·rea .sa, este pentru cunoaşterea c o n 'c .e p t u 1l 1u i însuşi, oelăila.lt moment esenţial al ideei, deosebit de forma de a fi numai ca c o n c e p t.

Adaus. Conceptul şi existenţa sa sînt două laturi, sepa­rate şi unite, ca .suftletul şi corpul. Conpu:l este aceea.şi v,i<LJţă ca şi sufletul, şi totuşi ambele pot fi spuse ca fiind separate. Un .suHet fără corp rm ar fi .ceva ca·re trăi·eşte, ,şi tot astfel invel\S. Jn feilul acet>ta, ex-i.st.enţa-î�-.filiP't a conceptului este conpu:l său, duiPă cum ocest·a <l!scultă de .Sllflletul care l-a produs. Germenii 2z poartă pomuJ in sine şi conţin într.eaga 1lui ,putere, deşi ei nu sînt încă pomul însuşi. PomU:l .corespunde ,în totul �maginei

�simple a germenUJ1ui. Dacă cor:pul nu core�punde .sufl.etUJlui, atunci el este ceva mizer. Unitatea eXJiJs'tenţii-·în-fapt ş.i a con­·ceptului, a ICOrpuJui ş.i a .sufletul•ui, este ideea. Ea nu este numa.i armonie, ci perfectă întrewătrundere. Nimi,c nu trăieşte care să nu fie, într�un fel oarecane, idee. 1deea clr�ptului este liberta­tea, şi, pentru ·ca ea să fie într-a•d·evăr sesizată, ea tl'ebuie să fie oun()�cută în conceptUl! ei şi în eXJistenţa în fwpt a acestuia.

§ 2

Ştiinţa dreptului este o .p a r t e a f i ,J o z o f i e i . Ea tre­buie deci să dezvo.J.te, di111 conct1pt, ideea, ca fiin-d raţiunea unui ohi·ect, saru, ceea ce este a-0elaşi lucru, să urmărească evoluţia .proprie imanentă a lucmlui. Oa parte, ea: are un p u n c t d e î n 'c e p u t determinat, care este rezulta hul adevărul a ceea •Ce p r e c e d e, şi este ceea ce formează dovadă a aces-tuia. Concerptul dreptului cade dooi, în oe priveşte .d e v e n i r e a sa, în afara ştiinţei dreptului ; deducţia sa este aici presupusă şi el trebuie luat ca f i i n d d a t.

Adaus. Filozofia constituie un cerc ; ea are ceva prim, nemij•locit, fi.inckă ea trebuie în genere să încearpă, ceva ce nu este demonstrat, !(are nu este rezultat. Dar, a.ceea cu -ce filo­zofia încap.e este, nemij,locit, relativ. în-trucît la un alt punct fin<lll trebuie să apară ca rezultat. Ea este o urmare care nu atîrnă în vint, nu este ceva ce În'Cepe nemij1lodt, ci e.ste ceva :c·e se rotunjeşte in sine.

După metoda fonnaJlă, nehlozohcă, a ,ştiinţelor s-e caută şi se cere mai Î1ntîi d e ,f i n ·i ţ i a, cel puţin în ce priveşte for.ma ştiinţifică exteri-oară. De altf-el, şt�inta _pozitivă a dreptuJ.llli nu

llJ poate avea mult de a face cu aceasta, caci ea urmăreşte în spe­cial să inidke c e e a c e aparţine drt�Pin.Dlui, rucearsta înseamnă care &Înt detenninaţi•ille J,egale particu'lare , din care cauză se spunea spre avertizare : omnis definitio in iure civili periculosa. Şi, de f<��pt, cu <lÎt determinaţiille unui drept s\Înt mai in.coerem.te şi mai .contradictorii în sine, ou arlJît mai mai puţin S'Înt posih�le in el defiini1iille, căci defiiniţi�Ie trebuie dimpotri'Vă să co.n.ţină

23

ddcrminaţii generalle, acestea însă pun in lurnirnă in mod ne� t u i j locit ceea ce se contrazke, aici ceea ·ce este nedrept , in gol-i­l i 1 1nea sa. Astfel, de exOOljplu, nki o definiţie a o rm u :l u i nu

posibilă pentm dreptul roman, deoarece Sldavlll} nu ar putea subsumat ei ; în .s.itua�ţia lui, aJcel concept este mai degrabă

; tot atN de peri1CU1Lowsă ar apărea definiţia pw,pri·etăţii şi t proprietarului în ce priveşte mUJlte situatii. - Deducţia defi­

H i tici este însă oarecum trasă di.n etimolo.gie, dar m<li ales din 1 d.ptuJ .că ea este ahstr.asă din cazuri parti rulare şi atunci îi s·înt

la bază .sentimentul şi reprezentarea omului. Justetea defi­va sta atunci in concordanţă cu rt"lprezentările date. P.rin

tccastă metodă se lasă de o ,parte ceea ce singur es-te mai şhin­t i ric esenţial , în oe pniveşt.e conţinutul : n e 1c ,e 1s i •t a- t e a l u c r u-1 u i :în ş.i pentnu sine (aici, a drelptUJlui) ; în ce ,pniveşte însă forma : natura conceiPtUJlui. Or, în cunoaşterea filozofiei, n e c e­, i t a t e a unui concept este lucrul principaJ şi mersul, faptwl < I t.: a ajunge r e z u ·l t a t, este dovada şi deducţia sa. Intrucit l">l.fel c o n ţ i n u t u 1 s ă u p e n t r u s ,j n e este ne:cesar, este

l ocul, în aJ doilea rinrl, de a căuta ce îi corespunde în reprezen­l ;irî şi în limbă. Felul în care acest concep·t este pentru sine în 1 d e v ă r u 1 s ă u şi feLul în care el este . în r e p r e z e n t a r e

1 1 1 1 poate fi numai diferit unul de aJltul, dar trebuie să fie dife-r i le şi prin formă şi configuraţie. Dacă totuşi reprezentarea nu 2'

falsă şi prin conţinutul ei, se poate ca conceptul să fie ca fiind wprins în ea şi ca dat, prin esenţa sa, în ea,

I("Casta înseamnă reprezentarea să fie ridkată la forma- con­n�ptului. Dar ea este abÎ't de puţin măsură şi criteriu al con­n�ptului, necesar şi adevărat ,pentru sine însuşi, îndt ea trebuie 1 1 1ai degrabă să-şi ia adevămJJl din el, să se rectifice şi să se nmoască din el. - Dacă însă aoea mo.daJitate a cunoaş<terii cu forma}IÎ,smele ei oonsticr:Ld din definiţii, s�lo�irune, probe şi alte p!-ocedee asemănătoare a dj�ărut mai mult sau mai puţin, este �lin contră un surogwt mai ră.u pe care 1-a dobîndit într-un alt di'Îip, anume a<:ella de a se.siza şi .afi.nma nemijiliocit idehle în �e­ncre, şi cloci şi .celle aJle dreptu1l111i şi aile determinărhlor lui, ca r a p t e a l e c o n :ş t i ·i n ţ e i, şi a lua .ca izvor al dreptului sen-1 imentul nahurail sau un ·sentiment mai nildjca,t, c ·O n V i n g e T e a p r o p r i e şi e n t u z i a s m u l. Dacă această metodă este cea mai comodă dintre toate, ea este totod'ată cea ma:i ndfii'Lozofi:că, - ,pentru a nu vol'bi ruilci de alte la.tJuni aJe unei a1semenea con� <:opţÎ'Î, care nu se raportă numa:i la cu.noaştere, ci în mod nemij -

24

rlooit la acţiune. Dacă prima metodă, deşi fonmală, cere încă totuşi f o r m a con.ceptllllui în definiţie, şi .în demonstraţie f o r m a unei n .e c e os i t ă ţ i a cunoa�Şterii, în s-chimb mamiera conştiinţei imediate ş i a senttimentului tra.nsformă subiectivitatea, corrtin­genţa, şi bunul pJax:: al cunoaşterii în pi'irucipiu. - In ce constă procedarea ştiinţifică a filozofiei, trebuie presupus aici din logica fillv.zo.fid.

§ 3

Dreptul este p o z i t i v •În genere a) prin f o r rn ă, pfi.n aceea de a fi valahi•! ·într--'lln stat, .şi această autoritate este

26 princi,piwl cunoaşterii aocestuia, ş t i i n ţ a ip o z i t i v ă ,a r e .p-t u l u i . b) ·În 1ce .priv.eşte .c o n ţ ri n u t u l ·său, acest ,drept pri­meşte run element �,p-ozitiv a) !prin c a r a c t e r u ri n a ţi o n a 1 parti•rular a..! l.lltlUÎ 1popor, prin eta[�a .de:z.vo:ltăr·ii ,s<!Jle i .s t o r i ·c e, şi prin iiegăhlra tuturor raportudl:or ce aparţin n e c e rS i t ă t i i n a t u r a 1 e, �) ,prin neces.itaterr ca un rsistem a1 unui drept .le­gal să conţină a 1p ·l i c a r e a conceptu!lui general la natura riJ<lr­ti.culară a -obiectdM si -::lZllrilor, ldate d ·i n a f a r ă. - o a•ţdicare •care nu ·mai este gîndire '!!Peculativă ·şi .dez·v.ol tah: a conoeptu:l•ui, ci este " rSubsumare a i-ntdledului ; "1) ,prin rdetermi­nările u] t i m e, necesare ,pentnu -d e •c .i z i e, ·în rea,!itate.

A;totmci dnd drer_ptului jpOzitiv rşi legilm •ÎÎ -sînt .opuse sentimentul in�mii, iool·inaţia şi rbunuil plruc, nu ·fi'lozofia 1poate fi, !Cel !puţin, aceea •care .să l'CCUll!oas.că .arsemenea .autorităţi. -Faptul rcă .forţa rşi tircmia rPot �ă fie un element al dreptllllui pvzitiv este <liccidentaJ 1pentru acesta ,şi rrliU rpriveşte �natura -sa. Se va .arăta mai .tUrziru. ·(§ :211-2 14) :lorul unde .dreptul 'tre­buie ,să :devină pozitiv. Aio:i, rdetenminării1e ·care vor fi .date abunci au fost .introduse nUJm<liÎ ISipi'e a arăt-a granÎ.ţelle rdr(jp­tuilui .fi,Io-zofic şi .srpre a "infiă:tura tobadată eventuala l'e'iprezen­tare 1sau •chiar cerinţa :că un cod pozitiv, ,aceasta ân-seamnă unul <le 'care are :nevoie sta:tul real, ar rputea -rezulta dirn .dez­vo-ltarea .sistem-atiiCă a rd.reptu'lui .filorofi.c. :Pnin faptllll iCă drep­tul natural sau dreptuJ ifaozoifi�c este difenit r.de ·dreptul 1pozitiv,

25

a .fa·ce de aici aEl'maţia ·că ele 1si:nt 'OP'llJse şi că tse .contrazic, ar fi .o mare .greşallă ; aceJla este ,faţă de a.cesta din urmă mai mult •În ra:portull .insN·tuţii,lor Ja:ţă de IPandecte. - În LCe .pri­veşte ellemenWl -istoDi,c �n id:rt"lptul p.ozibiv !(menţionat ,întîi în acest paragraf) Montesquieu .a dat IPIÎV'ire.a �storică adevă­rată, adevăratul [pUnct 11}e veder·e filozofic ; de 'a mu �oons�dera 26 legiferarea .în .genere şi !determinaţiil1e ei rpartkulare 'in mod izolat şi abstract, ci dimpotrivă ca moment dependent al unei totalHăţi unice, iin ICOr.eilaţie -cu toate cellehllte tdete:r;mina,ţili care formează 'caraJCteml unei naţiurui şi rul unui ·tiilliiP ; 1n această .corelaţie rele rprimes'C ·inljportanţa 'lor ,aJdevăra:tă �i, IPtin mmare, justifkarea ·lor. - A DonsiJdera ivirea ,ş.i dezvo1brea a •P ă r i n d î n t ·i .m p a determinaţi-hlor jUl'i.di,ce, a·cea:stă stră­danie •p u r � IS t ·O r ·i ·C ă, ·Ca şi ·cunoaşter.ea iCOTIJsecven�ei 1or inteligibile, rezultînd din •companrea •lor cu ·raporturi de drept dinainte date, are .În .sfera sa prO!Prie meritul ei ,şi a,prooierea ei ; .ş.i •ea ose află în aiarJ. raportului cu •considerarea filozo­fică, întrucît rdezwltarea din temeiuri •istorke nu se ·confundă ea însăişi c.u ,dezwllltarea: din .concept şi ·explicarea :şi ju•stif:i­carea istorică nu este ..lărgită la ·importanţa unei just�fobcări v a •l a b ·i :l e ·Î n .ş i .p e n t r u s i n e. Această diferenţă, rcare este foarte importantă şi trebuie bine menţinută, este totodată foarte vă,d·ită; ·O determinare juridi·că •etSte poate să ,s-e arate perfect .f o n d a t ă <Şi c o n ,s e •c v e n t ă pnin c i r re ru. m-s t a n ţ e 1 e şi .instih�ţioile jurid-ice ,d a t e, ,şi totuşi \Să rfi·e ân şi pentru sine injustă şi neraţio.naJlă, ·ca o mUilţime de deter­minări ale dreptUJlui privat roman care decurgeau 5n mod -ou totul •constx'vent din atare instituţii �Ca puterea pa:ternă .ro­mană, din căsătoria romană. Chiar dacă aceste reguli de drept ar fi juste şi uţiona1·e, .este •totUIŞÎ •cu {otuJ. a1tbceva ·de a arăta

;�;:s

�ao.�

dc�:t:

e şf

l'�I���a 'cde n� ��&���

e ����]��i

r-:::;;.t�t�J���

cil'cumstanţelle, ·caxurile, rnevoll·e IŞÎ oca�ii'le 1care au dus .Ja s-ta­bilirea lor. O atare •Înd'ircare oş.i cunoaştere (jpragrrnatid) .din 27 cauwl·e ,j,storice mai a!pm.piate .SalU ·'Îll!depărtate ·este nucrn:ită adesea : o e x p .J j c a r .e, ;Sau mai ICur.înd i.ncă, u 'C o n c e-p e r e ·şi •se ·cred-e 1că prin ,acea�Stă ·arătare a CliSipectuJui i.stork se bce totul, sau mai ldegrabă esenţiallul, ISipre a S n ţ e 1 -e g e legea Mu instiotuţia jruridilCă ; .in timp ·ce dimpotrio/ă 3Jceea 'Ce este cu adevărat esenţial, ·conceptul iUJcrulu•i, a f.oot of:recut cu totul sub tăcere. - Se mai obişDIUJieşte �ă se vorbeas-că d�re

26

c o n c e p t e d e d r e p .t romane, germanke, de concepte aş<r cum ®Înt deftinibe �n 'CUtare sau ,cutare ·cod, ,în timp ce aco'lo .nu apare nimuk de&pre ooillc�te, d numai d e t e r m i­n ă r i j u r i ·d 'Î LC e generaJl.e, !P r i n ,c i rp i ri a rb rs t r a •c t e, axiome, rlegi rşi. aHeJe asemănătoare. NeglijSnd această ,di:fe­nenţă, se ajunge ila 'dev.ierea rpunctului rde vedere şi la pre­fa<:erea �ntrebării deSipre adevărata Î'll!dreptăJţire juridid într-o j1liS'ti.,fircare rprin dncumst311lţe, .în rCOnsecinţă din prffiupoz·iţii care .sJÎnt tot aşa ·de puţin iindreptăţite, LŞÎ, !În gener.a.J, ISă se pună relativul in rloou:l absolutullui, apariţia ,exterioară in Jo­cul naturii lucrului. Se IÎnt,Lmp'lă just�ficăf'ii istonice a dreptu­lui, atunci cînd ea confundă originea exte11Îoa:ră cu con:stihli­rea •din 'Concept, 1că ea f3Jte atulllci iÎn mod inconşti·ent IContr,al'iul a ceea ce ea urnnăneşte. Dacă naşterea unei iru;tituţii se dove­deşte rea perfect adecvată .S•CO!pul!ui 1şi necesară ·s-ub ·cir·cum­stanţele ei ·determinate, IŞÎ prin aceasta este :realizat ceea ·ce cere :pundul d� vedere ·ÎIStoric, atunci, d3Jcă aceasta u11mează să fiie •privit drept o justificare .genemlă a lucrului însUrŞi, l'e­zultă mai degrabă contrariul, anume rcă, fiindcă atare ·circum­stanţe nu mai ISÎnt da:te, 1ns-ti·bll!ţia •şi-a ·pierdJut 1ma.i degratbă sen.scl şi dr·eptul ei. Aşa de -ex. cind !Pentru menţinerea m ă­n ă •S t i r i .1 o r :a fo.st făcut valabil me11itul •lor in defric;:area şi .popularea deşerturirror, în menţinerea culturii IPrin învăţă­mint şi ·copieni etc., şi acest merit ·a ,fost privit •ca .temei .şi determinare pentru •Continuarea eXJÎrstenţei rlor, urmează de ai.ci mai degrabă d, 5n CÎJ1Ctlllillstanţe iCU totul :schimbate, de au ·devenit, �n a•cerustă măisură :cel .puţin, de rprisos .şi lipsite de IS•cop. - întmdt !Însă semn�Hcaţi:a 1i<Storid, înfăţişarea şi

!:�efil�z'�{���·gj��1!ot;it;ă

i:�ă ��i;�f�f

i,a ş�o·�

·�e;��tfî���-J�:

v;�

gă�S.es'C ·În sfere di,f•erite, ele IPOt păstra JÎn măsura aceasta o poziţie inidiferentă 11ma faţă 1de alta. Deoarece 1Însă chiar �n cercetarea tŞtiinţ�f.i.că acea5tă pozi.ţie 'Eni•şti<tă nu este >totdea­una 1păstrată, eu mai 1introdU1C 10eva ICe rpriveşte aoe;astă atin­gere, .aşa <Cum arpare •Î:n Manualul de istorie a dreptului roman a Lui H u g o, din 'Care poate to1odată rei eşi o explilcare mai largă a a{;e!lui mod de opozitie. rDomfllul H u g o iprdinde a1eoJQ {ediţia a S-'a, § 58) ".că C ·i ·c e r o butdă oole 1.2 table cu o privire sarcastică pentru filozofiÎ" , şi că �filozoful P h a­v O r Î n U s Îmă ae tratează •ex:aJCt aşa •Ollm 1unii mari fillozofi au tratat de atunci dreptul pozitiv". D-�1 H ugo ·eX\l)rimă ·În

acelaşi 'loc 'condamnarea o da�tă pent11u rtotdeauno:r a unei ase­menea tmtări, cu argumentul ·că ",P h a v o r i n u s a întdes t o t a t î t d e iP .U ţ ri n 'cde 12 twblle, rcum tfillozoflii in ţ e-l e g e au dreptul pozitiv". - în ·ce rpriveşte IÎilidrtjptarea filozofullui P .h a v o r i n u ,s de d!Jtre învătatll!l jurist S e x-t u .s -C ii c i J .i n :s r�în Gdlius, Noct. Attic., XX, I), e<! ex­primă mai ·întîi prÎinrcÎIPÎul ore rămîne a·.devărat, aJ. justifri ­cării, a -ceea ·ce prin <:onţinutu:l său este ljJIU-r pozitiv. Non ignoras, r�une Cti,cilius ,foarte just !lui Phavorinus, legum

27

o ,h p o r t u n i t a l e s et medelas pro t e m p o r u m mori­bus et pro rerum jmblicarwn g c n e r i b u s, ac pro utilita- 29

jJ r a e s e n t i u m rationibus, proque v i t i o r u m, meriPndurn est, f e r v o r i b u s, m u t a r i ac f l c e l i,

s t a t u c o n s i s t e r e, quin, ut facics coeli r e r u m atque f o r t u n a e t e m p e s t a t i-

c n t u r. Quid salubrius visum este rogatione illa etc. quid utilius plebiscite V.oconio etc. quid tam nec­

cxtinwtum est, quam lex Licinia. etc. ? Omnia t a-m c n, o b l i t c r a t a et o perla sunt civitatis opu­lc«tia ct,c. - Aceste �legi 'sînt pozitive irn măsura !În care de i�i au importanţa şi utihta,tea 1or 1după :c i r ·c u m s t a n ţ e. Ele nu an deci decît o valoare istorică !Şi ide aceea :sînt de o natură trecătoare. Cuminţenia legiuitorului şi ·a guvernelor, în ce au fă:cut pentru 1irmprej urări :dabe şi au stabilit pentru situaţiile epocii, este un clucru pentru ·sine 'Care aparţine apre­cierii istoriei, de ,care ea va fi cu a�ît mwi mult recunoscută, cu oît mai .mult această justi:fiicare va fi rSpnijinită de •un punct de vedere filozofic. - ln 'ce priveşte j.ustifiÎICăr�le ulter,ioare ale ce'lor 12 table, �'impotriva 1lui Ph a v o l"'i n u s, vreau însă să ,dau un exOITIJPilu, deoarece C a c i '1 i u :s aduce în a,ceasta înşelarea perpetuă a me:t.oăei inteledulUIÎ. ,şi a raţionărW. -sa:le, anume aceea d e a a d 'U c e rp e n ,t r u u n l u c r u r ă u u n t e m e i h u n ,şi de a cr-ede d !JlrÎn aJCeasta 1-a justiJfi,ca't. Cu privire :la ilegea oribi,lă ·care 1dădea ·creditorului dreptul, după temnemnl 'eXJpirat, -'iă omoare 1pe da:torni:c sau .să--Jl V'Î111dă ca sclav, - ba chiar, cînd erau mai mulţi creditori, să-şi t a i e p ă r ţ i ld ,i n e J ;ş i IS ă - 1 8 m jp a r t ă .a s t f e l i n t :r ·e e .i, anu:me �n fedllll că d a -c ă ru n u l a r ,f i t ă i a! t p r e a m u l t 1s a u p r e a p ru ţ i n e 'l 1s ă n u IP o a t ă f i o b i e 'C'I: u :l u n o r i .n � t a n ţ e j u d i d a r e ,((llau:ză care lui Shyi]"Ok al Jui S h a k e .s p e a ·r ,e, 1În Neguţătorul din Ve- J

28

neţia i-ar fi ,profitat .şi ar fi ,fost !Primită de el cu recuna.ş-30 tinţă), Căcilius aduce argumentul bun că prin aceasta fideli­

tatea IŞÎ increderea sînt cu atît mai asi,grurate şi ICă <liceastă lege, tocmai <din ;Cauza grozărviei ei, nu .a trebuit niciodată ISă fie .31_P'hcată. Gpsei lui de ,g.îndire nu-.i 'S'C3ipă atunci numcn. rfjflexlia că, tocmai prin această ,de�enmi.nare, acea intenţie, asi,gurarea ,finaJlităţii şi a 'credinţei, .este diJstrusă, dar :că ed însuşi, imediat după aceasta, dă un exentljplu destpre J·iprsa efecl,ului legii asupra rmărturiaor fal1se, ,.daJtorită •pedf1PiseÎ saJe dilsp.r01porţionate. - Dar nru trebuie să uităm .ce vrea d-<l H :u g o cînd spune că Phavm.inus nu a 1 n ţ e '1 e 'S legea ; orke .ş-cOilar esie ·capab�l să o •Înţelleagă .şi .cel mai :bine ar fi înţeles numitul Shylok 'ŞÎ rcia"Uza •oitată, a·tît de avantajoasă pentru d ; - prin J n ţ e .·1 e .g e r e, d-11 Hugo trebuia ,să .g(J(I1-deasd numai a·cea ,formaţie a intelectului care, cînd e wrba de o <hSemenea lege, se Jin+şteş·te ,printr-un hu n t e m ei -Un alt ,Joc în •care C ii c i } ,j u ,s reproşează lui P ih a v o r i­n u s .că nu a înţeles, ,poate fi mărturisit fără Gă ·se ruşineze şi de către un Hlozof, - d, anurrne, după 1lege, unui bolnav, spre a-I aduce 'ca ,martor în faţa tribunalu'lui, trebui·e !Să i se dea un iumentum şi nu o arcera, ceea .ce ar însemna nu nu­mai un ·cal, ci ,şi o trăsmă ·Salll o ·căruţă. Ciidli•us !Putea Bă tragă din această d�spoZii.ţie legail.ă o 1pr01bă nouă a exceJlenţei şi 1preciziei vechilor •legi, anume că ele prevedeau, .pentru prezentarea unui maTtor bolnav 1Înaintea judecăţii, nu numai difer.enţa .înb1e .un cal :şi o trăsură, ·ci şi a •tmci tră.suri de o aHă trăsură, a unei trăs-uri acopeni.te şi capitonate, cum ex­phcă CăciJ.ius şi a uneia ·care nu est·e atît de com·Qdă. Alm avea astfel de ales între severitatea: a.celei !legi şi 'lirpsa ,de im:portanţă a unor atare dauZJe, - d.ar a mărtur�si rlipsa de

31 i.m.portanţă a un-or atare 1lucr.uri ·ş.i ,deci a comenta·niiilor �Sa­vante aJle acestora ar fi una din celle mai maf'i greşeli faţă de a·ceastă erudiţie .şi d·e arltele asemăJnătom-e.

ln manualul cit ai, ,d-1 H u g o vo.rheşte şi ,de r a ţ i o­n a ! li t a t e ·in ceea ce pr.irveşte rdr·ept:t.rl roman. lată ceea 'ce m-a :iZ'h+t ,în acerusta : după ce ·a SlpU:S ,cu privire •la tratarea p e r i ·o a d e i .c a r e m e r g e de l·a c o n .s H t u i r te a s t a t u 1l 11.1 i p ·î n ă l a J e g e a •c e ·I o r 1 2 t .a b J e (§ 3& şi 39) an>Urne 'Că (în Roma) erau multe nevoi ;şi •era n�ces.ar să se muncească, pentru ca:re, 1Ca a j u t o r, era nevme de animaJl.e de tras \ŞÎ de povară, aşa cum ,s,înt cele .d e a a n o i.

29

'că terenul era o 1Surocesiune de ·cdline 1şi de văi ŞI că oraşul era s.i:tuat .pe o 'COOO.nă etc. - inrdicaţii prin care ar ,fj tr·ebuit poate atins sensul �-wi M o n .t e .s q u i e u, dar in care ·este greu de socotit !Că •s-i! ajuns .<SJPiritu! Jsău - ·el declară în § 40 d ",starea de 1d r e •p t ·era :ind foarte depărtată de a satis­face c e l e m a i î n a l t e cerinţe ale r a ţ i u n i i " . (Foarte drept : dreptul roman privitor la familie, sclavaj etc. nu -sa!tisfac nki ,foarte modeste •cerinţe ale m�iunii), ,dar, Îin ·ce priveş•te perioa·da unmă:toare, .d-1 H u g .o uită 1să ne 51pună în care, sau ,dacă în una din .ele, drt'lptul roman a satisfăcut c e r i n ţ e 1 e :c e 1! ·e 1111 a i J: n a l t e a 1! e ·r a ţ i u n i i . To­tuşi, ·Se spune {§ 289) des..pre juriştii dasi•oÎ, [n perioada <cdei ma:i Î n <.t 'l t e p e r f .e c ţ i i a d r e rp t u rl u i roman, că şti­inţa, că ",s-a .remaf'cat deja de mUJH ICă jruri:ştii dasici au fost ,formaţi de dtre filozofie". În:să "puţini ştiu {pnin mul­te'l·e ediţii a:le manualu1rui d-lui H u .g o o ş'tiu ·tot�i acum mai mllllţi) că nu există ,Siclliitori care .să merite să fie rpuşi 32 lîngă matematicieni, in ce priveşte deducţia consecv-entă din principii, Gr juri·ştii romani, şi să fie ,puşi IHngă creatorul nOIU al metafizicii jn ce pri·V·eŞJte orig.imditatea ou totul extraordi­nară a ,dezvoltării 'conceptelor : acest pUlllct din urmă este probat de Jruptllll r ·e m a r c a b i .l că nicăieri nu apar atîtea t r i h o t om i i ca Ia jut<i,�tii dasici şi 1a Kant" . - Acea con­secinţă .Io�ică Iăurdată de Leibniz este desigur o proprietate esenţia'lă a ·ştiinţei dreptului ·ca şi a mat·ematidlor .şi a ori­cărei ştiinte rationak ; dar acea:s·tă consecvenţă a intelelctului nu are ·Încă nimi'c de-a Ja�ee cu :sati,sfacerea cerinţeLor raţi.unii şi cu ştiinţa fi!lozO!f,id. În afară de a.ceasta, {rebuie să admi­răm mai degmbă •i n •c o rn ,s e ·c v e n ţ a juri·ştirlor ,şi rpretori-lor roonani, ,ca ·�iind una din maril!e lor virtuţi prin care ei

��a�e�1!�� ·s�·fţi,i�tij�J:�e

nc���iJ�e

d{siti��i�i1��rg:fe ��le-c(��

aceea de a numi bonorum possessio 'ceea 'ce in rewl1itate ,era totuşi o moştenire) şi chiar să recunoască un refugiu prostesc (prostia este deopotrivă inconsecvenţă) în •snwul de a salva litera legii, aşa cum prin fictio, U7t6xptcr�<;, o /ilia fJatroni ar fi un filius (Hei.n-ecc., Antiq. Rom., !loib. I, t·it. Il, § 24) . - Este insă caraghios de a ·crede 'că din 'cauza unor irrupărţiri t r i­h o t o m i •C ·e - mai a!les diupă exempleile aduse acolo în obs. 5 - juriştii darsid 'S-ar fi 81pr.op1at de Kant, şi de a ve­dea aşa ,ceva numindllHSe dezvol bre a ·conceptelor.

30

§ 4

TerenuJ !dreptului este IÎn genere •ce e s p i .r â t u ai şi­locul său mai apr(ljpiart ş-Î punctuil rSău de rp1ecare este v ·O i .n ţ a, care ·este Bberă, :astfel incit Jibertatea ·Constituie substanţa şi de­terminaţia lui ; şi sistemul} idreptul•ui •este îdOIIIleniul libertăţii

ss în!fă!Pl!uite, lumea <SipÎribullui produsă ;d'Î.n el 'Însuşi, •cct o a· doua na·tură.

Adaus. Libertatea voinţii .poate fi •Cel mai bine ·e�hcată .printr-o trimi•tere la natura fi-zid. Libertatea este anume deo­potrivă ·o deter.minaţie ,fu.ndamentaO.ă a voinţ-ei , după •oum gra­vitatea este o determinaţie fundamentală a cmpuri,Jor. Cînd se spune : materia este ;grea, s-ar rputea ·crede •că acest ,predi·cat ar fi doar 5ntîmpilător ; el nu este însă, dJCi nimic nu este lirpsit de greutate în ce rpniv.eşte materia ; a:cea�sta •este mai .d·eg-rabă gravitatea În<Săşi. Ceea ce e greu constituie cor·pul şi es'te <Corpul. La .fel este cu ;libertatea .şi voinţa, căci •ce este Eber este vointa. Voinţa fără libertate ·este un .cuvînt gol, aşa .c,um libertatea nu esbe reală decit ca voinţă, c� ,subiect. ln ·ce priveşte însă legii­tura voinţi i cu gîndirea sînt de observat următoonele : s.:)iritu'l este gîndir·ea .în genere şi o mul .se 'deosebeşte .de anim<tl pr.in gîndire. Dar nu trebuie .să ne rep.re:�e.ntăm d omul pc (L: o parte g'inde.ŞJte, pc d'c -aJtă parte vrea, ?Î .că el are într-un huzu­nar gîndirea , în -ce.lălalt voinţa, deoarece aceasta ar .fj o repre­zentare goa·lă. Diferenţa între .g-îndire şi voinţă este m:mai aceea dintre comportarea teo-reti-că şi pradi·;::ă, dar nu ·sînt -două facul­tăti deosebite, fi voinţa este o modalitate 'parbi.cubră a gîndirii : gîndirea >Ca traducîndu--se -în fi inţa-.în-fapt, ·ca impuls de a-5i da fiinţă-,în-fapt. Această deosebire între g.îndire şi voinţă poate fi exp.r-imată -în modul următor : at-und oînd gindesc un obiect, îl transform în ,gîn1d şi ,îi iau .ce este sensibil ; H tra:nsform în ceva care este esenţial -şi ne.mijJocit al meu pmpriu ; căci numai î.n gînd-ire eu sînt la mine, numai ;coilloeperea este sfrede'lirea obiec­tru,l-ui, care nu-mi mai ·s-tă -în faţă şi căruia eu i-am luat ceea ce

u îi este ,prop11iu, �ceea :ce, .în opoziţie cu mine, el avea: p-entru -sine. D.Uipă ,cum Adam .spune Evei : tu .eşti carne din carnea mea şi os din osul meu, tot astfci .spune <Spiritul : a1cesta este ,spirit din s-piritUil meu .şi •ce e ,străin a di,spărut. Fie-care repreZ!entare este

31

o generarlizare, ;şi a-ceasta aparrţine g(rucHrii. A bce ceva general

�î�d;�n a�u�î

,��i .Ia;�ă e:�td:r�e!�t�0�r1:!ă ���i:J:ri��·�: cttracter:ul, firea mea, cunoştinţele, VIÎllsta. Eull CJSte !Cu totul g�1. punctual, rsimplu, dar este activ �1n aoeastă simplitate. TaMoul variat al rlumii .este în rfaţa mea : eu .stau în faţa 1ui şi ·îo <tJceastă romporta·re s-uprim Qpoziţia, fac .ca aJcest conţinut rsă fie al meu. Gul ·este, ·în lume, la eli acasă, dnd d ·o •cunoaşte, mai mult :încă, cînd a ·concewut-o. P•înă aici merge cunoaşterea teoretid. Com­portarea practică începe din contra cu gîndirea, începe cu eul însuşi şi apare mai 'Înt.J:î ca ·opusă, fiindcă ·ea ,s-tabirloşte imediat o separare. lntruoît .sînt practk, activ, adică rînf.rU!oÎ't ac.ţionez, eu mă determin pe mine şi a mă deter:1nina îmea:mnă tocmai a pune o diferenţă. Dar aceste diferenţe ipe care tle pun ·sînt ap()Î i :t'r ale mele, ·determinările .îmi revin mie, şi .s.corpuritle către care 'înt impins îmi <t�parţi.n mie. Chiar dacă ·eu ex.kr.iorizez acum . • ceste detenminări şi diferenţe, adică ;Je pun .în aşa-zisa lume exterioară, ele răm·În totuşi a:le meJ,e ; ele iSÎnt ceea .ce am reali-

am fă·cut, ele tpoartă urma s.piritmilui meu. D<l'că aceasta dif e:·enţa ·Comportării teoretice şi prad�ce, atunci putem acum raportul celor două. Teoreticwl este esenţial conţinut

prJ.dic ; este contr:1 re.prezcntării că crezi .că ambele sînt des­i <' rtite, căci nu put.em avea vo.intă fără inteJ.igenţă. Din contră,

11inţa .conţine teoreticul în e:t ; voinţa se determină ; a!C·ea.stă dderminare este mai btîi ceva interior : ceea ce vreau, eu mi-I P <' t!p'tm, este obiect pentru mirrc. Animalul acţionează după in-

�ct. este .Înc,p; .• B de ceva inieri·or şi "-'stfcl este ş.i el practic, c ' c i c el nu «rt': FJÎnţă, fiindcă el 11-'u-şi rCJpr·ezi:ntă .ceea ce urmă­' c�te. To·t ap de puţin putem îmă să ne .comportă.m tc.::>rc:tic 1 ;\ră vointă, s<J:u :să gîndim, căci întrucît gînd.im :sîntem tocmai ; �c�ivi. Continutd c: ceea ·ce este g.îndit obţine intr-adevăr forma

ce ex•istă, dar acest exi·stent este ceva mij.locit, a.ctivitatea noastră. Aceste diferenţe sînt de·ci

sînt una .şi ace�e�i, şi în fâ·ecare activitate, atît a a voinţii, ·se găsesc cele două momente.

1n ·ce priveşte .l·ibertatea voinţi.i poate fi amintit modul de pro.cedare anterio·r ati •cunoaşterii . .Se rpresupunea anume r e­p r e z e n t a r e a voinţei şi se căuta •Ca din ea să s-e .scoll'tă şi �tabilească o definiţie a acesteia, apoi, în felul vechii psihologii empirke, d'in diferite simţiri şi ifenomene ale ·conştiinţei obiş­nuite cum ·este ,că·inţa, vina şi aJHale asemănătoare, 'care nu se

32

pot e xp a -i c a dec1t prin voinţa 1 i b e r ă, se -scotea aşa-21ilsa probă că voinţa ar fi liberă. Mai comod este însă să te mentii pe SICurt la a-ceea d liberta>t<ea este .d a t ă ca un f a rp t .al con­ştiinţei şi d :trebuie să K: r e d e m in ea. C ă voinţa este 1li,beră şi ·c e este voinţa şi 'libertatea, - deduo0ţia tin acea,stă pr.irvinţă, după rom a ,fost deja observat (§ 12), ,poate l'lă a�bă loc numai in l·egă,tură cu întrogu'l. Fundarmentelle a'cestei premiiSe, - că s p i ,r i t u '1 este mai întîi j n t ·e 1 1i .g e n ţ ă şi că •determinările prin care ea p.wgl'esează Qn dezv()lltarea ei, de b :s e ill t i m e n t, prin r e p r e z e n t a r e, la g � n d i r e, ISI"mt drumul prin care ea se produce ca v o i n ţ ă, care, ca Hirud spini tu! rpractic în genere, este adevărul unmător a:l intelig-enţei, - a<Jeast<r am

36 arătat-o .în a mea Enciclopedîe a ştiinţelor filozofice {Heidel­berg, 1 ·8 1 7) şi Slper ISă rpot rda o dată o CXipunere mai largă a ei . .Acrn .cu atit .mai mult nevoie să aduc astfel, după cum sper, con­tri:buţia mea: ]a o mai adîncă .cunoaştere a naturii spiritului, ·dat fiind că, aşa cum a fost remarcat acolo, nu se găseşte uşor o ştiinţă fi;Jozofică in o ·stare atît d-e negtlijată şi de rea cum este ş t i ri n ţ a .s p i ,r i t u l u i, care este numită de obi.ce.i psiho­logie. - ln considerarea mament·elor ,conceptUJlwi V·o inţei, date ·in a�cest paragraf şi în cele unmă!toa·re a:le introducerei, care sînt rezultatul .acestei 'Premise, se poate invaca :în folosul reprezen­tării, oo�tiinţa de 'sine a fiecăruia. Fiecare va găsi mai întîi în sine posîbi;Jitatea .de a face aOOtracţie de toate, orice ar ş1 deopottivă de a se determina el insUJşi, de a-şi putea da conţinut prim el însuşi, şi deopotrivă, pentru .determinăr1le ulte­rioare, de a găsi exemplul în conştiinţa sa de sine.

§ 5

Vo-inţa conţine · a) elementUJl p u r e i n e d e t e r m i­n ă r i, �cLică a purei reflexii a Eului în sine, .în care orice l-imi­tare, orice .conţi·nut dat şi deterrrninat pnin natură, nevoi, :dorinţe şi impulsuri, sau prin orke aitcev.a ar Ei, este dizolvat ; in:finita­tea �limitată, J. a tb :s t r a ,c ţ .i .e i a h s o .l u t e sau u n i v e r s a­l ri t ă ţ ·i i, ,pura g .î n d i r e de :sine �nsuşi.

33

Acei li care co!liSideră g!η111diirea ·ca o f a re u 1l ta �t .e ipar­timlară ·5pecifică, sqparată de voinţă, ColllSiderată �ca o f a-c u 1 t a t e tot atît de ,speOÎifiJCă, şi �care mai d�.arte conrsideră gîndirea chiar ca păgubitoare pentru voinţă, în special pentru \'oinţa bună, arată de la început că ,nu ştiu nirrnilc despre na­tura voinţei : o observaţie care va fi încă adesea de făcut <��Supra aceluiaşi obiect. - Oînld u n a s·ing.ură din .l a t u- 37 r ·i ·1 e voinţei, cea •specificată a.ki, - a•ce<rStă 1p o IS •i b i J i-t a t e a h s 'll ,l u .t ă d·e a mă ,putea .a :b rs t r a :g e de la orke determinaţie .în .care Eu mă găJsesc sau pe care Eu am pu:s-o în tiDne, această fugă dinaintea oricărui conţinut •Ca :fiiind o J i mihwe, este a,ceea la car·e se determină voinţa, .saJu este, ceea ce e menţ1nui 1pentru rsine de către repn�entare ca fiind libertatea, aceasta este atunoi libertatea n e g a t i v ă, adid l ibertatea intelectuilui. - Este libertatea vidullui, care •se poate ridica la o formă .rea�lă rŞÎ deV>ine o pJJSiune : şi anume ră­mînînd pur teoretid, devine fanati·smul neligios al purei corn­tcmplaţi-i indiene ; sau, întoroiOOu-se !Către realitate devine, în polittică ca şi in reiliig-ie, fanat1snnllil distr:u;gerii onicărei mdini sociaile ex-iiStente şi înlătur:area -oricăror indivizi su:s­pocţi de a parbi.c1pa la vre-o ortl-ine, •ca şi d�strugerea oricărei urg<mizări, •care vrea să-şi bcă iarăşi Joc. Numai ,di•strug.înd ceva, această voinţă negabi.vă al'e sentime.nturl existenţei-sale­in-fapt ; ea crede fireşte că •vrea o stare ipOZJitivă oanocare : de ex. starea de e,gail�rtate universailă sau a vieţii universa:le re�'igioase, dar ea nu vrea de fapt reallitatea I!_){)Zitivă a aces­tora, .căci acea!Sta introduce imed�at o oarecare ·ol'dine, o pa-r­tiCUI1al1Îzane atît a ÎIJrstituţiilor oît ,şi a indiWzillor ; .în t� ce partkularizarea şi determinarea obiectivă este Cliceea din dLs­truger·ea -căneia emană pentru a.cea!Stă l�bertate negativă mn­ş.tiinţa ei de ,sine. Astfel ceea ce ea cr-ede că vrea poate fi pentru sine ltlUIJIIJai o I'ejprezentare abstractă, şi reari�zarea a'ces­teia poate fi numai �u11ia dilstrugerii.

Adaus. În <IJoest element ad. v.ainţ·ei stă că eu mă q:.ot Ii� l > tTa de orice, pot să renunţ la toate -soo.pudte, [pOt faoe ahstrac­( ie de orişice. Omul .9i.ngur rpoate să Iatse \';ă ca:dă totul, clli.ar şi v•iaţa sa : el poate să se .sinucidă ; animalul nu poate aceasta ; �il răm&ne totdeauna nwnai negativ ; înt-r-o determinare care ii :18 u'lte s·trăină, ,faţă 'de care el numai rse •db.iş.nuieiŞile. Omul este J.:'Îndirea pură a lui îmuş.i, �i numai gindind om'UJl este a•cea.stă

34

putere de a-şi da univensa.Htate, .adkă de a şterge "Orice parti­cu:lari�ate, oni.ce dete11minaţie. A1cea�tă libertate negativă, adică această J,iibertate a intelectllllui este uni1laterru!ă, dar a·cest uni­latJeraJ conţine intotdeaun<l ·o determinaţie ·esenţiaJ.ă în sine ; nu trebuie de aceea lepăd.at, dar li'Psa intetlectu'lui e<ite d ,el face dintr-o detei,minare uni!latera·lă, o determinaţie unică şi reea m<H înaltă. In istorie, ace<W·tă foi,mă a 'Ii.bertăţii 1se înbî:!neşte de&e­ori. La Indieni, ,de ex., •este colliS-i.dera:t dr{1pt ·ce est·e suprem să per.si:;;ti ,doar în cunoaşterea iJdentităţ�i tale simp'Ie :cu tine, să răiTI'Îi în acest .�>paţ�u gol a�l interiorităţii ·twle, aşa CUJill rămîne lumina lipsită de culloa•re în ·intuiţia >pură, şi ·să renunţi la: vr,in· a·ctivitate a vieţii, ·la o6ce SiWp, la orice repnezentare. în a.cest mod >OmUl devine B r a h m a n : nu mai este niiCi o diferenţă între omul finit �i llrahma : orke diferenţă a diÎisiPărut mai de� grabă în această universalitate. In mod mai cOJJJCrd:, această fonmă <��pare în ·fanatirsmul adiv al vieţii po!Hice şi religioase. Aid aparţine, de ex., epoca de teroare a .rev-oluţiei franceze în caPe orice deosebire a talentelor, a autorităţii, trebuia �upri­mată. Acest timp a frOSt o tresărire, o IC'Utremurare, o intoJ.eranţă faţă de or-�ce e tpartirular ; d.ci fanatimiUil v·rea ceva abstract, nu mernbJ'e artioolate ; acolo unde apar diferenţe, dl găseşte 3/Ceasta c-ontrar nedeterminării sale ş.i le suprimă. De aaeea, şi poporul!, ·în revoluţie, şi�a di·stras iarăşi .instituţii1le pe care 1}e fănJSe singur, deoarece orice instituţie este opusă conşti-inţei de sine a�bstrwcte a egalităţii .

§ 6

B) Deopotrivă, E u 1 este trecere din nedeterminare nedi�

ferenţiată Ja d i f e r e •n ţ -i e r e, .d e •l i .m it a r e .şi punerea unei

deteroninaţii, ca �iinJd un conţinut şi ohi.ect. - Acest ICon-ţinut poa:te ii dat de albfel de -către natură <Sau tprodus ·din conceptul

;S�piribukill. Prin aceaJStă punere a lui -Însuşi ca ceva d e t ·e r m i­n ·a t, EuJ intră în e x i s t e n ţ ă f a p t i -c ă in gen·era.l ; 'os-te

momentul absolut al f i n i t ă ţ i i adică al p a r t i c u 1 a r i t ă ţ i i Eului.

35

Aces t a�l doi lea moment .aJ. de t e r m oi n ă r i ti este deo­potrivă n e g a t i v i t a t e, supr imare, ca şi primul - este anume s t.��pr imar ea pr imei nega�ivităţi aibs tr ade. - CUJm ipa:t'ti­cular ul este conţinut -în universal, de <��ceea, a.c est al doilea moment -es le deja ocmţinrut Iîn pr Î:mllll şi este numa:i o punere a ceea ce [pr imul es te dej<:r î n ·s ·i n ·e ; - .pr imu;l moment, 'c a pr im pentr u ,sine, nu este ad-evăr ata •infinitate '3au univensa:li­tate c .o n ,c r e ·t ă, oonceput ul, - d numai oeva lf ,e t e r mi ­n , a .t, unii late r aJ ; an ume .fiind•că .e l este abstr wcţia de onΕce de­terminare, e ' l însuşi nu este făr ă det>er min<bţie ; şi a fi •ceva abs tr act, unilater a l , a"ceastn for mează deter min aţia sa, bps a sa, finit·ud•inea s.a. - Distincţia şi deter minar ea ce lor două momente ·ind·i c ate &e găsesc în fî.Jozofia lui F i ·C h te , ·şi deo­potrivă .în aceea lui K a n t .�.a.mo�d. ; numai că, pentru a r ămîne h ex,p-unere a lui Fichte, E .u :1, ca nehmitat .(,în rpdmuJ. prino�piu a1l Doctrinei ştiinţei) e.<;te .lua:t numai ·ca fiind p o z i ­t ,i v (a l este astfe l gener ai litatea şi identitate a inte lect ului), aşa încît ac e&t Eu abs tr atct tr ebuie să fie, p e n .t .r u ,s ,i n e. a d e v ă r u 1 şi, în ·consecinţă, 'l 'i m ·i t a ·r e a - n �e g a t i v u 1 în gener e, fie el ca o limitar e dată, exterioară, s au ca propr ie activitate a Eu:L·ui, - (în a doua pi1otpoziţie) ·apare ca adăru­gată. - A concepe negatiVlibte a .imanentă în 'ce c universail s au identic, Gt tŞJi -În Eu a fost 1pas-ul următar ipe care fîdo­zofia speculativă tr ebuia să-1 facă, - neces itate pe car e nu o bănuiesc aceia care nu .conrxw d u a l j ,ş rm uJ i n [ 'i n i t ă ţ i i şi f i n i t ă ţ i i, nici har em, c a Fichte, în imanenţă şi abstracţie.

Adaus, Acest al doilea moment apare ca momentul opus ; el trebui-e corliSider at în modaJ!itarl:ea sa generală ; eil ruparţine .J,ihertăţii, dar nu constituie Îni11ea.ga Jii,ber>tate. E ul mer ge aici de la ne deter min area lÎplsită d-e ditfe r e nţe, 1la punerea unei de ­tcrminaţii, ca a UDUÎ conţinut şi vbiect. Eu nu vr eau numai, ci vr eau c ·e v a. O voinţă rca�r e , a�a cum a foot eXlptliS în para­gr afe le anterioar e , vr ea nurma:i gener allurl ab:s tt'la-ct, nu vr,ea n i m � c -ş.i nu es-t·e de aceea voinţă. Par ticulaml, pe .care -I vrea vo·inţa, rute o r limitar ,e. ICăci v;oinţa tn�buie ,�re a fi voinţă s ă se măr g.inească .în genere . C ă voinţa vr e a c e v a , este limitn, negaţia. Pal"tieularizare a eLSte as trfel aceea -ce se numeşte de regtUJlă finitate . ln mod ohiş.nui1t, -re:lfUe�ia cowild.er ă primul mo­ment, anume ·ce e necJ..etenninat, .ca fiind .ahs01lutul şi ce e mai în a l t, şi în opoziţie limitatul ca pe o simplă negaţie a acestei

3G

nedenminări. Dar această nedeterminare este ca însăşi nwnai o negaţie faţă de .ce e detenminat, faţă de finita-te. Eul 'este aceas tă singurătllte şi negaţie abs.�Jlută. Voinţa nedetenminată este aşa­dar tot atî1 de unilaterală ca aceea care stă numai li:n deter­minaţie.

§ 7 Y) Vo inţa est-e uni•tatea acestor două momente ; - este

p a r t i c u ! ,a r i ·t a t e a reHcdată În �ine şi fPTÎn aJOea.sta ridi­cată la u n i v e r .s a l i t a ·t e. ; - ,g i n g u d a r i t a t e ; a u t o­d e r m i n a r e a Eului ·COnstă, în una, în a s e �sitma ca negativul său însuşi, anume ca d e t e r m i n a t, m ă r g i n i t şi a rămîne la sine, adică în i d e n t i t a t e a s a c u s i n e şi în univers·a�J.itatea ·sa ; şi , .în determinare, a se -lega doar •cu e!l 5nsu:şi.

41 Eul •se determină fJntruoît el ·este raportarea negativităţi i la sine 1nsuşi ; ·e<r fiind această r a .p o r t a .r e .a 's U!P r a s a, el eS'te deopotrivă indiferent faţă de această determinaţie, o ştie ca fiind a sa şi i d e a li ă, ,ca fiind o ,pură p o s iib i 1l i t at e, :prin care e'l nu est-e l egat, d în /Qare el este numai fiind,că el se pune în ea. - Aceasta este 1 i b ·e r t :tt e a voinţ·ii, care îi cons·bi � tui·e conce.putul sau S'lllbstantiallitatea, g.raV!itatea sa, aşa cum gr.avi1:atea oeonst•it'llie ·suhstamţi.alitatea ·w11pului.

Fi·eoare iCOO!Ş'ti�nţă-«::e-.sine se .ştie ca ceva universal, ca posilbiJibtea de a ee abstrag-e de tot �ce ,e detenminat, - ca ce\'a partitculcu cu urn obiect, rconţinut, ·scop determinat. Aceste două momente sînt totuşi ntmnai abs'tmcţii ; �concretuil ş.i ade­vărul ·(.şi orice 'adevăr ·este 1concret) ·etSbe •unirversa'Iitatea, care are ca opus pai'ti,culaml, ca·re insă prin rdiexia str în sine, s-a acordat cu universalul. - Această unitate este s i n g u-1 a r i t a t e a, dar nu în nemijlocirea e i ca una, aşa <.um

d:loţ}:Ji�'la;;i�t/do�n Ji%���a�i;���f c

�c�di,�ă1 :�i!�ă

singuladtate nu este de fapt alrbcen dooî•t concepuhuil !Însuşi . .Acele două prime momente, anume că voinţa poate să fad abstracţie de orice şi că ea ar fi ş i determinată, (prin ea sau

37

p�in altceva) - vor fi uşor a1condarte şi sellirzate deoarece ,pen­tru sine e'le sînt neadevărate ş.i ,(lut momente aJe i11tcleclwlui ; dar a�l treil}ea, .adevărul şi �ecu:lativul, (tşi ori.ce adevăr, întru-cît el este conceput, nu poate fi gîndit decît speculativ), este accla .în �Care intelectuil refuză ,să ,piH!1Unrdă, el care num�te tocma�i ·conceputwl ceea ce ·er&te de nepătr.uns. Dovada şi tcer­cetarea mai amănun�ită a aJce.stui intenior ultirm al s.pecwlaţiei, a!l inf�nităţii , ca ·fiind negativitatea oe se r<Ijportă tl.a sine, a aceshli uH�im izvor a!l or.icărei actiV'iiăţi, vieţi şi conştiinţe, aparţine L o .g i 'C e i, n prurei ,filozofii speculabive. - Se 42 mai poate ldoar obserwa .air0i, că atunci CÎnJd ISe vorheşte ·ul felrul că : v o ·i n ţ a este univ.ersală, v o 1 n .ţ a se deterJmnă, se exprimă dej a v o i n ţ a ca s u b i e c t presupus, adică ca un s u b s t r a t, însă nu este .ceva gata ,şi universail �naintea determinării sale şi înaintea suspendării şi idealităţii acestei determînă1'Î, ci ea erste rvoinţă abi<f 'ca f1ÎÎilld această activi­tate c.:tre se mij loceşte pe sine :.î:n sine şi ca o reîntoarcere în sine.

Adaus. Aceea ce numim la propriu voinţă conţine în ca cele două momente anterioare. Eul este mai intîi, ca atare, acti­vitate pura, universailll.l!l, .care este la sine ; da:r acest unive11sa1l se determină ş i iln aJceaJStă rmălsură el nu rmwi e.ste l,a sine, -ci .s.e .pune ca al·tcev.a şi încclea,ză de a fi universaJ. Al -trei"Iea mo­ment este aOUIJll că in ���mitm·ea .sa, în <.rcC!St a.lbllll, d ·esLe la �ine însuşi, că, în ti.mp ce el se detenmină, eil totuşi rămine la sine şi nu IÎncetează să menţină sQlird univers.rulutl ; acesta este atunci conceptull .concret a�l libertăţ-ii. în tÎilllp ce cele două momente antel'ioare au fost găsite cu toh11l abstracte IŞ-Î unila­terale. Ac·ea�Stă 1L�bertwte o avem ·;:nsă deja în fDrma simţirii, de ex. În .prieteni-e şi iubire. Ai.ci nu ;:.şoti unikt{eraJ 5n tine, ci te mărgineşti vDlluntar în raport cu ailtul, te 1ştii ·însă iln anastă mărginire ca fi�lJlld tu ,însruţi. în determina-ţie, omul nu trebuie să se simtă determinat, ci oînd eil -consideră pe altul ca arltul, atunci el are, ahia in wceasta, sentimentul !Său de tSine. Liber­tatea nlll stă deci nici în nederminare, nici in determinare, oi ea este amîndouă. Voionţa, care s.e mărgineşte pur şi ISÎmplu la un Acesta, o are îucă,păţinahlil, care crede !Că nu esrte liber, dnd e:l nu are a ·c e <l 1s ·t ă voinţă. Voinţa nu es-te insă -l:egată

"

de ceva mărginit, ci trehuâ·e să meargă mali 1<:l:eparte, căci natura voi-ntei nu este ac-ea.c;tă runi!ateralitate şi dependenţă, ci liherta· tea înseamnă a vrea ceva determina:t, ,însă, î.n a•ceastă determi­na·ţie, a fi la sine ş.i a \Se întoarce din nou în universalitate.

§ 8

Ce e determinat mM dqparte ,în p a r t 'i c u l a r i z a r e (�, § 6) formează diferenţa formelor voinţii ; a) in măsura in

care determinat·ia este opoziţia f o r m a 'l ă a s u .b i ee t i v u I u i şi o b i e c t i v u 1 u i , ·Ca existenţă eX!terioară imed�ată, avem atunci voinţa f o r m a 1 ă ca conştiinţă-de-sine, care g ă s e ş t e î n a i n t ·e o lume exterioară, şi ca fiind singubd,tatea cart în determinaţie se reintoarce în sine, ea este procesul care prin mij1locirea activităţii şi a unui mijl<Oc, tran51pune IS 'C 'O p u l s u­b i e c t i v în o b i .e JC ,t i v -i t a t e. In spirit, ,aşa cum el este în şi pentru sine, ca fii·nd acela în care determinaţia: este a00o1ut

a .s a şi este adevărată ,{Enciclop., § 363), rapo1·tul conştiinţei

formează numai l a t u r a a p a r i ţ i e i voinţei, care aici nu mai este considerată pentru sine.

Adaus. Considerarea determinaţiei voinţei aparţine inte­lec-tului :Şi întîi nn este specuilativă. Voinţa este in genere de­terminată nu numai in .sensul conţinutUJlui, ci şi în sensul for­mei Determinaţia dqpă formă {lste scQpuil şi tîcrnpLinirea oco,pu­lui ; scopul este mai 1Întii numai :ceva rce imi este interiw, ceva s u b i e -c t i v, dar el Wehuie să devie şi o b ,i •e ,c •t i v, să leqJ'ede Jipsa purei subiectivităţi. Se poate întreba aici de ce el este a•ceastă lipsă. Dacă .a�eeea ce are o l1psă nu stă în aced·a:şi timp dea:s111pra a oe îi 1liJpseşte, atunci lipsa nu este pentru el o ·lipsă. Pentru noi, auima.Uurl ·es·te ceva care :a:re lipsur-i, !Pentru ed nu. Scorpul, în mă:sura ln -oare 1-a inccwut este numai a,j} oostru, este rpentru noi o rHpsă, ICăd lillbertaiea şi voinţa sînt rpentru noi uni-

" tate a subîectivului şi obiectivului. Scopul trebuie deci pUtS obiectiv, şi el nu ajunge 1pr.in aceaJSta lntr-o det-ermina�ţie nouă, unitlaterailă, ci numai la reailizarea :lui.

,.

§ 9

b) 'Întrucît determinatiile voinţei sint p r o p r i i ale voinţ-ei, .�nt 1În gtmer·e parti<ouJ1a.rizarea ·ei reflectată S n s i n e, dle sînt -c o n ţ i n u t. Alcest >Conţinut, �ca conţinut al V{J,inţii, este .pentru ea după forma dată Sn a), .s c o p : pe de ,o parte, <;eo<p interior sau subi,ectiv rîn voinţa -care î:şi repnezintă, de aHă parte S<:Qp realizat, 1ndepl,inrirt -p.rin mijlocirea aodivităţii care tran'ltpune subiectivUJl în dbioctivitate.

§ 1 0

Acest conţinut, ·a�did deteruninarea diferită a voinţei, este mai întîi n e m .i j il o c i t. As!lfel, voinţa nu .este il i h ·e ·r ă decît i n s i n e, adică p e n t r u n o i, adică este în genere v o i n ţ a i n c o n c e 'P t u .I e i . Nllimai atunci cind v.oinţa ,&e are pe sine <·ct obiect, ea es-te p e n t r u s i n e ceea ce ea este î n 8 i n e.

Finitatea constă, conform acestei determinatii, în aceea că ,ceea ce ·este 1ceva in s ,j n e, aJdi,că prin ·concflptul să,u, este o existenţă sau un fenomen dilfe11it de •Ceea ·Ce este p e n t r u s <i n e : a·stfel, de ex., exte6oritat-ea a.bstractă a nat-urii este ri n s i n e spaţiutl, rp ·e n t r u .s .i n e .este î'nsă ·timiPul. Trebuie făoută <t1ci 'dubla observaţie : întrîi, că deoarece adevărul nu este decit ideea, atunci ·cînrd sesizăm un ohi·ect .sau o determi­naţie numai aşa •cum este :Î .n .s i n e, aJd�că în 'concept, nu-1 avem încă in adevăruri :său ; apoi, că l()eva ex�stă deo:potrivă, aşa cum el este c a c o n c e p t, adică î n s i n e, şi că această existenţă este o formă proprie a obiectului (ca mai înainte spa­ţiurl), 'separarea �iinţei ·În sine şi !Pentru sine, •care este dată în ce e fini•t, oonstrituie in arcda:ş.i timp simpla f i i n ţ ă-'î n­f a p t a •sa, adid a p a t oi ţ i a rsa ·(·cum se va v.edea imod:ia:t .în .exemplul cu pr,ivire ,}a voinţa natura1ă şi �po..i la dreptul fonnarl ebc.). Imelectul răuru"n.e .Ia s�m,.pftul a-rfli.,î -n-'!S i n e, şi numeşte <llstfel ·li•bertatea ·o rf .a c u .J.t a t e, dUJPă acest a-fi-1in­sine, rdn.�pă •cu:m ea n�ci .nu este în .fapt decit iP o .s ·i b i 1! i ·t a­t e ·a. Dar e�l comideră aceaJstă determinaţâe ca absolută şi rper-

40

manentă 'şi .ia ·reportarea e.i 1a ceea ce vrea, la realitatea ei in _g1enere, nuanai ·ca o a p l i ·C a r ·e la o mateni.e dată, care nu aparţine esenţei !ÎniSăJŞi -a lihertătii ; în a<:es-t fel ed are de--ra fa-ce numa·i cu ce e .ahstrad, nu cru ideea ei .şi adevă­nuJ său.

Adaus, Voinţa, care nu este voinţă decît după concept, este �n sine ,J:�beră, dar în aroelaşi timp ne1Hberă, dici intr-adevăr ea ar fi liberă numai ca conţinut perfect determinat ; atunci ea este 1iheră !Pentru rSÎne, are libertatea ca obied, este 'libertate. Ceea ce este numai prin oonc�tul său, ceea ·Ce este numai în s·ine, este numai nemijJodt, numai in mod natural. Acea!Sta ne este cunoscut şi in rep��entare. Copilllll etSte ·Î n s ,j n e om, are doar Îi n s i n e raţiune, este mai întlli pos�bilitatea raţiunii şi a libertăţii şi el este as!IDel liber numai IPr.În conce;pturl său. Ceea ,ce este astfe1l :doar Sn sine, nu este în realitatea aui. Omu�, care este raţional î n s i n e, trebuie să se prelucreze, produ­·oîndu-se pe el ,Însuşi, prin ieşirea din ·sine, dar deo-potrivă prin aceea d se plăsmuie.şte in ,sine, aşa ândÎt el să devină şi p e n­t r u s i n e.

§ I l

Voinţa, care nu eiSte încă voinţă liberă deoît î n s i n e, este voinţa n e m i j ,} O ·C i t ă, adică n a t u r a rl ă. Dekrmim­ţiile di.Jerenţei, rpe oeare conceptul det·er.minîndu-,se el însuşi le prune in voinţă, apa·r in v-oinţa nemijlocită ca un !COnţinut dal î n m o ·d i m ,e .d i a -t : - -ele 'SÎnt i n s t i n c t e r! e, d o r i n-

•6 ţ e l ·e, 1 n re .I ri n ă r i 1 e, prin care voinţa .se gă-seş.te .detenminată de 'Către natură. Acest conţinut Îllllpreună cu determinările lui .dezvoHate v,ine deJSigur din <Je este raţio-nal în voinţă, dar , -Iă�a't în această fonmă a nemiJlodrii, el nu este încă în forma raţio­naJlităţii. Acoot conţinut -este anume 1p e n t r u m i n e, aJ m e u în gener.e ; a,ceastă formă .şi a.cel conţLnut .sînt însă .încă d�ferite : voinţa este asdetl i n :s i n ·e voinţă f i n i t ă.

Psihologia OOJGl'Îrică enwnără şi descrie ace.ste instincte, înc1inaoţii 1şi nevoille care se bazează pe ele, aşa cum ea le gă­seşte in e;�Qperienţă sau aede <:ă Je găseşte oşi .iucea11că tSă cla­si.fi.ce această materie dată �n modul ·Obişnuit. Se va vedea mai departe <:are este natura o b .j e c t i rv ă a acestor jnstincte şi •aurm ace31Sta est.e a!Lcătuită în a:d.evăruil ei, fără fornn.a ira­ţionalităţii, în care ea este Onstlinct, şi cum se JnfăţÎişează În exi•stenţa 8a.

Adaus. Şi animalul are instincte, dorinţe, inclinaţii, dar animwlul nu are v·oinţă, şi .trebuie să asouil.te de instiillct, dacă nu ,iJ reţine ceva eX>terior. Omul :stă însă ,ca ceea ce e <:u totul nede�errninat, dea&\lipra im;,tindellor, ş i .le poate detenmina şi pune ,ca fiind a�le sale . .Instinctul este în natură, dar faptul ICă eu �� :pun în <lJcest Eu depinu:te de voinţa mea, ,care, deci, nu poate invoca faptUl d el se gă.seşte în natură.

§ 1 2

Sistemul austui conţinut, aşa cum el s ·e g ă s e ş t e .nemij­lo.cit în voinţă, nu este deoH ca o masă şi o diver:sitafie de instinrcte, dintre ·care fiecare ·este 1î n g e n e r e ai meu lîngă altele, şi 'În a<:elaşi timp es·te ceva �enenal şi nedete·Dminat, care are tot felul de obiecte şi moduri de a se satisface. Că vointa işi dă, în această dublă nedet·enminare, forma: singularităţii (§ 7) , ea deVIine h'O'tărîtoare, şi numai ca voinţă care decide, ea este voinţă adevărată.

1n loc de a d e c i d e cev.a (besckliessen), a.ce<tsta .în- 47 seamnă a :Suprima nedeterminarea în care un conţinut dt şi altUJ! este mai întîi rmmai unul pos,ihiJ, limba noas·tră !posedă şi ·expr·esia : a s e d e c 1 -d e {sich entsch!iessen), :întru-oît nedeterminarea v:()inţei �nsăşi, ·Ca ,fiind ce e neutru, însă infinit fecundat, ger:menele primitiv al oricărei fiinţ.e în fapt, conţine În s�ne dclenuinări:J..e şi scorpurile şi nu le pro­dl}{)e decît din sine.

42

§ 13

Prin hotărîre, voinţa se rpune ca v;oinţa unui indii.vi.d de­'terrrnina{ ·Şi ca d�ferenţiindu-·s.e (Jn .afară faţă de ailtceva. ·In afara a•cestei f i n i t ă ţ i, ·ca .f1tind c-onşhiinţă (§ 8), voinţa nernij,tocită este rf o r m a 1 ă şi pPin deosebirea Eormei :saile şi conţinutului său ; nu îi 31Parţine decît d e 1c i z i a a .b ·s t r a -c t ă ca atare, şi conţ�nutul nu este înd conţinutul şi opera libertăţii saile.

Pentru j.nt.eiigenţa car·e ��indeşte obiectul şi conţinutul rămîn ceva u n i v e r s ·a! il ; ea .'insăşi ,se ·comportă .ca activitate tll11Îversală. !n v-o-inţă, uniV'et1swlul are .in acel<tJŞi tim,p, prin ·esenţă, semnifi,ca-ţia ,a ce este al meu, ·ca s i n g wl a r i t a t e, ·şi in voinţa imediată, ad:i'Că fomnailă, ·Ca fiind singu1l::rritate aibstradă şi nu Încă ·urrupilută ou universa:lita·tea ei liberă. în voinţă începe deci p ro p r r i a f i n i t a t e a intel igen{ei , şi numai p�in aceea că vll'inţa ,se r�dică .din nou Ja g·îndire şi că ,dă scnpurirlor sale univers.alitate<r imanentă, ea suprimă diferenţa tonmei şi a conţinuhil•ui şi se tralllsformă în voinţ5. obiectivă, illlfini1ă. rlnţe!leg d.eci rpuţin din natura •g1îndirii şi a vointei aceia ·car·e ·Cred d în V'oinţă 1În genez,e omul -este in�i­ni·t, că în gîndire eil ar f,i însă limitat, ba chiar ratiunea ar fi Jirmitată. 1n mătsura -În .c<ne g(Jndirea şi voinţa sînt încă deose­bite, inver<lul este mai rdegmbă adevărat, ş i raţiunea care gînrde�e este, ca voinţă, fa.ptul d,e a .se hotănî ·la f i n i 1 a t e.

Adaus. O voinţă care nu hotăreşte nimic nu este o voinţă rea:lă ; ced ,J�pJSit de carader nu <�junge ni-ciodată :la o hotănl:re. Motivuil şovăiel.ii 1poate sta şi într-o de!lircateţă a ·sufletuJlui care <ştire că �n d-eterminare ea .se înt.ovărăJş·eşte •CU finitatea, d îşi pune ro graonită, 1şi reă renunţă Ja iiJJfinitate ; ea nu vrea însă să renunţe la rtotaHbte, 1pe c<rne ea o urmă·reşte. Un asemenea suflet este un suflet mort, diar .da:că e;l 'V'tea ,să fie un suf�et frumo.s. Cine vrea .ceva mare, ,.<qlUne Goehhe, trebuie ·să se !POată limita. Numai prin hotăr.ire omul intră în rea�litate, oridt de amar i-ar veni, .căci inerţia nu vrea .să ,ia�să drirn meditarea în sine, în

'care ea î.şi IPălst�ea.ză o pos ·�hiili-taf.e genera1ă. DaT pos·ihillitatea nu este încă reallitate. V10inţa, care este sr�gură de sine, nu se piende încă de a.ce.ea 'În .ce este .determinat.

43

§ 14

Voinţa finită, m fiinld E u :l i n ,f ·i n i t {§ 5) f,iinţînd la sine .şi refl.ectîndu-se în .SIÎne numai pe latura �onnei, s ·t ă de a­s u p r a conţinutului, a instinctelor .d�ferite, ca ·şi ·dea.supra -celor­lalt-e fdurri rSÎngulare a.I·e rea!Iizării şi :sa·bsfa•c.erii saJl.e : după cum, în aceila�i timp, ca fiind infinită numai în mod .fmmal, ca este 1 e K a .t ă de acest <:onţinut 1Ca fiind determinările naturii sa;le şi 11ealităţii :saJe eJclerioa.re, totuşi, •Ca nedetemninată, ea nu este legată de conţinutul acesta .s.a.u ce1ă1aJ!t (§ 6 şi 1 1 ). A�cest conţinut este în a!ceastă măi!llură pentm re.Hex:ia Ellllui ·.în sine numai ceva 1posihi'l, ca puhînd fi al meu sau nu, şi EUJl estt':' p o ,s i b i l i .t a t ·e a de a mă detemnina la acest .conţinut sau la J.!MJ.l, de a a !} e g e între a,ceste 1deteilminări, care pentru el pe :tcea'Stă latură {,forrnaJlă) sint exteri-oal'e.

§ 15

Libertatea voinţei este, ·după a:ceastă deberminal'e, 1 i b e r a r b i t r u, - i.n are sînt reunite ruceste dO<uă asiPede : liber,t ref1l·exie, fădnd ah!�tracţie de tot, ş.i dependenţa de mnţinutul şi materi.a dată intenior ·sau -exte6or. Deoar·oce �oe11t conţinut n-ecesar i n s i n e -ca scop ·este 1În acelaşi timp definit ca posi - 411 bijl faţă .de a-cea reBlexie, bberwl a:nbHru este c o n t i n g e n ţ a, :in lfclul în care ea este voinţă.

Re;prezentarea •Cea mai ob�şnuită pe care o avem despre liJbertate este a,ceea a 1 1i b .e .r u � u i a .r b ·i t r u, - ·termenul mediu al rdl.exiei !Între •voinţa det-erminată '{lrin i.nstinctele naturarle -şi voinţa în ş-i pentru sine ��beră. Gind ISe aude &pu­nînd că libertatea în genere oste s ă p o ţ i a c ţ i o n a a ş a c u m v r e 1i , o ata;re r·�rezentare poa•te .fi luată numai ca o totală lipsă a culturii g1Îllldirii, in .car·e nu 1Se găse�te �nrcă nici o urmă despre aceea <:e este voinţa 1liberă Jn şi rpentru sine, dreptutl, moralitatea ebc. Refi1exi<r, univemallitatea •Şi unitatea

formală a conşti,inţei..,de-tSine, oote .cerhi·tudinea a b ,s t r a 'c t ă. a voinţ·ei derwre J.ihertatea sa, <Iar ea nu ,este încă a ·d e v ă r u J acesteia, tpent-ru. că. e

va n u s e �'.:e �ncă ,pe .sin; c a: con�inu� JÎ

scop, �latura su:b1echva este d001 .mea o ailta .deCilt cea obtt'ld:iva; conţinubu'l a.cestei detenmină.ri rde sine rămîne de aceea strid numai ceva finit. Li1beru1l arbitru este, ·În loc să f.ie v;oinţa în adevărul .ei, mai degrabă volnţa' ca 'fiiind 'c Q n {: r a d i c ţ i a. -În disouţia dusă mai a:les �n HIIl!PUil metafizi,cî·i lui Wolff -dad vointa este cu a.devămt liheră sau :daJCă ·cunoaşte!'ea: Hber­tăţi'i S<lile nu este decît o illuz·ie, - ,se avea înaintea ochil'Or liberul aribitru. D e r m i n ci. ,s m u 1 a opus .ou drtjptate certitu­dinii acelei abstracte determjnări-de-sine c o n ţ i n u t u 1, care fiind ceva g ă s i t nu este conţinut în ac.ea certitudine şi de ac·eea îi v,ine d i n a f a r ă, deşi acest afară al instinctului, al reprezentării esk în gener·e, în orice mod ,ar �i, ·conştiinţă lim­·fllinită, aşa încît co:nţirnutuJ nu este ce e pr10priu a,cti,vităţii deteruninl:ndu-1se ea insălşi ca ata-re. Intruoî-t astfel numai ele­mentiull formati al Hberei autodetenminaţi·i oste 1imanent liberu­lui arb�tru şi că ce�lă:1a1t eleanent îi ·este ceva dat, hberllll arbi­tru, care rpretinde a fi Hbertatea, poate fi numai des�gur o iluzie. Libertatea, în <mi'Ce fi;lozofie a refilexiei, ca in aceea a lui K a n t şi arpoi în aceea a ,J,ui F r i e s .care e o degr<t(bre a f�lozofiei kantiene, nu este a:Itceva decît �cea autoactivitat·e fonmală.

Adaus. Intrucit am posibilitatea de a mă determina pen­tru aki sau aJColo - a-ceasta înseamnă fi1indcă pot <lll�-e -posed a�stfel liber arbitru, ceea ce se numeşte de obi>Oei Hber­tate. Alegerea pe ·care o fac stă în univevsa:litatea voinţei, în faptul că pot să fac .ca a·oesta saru acela să fie al meu. Acest "al meu" nu-mi este potrivit, ca -conţinut parti'Cuhrr, el este deci separat de mine 1şi este numai î.n posibi.litat.ea de a fi al meu� aşa ·Cum eu sînt posib-ili_.tatea de a mă uni cu eL AJ!egcrea stă deci în .nedetenminarea Eului şi în cararcterwl determinat aJ} .unui conţinut. Voinţa nu este deci, daJtorită acestui conţinut, hberă. deşi ea ar.e f.ormwl în ISÎne latura infinităţii ; ei nu i l'iC potri­veşte nici unul din aceste conţinuturi ; în nici unul ea nu se are într-adevăr pe sine. In Hbeml anbitr;u ·este cuprins acea'Sta : că conţinrutllll nu ·este idetermimrl să fie aJl meu prin natura voinţei mele, ci prin i '11 t 1 m .p .l a r e ; eu sint deci de01potrivă dependent de acest conţinut, .ş-i a·cearsta este contradkţia care

45

zace în liberul ar.bitru. Omul obişnuit crede -că ·este 1iber cind îi este permis să acţioneze după bunul plan, dar tocmai in bunul plac stă faptul că el nu este liber. Cînd vreau ce este raţional, eu nu lucrez ca un irndiv�d particular, oi dQpă oon1cep­tcl.e etOCu:lui în genenal ; într-o .a.cţi-une cu ·caracter etic nu mă proţlll'i-esc pe mine, d fa,c \Să preva1lere lucmL Omul •Însă, ,inb1U­cît face ceva pe dos, lasă să :se iveaJscă •ccl mai mult partÎICU­la.ritatea sa. Raţiona1h.ul este dTumul :mare pe •care mer.ge fie- 5t ca11e, unde nimeni nu se di:stinge. C"md arti:şti mari d•ooăVlîrşesc o o:peră, putem s.pune : aşa trebuie să fie : a.cea:!rta �nsea.mnă parti­ctrlaritatea arti!stului a dios.părut cu totul şi nu apare 'în ·ea ni'Ci o manieră. Fi-dias nu are nici o manieră. Fmma ea însăşi tră­ieşte şi Îtlse în evi,J.enţă. Dar ou cît un artist este mai �lah, -cu atn mai mult i:l vedem pe el, pal'tilculari·tatea şi bunUJl plac al său. Da�că în ·contempllare răm3uem la bunul ,plac, la aJCeea că omul poate să vnea a·cewsta sau aceea:, aJceasta este '.desi,gur liber­tatea Lui, dar dacă rămînem la părerea că conţi,nutul �este ceva dat, a,tunci .omul ·este determinat ,prin acesta ,ş i tocmai pe acea·stă latură el nu mai este liber.

§ 1 6

Ceea c e este aJ.oes î n decizie ( § 14) , voinţa poate din nou să-1 părăsească (§ 5). Cu această posibilitate însă, de a trece deo� potrivă peste ori10e ail't conţinut pe car.e-11 pune <În lO'c şi rle a mer.ge mai departe �n i n f i n i t a t e, v.oinţa 111'll scapă de fini­tate, deoarece fiecare din a-ceste conţinuturi este ceva d�fe!'i t de fo:rnnă, deci ceva finit, şi deoa11ece oontrariu·l determinări i , ne:determinarea, - 1Upsa d e decizie s:ru abstracţia n u este decît cdăllaJtt moment, deopotrivă de uillblateral.

§ 1 7

Contradicţia, care este bunul plac ( § 15), a p a r e, ca d i a il e 1c t i <: ă a instinctdl'Or ,şi inchnaţ.iilor, in fd.u:I .că de se turbură n•cilproc, .că 1sati.sfacerea unuia .cere &ubondonarea

"

sau jertlfir-ea sat�sfacerii .caluila�I·t etc. ; şi .cum inM<inctul nu este d�ecît &im[Idă dil'ecţie a deternninaţiei saJ,e :ş.i nu hş.i are deci în el însuşi măsura, acea!Stă determinare care sulbordonează •Şi sacri­fică este decizia întîmplătoare a bunului plac oricum ar proceda : cu in-taligenţă ca�oulatoare, socotind de la ce instinct ar obţine mai muită .satilsbcţ ie, sau după o6care wltă .consi­deraţie.

Adaus. Instinctele şi înclinaţiile sînt mai intii conţinut al vo inţi i, şi numai refrleX"ia stă d·easl!lpra acestora ; dar aceste instincte devin ele înseşi impulsive, se împing unul pe altu l , îşi. opun ohsta·cole şi vreau să fie toate sa·ti:sfăoeute. Cin.d .a-cum mă situez numai într-unul din a'Cestea, negrlijînd pe t-oate celelalte, atunci mă găsesc Într-o mărginire distrugătoare, dci bJcmai prin <�Jceasta am sutprimat U01ivensalitatea mea, caore este un sistem al tuturor instinctelor. Tot atît de putin se cîştigă printr-o simplă subordonar·e a instinctelor, la .care inteil·octul ajunge în mod obi•şnui•t, pentru că aici nu 1poate fi d.ată ni<li o măsură � aceiStei orînduiri şi ·cerinţa S'fiî.I1Şeşte de aceea obi-şnuit În plic­tiseala unor moduri de a V'orhi generai.e.

§ 18

în ce priveşte a p re c 1i e r e . a in-stincte�lor, dia�lectica se manifestă în seru;uJ d, fiind i ma ne n t ·e, deci !P o z i t i v ·e, de­terminările voinţei nemijLocite .sînt b u n e ; o m u l este 1designat astfel c.a f ,i i n ld b u n d i n n a t •u r ă. Dar intrucit ele sînt d ·e t e r m i n a ţ i j n a t u r a l e, deci OJPlllSe J�bertăţii lii Î conrcop­turlui spiritUJlrui în genere şi s'int ce e n e g a t i v, ele trebuie e x t e ;r m .i n ao t •e ; omul este ll!UIIIlÎt astfeil prin n a t u r ă, r ă u. Ceea ce hotăreşte pentru una sau ceailaltă afirmaţie •OSte, din acest punct de vedere, deopotrivă, bunul plac subiectiv.

Adaus. Doctrina creştină, că omul este prin natură rău, stă mai sus decit cealaltă care îl consideră bun ; în interpre­tarea filozoflid ea trebuie .s·esizată în moduJl următor. Ca spirit,

47

omUl este o fiinţă Hiberă care are .poziţia de a nu se lăsa de­temnin::rt prin irmpUILsuri ale naturii. OmUl, IÎn starea nem.ij1Lociiă şi necuHivată, este deci :intr-o situaţie în care el nu t.mbuie să fie şi din care tr·ebuie să se eliJbe:ueze. Dodrina păcatului ori­ginar, fără de care creştinismul nru ar fi rehgia libertăţii, are a·ceas-tă semniHcaţie.

§ 19

În ccPi.nţa p u r i f i •C ă ·r i i i n s t ·i n c t e 1l o r stă repre- u zen tarea generală că ele sînt l ibera te de f ·O r m a deter:mina.ţiei lor naturale .imediate şi de sUJl>i·ectiv;i·t�tea şi haza1:1dul c o n ţ i-n u t u 1 u i, ş.i că ele sînt aduse la esenta lor substanţială. Ce este adevărat în a-ceastă cerinţă imprecisă es•te că instinctele să fie sisttm1uil raţiomul .al determinărilor voinţi·i ; a le în.ţ(.'jle;ge in acest fel din wnctjpt este conţinutul ştiinţei dreptului .

Conţinutul acestei şti1nţe 1poate fi prezentat in toate momentele sale <Singuilare, de ex. : di'ep·t, proprietate, mora­litate, familie, stat etc. în forma că omul .a r e, de la natură, i n s t i ne t u J dreytuilui , d e a ·s e 1m e n e a instinctllll pro­prietăţi i, al moral ităţii, ş i î n c ă insbi'llJCI:u'l sextUail, instinctul social etc. DaJCă vrem ca in locul ·aJCestei forme a psihologUei empi·rice să avem intr-un chip mai rnobid un aJS{Pect fhlmod"ic, il obţinem ieftin prin ceea .ce, aşa ·rum am ohservat anterior, a trecut şi trece încă dr.ept ,filazofie, dnd ea spune că 0\IIliUll găseşte in sine, <: a f .a p t a .l c o n ş t ri -i n ţ e ,i s a l e, <Că el v r e a dreptutl, ,PI'IO\Pnietatea, .sta·tu'l etc. Mai departe va apărea o altă f'Onnă a a,.celuiaşi .mnţlinut care aici apare în fonma ]Il!S'tinctelor, anume aceea a d a t o r i i 1 o ·r.

§ 20

ReJfUexia ca·r,e se raportă la iDStinde, reprezentîndu-le, calcuHndu-le, comparindu .... le intre ele şi apoi cu mijloacele, urmărid·e •lor şi cu run :întreg ail satilsfacţiei - cu f e r i c .i r e a -

48

aduce in această materie u n ·i v e � s .a 'l i t a t ·e a f o r m a l ă şi o pur�fică î.n ·aoos1: fcl exterior de •Cruditiâea şi de harbania S3. . .A!Ceastă punere în evidenţă a univel"sarlită�ii gindi·rii constitui-e valoarea absolută a c u 1 t u r i (vezi § 187) .

Adaus : În fericire, gîndul are deja o putere asupra forţei naturale a instinctelor, tntruroit ea nu ·este mulţumită cu .ce e momentan, d -cere .o feriâre �ntreagă. Aceasta mef)ge ,în pas cu .cultur<.r, în mălsura în care aceil!Sta din unmă este toomai şi ea aceea care face ,ca un UiliΕversa'l să 1fi,e valaJb�l. În idealliul feri­cir-ii stau îrusă dOuă mounente : 'Înbii ceva univensa.!, ·care este mai sus decît ori-ce partil('Ujlaritate ; fiindcă însă conţ.inurul acestui univensal este i::trăşi plăcerea numai gener3Jlă, 3ipare ai,ci încă o d3'tă singularul şi part�ou1laru:J., deci .ceva f,init, şi trebuie să ne 1ntoaocem la in9tind. lntnudt conţinutUl! fericirii .stă în sUJbiec­ti,-VIita:tea şi simţirea f•iecăr:ui.a, a-cest scop universa.l esbe, de partea sa, rpartircular .şi 'DU •erste încă do:rtă Îin el ni>ci o uni ta·te adevărată a ·ConţinutuJlui şi a formei.

§ 21

Dar ardevărUJ! <tJCestei univensalli:tăţi formale, nedeterminate pentnu si.ne IŞÎ ·găisillld.u..,-şi detemninaţia sa ·În a,cea maberi.e, e s t e u n i v e r s a l i t a t e <! c a .r e s e d e t e r m i n ă e a Î n 1S ă ş i, v .o i n ţ a, l ,j .b e r ;t a t e a. Înt.rltwît voinţa are, d·rfipt conţinut al ei, drept obiect şi scop universalitatea, pe sine însăşi, ca formă iMin,ită, ea nu mai este numai î n s i .n e vointă 1iiberă, ci deo­potrivă p e n t r 'l1 s ,j n e. - l:deea adevărată.

Conştiinţa-de-sine a VQÎnrţei, ca ·dorinţă, instinct, este :S e n z o r i a '1 ă, după cum în genere senzori alu! .ÎMeaannă extei1i.oritaJtea, şi, prin aceasta, faJptul de a fi un exterior a! •conştiinţei de ::Mne. Voinţa c a r .e r e ,[ il ·e c t ă are .cele două elennrente : pe cel seiliSihitl .şi unÎivoensall<it<Jtea car.e g1indeşte ; v:oinţa fimd Î n ş i p e n t r u s .j n e are ·Ca obiect a] ei voin·ta insăşi ca atare, adică pe ea însăşi in pura ei universalitate, uni:vemallitate care este toomari fa�ptul că nennijlocirea a ce c

,.

natural şi p a r ·t i c U 1l a ·r i t a t·e a -cu care este deopotr.ivă 55 afectată natnua.litatea, abunci oînd ea .este prodl.l!Să -de refrlexie, sînt Slll5q)enda-te. Acea.stă �endare şi ridicare în un�versal es-te in.să ceea ce •Se nUirneşte aJCtivitate a g ,i n 1d i r i i Con­ştiinţa-de-tsine, care roură.ţă .şi ridiiCă obiectu!l, conţinutul şi scopul său pînă la aoeastă un-iversallitate, face aceasta ca fiind g 1î n d i r e c .e s e Î tm rp u n •e în voinţă. Ai-ci este p u n c t ,u 1l � n c a r •e .s e v . e .d .e c ll a r -că voinţa nu este voinţa ardevăra:tă, Litberă, decît ca fiind .inteligenţă care g î n d e ş t e. Sclavul nu işi cunoaşte esenţa, infinitate a şi lilbertabea, e�l nu ,se .cunoaşte ca esenţă ; - şi astfel e�! nu se cunoaşte, aceasta înseatmnă .că el n u ,s e g .i n ,d ·e •ş t .e pe .sine. Această conşt�inţă de sine, ·care prin gîndire se 1sesizează ca esenţă, .şi care tomnai rp.rin aceasta se separă de contingent şi d·e neadevărat, formează prino�pi.tJI dreptului, ai mora'lităţii, !Şi a�l ori-cbei etici. Aceia ure �Jibesc filozofi1c d�re drept, monulitate, etic, şi vreau ca totdeauna 'să eXKlludă grînd,irea, şi ne trimit .la soo.tirrnent, la inimă şi 11a elan, la iÎn:sufileţire, e�pr>imă prin a-ceasta dt�spreţul în ·care a căzut ghJJdllll şi ştiinţa îns&ş.i, că.z.ută în dl:sperare şi în cea- mai mare oh(}seală, �i face un prin.cilpiu din barba!'ie şi ,din ce esote liiP"sit de g,in­dire ; şi, în măsura in care ar putea, ar răpi omului orice ade­văr, varlQare şi demnitate.

Adaus. Adevărul în filozofie înseamnă aceea că con­ceptul corespunde realităţii. Un trup este, de ex., realitatea : sufletul este conceptul. Suflet şi corp trebuie să-şi fie însă po­trivite ; un om mort este altfel încă o existenţă, dar nu mai este una adevărată, este o existenţă-în-fapt lipsită de concept : de aceea corpul mort putrezeşte. Voinţa adevărată constă În aceea că ceea ce ea vrea, conţinutul ei, este identic cu ea, ci deci libertatea vrea libertate.

§ 22

Voinţa exi31:ii'nd în şi .pentrru sine este î n t r-a d e v ă r i n- 56 f 1i n 1 tă, fiindd obiectul ei este ea Îl11săşi ·Şi in consecinţă nu constifuie pentru ea un a 1 t u 1, nki o l i m i t ă, ci ea! mai de-

50

gral9ă s-a intons OUIIIlai in sine. Ea DU ·es·te, apoi, pură poslibili­-tate, ditspozirţie, rp u t e r e ( potentia), ci ·e5te un r ·e a l-i n ,f i n i t (infinitum actu), pentnu că e::d:stenţa conceptului, adkă exterior.i­tatea lui obiectivă, este tinteni'Orul 8nsuşi.

Gind vorbim deci de voinţa rlilberă rmmai ca at<!re, fără �eci!ficarea 'Că ea este VO:Î.II!ţa :în .şi pentru sine liberă, atunci vorbirm ntlllllai des,pre a p ·t ,j t u (l i n e .a l�hertăţii, adOCă de5!Pre voinţa naturatlă ş.i firnHă (§ 1 1), ş.i tocmai prin aJCeasta, in 1ci00a cu:vinrtedor şi a ,părerii noastre, nu despre voinţa liberă. - lntrucît inteleotul ia infinitul numai ca un negativ şi, în consecinţă, ca ceva ce e d i n c o 1 o, el cre-de că dă infinitu­lui cu atît mai multă onoare ou oft N ·respinge mai depai'te ·de sine şi îl înid.epărteruză de sine ca pe .ceva străin. În voinţa Hheră, infinitul adevărat .are re<llitate şi prezentă. - Ea în­săşi este această idee prezentă în sine.

Adaus. S-a reprezentat pe drept infinitatea prin imagi­nea unui cerc, dJCi linia dreaptă merge �nainte ,şi mereu mai depa-rte inainte, ş.i ea semnifi-că infinitatea pur negativă, rea, care nu are, ca cea adevărată, o reîntoarcere în ea însăşi. Voinţa :Il:beră este cu adevărat i111finită, căJOi ea nu ·este numai ·O pos.i­b1litate şi o di&poziţie, ci existenta-ei-8n-bpt exterioară, este in­teriorirtatea ei, ·este ea însă.şi.

� 23

Numai ·În aceaJStă Libertate voinţa este strid 1 a s i n e, fiindd ea nu se rap-ortă la nimi,c deoit la .ea insălşi, dUipă cum di'Spare orice raport de d e p e nd e n ţ ă faţă de a a te e v a.

bl' - E<l este a d e ,v ă r a t ă, .sau mai degrabă a d e v ă -r l ld î n­s ,u .ş i, deoarece detemninarea ei coillstă ,în a fi, în exLS'I:·enta-ei­

:În·fil!pt, - aoea.sta .înseamnă 'ca fiill!du-şi opusă sieşi, reeea ce este conct:�Pt'llll ei, adică ,conc�l pur are .intuiţia Jui însuşi ca scop � reailitate a sa.

51

§ 24

Ea (voinţa) este u n :i v e .r ·s a 1l ă, deoarece .in ea orice mărginire ,ş,i sing!UI:acitate .rpaNi'ouJiară �este ;supr.irma:tă ; aceasta stiind numai în doosebirea dintre COD�CCWt şi (lbiectull .c;au conţi­nutul .său ; sa"ll, �n adtă loom.ă, în .deosebirea fiinţei s.aile pentru sine .subioctive şi a :fi1ntei saJle in .sine, - a 1singUla�ităţii ·S<llle c a r e e x d u d e şi ohotăreşte, - şi a un-iversaJită!ţii IDsiş:i a ei.

Determinăni1Le d�ferit·e ade u n ·i v e u a J .i 1: ă ţ i i 1Se ob­ţin în Logi-că {v;ezQ Enciclopedia ştiinţelvr filozofice, § 1 18-126). Prin aJceaJStă .expresie -este dată mai intîi .re,prez.entării univensallît<rlea albstractă ş1 extedoară ; 1dar în ce priveşte unirv;erna!Lirtatea ex.i·stîr:nid IÎn şi pentru -sine in fdluil î:n .care ea s-a deteroninat aici, nru trebuie să ne .g�indim ni•cÎ Ja univ·er­salitatea refilex.iei, Ja c a r a .c t e r u •I c o rm u n s<W la t o ·t a-1 i t a t e, nici la unirversalitatea a b s 't r a •C t ă care stă în afara singu'larului, de cea�altă parte, Ja identitatea abstradă a intelectUlui {§ 6 obs.) . Este vo11ha de univensallitatea c o n­e r e t ă ,în �.;jne .şi .deci existentă ,pentru ,sine, .care este sub­stanţ<r, ,genul imanent sau 1ideea �manentă a rconştiinţei <de sine ; este conoccptul v.oinţei Bbere, ca fiiru:l u .n ,i v ·e r lS a 1 u l ce înca�kă peste ohi·ectul său, s·tră.bate prin dderminaţia .lui şi .care, ,în ea, es·te identic ,ou sine. - Univer.salul fiin�Ml:d ,jn şi :pentru ISÎne este in ,genere ceea rce se m.Imer.ş·te r a ţ i ·O n a Il u 1 şi care nu poate fi înţeiles .decît în acest mod s,peoulabiv.

§ 25 S u b i e c t i v u 1 înseamnă, in ce priveşte voinţa î:n genere,

l::rtura conştiinţei sale .de ,sine a ,singular1Î-tăţii (§ 7), spre .deose­bire de conceptul ei fii.nţind ,în sine ; de aceea sUJbi·ectivitatea sa ÎtliSeamnă a) formă p u r ă, a h 1s o il u t ă u n i t a t e a con­ştiinţei de sirne cu sine, Jn care ea, ,ca Eu = Eu, este slni.ct inte­rioară şi este întem·eiere abstractă .pe ·sine - .pura .c e r t i 1: u­d i n e de sine însăşi, diferită de adevăr ; �) p a r t i c u i a r 1 t a­te a voinţei .ca li.ber a11bitru ş.i .ca conţinut .Înt!Î'mpJător al unnr

52

scopuri oarecare; y) în genere, forma unilaterală (§ S), îmrucît ceea ce este vo.it, ori,care ar fi mnţinutul său, nu este decit doar un conţinut aparţinînd con.şti·inţei de sine şi un Sico,p nerea�lizat.

§ 26

Voinţa, a) in măsura în 'care ea .se are pe ea msaş1 ra detenminare a ei .şi este astfel ,conformă ,conc·eptului ei şi ade­vărată, este voinţa s t r i c t o b .i e c t i v ă; �) dar voinţa o bi e c­t i v ă, ea fiind f ă r ă f o r m .a i n f i n i t ă a conştiinţei-de-sine este voinţa .căzută in obiectul ei sau in starea ei, o6oum .ar fi ea coostituită în conţinutul ei, - vointa .co.pi!uJui sau cea etică (datina) ca şi aceea a sclaviei, a superstiţiei etc.; y) o b i ect i­v i t a t e a este în sfîrşit forma unilaterală, în opoziţie cu deter­minarea subiectivă a voinţei; prin ·urmare nemijlocirea fiinţei­in-fapt ca existenţă -e x t e r i o a r ă : în acest sens, vointa îşi

devine (1 b i e c t ,j v ă abia :prin reailizarea .seo:purilor si11le.

Aceste determinări logice ale subiectivităţii şi obiecti­VIÎtăţii au fost în Sipecia!l intwcLUJse aici ;stPre a remarca în mod -expres în oe le pniveşte (1f�indrcă vor fi ,întrebuinţate adeseori în cele ·Ce urmează) că lor .li se înbÎ.Illiplă, .înto,cmai ca şi aHor d-i·stin,cţii şi dete�minări QPUSe ale -re:filexiei. de a se transforma din ·cauza fin1tăţii Ior şi deoi a naturii lor diaiectice, în opusUl! 'lor. Pentru alte determinări ale opo­ziţiei, .se:mnirficwţia Lor rămîne totuşi fixă .pentru r�prezen­tare şi intele·d, întrudt identitatea lor ·este încă c e v a i n­t e r i ·O r. în vo�nţă, din contră, atare opoziţii, .care trebuie ·să fie abstracte şi în aceJaş tim,p .determ.inări a·l e e i (voinţii),

-�Care nu poate fi cunoscută deaît ca ·c o n c.r e·t ă,-duc de la sine la aJC·eastă identitate şi ,la -confundarea sensurilor lor ; -o confundare care se prezintă inteJ,eJCtului numai fără ştiinţa lu,i. Astfel voinţa, ca Jiind l�berta-tea 'c e e tS t e în si n·e, este subi·ectivitatea însă:.şi; aceasta este deci conceptul ei şi astfel este obiectivitatea ei. F·initatea este insă ,subiec­tivitatea ei, în opozitie .cu obiectivitaLea, dar toomai în această opoziţie voinţa nu este 1la 1sine, este .Jegată .de obiect, şi fini-

tatea ei co111stă deopotrivă Sn a•ceea de a nu fi subiectivă etc. - Ce semni.ficaţi.e va av.ea deoi, în .cele -ce urmează, .subiec­tivul ·sau obiecti•vllil voinţei, va trebui să fi,e elucidat de fie­care da·tă din raportul pe care 1pozitia lor o are faţă de totalitate.

Adaus. Se crede obişnuit ca subiectivul şi obiectivul stau opuse, r i .g i .d, unu;! în faţa altuia. Ac·easta nu este însă cazul, căci se trece mai ,degrabă din unul în aJturl, dki ele nu .sînt determi.nati.i a�bstracte, ca pozitiv şi negativ, ci au dej.a o sem­ni•fi.caţie mai concretă. Dacă cons�derăm ma·i .întîi exprosia .su­biectiv, a•ceasta poate Îillsemna un scop care nu .este decît al unui subiect determinat. în acest sens -este o foarte rea O!Peră artifircia,Jă, .care nu atinge .lucrul însuşi, -este ceva ·pur subiectiv. Acest termen poate privi însă conţinutul voinţei, şi el are a.tunci aproape aceeaşi semnificaţie ca bunul plac. Conţinutul subiecti·v este a·cel!a care .aparţine numaJÎ ISubiedullui. Aşa de ex. actiunile rele stnt numai subiective. Atunci poate însă fi numit s11biectiv deopotrivă acel Eu ·cu totul g01l ·care nu se a<re decît ·J)e d 'ca obiect şi ,care are forta de a face abstra<:tie de orice ali conţinut. Subiectivitatea are astf·el pe de o parte o semni- 6�' fi.caţie cu totu'! ,partioUilară, IPC .d.e a:ltă parte o ,semniJica,ţie ,per­fect îndl'�ptăţită, întrucît tot ,ce treblllie să recunos•c ar·e şi sar­cina de a deveni ceva al meu şi de a dobîndi vabh�litate în mine. Aceasta este lăcomia infinită a subiectivităţii, de a cu­prinde totUl! în acest izv.or simplu a�l Eului pur şi a-Il consuma. Nu mai puţin .ce e o.b1ectiv poate fi înţeles �n .chip diferit. Putem să înţelegem prin aceasta tot ceea ce noi ne facem obiec­tiv, fie existente reale sau simple gînduri pe care ni le punem în faţă ; ·Concepem deopotri•vă .prin aceasta nemijloci-rea exis­tenţei-ân-fapt, în care scopllll trebuie să .se realizeze. Chiar dacă scopul este el h�:suşi cu totul ,particular şi subiedi.v, îll nlllffiim t-otuşi obiectiv atufliCÎ cînd eJl aware. Dar voinţa obiectivă .este �i aceea în care exM-tă aldevăr. Aşa, voinţa lui Dumnezeu, voinţa morală, este ceva obiectiv. ηn sfîrşit, poate fi numită obiectivă voinţa care este cu totul cufunda.tă în obiectul său, voinţa copi­lului, care, increzătoare, stă fără .lihe11tate subiectivă, şi aceea a sclavului, care încă nu se ş.tie ca fiind li.beră şi este de aceea o V'Oinţă 1Wsită de voin.ţă. Obi-ectivă .în aJoest senrs este orÎlce voin·ţă care rucţionea.ză înrdrurmată de o autonitate străină, şi care nu şi-a ÎlmiPlinit 1i.n:că reîntoarcerea infinită 1n sine.

54

§ 27

Destinaţia absolută, sau, .d<l!că vrem, instinctul absolut al spiritului liber (§ 21) - acela d libertatea sa să îi f1ie obiect

- obiectivă ath în sensul oa ea să fie sistemul raţional al ei însăşi cît şi în sensul ca acets.t sistem �ă fie rea;litate irmediată (§ 26) -spre a fi pentnu sine, ca .idee, ceea .ce voinţa este în .sine ; - concoptul abstract al ideii voinţei este în genere v-o i n ţ a l i b e r ă c a r e v r e a v o i n ţ a l i b e r ă.

§ 28

Activ.itatea voinţei de .a suprima ·contradkţia suhiectiv,ităţii şi obiectivităţii şi de a traduce SCQpuri•le sale din aJCea deter­minare în aceasta, şi de a rămîne, în acelaşi timp, în obiecttvi­tate, 1 a s i n e, este, în afara modului formal al ·conştiinţei (§ 8) in care obiectiv:·i'tatea este numai ca realitate imctlială, d e z­v oI t a .r e e '5 e n ţ i a l ă aJ ·conţinutului suhstanÎial al ideii (§ 21), o d-ezvoltare, în ,care conc�ptul a,duce ηdeea mai întîi e a în s ă ş i a ib ·s t r a c t ă l a totalitatea sis-tronului ei, cal'e, ,ca fiind substanţialul, este independentă de opoziţia unui scop pur subiec·­tiv şi de realizarea acestuia, fiind a c e e a ş i în aceste două forme.

§ 29

.AJcea:sta, 1Ca 10 exilstenţă-Îtn-f;a,pt, .în genere, ·este e x i :S t e n ţ ă a voinţii ,Hbere, este D r e,p•t ud. - DreptUl! este wstfel în genere lDbertate, ca �dee.

Definiţia kantiană (Kant, Doctrina dreptului, Introdu­cere) şi cea arlmisă în mod generatl în 1ca:re "'1 i m 1i t a r .e a .libertăţii med-e sau a liberului meu arbi·tru, aşa îndt e'l să .se ,poată aror1da cu 1ilberul arbitnu aJl .fiecăruia duiPă o lege generală, este momentul .prindpatl" - •COnţine ,pe de o parte nUIIIlai o determinal'e n e g a 1 i v ă, aceea a limitănLi ; de a;ltă

55

·parte pozitivUl! pe care îl conţine, l·egea unive�sa;1ă sau a-şa­numita lege <r raţiunii, acordUJl între liher.ul arbitru aJ unuia cu li:ber.tlll arbitru <Il cel'lllillalt, ajunge la cunoscuta identitate 'fo-rmală ,şi ,la prindpiul contradkţiei. Definiţia citată a drep­tului ,cuprinde ideea foarte ră:sipîndită, .mai ales ,de la RoUJsseau, după ca11e baza .substanţia�lă şi ceea ce es�e pri:m trebuie să fie nu v.oinţa ca ex�stînd în şi pentru sine, ra�iomulă, nu spi­ri·tllll .ca spirit ade v ă r a t, .ci S1pirihil ·Ca individ pa!r.ticular, ca voinţă a individuJ'Ui singu'lar în ,propni,u]_ său l�ber arbitru. Principi11l arcesta odată acceptat, ceea ce este ra.ţionaJ nu 1poate să apară fireşte decît cao o limibre pentru această libertate şi deci nu ca o raţiune imanentă, ci numai ·Ca un univer.sal 62 exteri'Or, formal. Actj} fel de a v·edea este deopotrivă l��psit de ori,ce g.înd :>peculativ şi !'e�pins de ·COn'Ct'lptul Hlozofi,c, după {)Uffi el a ,pro-d,us .în minţi şi în realitate evenimente a căror oroare nu-şi găse'jie .paralele decît în .pl.ati·tudinea gânduri,Jor pe care ele se bazau.

§ 30 Dr�tu� este ceva in g-ene r e .s .•f î n t, numai fiindcă el

este existenţa-în-fapt a 'concQpttllui absolut, a ,libertăţii conştiente de sine. - F o r m aliscrnull dreptului însă (,şi mai de;parte al datoriei) rezuHă din fajptu'l că sînt diferenţe în dezvolt<rrea -con­ceptului de .libertate. Faţă de •un drept mai fiormal, aceasta în­seamnă m a i a b 15 t r a ,c t şi de <��ceea mai mănginit, sfera şi ni­velul spirituJ,ui, în -care eJl. a .adus .in sine la determinare .şi rea­litate momentele următoare conţinute în ideea sa, au ca fiind mai c o n c r e t e, mai bogate în sine şi cu adevărat universale, tocmai de aceea, un drept mai îna:lt.

Fiecare treaptă a -dezvoltănii ideii libertăţii are dreptul ei propriu, ,fiindcă ea es-te ex>ilstenţa-<în...Japt a lihertă!ţii în­tr-una din determinaţi�l'e ei prcwrii. Cî.nJd se votibeşte d�re opo71i.ţia moralităţi�. a etilcu'lrui, faţă de dr ept, atund nu se .inţelege prin drewt deoît cel fomnail all pe11Sonailitătii abstracte. Moralita-tea, etirul, 'Întere&uil shrtului este fi-eca·re un d.rq>t spociai1, �iindd �iecare dintr-a<este forme este o detemninare

56

şi o existenţă în fapt .a libe r t ă ţ i i. ln co nfaict Bie nu pot intra decît în măsura în care stau pe <11ceea-şi linie, aceea de a fi drepturi ; dad plllllCtul de vetdere moratl al �piritu­lui nu ar fi ,şi el un drt'1pt, libertatea in una din fm·me1le sale, ea nu ar putea să intre în nici un fel în conflict cu dr·eptul per.sona�lităţii sau cu un arltul ; .fiindcă dr.eptul ·OU­

prinde în sine concc:u>tUJl J,ibertăţii, cea mai înaJl.tă determi­naţie a spiritUJlui, faţă de ca:re orke altceva este li.psit de

::�:�:�· c�a�·t�

0�·f:7:�:. ��;��� a��as��el�

i u�,r;�

lăJ��i�

subordonat altuia ; numai dreptul spiritului lumii este abso­llutUJl neîngrădit.

§ 31 Se presupune aici, de asemenea, din Logică metoda prin

care, în ş.tiinţă, concerptul se dezvoltă din el însUJşi şi este numai un progres i m a n e n t şi o producţie a determinaţiilor sale, -că procesul nu se realizează prin asigmarea că ar e x i � t a raporturi variate, şi că el s-ar face apoi prin ap 1 ic a r e a uni­versalului asupra unei .atare materii luate din altă parte.

Pninc�piu:l care pune in m:i,şcare conceptuil, ·Care nu nwmai dJizolrvă .partN::ullari'Ză.r.i�e univ·er:salutl•ui, d le şi p r o­d u·c e, eu �l mlllnesc d•ia1l e·ctică. - DialectiiCă deci nu in sen�llll ·că ea desface, Îillourcă, duce .în.coace şi încolo o propoziţie, un obieK:t da:t sentimentului, COil!Ştiinţei .�mOO·iate în genere, .şi nu :se 'OC1JiPă decit !de deducţia contrar�ului ,său, -o diariechid nt'lg<rlivă, .cum ad.etseori o găsim dhiar l-a P � a t o n. Ea poate să prive<liSCă ca u:JUm rerul·tat ail ei contrariul unei l'le1pre.zentăni, sau, îrn mod hotă.rtît, ca vechiul scepticisan, con­tradicţia acesteia, sau încă, in chip vag, o a p r o p i ere de adevăr, o jumătate :de 'SOI!uţi·e morlennă. Dia.lecti.ca mai înaltă a conceptulllli ÎlllSeam.nă a prodoce determinarea n.u nUJllaÎ .ca o pură J·i:mită şi un cont-rariu, ci de a scoate şi sesiza din ea conţinut·ul pozitJiv şi l'eZ'Ultatul, prin care numai determi­narea este d e z v o il t ,<fof e şi progres imanent. Aoceastă dia­�ectică nu este atlUlliCÎ acţiunea e x te r j o a ,r ă a unei ,gîndiri subieclive, ci este s •u f 1 e t u 11 .p ro IP r .i ru ruJ conţinutuJlui, care ]şi generează în tnO'd organi.c ramuT.ille şi fructele sa!l-e.

57

Gindirea ca subiectivă aLSistă numai .la a'ce<J.Stă dezvoltare a 64 ideii, ca IPropri.e activitate a raţiunii sa:le, fără să-i aJdauge vre-un ingredient din partea ei. A mmi:dera ceva în mod raţional nu înseamnă a adăuga obiectului din afară o ratiune şi a-1 pre!IIJICra prin aceasta, ci obiectuJ este pentru el însuşi raţiona·! ; aici spiritul este în l�bertatea J.ui, virful ·cel ma·i înalt al raţiunii conştiente de sine, care îşi dă realitate şi se creea'Ză ca lume existentă. Ştiinţei nu ii aparţine docît �pe­raţia de a aduce în conŞ'ti·Lnţă această muf]că proprie a ra­ţiunii Iucrului.

§ 32

D e te r .m in ă r i ·1 e în deZJvoltarea wnceptuluci sînt, pe de o part·e, ele �nseş.i .concepte ; de <llltă parte, fiindcă .conceptul este in mod ·esenţial ca 1dee, ele ·SIÎnt �n diomna exi:stenţei-in­fapt; şi rseria rcoooepteiJ.or rcare rezultă a.stfeil ·este ·în acellaş.i timp prin aceasta o rSerie de rfomnaţii rconcrete ; Un acest mord trebuie de 'considerate ân ştiinţă.

rîn .sem; !Sipeculativ, rmodu:IId,e e xirs ten ţ ă -,î·n - .f aiPt a unui rconct:�pt :şi rd e t ·e r m ci naţ i a sa sînt unul şi wcelaşi. Dar t11ebuie observat 'că moment.el.e al ·căror rezultat este o tormă mai lhine 'determinată preced aces.t ·rezultat, rea deter­minări arie conct:�ptl.lll•ui �n rdoovoltarea ştiinţ�fircă a ideii, rdar nu îi! rp11eced în ldezvo:ltar,ea tWJwurLui, rea !formaţii concrete. A-stfel ideea, aşa cum este dretenminată rea famiLie, are ·ca 'PremÎisă rdeterminărirJ.e 1Conoeptuale •drept ail reăror re.zu'ltat ea va -fi ·arătată IÎn rcele rce Ulllll'ează. Dar d arcoote IJ>remii'ie .inte­rioare �sînt deja date �pentru rSÎne <:a .formaţii {�concrete), rea drerpt aii IProopri.etăţii, 'Contrad, morallit<rte \Ş.a.rm.d., aceasta este <:eaJ!altă rfaţă a rdevvoirtării, cal'e r:l'UIIllai �ntr-o ,rui·tură mai 1narHă, mari limpllinirtă, a ldus ·la a•ceastă .ex,Bstenţă 'Sipelcific de­finită a momentelor ei.

Adaus. lrdeea: trebuie rsă �Se rdetei"l11ine �n .OO.ne tot mai de­par-te, deorece, ila inceput, ·ea nu .e:s.te decit concqpt abstract. Alcest <COncept abstract iniţiad nu va lfi IÎOISă nicioda-tă IPără.sit,

58

es oi ed va deveni doar tot mai obo.ga:t 'În ISÎne, ,şi ·cea �din urmă de­terminare este astfel cea mai bogată. Determinările care sint rna.i înlii nUllliai �n 1sine ajung prin aceasta �a Îilldependenţa �or liberă, aşa însă încît conceptul rămîne sufletul care ţine totul imtPreună şi ajunge numai !Printr-un procedeu imanent 1la dLs­tincţiile 1'lli IPTO!Pnii. Nu ISe fPOa:te I.Sipune �ar d 1COrtoe:ptul ajunge la rceva nou, .ci uJt�ma deterrmionare .cade ·iar ·În unitate tiiiJPreună cu rcea dintîi. Chiar IOÎnd ·COnceptUl 1pare deci a 1se fii dispers•at �n :fiinţa sa IÎ.n fapt, a·cea.sta nu ·este •decit o ·<l!pmenţă care .se 'dovedeşte ;ca atare �n :progl'esul 1lui, �ntruoît •orice singu-1al1ităţi se .înto.Ilc rpînă ila urmă �n ·conc-e�pt•ul 'llllÎVe!'salUJmi. ln şrtiinţe'le empirirce 1Se anaJlizează de obkei ,oeea ,ce elste gă:s.it în pe!1cetpţie, şi .cînd .singuilarul a· fost adl\.lls 1la .ce ·e!Ste ·comun, atunci acesta e.5'te numit concept. Noi nu procedăm arstfel, .. căci noi vrem nUJmai 1să ve:d·em modul .în care ·concf!ptul .se detenmină singur şi ne •cons-tringem ,să nu adăugăm nimic d.jn părer·ea şi g:în.direa noa�stră. Ceea ce .obţinem .însă 'Pe această cale ·este un şir de ,gînduri, IŞi un alt IŞ•ir de ,forme existind pentru si·ne, ila "Care se rpoat·e IÎnt]mpla Gt' ·ordinea timpului ,în apariţia r·eală .să fie, în parte, alta deoî·t o11dinea concf!phllui . .As·tfel nu se poate SfP!Une, de ex., reă 1proprietatea a existat 1Înaintea 1famirLiei, şi to­tuşi ea va fi tratată înaintea acesteia. S-ar ,putea deci pune aici între:barrea : de ,ce nu Îm:;erpem 1CU 1ce este mai :.naH, aceasta 1n­,seamnă 'cu ,ce ·e adevărat ·în anod concret. Răspunsul va fi : de­oal'oce tocmai vrem să vedeun 1ce e adevărat i'În �orma unui re­xulf.tat, şi pentru aceasta ·trebuie :în mod esenţial .ca mai 'Întîi să în�elegerrn .conceptul ahstmct 'însu�i. Aceea 1ce �este r.ea.l, .!orma concretă a conceptului, ·este astfel pentru n01i nuanw:i ce 10rmează,

66 şi este mai departe, �chiar dacă in .reaJitate arr ,fi 1ceea ce este mai întlîi. Progresul nostru ·este ·a:cffia 'că ,formele abstracte arată ca subzisllÎn:d .pentru ele, ·CÎ c<r ·fiind neadevărate.

IMPĂRŢIREA LUCRĂRII

După et�pete dezvoltării ideii voinţii in IŞÎ 1pentru ·sine ..Ii­·bere, vointa este :

59

A. n e m 1 j J o ,cită, c omf1pt ul ,său es be ,d e ci abst rad, - per� s ona >l i t a t e•<r, -ş.i fi i n ţ a-e i -·î n -f a pt est e 'l1ll ht­cru n emij1locit ext e11io r ; - sf era dr ept m!lui a h :s t T a ct, adică lf o rm a l.

B. Vo in ta r.�Elect <ttă în s i n e .din -exitst -enţa -:în -fa,pt ext en Loa ră , ca s Εn gu l a .r i ·t a t e 1S wbi e 'c t i v ă, deter minată în faţ a u n i v e rs a 1 u 1 u i, - aceSJta .f�ind , in rpar te ca in ­t erior, B i n e l e, în pa rt e ca ext erior, o lu m e d a t ă , ş i acest e ldouă . latu ri ale id ·e �i .oa fiind mi]Llo dt e n umai una p r.in alta ; ·est e i!d ee <r ,în divizar ea -ei , adid :În exis ten ta p a rt i -cul ară, .d r . e1p -t ul v o in ţ e i s u b i e .ct i v e, în r�po rt cu dreptul lumii .ş i :ca d r e IP h11l i<lei i , dar wl ideii 1ca re nu e :decît 1Î n ,ş i n e ; •S .f · e r 'a m-o r a 'ii t ă ţ i i (moraditat ·ea .s.ubi·ectivă) .

C. Un i t a t e a şi a :d e v ă r u rl aces tor două mom ent e a b ­st ra ct e, - id e ea gîndită a Bin elu i rea lizată în v o i n ţ a ref,J e ,ct a -t ă 'În s in e IŞÎ ·în �l ume a e x t er i o a ră ;

- aşa în cît l i b er.tat ea ca fiind su bstanţa , ex is tă d eopo ­t ri vă ca rea �litJ.t e ,ş i necesita te, �oa ·ş i ca v oinţă s u h i e <:­t i v ă ; - i d e e a in ex i1st enţa · ei � în .ş i rpent ru s in e un i ­v ers aJ.ă ; eti.oUJl (.mo ra�l ltat ea abi,ect ivă) . Su b.s tan va et i. că es ·b e msă tot odată :

a. !Jlpi rit natu ral ; - fa miI i a, b. în d i v iz a r ea .ş i mo ,d ul a pa r i ţ i ei e &te - so ci e­

t a t e'a · c i v i l ă, c. s t a t u 1, ca fiind libertat ea d eopotrivă univ ersa lă şi o bi ec-67

ti.vă , tn Hb era illldep end enţă a voin ţii par ticUJla re ; - · ca re �p îr ît re a!! ş i o rgan � c ar! un ui ipQPO.r ş i (pr in r arportul sp i rit e­l or pa r;t �cuJ!ar e al e p opoar el or într .e e1·e, in its bo r.i-a univ er­s ală deVIine r eaJ,şi IS·e ma n�festă ca . Sip i rit u nivers aJl rul ·l umii, al căru i ,d r e1p t ost e 'Ced mai .î n a �1 1.

Că un il ucnu ,s aru •conţimrl, car e est e IPUJS mrui ''înt îi după con·c ept u1l său, adică aşa •cum el est ·e tÎ n iSÎn e, a re a�pect u l n e m ,j j l o · ci r i i, adică al lf � i n ţ ei, e ste rp resu-

60

pus di n iJ ogi ,ca �eru]ativă ; 3l tceva es t e iCOfloCeptu} 1Care aste pentru sine rîn lf o r ma l((ln c·eptudui; acesta nu mai es t e ceva nemijlooit. - La ��el este pr esupus princi pi ul ,car e

d et enn ină diviz iun ea . Divizi un ea .poate fi pr i vi,tă IŞ'Î ca o înainte-indicare i s t o r i c ă a părţ]lor, .căci ld�feritel e etrupe trebuie ,să ,se producă 1Ca momente aJJ.e dezvoltării �deii, din Î111săşi natura 'conţ.inutului. O di viziun e filozo fică nu est e de lo·c o olasifi,care exterioară făcută după un Ul! rsau :mai multe prin ci pi· i de di viz iu n e a unei mat er ii -date, 10Î eS'te diferenţie­rea .�manentă a co nceyrllul.ui rîoo,-uşi. .M .o r a rl i t ate a .(mora­litatea: 6UJb iect i·vă ) - •şi e t i c ul (mora�lritatea ob ie ct i vă) , 'care de 'Oibicei sînt luat e în a oehş i ,sens, sîn t l ua t e aici in sensuri esenţia�le id i rf er i 'k De al tfel şi reprezentarea ip<lre a lle doosebi ; limbajul kantian .se serveşte mai ales de eXIPres.ia an ·o r al i­t a t e, dll!Pă Cllim rp-nin dpii:J e pr actice ale aJces ·t ei !(i rlozo .fii (Se măr gi nes c �n totul la acest ·Con cept rş,j fac pu nctul de vedere al e t i reu il u i chiar im;:msih�l, ri distl'ug ,.jn mod 1expres şi il revotltă. Dar, chiar dacă , prin et im -o �l o gia lor, mo ra!.it at ea şi eticll!l ar avea a cehuşi sens, a .c ea sta: nu n-e-ar ,]lliiPi edica să în tr ebu inţ ăm a ceste ICUV1Înte totu�i 'd if eri te rpentru ·concepte

diferite.

6g Adaus, Cînd v.o rbim aici dewr e dr ep t, noi nu 'înţelegem nUJmai dre�ptul cirvil, ·Care �e .1n�eJ .e ge de ob ircei 1prin ,eJ , d rmora­litatea, > eticul, ;ş i �stmia ·lU!IIllii, car e aiParţin d eopo trivă aki, fi irxkă ICOnceptu'1 ad uc e �Illlpreună .g�J'ndudle !POtrivit ad evăr ul ui . Vioi11ţa liberă •tr ebu i e mai lînbîi, :spre a nu rămîne abstractă, să...şi d ea o exi,stenţă...în-.fapt, şi ;pr�mUJl materia:l rS entS 1bi t1 ai a-cestei existente-în-fapt sînt lucrurile, aceasta îns eamnă •lucrucile exte­r i .oar e. Ac eas tă rpri mă modalitate a Jiher tă �ii est-e a �c e ea .p e car e tr ·ebu i e rsă o 'Cunoaştem •ca propri e tate, Sf era dreptului fo 11m all şi ahstrad, .căreia îi aparţin nu lffiaJÎ <putin rprQPri etat ea in forma ei mijllocită, 1ca oc <o n t r a d, rşi drfUJtul rtn !l ezar ea lui, ca ,c r i mă şi IP e il ea p .s ă. Liibertate<r, iPC rcare 1() aVlem a id es t e ceea ·ce n:umirrn persoană, a-cerusta .însearmnă ;s ub ie ctul car e

este 1li!ber şi a11ume es-te �ilber IPenlTu sin e r ş i car e rÎişi rdă ex irstenţa ­în ..f "1>'t în ,hJicruri. Această ISimpllă TI'emijllocire a eristenţii-Sn f�t

nu es t e rînJSă portr i rvită �.Jbertălţii, şi nogaţi'a aoesbci det enminari est·e sfem 1m 0·r a .Iită ţi i. 1Eu nu mai Mnt KLoar 1·iher IÎn acmt lucru nemijllocit, "Ci .sînt IŞÎ Jn nemijlocir.ea IS�rima!f:ă, a o ea.sba îm­seaannă d sînt Bber �'Il min e �Mumi, în ICe e ISUJbiocti'V. �n 3100a1&lă

61

:..feră este vonba ·.de �nţeiegerea şi de ·inten.ţia mea, de 'scopul meu, ,în timp .ce ·exteriorirtaltea •este rpusă 'Ca ÎilldÎifer·enţă . .Binele, care este aici 1soopu:l .generali, nu tDebuie ,să rămînă �nrsă rîn rinte­riorul .meu, ICi eJ •trebuie rsă .se re�lizeze. V QÎnţa •subiectivă rcere anume •ca interiorul! ei, aceasta ÎIJJseamnă L'lC'Opllll .ei, rsă 1prime::uscă o existenţă-fin-:fwpt exterioară, prin urrmare ca lbineie rsă ,fi,e ,1m­piinit ·în .exi!St·enţa .exteniloară. Mor<llita!tea, ca rşi ,momentul ante­rim al ·d!'eptului rformaal, tSÎnt amirrdouă abstractii al teăror ad-evăr este abia ·e t i ·Cu •1. EtiJcul .este a&tfel runitatea voinţei 1Îll -con­Cqltul .săru, .şi a v01inţei ·indiv!cLuilui .singUJlar, acea.st<t rînseamnă a subiectului. Prima sa fiinţă.,în-.bpt este iarăşi ceva naturali, .în 69 forma dragostei :şi a iSllmţiTii, fa m i1l .j .. a; indivt�dul a ISUipricrnat aici p-ersonallritatea sa �ră 1şi s e ,găseş·�e, ·C'll rconştliinţa ,sa, in­tr-·un înt11eg. Dar în et<wa următoare trebuie văzută IPi,erderea prCJipr.iul,ui eti-c şi a unităţ�i sUJbSJtanţi·ale ; familia i<J..ocade IŞÎ mem­brii ei s-e 1co-mportă oa independenţi unul faţă de ailttul, $ntmdt numai legătura nevoaor ·reCÎIPI'IOCe îi reuneşte. Această treaptă a s o c i e t ă ţ i i c .j v i :1 e ·a .f01st privită a�des·ea ca lfiillld :statuL Insă ,s t a ,t u 1 ·este de-a�bia a treia ·etapă, este etircuil ·Şi �s.piritUJI în care tşi rgăseşte lorul irmensa uni'f1ircare a ind·fiJ,end-enţei indi­vidualită�ii rşi rsulbstanţiaHtăţii generaJle. Dreptul .statului .este de aceea mai rinailt ldeoît a:lte trepte : .este ol�bertatea ,în fonmele ei ·Ct'Jle mai ·concrete, ·care 'cade nrumai încă .sub adevă11ul a:bsolut, cel ma'i înalt, a�l-spîri:tului ,Jumii.

PARTEA INTii

DREPTUL ABSTRACT

§34 Voinţa în şi pentru s ine J�beră , aşa ICUllll ea ,es -te iÎn c on - 7o

ce:ptul e i �OOtr e:ct , �est e tn dete rm inaţ i·a n e mi j 1 o 'c i .r i i. Prin areeasta , ea est ·e rea 1ibtea e i n egat ivă 1faţă rde 10e e r eal, lfapor­t în du-se n um ai ,1n .m od a bst -ract Ia ISIÎne , - !Voi nţă i n d i v .j_ d u a 1 ă in lS i n e a un ui 1s u lb.i e 'ct. Prin mome nt llll rpar -t i cu 1 a r i t ă ţ i i vo inţ .e i , ea are un conţinut ma i ilar g de 'SCop ur i dete nninate, 'iar ca ind ivciduaEta·te �car 'e ex nl ud -e, .ea are lin a ce ­l aJŞi tirrnp acest :co nţ inu t m pe o 'l ume .ext .er joară , .găs ită n em ij­lo cit in faţa e i.

Adaus. Cînd s e ,s ,pune că voinţa .liberă ,în .şi .pe ntru sine, aşa cum e <r es te in co n oceptul 'e i -a bs.tra d, ,se gă se şte în d etenm i­

naţ ia ne mij.lo dr ii, atu nci ,pr in aceasta .t rebu ie să se înţ eJlea.gă urmă toar ele : ideea �IlliJ.)lin ită a y,oinţ oi ar , f i ,s·tar ea 1În ar.e •con ­ce ptu l .s -•ar fi reatl.i·zat depl i n şi •În ·care -ex i!�t enţla-În -bp.t a a -ces ­tu ia nu ar fi :d ecM dezv oJ.tarea ,J ui ·Îl11SlliŞJi. La Jn ooput �nsă, �con ­oeptu!l este ·rubs tra d, aoea sta însea mnă ICă •toate de ter:minaţ iille &1n t anume •Co nţ inu te �n el, dar numa i ·co nţinute ; ele sînt do<.u în .s ine şi nu �n -că de zv O'ltate 'Ca �totaJ itate 1În ele înseş i. Oînd

••

spun : eu sînt liber, atunci eul este încă acest a-fi-în-sine fără op021iţi·e, pe IOÎnd <lin wntră 'in �ce este morail ·ex:i!stă rdeja o opo-

H zitţie, căJci a�ci eu �înt ·ca V'Oinţă IS-Î11181ulară, şi .bindle este uni".ner­salrull, d.·e�i el es-te 'În mine însumi. Aioci VID'În.ţa 1<:rre deja �n ea in:s.e.ş.i diistinoţÎia 1ntre rsingularU1ate .şi universaJlÎit·ate .şi este, prin aceaJSta, determinată. Dar, .'la !inceput, o atare dirs-ti.ntcţie nu este îocă .dată, dki 'În prima urri:bari:e 'abstra-ctă nu •este 1Încă nid un progres şi nid •o mijrloci11e ; v;o.inta ·este a�Stfel ân lfonma nemiji·o­cirii, a ·Eiinţei. Evidoo·ta esenţii}jlă 1care ar fi de ,dobîndit aid este ICă această primă nerletenminare .eiSte ea �ns�i o deter:mi­nare. Căci nedetemnimtrea 1stă IÎn a.ceea că &ntre voinţă .şi con­ţinutul ei nu este încă nici o distincţie ; dar ea insăşi, opusă l::l ce ·e 'd.etenminat, ·cade 'În determinar·ea de 1a fi run dete1.1minat : identitatea abstractă este aceea •o<rre ifonnează ai'ci determinrt­rea ; v-oinţa :devine prin aceasta voinţă singulară, � rp e r .s ·o a n a.

§ 35 Univers a 1 i t a t .e a acestei W)'Înţe Jibere pentru -sine

este .formală, esrte � i m 1p �a! rapontal'e conlŞiflientă de sine CJJsupra sa, ,fără ailt ·conţinut, în ·si.ngu!ladtatea sa, � subiectlll. este în această măsură pe r,s o·a n ă. In pe r,s,on a,I i t a t.e este irrn­plicat că eu, ca a c e s t a, fiind ,compl-et determina·t şi fin�t ldin toat·e puncteie :de veldere {.in Lihenllll-atîbitru interior, 1n ·instincte şi .dorinţ·e, oa şi rin ce q>rirveşLe existenţa-;in-f�pt necrnij�oc.ită, ex­teriaară) �&int <totUJŞ"Î in -oh�p aJbsolut, :simplă raq>ortare -la m1ne ; şi că, în fini tate, eu mă .ounoSJc ,ca ce .aste un i v e Jt 1s a 1l, ·i n­f i n i t şi li b e r.

Pe11sonaJlitatea .incepe numai ·atunci idnd ,subiectul nu are despre 'sine doar Q conştiinţă-de...,sine &n genere, ea fiind un eu .concret, determinat 8ntr-�un .fe:l oarecare, d mai de­gr<tJbă 'O ,conştiinţă dCIS{P-re 1S.Îne •ca fiind un eu .cu totutl ab­stract, în care orice mărgim.i11e şi vtailaibhlitate ,concretă :sînt

65

n�au:: :şi fără valoane. ln ip<lr:sOnalli-tate se ană 'deci cunoaş� terea de ,g i n e, ca ob i e ,c t, !dar rea run obiect ridicat prin gîndire h infiinitate<a .sianuxlă ş-i, 1prin a.cea:st;a, rea un obiect 72 pur ·ilden6c cu ,sine. Indivizii rşi pc,poa11ele .nu au �ncă perso­naJ1itate r}n III1ă-sura qn ·care nu au •<�juns !Încă ·Ia 'aceaJstă gîn­dire ş.i cunoaştere pură de rsine . .Spill'i;tul exis·tînd în şi rpentru sine ·Se .distinge ·de $p!Îritu� car·e aiPare, 1prin aceea că rîn ruceeaşi detenminare !În ·care aJGe!Sba nu este d-ooî{ re o n � t i i n ţ ă de s i n e, - este conştiinţă d espr e s i n e, ,dar mJmai prin voinţ.a natur<lllă .şi prin qpoziţi�le încă exterioare a.le acesteia, spiritul tse are ca -obiect ,şi rscop, ca 1fiind eu ·abstnact .şi anume liber, şi astfel el este !p e riS o a n a.

Adaus. Voinţa, �iintJînd rpentru sine, .adid voinţa 'abstractă, este .pePSoana. Ce este 1mai Înatlt pentru ·.om este ide a fi .persoo:rnă, dar ·ou toate a·ceMea s1.rqpla a:bs·tracţie �·persoană" ·est·e, ·chiar in expr·esie, ceva .de di,spreţuit. Pensoana este esenţiaJl ldeo.sebită de subiect, căci subiectul este numai posibilitatea personalităţii dat fiind -că fiecare :fijnţă vie în gener·e este un '&Uibi·ect. Persoana e.sote .deci ,subiectul ,pentru {)are este a.ceatStă subiectivitate, ,căci, in :persoană, eu ·sint s.tnict pentru mi'Ile : ea este ,singUII.al'itatea Ubertăţ.ii .î.n pura fiintă�pentru-sine. Oa :fiind �ceastă per.soană, eu mă ştiu hber .î'n mine Însl.llmi ·5Î •pot .face laJb:straoţie 1de toa·te, deoarece nimic nu lStă ,înaintea mea 'deoît pura if>ensonaJitate, şi totuşi eu sînt, .ca ;fiiirnd 1a 1C e .s t a, ceva cu totul detenminat : atît d·e vhstnic, atlit de îna:lt, ,în ,J,ocul acf'ls.ta, şi -o.r:i.car.e •wlte particu­larităţi ar mai ifi date . .Persoana este a;stfel, rtn :una, ·ce •e mai înalt şi oe e ·cu totul jos ; stă ·În ea 1aoeastă unitate .Of iillfinitului şi a ceea ce ·e .strict fini·t, a limitei :'determinate şi <tJceea ce trece pes.te ·orice il�mită. Caracterul ,înailt al 1persoanei este acela -care pao<rle .suporta aoe<lSită contradiicţie, care .nu are lin s·�ne •sau nu ar putea ISă"'l .sup()rte nimic naturilll.

§ 36

1) Personalitat-ea -conţine ·�n genere •capacitatea dreptului 'Şi formează conceptul .şi baza, ea Î!llsălşi ahst!'iactă, a dreptUJlui ahst!'a�ct ,şi .deci .f ·o r ma l. J.mperatiV'ul dre;pttilui este deci :

fi i o perso a n ă ş i r e ·spe c t ă p·e c e il·a l ţ i :ea ;pe r-

§ Si

2) P a r t i c u 1 a r it a t e a voinţei es,te desigur moment al înt.regii conştiinţe a vointei (§ 34), drar ea nu e Încă 'conţinută în pers.ona'iitat·ea abstractă ca atare. E<t este de,ci ce e drept d-ată, dar, fi.i·nd încă di,fenită de personalitate, de det.erminaţia libertăţii, - ea este dorinţă, trebuinţă, instinct, prefer.inţă în­t�mpJătoare etc. În dreptUl! fonmal nu .este deci vorba de inte ­resul ,partkular, de ,fO<lo·&LU! meu 1sa-u de ce este bine pentru mine - ·şi tot •<rti't de ,puţin de�pl'e temeiul parti.cular al voinţe-i mele, des[> re înţeil.e.gerea sau intenţia mea.

Adaus. Fiindcă �n pensoană partilcurlaritatea nu ·este .dată încă oa fiind libertate, to.t ce 1priveşte .p.articularitatea este aici oeva i n ,d ,j fe r e n t. Dacă oinev·<:r nu are ni.ci un ionteres decît dreptul •său forma�!, atunci acesta poate ,fj 1S'Î�lă in-căpă�înare, aşa mm S>e înl:lî.mpilă ·adesea pentru o .inÎimă ,şi u conş,Hinţă măr­ginită, dki omul primi·t-iv ·insi,stă -c.el mai rmul1: asupra -dreptului său, în ��IlliP 'ce !lnţelleg.erea .la11gă tprivoşte 1CC ,anume ,Ja.turi ma-i poate să ai•bă ,Ju�trul. Dreptu'i arbstract nu este deci decît doar .pură ,po.siibi:l•itate, şi !In aJceastă mălsură .ceva �o·nma.l ,faţă de in­treaga sferă a rapor,tului. De .a:oeea -determin.aţia jurJ.dică idă o împukrnicire, dar nu este ahmlut necesar ca eu ,să-mi urmăres.c dr<'!p.tul, lfiiillcLcă e,jJ nu .este decît 10 ,latură a ·ÎntPegului ra,pol't. Posi:bi ,Lit>atea este anume fiinţă, .care are ,semni.f·icaţia ,şi de a nu fi.

§ 38

în m:port cu ilJcţ.iunea .c o noe r dă şi ·CU ,reil.aţillle morale ş i etice, ,dr.epturl ahs.tract nu este, în ,faţa conţinutului. 1lor mai lar.g, decH o p os i .b i J i t a t e ; •hotănîr,ea juridid nu este decit

67

o 'Pe r m i,s .i e, adică o a u.t o r i z a,ţ i e. Necesâtatea acestui 14 drept ,s-e hmi·t·ează, din am�J.aşi mo tiv a1l arhstrucţiei sa·le, la ce e negativ, Ia a n u 1 e z a persona!Ltatea .şi -c-eea ce ·decurge din­tr-însa. Nu exilstă decit i n t e ,r d i •C ţ i i j u r ri d i .c e, .şi forma po�i tivă a li mpemti-velor juri,dke .se fonldează, în uHi rma •a:na1iză, pe o interdkţie .

§ 39

3) Singularitatea ,care hotăr.eş.te şi este n e m 1Î j rl :0 c i t ă a ;persoanei rSe rap.o:rtă la o nalmră ·dată, căreia cloci personaJ!ita­tea voinţ.ei i .se apun-e •ca .cev•a: s u h i e ·c t ·i v ; dar rpentru aceasta, ca fiind în IS'ine infini ·tă şi universaJlă, .limit.area, fapt·ud de a fi numai s-ubiectivă, este contr <lJdicţie .şi n e a n t. Ea este aJcti�Vi­tatea de a .suprima această Hmită şi ·de a:-.şi •da 11eahtate, .sau, ceea ce ·est·e ·acelaşi ·lucru, de a pune aceaJStă exi.stenţă4n-fapt ca �iind a ei.

§ 40

Dre,ptull e:.te mai 11nt·îi eX'irs.tenţa nemijrl•ocită 1pe ca11e şi·o dă în mod nem'ijrlocit hhel'tatea,

a) p o S·erS i a, ·oare este ip r o1p r i et a1 e; - :lirber.tatea est-e aid a·ceea a voinţei abstracte ,î n g e n e r e ; adid toamari prin aceasta a u n e j petso,a:ne ,s •Î n 1g ula r 'e, .rapo rllîndu·>SJe. numai la sine.

b) Per-mana, deosehi'llld:u·.se ·pe sine de t<iÎne, t'ie compor;tă faţă de o a 1 t ă .p e r s o a n ă IŞÎ anume ambel-e au existenţă una pentru alta numai ca ,.propnietzeri. Identitatea Jor, car.e este î n rs i n e, .qpătă exÎistenţă.�n·f3ipt oprin :trecerea p-rqpl'idăţi.i

uneia în propri·etatea .cellei:lalite, prin •consimţărni'1'1t comun, şi cu

menţionarea dreptului Jor - 1În c -o n t r ·a c ·t.

68

c) Voinţa ca fiind (a) în f<ljpOf.t.aJrea ei aa •&ine, dirf.eren­ţiată nu faţă de aHă pensoană, (b) d dM.erenţiată în ea ,însăşi, este, .ca voinţă p a rti ,c u 1 .a r ă, .doos-ebită ide 1>Îne IŞ·Î opusă sieşi, ca fiind ln ş i p·e ntru s i ne, - n edr eptat e şi •c r i m ă.

•Îtlllipărţir·ea dreptU:lui 'În dr�t al IP e r 1S o a n do r şi l uer udJo r, şi i·n drt:JPtul la o<r•cti urn i, are, ca ,şi ceJI·e­lail te mru:He împărţiri asemănăt-oare, mai .întîi .scOrpUJ! .de a aduce 1Într-o ond•ine ·e�ter.ioară mU1lţ�mea materiei neorganice care .se prezintă. Stă în aceasotă •Împărţ�re ,(ndeosebi •conf;uzia de -a amesteca lao�.a�ltă .drepturi care au ca condiţie a -lor ra­porturi ,substanţi·a.le, oa rfami.lia IŞÎ sbtul , .şi 1dr-e.pturi ·care se referă !a .si·miJia pem>onal.itate aibstractă. în aoeastă confuzie se găseşte Î:mpărţire<.l kantiană, -care a devenit, ide ailtfeJ, îu­hită, Î111drepturi r e a l·e {siichliche), pe r,s o·n a1l e ( per­sOnliche) ş.i r e a 1 - p e r ,s o n a 1! e ( din glich -jJersOnliche). A dezvo�t·a ce e'i'te eronat şi lipsit de conce;prt ,în Lmipărţirea între d r!".pt a ,I IP'e r:s o a n ell or ş i a'l �l ure r u r i·l o .r 1carc s-tă ,Ja baza dreptului roman (dreptul procedural apli-carea .dr,eptUJII\.IIÎ şi nu 'aiparţine r�Jcest-ei or;d·inil prea departe. Aioi apare deja dar că numai p ·e r.s o n ta.t ea dă un drept <t.Js-upra J u ,c r u r i J o r şi 'că, -de a>Ccea, 1dre;ptUJl persc·nal este I}Jrin esenţă UJn ·drttpt .aii 1 u c r u r i il ,o r, - lu­crul luat în se111s generali, -oa ce este �exterior hbertăţii 'în ge­nere, .căruia .ti .aparţin şi c01iptll .meu, viaţa mea. Acest drept al lucrudlor ·este dreptul ,p e r1s o n a il i·t ă ţ i ·i IC'a a t a r e. În .oeea ·Ce ;priveşte însă aşa-IJJurrruLtUJ! d r e p t .a ,J pe .r s o a­n e 1 •O r, În drf!ptn.tl roona:n, ormUJI trebuie să fie m<Ui întîi con­s�derat 'cu un ·oarecare status, ��pre a ,fi o persoa,nă {Heineccii Elem . iur. civ., -§ LXXV) ; în dreptul roman, personalitatea însă:şi este aşadar, ca opusă sclavi•ei, nUJmai o s t 'a r e, un r a n g. Conţinutul a'şa-zi-su�ui drept roman a.l pensoandor priveşt.e, în afară -de .drt'lptu•I la :s·Cil a v.i, cărora I.e aparţin a p r o x i m a t i v şi copiii, şi starea l i p s e i d e d r e p t (c a p it is d im in ut i.o), r a.p o.r t,u ri•l ·e d e f amili e. La Kant, raporturile de 'f,am_i�ie aon:.ti-buie 1În 'întregime drep­tuoi !Pe r s o .n a.l e ·î n m o,d a l ita ,t e a ,Juc rur ,iilor. - Dre,pt.UJl roman nu este deci ·dreptul pers-o-anei ·ca ataTe, dar .cel puţin ,al pe�soanei par t i c u•l are: - mai 1tîrriu se

69

va arăta d r.a!PortUJl de famiiJ'ie ave <:a bază suibstan�ia.1ă a sa 76 mai degra.bă renunţarea }a pensonallitate. Nu rpoate să aiPară decît ca în:tons pe doo .faptul d·e a trata dreptuil .pensoanei s p e c i .a 1 de t e ·r rm � n ai ·e ·în<l!i.ntea dl'elptului general al pwsonaJLităţii. - D·r eptur i l .e ,p.e rlson ar1e, lla Kant, sînt drt'lptruri ce decurg dintr-run ·contrad, ca eu să da-u iSau fac rceva, - e�s·te ·a·cel jus ad rem d1n .dneptJuil roman, .car,e iz­vmeŞJte dintr-o ·o b 1l i g aţi e. Bste de�s�ur o singmă per­soană �aceea rc.are are de făJrut ceV'a ·printr-un .cootract, pre­cum ş.i o .singură pe11soană, aceea ·care d.obîndeşte rdreptul la o atare pr.es.ta·ţie, dar un asemenea odrf1pt nu 1poate ifi numit de aJceea un 1d11ept pensonail ; orice feil de dre.pt revine numai la o peMoană, ,şi, lin mod ·abiedi•v, un drept •care .se na.ş.t·e dintr-un contract nu este idnwtnJI asupra unei Qle�;soane, ci nuanai as-upra ·a ceva ex.t•erior ei saJU ru<;�r.a a -cev·a ce ea urmează să exteriorizeze, ,intotdeauna: a'Supra unui lucru.

SECŢIUNEA fNTil PROPRIETATEA

§ 41

Pers•oana trebuie să-şi dea o s _fer ă extenioară ,} i h e r­t ă ţii s<rle, ·s1pr.e ·a fi 1ca Idee. Fiindcă ,pensoana este voinţa in­finită in şi pentru .sine în 3.1ceastă primă .determinaţie încă cu to-tul abstractă, d·e aceea, acest element rdi:stins de către voinţă, care ipvate forma sfem iHbertăţii sa:Ie, est·e totodată .determinat ca ce e ·n em1i j1l o,c it .J,if e r i t ,şi se,p a r ab irl de ea.

nevoirl!���i5·î��-<�c::�ioc�a;lp��aP,�i��ţf�fta�� �t�p!���!ttf�;i�r·

�: suprimă. Albi·a ln proprietate, .pet:soana etSte .c-a raţiune. Ohiar dacă prima reaJlitate a l�ihertăţ.ii me'le �Stă într-un .Iucru �extenior, este aşadar o rea:lita.te rea, ,per.sonalitate.a abstractă ·DU IPOate, toomai în nemij.lCI'cirea ei, să aibă existenţă-in-farpt deaH �n de­terminati'a nemijrlodrii.

§ 42

Ceea ce e&te nemi}locit d M erit d'e s.piritwl l!.iher este, pell­tru el, ·Ca .şi in ,sine, e x ·t e r i o r u 'l în genere, - un l u c r u, ceva nehber, nerpeilSOnail ş-i lipsit de drept.

L u c r u are, .ca si ce e obieotiv, semnDfi.caţili .opuse : Odată .cînd Sipunem : a c e s t a e .s ·t e il u 'c r u ,J, es.te vorba de l u •c r u, nu de pensoană - semni:Eicatia ,g u :b .s t a n ţ i a:-1 u 1 u i ; de ,ceaJlaJHă pat1te, .faţă -de ·pensoană (nu în ;sens de subiect particullar), luc:ruJI este o p u .s u rl a C ·e e s ub­s t a n ţ ia 1, a .ceea ce prin deter.m1naţia S·� l1IU este decît ceva exterior. - Ceea ce :pentru �irihlll Nber, care .tJiebuie deosebi·t de 'Ce e nu:mai s.ilmplă con�tiinţă, este exteniorml, eSite 1n şi penhru .sine, de aceea definiţia prin con<ef!pt a n a t u r 1 i este aJceea de .a fi e x ·t e r i o r i t •<r ·t e a â n e a i n ,s ă ş i .

Adaus. Fiindcă s·ubiectiVJî.tatea se deSiprinde de lucru, acesta nu este numai pellltnu subiect, ci pentru el înmşi ceva ex­terior. &paţiul şi 'timpul sînt exterioare .în acest m o,d. Eu, ca sen1JOriaJ, 1s.Înt eu !Însumi exterior, în spaţiu şi 1t.imp. Eu, .întrucît am intuiţii senzoriale, �e am despre ·ceva ,oare işi este sie lnsuşi exterior. AnimaJ.wl poate intui, .dar sufletllll animaJiului nu are sufletul, nu s·e are pe sine ca obiect, .ci ,ceva ext·ePior.

§ 43

Ca fii111d conceptul n e m i j 1 o c i t şi ast�el ca f,jjnd_ tot­odată es.enţial singu:I.aml, ,pensoana are o exi:stenţă n a t :u r a l ă, .parte în ea însăşi, pante ca ceva faţă de care ea se 'wmpo.11tă Cl. faţă de o .lume ·exJte:rioară. - AiiCi, cu !privire la 1Pe11soana, care ea însă.şoi .este ,încă în ipdma .ei nemij1lioaire, nu ·este v;onba deoîr

78 de aoes•te l·unuri ca n'flmijlhlciote, nu 1ck deteliminări ·c<�JpabÎI!e să devie lucruri iPrin mij�odrea voin.ţei.

A!hi.Iităţi rule spiritU1U'i , ş tî.inţe, arte, .ohiar ce e religios Gpred�ci, :slujlbe, rugăduni, bineouvlîntări) desc�erir::i etc. de-

71

vin obiecte ale conJtractului , as�milate 1 u c r u r i :1 o r recu­noscute ,în actele cliiiiiPărării, "V'inzării etc. Ne putem ,întreba dacă ·artist·UJl, .î.nvă�<1hull etc. mte .în posesia juridică a artei sale, a ştiinţei, a ·capadtăţi i ,sale rde a face o IPredkă, de a sluj-i o misă, 1dad asemenea obi eate s&nt :1 u re r u r i. Se va ezita de a numi 1 u 'C r u .r .i aJtare îndemî.nări , ounaştinţe, ca­paoităţi ebc. ; ··întrucît pe de o parte asu;p.ra unei atare pme­siuni se tratează �i •se .contraJdează, ca .şi as\.llpra il•ucrurilor, pe de altă par,te .însă, .e<r este ceva inkrior şi s,pi riJtua,l, înţele­gerea poate fi în încurcătură ,în ce <priveşte cal iJica,rea ei juri:di·că. deoare.ce ea Il'U are .î.na:inte decît -orpoziţia : că ceva este s a u aucru, .s a u nu este 1ucru (•la fel cum este s�u1 in�init, 1 sau finit). Desi,gur , •cumoştinţe , şti inţ•e, talente ·etc. s·înt proprii spiri.bului liber şi .sînt 1cev;a int·erior ace!Situia, nu ceva exterior, dar el poate tot afjît de bine să ,J.e dea, prin expri­mare, o 'fiinţă-în-f<ljpt ex,terinară şi să ,Je a il i e n e z e {v. mai jos), prin aJceasta e,le fiind puse sub determinaţia de 1l u-c r u r .i. Ele nu :s.înt deci la înc<1put ceva nemijlocit , ci devin nemij1lodte numai prin mij•lQdrea ;�piritul•ui , oa:re Lşi coboară interiorul să'U la nomij1locîre şi ex.teri·o,ritak - Dl.J!pă clauza nejustă şi •contrară eticei a drt'1ptu'lui roman, co;piii erau, ,pen­tru tată, l u 1c ru r i, şi acesta, astfel, în poseSJia j.uri,dică a co.pilllor săi ; .şi el stătea totuşi 1În r<��portUJl ethc ·311 iubirii faţă de ei (care, fireşte, IPrin acea inj·usti·ţie, ·trebuia să fie �o-arte scăzut). Se a�la .deci o unire, .dar •cu .t·otul nedrea,ptă, a ·odor două de.termllnări : .;:r ,J,ucru1ui şi a ceea .ce nu este :l ucru. - ;g Dreptul aJbSitrad are .ca 01bioct numai 1pensoana ;ca atare ; în conseci11ţă, ni.ci partkula11ul, <:are a;pa1'tine existenţei�în-fap·t a .pe:�;soanei şi sferei !libertăţii sale, nu-i este obiect decît C•a ceva s.eparabi·l .de ea ,şi nemijlocit diferit, -fie că aceasta constituit detenrninaţia sa esenţială •sau că nu-;l .poate obţine deoît prin mijllocirea voinţei slllbie�ctiv·e ; aocea�ta face ca abi­tităţitle .spiritual-e, IŞ·ti�nţdle etc. ,să nu vi-e în ccms ideraţi-e dedt ca ob iect <11l rposesiei ilor jmidi•ce ; IJ)OSesia COI1Pllliui şi a 1$pi­ri•tului, car-e este ·o�şti·gată prin cultivare, stucliu, 01h�şnuinţă et<C. şi care .colllstituie o p o 1S e 1S i e i ·n t •e r .i Q a ,r ă a lSipiritu­lrui, nu treb-uie tra·ta·tă aici . .OeSlpre rt r e ·c e r e a Îillsă a unei atare .prt:iprietăţi �iri�uaJ!e în exteriori ta-te, 1in care ea .cade sub t:l:etenminaţia unei 'Propri et�ţi jur.1dJOCe, de dr-ept, se va vorbi num<li dnd va :fi vorba de î n .s 1t r ă i n a r e.

72

§ 44 Perso·ana .are dr,erptuil. să-IŞi pună voDnţa sa .în orke lucru,

care prin aceasta ·es.te a il m ·eu, reare ,pl"Îtme�te ca scQp substan­ţi,rul al lui ��deoarece el nu 31re un at;�re scop în el însuşi) vroinţa mea .ca d.etei'Illinare şi SJufilet wl Jui - drept ahoolut de 1 u .a r e în IP o 1s e s i .e rul olfll!UI!rui a:supra tuturor •lucrur.ilor.

Acea a:şa-ziiSă f�lozoiie, care acondă l'Uicrurillor �Singulare, nemij1Iocite, la ,ce e .imiPel'sonaJl, reailitate în sen'sull indepen­dem.ţei ·şi .a adevăratei fi1inţe pentnu -Ş>i în sin-e, şi la fel aceea care asigură •Că �iriltuil nu po.ate cunoaşte adevăml �� nu poa�t.e şti .ce este lucrul ,î n s i n e, .este nemijlocit contrazisă de comportarea Vloinţeî ·l!ihere faţă d·e arceste lucruri. Dacă pentru ccmiŞtiinţă, pentru inrui.ţie şi reprezentare, a.şa-1l�sele l u c r u r i e x t •e r i o a r e au apart:'nţa independenţei, di;n contră, voinţa liberă este idea:l�SITnul, adevăml unei atare rea�!iltăţi.

Adaus. Toate lucrurile pot deveni proprietatea omului, fiiJl:dd acesta este voinţa liberă şi ca atare este în !Şi penb;u sine ; ;pe cînd ce ;ii .-stă ;Înainte nu are a:cea·stă proprietate. f,ie­.care are ·deci d-mptuJ să fa·că din voin�a- sa um lucru, .sau .să f,acă d'in lucru voinţa sa, acea/Sta IÎilJsearmnă cu wlte •cuvinte să .�us,pende lucrul �i .să-J tr.anSiforme în lucru al .să.u ; căci lucrul, ca extedorit.a:te, nu are sco;p 1propriu, nu es.te raportarea in'finită a: sa asup,ra sa însăşi, ci ,işi este Sli'e însuşi ceva exteri-or. Un -atare exterior este şi ·ceea ce tră1eşte ;(animaluil) şi ,în a.ceastă măsură este el tnsruşi un lucru. Numai VQÎnţa este infinitu.J, a h .s o l u t u .I faţă de orice a:ltceva, .i.n .t�InJP �ce •celălallrt de 1par­tea sa, nu ·es·te dedt r e :l a t .i v. A-;ş.i însuşi înseamnă în fond numa�i a mani,testa supr-emaţia voi.nţei :mele faţă -de ,}.ucru, şi a dovedit că aceasta nu este in .şi pentru sine, nu este scop în sine. Manifestarea are loc prin aceea că eu pun în lucru un alt scop decît a•cela pe •care i'l avea nemij1locit ; eu dau la cev,a ce tră­ieşte, ca fiind .propriet·atea mea, un alt ,suflet de-cît avea : -îi ldau suf,letul meu. Voinţa liberă este a:s·ilf.al �de�li;Simul care nu so-co­teşte lucruni1le ��şa cum ;sînt, ·ca Diind în şi ;pentru .sine, ,în timp ce !'ea:lismul le .consideră ca fiind abSiolute, măcar d el-e se găses-c numai 1În forma finităţii. Nici �ohiar animalul nu mai are

73

a:ceastă .fiaozofi.e rerelilstă, dl.oi el COlliSUIIDă lucrufl�le şi arată astJfel ,că ele nu Mnt absiOIIut inde�_penkiente.

§ 45 F<t�pih.JJ că eu am ·ceva în puterea mea, ea însăşi ex•berioară,

cons1ituie p o s e s i u n e a ; -d�ă cum I�atura par.tiwlară că eu fac di'll nevoie nat·urailă, Î'llStÎnct sau ,J,)ber-al1bitru, 'Ca: ceva să Eie al meu, constituie intertb-ul. pantinlllar a.l -posesiei. Latura însă prin oa11e eu, ca voinţă ��beră, imi sînt mie, în rposooie, o'bi:ediv, şi astfel sînt mai :întîi voinţă .reală, coo.&tit'll'ie .ce este •ad-evărat şi juridiJC în ea : -det.enminaţi•a p r o •p r i e t ă ţ ,j i .

A av.ea prDIPI'Îetate <l!pare, din punctul de vedere al 81 nevoi-i, 'CÎnd ,se face din acesta fadol'uil pr�m, ca fiind mij-1oc ; pozi·ţia adevăr-ată este .însă că, din punctul de vedere al lihe.rtăţii, ,pmpâetatea ca pr�mă f i i iil ţ ă--,î n-J a 1p t a aces­teia oote S'cop 'est'nţiwl ,pentru -sine.

§ 46 Cum în ,pn�pt'ictate voinţa mea ·Îmi devine o.biedivă ·ca per­

sonală, aşadar ca voinţa inidiv�dului, -proprietatea ,primeşte camc­terul de .proprietate p r i v a t ă, iar proprietatea comună, <:are pnin nabura ei poate fi pOtSedată indiVliJduall, primeşte d·etermi­

naţia unei •Comuni,tăţi c e s e p o .a ·t e ,d e •s c o m ,p u n ·e î n s .i n e, Îtn care .f�ptul de a...,mi lăsa partea mea este pentPu sine un act al liberului arbitru.

Întrebuinţarea obiectelor e 1 e m e n t a r e nu este, prin natura 1l.or, ·capahi.lă de a fi panticularizată ca proprietate privată. - L e g ·i U e a ,g r ·a .r e la Roma ·conţin o luptă între comunitatea şi -po.sesi.a rprivată a proprietăţii ,furnciare : a<:easta din U11mă trebuia, .oa fiillid momentul mai raţicrnal, <să păstreze supremaţia, deşi ,pe speseJle unui rult drept. Propriet-atea f a m i-

74 I, DREPTUL ABSTRACT

,J i a r ă IP1'Î.n f ·i 1d e ,j �c � 1m i .s e conţine un moment care .se opune dr{lptu:lui !per.sonailităţii .şi, pr.in acesta, proprietăţii .private. Dar determinăriiJ,e care privesc prop6eta!tea privată pot ,trebui să fie SUipus.e unei Slfere mai În<tjJte a�Ie ,dr�ptului, unei fiinţe colll.'lctive, statului, .oum es-te cazul in ce priveşte •Caracterul privat al prQprietăţii unei a-ş.a-m.Im�te pensoane moraJe, al .proprietăţii de mînă moartă. Totl.IIŞÎ a.semeuea exceptii nu pot fi fondate pe h-azard, pe fantezia prLvată, uti1lri.tatea particu­lară, oi numai în orgamî·smul ratiomul a:l statului. - Ideea sta­tului p J a t o n i •c con�ine, •ca princLpiu ,genenl, nedrepta·tea faţă de persoană, de a o •f,a,ce .ΕIliC3fpa.b1lă de proprietate pri­v-ată. Reprezentarea U"nei înfră:ţiri a oameni.lo.r, pioasă .sau prietenea�că, ·sau chi·ar Îiliiipu:să, cu ,c o .m u n 1i t a t e a b u n u­r î 1 o r şi cu eliminarea princ�p�ului proprietăţii .private, se poa'be oferi uşor unei mentaJlităJţi caJ'e nu cunoaşte natura libe�tăţii Srpiritului şi a d.rf'lptu:lui ·şi ·nu o sesizează în mo­mentele ei .detellm'Înate. ln ce priveş.te latura mora<lă sau religioasă, Epicur a opri,t pe prietenii săi de a funda, aşa cum <llceştia in�enţionau, o atare alkmţă a comunităţii bunru­niior, tocmai din motivul că lllcea.sta ar ,demonS1tra o neîncre­dere şi aceia care slnt ndncrezători unii fată de alţii nu slnt prieteni (.Oiog. Laert., I .X, n. VD.

Adaus. ln proprietate, voinţa mea este personală, per­soana este însă o ,.aceasta", proprietatea devine deci ce este personal acestei voinţe. Deoarece eu dau, prin proprietate, voin­ţei meil'e o ex'ÎISitenţă-<În-lfatpt, .prQprietatea trebu�e să aibă şi determinarea de ·a fi aceaJsta, de a fi a mea. Aceasta este inrvă­ţătura importantă despre necesitatea p r o p r i e t ă ţ i i p r i­va t e. Dad pot fi ,făcute eXJceţpţii de cătne sta-t, a•cesta eJSte totuşi singurul car.e .le poate face ; adesea ,însă, mai ales în timpul nostru, proprietatea privală a .fost :din nou restabilită de către acesta. Astfel, de ex. , multe state au suprimat cu drt1J)t mănăst•ir�le, deoare�ce o wmunita.te nu ar.e în cele din urmă acelaşi drept la proprietate, ca persoana.

§ 4i Ca per,soană, eu ,însumi sîont n e m .j j I o .c i t ă irr1 .d i v 1-

d lll a 1 i t a t ·e, - aceasta 'iillsea.mnă în determinarea ei mai pre-

75

ci să ; eu sînt v i u În acest c o r p o r g a n i c, care este exis­tenţa-me<r-.ln-fapt ex,ternă, nedivi.zată, u n i v e r� a l ă prin con­ţi'llutul ei, posibi•Nta·tea reală a o6cărei ex i·s tenţe-în-fapt de­terminată uH.enior. Dar, ·ca pensoană, eu posed ,în acelaşi timp v i a ţ a şi c o r p •u ,J m e u ca pe a;lte lucruri, nu:mai întrucît acesta este voinţa mea.

Că eu sint v •i u �i că am un •Corp organic, pe l atura după ·corre ·eu nu ·s,înt ·ca cu fiintînd pentru -sine, ci exist c.1 Hind conceptul nemij.Jocit, se bazează ,pe ·conceptul vieti i şi sJ pe acela al spiritului ca suflet, - pe momente care sînt Juat.e din filozofia mturii

Eu am .aceste membre, vkaţa numai î n m ă s u r a. Î n c a r e v r e a u. Animalul nu ·se poate mutÎila sau sinucide : omul lnsă da.

A d a u s. Animalele se au anume în posesie ; sufletul l o r este î n posesia conpului lor, d a r e l e ·nu a u n i d u n drept asupr:t Vlieţii lor, fiiindcă ele nu o vreau.

§ 48 Corpllll , .întrucît el es1te nemij locit ex�stenţă-În-fapt, ;1u

mt•e adecv·a't �pi.ritnlui ; spre a fi •Un organ docil! şi un m ij-loc însufle ţ it wl aces-tuia, el trebuie .s ă f i e J u a .t mai întî i î n p 1J s e s i .e de către :spiri t (§ 57). -Dar, penb•u c ·e i l a :l ţ i, eu s1nt esenţ ial J.�ber în CO!îpul meu, aşa cum il am 'llemijlol':"i t .

Numai fiindcă în conpul meu eu sînt viu ca fi inţ!;. liberă, nu es'te :îngăduit ca acea�stă existenţă V1ie să .fie d-egra­dată, folosi-tă G:f run animal de povmă. Atî ta •GÎ.t trăiesc, sune­tul meu {concf!Ptul , şi mai preS'uS, ,J�bertatea) şi Wllpll!l nu sînt separate ; <lleesta ,este fiinţa-.în-bpt a l1ihertăţii ,şi eu simt în el. Este deci numai un intelect lipsit de idei, sofistic, aceb. ca!'e poa•te f<llce .cfistincţia .după care 1 u tC .r u :1 î n s •i n e, sufleml, nu este .<ftins şi atacat ·aînd c o r rp u J oote ma:ltratat şi cînd e x i s .t e n ţ .a ,persoanei este supusă Vliolenţei d in par­tea rultuia. Eu pot să mă reh�ag în mine din exÎlstenţa mea şi

76

să o fac cmr·a exterior, - să ţin arfară di'II mine simtirea· parti,cui-ară ey.i JSă fiu ,J�ber � lanţuri. Dar ace�S>ta este voinţa m e a ; ,p •e n t r u ·c e ll ă l a l :t, eu sînt în conpul meu ; eu nu sînt 1 i h e ,r \Pentru a .l t u :l .deoît ca .fiind 1!1ber în e x 1i ,s·t ·e n ţ a­î n-f a p t : aceasb este o propoziţie identid. O violenţă făcută de a•lţii c o r 1p u ll u i m e u este o violenţă făcută m i e.

F<liptul că, fiiindcă eu o .simt, .a'tirngerea şi vi'O'lenţa faţă de corpul meu mă ating nemijloci.t pe mine ca ceva r e a l şi p r e z ·e n t, comtituie di•frerenţa între ofelllsa per:s(mală şi violarea ,p11oprietăţii mele exterioare, în care v-oinţa mea nu se găseşte în a•ceastă prezenţă şi reallitate nemijaodtă.

§ 49 În raportul .cu 1ucrul'ile exterioar.e, c re e r a ţ i o n a l eS'te

ca eu să ,posed propri·etak ; latura p a r t 'i ,c u tl a r u ,I u .i cu­prinde însă scopurile subiective, nevoile, bunul plac, talen­tele, cincumstan�ele eJrterioare etc. (§ 45); de acestea dtipinde poiSesia doar ca atare, d·ar a•ceastă latură particulară nu este Sn!Că, în această sferă a pens.cm<llli·tă�ii abisltracte, 1pusă •Ca fi.ind identică .ou libertatea. C e poiSed şi c � t ,pos-ed este deci o con­ti.ngenţă juridkă.

În ·ce tpriv·eşte pensonwlitatea, m u � t e l ·e persoane (cladi vrem să vorbim aici de mai mul,te, unde nu se găseş·te Εnci:i o atare diferen1ă) sÎint eg.arle. Acea�Sta eS�te însă o propozitie goa<lă, tautologid ; că.ci IPer:soana este, ca fiind ce e abstract. tocmai ce nu este incă par.tkula11izat şi pu:s în diferenţă de­terminată. - E g a .J i ·t a t e a este �demitatea .�bstractă a inOOlectUI!ui, peste care dă î.ntîi gîndirea refi!e c tantă şi cu ea

fu�iod;

it�ted�t[j;��ă�

u��i

g:�lfta��

d 1! ara�eo�;·

laeţ��l�t�\�

ă.ţ� pensoanelor ahstrade ·ca atar.e, Î:n a f a r a c ă r o r a cade, toomai de aceea, tot ce priv.e�te posesiunea, a1cest d ·O m e n i u ari i n e .g a 'i ti tă ţ i i . Revendicarea făcută IUneori J:n ,ce tpriveşte e g a 1 i t a t e a Îilllipărţirii pămîntului sau chiar a averii date în .alt fel, este o concepţie cu atît mai goală şi su,penf,idală, cu cî-t în această .partirulari·tate .nu intervine numai hazardul

77

�xterior al natuMi, ci ş i ·întreaga sferă a naturii SţpirÎ'huale, în padi.cuhr.itatea şi dirvei'sltatea ei infinită, pre�um .şi în s5 raţiunea ei dezvoltată ca organism. Despre o n e d r e p t a t e a n a t u r i i În ce pâveşte neeg.�J.a împărţire a posesiei .şi a a\'ellÎÎ nou s·e •poate vor.hi ; căci natura nu este liberă, şi de

,_ceea. -ea nu este nici dreaptă, nici nedreaptă. Că toţi oamenii trebuie să aibă un venit pentru nevoile lor, este pe de o pa·rte o d ·O r i n ·t ă moraJă, şi, eXlprimată în a•ceastă impre­cizie, e drept bine ·inll:enţironată, dar, ·ca tot ce e nUJmai bine intenţionat, o ,dorinţă are nu are nLmic obi•ectiv ; de aJ!tă parte, y,enitw! este a'hcev.a decît p o s e 15 i un e a, şi aparţine a:ltei sfere, S()cietă.ţ�ii civile.

Adaus. Egalitatea pe care am voi să o introducem în raport cu �Illipărţima- hunur.]Jor ar �i, dat fii.nd că averea depinde de sîr.guinţă, desigur iarăşi în ,g,curt t�mp di1str.u.să. Ceea ce nu se poate însă împlini, aceea nici nu trebuie împlinit. Căci oamenii s.lnt d.esi,@Ur egali-i, dar numai ·ca persoane, a·ceasta înseamnă în p.rivinţa izvomlui posesiei lor. Ca urmare, fieca:re om ar tre­bui să aibă propri etate. Da:că vrem .deci să V'orbim de egalitate, atunoi aceasta este egali-tat-ea pe ·care trebuie să o con�ideră.m. în afara a!cesteia cade însă determinarea partiwlari-tătii , între­barea de-srpre cî-t posad. Ai·ci -este fa!Lsă afirma!'ea că jus·t-iţia cerc -ca prorprietatea fiecăruia să fie egală ; căci ju:stiţia nu cere decît ca fliecare să aibă propri·et-ate. Mai cunîn:d parti,cU!aritatea es1te aceea în care .tacmai .neega'li�a:tea �şi are locul ei, şi egwl i tatea ar fi aici nedreptate. Est•e foarte jUJst -că oamenii capătă adesea gust peflltru bunuril-e altora ; aceasta este însă to·cmai ce este nedrept, deoarece dreptul este ceea ce rămîne indiferent faţă de par.tilculai"itate.

§ 50

Că �-m.:rul apartine .a-celuia .care d i n .î 'nt î m p 1 a r e este, în tirmp, p r i m u � care îll i a în ,poses·ie, este d-etenminare 86

de prisos, .care se înţ-elege de la sine, fii-ndcă un al doilea -nu poate lua în pooeG'ie ceea ce este dej'cr proiPrietatea alltuia.

Adaus. Constatările de pînă acum au privit în special propoziţia că personalitatea trebuie să aibă existenţă-in-fapt în

78

proprietate. Că, acum, primul care ia în posesie este şi pro­prietar rezultă din cele spuse înainte. Primul nu este proprietar de drept fiindcă este primul, ci pentru că el este voinţă liberă, căci numai prin aceea că un altul vine după el, el devine primul.

§ 5 1 Pentru prop-�,ietate, ca .f]ind e x i 's t e n ţ a-î n-f a p t a

personalităţii, 1ropnezentarea m •e a i n .t .e r i o a r ă 'ŞÎ voinţa că ceva trebuie .să fie a .1 m e u nou sint suficiente, ci pentru aceasta se cere l u a r e a .î n .p o s e ,s i e. E x i ·s ,.t e n ţ a-î n-f a p t pe care acea voinţă o dobîndeşte astfel, in�plid ·În sine tap-tu! posi­bihtăţii recunoaşterii de dtr•e wlţii. - Ca lucrul pe .care pot să�! iau ηn pos-esi·e să fie fă r ă .s t ă,p ,j n es.t·e o ·cond1·tie nega­tivă ce se înţelege de la sine, adică se raportă mai degrabă la relaţia amtic�pată faţă de aJlţii.

Adaus. Faptul că persoana îşi pune voinţa sa într-un lucru formează mai }nt.îi conceptul prqprietă.ţii, ş i ce urmează este tocmai rea'lizarea acesteia. Actul meu de ·voinţă interior, care spune că .ceva etSte ail meu, trebuie să fie de 1\ecuno;r;,cut .şi pentnu alţii. Darcă eu fac ca un luc11u să fie ·aii meu, •eu îi dau deci aees.t predicat, care t-rebuie să a;pară în el .în formă exte­-rioară şi nu să rătmî.nă doar în ·vni,nţa mea interioară. Intre mpii se întîmplă 01bişnuit că aceştia ·Oihiedează contra luării în posesie d'e cătrce Wţii �aptul ,că ei au vrut int.îi ; pentru adulţi, auest fcl de a vrea nu esk însă .suficient, dici fo11ma subiecti­vităţii trebuie în'liepărtată şi să 'Se transforme în obiectivitate.

§ 52

Luar·ea în p01s-esie face din m a t e r 1i .a �ucnului propne-87 tatea mea, dci materia pentru ,sine nu îi este prQprie.

Materia îmi opune o rezistenţă (şi ea nu este decît aceasta, faptul că îmi opune o rezistenţă), aceasta înseanmă că ea îmi arată fiinţa ei pentru sine abstractă numai întrucît

79

sînt spirit abstract, anume .ca s e n s i b i 1 (reprezentarea sen­sibilă consideră, invers, fiinţa sensibilă a spiritului drept con­cretă, şi raţionalul drept fiind abstract), dar, în raport cu voint·a şi cu pr.oprietatea, această fiintă-pentr

_u-sine a mate­

riei nu are adevăr. Luarea în posesie, ca f a p t ă e x t e -r i o a r ă, prin care este realizat dreptul de a-şi îmuşi luuu­rilc naturii , apare în condiţiile forţe! fizice, :J vidcniei, inde­mînării, în genere a mijlocirii prin care a j ungem corpvral în posesia a ce\·a. Prin diferenţa calitativă a lucruri lor na­turii �tăpînirea lor ş i luarea lor in posesie arc un sens ;nfini: de variat şi o tot atît de infinită limi-tare ş i contingl"nf,i.i. De altfel, gen:.rl şi ce e elementar ca atare nu sînt o b i e c t p c n ­t r u s i n g u 1 a r i t a .t ea p e r s o n a l ă : spre a deveni acea�t.1 şi spre a putea fi sesizate, ele trebuie să fie întîi divizate, indi­vidualizale (o respiraţie a aerului, - o înghititură de apă). În imposibilitatea de a lua în posesie un gen exterior c::a atare ş i ce este elementar, nu imposibilitatea exterioară, fizică, trebuie consi,derată ca decisivă, ci faptul că persoana, ca voinţă, se determină ca singulari.tate şi, ca persoană, ea este totodată singularitate nemijlocită, deci se comportă ca atare faţă de ce e exterior ca faţă de singularităţi (§ 13, remarcat ; § 43). - Luarea în stăpînire şi posesia exterioară devin deci intr-un mod infinit mai mult sau mai puţin nedeterminate ş: imperfecte. întotdeauna însă materia nu este fără formă esen­ţială, şi numai prin aceasta ea este ceva. Cu dt mai mult îmi apropriu această formă, cu atît intru ma:i mult în posesia 78 r e a 1 ă a lucrului. Consumarea obiectelor de alimentaţie este o pătrundere şi o schimbare a naturii lor calitative, prin care ele sînt ceea ce sînt, inainte de consumare. Perfecţionarea corpului meu organic spre a dobîndi aptitud-ini, ca ş i culti­varea spiritului meu este de asemenea o mai mult sau mai putin perfectă luare în posesie şi pătrundere ; spiritul este acela pe care pot în mod mai perfect să mi-I apropriu. insă această r e a 1 i t a t e a l u ă r i i î n p o s e s i e este diferită de proprietatea ca atare, care este împlinită prin voinţa libt:ră. In faţa acesteia, lucrul nu şi-a păstrat pentru sine ceva ct-i este propriu, chiar dacă în posesie, .ca raport exterior, rămîne o exterioritate. Gîndirea 'trebuie să devie stăpînă asupra ab­stractului gol al unei materii fără calităţi, care, în proprietate. trebuie să rămînă în afara mea şi proprie lucrului.

80

Adaus. Fichte a lansat întrebarea : dacă atunci cînd dau o formă mateniei, aceasta ar fi ,�j ea a mea. �retbuie, dUJPă el. da'că am }ucr3lt un pafuar din aur, ca un aJ.tu:I să poată 'lua au­rul, dacă prin aoeaost;:r el nu--mi distruge munca mea. Oricît de separa'bi'l ar fi aceasta fn .repnelientare, acea�stă di;fierenţă este d·e fapt o suht�litate gnatlă ; .căci dad iau În po.sooie un .teren ş.i �� ar, atunci nu numai brazda este prop11ietatea mea, ci şi ce e diiowio, .pămîntul care aparţine bnaZJcLei. Eu v :r .e a 'u anume să iau în posesie această materi,e, întregul : ea nu rămîne deci fără st�pîn, nu rămîn·e a ei proprie ; dUci chiar dacă materia rămlîne în afara f.oronei pe care eu vreau să o dau obiectului, forma este tocmai un semn că lucr·ull trebuie să fie a.il meu : materia nu rămîne deJci în l!fara voinţei me1l.e , nu rărmîne în

>sg af.ara de .ceea ce am VGÎ.t. Nu este deci nimic aici care ar putea fi luat in pos•esie de către un aH&

§ 5J Proprietatea are determinădle saie mai precise în rapor ­

tuil voinţei bţă de lucru ; aceSit .r<�jport este : a) 1 u a r e nemij ­locită i n p o ,s e si e, întruoît voinţa are existenţa-ei-în-fapt în lucru, ca ceva p o z i ·t i v ; �) intmcit lucrul este oeva negativ faţă de ea, voinţa işi are exi,stenţa-:sa-tn-fapt în el, ca în cevi". de negat - f o -1 o s i r e, "1) rer!Uexia voinţei �n sine din lucru -î n s t r ă i n <t r e ; - judecata rp o z i t i .v ă, n e g a .t i v ă şi i •n rf i n i t ă a v o i n ţ e i a:s\]pr.a JIUcrului.

A. LUAREA IN POSESIE

§ 54 Luarea în pos-esie este parte s e ,s i z a r e a c o r :p o r a 1l ă

nemijl()cită, pade f o r m a r e .a, parte snnp,la i n d .i •c a ,r e.

Adaus. Aceste modalităţi ale luării în posesie conţin mer­:9Ul de l.a deternn1naţia singularităţii h:.r aueea a univensalităţii.

81

Sesizarea oorpora.lă nu poate av.ea Joc dooît în ce priveş�e lucrul singular ; d-in contră, indioarea este luarea în posesie prin repre­zentare. 1n indicare eu mă COJnlport re,prezentîndu-mi şi cred că lucrul este al meu Î'll într�ea lui, nu numai ,partea pe care pot să D iau în ,posesie în mod cotporal.

§ 55 a) S e s i z a -r ,e a c .o r p o r a 1l ă este, pe latura senzoricLlă,

întrucît eu sînt în această po:sesie nfmllij!l·ocit prezent, şi prin aceaJ&ta voinţa mea deopotâ·vă este de recuno&cut, modul ceJ mai :pedect {de a lu<r în posesie) ; dar, ea es,te în g·eneral un ad doar subiectiv, temporar şi foarte limi.tat î·n ·Ce priveşte sfera cît şi prin natura calitativă a obiectelor. - Prin legătura în car:: p.ot .pune oeva cu lvcruri care d·ej a imi aparţin, sau în ·care întrA 90 ceva în mod întimplător, s�eror ace�tei luari în posesie este putin lărgită pr.in alte media ţii.

Forţe mecanice, avme, instrumente, .lărgesc domeniui puterii mele. - Legături, ca aceia a mării, a fluviului care Îlmi udă terer::ul meu, a unui teren favorab11 vînătorii, păşu­natului sau aHGr întrebuinţărj ·Care măr�ineşte pnoprietatea: mea fixă, a pietrelor sau alto-r depozite minera:le aflate sub .cîmpul me.u, comori în ,sau sub proprietatea mea teritorială -sau legături care se .produc în timp şi într-<un mod a:ocidental (ca o parte a aşa-<nlllffiitelor aocesiuni naturale, a:luviuni şi accidente similare; precum şi obiecte naufrag.iate -, foetura, constituie într-adevăr o accesiune b aver·ea mea, însă, q fiind o relaţie organ1că, nu este o a.dăuga11e exterioară la un lucru ,p-osedat de mine .şi este deci d.e un �el ·CU totul d�ferit de cele­lalte a•ocesiuni, - sînt p o s .i b i .1 i t ă ţ i, în park mai uşoare, în parte exolusive, de a lua ceva în ,posesie şi de a fi folosite de către un pGsesor f<llţă de un altul ; în pal1te ceea ce s-a adăugat poate fi privit ca un a ·c •C i d e n t neindependent a l lu c r u •l u ,j la care s-a adăugat. A-cestea sînt în genere legii.turi e x t e r 'Î o a r e, care nu au drept .ce le Ieagă concep­tul şi viaţa. Ele cad deci în s::rrcina inteledu1ui în ce pri­veş·te aducerea în faţă şi cîntărirea argmmenteilor pro şi con­tra ş i a legiferări i pozitive, în ce priv·�te decizia, conform

82

mai mult sau mai puţinei importante sau neimportante a raporturilor.

Adaus. Luarea în posesie este de natură cu totul sîngu­hră ; eu nu iaru mai mult �n pooosi,e decît ating cu corpul meu, dar imediat intervine al dQ�}ea a�ct : că lucrurile exterioare au extindere mwi largă decit aceea pe ca11e o pot prinde. întru­cît eu am aşa .ceva în pos-fl!>ie, altceva este în legătură cu acesta. Eu exercit luarea în poses-ie prin mină, domeniul acesteia poate

91 fi însă lăPgit. Mina este acest mare or:gan pe care animalul nu-11 are, şi ceea ce eu apuc cu ea poate fi ol ÎDJsuşi un mijloc prin care ajung mai doparte. Oi:nd posed ceva, inteledu:l trece imediat dincolo : la pretenţia că nll.l nucrnai ceea ce posed ne­mij.lodt, .ci ce se leagă de acoota ar fi al meu. .AJici dr<-wtul pozitiv trebuie să-şi facă constatările sale, căci din concept nu se poate dedru.ce nimi1c m-a:i mwlt.

§ 56

�) Prin f o r m a r e (fabricare, Formirung), determinarea că ceva este al meu primeşte o exterioritate ce s u b z i s tă p e n t r u s i n e şi încetează de a fi limitată la prezenţa mea în a c e s t spaţiu şi a c e s t timp şi la prezenţa cunoaşterii şi voinţei mele.

Formarea este in aceaiStă măsură luarea în posesie cea mai adecvată ideii, hindocă ea uneşte în ea subiedivul şi obiec­tivul, de atltfel infinit diferi·tă dllllpă natura caHtativă a obiec­telor şi dlliPă varietatea scopurilor subiective. Aparţine aici şi fo�mar,ea organi.oului, în car:e aceea ce eu fac pen1tru el nu răm:ine ca oeva exterior, ci este a.s.imil.at ; lucrarea pămîntului, cultura rpJantelor, dOJilestLca·rea, hrănir,e<t şi creşterea anima­lelor ; - apoi instalaţii mijiocitoare în scopul utilizării ma­teriilor sau forţelor elementare, acţiune amenajată a unei materii asupra ailteia etc.

Adaus. Această formare poate să ia, empiric, cele mai felurite forme. Cimpul pe care H lucrez este prin .aceasta fo1rmaL 1n ce pniveşte .;:mmganicul, formarea nu este totdeauna directă.

83

Cînd olădes.c de ex. o moară de V1Înt, eu nu am rformat V"1ntuJ, dar realizez o formă pentru utilizarea vintului, care nu-mi poatte fi luad:, pentru motivW că nu eu J-am focmat . Şi f.aprtwl că eu menajez vi:natul rpoate fi ,pr�vit ca o modaJibte a for­mării, căci este .o ICOlllJPOl'tare care rpriveşte menţinerea obiec­tului. Desi,gur însă dresruna ,animalelor esfe o formare ma:i di­rectă, care pterucă rmai mult de h mine.

§ 57 Omul .este prtim existenţa lui n e m i j l o ,c 'Î 't ă, in el în­

suşi, ceva natural, ex.terior OODJCeptllllui său ; ahia ,prin d e s ă­v i r ş i r e a propniu:lui său c-orp şi .spirit, · e 1 s · e n ţ i . a 1l G?tin .aceea d c o n ş t i i n ţ 1a sa: .de si-n·e se s e 1s 1 z .e .a .z ă .ca fiinid H h e r ă ea se ia În posesi.e rpe sine şi devine ,�etatea lui însuşi, şi in �ziţie cu .Mţii. Această .lrt.tar.e ;in posesie este, invers, tot­odartă trans.punerea in r·ealitat.e a c·eea .ce el este prin .conc�l său (rea o p o s ,j b i '1 i t _a .t e, ��a·rultate, .d�oziţiel , prin 3JOe�s�a abia eil. fiind pm deopotrivă ca .ce este ,a.l său, 1d.upă <:Ullll ş� ca obiect, şi, .deos.elbit de ,s.iiiiiP1a con.$tiinţă de sine, dev.enind prin aceasta -ca,paMl ,să primească f o r m a J u c r u l u i (vezi obser­vaţia" la § 43).

Indreptăţirea pl'elinsă a s 'C l a v a j u 1 u 1 .(.în .toate în­dr.f'[ptăţiriJe mai proci:Se aJJ,e ei, prin fo-rţa fizid, prizonierat de război, .sailvarea şi menţinerea v.ieţii, h.rămire, educaţie, binefacere, ·ConsimţămîiJJt propriu e�c.) ca şi jlllstifi-car-ea unei s .t ă p ·Î n i r i -c<t simpJu drr·e;pt ,3Jl stăipînru1ui în gener·e, .şi toate privinile i .s •t o r i -c e .asupra dr·eptului .sdav.iei .şi ail stărpînitrii, sînt fondate .pe punotuJ. de V'edere ·oare ia omud oa f i i n ţ ă n a t u r al ă în genere d·ll!Pă .o e x i .s t e n ţ ă (din -care face parte ,şi ,Jiben.;.l arb itru) ,care nu este pe măsura .conce:ptulm său. Din contră, afi.rmarea nedireptăJţii a!bso1lute a s!C!avajului ţine strîns d·e c o n ·c e p t u 1 omului ca fiind B.pi!"'it, c:t ceea ce este î n .s ,Î n ·e liber, şi -es-te unilateraJă in aceea că ia omul ca fiind liber p r i n n a t u r ă, sau, ceea ce este acelaşi lucru, ia drept adevăr ,conce,ptul ca atare în nemijlocire.a lui, nu

••

ideea. Această a n t i n o m i e se bazează, ca orice antinomie, pe g;indirea formarlă .car·e ţine şi .afirnmă :Sflparat cele două momente ale urnei �dei, fi,ecwre p-entru .s<Îne, aşadar inaJd.ecv.at ideii şi în neadevăml l:or. Spiritul liJber este tocmai aceasta (§ 2 1 ) de ,a fiiimţa nu ca cooct'lpt pur, adkă i n .s ·i n e, ci de a swprilna aJcest 1oi1II1aH$1ll aJl. .său însuş·i şi deci exiJstenţa nillbu!'ală, nemijllociltă, şi de a-1şi da existenţa numai ca fiind a sa, ca exi.s.t.enţă ,l iberă. Latura .antinomid ·Oa,re afirmă <:On­Cf'!ptul Hbcrtăţi.i a.re as:trfel av,antaj ul de a 'conţine p u n ,c t u l d e p :I ·e ·C .a r e abso.J ut, dar num<lli punctul de plecare, pentru adevăr, î.n timp ,ce .cealaltă ,Jatură, 1care rămîne la existenţa li.psită de .conceprt, nu ·conţine de loc :punotul de vedere .al r,aţionaihtăţi.i şi al .d.re;ptului. Punctul de v.edere ,aJ voinţei J·�bere, prin care începe dr(lptul şi ştiinţa dre;pttului, se află .dej•a dincolo de punctul :de vedere >1eadcvăwat du,pă care omul este ca fi inţă natura,lă ş.i num:cl ca concerp•t ce fii,n�roză în sine, şi deoi ·este Cll!paJbi;l să fie sclav. Această aparenţă anterioară :l i.�si tă de aJdevăr priv:eştc spi.rilul care se găseş.te numai pe .punctrol de V1eder.e al conştiinţei sale ; diaiectiCla -concepitU:lui şi a oonşti:inţei in!Că nemij,!o>eite a libertăţi i, pro­duce aici 1 u p t a IP e n ·t r u r e ·C u n o a ş t ·e r c şi raportul s t ă p î n ·i ,r i i şi al s •e r v i t u ţ i i . Pentr.u c�t însă spir�tul obi·ecti.v, -con(i.n•.Jtul drcpl·ului , si nu mai fie iarăşi el însuşi conceput doar în concf]ptul său snb iecti·v şi pentrm ca prin­cipiul că omul în şi pentru sine nu este destinat sclavajului .să nu fie conceput iarăşi ca un .pur "t r e b u i e" , pentru a·cea.s.ta est.e nev:oi·e să intervin::i cuno.aşberea că ideea liber­tăţii este ad·evăr<JJtă .nU!lllai ca fiind s t a •t u .ol.

Adaus. Dac:t susţinem ferm că omul este în şi pentru �ine liber, atunci ,a,ceasb condamnZilm sdavajul . Dar faptul că cinev.a este stă în ,priJipFi a ,lui astfel cum stă

91 în voinţa unui popor dacă d este subj'l1gat. deci nu numai o nedreptate a ;:;.cdora care fac .s·olavi sau oare subjugă, ci a sdavil·or şi a subjugaţi insă.şi. Solavajllll cade în trecerea

de la starea a oameni-lor la a.dev3.rata stare etî1că ; el

caJde i.ntr-o lume în care o ne·dreptate este incă dr({pt. Aki ne­

drt:ptarl:ea a ,r e v <r i a b i ] i t a t e şi se găseşte în mod neces<l!f

la Locui ei.

85

§ 58 y) Luarea în posesie care nu e reală pentru sine, ci nu­

mai r e 'p r e z e n t a ,t i v ă pentru voinţa mea, este un s e m n ataşat lucrului a .cărui semnificaţie trebuie să fie di eu mri-am pJ,a.s<ft în el V'oinţa mea. Această luare în posesie este ·Cu totul nedetermiruată în :privinţa .sfel'ei obiectiVle şi impo11tanţei ei u .

Adaus, Luarea în posesie prin "indicare" este cea mai periectă �din to.ate, d.i.oi şi ce.ldaLtc felu,ri au mai mulit <SJau mai puţin in eJ.,e efectul s e rm nu 1 u i. Cînd eu sesi,sez un luoru, sau îl fonmez, ulrtima semnLfic.aţie este deor:mtrivă, un /Semn, şi anume pentru alţii, 51Pre a-i cxdude şi spr·e a .a.răta ,că eu arm pus, în lucr-u, voinţa mea. Cornceptul semnului este an11me că lucrwl nu .a:ne valoarea a aeea ce .el este, ci a ceea ce el trebuie să tnsemne. Cocanda insearrnnă de ·exemplu .că eşti c-etăţean ail unui &tart:, deşi culoarea nu aTe nid o legătură cu naţiunea, şi ea nu se reprezintă pe ea, ci 11E!prez;intă naţiunea. Pldn a�Ceea că omul poate da un semn şi că prin .arcesta poate dobîndi, el a�rată tocmai stăpîn�r-ea sa asupra lucrurirlor.

B. [NTREBUINŢAREA LUCRULUI

§ 59 Prin luarea în posesie 1ucrul 1pr�meşte predircatul d este

al m e u, şi voinţa are un raport p o z i t i v bţă de el. ln <1100astă identitak, Juaruil ook ,pus, tot pe wbît, ca ·ceva n e g a t i v, �6 .şi în acea�stă dettermin.a-re voinţa ,mea es.t.e voinţă ,p a r t i <: u J a r ă, ·nevoire, gust etc. lnsă nevaia mea, ·ca 1Parbculari1tate .a u n e 1 rointe, -este pozi·tiV'Ul, car·e se satisface, iar lucrul, c-a .fiind în sine negati-vu:l, nu e.<>'te dedt pentru a c ·e .a s t a şi o s e T v e IŞ t e. - -1 n t r e b u i n ţ a r e a este această realizare a nevoii mele, prin sc'hÎimlbanea, dils.trugerea, COIJiSumarea lucrulrui, .a cărui na­tură depenidentă este rev,el•ată prin aceaiSta şi ·Care as.tf,eJ. hşi Îtm­plli·neşte destinaţia lui.

86 I. DREPTUL ABSTRACT

Că într-ebuinţarea este latur.a r e a l ă şi reaHtatea pro­prietăţii apare

, pentru reprezentare atunci cînd ea priveşte

o proprietate de ca:re nu se face ni·ci un uzaj .ca fiind moartă şi fără .stălpin, şi dnd în caz'U!l .I.uănii ei în mod i1J.egal în stă­pî-nire, se aduoe ca motiv f.aptul că .prorpriotaruJ nu s-a folo­si·t de ea. - Dar voinţa proprietanuUui, po-trivit căreia un lucru este al său, este prima bază substanţială, faţă de nre rleteFminarea uiterioară, uzajul, este numai apar.iţia ş i mocla­litat.ea par.ticulară, caJre vine în urma acelei baze un:iV'eJ1S:hle.

Adaus. Dacă, în semn, eu iau în genere lucrul în posesie în mod general, in întrehuinţ..a.re zace un raport î:ncă mai gene­raJl, întrucît lncrul nu este recunos.cut atunci în pai't-iculari·�alea lui, ci este negat �de mine. Lucrul est.e coborît ca mlj io,c al sa-6sfa�cerii nevoii meJ·e. Cînd eu şi lucrul ne reunim împr-eună, atunci trebuie, .spre a deVleni identici, ca unul să-şi piardă cali­taJt.ea sa. Eu sînt .IDsă viQI, sînt cel �car·e vreau şi ceJ cu adevă.rat ,afirmativ. Lucrul, din oontră, este ce e natural. El tr.ebuie deci să piară şi eu mă menţin, ceea ce este în genere privilegiul şi raţiune:r organi,cllllui.

§ 60

U t i J i z .a r e a unui lucru în sesizare nemij,l.ooită este pentm sine o luare in ,posesie s 1 n g u ,l a ·r ă. În măsuma însă in

96 ca11e utilizawa se fo111dează pe o nevoie durabilă şi este utiH­zar.ea re'1l)etată a unui .produs ce se reînnoieşt·e, sau chiar se limitează în scopul menţinel'ii ooestei l'eÎnnoiri, a�unci aceste saru alte .circlillllstanţe fac din acea s.esizar.e nemij locită un s -e m n : că ea .trelbuie să aibă semnifkaţia unei luări generale in posesie, cu această 1ua,re în poses�e a b a z -e i elementare sa-u organke, sau a celonla:He oondiţii ale unm atare pr()ducţii.

§ 6 1

.Jeoar-ooe suhstanţa lucnrl:ui pentru sine, care este pro­prietatea meo:r, este exterioritatea lui, a:dică nesuhstanţiaJli,tatea

87

l ui - ea nu este în faţa mea scop-final in ea insăşi (§ 42) - şi cwn wcea:s�tă exterioritate t1eaJizată este utiiJizal'ea sau întrebuin­tarea pe car.e i-o d�u, de aceea î n t r e a 1g a u ,t ,i 1 i z a r .e sau l!lJf.Tlehuintare este ,l u ,c r ru l î n .t o :a t ă ,i n l't .i n d ·e r e a ,J u i : aşa îndt, clnd acest uzaj fu-ti aparţine, eu sînt proprietarul Lucrului, din care nu rămîne nimi•c ditllcolo de sfera întreagă a utilizării ;::e ar putea fi proprietate a altuia.

Adaus, Raportul întrebuinţării fată de proprietate este dcelaşi ca al subS'tanţei faţă .de ce e aoci-den:taJI, al inteMorUJlui faţă .d-e eXJter.ior, a forţei faţă de exteriorizarea acesteia. Aceastzr din u!'mă nu este decit în măisum în care .se exteriorizează, ogorul este o·gor numai .întrunit el are un pro.dus. Gine ame deci folosinta unui ogor, este pr�ri-etarul întreguilui şi ·este o .abstrac­ţie goală să recuno_şti încă o a�lotă proprietate în a priveş.te obiectul îns-uşi.

§ 62

Numa:i o i .n t r e h u i n ţ a ·r e p a ,r ţ i .a il ă sau t e m .p o­r a r ă, precum şi o .p o s e .d a r e .p a r ţ i a J ă sau .t ·e m p o r a r ă (ca p o s i b ·i :J i ,t a t e ·ea însăşi parţială sau temporară de a în­trebuinţa lucrn.tl) care �mi ap.arţine, es.te deci d e o s ·e :b ·i t ă de p r o � r i e •t a •t e a lucrului însuşi. Da�că întreaga s�eră a uti:li­zăr.ii mi-1ar .aparţine mie, proprietatea abstractă ar fi însă a unui a,ltul, atunci .lucml, ca fiind .al meu, <llr f,i total păt!'uns de voinţa mea (.p.:uagraful amterior şi § 52), şi totuşi într-:însul s-ar afla ceva de nepătruns pentru mine : voinţa altuia, şi anume Yoinţa Lui goală. - Eu aş fi pent!'u mine, în a�ce:s:t lUJcru, ca v;oinţă pozitivă, obiectiv şi în acelaşi tUmp neobiectiv : r·elaţia unei contra�dicţii abs.olute. - Proprietatea este deci esenţial prO!Prietate .! i b ·e r ă, ,î n t r e a g ă.

Distincţia Îlllt!'e drt!jptUJl ,La î n t .r e ag a s f e r ă a î n­t r e b u i n ţ ă r .i i şi între p r o :p r •i e t a 1t e a a b s .. t .r a ·c t ă aparţine intelectului gol, pentru care ideea - aici ca uni-

88 I. DREPTUL ABSTRACT

tate a proprietăJţii, sau încă a voinţei .personaJe în _g1enere şi a r e a 1l i t ă ţ i i a'C'Wteia - nu este adevărdl, ci pentru care aceste două mo.m.ente oonrte-ază în izOilarea lor ,ca fiind ceva adevărat. Aceasrt:ă distin-cţie este deroi, ca r3iport rea:!, r-J,portul unei S1tă1ptniri goaiJ,e, care ar put.ea fi numită o s�nînteală a personadităţîi (dacă SCJ1Întea1La nu s-ar spune cLDar deSipre simpla r�pnezentare a subiectul'llli ş.i d.espre reaJ!ita·tea sa, care &Înt una, în contrad�cţ�e nemij:lo.cită), fiindcă a fi a 1 m e u î n 1t r-u n obi·ect ar tnobui să �ie, în mod nemij�odt, voinţa mea patrtkul:ară, exdusivă şi o altă voinţă particu­lară, exclusivă. - In Institut., cartea I I , tit. IV, se spune : usus/ructus este jus a l i e n i s rebus utendi, /ruendi salva rerum s u b s t a n t i a. Tot ruo01lo se &pune mai de;pante : ne lamen in universum i n u t i l e s essent profJrietates, pe T abscendente usufruclu : p l a c u i t certis modis usumfructum el ad proprietatem reverti. - Placuit ·- ca curm rur fi nurrnai o prderinţă sau o decizie de a d<:r un sens acelei distincţii goale prin această determinare. O fJroprietas s e m p e r abscendente usufructu nu ar fj n1Jill1ai i n u t i l i s, ci nu au mai fi p r o ·P T i e t a s. - At1te deosebiri a·le :pro­prietăţii insăşi, ca in r e s m a n c i p i şi n e c m a n e t p i, d o m i n i u m Q u i r i t a r i u m şi B o n i t a r i u m şi aJlteJle asemănăJtoare, nu îşi au locul aid, fiindcă eLe nu se ra,portă la nici o de,te1·minaţie a conceptu!ll.llÎ prqprietăţii şi sînt pure subtiJităţi istorice aJe acestui dr.flpt ; dar raponturile lui d o­m i n i i d i r e c t i şi d o m i n i i u t i l i s, contractul c m f i­t e u t i c şi celelalte raporturi ale domeniilor feudale cu dă­rile lor de mo:ş.tenirre şi a:lte dări, corv·ez1 şi plată în muncă etc., în determinaţi·iJ1e 101' mrultJ�pJe, cînd aceste s.a.rcini rnu se pot răsou.mpăra, ele oConţin pe de o parte distilll.ICţia de mai sus, de altă parte nu, toonai lntrudt cu d o m i n i u m u t i l e sînt legate sarcini prin care d o m i n i u m d i r e c t u m de­vine în acel1a:şi ti'llljp un d o m i n i u m u t i l e. Drucă �tare rap(wturi nu ar •conţine decit acea d�s.tincţie în strida ei ab­stracţie, atunci nu a·r fi aici d o i s t ă p i n i (domini), ci un p r o p r i e t a r şi un s t ă p î n iluzoriu, unul în fata altuia. Da·r, din muza mrdniJLor, sînt d o i p r o p .r i e •t .a r i, c<ure stau în r<��po.rt. Totuşi ei nu se găses.c în rraportutl unei pro­p.:ridăţi c o .m u n •e. Că:tr;e ocest rwpo:nt tnocer.ea de la cel<u!al·t se află ·<llproap e : o treoore care a început deja oînd Îifl � �­m i n i u m d i r e c t u m s-a ca.Lou1at venirul şi a toot prlVlt

89

ca: fiiind ce e esenţiaJ ; prin a�ceasta 'ce e nec<t�lculahil în stă­pînirea unei prOjpridă�i, şi era oarecum ·considerat ca n o b i J, este pus în urma ru 't 'Î .I u 1 u i, care este aici raţionalrul.

Sint mai bine de o mie şi jumătate de ani de .cînd 1 i b e r .t a t oe a rp e r .s o .a m e i a i-nceput să înUorea&că, .prin creştinism, şi a dev,enit, de a1i1tfel pentru o mică park a uma­nităţii, un .principiu general. L i h e r t a t e .a p r o rp ,r ti e t ă ţ i i însă recunos·rută .ca _principiu, putem spune, de-abia rde i.eri, ici şi .colo ; - un exemplu din istoria lumii in ce priveşte lungimea timpruiui d·e care .aTot neVJoie ·.spiritul s;pr.e a pro- gG gr·esa in .conştiinţa sa de sine, şi împotriva nerăbdării �piniei.

§ 63

Lucrul, la întrebuinţare, .este singular, determi.na�t în cali­tate şi cantita� şi în ra.port .eu o nevoie �Wecifid. Dar utililtatea 1 ui specifică, fiind definită ·totOdată în mod c ;a n •t 1i t .a t i v, este compa.rahilă cu alt.e lucruri aV1�nd a.ceeaşi întrehuinţa:r.e, după cum 'nevoia s.pecif•ică •căr.oia el îi serv.eţ.e este în a.celaşi timp n e v o i e î n g e n e r a .l şi, după parti<mlaritatea ei, poate fi şi ea comparată cu a�lte nevoi ; şi, în comecinţă, şi l.ucml poate fi GOIDiPara.t ·Cu luoruri IÎntrebuinţab]le pentru alte nevoi. A·ceas-tă u n i v �e r s a ,1 ,i ,t a ·t e a Jui, a că!'ei determinaţie s-implă rei·ese din par.tkularibtea lucrulrui, în f.elul că se face tobodată a:b­stracţie de .această cal•itate 1specirfi.că, ·es-te v a J o a T ·e a lucrului, prin care adevărata sa substamţiatliltate este d 'e 1:e r m i n a .tă şi este obiect al ccmştÎ!inţei. Ca fiind proprietar deplin aJ lucrulrui, eu sînt şi al •V a •1 o .r ·i i .sa:le, ca şj al înti'ebuinţării lui.

Cel care ţine în arendă are, în ce priveş.te proprietatea sot, deosebir·ea că el urmează să fi,e mnnai prcq>ri·etar a.! u t i­li z ă r i i, nu al v a l o r i ,j lucruiui.

Adaus. Calitativul dispare aici în forma cantitativului. Atunci cînd vorbesc despre nevoie, acesta .este 'titlul !la care se

00

•lasă adruse cele mai multiple lucruri, şi comunitatea lor face oea eu să le pot măsmu imediat. Progresul g;Lndului merge deci ai-ci de Ia ·ta.Htate� specifică a ,Lucrului la im:1itferenţa <IJcestei dderminaţii, deci la can6tate. La f.el tSe petrec lUtCit'urille in ma­ttemaJtică. Gînd definesc de exe.llllplu ce este cercul, ce este elipsa sau para!hola, vedem că ele sînt găsitte ·Ca specif,j,c dif•erite. Totuş.l diferenţa aJcestor curhe d·�ferite .s•e determină pur c<m-

100 titativ, anume astfel ÎlllOÎt se revine doar b :o d·iferenţă canti­ta·tivă care se rapor.tă numai la ooeHcient, la simpla mărime empirkă. ln proprietate , determinaţila cantit<tbivă câre rei.ese din 10ea ca,}itativ5, este v a l o a r e a. Ca,Jitativrnl dă aid cuan­tumul pentru cantirtate şi este ca atare deoputrivă, păJstrwt, ca şi su1prirnat. Cînd cons�derăm coltlJceptul v.ail-orii , lucml în1săşi esk pnivit doar ca un semn şi ·ei nru mai .contează ca el însuşi, ci ca aceea ce el ,pr>eţuieşte. O poliţă de ex. nu reprezintă na­tw-a sa de hîrtie, ci es-Le numai un semn rul unui a.lt universa�l, vaJ,oarea. Valoarea unui lucru poate fi foarte felurită în rap.cu�t cu nevoia, dar .oînd vr.em să ex,primăm nu s.pecififfilll, ci ahs.trac­tul va�lorii , acosta este b a- n u l. Banul fC1!)11ezintă ofli1ce lucru, dar întrucît el nu rt!lprezlinttă nevoia ·-însăşi , d este doa.r un semn !pentru .ace<Wta, el însu�i eJS�te la dm:iul său stă;pîni t de v.aJloar·ea .s,pecifi-că pe ca·re el, fiind abstract, o ex.prÎimă numai . Poţi să fii în gt'lnere prO!PrÎ.etarul unui I.uc!lu, fără ca să devi·i în a•ce!a)ii tin�p aJl valorii lui. O familie care nu-·şi poate vinde sau ama­rneha bunul său, nu flSUe stăpînă a vrulorii. Deoa:r.ece această �Grmă a propni etăţii eSite nepotriv�tă conooptului aces.teia, �e­menea limi·tări (feude, ·fideicomi;siuni) sînt mai mUJlt în dis­pariţie.

§ 64

Forma dată pasesiei şi semnul sînt ele înseşi circumstanţe exterioa-re, fără ,pr·ezenţa subi,ectivă a voinţei, care simgură con­stituie semn ificaţia .şi valoarea lor. <Dar wceastă pr.�enţă, caJlc eSite întrebuinţarea, folosir,ea, sau a.ltă mwni.fes-tare a vo�nţii, se

produce î n t i m p, cu privire la care o b i e •c rt i v -i t .:a rt e a este

91

.c -o n t i n u i .t a t e a acestei exter.ioriză:ri. Fără aceasta, luo11UJl,

ca �iind părăJsit d·e reahtatea VIDÎnţei ş i a posesid, devine fărră IOH stă!pîn ; eu pierd sau dştig �deci prc;prietatea �rin p r •e s 'c r i ·p ţ i e.

Prescripţia nu a fost deci .introdusă in drept doar din­tr-o cons�deraţie exte.rioară, mergind .in ·contradktie m dreptul

aceeJ. de a curm<� confiHctele şi colllfuzii;le car.e prin pretenţii ar turbura si.g.ur:anţa .proprietăţii etc. Ci pres­

se fondează pe determinaţia r e a l i 1t ă ţ i .i pro,pri·e­a necesită�ii .ca v;oinţa, spr-e a avea ceva, să se exte-

- M o n u m e n t c l ·e p u b -1 i .c .e sînt proprietate naţi..onru1ă sau, la pwpriu, ca o.p-ereJ.e de artă în genere în ce .p.rive�t·e utilizarea lor, eLe valorează ca sco,puni vii ş i inde­pendente, pTin sufletul care trăi.eş.-te în ele, al! amÎirutirii sa�u onoarei. Părăsite de aJCeStt suf1let, ele devin pe această latură, pentru o naţiune, fără stă�p1n ·şi o ipOISesiune �oontingentă, priv,a:tă, ca de ex. oper.ele de ar'tă peceşti, egiptene, în Turcia. - D r e p .t 'll ll d e p r 0 1p r i e .t a t ·e p a r t 1i 1c uJ a r ă al fam�liei un ai s ,c r i i t o r asupr:a' pr.oducţiiior aoe.stuia se pi'escri'e din motive asemănătoave : aceste opel'e dev�n fără stă1pîn în s.ensul că (!într-un mod invers ca la a�cele .monu­mente) eile ·intră in patlrimoniul comun, şi, dt pr'ive.ş.te :intre­buinţar.ea pant1rulară a lucmlui, într-o posesie privată întim­.plăltoa!'e. - Un t e ,r e rn silll!plu, destinat monmintelor sau .sortit pentru veşn-i·cie a n u f i î n ·t 1r e b u j n ţ a t pentru .sine, conţine în el un bun plac gol, fără prezenţă, prin violarea căruia nu este violat nimic real, a cărui respectare nu poate fi deci nici ea garantată.

Adaus. Pr.escripţia se bazează pe presupunerea >eă ,eu am încetat de a ,considera a·ucruJ ca .fiind al meu ; .căci, pentru ,ca oeva 'să rămînă al meu., tJr.eJbuie ·continuitart·e<� voinţei :mele, şi acea:sta se arată tprin intrebuintare 1sau 1pălstrar·e. - Pierderea valorii rnonumenbellor puMi,oe s-a arătat adooeori in reformă în ce priveşte aşezăminbeile rd�·gJÎo<llse. Spidtul vechei confesiuni, adică al aşezăminteJor 11eligiJoase di.Sipăruse şi ele puteau fi deci

1{12

.luate 'În ,posesie ca proprietate.

., l. DREPTUL ABSTRACT

C. ALIENAREA PROPRIETĂŢII

§ 65

E u p o t să-:mi a J i e n e z proprietatea mea, deoarece e ce este a m e a numai �.ntruaît i m i pun î,n ea 'Voinţa mea, - .aşa :incît d espart în genere lucrul meu de mine, 6.1 Ja.s ca rfiind fără s.tă­pfn ( derelinquo) sau �1 cedez �n pooesie unui aJLtul , - dar numa-� întrucit prin n a t u r a s a, 1UJcrul 'OSte •C e v a e x t e r i o r_

Adaus. Dad p.rescripţia res�te o .a:lienare fămtă cu o .voinţă care nu e ldir.ect :declarată, adevărata ali-enare est.e o dealanaţ.i.e a voinţe� ·că .eu nu mai vreau ,să :priv,esc lucm1 .ca fliind ati meu. Intreaga :s·ituaţie rp.oate r�i înţeLeasă şi i'n �ms·UJl d ahen.:nea ar fi o rluare 'în pooesie .c!Jd,evărată. Luarea în rp.osesi·e imediată este primul momenJt ail ,proprietătii. Prin 'intrebuinţare, se •dohî11deşt·e de asemen·ea pmpri·etate ; :şi a:! he�lea moment este atunc: unita-tea celor !două, -luarea rîn posesi,e IPrin .ailienar.e.

ş 66

Inaiiena�biJe 1dnt ·de aJceea aoole !bunuri, sau ma·i de rgrabă, determinări rs.UibstanţiaJ.e, idoqpă rcum rşi idreptllll :În rce rlre priveşte· este i m p r e rs c r i p t i h i .1, 'care oonstituie rpn:wria rmtea per­soană şi ·esenţa runivensală a •conştiinQei-de-s,ine a mea, rcurrn este personahtaitea mea în ·genere, Uiher<tatca univens.aJă a vainţei mele, etkul, !f'dlig1ia.

Ca rceea rc.e rsrpiritul reste rpotrivit conceplullui rsău, adi·că ·Î n .s ,j 11 e, <eil rsă fie rşi �n rex�st.enţa..fÎn-faJpt, rşi pentru .sine (.a.ş.ad.ar rea rdl �ă fie rpe:r;soană, rsă fie qpabi:l �de [pfOjptrietate, să .aihă o ,etiK:ă, -o nolrj,gie), - această irdee es.te {la âllSUişi ron­ceptul rsău •(rea fiind causa sui, ra�ceas.ta 'ÎMeaJmnă rea fiind cauza J-i:beră, ,eJ ·este un atare, cuius natura -non .potest concipi nisi existens. (S p i n o z a, Eth., S. I, def. 1.) . ln {:hiar acest concept, de a fi ceea roe rei este n u m a i ,p r i n el lî:oouşi, şi rea i n f i-

93

n i t ă r e î n t o a r iC ·e r e ,î n s ·i n e :din nemijlocirea naturală a ,existenţ-ei-!!iztle-.în-fa.pt, &tă pooib.�Htatea opoziţiei &ntre •ceea ,ce -e�l este numai î n •s ·i !Il e, ,şi nu şi pentru �·ine t(§ 57) ; •cum şi invers, ·Între ·ceea oe ·el wte numai 1p e n t r u :s i n e, :Şi nu î n s i n e (in voinţă, !tăul) ; - şi în .aceasta, ;p o ,ş i h ,j :I i t a t ·e a a 1 ·i e n ă r i i p e r ,s .o n a .l ·i t ă ţ .i i şi a ·Viinţei Jui \Substanţiale, fie că această alienare se !Întîmplă lintr-un mod inconştient sau 'i'n mod ,ex,plic�t. Exemple de a-Lienarea .pe:r;oonaJ.ităţii sint sol.a­vajul, io:b�gia, ·inGatpacitatea de a avea ·o [ptO!prietate, !lipsa de ,libertate a acesteiJ. et-c. ; .atliena11ea raţiona•lităţii .inteligente, a moralităţii, a eti•cului, a redigi·ei apa11e •În ISUJpensbiţie, ;in auto·ri­tatea şi puterea deplină îngă.duiJtă altora de ::r-mi determina şi preocrie ·Ce acţiuni �trebuie 'eu .să îndeplinesc, ,car·e este datoria de wnştiinţă, adevăml :nell_,j.gios etc . .(dnd oeilllev.a ,se :În;voi,e.şte .în mod ex,pres la furt, ;crimă etc., ·s.au ,Ia ev·entua1itatea unei •crime). - Dreptul la acest f-ond inalienahî,l •CSite 'impr.escr�p­tihi.l, căci aotul prin care iau posesie Kl'e tper_sonahtat·ea mea �;i de cSJenţa mea .substanţ1ală şi .prin ·Ca!'e mă ·constitui 'ca 1subiect de hotăr�ri de dDf!pt şi de r;esponswbi:litate, ·ca ,sub.iect moral, religios, 'Smulge tocmai aoeste 1determi'Ilări �din exterio11i:tate, care singură ·le dădea posib�lita.tea de .a fi 1În p01sesia altuia.

·Cu această suprimare a ·exterio.r:ităţii di,s.pare .debm"minarea tηlT'<pllllul .şi orice .temeiuri ce 1pot 1fi luate 1din ·consimţimîntul sau În§;'ăduinţa .mea ante6oară. Ace�Sită 1l'eiÎnto.ar·cere a mea 1'n mine însumi, ,prÎ'n 1care eu ,Îimi .dau 'eXlistenţă ca ·idee, ca persoană j c1ridică :şi morală, .suprimă raportul :de 1pînă wcum şi nedreptate<:r pe ·care .eu 1şi celărla!,t ·o ·comi·s-esem •Contra :con- t o:eptului meu şi a raţiunii, aceea de a 'lăsa !Să 1se trateze şi de 1n a fi tratat eu-însum-i ·existenţa infin!tă a conştiinţei-de-sine ca ceva exterior. - Această r-eîntoarcere 1În mine descoperă contradi.cţia : de ,a ,fj ,dat în .pooooia wHo-ra 1c�pa:citatea �nea juridi:că, eticul, l'Oli�iozitatea, p.e 1care ·CU :însumi nu ;Je 1Jose­dam, şi care , de îndată ce le posed, există tocmai esenţial nu� mai ca al meu, nu .ca oeva exterior.

Adaus. Stă în natura .lurcrul ui că sdaV'ul ,ar,e un ·drept ah� :wlul de a se face .liber ; <:ă dacă :cineva ş.i-a învoit eticUrl său :;;pJCe furt şi ,crimă, wceasta este 1n şi pentll'u ,si.n·e neant, .şi fie­care are imputernicirea ·de .a T·evoca a<:est ,conJt:r;act. La �el se pe� trece cu angajarea r.eligiozităţii faţă de un :Pr-eot 1car,e .este con­fesoml meu, �căci omnl nu poat'e !lichida u .atar,e interior·itate

94

decit cu el �nsuşi. O :religioZ'ita.te, �n oa.re una din părţi ·este pusă fn mina celu�la:lt, nu mai este :re1mgiozi.tate, căci spiri,tUJl nu este­decît uml!l 1ŞÎ el tr.ebuie !Să :Locuiască 1n m�ne ; mie rtrebuie bSă-m.i aparţină uniTea �ntre !Ce es.te lin sine şi pentru sine.

§ 67

Eu pot ·i n .s t r ă � ,n a unele prod'OCţii i z o l a ,t e a l e c a .p a iCi •t ă ţ i d o .r m 'e l e c o r p o r a d e şi S ip d r i t u a � e şi aJe pmibiHtăţii mel,e de activitate, sau Înt11ehuinţarea lor p e n t r u u n rt .i m p n i m i t a t de cătiDe un ai1Jturl, !Fiindcă, prin .acestă limitare, ele ·Obţim run ra<po.rt: exterior faţă lde rt o t a­.J ,i t a t e a �i u n i v e r ,s a [ i ,t .a ·t e .a m ·e a. Prin .ailien�rea î n t ,r e g u 1 u i meu rtÎ:lllfP concret datorită muncii şi a totali­tăţi� producţi,ei rmeie, aş ifaJCe <ea substanţiaJluJ ei, actirvita.tea ,şi reall•ibtea rmea u n i v e .r s a J ă, peroon.a.Jitatea mea să -devi·e prQPriertatea runui ailtul.

Este aJCel.a.şi .raport ca mai sus în § 61 •Între IS'Ubstanţa l u c r u ll u i 1ŞÎ u t i J i z a .r e a l.ui ; d�pă rctmJ. <l!Ceasta, nu­mai intrucit ea oste ·,HJmitată, 1Se distinge de 1cea !dintîi, tot aosbfel 1ntr-ebuinţarea Jorţ.elor mol.e nu se ,cHSIHnge de i{mţele însăşi .şi prin aceasta de mine, decît IÎntrudt este ·cantitativ limitată ; - t o t a ·1 i ta t ·e .a ex,temiorizări�'Or unei 1for�e es:te forţa ea Însăşi, - a accidentelor, es-te IS.uOOtanţa, - a ;pa11ti­cUJlari.tăţ]Ior este universalul.

Adaus. Diferenţa e:x;pJi.cată aici este aceea d1Illl:re run sclav şi seTVÎ1toral ,de astăz.i ·sa.u un ,sa:lahor. Sdavul atenian avea .poate o treaibă mai uşoară şi o muncă mari &pirituală decît au de tre­gulă servitorii noştri ; .dar el era totuşi sclav, fiindcă întreaga sferă a adiv·ităţii sale era iootrăinată ,stăp�nului.

ş 68

Ceea ce •este propriu in prodUJcţia 1Sipirit·uală iPOate, prin felul şi modul exterio·riză11ii, să se .tnmforme nemijllocit într-o

95

atare exterioritarte a unui obiect, !Care !POate d':i .aoUilll pmdUJS deo­potrivă .d-e un aLtul ; aşa înclt, pi"Îm achllziţiona:rea ilui, noul pro­prietar, în .af<!lră de rfaptul d prin arcewsta el !pOate să-ş.i insu­şească .g.îndur�J,e ,sau 1descoperinide tehnice comunkate, Gare posib�li.taJte !COnstituie �n rpa:nte (in .oper1Le literare) s ingura de­tenminar·e •ŞÎ vaJloare a rce a foot aahi1JiţUonat, ajrunge totodată in pososia m o -d u 1l u i g e n e r a [ 1de a se expr�ma Mtfdl şi de a

ptodUICe mui.t�plicat asemenea lUionuri.

La ope�ele de artă, fonma .care întruchipează gmdu! într-un maJf:•eriaJ. exter.io.r, ca J.ucru, •flste ,aJtit rde /P'OOIPf.Îe •indi­vidulu-i 1creator, înoit o ianirt:aţie a aoesteia este e:s.enţial [ptO­dusu1 propriei 'îude!III!Î!l1ări �f\pinirtua;le !Sau tehnOOe. In ..:e pri­veşte .opera ,Ii,terară, foruna prin !Care ea este run llucnu exterior este, ·în<tomnai ca �n inv:enţria unui !pl'Oidus tehni·c, de un fel m e c a •n i •C, - arcolo, deoarece g1indrul este, pvezentat numai într-o -seri·e .de s e rn n •e abstrarote, iwlat·e, nu :într-'o IJ:)lăs­mui�re :concretă, aici, fiindcă e1 are llln oonţi.nut .mecanic ; şi modul de a produce atare lucruri , ca lucruri, aparţin înde-

106

�nării obri·şnuite. :Intre extremdle operei de artă :şi a!Le pro­ducţiei meş'teşugăr;eşti s-e :găsesc 'de .aJt:t1dl rpulllote de trecere care au iÎn :Sηne cind mai lllllilt, dnd mai !puţin, din unul (SaU din •celălalt

� 69

întrucît .cel ce achiZiiţionează un atare -produs .posedă, în exempla·rul :p a -r t ·i c u ,1 a r, :întreaga .folosinţă IŞÎ valoare .a aces­

tuia , el este idt1plin şi lliber posesor al acestuia ·ca ·exemplar ·sin­gular, ·deşi cel :ee a •compus o Slcriere �Sau .c.eJ rcare .a inv•entat produsul tehni•c, rămîne •P�'DpfÎ.etar al .fel'llllrui �i modului ,g •e n e­r a 1 .de a muJti,pLica produse şi •lucră·ri, .deoarece el nu .a alienat nemij:loci:t acest fel şi procedeu geneml, clar .şi ,J-a :rezerv;<>.t ca

fiind o exteriorizare proprie.

••

Ce •e ,:;mbstanţiad ,în ldm:lptul ISCr�itorului /Sau a:l inv•enta­torului nu t11ebui·e căutat mai &ntWi 1in 1f<l!pltul !Că •eli, :in mo­mentrull alienărl-i ex,emtplaruil.W .singular, pune vo1untar c o n­d i ţi a fCa •J>OS�bi!li•tabea <i.ntraJtă ,astfel •În posesia a1J.tuia de a produce :şi -ell aourn atare ,prod'l.me .ca lluoruri rSă nu devi e rpro­prietatea celuilalt, ci să rămîie proprietatea descoperitorului. Prima int:nebare -este !dacă o atare 1s�ara�e ]ntne ipi'qpri·etatea lu.cr.urlui .şi IPOsi:b�IHatea, ,dată •o dată 1cu el, rde a.J} 1procLuoe de asemenea, •e&te ·În •C0111Cflpt aldnn�sibillă, şi dacă ·ea nu rsUJprimă d�ina şi hbera tpropnietate (§ 00), rtn rprivinţa căreia apar­ţine .doar bunului .plac aii 1primu:lui !producător ,spiritu<lil de a--şi păstra pentru sine ,a:cea;stă IPOSi:bbl itate, rsau 1de a o ahena ca pe .o vailoare, sau de a nu fPUll!e :pentru ,sine, 1În ·ea, nici o vruloar.e, :şi 1de a o păTăJsi o 'dată ou 'obiectul singular. Această posibilitate are anume propriu de a fi , �n ce priveşte lucrul, Latura 1prin care ace.«ta .nu este nuanai o 1posesie, 'C·i un 'C a p i­t a !l .(a :se vedea mai jos § 1 7·0 IUJtm.) , aşa �ndt aoesta constă în modull 1pa>rtkular al �ntrebuinţării ex;to:r;ioane ce :Se dă ,lu­cruLui şi ·f'!Ste .di�erit ·.şi .separab�l .de ,Jnt�ebuinţar.ea ,pentru car·e lucrul ,este nemijlocit dest�nat. '(Nu �este , cum ,s•e spune, o astfel de accesio naturalis cum e joetura.) Deoarece deci dife11enţa •cade ·iln 'ce este p11in natura sa ,divizilbUl, ,î:n Jntre­huinţar:ea ·ex'ttlrioad, pă:strar.ea unei rpărţi dnd '0ea1laltă parte a ilntrebuinţări·i e5te alienată, nu este reSJtrkţi a runei s:.tvera­ni tăţi , hpsită ,de utile. - .Cer inţa pur negativă, dar pr:nw oerinţă a ştiinţelor .şi antelor, este ·de a ,asi,gura 1pe acei a .car� lucrează în ele ·împotriva 1f u r t u .l u i ·şi :de a 1le acolfda -pro­t.ecţia proprietăţi'i .lor ; după cum prima< şi :Ce::J. mai ·�mporb.ntă cerinţă a comerţului .şi industriei era .de a 1Le as igur.a 'contr:t hoţilor .de ,drum. - Întrucît, pe de altă !Parte, .prod.usul spi­ritual are determinaţia de a fi sesizat ·eLe al,ţii ,şi de a fi in­su.şit de �repl'ezent:.l!'ea, memoria, gîndirea 1lor ebc. iar eJqpri­marea lor, p!'in care ei fac ca ceea 'Ce au ,î n v ă ţ a 1t (•căci a învăţa nu îns·eamnă doar a 1nv�ţa pe dinafară 'cuvintele prin memori·e - g;îndm]l,e aMora pot ,fj sesizate .doar prin gîndire şi această @lndire ·din nou esbe .şi ea !învăţare) să .fie in acelaşi timp un 1lucru a 1 i e n a h i ,1 , <�Jre intotdeauna uş.or o f o r m ă ,proprie, aşa :încît ei :consideră ·capacitatet:t care izvoreşte din a�ceasta ·ca fiind proprietatea ,lor ,şi IPOit reven­dica pentru e i dreptul unei atare producţii . Transmiterea ş tiinţelor :în genere şi îin ,specia�! activitatea determinată din

97

învăţămînt este, q>rin sco.pul şi ,datoria ei (în .special în ştiin­ţele pozitive, •in înviţătura unei his-edci, rîn j u.rtsp.r.udenţă etc .) r e p e t a r e a unor gtîndmi hine ISta.biJi'te, dej a .exrt:er.iorizate şi Juate din afară ; deci .şi în scrief1i calle au ·ca ·se� această Îlnvăţare şi !Propagarea .şi -răspîndirea �tiin�elor. In 1oe măsură

108

f o r m a ·Ge .rezuLtă din •Cx:beriorizarea r-epnocLucătoal'e 'trans­f.ormă .comoara ,şti inţiHcă 'dată, ,şi 'În ISIPecia�l iddie acetlor altora car>e .sînt încă în prO!Pvietatea eXJterioară a pnodlliSelor lor .�iritua�1e, î·nLr-o proprietate i!ipirituaiă !SjpCC ială aceluia care o repmduce şi îi rdă .acestuia aSit�dl rdr.eptul să o �i facă proprietatea r!ui exterioară tsau nu, - 1În ICC mllisură o atare r�pertare într-o operă rlirterară devine un p il a g i a t nu poate �i indicat •într-o .d�terminare precisă, .şi .deci ,fixat ,în mod j.u� 1·idic şi legaL De ·aceea plagiatul ar trebui să fie şi o chestiune de o n ·O a r e ·şi ,să :fie Îimpi·ed�cat de •către aceasta. - Le­gile împo.triva c o n t r a -f a c e T .j i 1li t·erare �şi ating 'deci

:d�f!l:[' .1:tr:o a�

ifc�ă

a j,�����id'�ă�r��a�e{o�c;ti�t��uJ��i�Ită�

Uş.minţa de a ,găsi în m10d inten�ionat ceva 1de >Soohillllihat �Sau o mid .modificare într-'O ��]inţă ,largă, ,într-,o �teorie <CUiprin­zătoare .care este opera ailtuia, sau .chiar imiPosLbili"ta�tea de a rămîne .în expunerea a 'ce e prezJeilltat ,Ja cuvinto1e aut·orul,ui, duc pentru sine, 1În afara ,scopurilor part�culare pentru 'care o at<rre repetane ·este necesară, ,Ja multi.piidtaJtea inf·inită a sch ii111hărilor , -care impr1mă 1propridă-ţii ,SJtrăine stamJp i.Ja mai mul1 sau mai puţin 'Sll!Perfici.ală că este a s a - .î ;r. .s ă .ş i ; este ceea ce arată ISUteile de wmpend·ii, �extrase, colecţii etc., că't"ţi de ariotme�id, geometri i, .scrieri 'de ·edifi-care etc. , dl.l!pă cum orice sdntei·ere a .unui jurnal 'orit�c, alm3'!1ah al muze� lor, Lexi,con de convensaţie etc. 1poate ,fi Dt.jpeltată imediat rSUb acelaşi titlu sau 1SUJb un titlu 1Sdhimba.t, dar poate fi pr.ivi tă ca ceva original ; - astfol dşti.gul ,pe 'care .scriitoml sa-u ,în­treprinzătorul •car·e .l-a găsit 'Şi�! pnomitea •din cw-era ,sau in� � 69 ventia sa .este uşor ·redus Ja neant, -sau :.căzut !Pentru .arnhii sau ruinat perutru toţi. - tn ce priveşte !Însă e f e •C t u 1l o n o a: r .e i .faţă de p 1 a g i a t, ·tt'ebuie 1remat'cat că .expre-sia de pl a.giat sau .chiar ·de h o ţ i ,e i n ·t e ll ·e 'C t u .a .J ă nu mai oste auzi,tă , fie că onoarea :şi-a avut efectul de a dimina plagiatul , sau că .aces�ta- a rfuJJcetat să fie ,contra onoavei şi d seUII:imentul în această privinţă a ,di�ărut, fie că o .mid in-

98

ten-;enţie şi schimbare a unei .forme ·exterioare este :socotită atit d·e .mU!lt -ca fiillld ori.gimillitate .şi producţie ootonomă, înoÎit !IlU Jasă ca grilidul unui ·plagia:t să 1s.e rrnai naocă.

§ 70

Totalitatea c ·U p r i n z ă 1t o a r e a activităţii exterioare, v i a ţ a, nu este 'ceva ·exrterior ��sonalităţi·i , .care este ea-'lnsăşi .,a c e a s 1 cr" IŞÎ n e m i j J o c i ,t ă. Allienarea sau sa.crif1carea vieţii este dimpotrivă contrarul, ca fiind existenţa acestei per­.:-onalităţi. Eu nu am deci absolut nici un d r e p t la acea alienare şi numai o idee etică, ca fiind aceea în care a c e a s t ă personalitate singulară, n e m i j l o c i t ă, este în sine absor­bită şi care este puterea ei r e a 1 ă, are un drept asupra ei ; aşa încît, la fel cum viaţa ca atare este nemijlocită şi moartea este negativitatea n e m i j l o c i t ă a acesteia, de aceea ea tre­buie primită din mînă străină, din afară, ca o cauză naturală sau in serviciul unei idei.

Adaus. Persoana '&ingulară este des�g.ur ·ceva subordonat care trebuie .să .se dedice ·întregului ,etVc. Oî·nd statul cene de aceea v-iaţa, •individul otrebuie să o dea ; da·r 1poak omul să-,şi ia sirng;ur _v;iaţa ? Pmem privi b îruceput sinuciderea ca un act de ·curaj, dar ca un ·curaj rău, al croirborilor .şi <Ser:v.itoarelor. Apoi, .ea poate Ji priv·ită iarăl.ş.i ·ca o neno.ITO!C�re., Ja <::a:r;e duce 110 destrămarea .interiomLui, daa- .întrebare<"f ,pnintCirpală ·este : am eu un drept în acea.sltă rpriv-inţă ? R�unsul va fi că .eu nu rsînt stărpîn, ca fi·ir»d acest .indiv�d, rpe viaţa mea, d:ci totalitatea c::u­pri-nzătoa·re a adivirtăţii, vriaţao, am eS�te ceva ·exterior faţă .de pensonrulita.te ·care este nemijriocit ac·ea.sta ,Jnsă.şi. Dacă vorbim deci d�pre un dn� pe •Care pensroana r�l are •aJSU[pra vi·eţii ei, aceastce ,este o :oontradOCţie, dki ar Însremna rcă rpersoana are un drept asupra ·ei. Ea nu are .î:nsă aoest .drept, că:.ci ea :nu ,stă dearsupra ei şi no ,se poate judeca. Dacă Hercule rs-a .ars, dacă Bru·tus .s-a aruncaJI: în .s:mi.a lui, aceasta este -compor.tarea erou-

99

lui faţă de pensonaditatea 1sa ; dar, dnd ®e vonbeşte de:wre dr<'!P­tul .s)mplu de a s.e omorî, atunci a>C·esta poate fi refuzat ohiar eroilor.

TRECERE DE lA PROPRIETATE lA CONTRACT

§ 7 1

EJdst,enţa-1n-fapt este, 1ca fiinţă determinad:ă, prin esenţă fiinţă pentru al},toeva (a se rvedea obs. 1la § 48) ; ,pr�ietwtea, pe latura că ea este o existenţă ca lucru exterior, este pentru alte exteriorităţi şi se află în legătura acestei necesităţi şi contingenţe. Dar, ca existenţă-in-fapt a vointei, ea este, ca pentru aJtceva, numai p e n t r u v o ·i n ţ a unei ,al]_ te rper:soame. Această relaţie de 'la 'VIOÎnţă .la voinţă es.te terenul propriu şi adevărat în 'care libertJJtea ar·e e x i 1S t e n ţ a - ;î n - f a p t. .A!oeaSită media:ţie, -d�pă •ca.re propriet•atea se dobîndeşte nu nou­mai .pmin in�enmed-iUJl unui lucru şi al 'V"Dinţei mele subiectiv-e, ci deopotrivă ,prin mijlocirea unei alte voinţ-e, ·şi, ,jn conrsetcinţă, o am 'ilntr-o voinţă ·comună, formează sfera c o n .t r a c tu 1 u i.

Este, prin raţi.une, ·tot atrt de necesar ca oamenii să intr.e rn relaţii de conbract - a dărul, a .sch�mba, � nego-cia etc. - 'cum eSite de a poseda pn:)lpri.etate {§ 45, obs.). Dacă pentru wn:ştiinţa l'Dr, nevoia ,în genere, dor�nţa de bună 111 stare, utirli.tatea es-te •Ceea ce Ji duoe rla 'contract, apoi ân sine este raţiunea, anume i'deea ex;i.&tenţei-�în-fapt rea�le {adică dată numai în V'oinţă) a pensonaHtă'ţii ,JlJbeve, - Contraotul ,pr-e­supune rcă <tJcei oe<tre-l .fac se r e c u n o 1s c ca .pensoane .şi .ca fciind proprietari. Dat fiin'd că oeontrarotul este un ·rmport ari s.pirirtului obiectiv, mDmentuil reounroaşterei -e·ste deja cujprins şi p-reSUipUS în el (§ '35 ; 57, remar.ca).

Adaus. -în reontract, eu am pro,pl'ietate prin voirnţă co­mună ; este anume interesul raţiunii, .ca voinţa subie-ctivă să devi,e mai generală şi să se nidice J� această r.ea1izare. ,Determi-

100

-narea a c .e s t e i voinţe rămîne deci în contrad, .da.r in .comu­n�ta1e .cu o altă v:oinţă. Voinţa univer,sa..Jă in �chirrnlb <l!pare aioci ntJmai in forma .şi .sub chipwl comunităţii.

S E C Ţ I U N E A A D O U A C O N T RA C T U L

§ 72

PI'Oiprietatea, a droi 1 a: t u r ă a existenţii-in-fapt, adid a e x t e r i o r i t ă t i i, nu mai elSte numai un luc.ru, d ·conţine în sine momentul unei voi,nţe (,şi IPT�n aceasta a und wlteia), se stalb�leşte :prin c -o n t r a c 1, ca fiind pmcos.tlll .în ,car,e .se înfăţi­şează şi se mi}loceşte contradicţia de a- f i şi ,r ă m ,î n e ·pentru

mine proprietar, exdludînd cealaMă voinţă, .î·n 1mă,sura -În care,

într-urn a.ot ,de voinţă âdenhc ·cu al ·celuiiarlt, eu încetez de a fi proprietar.

§ 73

Eu nu 1pot numai (§ M) ,să.,mi a.lienez ,o propri etate -ca pe -un lU!C!1U exterior, ci 't r e b u i e, prin �concept, să o a1liniez ca

112 'PrCJlPrÎ.eta:te a .mea, pentnu ca vointa m e a, .ca e x i .s t e n 't ă ­î n - f a p t, să devie obî.ectîvă. Dar, prin acest moment, voinţa mea, ca fiind a�lienată, este în acelaşi t�mp o .a 1l 1t a. Momentul

acesta a'Şadar, 1Î<n •Cal'e aceaJstă necesHate a ,con:ct:Jptului este reală, este u n .i t a t e a unor vointe .deosebite, ,în .care :deci se .pierde d�fer.enţa şi ·caracteml .lor .pleopriu. Dar .în a<:·eastă �dent1tatte a Vloinţei .Lor ,este ,cUJprins (la ooest nivt.U) ,şi Japtul !Că ,Heca.re din­tre ol·e es.te n ,e i d e n 't i c ă cu :ceallaJ11tă ,şi d rărrMn·e pentru sine o voinţă proprie.

101

§ 74 Ac-est raport este rp:rin urmare mij,looinea unei voirnte care

rămine identi-că in ,distingerea ahsolută a unor p�Qprieta.ri ex.is­tînd pentru ,sine, şi IÎMeamnă că fiecar.e, prin voinţa sa şi a ccl.ruhlalt, Î n >e e rt e a z ă de a rfi prC��priet�, r ă rm î n ·e şi d e­v i n e propnietar ; - mediaţia v-oinţei, de a r·enunţa la o pro­prietate, ·şi anume Ja una singrulară, şi a voinţei de a a.<JCflpta o a.tarre ,pnllprietate, rdoci pe a unui altul, şi anunne in Jegătură identică că una din voinţe .ajung,e J,a hotă.rîre numai înrtrudt este dată ceaJaJtă v:oinţă.

§ i5

Deoarece ·cele dl()uă părţi contractamte se rapCIJ'tă una la aHa ca per.soane nemijrlocit .ind·�endent.e, contradUJl emană : o) din ,J .j b e r u 1 - a rr h i t r u ; �) voinţa identid, oare prin contract Înitră în .exi�tenţă, este numai voinţă p u .s ă .prin e rl e, aşadar numai c ·O m .u ,n ă, nu În şi ,pentru sine univer.sală ; <) obiectUJl ,con1:radului 'este un lll'cru ,s 1i n ,g u l a ,r, e x 't ·e r i o r, căd numai un atare este 'supus ,s·iflllplului Jm .liber-arbitru, de a-d a.liena (§ 65 şi urm.).

C ă 1S ă t o ,r i a nu .se poa�te deci subs,uma sub conct�ptui contractului : această subsumare .este fălcurtă - •În toată w­ş.inea ei, trebuie :să o s:punem - ode dtre Kant (Principiile metafizice ale .doctrinei dreptului, p. 106 urm.). - Tot atî·t de puţin na,tura s t a t u 1 u i stă înrtr-o .relaţie ·contractuală. fie că statrul este privit .ca oo 1Con:tmrot al 'tuturora cu to�i sau 113

ca un contract al a'oestor 1toţi ·cu prinţul .sau cu .guv.ernul. -Ame5Jtecul acestuia ca .şi ari -rapor.turiilw proprietăţii private în ·genere în r<l!PorturiJe de stat a adus ,oetl·e mai ma·ri ·confuzii în dreptul ,pu.IJIJ,ic şi în reruHtate. AJ�a după .cum <În perioade antePi'Oare drt'lptu.ri•Ie !Statului .ş.i oMi.gaţi·il·e statului erau .pri­vite şi afirmate ca o .nemij,Iocită propriet<�Jte priva1:ă a unor

102

indiv·izi parbkulari .contra d:reptului ,suveranului şi a�l .sta­tului, tot astfel, i1nt1t-o mai nouă ,perioaidă a ti�uiui, rdrep­turiie suveranllllui şi aJe statuLui au fost .considerate 10a fiind obiecte de contract şi fondate de .el, ca ceva dua.r c Q m u n roinţei ş i ca rezult<rt al 1liberului a.nbitru aJ. ·Ceilor uniţi în­tr-un Stat. - Oridt rde dirfei'ηt.e ar .fi, rpe de o pa.Jite, a"oes!e do.uă punote de v;eder·e, ele ,totuşi au Jn COIIUUn că MI trailLS­portat caracterele pi'Icwri·etăţii privat·e rîntr-o rSferă ·care e de o nalrură cu .totUJl .d�feJrită şi mai inaită . . (Vezi mai jos eti­cul .şi .statul.)

Adaus. t,n tLIDIPUI'irJe noi a �ost bine privi•t f�ul de a Vledea statul ,ca un ·contract al tuturora cu to�i. Toţi ar încheia - a.-,;a se spune - un 'oontraat cu suveranUl!, şi .ace:>ta iarăşi ·cu supuşii. Acea�Stă pă11ere provine de acolo că, ,în mod rsuperlfi!Ci,al, este g;îrndită doar o .s ·i n g lll r ă unitate a unor •voinţe diferite. ln .contrad ηnsă .sînt d o u ă .voinţe .identirce, ,ca,11e sînt amîn­două persoane rŞi v.or să rămînă prCJipnietari ; contractul rpleacă asbfel de .La .li-berul a1.1b-Îitru al per:soanelor, <Şi aces�t pu111at rue lp'le­care rcă.să·toria ÎlÎ are în comun cu ·contraduJ. În rce prive�te însă sta?UJI, acea.sta este cu totud aJlrtJfetl, .c�ci nu s,tă Ja .bunul l}llac al i.ndiviidrulrm de a se delSjpărţi de sta:t, întmo]t .eşti deja rcetăţean aJ} acestuÎ'a ,pc ,latura naturii. Menirea raţion;ilă a omului este ca el să �trăiască -În stat, ,şi, d3ică nu este înd dat nici un stat, atunai -es.t·e dată cerinţ<r raţiunii ca -el ISă .fie fondat. Un Sltat tre­buie tocmai să ·dea permi'S-i:unea de a .intm rrn al sau rde a-l pă­răsi ; aceasta nu d�pinde deci de liberul anbitru al indivizilor şi statul rm este aJStf.el fondat pe ·contraot, care .presupune liber­<tf1birtru. Este fad!s oînd tSe ��pune că ar sta .la bunUl! 1plac al! tutu-

114 rora .să înt·emeieze un •stat ; este mai degrabă ah-solut necesar pentru fiecare ca ,eiJ să fie î.ntr-'Un stat. Marelle p.mg.res .aJ{ sta­tu�ui în tirm!Puriile mai nQÎ reste că 3Jcesta ·rămîne rscop în ş i p-en­tru sine şi că nu poaJte fiecare să rproce'dez.e în rarport -cu el, ca în eVlllll mediu, după sti1pu:laţia sa parti·rulară.

§ i6

Contractul este f o · r .m a 1, i n măsura in car,e ambele con­simţăminte prin .care se stahJleşte voinţa ·comună, .momentUl ne-

103

�ativ aJ. a!lienării unui Jucru şi nll pozitiv al primirii acestuia, sînt reparti-zate cel·or doi contradtanţi, - re o n 1t rr a c t ,de do­n<fţie. - Dar ·dl poate .�j numit re a l, cînd f i .eca r e din cele d o u ă vointe contraJCtam1e este totruiitatea acestor mo­mente mij 1odtoare, aş.a�dar cum devine şi, deopotrivă, rămîne proprietar, - c o n Lr a.c tu,'l d e S'C h irrnb.

Adaus. Contractului ii <l!parţin .două .consimţăminte asupra a OOuă lucruri : eu vreau ;mume să dobî111desc şi .să părăsesc o prqprietate. Contradul reali -oste acela in care fieoare .faJCe totul, renunţă 1a proprietate şi o dDIJîndeşte, şi, în renunţare, rămîne propPietar ; contractul formall este acdla în ,care ·numa�i unul do­bîndeşte sau renunţă b proprietate.

§ 77

Intrucit ,jn contmduil real -fiecare păs.trează a .c e e aş i proprida,te cu ca,re ·el intewine -şi .la .care el totdeod<ltă renunţă, se ditstinge acel element care rămîne i-de n t ic, 'ca fiind pro­prietatea ex:i,stînd în ·s i n e în contract, de .lucruritle exterioare cane ·ÎIŞi s.ohirnbă în acttnl. de .sah�rnb rpro;prietaml .Iar. Alc.ell ele­ment este v ari o a r e a, în care obiectele ·oontnaJOtuaile sînt e .g a 1 e unele cu .wltde, cu toată diferenţa calita6vă exterioară m a lucrurilor, este u n i v e r s a 1 u 1 lor (§ 63).

Determinaţia d o laesio enormis S\JtPirÎmă indatoririle c�rinse $n conltraJCt �şi are .deci izvorurl în conoe.ptul cont:rac­butlui, ·şi, în mod pantkular, în moonenturl potrivit căruia .con­bractantUJl, prin .altienavea propri·etăţii ,satLe, r ă m 1 n e p .r o­p r i e ta .r şi, mai precis, în a·c·eea.şi •Cantitate. Lezarea însă nu este numai ,erno11mă (ea este luată ca atare dnd ea depă­şeşte j umă t a t e a valori�), ci i n f i n ită, atunci dnd printr-un oontract sau ·o stîpula�be s-ar .fi consimţit la .a�Ji.e­naTea unui brun i n arl i e n arb i !l (§-66). - O s t ipu�a ţ i e se deosebeşte de altf<dl de cO'ntrad, ma�i întîi JlrÎn ·wnţinutul ei, deoarece ea jnseatmnă o par,te oarecare sau un moment

104

singular al 1tntreg'llllui contract, apoi fiiOOcă ea este stabilirea f o .r m a 1 ă a acestuia, cum se va v.erlea mai dqparte. Ea conţine, pe latura d.intîi, doar determinarea formală a con­trad.ului, a«�tarea de către unUJl de a ind�lini 'oeva şi ac� ceptarea celuilalt de a primi acest lucru ; de aceea ea este socotită între contradei·e u 11 -i !l :a t e.r a� e. Lmpărţ�rea •coo­tractelo.r in uniilatera:1.e şi biilater(ljJ.e, ca şi rulte Î[ll\păr.ţiri alle acestora în drept'Ul roonan, sînt în ipar.�e a�lăJturări super�i­cia•le, făcute ,dintr-un .punct de y;edere .singular, adesea exte­ri-or, ca acela a! fonrn.a:lită-ţi1or lor ; în parte, ele amestecă îrrilre aJltele dete.rminaţii ca!"'e [pTiwelSIC natu-ra .contraotului în­suşi şi determ-inaţ.ii care se rapor.tă doar ,Ja procedură (actio­nes) şi la efectele juridice după legea pozitivă, şi care adest'a tşi au originea in cir·cumstanţe cu t{)tul exterioare .ş.i lezează conceptul dreptului.

§ 78

Diferenţa dintre ,proprietate şi .posesie, dintre latura sub-116 stanţială şi cea exterioară (§ 54), devine în contract diferenţa

între vo·inţa comună ca în ţ e J e K·e re ·şi realiz.are.:t a>e.esteia prin e f e c tua r e. Acea Î'!lJţe},egere odată stabilită este, pen­tru sine, ca diferită de efectuare, ceva roprez;entat, căreia trebuie deci să i se dea, după modul particular de e x i s t e n ţ ă al r e p r e z e n t ă r i 1 o r în semne ( Enciclopedia ştiinţelor filo­:::ofice), o e x i s t e n ţ ă f a p t i c ă particulară, în expresia stipu­

lării prin formalităţi ale g e s t u 1 u i şi ale altor acţiuni sim­bolice, în special printr-o declaraţie precisă, prin l i m baj, elementul cel mai demn pentru o reprezentare spirituală.

Stipularea este, după această determinare, anume forma p.ri.n care .conţinutul î n .che i 'a t .în contract î.şi are exis­tenţa sa în fapt ca ·Ceva .mai întîi r e IP r e z e n t a t. Dar reprezentarea nu esk decit fol'mă şi nu are sensul ,că, prin aceasta:, conţinutul ar fi incă ceva subi.ectiv, de dorit sau de

voi<t aşa sau aşa, ci oonţinut:ul este încheier-ea adusă la Jim. pl·iniue de voinţă în această .privinţă.

Adaus. Aşa cum în studiul despre proprietate aveam deooebil'ea între ce e substantirul şi ce -e numai exterior, tort: aşa, în conttr.act, avem di,fer.enţa între v-oinţa •oonrună, .ca înţel�e:re, şi -cea IParti•cUJiară, •ca efeduare. In natura contradllllui stă ca atH voinţa comună, clt şi cea rparti:cU'l<tJră, 1Să 1se exltel'ioriwze, deoarece aki voinţ<f se rarPortă la voinţă. lnţel.egerea, car.e se manifestă într·un ·semn, şi efectu.area <SÎnt de iliC·eea, la popoa· rele culte, separate, în timp ce la popoarele primitive de pot să coincidă. I'n păJdurHe din Ge)"'J,on rSe găseş.te un ,pQpOr care .pra'C· tică •comerţul, ca-re·.şi depune proprieta�tea -sa şi aşteaptă liniştit ca ceilal,ţl să vie să o pună în faţă pe .a .Jor : aki dedlarar·ea mută a voinţei nu este .deosebită de ef·ectuare.

§ 79

Stipularea cuprinde latura vointei, deci sub s t a n t 1 a· 111 l u 1 juridiwlui i'n contract, faţă de ca:re ,posesoia, ce .se meu."lţine în:că a�tîta dt contractul nu este în.d.eplinit, nu este p.en:tru sine decît exterioJ'Illl, avîndu-,şi destinaţia numai �n acea latură. Prin stipulare, eu am renunţa� la o ,pr�rieta,te şi la lib.erul arbitru i!s.Upra ei, şi ea a dev·enit dejoa p r .o p r i e t a t .e a aI-t u j a ; sîn:t deci ju-ridi,c oblligat prin ea, în mod nemij,Io·cit, Ia e x e c u t a re.

Di-ferenţa dintre o simplă !pllomi.sîune şi un contra,ct stă in aceea •Că în prima ceea ce v:r;eau să dăruiesc, să fa�c, să execut, este exprimat oa ceva v i i t •o r şi rămîne încă o de· terminaţie s u b i e 1C .t _j v ă a voin�ei meJ.e, pe .care eu pot deci încă să o madific. Stipula�ia contradllllui, din •Contră, este deja ea însăşi exi.st.enţa·,În·fapt a hotărî.rii mele v;oluntare, în sen'3ul că prin acea.sota eu aJi.enez lucrul meu, .că el a încetat acUJm să fie .propri.etatea mea şi d il .roounoSic chiar de acum ca Ei,ind prQprietatea- al·tuia. Di'Sitincţia ·mmană .Între pactum şi contractus este d'e o rweţă proas-tă. - Fi .ch t -e a făout Aa,tă afi.rmarea că o b 1l i g a ţ i a d·e a respecta wntraotu:l au î n c ep-e pentru mine decît o dată 'cu execu.tarea i n c ·j. p i e n ,t ă a celui�aoJ.t, căci inainte d·e executare aş fi în necu-

106

noştinţă dacă celălla�Jt a loat ·În serios <��f,inmaţia .sa ; obligaţia, ·trnaintea execuţi-ei, a.r �� d-e aceea numai m o r a 11 ă, nu ck natură juri'did. Dar exiPrimarea stiputaţiei n.u oote o ·e:x�pri­mare oarecare, ci <ecmţine voinţa IC 10 m un ă ajlll'Illsă Ia rea­,Lizat"e, din •Caore bunul plac aJl .d i IS 'P •o z i •t i e i şi all modificării ei s-a �rirmat. Nu etste deai vot1ba de ,pooiJbillirta.tea oa celă.:. .JaM, în mod interior, să .fii f'Ost sau să devină aJ!tfdl jntenţio­Il'3Jt, ci dacă el are d:repl'Uil la aceasta. Ohiar daJCă cdăJlalt înce:pe să execute, Îlmi răJmţne mie de�tr:ivă bunul <Jdoc aJl injustiţiei. Acea qpÎini·e �şi arată de î111d:ată nean'IJuil ei, p11În aceea că ju·stetea contractului ar .fi situată rPe .reooa infinitate,

pe procesul la infinit, pe i nfiinita divizibilitate a timpului, a matef'iei, a faptei etc. Fi i n ţ a-î n-f a p t pe care v o i n ţ a o are în forma:li.smUl ge�sturHor sau in limbajul determina•t .pentru ·sine este deja exirstenţa •Sa .completă, ca f�i.nd intelec­tu<lllă, faţă de 1care executia nu este de�rut urmarea lipsită de autonomie. - Că de altfel î-n drepilul (p•ori1tiv se gă:oos.c aşa­zi,se c o n t r a C•t e r e a 'l e, �re deosebire de aşa-numttde C{)ntracte c o n :s e n :s u •a il .e, în sensul că p:rimcle ·sint privite ca .perf,ect va1J.a�bhle numai atunci .aind executarea !1eaJlă (res, traditia rei) se adaugă consimţămîntului, nu schimbă nimic d-in sitruaţie. În pwte, a-ceLea siDt •CazurÎ'le particulare În care abia <tJceastă pre.9ta·ţie mă !PUne în .si•tu<Iţia de a putea înde­plini dion !partea mea Cllblig'1aţ.ii\.e mole, şi obhgaţia mea de a în:deptlini ·se ra.portă numai .la luoru întrucît 1-,am, primit ·În mLnă, ca ,în ce pl'irv.eşte împmmutul, corutmctul de ÎIIIlif';TU­mut şi 9-e.poz,itul (1ceea ce poate fi cazuliŞi în aolote contr-acte),­o circumstanţă car.e nu ;priv.esşte .natura mportmilo.r între stipu­laţie .şi ex·ecuţ.ie, ci modruHtăt�le execu�iei, - în parte, ,rămîne liherUJ!ui ar:bi>tpu de a stipula într-un contract, că obliga;ţia de a p�e�sta a unei ,pă11ţi nu ar .mma să fi•e conţinută in -con­tractul ca atare, ci trebuie să depindă de prestaţia celuilalt.

§ 80

C 1 a .s i fi •c a r ea contracteJ!or şi ·o trata:te adecva,tă bazată pe ea a s,pe�etlor l-or t11ebuie lua,tă nu din circuiDS'tanţde eXlteri-oare, ci din deosebirile cane stau în nabur,a .însăşi a: con­trructului. Aceste deosebiri sînt a.ceea -dintre contraotllll fonmwl şi

119 real, dintre proprieta:te şi posesie sau intrebuintare, dintre va-

107

'A oare ,ş-i lucrul s.pecitfi!C. &e zul,tă de aî.ci s IP .e te J e u-rmă t o a r e �olas�f�ca:re·a dată aid -coindde in ma.r.e cu olasilf0Caf'ea kruntiană - Fundamentele metafizice ale ştiinţei dreptului, p. 120 unm.­ş.ri ar fi de dorit de mUlt .ca rutina nbioşnuită a împărţirii contrac­·tel·or în contracte numite - 11eale şi consen.s.uaile - şi oontrade nenUilllite ·etc. 1să .fie păr&sită rfaţă ·de ·împărţirea raţ�on�ă) : A. Contract de do n a ţ i e 'ŞÎ a!ltume :

l) al unui !.ucrn, ad.evă.rata aşa-nUJmită d·o n a ţ i e; 2) î m IP r u mu t u il uniU'Î lucru, ca .donaţie a unei p ă r ţ i,

adid a unui u zaj ş.i i n t r ·e.bru i n ţ ă r i limitate a a.oelui Jucr.u, cel ce în�prlllllJUtă răJmînînd p ro IP r i •e ta r aU lucrului (mutuum şi comnwdatum fără dobîndă). Lucrul es:be aici sau un lucru .s p e ,c � rf .j •c, sau, deşi el este un atane lucru spedfi.c, -el este considerat totUJşi ca uni,vernal sau trece {.de ex. bantJl) ca fiind pentru &ine un lucru univerna�l.

3) Dă r u i r e a unei p r e s t ati i de s e r v i c i u în ge­aer.e, ·de ex., simpla păstrare a unei .pn01p6etăţi (defJoritum); -­don�ţia unui !t�cl'u cu c-ondiţia partkuiară că celăJ!alt va deveni prqprietar numai l a m o a ,rIt e a donator:u1ui, a�ceasta înseamnă în momen<tul în care ilicesta nu mai este de faipt proprietar, diS!poziţia t .e s 1t am e n t a 1r ă nu intră hn conc�ptul oontradului, ·ci preSiupune societatea civ!lă 'Şi o Iegis.laţie pozitivă. B.Co n t r a c t d e s chi m b:

I) Schimb ca atal'e: a) a unui 1 u c r u oarecare, aceasta înseamnă a unni

lucru !ipedf1,c mn.tra wltuia de a�cel·aşi fel. �) C.u mpă.r a r e.vlî n z a r e (emtio venditio); s.oh�mb al

unui ,Jucru speo�fk .contra unuia care e definit ca fiind lucml general, aceasta înseamnă care nu e luat decit ca v a 1 o a r e fără cele!.a1lte determinări Srpedfice aile întrebuinţării, - schimb 12o

<:ontm ba n i. 2) In chi r i e r e {locatia conduclio), alienare a uz a j u­

Ju i t·em:p.o r ar a:l unei .prOij)rietăţi În s.chimlbu1 unei chi r1·i, .şi anume:

108

a) a unui lucru -�

p e c i f i c, împrumut propriu-zi�, -

�) a unui lucru u n i v e r s a 1, aşa încît împrumutătoruJ nu rămîne decît proprietarul acestuia, sau, ceea ce este acelaşi lucru, al v a 1 o r i i, - împrumut (mutuum, sau commodatum cu plata unei chirii : - celelalte calităţi empirice ale lucrulu1, fie el baston, un eaJită, casă etc., fie că aste res fungibilis sau non fungibilis, aduc aJlte condiţii &pecia�le, da-r de ailtfel nu �mpor­tante. (Ca în împrumtul ca donaţie nr. 2.))

3) C o n t r a1c t de s a a ar ,j u (locatia operae). A:lienare a p r o d ucţie i mele, a:di'Că a p.reiS'tă,ri·i d e s erv ic·i u. în măsura ,în car.e anume e:r .se ,poate ailiena, pe un timp Iirn.itat sau după o aJtă mărgini11e (vez-i § 67).

Înrudit ·CU ilJCes.t fed. de contract e,s�te m a n d a •t u J sau alte contracte în care pr.estaţia se [l(mdea:ză pe caroax:-ter şi încre­der.e sau pe tarlente scuperioar.e şi în care intervine o i n c o­m e n ,s u r a b j 1 i t a t e într.e ceea ce eSite .reaJiza�t şi o valoare exterioară (:care nu se mai nume�te ai•ci salariu, ,cj o n o r a r).

C. C·om.pa·e·t a r e a unui c•o n t r a·c t (cautio)iPrÎn arna­n e t a r e.

În •COntractele în ca,re înstrăinez întrebuinţarea unui lucru, eu nu mai sînt in .posesi,a lui, dar Sηnt ·.încă propri.etar al lui {ca .în închiriere). De aJltă part•e, eu pot, În con:tradul de SJchimb, cumpărar·e .S<fU chiar donaţi·e să fi devenit p11oprie­tar, fără să fiu încă în posesie, după CUJm aoea:stă separare intervine în .priv.inţa orkărei pr6Staţii dad ea nu esote făcută d .e 1 a m î n ă J a m�n ă. Pentvu ·Ca acum îmăşi p ose.s i a reală a v a 1 o r i i , care este încă sau a devenit proprietatea mea, într-un caz să-mi rămînă, in celălalt să-mi fie atribuită, fără ca eu să fiu în posesia lucrului s p e c i f i c pe care-I cedez .sa'll care trebuie să devină al meu, pentru <IJcea;sla este n·ev-oie de un .g a j - un lucru specirf.i,c, ·care nu este însă propnieta­te<l mea decît după v al o a r e a ,pr·oprietăţii me!.e lăsată în posesie sau a proprietăţii care mi-e datorată (Mehrwert), dar care după cons-tituţia sa s.pecifi.că şi ,plllliU:l ,d-e vaJ.oa.re rămîne proprietatea aceluia care o pune Îin gaj . De aceea punerea

în gaj nu este ea însăşi un contract, ci numai o stipulaţie (§ 77), momentul care completează un contract în privinta posesiunii •proprietătii. - 1 p o t e c a şi g a r a n ţ i a sint forme .partiwlare �n această privinţă.

Adaus. ln contract a fost făcută deosebirea că prin inte­legere (!Stipulare) ,proiPrÎetatea devi·ne anume a mea, dar eu nu am încă posesi•a ei, şi aceasta UI"mează să o Gbţin de-a�bia prin efectuarea contractUJlui. Dacă sînt d·eja din ca.pul locului pro­prietar ari lucrului, a-tunci intenţia amanetă·rii este ca eu în aceLaşi tirn,p să intnu şi în posesia va.Iorii prqprietăţii, şi ast�eil chi·ar prin înteleger.e să-mi fie asigurată efectuarea. Urn fel padkular al amanetăr.ii este garanţia, prin care cineva îşi dă promi·siunea, creditul său, pentm .oeea ce urmează să îndepli­nesc. Mei S·e rea.lizează prin persoană, ceea ce în amanet·arc 5e efoctuează numai pe planul .lucrului.

§ 81

La relatia dintre persoane imediate În genere. unele fată de altele, voinţa lor, tot aşa cum ea este .j d e n t i c ă·Î n-s in c 5Î pusă de ei În contract ca fiind c o m u n ă, este totuşi ceva pa r t i c u l a r. Deoarece ele sint persoane nemijlocite, este accidental dacă voinţa lor p a r t i c u 1 a r ă este în acord cu \'oinţa f i i n d î n s i n e, care nu îşi are existenţa sa decît prin 122 cea dintîi. Ca fiind particulară, d e o s e b i t ă p e n t r u si n e de voinţa generală, ea apare în bunul plac şi în caracterul în­tîmplător al înţelegerii şi al voinţei, opusă la ce este î n s i n e ·dreptul,- este n e d r e p t a t e a.

Tr·e.oerea la nedreptate o ·iiJrmează necesi.tatea logică Slllperioară, ca moment•dle .conoe1ptului, aid dreptul î ·n 'Si 111 e sau voinţa ca fiind g·e n e r allă, şi d·r·eiPtul în e x iste n ţa sa, care ·este toomai p a .r t ic u '1 a r ·i t a 1t ·e a voinţei, să fie puse ca p e n t r u �i n ·e d·ife r i,t·e; ceea ce atparţine r e a­li t ă ţ i i a b s t r a c t e a conceptului. - Particularitatea voinţei pentru sine este .Unsă bun 1pilac şi contingenţă, .la care, -În contract, eu am renunţat numai ca bun pilac faţă de un

110

::�i.

s i n g u 1 ar, nu ctl bun p:ac şi omtingenţă a voinţei

Adaus. în contract aveam raportul intre două voinţe, ca Hind VlOinţă comună. Acea&tă voinţă identi<:ă es-te însă rrumai relativ Ul11ÎV·ef1Sială, voinţă uniV'ens.allă pusă, ş.i a.stfW înd în opo­ziţie faţă de V'oinţa parti;culară. În contraJct, în întd·e�ere, stă desigur dreptul de a •Cere ex·ecutarea ; aceasta este însă iarăşi o ohestiune a voin�ei particuilare, care ca a�tare po<rle să acţio­neze împotriva a <:e eS�te în sine. Aici işi face deci <11pariţia negaţia, care SJe gă:sea deja înainte în v·oinţa: ca fiinţa în sine, şi această negaţi·e este n e d .r e tp t a :t e a. Mersul, în g.enere, esbe de a curăţa voinţa de nemij,lodrea ·ei şi aBtfel de a f,aJCe să se de!\prindă din c ·O m un ,j t ·a ·t ea: acesteia particubritrut.ea care i .-se împotriveşte. În .contract, cei ce cad de acord păstrează încă voinţa lor parti<:ulară, contractul nu a ieşit d-eci încă de pe treapta bunului plac şi rămîne de aceea în voia nedreptăţii.

SECŢIUNEA A TREIA

NEDREPTATEA

§ 82

în contract, dreptul î n s i n e este ceva pus, universal în 123 universalitatea sa interioară ca ceva c o m u n apartinind libe�

rului arbitru şi voinţei particulare. Această a p a r i ţ i e a dreptu­lui, în care el însuşi şi existenţa�în�fapt esenţială a lui, voinţa particulară, ·coincid nemijlocit, aceasta înseamnă în mod întîm� plător, devine, în n e d r e p t a t e, a p a r e n ţ ă, - ca opoziţie între dreptul în sine şi voinţa particulară, în care el devine un d r e p t p a r t i c u 1 a r. Adevărul acestei aparenţe este însă că ea e lipsită de valabilitate şi că dreptul, prin negarea aceste] negaţii a sa, se restabileşte, - prin care proces de mijlocire a sa, de r·eîntoarcere li.t 5ine d'in negaţia sa, el se determioă ca fiind

111

r,e aJ şi v a ·lah11, în timp ce mai intîi el nu era deoîot in s i n e şi ceva nemjjrl o cit.

Adaus. Dreptul în sine, voinţa universală, ca fiind esen­tial determinată prin cea particulară, este în relaţie faţă de ceva neesenţial. Este raportul esenţei 1aţă de fenomenul ei. Deşi fenomenul este conform cu esenţa, totuşi, privit din altă latură, eil este iarăşi neconform ·cu aceasta, căci fenomenul e&Site treau:rta con�ingenţii, este esenţa raportată la neesenţial. În nedrep­taote îrusă, fenomenul -devine apar;enţă . .A(parenţa este exiLStenţa­în-fapt care e neconformă esenţei, desprinderea şi punerea goală a esenţei, aşa încît în ambele distincţia (Unterschied) este ca f,jilnd dive�rsi-tate (Verschiedenheit). AJParenţa este de<ci n.eru::le­vărul, care dispare întrucît vrea să fie pentru sine, şi în această dispariţie esenţa s-a arătat ca fiind esenţă, adică ca putere aJSurpr.a �parenţei. Esenţa a nega't negaţia ei, şi este aSJtfel ceea ce a fost confirmat. Nedreptatea este o atare aparenţă, şi, prin dispariţia ei, dTeptUJI obţine detet1minarea a ceva stabid şi v.ai.a- 12'

biil. Ceea ce numeam mai sus esenţă este dreptul în sine, bţă de care V'Oinţa parti1c\iJ..ară se suprimă ca fiind neadevărată. Dacă îna·inte el nu avea d·eoit o ,fiinţă nemijllodtă, oi devine aoUJm r e a Il, înLruoît el se re'Întoa11ce din negaţia s<r ; căJci rea­li-tatea este tllceea ce .produce un deJCt şi se menţine Îln real-itatea sa, în timp ce nemij�·ocitul e'St·e încă posi.b�l de negaţie.

§ 83

Dr�tul c,a,re, ca fiind parbrul<llr şi prin <l!CeatSta vavi.alt, prim�te, in opoziţie cu .univ,ensaEt::ttea .sa :in s in e şi reu sim­plitatea sa, forma unei a IP a r e n .ţ .e, este o atare aparenţă în pa:rte î n ,sine, a:dkă nemijlloci:t, în JParte ed este pus de -către s u b i e c t, ca aparenţă, in par.te absolnJJt -ca n ·e e xj\St ent: n·edr e p t ate ·i n v'Oil u n t a ·r ă sau c i v i1l ă, inş,elă,c i u n e şi c r i m ă.

Adaus. Nedreptatea este astfel aparenţa esenţii, aparenţă care se a.firmă ca irrd,�endentă. Dacă <��pa.renţa este numai în sine şi nu şi pentru sine, adică dacă nedreptatea are pentru mine valoare de drept, .atunci ea este aici involuntară. Aparenţa este

112

aici ·În ce priveşte dreptul, nu însă pentru mine. A doua nedrep­tate este înşelăciunea. Aici nedreptatea nu este o aparentă pentru dreptul în sine, dar se întîmplă în felul că eu îi produc celuihl.t o aparenţă. Atunci cînd înşel, dreptul este pentru mine o aparenţă. 1n primul caz, nedreptatea era, pentru drept, o aparenţă. - ln al doilea caz, dreptul este pentru mine însumi, ca fiind nedreptate, doar o apal"'enţă. A treia nedreptate este în sfirşit crima. Aceasta este în sine şi pentru mine nedreptate : aici însă eu vreau nedreptatea şi nu mă ma1 folosesc nici de aparenta dreptului. Celălatt, cel contra căruia se întîmplă crima. nu .trebuie să privească nedreptatea, care e în şi pentru sine, ca fiind drept. Diferenţa .între crimă şi înşelăciune este că în

125 aceasta din urmă mai stă încă, în forma actiunii, o recunoaştere a dreptului, ceea ce îi lipseşte în crimă.

A. NEDREPTATEA NEINTENŢIONATĂ

§ 84

Luarea in posesie {§ 54) şi ·Contractul pentru sine şi după fe1urfle .Jor partk.Ubre, mai întîi exrterinrizări ş.i urmări dife­rite al-e voinţei meie în goo,e.re, sînt, deoarece -voinţa este uni­versalul în sine, în rG��por.t cu recnnoaş·terea a>l,tora, t ·e .m e i u r i de d r e1p t. În exterioritat·ea l•or rec�l'ocă şi diversitatea lor stă că, "în .raport cu unul şi aJoela.şi lucru, ele pot aparţine la persoane d1ferite, dintl'e care, din motive de drept ce îi sinf particulare, fiecare priveşte lucrul ca fiind proprietatea lui : de unKk .r·ezulltă c oJi zi u n i J,e dr e pt.

§ 85

Această coliziune, în care lucrul este revendicat p e u n tem e i j u r id i.c ş.i care .forunează sfera p r o'c e:sel o r civile, contine •r.ecunoaşter-ea drejptWui ca fiind universal şi cel care decide, aşa ·în()Ît .lucml trebuie ·să aparţină <lceluia 'care are drept asupra lui. D�scuţia prive�te numai s uh1s u.m'a r e a lrucrUIIui sub prqprietabea unuia sau ail·buia; - o s i mrp.l ă judeca,tă

113

n e g a t i v ă, în care, in predicatul «al meu», este nega.t numai particuiarul.

§ 86

ln ce prîv.eş.te pă.rţile, h eie recunoaşterea dreptului este l.egată cu i.nter.Me partJi.cuJiai'e opus-e ş.i cu opinia .partDculară.

Contra acestei a p are n ţ e apare totodată, în a p a r c n ta î n s ă şi (§ anterior), dreiptul î n s i n e ca fiind reprezentat şi ceM. El nu este insă mai .întîi decît un <�t r eibu-i e», dki vo­inţa nu -este ind dată ca o voinţă ce s-ar fi etiberat de nemij­locituJ interesului, .care, ca fiind particulară, şi�<rr da ca scop voinţa universală ; aici ea .oote î·ncă determinată ca o re<lli�ate 126 recunos.oută, faţă de care părţ�le ar tnebui ;să rermnţe la părerea şi in1ereseJe lor pa11biculare.

Adaus. Ceea ce este în sine drept are un temei determi­nart, şi nedrf1pta:bea mea, pe care eu o susţin ca fiind drept, eu o apăr tot printr-un temei. Este natura finitului şi parhoolarului de a lăsa loc con.tingenţclm ; coliz.juni hehui·e deci să s-e intimple aiiOi, căci >SÎntem ai·ci pe tre�a finitulul. AJCeaSJtă ,primă nedi'ep­tate neagă numai voinţa particulară, î.n timp ce dreptul univer­sal este re51pectat, este deci cea mai uşoară nedreptate Jn genere. Gînd eu spun : .de&pre un trandafir că nu e roşu, eu recunosc totl!.Ş'i încă că el are o ·culoa.re, doci nu contest genul, ci neg nu­ma·i parfi.cula:rul, roşu!. La �el este aki recun{}scut dreptul : fiecar.e pe:r;soană vrea ce este dr<:Wt ş.i vrea să i se dea numa·i ce este drc;wt ; nedreptatea ei stă numai în wceea că ea men­ţine ca fiind drept aceea ce ea vrea.

B. INŞELĂCIUNEA

§ Si

Dr·eplrul i n s in e, în dilfeDooţa tui faţă de drept ca parti­cula.r şi ex istent�în-fa.pt, este determinat ·Ca o e x ig e n t ă,

114

anume ca Hind esenţiaJliUJl, însă totodată n uma i ca o exi­genţă, şi, pe această latură teeva pur subiectiv, deci neersenţia;J şi nru:mai a.parent. Astfel uni·ve11srulrul, redUIS de voinţa p<lrti.culară la ceva ce doar apare, - mai înt'ii in con�aK:t mdus la wmu­nita:tea doar exterioară a voinţei, este î n� e ,{ ă.c i une a.

Adaus. Voinţa particulară este respectată pe această a doua treaptă a nedrQPtăţ·ii, ăa;r drQPtul universal, nru. Îrn înşelă­ciune, vointa parti'Dulară nu este vătămată, întrucît cel'llli înşelat :i se impută d ·este dll!Wt ce i se înrll�lllj}llă. Dreptul cerut este

127 deci pus ca ceva subiectiv şi .pur apa·I"ent, ceea •Ce constituie înşelădunea.

§ 88

În contract, eu achiziţi•onez o proprietate .pentru ca.Htă,ţi•le particllllare a1Ie l:ucrului, şi, în ;oce1aşi tirr![p, în ce priveşte uni­versalitat-ea sa interioară, pe de o 1parte după v a .J o a r e a ei, pe de a.Jtă pa!lte ca provenind din ,p .r o0 p r i e �a t 1e a altui&. Prin bunllll _plac aJ! ce:luidaJt, poate să-mi fie prezentată o faJ1să <llpa­! enţă i n a.cea�!>l:ă .pr-ivinţă, aşa i111cilt, illt pri>"eşte contradUJl c<r liberă învoi.re a schimbului as�pra a\CietS.tu•i l.uc:rru, în ce pn­v.eşte SlingUJlaritatea sa n e mi j l o ,c irt: ă, el -î·ş.i are just.eţea sa, În6ă lipseşte d·intr-·însUtl latura univ•ersalw!ui ca-re este î n .sin e. (judecata infinită, după ·ex'Prof.\'iÎa ei ·pozitivă .sau 5·emnificaţia identică, - a se vedea Enciclopedia ştiinţelor fizofice.)

§ 89

Că în contra acestei a•cce;ptări a lucrului ca fiind numai acesta: şi faţă de voinţa ce se întemeiază pe pura opinie şi pe voinţa arbitrară, obiectivul adică universalul urmează să fi,e pe de o parte, recunoscut, ca v a 11 o a II" .e, pe de all:tă parte

115

să fie valabil cad r'ept, iar pe de rultă parte că hberul <l!r·bi­tru subi-ectiv, opus .dreptUJlui, să fi.e suprimat, - este aici mai întîi n:uma,i o ex'i g enţă.

Adaus. în ce priveşte nedreptatea civilă şi inocentă nu este aplicată nici o pedeapsă, căci eu nu am voit aici nimic îm.potri.va ·dreptUJlui. Din contră, ·î.n înşelăciune, intervin pe� depse, fiindcă aici este vorba de drept, care a fost încălcat.

C. CONSTRINGEREA ŞI CRIMA

§ 90

în faptul că în pNpri,etate voinţa mea se situează într-un 1 u c r u e x t e r i o r, este implicat că ea, tot aşa după cum este reflectată în el, este prinsă in el, şi supusă necesităţii. Vo­inţ<t poate, în par:te, su�eri în g e.nere �n aaasta o v i o 1! e n ţ ă, în parte poate să i s-e imp-ună prin forţă, ca condiţie a unei 129 posesii sau a fiinţei pozitive, un sacrificiu sau o acţiune - ea poate fi supusă c o n s t r î n g e r ii.

Adaus. Adevărata nedreptate este crimă, în care nici drep­tul în sine, nici felul în care el imi apare, nu este respectat, În care deci ambele laturi, cea obiectivă şi cea subiectivă, sînt încălcate.

§ 91

Ca fi ·inţă vie omul poate fi .SUipUS constrîng,erii, aJd1că ,Jatura .�a fizică şi de altfel exterioară poail:e fi adUISă sub forţa adtora ; dar voinţa liberă nru poate 3n şi .ptmtru sine �i c o n s t T în s ă (§ 5) decît numai întru dt ea n u s e r e t r a g e e a î n s ă ş i din eXiterior.ita.tea în car.e ea este reţinută, .sau din reprezentarea

116

aCCS�teia (§ 7). Nu poa!te fi con.strÎills la ceva decît aoo]a caL .. vr e a să se lase c o n;st rJ n s.

§ 92

Deoarece fiinţa este i:dee adiiCă .într-adevăr iliberă nu­mai :întrudt ea are exi.s:tooţa-iÎn-.f<t�pt, şi că eXJistenţa-În-fapt în <:are ea s-a înc;rrnat eS'te fiinţa Bbevtă.Jţii, de aceea violenţa şi const11îngerea se d�stmg nemij,lodt ele iOJSeşi în COil!Ceptul lor, ca fiind exterio·rizare a unei voin�e care SU[lrimă exteriorizarea sau exi,stenţa-în-fapt a unei v;oinpe. Violenta şi corustllîng·erea sint de a-ceea, luate <l!hstract, n'e d r ·eiP't e.

§ 93

V.iol·enţa, p r i n a c ·e e a d ea se distruge în mnceptul ei, are manifestar·ea ei reală în aceea ,că v ·i o ,J e n ţ a e ste su p r i m a t ă p.r i n v i o l e n ţ ă: ea nu este astfel doar con­d�ţionată juridic, ci condiţionată necesar, - anume ca o a d o u a constrînger·e, care est·e o suprima'!'e a .primei constnîngeri.

Violarea unui contract prin neexecutar·ea a ce e stipulat. sa.u violarea da·tnri�lo.r de drept faţă de bm�lie, faţă de stat, printr-o wcţiune sau omisiune, est-e o ,primă vio.lenţă sau cel puţin un abuz de forţă, atunci cînd eu reţiu sau sustrag o pro.priebate ·Care aparţine altuia sau ·ceva ce ii da,tor.ez. Con­strîngerea pedagogică, adică constrîngerea exercitată con­tra săllhăti,ciei ,ş.i primitivităţii, apare - ·este drept ·- -ca fiind

prima, nu ca urmînd pe o alta care a precedat-o. Dar voinţa doar naturală este i n s i n e violenţă contra ideii in sine a libertăţii, care trebuie luată în apărare contra unei atare voinţe necultivate şi trebuie făcută valabilă în ea. Sau este deja pusă în familie sau stat o existenţă etică, faţă de care acea naturaleţă este un act de violenţă, sau nu este dată decît o stare de natură. - de violenţă în genere şi atunci ideea instituie contra acesteia un d r e p t d e s t ă p î n i r e.

117

Adaus. În stat, nu mai pot exista eroi; aceştia apar nu­mai intr-o stare neformată. Scopul lor este un scop drept, un scop necesar şi de stat şi pe acesta ei îl îndeplinesc ca fiind Jucrul lor. Eroii, care au fondat state, care au introdus căsă­toria şi cultivarea pămîntului, nu au săvîrşit desigur aceasta ca un drept recunoscut, şi aceste acţiuni apar încă ca voinţa lor particulară ; dar, ca dreptul mai înalt al ideii, faţă de natu­ralitate, această violenţă a eroilor este ceva just, căci cu bună­tate se poate înfăptui puţin împotriva forţei naturii.

§ 94

Dreptul abstract este d·r ep t d·e c o ns t r î n.g e r-e, de­oarece nedreptat·ea comisă ÎffiiPOhÎva acestuia ·este o vio�enţă contra existen�ii-in-fapt a Libertăţii mele, într-un hocm e x t e­r 1 o r. Mcmţine.rea aceshei existenţ·e în contra vi{ll}enţei este astfel ea însăşi o acţiune e::derioară şi o violenţă care SUiprimă pe prima.

A defini de la început dreptul abstract, adică strict, ca fiind un d r e p t la care este îngăduit să constrîngem ·­înseamnă a-l înţelege ca pe o urmare care intervine numai prin ocolul nedreptăţii.

Adaus. Aici trebuie avut În vedere în special diferenţa diMre ce este drept şi ce este morali. Şi in ce e mor.aJ., aceasta înseamnă în ce .priv�te reflexia în mine, este o duailitate : căci 11� binele îmi este swp şi eu trebuie să mă determin după a·oeastă idee. Eldsl:enţa-dn-.f�t a binelui este hotănîrea mea şi eu o .rea­lrnez in mine, dar aceaJStă exi:�tenţă eSite cu totUl! inte.r.itoară şi de aceea ·nu poate avea loc constrîngere. De aceea legile sta­tUlui nru pot să voiască să se întindă a5Il.liPra intenţiei, căci in ce e moral eu sînt pentru mine însumi ,şi forţa nu are nici

118

§ 95

Pricrn<f coiJJstrîngere, ex-ercitată ca violenţă de ÎMllil Hber, care lez�ează exigtenţa liber.tăţii ID sernsul ei c-o n ,c <T ei, care lezează d!'optul .ca .dn;pt, este .c r i m ă, - o j u .d 'e .c at ă ne g a­t .i v ă in'f�nită în sensul ei df'Jplin, prin care este negat nu nuttna'i partitOw!arul , suhsumar·ea unui lucru sub voinţa mea (§ 85), ci totodată unive11 sallul, infinitul în IPredka•tul a "ce este aJ meu"', cap ac i t a t e a j u r � ·d i c ă, şi anu:m-e fără mij.locirea Qpiniei mele (ca in înşelare) (§ 88), ci tot astfel împotriva aces-teia, -s�era d.r eptu-lu i .p ena l.

Dreptul, a cărui violare este crLmă, nu are, e a�devărat, .pînă a�cum docît fonmele pe care le-am văzut şi d-eci nid criana nu are intîi decît semniHcaţia mai aprO!Piată ce se raportă la a-oC�ste detenminaţii. Dar suhs:t<rnţialul din aceste foi'llle este univef'S<Iilul care, în dezvoltarea şi întruchiparea 1ui ul1t-erioară rămtne acelaşi şi deci, del)_potrivă, lezarea Jui, or-ima, potrivit conc�tUiLui ei. Determinare<r stab�lită în p-ara­gr-al'llll urmă:tO'r priv-eşte deoi şi conţinutUl! particular, definit mai departe, de ex. în 51rerj ur, crima contra statului, fail:sifi­car-e de monetă şi poliţă etc.

§ 96

Lntrucît voinţa e xi s t e n ţ ă-IÎ n .... f a;p t es-te singu:ra care 111 poate fi lezată, ace<tJsta Însă, în ex>istenţa-în-.fapt, a intrat în

sfera unei întinderi canti.ta,tiVIe ca a unor determinări ·calit<IJti-ve, deci est•e diferită dtupă aoestea, tot astfel -constitui-e o diferenţă in C·e .pr.ive�te latura obiectivă a crimei, drucă o atare exk9knţă şi determinaţio:r ei eSJ!ie lezată în genere ηn toată Sfera ei, doci în infini:tate.a egală con.c�tllllui ei (•ca Îrn omor, sdavaj, constrîn­gere raligioasă) sau numai �n parte, şi după ce determinaţie cruli-tativă.

Opinia sto�că, că nu ex-isotă decît o ,singură virtut.e şi un

��u������: �e:i�a���[t��:� ��a;>e�%�:�le ��:e c;.�! in orice ilezar.e ptmsonaJI,it.atea infi:rWtă, au ]n comun faptul că ele răm1n .la gfindi'l'·ea aibstra-ctă .a voinţei Hbere şi a personwli­tăţii şi nu o iau în eX!ist-enţa-·ei�în..,fo<��Pt concretă ş.i determi­na.tă pe -ca.re rea trebuie să o �ilbă, ca idoe. - D�ferenţa dintr·e j e f u i r e şi h o ţi e se referă la deosebirea ca�litativă că în prima eu sînt Iezat şi ca oom;tiim,ţă prezentă, deci ca fiind a c ealSt ă infini�ate .s uib .i e1cti v ă, şi că o constrîngere per­sonaJ.ă este exer.ci<tată contra mea. - Unde determinări caJli­ta,tive, oea p er j,c o�u l .p e n ,t'l' u se 'c u rit a•t e a .p u .b.l i<: ă, au baza lor în ra1porturi definite llllterior, dar eLe sînt adesea luate doar pe ocoilul umnărillor, şi nu din wncC�ptul lucru­J.ui: - cum crima .cea mai perÎIOUloasă ,pentru sine Îln struc­tura sa imedi·ată este o lero.r-e mM g>rea in ce prîveşt·e s�era "Sau c<lJlitatea. - CaJ!itastea m o raii ă subieotivă se referă la o diferenţă mai lnailtă : in ce măsură o î:nthln!plare şi o faptă este în .genere o aJcţiune, şi ea IPriveşJte însăşi natura subiec­tivă a acesteia ; de�rt' 31CeGIJsta, mai tîrziu.

Adaus, Felul în care fiecare crimă trebuie pedepsită nu poate fi indicat prin gînd, ci în această privinţă sînt necesare 1az determinări pozitive. Prin progresul culturii, părerile asupra crimelor devin totuşi mai indulgente şi astăzi nu se pedepseşte nici pe departe atît de sever ca acum o sută de ani. Nu anume crimele sau pedepsele sint acelea care se schimbă, ci rapor­tul lor.

§ g;

Violarea săvrinşită a drtWtului -ca dr{1Pt este, adevăral, -o exi s t e n ţă ;p'O z11 i v ă, exterioară, dar care în �ine es�c ninni.cnid.e. Man i f e.s t a,r e a aroestei nim�onicii a ei este nimi­cirea acelei vialări, �care intră deopotr-ivă şi ea în exi,stenţă, -reai1itat.ea dreptllli1uÎ ca necesi1ta.te a sa, mijl-ocindu-se cu sine prin suprinnarea vi·OilăTii :SajJe.

120

Adaus. Printr-o crimă ceva este schimbat, şi lucrul exista În această schÎimbar-e, dar acea�S�tă ex,�stenţă este O!PUSU! ei însăşi şi in această măsură este în sine nimknide. Nimi1Cll'1cia ei es-te de a fi suprimat dreptul ca drept. Dreptul, anume ca fiind abso­bt, este nesuprimabil, deci exteriorizarea crimei este în sine neant, şi aJceas.tă nimicn�cie este esenţa :rezlllltatului cdmei. Ceea ce este însă nimicnici·e trebuie să se mani.feSit•e ca atare, aceasta înseamnă să se înfăţişeze ca fiind ceva vioiaL�l. FăptuLr.ea crimei nu es:te oev,a prirm, pozitiv, La ·care pedeapsa nu este decît negaţia negaţiei. Dreptul real este <l!CUm !rupfÎmarea acet.e.i V•ÎO­lă.ri, arătinldu-şi tocmai in ace<IJsta vaJlah�litatea sa şi adcve­rindu-se ca o existenţă-<În-hpt mij1ocită, necesară.

§ 98

Viola·rea, ca privind numa1 exiiS't.enţa-in-fapt eXJterioară sau posesia este un r ău, o p a g u 1b ă adusă într-un mod oare-

133 care pr-oprietăţii sau averii : suprimarea -violării ca fiind o paguLă este satisfacţia civilă ca d e s p ă g u b i r e, în măsura în care aceasta poate avea loc.

Pe această latură a indemnizării, in locul detcrminatiei calitatiJVe, s;pecifi-ce a pagubei - întruci<t: paguba .este o dLs­trugere ·şi nu po�te fi în gen-ere restab1lită, trebui'e să se substituie dete�minaţia ei u n i v e r's a il ă, ca v aJ o a,r e.

§ 99

Violarea însă care prÎ!Vqte voinţa fiinţînd-î n-�S ·i ne (şi anllitlle astfdl deopotrivă această voinţă a celui ce l�ează, ca .şi a celui lezat şi a tutunora) nu are o ex:i.s t enţ ă 1po z i­t i v ă în ce plfiveşte <��eeastă voinţă oe fiinţează î IIl s i n e ca atare, to.t a:tît ·de puţin ca IÎn purul ,prod'l.lls. P e n t .r u s 1 ,n e această voinţă fiinţllnd în sine (drtjptUJ!, legea in sine) este dim­potrivă ceea ce nu ·ex·istă în mod exterior, 'Şi, în cons-e-cinţă, -ceea

c-e nu .poate fi violat. La �el, vioiarea este pentru V'frinţa parti-

121

cu'lară a ·celui lezat ş.i a celmlaJlti nUJffiai ceva negativ. E x i s­t e n ta p o z .i t i v ă a 1 e z ă r i i nu es.te decît ca voi n ţ ă p a r t i c u·l a r ă a c.r im:in alru1lui Lez.area acest·eia ca voinţă existind-tîn-bpt este deci suprimarea- crimei, 'care aHfei ar rămîne valabi,Jă 1şi este restabi.l irea dreptului.

Teoria ,pedepsii. este uoa din ma.t.eriile care în ştiinţa pozi,tivă a dreptului modern au avut soarta cea mai rea, deoarece în ateeastă teocie intelectUJl nu este suficient, ci �rehuie în mod esenţial să se revurgă h con-cept. - D.acă crima şi Su1primarea ei, care se determină mai deq>arte ca pede<ilJlSă, este ·com�derată numai -ca un r ău în genere, Munci putem pr·ivi desigur ca neraţionad de <t vrea un rău numai f i ion d,c ă u n a1lt r ă u e1s t e da t (Klein, Tratat de drept penal, § 9 şi urnn.). Acest mracLer superfiJCial} ali unui r ă u este presupus ca fiind ce e prim în diferitele teorii asupra pedepsei, teoria prevenirii, intimidării, ame- n• ninţării, îndrft>tării etc., şi ceea :ce t!lebruie să interV'ină împotriva lui eiS.te tot atâ-t de superJiociaJ definit ca un b ,i n e. D<llr nu avem de-a fa·oe nici cu un rău, n�ci cu acest sau acd bine, c� este vonba în mod preiCis despre n edr ept a t e şi d-espre d r-eipt a t e. Prin acele pruncte de veder·e sur.�rficiale se lasă însă de-oparte cons�derarea­obiectivă a d ,re p t ă ţ i i, care este primul ş.i suhstanţiaJ,url punct de vedere în ce priveşte crima, şi urmează de la sine ca punctul de vedere moral, latura subieotivă a crimei, ame9tecat cu reprezentări psihO'togice bana�le des.<>pre exd­taţii şi despre puterea impuJ,surÎilor s·enzoriaJ,e contra ra­ţiunii, despre constdngerea psilho'logid şi influenţa exer­

citată asupra reprezentării (ca şi orm o ata>re infiluenţă nu ar fi cGbGrîtă, prin lihertate, deopotrivă, la ceva dGar accidental) devine esenţialul. Diferiteil,e cQnsideraţii ce i1iparţin pedepsei ca fen·omen şi .raporbului ei faţă de con­ştiinţa ,pa,rti'Cllllară 5Î care privesc Ul1mările ei asupra n�re­ZJen1ării (de a intimida, a îmbunătăţi etc.) sînt la lo'Ourl ·lor, ş.i anume în special numai cu priv:ire la m o .d a 1! i .t a te a pedepsei, .chiar o consideraţie esenţiaJ!ă, însă prtlSll!pun mai înainte dovada că pede3J?Sa e9te în .ş.i ,pentru sine j u s .t ă. In a.ceastă ceJ1cet<rre nu este vorba deoî.t despre faptul că

122

crima, şi anume nu ca provocare a unui r ă u, ci ca YÎO­la.re a .dr�ptului ca dn�pt, trebuie sUiprimată, oşi ahmci oare este e x i .s 't e n ţ a IPe care o are cr.1ma şi car.e trebuie SUrprimo:ttă ? Această existenţă este adevă.r.alt:UJl rău care tre­buie eliminat, şi punctul esenţial este acolo !Uilllde se gă­seşte ; atita timtP cît conceptele m aJoeastă pr-ivinţă nu sînt ·cunoscute precis, va trebui să domneaJ!Jlcă confuzia în ceea ce pri,ve�te ,ped·ea.psa.

Adaus. Teoria pedepsii a lui F e u e r b a c h întemeiază 13� pe.de<�Jpsa· pe ameninţar.e şi crede ·Că dwcă <:ineva, .cu t'Oa:te

•ate{lSo�ea, comHe o •Crimă, .pedeapsa trebui.e să urmez.e, fiindcă criminalul a cunoscut-o mai dinainte. Cum rămîne însă cu în­dre:ptăţir·ea ameninţării ? Aceasta IPNS\.lipune ,pe om <ea nefiind Bber şi vrea să ·Const:nîn,gă prin .reprezentarea unui ră:u. Dre'Ptul şi dneptatea trebuie însă să""şi a1be sediul ,în ,libertate ş.i voinţă, şi nu în li�sa de ,Jibert::de căreia i •se adresează ameninţarea. Motiv:în:d ,pedeapsa în acest fel, lucruriJle :stau •Ca a,tunci cînd rildidilill bă.ţul a!Su,pra unui dine : omul nu este tratat con�orm onoarei şi Ji,bertăţii ,J.ui, ci ·este tratat >ea un .oîine. Dar amenin­ţarea, care poate fi în fond revolta pe om, aşa încît el să-şi pro­bez.e lihe11tatea sa conba acest·eia, hllsă dreptatea .cu totull .La o parte. Constrîngerea psihologkă nu se ,poate .r<l!porta decit la (H�erenţa .calitativă şi .cant�tati vă a .cn�mei, nu .la natura ,crimei 'i:nsăşi, .şi .codur�le de legi care au plli1c.es din această Înv-ăţă­tură, s-au lipsit prin acea�a de fun:damentuil .pr�ri<U-.zi.s.

§ 1 00

Jignirea ,pe care o suferă ·cr�minaJ!ul nu este numai justă 1 n s i n e, - ca fi�nd j1u:stă, ea este în acelaşi timp voinţa sa ,fiind î n s in e, ex.·istenţa-.în-.fapt a Jihertăţ.ii salie, dreptU'l s ă u ; dar ea este un dT.tWt şi a o; u p r a c r i rm i n a l u � u i însuşi, aid�că este pusă în voinţa Lui e:lristentă ,î n f a iP 1t, 1-n acţirunea sa. Că'Ci, în acţiunea sa, ,ca a unei f.iÎIIlţe r a ,ţ .i o n a 1! ·e, stă •că ea este ceva 'WlÎVersal, .că prin ea este ,stabiilită o 'lege, !Pe care el a

123

recunoscut-o pentru sine, în .actiunea !Sa, o 1J.eg.e sub ·care el poate fi Slli_PUIS ca sub dr·eptlil rS ă u 1p .r o ,p r i u.

B ·e ·C ·c a 'f i a a ·contestat .st<Ltului dr{lptt.Jl de .a peldepsi ou moartea, deoareoe nu se poate ,prevuma că în contractUtl ,social ar fi 'Oonţinut .CIQilJs�mţă.tuînttil irudi,viz.�lor de a se Jăsa omodţi, ci trebui'e admis mai .degta�bă .ccmtra:rwl. Numai că 136 statul nu este în .genor.e un ·contraot (10f. § 75), nid esenţa Jui substanţială nu este atît de necondi\].10nat p .r o t ·e c ţ i a .şi a s i g u r a r e a vieţii şi .pmpPietăţii ind'i:vizillor ca singru­:lari ; mai degrabă el .este .f-o.rul mai inailt, .care are pretenţia a:su;pra acestei vieţi şi pro,prietălţi lnsăşi şi ·car.e oere sacrifi­ciul acestora. - Apoi, ceea ce statul trebuie să facă valabil nu este numai c o n c e p t u l crimei, raţionalul acesteia î n ş i :P e n t r u s i n e, c u sau f ă r ă aprobarea individului, ci ·şi raţionalitatea forrnailă, v o i n ţ a i n d ,j v i d u J u i, se aHă 1n a .c t ·i u n e a criminarlulrui. Prin f.aJptllll ,că ,pedeapsa este privită ca conţ.inînd propriul s ă u dr·t:�pt, prin aceasta orirmi­nallUil ·este o n o r a t Cl ·o fiinţă raţi'Onală. - .AJceaoSită onoare nu-.i va fi acordată dad COiliC'elptul şi măsura pedeps.ei nu vor fi lua:te din faprta însăJşi ; - şi tot atît de jpuţin cî01d el va fii considerat nrumai ,ca un animal ,păgu!bito,r care .trebuie .să fi,e făcut inofensirv sau ,să .fie speriat s<ru ,ameiliurat. Apoi, in c·e priv·eşk modallJitatea .exi'Stenţii dreptăţii, fo<tma .pe ca:r;e ea o are în .stat, anume .c a p e d e a p IS ă, nu este desigur singura formă şi statul nu este p:r;emi,sa care cond'iţi'onează dr�ptatea în .sine.

Adaus. Ceea ce cere B e c c a r i a, ca omul să-şi dea anume consimţămîntul in ce priveşte pedepsirea, este foarte just, dar criminalul o acordă deja prin fapta sa, Este deopo­trivă na.tura crimei, ca şi pro-pria voinţă a criminalului, ca crima făcută de el să fie suprimată. Cu toate acestea, această oste­neală a lui Beccaria, de a face să se ,suprime pedeapsa cu moartea a avut efecte avantajoase. Dacă nici Iosif al II-lea, nici fran­ce2lii nu .au putut să impună la întreaga suprimare a acesteia, 13_ totuşi a început să se vadă care .sînt crimele -care merită

'

moartea şi care nu. Pedeapsa cu moartea .a devenit prin aceasta mai rară, aşa cum o meri·tă acest vîrf cel mai inalt al pedepsei.

124 I. DREPTUL ABSTRACT

§ 10 1

SuiPrimarea crimei este - r ă .s rp ,l a t ă (oompensaf1e), întru­\QÎ,t, prin concept, CDaJl!Pensar·ea este vdarlarea violării, ş i prin ex�tenţa-IÎn-,fapt crima are caHtativ .şi ·cantitativ o sferă deter­minată, deci şi negarea ei ·ca existenţă-;ηn-f<lJPt a.re o sferă ase­mănătoare. Dar a.ceastă �dentitate, ·care se ·!\l)rijină ,pe concept. nu este însă e ,g a 1l i t a t e a în de00r'!l1inaţia �eoilfid a violării. ci în determinaţia fiinţînd î n s i n e, - după valoarea a c e s­t e i a.

Dat fiind .că în ştiinţa obişnuită definiţia unei deter­minări, aid a pedtUJsei, trebuie să fie ,!Juată .în r e IP r e z e n­t a r e a g e n e ·r a .l ă a experi.enţei psihoilogice a conştiinţei. aceas-ta ar .arăta într-adevăr că sentLment\.]1 g;enerrnl al pD­poareior şi ali indiviz1lor în priv,inţa Ol'imei este şi a fost în­totdeauna acela că oriana rm ·e r i 1t ă pede<l!p.să şi că crimina­lului t r e b u i e s ă i se î n t î m p 1 e c e e a c e e 1 a f ă c u t . Nu se poaof:e înţdege .cum aceste ştiinţe care Î'Şi au izvonul ·determinaţi.i:lm lor în rt"Jprellentarea generaJlă, admit pe de ailtă .parte tez;e care conbraz�c tm aşa-z·is f a p t universal al con.ş.tiinţ.ei. - O di.fi,culta:te tPrinc�paJă a introd'US-o însă de­t·enminarea e g a .J i t ă ţ .i i în ce p:riv-eşte rotjprez;entarea ,com­pensării, justeţea determinărilor pedepsei după conţinutul' Ior calitativ şi cantitativ este însă fără îndoială ceva u J .t e­r i o r faţă de subs.tanţialul :lucrului ÎllfSUŞÎ. ChiM dacă pentru această determinare ulterioară ar tr.ebui luate î'n cons�der.are şi aHe princ�rpii d'ecît pentru univer.salUJl pedo,p5ii, totuşi acesta rărnrîne ceea ce el este. Numai că conctWtuil însuşi tPebuie în g·enere să ·conţină .prindpirul de b.ază şi în ce priveş-te pa�rti­cUJlarUII. Acea�SJtă deter1minare a conceptului este Însă tooma·Î acea legătură a neces-ită.ţii, anume d cri:ma, m voinţă în .s�ne negativă, ·conţine .în ea di.sbrug.erea ei, care apare ·Ca pe­deapsă. J d e n t i t a t e a interioară este aceea care În exis­tenţa exterioară se reflectă pentru intelect ca e g a 1 i t a t e. Determinaţia caJJ,�tati;vă ş.i cantitativă a crimei şi a S'LIIPrimării ei cade însă în Slfera ex,teriorităţii ; în aceasta nki o deter­minare ahs-oltută nu este po'S�bilă (GollliP. § 49) ; în d o m e-

125

n i u 1 f ,j n i t u J u i aceasta nu rămîne decît o cerinţă, pe <:are inWlectul trebuie tot mai. mtllt să -o J,imit·eze, ceea ce -este de cea mai mare ÎilliPorrtanţă, dar care progresează la in�ini.t şi nu ,permite decît o a p T :e c i e r e care e�te pempetuă. - Dacă nu se trece numai cu vederea această natură a .finitului, ci se şi rămîne cu totul la e g a 1 i t a t e a s p e­

e i f i c ă, abstractă, atunci se naşte nu numai ·O greutate de neînvins în determinarea pedepselor (în .special cînd psiholo­gia adaugă mărimea irmpulsmi:lo.r sensibi1Ie şi le�ate cu aces­tea, c -u m v ·o i m, sau c u a 't î t m a i m a r ·e a t ă r i e a voinţei rele sau c u a t î t m a i m i c a t ă r i e şi libertate a voinţi'i în genere), da.r este f-oarte uşor d·e a pr·ezentJa răJ!\,Plă­tirea pedepsei (astfel hoţia pentnu hoţie, tîlhăria pentru tîl­hărrie, O·chi pentm ochi, dinte pentru d�nte, pe 11ngă că ne 'putem reprezenta pe făptaş ca fiind chior şi fără dinţi) ca fiind o absurditate, dar cu aceasta conceptul nu are nimic ·de-a .fia,ce, ci numai singura e g a l i ,t a 1t e s p e ·c i f .i 'C ă a<>te responsabilă. V a l o a r e a, ca e . c .h i v a il e n t i n t e r i o r al lrucru6lor, ccrre l'n existenţa lor f'!peci,fică sint cu totul dife­rite, este o det.e.rminaţ.i.e carre <l!pare d·eja la contracte (a se vedea mai sus), şi tot astfel în actiunea civilă împotriva crimei (§ 95) şi J!rin care repr·ezentatrea este ridiută de la starea n e m i j 1} o 'C i tă a lu-c·rului la univer:sa.I. în crimă, în care 139 i n J i n i t a t e a fa;ptei este determinaţia fundamentală, dis­

pare cu atît mai mult ce e�te Il!umai ext·er.i,or stpocific şi ega­litatea rămtne numai regula de bază pentm ce este e .s e n-t i a 1, pentru ce.ea ce uiminalul a meritat, dar nu pentru forma s;pecifică exterioară a acestei r�pilătiri. Numai prin a�cea"sta din mmă, furtul, tNhări1a ca şi pedeapsa .in bani sau închisoare sînt abso.Iut inegale, dar prin valoarea lor, prin calitatea l.o.r comună de a fi pagube, ele .sînt c om p a r a-h i 1 e. Este atunci, cum a fost O'hservtat, obiectul intelectului de a căuta aprO!Pierea de egalitate a a,cestei v.al'ori a lor. Dad nu oste prinsă legătura ce există în sine a crimei ş i di:strugerii ei şi arpcJii gîndul v a ·1 •O r i i şi al comparării am­bel·or după vaf.oare, atunci se: po.ate ajunge să nu se vadă (Klein, Principii de drept penal, § 9) în;tr�o pedeapsă ,prOjpriu zisă decît legă bura a r b i t r a r ă a unui rău cu o acţiune nepermisă.

Adaus, Compensarea faptei este legătura interioară şi· identitatea a două ddeJlminări, care aJpa'r ca diferite şi care au .şi o ex·i�tenţă exterioară diferită una faţă de alota. C'întd cri­minailul ÎIŞÎ ia r�plata, ate·easta are a�eduJ unei detemninaţii străine 'Ca·re nu-i aparţine Iui, dar pdde<��psa este to:f:lliŞÎ, a:şa cum am văzut, nurrnai o maniifestare a u�mei, - aJceasta ÎlliSeamnă cea�hl1tă jumătate pe care prima o pres\lipune în mod necesaT. Ceea ce ped·eapsa compensatoare a.re b înc�ut în contra sa, este că ea apare ca ceva imoral, ca răzbunane, şi că astfel ea poa:te trece dfif'jpt ceva personal. Dar nu .ceea ce este [>ersonal, ci conceptul singur aduce la îndeplinire răsplătirea faptei. R ă z­b ru n a r e a e :s .t e a rn e a, Sipune Dumnezeu în Bîblw, ş i dacă in cuvintul de răsplătire s-ar ciuta oarecum reprezentarea unei dorinţe pa:rticula11e a voinţei subiective, atunci trebuie să spunem

uo că ea nu inseamnă decit inrv.ersarea oh�pUilui însuşi aJ. crimei în mntra sa. Eumenideile dorm, insă crirma .le deşteaptă şi <RStfeJ fapta pr01pr·ie este aceea awe .se face valaJbi1lă. Dacă a.currn in ce priveşte rălsiplata nu se poate �inti la o egal1tate su>ec�fid, totuşi în oe pri.veşte crima lU1Cru.ri1k stau aJltfel, pentru car;e în mod necesar unme.ază pedeapsa cu moartea. Căci, deoarece viaţa este într·e3Jga sf.eră a eXIhstenţei, podeaps.a nu poate corusta într-o v a .1 o a r .e .care nu ex�stă pentru aceasta, ci nurrnai ia:ră:şi• în rid·i.carea vieţii.

§ 102

&boli.rea cdmei este mai întîi, în această sferă a dr.t!lptulrui nemijlloci,t, r ă z lb u n a r e, care este justă potnivit c 10 n ţ ,j n u­t u 1 u i, întmoît ea este răsplată. D<l!r potrivit f o r m e i , ea este aJcţiunoa unei voinţe s <U b i e 1c ·t ,j •V ·e care în orice lezare inflîm­plată poate să-şi pună i .n -f i n i t a t e .a ei .şi d cărei dreptate este deci întiîlmplătoar·e, aşa cum şi ,p e .n t .r u c e •l ă ,J a l t ea nu este decît ca p a r t i 'C u 1l 1a .r ă. Ră.vbunarea devine astfrel, prin fa.ptul că este acţiunea ,pozitivă a unei vointe parti,cula.re, a. n ·o u ă l ·e z a r e : ea ca.d.e, ca fiind această contradicţie, în pro­gresul în infinit şi se transmi-te eLin �enera�ie in �eneraţie fă.ră limită.

127

Acolo unde crilffiele sînt unmărite şi pedflPsite nu ca crimina publica, ci ca privata (ca la evrei, la romani furtul, răpirea, la engllezi încă în cîte-v<t cazuri etc.), pedeapsa a:re în sine cea puţin o ,parte din răzbunare. De răzbunarea pri­vată este diferită exeocitarea răzbunării către emi, cavaleri, aventurieri etc., care aparţine constituirii statelor.

Adaus. Într-o stare a societăţii în care nu sînt nici jude­cători tnd legi, pedeapsa are înto:tdeaun.a f.ouma răzhunări,i şi atCeasta rămîne defjcientă, într11dt este acţiunea unei voinţe 1u subiective, deci nu esbe potrivită conţinutwlui. PersoaneJ.e instan-ţei de jruidecată s5nt Ş·Î ele de s·igur .pensoane, dar voin�a Ior es-te voinţa @enerală a J,�jj şi ei nu vo.r să introducă în pede<IJpsă nÎIIni!c ce nu SJC găseşte în natura ll.lC'rului. Din contră, celui lezat :nedr.eptatea nu îi apare în limitarea ei cantitativă şi cali­tativă, ci numai ca nedn'1ptate in g.enerwl, şi, în ră:s.plătire, el poat.e să facă excetS, •Ceea 'Ce ar duce iarăşi la o nouă nedreptate. La popoavele necuHivate, răzbunarea este nenmri.toare, ca la arabi, la care ea nu poate fi înhîntă decît printr-o forţă mai ina.lită s�u prin Înllpoo�biJitatea exercitări.i ei, şi in mai multe leg·iuri de astăzi a ,rămas încă un rest al răzbunări i, întrucît se lasă la latitudinea indiviz�lor dad ei V'or sau nu să ad!lld o lezar.e în faţa judecăţii.

§ 1 03

Cerinţa ca <OCeastă contradi,cţM! (ca şi contrad�cţia în pri­vinţa a!ltei nedreptăţi) (§ 86, 89), care ai�ci e dată in felUJl şi modU!l slllprimă.rii nedreptăţiD, să fie soluţionată, este oerionta unei d r e p 1t ă ţ i lÎiberate de intert�Sll.il şi aspectul subioctiv� prectnm .şi de hazardul puterii, astlteil n u a unei dreptăţi r ă z­h lll n ă t o a r e, 'ci a unei d11�tăţi <::lire p .e d e p s e ş t .e. In aceas1a se .găJseşte m a i i n t Îi cerinţa unei voinţe ca�e. ca VlOÎnţă s u .b i ·e c t i v ă, IPar�iiCtdară, wea unÎVlersalul ca ataJ"e. Acest con­cept al m o r a 1 i t ă t i i nu este insă numai ceva cerut, ci el a rei eşit el însuşi in această mişcare.

128

TRECERE DE LA DREPT LA MORALITATE

§ 104

Crima şi justiţia răzibunării prezintă anume re h i p u 1 dez� v-ofltării voinţei, •Ca angajată în deooe!bit�ea dintf1e VlOÎnţa u n i­v e r s a :l ă f i i n ţ 1î n d i n s i n re şi :cea ,s i n .g u J a r ă f i i n ţ S n d

u2 p e n t r u s i n e, opusă ceJ,ei dintîi ; şi, mai dew<ttte, îrn faptul că y,oinţa f -i i n t rÎ n d î n s ,j n e, prin .suprianaPea arcestei con­tradiotii, .s-a reintor� în sine ş.i prin aoeasta a dev:eni't ea însăşi p e n t r u s i n .e \IÎ r e a Il ă. &tful, confi.rlmat C()f)tra voinţ-ei sin­gub!'e e x i ,s t iÎ nd do .a r ,p e n t 1r u .s i n e, dneptul e iS t e şi a J' e V a Q a lb i a Î La t .e, oa fiind r -e a l} p11ÎU ne�cesÎitatea lui. A.ceaJStă formaţie este deo.potrivă în ruce!laşi 6mp deteruninaţia internă, dezvOOrtată a concewtului. După con:c�plruil ei, realizanea voinţei în ea însăşi este aceasta că fiinţarea ]n sine şi forma nemijllo­cirii în care ea: se găseşte mai în��i şi ,pe care o are ca �ormă a cLreptuJui abstract (§ 21) să f·�e suprimată, - <ilşadar de a se pune întîi în contradictia voinţei universale î n s i n e 5i a voinţei singulare fiinţînd p e n t r u s i n e, şi apoi, prin suprimarea acestei opoziţii, negaţia negaţiei, să se determine ca voinţă în e x i s t e n ţ a-e i-î n-f a p t, aşa încît să nu fie doar voinţă liberă în sine, ci pentru sine însăşi, să se de­termine .ca negativitate raportîndu-se pe sine la sine. Per­sonalitatea ei la care se reduce voinţa în dreptul abstract. voinţa o are acum ca o b i e c t al ei ; subiectivitatea libertăţii infinită astfel p e n t r u s i n e consti·tuie principiul p u n c t u­l u i d e v e d e r e m o r a l.

Dacă privim înapoi mai rupro31pe mome111tele prin care conof!ph.d l�bertăţii se dezvoltă d� la deter.minaţia m<lli întîi ahstr.aJCtă a voinţei la cLeterminaţia Vlo.inţei ce se r<l[)ortă la ea Î111săşi, deci la au t o d e t 'e r m i n a ţ i a s u 1b ·i ·e .c .t i v i t ă ţ i i, atulllci, în prGprietat·e, <tJceastă d•eterminaoţie este un mi m e u a b s t •r a c t şi dooi într-un lucru exterior, - în contract, ea este un al meu m i j J .o te i t p r i n v o i n ţ ă şi numai ai meu

129

î n c o ro u n, - I'n nedneptate, v-oinţa s.ferei dreptului în sinele său abstrnct, a.dir<:ă nemijdocirea sa, eSlte .pusă ca

; � � � �� f�e

�Jn��i'd/��J:r�n:;��:e��ă

în:::�ifi;a�e

t �b� stradă .este dtjp�tă în felul că ac{la.stă contingenţă însăşi ca retlectată î n s i n e şi i d e n t i c ă c u s i n e este contin­genţa infinită fiinţîrnd în sine a voinţei, es�e s u b i ·e 'c t i v i­t a te a sa.

Adaus. Aparţine adevărului ca conceptul să fie, şi ca 143 această existentă-.în-fa.pt să-i corespundă acestuia. în drep:. voinţa are exi�tenţa-sa-.în-f�pt în cev;a exteri·or ; momentul ur­mător .este �nsă ca voinţa să aibă această existenţă în ca lnsăşi, 1n�r-un interior : ea tr·ebuie să fie pentru ea În'Săşi subiectiV'i­tatea şi să se aibă pe sine însăşi în faţa sa. Această raportare la .sine est·e a f .i r m a ·t i v •U l , dat· ea nu poate ajunge .la acesta decît prin suprimarea nemij·locirii ei. NemijlociJrea s-upr�mată în crimă duce astfel, prin pedeapsă, aceasta inseamnă, prin nimic­nidrea acestei nimkni.ai i, l:t afirmaţ.ie, - la m o r a 1 i t a t e.

P A R T E A A D O U A

M O R A L I T A T E A

§ 105

PunctuJ de vedere rnor<IJl este punctul dJe y,edere a1l v•oinţei, l H intrucit ea nu este numai în sine, ci este p 'e n t r u s i n e i n-f i n i t ă (.par<llgrafuJ preced(:nt). _A,cea;stă r.eflexie a v·oinţei în sine şi identitatea ei fiinţllnd pentru sine, faţă de finţarea-în­sine şi de nernij.I>Ocire şi deberminaţi�Le care se dez-voltă ai.ci, determină p e r s o a n a ca fiind s u b i e c t.

§ 106 întrucît subiectivitatea constituie wcum determinaţia con­

cq>Tuilit.Ri flÎ eJ>�te doosebită de concept c� atare, de V'OÎnţa fi-imţind În sine, şi anume intrucit voinţa subiectului ca voinţă a indi­vidului fiinţînd pentru sine totodată e s t e (are încă în ea nemijlocirea), subiectivitatea constituie e x i s t e n ţ a-i n-f a p t a conceptului. S-a determinat astfel pentru libertate un teren supe­rior : ideii i se adaugă acum latura e x i s t e n ţ i i, adică mo­mentul ei real, s u b i e c t i v i t a t e a voinţii. Numai în voinţa ca subiectivă, libertatea sau voinţa fiinţînd în sine poate fi reală.

A dou:a s�eră, morallbtea, înfăţişază deci in intr,eg Ia­tura rea.lă a concCW'turlui libertăţii ; şi pwcesul acestei sfere

132

este d·e a suprima V!OÎnţa fiinţînd mai întîi nQ)[IJJaÎ pentru sine, care nemijiocit nu , este decît î n s i n e identkă cu voinţa fiiind î n s i n e, adkă cu voinţa universală, potrivit acestei diferoo�e ,în -care ea se adînceşte în sine : şi de a o pune pentru sine ,ca i d ·e n t i c ă cu voinţa fi,inţJnd în sine. Această mişcare .este a:stfel .pnolucrarta rucesbui nou tel'en ad libertăţii, aJl subiectivitătii, •Care este mai întî:i a ,b .s t T -a 'c .tă, antune diferită .de cOn<:t'lpt, �re a fi adecv<rtă acestuia şi prin ooea.sta a ohţine pentru idee adevărata ei realizare, - că voinţa su:bi>ectivă se determi·nă dre,pt deopotrivă ob�ectivă şi aJstfel într-adevăr con'Cretă.

Adaus. In dreptul strict nu era vorba despre ce era prin­citplluil tne>u sau intenţia mea. AceaJStă întrebane privind aiUto­detemninarea ş i mobi1lele v;oin�ei, ca şi pr.ivind proiectul, inter­vine acum aici în domeniul maraiL lntrudt omul vrea să fie judlelcat după ,autodeterminarea sa, el es-te ,liber sub acest raport, ori,cum .s-ar wmporta determinaţi�le exter.ioa,re. în această con­v.itll_glere .r omului în si,ne nu p-o�i pătruncLe cu forţa ; a·cesteia nu i se poate întîmpla 111�ci o vio1enţă şi V'Oinţa morală este de <fceea intangibilă. Val-oo.l'ea orruului este apreciată după compor­tafiea sa interioară şi, cu acea3ta, punctul de vt�derc mor<tll este Bbertatea fiinţînd pentru sine.

l O i

Arutodeterminarea voinţei este î n a.celaş.i timp moment al coo�tullui ei şi subiectivitatea nu es.te numai latura exiisten�ei­sad,e-1n-"fapt, ci propria sa determinaPe (§ 1 04). Voinţa deter­minată ca subiectivă, liberă pentru sine, mai întîi ca concept, are, .spre a fi ca i d e ,e, ea illlsăşi .e x i .s t e n ţ a-.i n-:f a p t. Punctul de vedere moral este drooi, în f.orma sa, d .r e ,p t uJ v o i n ţ e i s u b i e .c t i v e. Potriv.jt acestui dr.ept, V'Oinţa r ,e ,·c u n o a .ş ·t e şi •e iS te oeva numai intrucit ea es�e oevl! a 1l s ă u, întrucîJt in acesta ea Lş.i este si.eşi ca subiectivă.

Acelaşi proces al punctului de vedere moral (a se vedea remai"'ca de la paragraful precedent) are, pe a�ceastă latură,

133

înfăţişarea de a fi dezvoltarea d r e p t u 11 u i voinţei subi·oc­tive - adid a modailiităţii exi·stentei-rsaJe.,în-fapt, - in Eelul m că ceea ce vointa rocunoa:şte ca fiind al ei în obiectuil ei, ea determină mai d�arte ca fiind conceptul său adevărat, ce e obioctiv în sensul universalităţii sale.

Adaus. Această întreagă determinare a subiectivităţii Yoinţii este iarăşi un întreg, care, ca fiind subiectivitate, trebuie să aibă şi obiectivitaJte. In subi,ect, se ,poate ahia realiza liber­tatea, căci el este materialul adevăra,t peilltru ruceastă realizare ; dar această existenţă-in-,ţapt a v-oinţei, pe care am numit-o su­bîecbivitate, este deoseb�tă de voinţa în ş-i pentru sine. De aoeastă altă uni-lateraHtate a purei subiectivităii VlOÎnţa tl"ebui'e anume să se libereze spre a dev·eni voinţrt exist.erută în şi pentru sine. In morailitate este în cauză int,eresul ,pro:priu a,J omUJLU!Î şi tocmai aceasta est'e vaJoa.l'ea înaltă a lui, că .fll se ştie pe sine însuşi ca fiind abS'olut şi .se determină ca abs<Jl'llt. Omul Il'OCiv1liza,t I<tsă să i SJe i�ună totul de cătl'e pu:terea fortei Ş·Î a determi­naţi�lor naturii ; copiii nu au o voinţă morală, se lasă deter­minati de părinţii lor ; dar omul civilizat, care devine interior, vrea să fie el însuşi în tot ceea ce ol face.

§ 108

Voinţa subiectivă, ca nemijLocit pentru s ine şi deosebită de voinţa fîinţînd in sine (§ 106, rema!'ca), este în COiliS,ecinţă ::tbstr<IJctă, mă'l"ginită şi forr.1wlă. S.ubi.ectivi.tatea nu este însă nu­mai formaJă, ci ea consti:tu�e, ca fiind ddermirnaţia-de-tSine in­finită a voinţei, f ·o r m a 1 u 1 acesteia. Fiindcă în această primă :tpariţie a .sa, la niv·elul voinţei singulare, formatul nu este pus încă ca identic cu conceptul VO'Înţii, punctul de vedere moral este punctul de vedere al r a p o r t u l u i , acela al d a t o r i e i , adică al cerinţei. - Şi întrucît diferenţa subiectivităţii conţine deopotrivă determinarea opusă obiectivităţii ca existenţă-în-fapt exterioară, intervine aici totodată punctul de vedere al c o n- tu

ş t i i n ţ e i (§ 8) - in general, punctul de vedere al diferenţei, al f i n i t ă ţ i i şi otl a p a -r i ţ i e i voinţei.

Mor<lllu.l nu este intii d-otermin<llt ca o,pusul imoraLuLui, tot aşa cum drep-tul nu etste nemij[ocit QPUJSUl nedveptăţii, ci ol este punctul de ved·ere univensaJ ail moralului, tot ast�el ca 'Şi .al imoral-ului, avînd Ja bază .subiectivitatea voinţei .

Adaus. Autodeterminarea trebuie gîndită, in moralitate, .ca fiind ,pură nelinişte şi a�otivitate care n'll poate însă aj,unge la <:;eva ce e .s t e. Mia în domeniul etOCuLui voinţa este identid cu conceptul V1oirnţ·ei şi �1 .are numllli pe <roesta ca conţinut al ei. În ,ce e moral, VO'ioţa se r.apo.rtează .încă la ceea oe este în s ine : moralitatea este deci punctul de V'eder·e a�l diferenţei şi pi'OIOesUil ac.estui punct de vedere este identi�i�earea voin�i su­biectiv.e ou concf!ptul ac-esteia. Alc�l "trebuie", care se a.tlă deci in1că în moralitate, este, wbins numai în e t i �. şi al1Ulllle acest a1ltu.l faţă de care voinţa subi·ecti,vă s.tă într-.un raport este dublu : odată substanţia!lul conof!ptlllui şi apoi ·existenţa în fapt exterioară. Chiar dacă B i n e l e ar fi pus în vointa subiectivă, el nu ar fi în-eă r<C�a:l�zat prin a;cewSJhr.

§ 109

Acest element formal conţine, prin definiţia lui generală, mai întîi opoziţia subiectivităţii şi a obiectivităţii şi activitatea care se referă la aceasta {§ 8), a1l·e dUnei momente dnt mai precis următoarele : e x i ,s t e n ţ a-.î n""f 1a p t şi d ·e t e r m i n a ţ i a sînt în conoept identi,ce (comp. § 104) şi vo·inţa ca sub1ectivă este ea însăşi aces.t ·conct'1pt, - ambii termeni, şi a:nume p ·e n t r u s i n e, unmează să fi.e deosebiţi şi să fi.e puşoi ca ident.i·ci. Deter­minaţia este în voinţa ·ce se dete:nmină în ea înHi, •A ) mai întîi, ca pusă î n e a prim ea însăşi, - partku1l1ar·iz.area ei în ea

118 însăşi, un c o n ţ 'i 10 u t, .pe care ea şi-d dă. Aceasta esbe p r ·i m a negaţie şi granî·ţa ei forma'lă est.e de a- fi numai ceva p u s, ,;:eva suhi.ediv. Ca fiind r ·e f ,J e x i a i:nfini·tă în sine, această graniţă ·este p e n ,t r u v o i n ţ a e a î n ,ş ă ş i şi ea �) este vo·inţa de a suprima aceaJstă limită, - a c t i v i ,t " t e a de a traduce acest conţinut din subi·ectivitate în obi.odivit,ak în genere, într-o

e x i s t e n ţ ă-î n-J a p .t n e m i j ,J o :c i t ă. Y) S�mpla i d e n t i­t a t e a voinţii cu sine în a.ceaJStă Qpoziţi·e est-e c o n ţ i n u t u 1, care rărnlîne acelaşi, in am�beLe, şi indikrent faţă de a�eeste deo­sebiri de formă, s c o p 11.1 l .

§ 1 1 0

Această id·entitate a conţinutului obţine însă, p e planul morar!, urxde lihe.r�atea, a.oeastă identitate a V'Oi•nţei cu sine, este pentru ea (§ 105), determinarea pr01prie <t!lăturată : a) conţinu­tlll este deberminat pentru mine, ca f i i n ·d a .1 m e u, în felul ca }n identitatea lui el să c o n ţ i n ă p e n -t ·r u s i n e subiecti­vitatea mea, nu numai ca fiim.d SICCJipllll meu i n t e r i o r, ci şi iatrudt wcesta a căpătat o b i e .c t i v i t a t e " e x t e r i o a r ă.

Adaus. Conţinutul voinţei subiective, adică morale, con­ţine o determinane ,pr.opri•e : e�l tr·ebuie anume, chiar cînd a că­pătat forma obiectiV'ităţii, .să conţină totuş.i mai df!Parte subiec­tivitatea mea, şi fapta trebuie să aibă valoare numai întrucît ea este determinată interior de mine, întrucît ea era proiectul meu, intemţi.a mea. Eu nu recunooc, î·n exteri-orizare, ca fiind al meu mai rnUJl:t decît stăt•ea in voinţa mea subi·ectivă, şi într ... însa, pl'etind să văd Î <:nă.şi conştiinţa mea subiectivă.

§ 1 1 1 b) Conţinutul, deşi e l cuprinde ceva singular (acesta fiind

ailtfel luat de oriunde ar fi), are, ca conţ�nut al voinţei r e f l c c­t a t ă ·Î n s i n .e . în ;determi,naţia sa, deci JJl voinţei identi·ce cu sine şi universală, a) deberminarea în ea 1nsăşi, de " fi con­formă voinţei fiin�înd în s.ine, adi·că de a avea o b i e •c t i v i ­t a t e a >C o n c e -p t u 1l ,u i .

J ) ) Dar întruaît v-oinţa subiectivă ca fiind pentru .s;ine este în acelaşi timp încă formală (§ 1 08), aceasta este numai o c e r i n ţ ă, şi voinţa conţine de�pob·ivă posibi.litatea de a nu fi conformă conce:ptwlui.

136

§ 1 12

c) !n timp ce eu m ·e n ţ i n subi,ectiVlita:tea mea în rea:li­.tarea scopurilor mele (§ I l O), eu suprim t o t o d a t ă în ea, fiindcă le ohicrtivez, suMoctivitatea ca n e m i j 1l o" i ·tă, cleei ca fiind singulară a mea. Dar wbieob�vitatea exterioară, ast6el identid .cu mine, este v o ·Î n ţ a altora {§ 73). - TerenU:l e x i s­t 'e n ţ ei voinţii este acum subiectivi,ta1:·ea (§ 1()6) şi voinţa alt<ora, este în a-oelaşi timp existelllţa, alta pentru mine, pe care eu o dau SJcopulu� meu. - Rea:lizarea scopului meu a�re dlflci în sine aoea:stă identibte a voinţii mele şi a wltona, ea ar.e o relaţie :P o z i t i v ă faţă d.e voinţa a�ltora.

O b i e .c t i v i t a t ·e a SCCJiPUlui .readizat închUd'e deci în ea cel·e trei secrnnifkaţÎii , adică conţine mai degrabă în una cele hei momente : a) ex·istenţa în fa,pt e x t ·e r i '() a .r ă, ne­mijJoci tă (§ 1 09) ; �) faptul de a fi wnformă c o n :c 'e rp t u ­l u i (§ 1 1 2) ; ·t) acela de a fi ruMeot�vitate u n i v re .r s a •l ă. S u b i ·e c t i v i t a t e a care se m e n ţ i m e în a.ceastă obiec­tivitate este a) că S·copul obiectiv este a -l m e u, aşa încît eu mă menţin în el ca fiind a c ·e S t <! (§ 1 1 0) ; �) şi Y) aole subiectivităţii au conds dej a cu momenteile �) şi Y) ail_,e obioec­tivităţ�i. - Fa;ptu1l că aceste determinaţii , dirstingîndu-se as tfel pe ter ·enul moralitătii, nu sînt unite d:eci:t pentru .contradicţie constituie :a s .p e c t u � f e n o m ·e n a il, aodkă f i n .i t a t e a acestei sfere (§ 1 08) şi dezvoltarea a·ces·l:rui punct de vedere

dezvoltarea aJCestor contradi,cţii şi a soluţ.i·i,Jor lor, care în limitele saie, nu pot fi decît r e J a .t i v e.

Adaus, în ce pl·iveşte dreptul formal a fost spus că el nu conţine dedt interziceri, că acţirunea strkt judiciară nu are, în pr ivinţa voinţei aoltora, decit un CMa!0ter pur ne�a.tiv. în ce e

150 moral, din cootră, determinarea voinţei meie în .rapor.t cu Yointa celorlalţi este pozi tivă, aceasta înseamnă că voinţa subiectivă are, în ·Ceea ce ea realizează, interioară ·ei, voinţa fi,inţînd în sine. Este dată aici o producere, sau o schimbare a existenţei­in-fapt, şi acewsta ar.e o .veferire la vo,inţa celor.la:lţi. Conceptul moralităţii este comportamentul interior al voinţi i faţă de ea

137

tn:saşt. Dar aid nu este numai o s i n .g u .r ă voinţă, ci oibiocti­varea are în acell.aşi timp in sine detemninaorea că voinţa indi­viduală se suprîmă in obiectivare, şi că, prin urmare, tocmai

�?t:c:�.!i������ă :nl��::�t�::ă c�e���-t fnmedr:�\:oi�f�

vo11ba despre faptul dacă voinţa a:f.tora ar dori ceva în raport cu voim.·ta mea, c<rre işi dă existenţă în prqprietate. În ce e mor<��l, dimpotrivă, e5Jbe vorba şi de bine1e ailtora, şi <tJceastă determinaţie pozitivă nu se poate ivi decît aici.

§ 1 1 3

Exter·iori:zm.rea v.oinţii ca s u b i e 1c t i v ă s au m o r a 1 ă este a ·c ţ i u .n e. ActiJUnea cuprinde dieter.minaţiile : a) de a fi cunoscută de -mine, t:n 1exterioritatea ei, ·ca 'fiind a mea, j3) de a fi taporta:tă la concept .ca la un "trebuie'' şi "f) de a fi rcwor­tată la V1oinţa atltora.

Numai exte.rioriza!'ea voinţ.ei morale este a ·C .ţ i u n e. E x i ,s t e n ţ a pe care 'V'oinţa şi-o dă in dreptul .formal es·te într-un ·l u c ·r u n e m i j l o c i t, este ea Însăşi n<emij,lodtă ş.i nu are pentru ·sine nici o referire 'e:qpr,esă ila •con­Ctjpt, - car·e, nefiind �ncă opus 'V·OÎnţJei -subi,ectiv·e, nu •este diferit rde ea -. nici ·o r.eferire rp o z i t i v ă Ja voinţa .altora ; legea juridîd ·esr()e, pnin ·det·errrninarea d .fundamenta�ă, nu­mai i n 1 e r z j 1c e J" e ,(§ 38). Cont•radu] 'ŞÎ nedreptatea Slllcep anume să aibă o ref.eriTe 1la voinţa •celol'lailţi - ·dar a •c o r- m d u 1l care ,ş,e produce in ·contract s.e bazează pe Hbe.rwl ar­bitru ; şi .r·eferirea e s e n ţ i a .! ă raare .se află ,jn a·cesta la vointa mluiJaJ.t, este, .(la juridică, nO<rma negativă de a-mi păstra ,propnietatea mea (in ce .priV'eŞt.e valoarea) şi de a lăsa o.ltuia pe ,a �a. D.in contră, ;latura ·crimei ca izv.orînd ·din v o i n ţ a .s·ubiectivă şi .după felul .în 'mre ea îş.i are în a-ceasta existenţa ei, V'Îille :abi•a ai.ci .�ntîi �n -considerare. -A c ţ i fll n ,e a jruridid (actio), <:are oprin •Conţinutul ei, de­finit prin preocripţii, nu Jmi este imputabi.Iă, conţine numai unel-e :momente aile acţÎiunii propriu Z1Îs mora•Ie, :şi ::mume �n­tr-un mod exterior : .a fi acţiune morwlă [p'ropriu-zisă este deci o J<l!tu.ră diferită de 'ea 'Ca acţ�une juridică.

138

§ 1 1 4

Dreptttl ·Voinţei morale 'cuprinde rcele 'trei a.Sipecte : a) Dreptul a b iS t r a iC t, adică lf o r m a J, all <�Jcţiunîi ;

anuane d aşa 'oum ea esbe •reahlza.tă -in elci>Stenţa :oomijl•ocită, .conţilllUJtuil. ei eslie �n geoo11e a 1! rm e u, •că 1rustfel 1ea •este p r o­i e c t (Vorsatz} aal y,oirnl;lei !>lllhi·ectiv·e.

b) P a r t i 1c u 1 a r u rl .acţliunii ,este .oonţinu:tul ei i n t e­r i o r : a) modUl! in !Care, este detoominat IP 'e n t r u m i n e caraderul -universaîl aJI a·ceSituia, aoeea 1Ce 'formează v ;;r il o a r -e a acţi'lllili i •şi aceea ·prin 10e ·ea este valabillă rpentru mirne, �onsti·tuie i n t e n ţ i a (die Absicht) ; - B) oonţinubull ·ei, K:a ooopurl m e u p .a r t i ·c u 1! a .r ad existenţei m�le rpa•rti:oulare, Gubi,ective, e.s.t·e

bi·ne1e pernonaJl (das Wohl). c) A-cest -con�inut, ca i n t •e ,r i o .r ritdircat ;totodată i:n

u n i v e ,r s a ,J i •ba rt e a .lui, ca •În o -b i e ·c ·t i v i lt a t e a fiinţînd în şi pentru sine, •oste scopul absolut <�li rvQinţii, B ·i n e :1 •e ( das Gute), 'În �s.fera re.�lexiei cu 'O'Poziţia univ·et\'ial ităţii !S u b ,j e c­t i v e, în ;parte a r ă ·u l u i , în p011rte a c u g •e t wl u i rm o­r a 1 (des Gewissens).

: Adaus. Fiecane acţiune trebuie 'Sipre a fi mO'Tailă să m­r·e�pundă mai întîi •CU pmi·ectul meu ; căJci !d-reptul V"'Înţ�i mo­ralle .este ·ca 'În ex'Î.stenţa.,î:n-fapt a aceSit.ei<t •să nu fi.e Tecunos.cut decît •ceea ·ce în interior se afla ·ca ipnoioct. P.roiectul nu iPriveş.te decît tormal ul, anume d v.oin·ţa exterioară :să lfie .ş i în anine •ca ceva intel'i•or. f.n momentrul 1al doi.J.ea ·ne rîntrebăm, in schimb, d�e intenţia ateţiunii, aceasta ,în.searrmă OOspr·e va�loa:rea re­lativă a acţiunii in raport cu mine ; al treilea moment este în­sf.irş.it nu numai vaJ.oarea relativă, ci valoarea univ·ersală tiunii, B i ·n e il ·e. Prima spărtură a aJcthmii .este aceea ce ·e proi•ectul şi ce e existent-"Î<n.,fa.pt şi 1p110dm ; a d'0ua tură este 1ntre •.aceea .ce este prezeot, în .ex·terior , ca voinţă uni­versală şi determinarea :parti culară, interioară, .pe ca1'e eu i - o dau ; a •treia ,însf,irşi t es.te •Ca intenţia 1 să rfioe ! Ş i .conţinutwl •uni­vensail. -Binoele (dar Gute) este i.ntenţi a .(Absicht) ridi.cată în .con­ceptul voinţii.

1. !"ROIECTU.L ŞI VINA

SECŢIUNEA I N TII

P R O I E C T U L Ş I V I N A

§ 1 15

139

F i n i t a t e •a wirn�ei •sub1•eotiv;e in nemijlocitul acţiunii oconstă nemijlodt în a100ea că voinţa IP .r e �> u IP u n e, pentru acţlirunea ei, un obioot •exterior -cu mult�pJe circumstanţe. F a p t a introdiuce ·o ,schimbare ;În a.cea.s·tă •ex�stenţă-in-fapt dtftă şi voinţa 103 are o v i n ă :in genere în a.oeastă privinţă, intrucit ân exi·s­tenţa-în-tfapt .schimbată \Sită predicatul a.bstract că este a m e a.

Un ev·eniment, o ,stare car.e s-a produs, •este ·o �rea1itate ex-terioară .c •O n c ,r e t ă •Ca'fle de a�ce<ea comportă circum­stante în număr nedeterminat . Fiecar·e moment singular, care !le arată •ca .fiind co n •d i ţ i •e, t e m e i , •C a u z ă a unei atwre drmmstanţe şi .ca11e astf,e.J. a adus oeva a � s ă u, poate fi socotit că e d e v ·i nă :pentru ace.asta, sau ·ce1 putin că el a r e -o vină •i;n -aoea:sta. ln•kdecttnl rforma:.l are deci, in faţa unei r•ealităţi ,tOimpJ.exe .(de ·ex., a revoluţiei franceze) ·de ales Îlfltre o mulţime nenumărată de ciJ,cumsta·nţe .pe •Care din de vr.ea să o afirme •ca una care este de vină.

Adaus. Mi .s-e poai'e 1Îrm,puta numa i •ce a stat ·În !Proiectul :meu ; i<l!r ·în •Ce priveşte 10rima, des.pre aceas-ta ·este :în special �ba. Dar în v ină stă iîncă numai judecarea •ou totul ·e.xJteri­<Oa.ră, dacă eu am :făcut 1CeV1a .sau nu ; ,şi faptu1 •că .sînt de vină pentru -ceva, încă nu face ca lun�ul •să-mi po.ată fi imputa� .

§ 1 1 6

Nu oste anume ·tapta .mea 1pr0ipri·e dacă lucruri al ·căror proprietar •s.înt rş.î ca:re, •ca exterioare, •&tau ş i .acţionează 5:n legă­turi multiple {•cum fPOate fi •caZ'llll ·Şi cu mine ca •COI'p mecani•c sau ca .fiinţă vie) produc altora ·o 1p.agu-bă. Aceasta •cad•e 5:nsă m a i .m u :1 t sau m •a i p u ţ i n -in saPcina mea, .pentpu că

acek lucruri ,sînt în ,genere ale mele, deş,1, chiar prin natura lor propri,e, ele sint supW:!e rn1Hllai mai mult sau mai puţin stă­pîn�rii rude, atenţiei mele etc.

§ 1 1 7

Voinţa actionind ·ea însăşi are �în smplll e,i, orientat către existenţa�în-fapt ·dată, r e �p re z e n t a •r e a •C i r c u m .s t a n­ţ e .! o r acestuia. Dar, fiindcă ·în v�f'tutea acestei rpnesupoziţii ea este f i n i t ă, realizarea obiectivă este pentru ea a c c i d e n­t a 1 ă şi ipiOate •conţine în si·ne altceva dcdt in repr.ez,entarea .ga. Dreptul voinţei este însă 'd'e a nu re;oonoa,şte ·În .f a p t a s a ca a •c ţ i u n e a sa şi de El nu purta o v i n ă decit :pentru ceea ce �ştie, din .presupoziţiÎi]e :acţiunii, ân 'scopul său, •pentru ceea ·ce 1Se afJa .din ele în p .r o .i e .c t u 1l său. - Fapta nu poate fi i m p u t ::d ă ,decît ·ca v i n ă a v o i n ţ ·e i , - dneptul c u ­n o a ş t e ·r e i.

Adaus. Voinţa ar·e o existenţă în f.ata .ei, asupra ·căreia ea acţi o.nează ; spre a .putea însă hce a·ceasta, ca trebuie să aibă o reprezentare a ·ei, ·şi vină .adevămtă ·port numai ,jn mine. întrudt existenţa�în-fapt ce îmi stă în 1faţă ·se a:tLa în .conş.tiin(<l mea. V.oinţa, deoareoe ·ea are o atave :pmsu.poziţie, es-te filllită, adi.că ma·i d�egmbă fiirudd 'este finită ea are o atare !Pr-esupo­ziţie. Întrucît .g;înde.sc şi vreau ·În mod naţional, reu nu mă .gă­sesc pe acest ·punct ·de v,ed:ere a:l ,finităţii, dci ·obi-octuil ::tsu;pra căruia a>cţionez nu este un altul faţă de .mine, dar finitatea zrre grani·ţa ei .stato:rnid 1ŞÎ .limitarea ei în ,s�nre. Eu am �rn Eaţa mea un aJ.tcev.a, care nu e decît !Ceva" .contingent, .ceva necesar nu­mai .în mod exterior 'Şi care ·poate .să ,coincidă ·cu mine -saru .să fie diferi1t ,de mine. Eu nu sînt ·Însă dedt ,ceea ,ce e ·În .relaţie cu .libertatea mea, şi fapta este vi,nă a voinţ.eri ma1e numai :in­trudt ştiu despre ea. Ed�p, .care a omol'i:t pe t<ttăll său fără -ca Eă .o ştie, nu �trebuie acuzat 1ca ucigaş de .fa.tă, dar .în Jegiuirile v-ochi nu s-:a pus atîta bază pe ce 'este ,subiectiv, pe r0Sjponsabi-1itate, ca astăzi. De aceea illU apărut ,}a •ooi ·V'ochi :loour.i de azi:!, pentru ca cel scăpat de răzbuna11e să fi,e ocrotit şi r.ridkat.

1 . PROIECTUL ŞI VINA 141

§ 1 1 8

Acţiunea, mai departe transpusă î n existenţa exterioară, care prin relaţiile sale se dezvoltă în necesitatea exterioară pe toate laturile, are u r m ă r i variate. Urmările, ca fiind f o r m a ce are ca s u f 1 e t s c o p u 1 acţiuni i , sînt ale ei (aparţin a.cţiuni.i) - to:toda:tă însă •ea, .ca 1fi,ind 1Soeopul pus în e x t .e r i o r i •t a t e , es·be Jăsată .în voia puLeririor eX'.teri•oare ·care lea·gă de ea ceva .cu totul .altul decît .ea este pentru s·ine şi o rostogolesc în rm·mări df1părtate -şi .str.iine. Este tot astfel drep­tul voinţi.i de a nu-şi a-tribui decît rpri.mel•e dintre ele, fiindcă numa:i eie �Stau în p r o i e e t u J ei.

Ce sînt urmări î n t î m p 1 ă t o a •r e ,sau n ·e c e s a r c, 155 acestea conţin o nepneci2li·e prin faptul, că, 1la nivelul fini­tului, necesitatea interioară intră în ex1stenţa-.în-fapt ca ne­cesitate ·e x t e r i o a r ă, •ca un naport ail unor Jucruri ,sin­gulare unele tfaţă ·de altele ,cane, ca independente, �s.e SntÎilnesc în mod inldifer•ent •şi exterior. J'r inoipiul : 1în a�Cţi'llni să dis­preţuieşti con5ecinţo!e, •Şi .celă.laH : ,să jud•eci <llcţJiun�1e ,dJ.Wă mmă•ri1Le 1or şi ·să lle ηei .ca măisură a 1ceea •ce este drept şi bun , - 1aparţin aanbe.le inteLectului abstralct. Ur.mărille, aa propria ,întruch�pare i m .a n 'e n t ă a a"cţiunii, manifestă nu­mai natura >ei 'Ş'i nu ,sJlnt altceva rdecît ·ea cînsăşi ; ac.ţiunea nu poate deci :să 1J.e ·renege şi 1să l}e td�spreţuia�scă. Dar, Îny.ers, în de este 1ouprins ·tot .astfel 'ceea roe intervine <din .exterior şi se adaugă din întîmplare, care nu priveşte natura acţiunii însăşi. - Dezvoltarea oeontradicţiei ,pe •care 10 conţine ne lC e-s i t a t •e a ,f i n i t 1t1 ,l u i, este 1În •exksbenţa-Sm-:fapt toomai trans.fo.nrua11ea neoesi.tăţii in .co.nbtgenţă şi invens. A acţiona înseamnă .cl-oci, pe această .lafu.rră, 1s ă t e il a ş i IP r .ad ă a c e s t e i � ·e g li. - In aceas ta .stă .că atunci dnd racţiunea sa are ul'lnări mai puţin rele, aceasfla •este .în fawoa.rea .arimi­nal'l..Jilui, :la fe1 .cum .acţiunea ibună •trdbui•e .să ISupo.rte de .a nu aVlea niduna •sau puţine urmări, -şi ca acestea !Să .oadă 3ISII.llprn cricrnei dnd 'eLe s-.au rdezvoilta·t din ·ea din prLin. Conştiinţa de-sine •e .r o i ·c ă (1ca IÎn tra�ediile ·cet1m 'V•e.chi, ·&lip etc.) nu s-a :ridicat Und din ·�eJ'mitatea ·ei 1La refJ.ex.ia: as.�ra diferen-

421

ţei ,dintne f a p t ă şi a rC ţ i u n e, dintre evemmentul exte­rior .şi proiectul şi ·cunoaşterea &mpreju·rări�or, .ca IŞÎ [a de<iipi­ca-nea urmărillior, d .ea acceptă vina <În !intreaga ,s.feră 1a bptei.

Adaus. ln aJceea ·că eu recunooc numai ce e.ra reprezen­tarea mea, rs-tă trecerea la intenţ�e ( Absicht). Nu mi \Se po.ate anume lj)Une .în ·socot;eală !decît ceea ce :şrbiaan desp.re �nliPrejmări. Dar există mmări neoesa·!'e ·care sînt U-egate de tfieca.Te acţiune� oridt eu produc numai �ceva !Singular, ·nemijaooit, ·şi 'care sint doci uni'V'ersrulul qJe care acesta Wl ,are în rsine. Urmăl'i·le, •Ca!'e ar putea fi IÎlllWÎedlkate, eu nu J,e pot anume preveJdrea, dar eu tre­buie să cunosc natura universaJă a f:a,ptei singulare. Lucrul nu este ai·ci ,singrularul, ci ·Întvegu!, 1Ca!'e nu IS'e riJ:1po.rtă Ia ce e de­terminat 1n acţiunea p.articullară, rei ·la natura universa�lă a .aces­teia. Trecerea eLe Ia rproiect (Vorsatz) 1a intenţi'e (Absicht) este deci aoeea .că -eu trebui-e să ·cunosc nu doar wctiunea mea sin­gulară, ci unive11salliul, car·e stă �n legătură 'ou ea. A.[lărind h� felllll acesta, universa�lul este aceea 'ce am 1voi·t, i n t e n ţ 1 a mea_

SE C Ţ I U NEA A D O U A

INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL (das Wohl)

§ 1 19

Existenta .exterio-ară a acţiunii este o conexiune complexă care poate fi considerată ca Împărţită la infinit în detalii sin­gulal'e, şi a�cţiunea ca n e a t ,i n .g � n d: � n t � i irl ·e \C :Î: .t u n u l d i n aJceste idetallii. Dar adevărul ls i n g ru [ .a .r u J u i este u n i ­v ·e r s a 1 u l şi rdetenmi.naţia actffini,j nu este pentJlU sine un conţinut izolat 1Într-o singularita�te exherioa!fă, ci llll1 ICon.ţinut u n i v e r s a J 'ctmţ,jnind 1n .el ICQneX'Îunea mudti[ilă. Proiectul, ca pornind de aa o fiinţă •care g iÎ ill id e � :t e, nu �rinde numai sin.gularitatea, ci, [[nÎn e5�enţă, acea htUU"ă lll n i v ·e r 'S a i ă, -i n t e n ţ i a.

2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL H3

1 n t e n ţ i a (Abs.icht) conţine ·etillltOJogi,c a bs t r a: c-t i a, pe de o rp.ar.tre ·fonma u n i V ·e r rs a[ i t ă ţ i 1, pe !de a!.tă paPile .sooatenea in evidenţă a unei l!taturi rp a •r t i ,c u tl a r e 157 a -f�lrui coocret. -Efortul justiifurcării prin intenţi,e reste �o­Iarea tmei bturi ·sin.guilar-e rîn ·genel:'e, rca.re esk afi,rrnată .ca fiind esenţa subirectivă a rucţiuni•i. - Judecata aslliPm unei arcţiuni .ca hpt exterior, fără precizarea încă a laturii ei le­gitime sau nelegitime, ti atribuie atees-teia un rpredicat u n i ­v e r s a ;I, :că este incend�e:re, omorî.rre etc. - D e t e .r m i-n a ţ i a ,izolată a .rooJ.ităţii exterio.are arată în ea oeea ce este n a t .u r a ei, ca c o n ,e x i u n ·e exteri'Oată. Reruli.tatea es-te mai �ntîi atinsă numai Wn.tr-un rsiogur punrct (aşa ·Cum incendi-ul nu atinge nemijLocit decît un mηC rPUnrct ail d�emnu­lui, {)eea ce dă doar o prOrpoziţie, nu o j.UJdrecată) dar natuna univflrsatlă a aoostu� [pllllld imprrlircă rlăr.gi:r·ea sa. In oe 'e vi-u, singutlarul nu •este 1rH�mijll'();ci:t .ca parte, ci rea or-gan, in care uniVlet1saJluJ ·ca atare există ca pre�ent ; as-tfel, în crimă, nu este rănită o pa-rte de .carne .ca ceva ·singular, d ·În acelli'ita este rănită ·vtiaţa !în-săşi . Pe de o parte, reflexia subirectivă ca!'e nu rc-unoaşte natura ilo-gircă ,a singul amlui şi uniV'ersallu­lui, oote .aceea ICM"e &e angaJează in de:spkarea în silllgulari� tăţi şi rconsecinţre, jpe de a!l:tă parte na·tura fil!Ptei finite IÎ111Săşi este de a conţine aJStfrel de izodăTi arie contingenrţ·dlor. Inven-ţia unui dolus indirectus �şi are funJd.arrnentul ei rÎn rcele oonsiderat·e.

Adaus. Este negreşit cazul -ca ·in ce priveşte o <l!Cţiune ISă interV'i.nă mai mult .:sau mai ,puţ.ine -cir.cum&ta'Jlţe ; rla •o incen­diere focul poate să nu izbucnească, sau, .de altă parte, el să se întindă mai mult decît voia rfăptuitorul . Cu toate .aces·tea nu tte�bui,e făcută aici 10 dîstinrcţie între nororc rşi nenoroc, dîJCi a.c­ţionînd, omllll �trebuie l'lă aibă de a lia.oe cu rexteriorita·tea-. Un provterb vechi spune pe drrept : ,piatra care ·este aru111cată din 158 mînă <��parţine rdia.voJ.'llllui. Atunci dnd adfoonez mă rexpun eu însumi nenorocirii : aceasta ane rdeci un drept asupra m.e<:r şi este o exiostenţă--1n-fapt a IPmpriei mele V'Oinţe.

'"

§ 120

D r e p t u l i n t e n ţ i e i este ca să nu fie numai î n s i n e calitatea u n i v e r s a l ă a acţiunii, ci ca ea 3ă fie ş t i u t ă de ·Cell ce acţione<l!Ză, adid !Să rSe .fi aflat dej,a în v:oinţa sa suhi·ecti.vă ; 1după ;cUJm, inv•ers, drq>l:iul o b i ee t i v i­t ă ţ i i •<!Jcţilunii, •CUJm el .poate fi ;n.rtrmi•t, este .ca >t'Jl .să -fi.e atfimmat ca ş:ti.ut .şi voi·t de către ISttbi•ect, ca •c e rl •C .e g ,î n ,d ·e .ş t e .

Dr�ptu;J 1a acest discernămînt aduoe 1cu rSÎne întreaga swu mai mka U r e s 1p o n s a h i •l i t � .f .e a oo.piHor, irrnibeci­l�Ior ·sau ali•enaţ�lur .etc . . im acţiunitle 1lor. - La .fel dl.liPă :cum acţiun:ill•e ·îndhitd ·În ede, :În •oe pri·v.eşte ·existenţa :Lor exterioară, conting.enţ.e ale urmări1lor, la fte'l •existenţa-Un-,fa,pt ·s u :b i e •C· t ,j v ă .cuprinde şi 'ea r:nedeterrninwea ce se ·r�poPtă ila for(J. şi tăria ,oonş.tiinţei-1de-sine şi tla cumintenie, - o ned·etermi­nare 1care nu rpoate totuşi .f� 1luată în ,consideraţ�e dedt cu privire la imbecilitate, n-ebun�e şi 1stări .asemănătoare, ca şi la vhsta copiiilor, cărei numai aoeste stări ;traTIŞante ISUprimă caractetml ·gÎt111di:rii şi ,aJ! Libertăţii vroinţ·ei 1şi 1permi t �de a nu consid,era rpe ,ot'll ce acţionează conf.orm onoarei de a fi ,cineva ce gîndeşte şi de a fi o voinţă.

§ 121

Ca1litatea universailă a alcţiunii ·esbe &n ,g.eneve c o n ţ i n u­t u 1 divers al acţiunii readus la f o r m a s i m p l ă a univer­salită.ţii. Dar Mtbl!edUil are rea T·efilect<tJt 1în 1sine, deci ca 1p a .r t i­c ru 1l .a r �n fa.ţa iparti.cUIJ,ari·tăţii .obi·ediVIe, în �co,pul .săru, tp:ropriul său ,oonţinut 1parti1CU!lar, care .este ISlllffietwl detemninant a1l ac­ţium�i. Fan>tul ICă a.oest moment al s i n g u J a 1r i rt ă ţ i i 'ceilui oe arcţionează este 'conţinut şi rerulizat ,în acţiune, :fiO'rmează \1 i-

1511 b e r t a t .e a s u .b i e c t i v ă in 1d,ete11mim:rr,ea ei mai reoocretă, d r e p t u l ,s u b i e ·c t u 1 u i Ilie a găsi &n acţiune s a t ·i s­f a c e r e a na.

2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL 145

Adaus. Eu, pentru mine, ,nefJectat in mine, s.În;t .încă 'ceva parttoular faţă de extel'ioritatea <110ţiltmii mele : IS oC Q 1p u l meu formează -conţiuutu1 determinat al acesteia. Omor •Şi incendiere. de exemplu, nu sint ca universale încă conţinutul pozitiv a! meu, ca subiect. Dacă 'cineva a făptuit a.S>emenea .crime, atunci ne ·Întrebăm 1de 10e Ie�a ,săvinşit. Cr�ma nu ,s�a petvecut de dra� gul ·crimei, d 1se mai ama! acolo, încă, .un scqp pozitirv, [particu­lwr. Dacă :am '9pune insă că .crima tS�a fă.cut din plă:ce:r;ea de a ucide, a·tunci ,rplă.oerea 'insăşi a:r fi 'COn�inutUJl rpozitiv al subie.c­tW.ui ca atar·e şi f<J�pta este atunci ,s�i:sfacerea voinţii acestuia . M o b i ,f u l JUnei fa,pte este as:t�dl mai precis ceea 10e numim m o r a ·1 u ,I. Şi acesta are 'În ooeastă lffiăls-ură .sensul dublu : al unirv.ersalului, În IPl'Oiect, şi rul pa:rticU1am.tilui intenţid. In tim­puri-Ie mai noi a !Început să se ,ţntl"'ebe, •CU priviTe 1la a•cţiuni, totdeauna mai ·ades d�pre mob]luri, pe -cînd adtă ·dată 'se !În­treba nlllffiai : .este aJoost om •onest ? •ÎnfăipiJui.eşte 'el .datol'Îa lui :1 Acum vrem să Vreldem în inLma ·omlllui .şi ipf'esurpun.em o rup­tură între <Ce e ·Ohi.ed.i.v ,în acţiuni ,şi .ce e interior, suhitectivul tll.O'bihrrill'Cir. Negreşj.t, t·rebuie -consider.:rtă .decizia 51lbieotu:Lu i : el vrea ceva, Gl!re estle f·o111dat •în dl ; ol v.rea r.să satirsfa:că [Jilăc::­rea .sa, să dea 'CUDS pG��siunii ..saJk Dar rce e bun -şi dr·ept este de asemenea <Un conţinut nu num<t�i natura!l, ci pus rprin .raţi.onali­tatea mea : ·şi ,Jihertatea mea, făcută .conţinut al v�inţei mele, este o d.eterminare rpură a libertăţii mele cÎ:nsăşi. PunctUl! cle vedere moral mai 'înait este deci .de a -găsi �n aJCţ�uTl!e saHsfacţia şi de a nu •rămîne la rrtl[ptura /Între roonşti�nţa�de-sine a Oomului wo şi ·ob�ecti'Vitatea f.a[)tei, mod .de a înteleg,e .care totuşi îşi ;;;.tît în istoria mondia1lă ca şi în istoria indivizi•lor, repoclle

§ 122

Prin acest rparticular, acţiunea a·re o v a · 1 o ar e ·subiec­tivă, i n t .e r e 1s pentru .mine. Jn faţa a.cestui ,s;cop, i n t e n ţ i :t potrivit oonţimrtulrui, nemijlocitul acţiunii ,1n conţinutUJl ei mai larg este redus !la� rolruil de mij,loc . .Jn mă•sura •În rcare un atare scop este •Ceva finit, .el !Poate fi iarăşi ,cobm'Ît .Ia rolul d·e mij­loc pentru o altă intentie etc. şi astfel la infinit.

116

§ !!3

P·entru conţinutllll aJcestor ocorpuri �este ·dată aid numai o..�) activitatea -formală ea însăşi, - că subiectul, in aceea ce el trebui-e .să considere :ş.i 1să tTanSipUIIlă ca 15>00p .ail .său, ·să s·e afJe limpreună ou a c t i v i t a t e a sa ; ilucml 'd.e .care -oamenii se ·interesează 1sau tl'lebui'e să 1se ,jntere!leze 'ca fiind a.Jl lor, pen­tru aceea �ei vor să He adivi . ]3) Un -con�inut ddenminat mai dt'lparte .are însă 1iibertat-ea încă abst-radă -ş-i lfonnadă a subiec­tiviHiţii numai in e x Î 1s t -e n ţ a - 1s a -� n -f a 1p t rS u .b i e ,c­t i v ă, n a t u r a .I ă, in nev:oi, :înd1Illaţii, rpa!OO.ni, opinii, fan­tezii etc. Sat�sfaoerea aCJOStui conţinut este b i n ,e d ·e 'P 'r o p ,r i u ( das Wohl), sau f e r i -c i r e a în determinaţi�le ,ei particUlare şi în general , <Scopuri,Je rfinităţii lin gener-e.

Acesta, 'ca fiind punctrul .cte vedere al r a p ·o •r t u l u i (§ 1 08) în .care ·subiectul este .tuat in ;oe-il dist-inge, cLeei ca p a r t i c u .I a ,r, este 1locuJ :unde ap-are conţinutul voinţei na­turale (§ I l) ; od:1r ell nu este aki aşa CUJm este necrnijloocit, ci acest ,conţinut, ca ap.3irţinînd v.oinţei !'ef.Iedate în sine, este nidkat ,Ja treapta de scop u n i ve r 1s a 1l, a b i n e­l u i - p e r s o n a l (des Wohls) sau a ferkirii, - iPun-ctul de vedere al g-îndirii Gl:re nu sesizează •încă v·oinţa (Jn liber­tatea ei, ·CÎ doar r e f l ·e c t e •a z ă asrL��pra •conţinuUUJ\ui ei .ca fiind natural şi dat, - ca de ex. în tionwllil lui C .r e s u s şi S o ri o n.

Adaus. In măsura în care determinăriLe feridrii ISÎnt gă­s i te gata, de nu sînt adevăratele detetminări aloe 1libertăţii, care nu îşi este sie însăşi adevărată decît întru cît îşi este scop sieşi, în Bine. Aki ,putem pune într.ebarea : are omul un drept de a-şi fixa .atare .scopuri lipsi.t·e de 1libertate care nu stau decit rpe aceea că subiectul este o fiinţă vi·e ? Fa.ptllll d omuJ e.st.e o fiinţă vie nu este ,însă întîmplă:tor, ci ,oonfO"Dm raţiun.ii, şi in ace<l!stă măsură d are un dreJPt să-•şi fa.că un SCOJ? din ne;'oile .�a.le, Nu este -nimi,c înjo.sitor în aceea 1că dneva traieşte, şi omu­lu i nu-i ·stă în faţă nici ·O s.pirituali·ta:te mai înaJ.tă în ·care s-ar putea exi sta. Numai •ridiiCar.ea a cee<.t •oe este găsit Ja !Ceva ce

2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL 147

es.te creat din sine dă cercul mai IÎnaJlt aJ. Binelu i, ,dil�er-enţă care totuşi nu închi:de în ea incompatibi1it.atea celor două <laturi.

§ 1�4

Deoaroce saHs.fa-cţia s u b ·i e 'c .t 1 v ă a individului ÎMLNfi {fiind cuprinsă în a�eeasta ·recunoaşterea 1lui, rin oe IP'rÎ\"eşte onoa­

rea şi gloria) este cuprinsă şi ea în realizarea scopurilor v a l a b i l -e ·in ş i p e n t r u s .j n e, <mllhffie, atit exig-enţa -ca numa·i un atar·e scocr> rSă apară •Ca voit şi art:ins, dt şi rpărerea că �copuri.Ie ohi•ective şi subiective �e exdud ln vo inţă unele pe ;1\tde, sînt o afirmare ·go.a.lă a int-etectului a�bstrad. Ea devine chiar -ceva ră·u dm.d trece ·în a·ceea de a reonsidera sat·isfalcţia subiectivă, .fiindcă -ea este daltă {ca i n t •O t d •e a u n a �ntr-o operă :re<tlizată) .ca fiind i n t -e n ţ i a ·e ,s ·e n ţi a ,J ă a celui ce �-cţionează şi :de a -considera d sco:pul ,c,�ohiectiv ar .fi ·Fost pentru el numai un mijiioc pent·ru .cea -dintîi. - Ceea ce ·e •s .t e su­biectul, e s t e 1s e -r i a ac ţ i u n •i 1l o r d ru i. Dacă a.c·es-tea sînt o serie de producţii fără v:aăoare, �tunci su!:ri·edÎ.\-•Îtatea v;oinţei este şi ca fără val·oare ; dacă, din contră, .seria actdor -stt�l•e .este 1�2 -de o natură substanţia,lă, ::rtuniCÎ şi voinţa interioară a indivi­

cLului este as tfel .

Dr-e,ptllll p a ,r t i c u .l a r i t ă ţ i i .subi·ectulu i de .a fi satisfăcută, -sau, ceea •oe •e aJcelaşi }ucnu, dreptul ,J i h -e r t ă­t i i s u b i e re t i v ·e 'Constituie punctul de întoarcere şi punctul .centml în deosebirea dintre a n ·t i c h i t a t e şi t i m p u -r i 1l -e .m o -d e r n e. Acest drept este ·ex;primat în in­finitatea lui ·În 'creştinism, şi a .fost făout !Principiu real, un1-Yersa.!, al unei fO'l'me noi a lumii. întne formaţii1e mai apro­piate ale acestuia sînt iubire.a, romantismul, scopul .�eridrii veşnice a ·indiV'idului etc., - apoi illl.oralita.tea şi 'conştiinţa mora:lă, ·În sfîrşit celela.He forme Gl!l'e, parte, s-e vor des!l_)r inde în cele ce urmează •Ca principiu al societăţii •civiJ.e ·şi ca mo­mente a�le co.nsti.fuţiei .pOiloitice, pe de altă part-e 'Îillsă &e iv.esc în general in isto['].e , 1În special ·În istor;ia a·11tei, a ştiin�elor şi

a nlollofid. - Ac-est principiu al -partieularită.ţii est·e de­si:gur un moment ati ·O!poziţJiei şi, ,Ja :îocq:mt ·Cel puţin, deopo­trivă identk 'ou uniVIet'saHui dt şi deooebit de el. Refilocţia ahstt:adă !fixează însă a.oest moment în tcLitf.er,enţa şi .qpoziţia sa faţă de uni•vet'<&ail IŞÎ dă n&Ştere unei oonoepţii a moralităţii til.)Jpă 'Care aceasta nu ISe menţine decît .ca l�tă strllnsă .con­tra proipviei LSaJoe satiJSif131cţii, - IC&Înţei ca

.,să fad cu scîrbă 'ceea ce datoria comandă".

Tocmai a:cest 1ntd,ed {ahstraot) aduoe acea privir-e psiho­logkă a istoriei Ul'e se prÎ.Ctjpe 1să t'1eiducă ş>i să coboare din d·emni;tate ro.ate .f.31pte!.e rmari şi indivizii mari, trans­fonnîrni ·În in�enţie prindpală şi ·în 'l'esort efi,cace al acţiu­niilOT înclinaţi-i şi pasiuni <ear·e ÎIŞÎ 'găseau ;şi el·e satisfacţia Lor Εn ef�cacitatea ,substanţială, .cum este g1J,oria şi onoavea şi a.J-te urmări, în genere latura •partitculm-ă tpe care intelectul o decretase mai înainte ·ca •ceva .rău pentru ·sine ; - -el asi­gură, 'deoar·eoe 'ac�iuni mari ş.i oe�fkaci:t.atea caile ,stătea .într-o Sler�e de atta'r.e ,acţiuni a adus în ,Lume .ceva mare şi a avut pentru -j n d i v i d u .1 c a r e a 1c .ţ ,j •O n :a •Consecinţa puterii, onoarei ..şi grloriei , că nu a,parţine individului -ceea 1ce ,este ma.l'e, ci numai ace�l -a:srpeot part�otllar şi .exteri'Or 'ce a rezultat pentru el ; deoarece acest aspect pal'ticular a fost consecinta, el ar fi fost d e a c e e ·a .şi swpllil, şi anume singurul scc;p. O atstf,el -de r·efJex:ie se opr.eşte tla .ce e ·su:bieutiv în marii in­diviZI, -ca fiind aceea ·în .care stă ea însă�i, IŞÎ 't .r e c e c u v e d e -r e a 1În :această vanita<te năs.cocită de ea 1nsăşi, baza substanţială a .lolf ; - ,esbe feilul de a ved•ea aJ "valleţi1or de cameră IPSihol·o-gi, pentru .care nu -t:XIÎistă .ero-i, nu fi indcă aceş­tia nu ·sînt 1enoi, iCÎ fiindcă nu sînt •d·eoi<t vaieţi de cameră- .

Adaus. In magnis voluine sa t e s t a r e .sensu!l adevă�a·t c ă trebuie .să vrei -ceva rmare, d a r mai trebuie s ă : ş i poţi îndepilini ce este :mar.e ; rultfel este o voinţă nulă. Lamii purei voinţe sînt fmn:lie uscate care nu au ÎnV'erzit ni.ci,odată.

§ 125

Subieotivul cu conţinutul IP ar t i IC u a a r al b i n e-l u i - p e r s o n a 1 (des [Uohls) stă, ca fiind 'fdlectat ·În sine,

2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL 149

infinit, în a1aeda.şi timp �n raport cu uniVlersaJul, .QU voinţa fiin­ţînd ,în sine. Acest moment, pus mai IDtîi ·în a>Oeastă ,particula­ritate însăşi, este şi b i n e ,} e -J> .r o IP r ·i u ( das Wohl) aJ a l t o r a, - în ld·etermina:re •COillJţll!etă, însă cu totllil goală, bi­no!.e-propriu al t u t .u r ·o r a. Binele-propriu <��1 m u ·1 t o r a 1 t o r pa-rticulari, în gener.e, este �tund totodată scop şi dre.pt esenţial a"l suJbi,ectivi:tăţii. Întmcît însă u n ·i v te r s a tl u ,1 f i i n-ţ î n d î n ş i p e n t ,r u .s •i n -e, diEeri,t d,e un atare mnţinut partircular, nu -s-a definit ÎDcă aici ·mai der�rte, OOcît ca fiind dreptul, de aoee:t a�e.ele soopuri ale partkularului pot fi di,Ee- 164

rite de el, .se V'Or oonforma acestuia sau nu.

§ 126

PartkulaT�tatea mea, ca şi a -celonlaJlţi, este însă un drept numai dacă ·eu !SÎnt o fiinţă 1liberă. Ea nru se 1po<rte afirma deci în contraJdicţi'e .cu aaastă bază substanţimlă a ei şi o intenţie a binelui meu P,Nllpriru ca şi a bineltuhpr'Qpriu mi aMora - iÎ:n .car·e c;:n ea va [i nllimită în SIP't'CÎal i n t te n t i e m o ,r a ,J ă - nu poate jUJStifitca o a .c ţ i u n e n e d r .e a ip t ă.

Este în specia:! una dilll. maximele pervertite ale �·innpu­l'lli nostru, care provine pe de o JP<�<l'te ·din JPerioa:da pr.e­kantia.nă a "inimii hune" şi constituie de ,exemplu chintesenţa unor •Cunoscute �pedacole drannatÎ'Ce, emoţionante, de a ne tl'ezi inte!'esutl, ·în a.cţiuni n e ,d r e 'P t e, pentru aşa...zi6a in­tenţie m o .r a J ă ş1 d·e a ne •ft:pmez;enta ·SiUbLecţi .răi ca a'Vlind o inimă ce trehui·e .să fie bună, .acesta înseamnă ·o inimă care vrea binel.e propriu 'ŞÎ .chiar şi lbint:ile aJ.tora ; rpe 1de adtă paTte însă aoeastă invăţătură a foot, ,jntr�o formă rexag;erată, iarălşi r·eJîocăJ.zită şi �nsuflleţi.rea interioară şi sentimentalita­t.ea, aceasta :Înseamnă 1f tO r m a partitcul.arităţii tCa atare, a fost făcută .crit-eriul a ·ce ar f·i drf1pt, r.aţj.onal şi ex,cetlent, a-şa Îlnclt ·crima şi g�îndirille care D .conduc, ,chi.ar d•e llir fi file imaginaţiile cele mai plate, mai g:oa.J!e şi opiniile cele

150

mai nesăbuite, ar fi rdrepte, m·ţiona�le ,şi 'eX!cerlente, fiindlcă ar veni ·d ·i n s .e n t i m e n t şi din î n ,s u f l} ,e ţ i r ,e. {Pentru detalii vezi mai jos § 140 obs.) - Trebuie făcută de altfel atenţk ·a.sup.ra IPUDCtuJlui de V'etdere din >Car.e sînt considerate

f���;{��t�� t�n�i(�;hl?;!�ti�f;r �o���;id�i; ·�a::�� b i n e-u n i v e r s a •l, b ,i n e ll c (Wohl) !Propriu aJl statl.llui, acea!sta Înş.eamnă drt{ptul sp�ri:tul'lli concr.et, �eal, este cu totul <��ltă sferă, in care drflp�ul .formnJl este un moment subordonat întocmai ca binde partkular şi feriârea indivi­dului. A fo.st deja robservat mai :sus că una din gr�lile abstr<IJcţi·ei este de a .reVIendica drt'lptul privat •Ca şi bitnele privat ca fiind î n .ş i p e n t r u s i n e în wntra univer­sa:l·ităţii statului.

Adaus, Aici e la locul lui celebrul răspuns dat libelistu­lui care se scuza cu un il faut donc que je vive, anume : je n'en vois fms la nCcessite. Viaţa nu este necesară faţă de ce e mai înalt decît ea, libertatea. Cînd sfîntul Crispinus fură pirele pentru -glhetel·e ;săracilor, a.cţiunea est-e morală şi ne­dreaptă, şi prin aceaJsta nevalabilă.

§ 1 2 Î

P a r .t i .c u ll a r i t lf t e ,a i:nter.eselor voinţei naturale, co-n­siderată în t o t a l i t a t e a ei simplă, este existenţa personală, ca v i a ţ ă. Aceasta, în p �e r i ·c o ,J u � .-; u p T e m .şi in confil'ilct cu pr-opri·etatea juridică a altuia, are tde invocat un d :r ·e 'P 't a 1 n e c .e ,s i t ă ţ i .j (nu ,ca echi-tate, ci ca drept), intrucit de o parte .se af'lă vătăma.r.ea infinită .a ex�sbenţ-ii-1n�f�pt, şi ·În a.ceastă l�psă tortală .de drept, eLe 'cealla.ltă .parte ·numai lezarea unei exri"st.enţre-.în-fa.pt mărgini-te, singulare a libertă-ţii. Astfel dreptul ca at�re :şi îndr�ptăţire jruridircă a acelui lezat numai în a c e a s t ă proprietate sînt În acelaşi timp recunoscute.

Din cLrf1Ptllll necesi·tăţii decurge binefacerea ·competinţei. că unui debitor ,jj iSÎnt ;lăsate i·n gener-e ·din av.erea sa, atdică din pr-oprietatea Clitdît-omlui, instrumente de ateli(!ţ', unelte

2. INTENŢIA ŞI BINELE PERSONAL 151

agriooie, -haine, a.tît dt sînt privite ·ca rnecesare &pre a servi întreţinerii ·s<tJ"e, ţ;inind seama chiar 1de ,starea sa ·sociadă.

Adaus. Viaţa, ca ansamblu al scopurilor, are un drept faţă de dreptul abstract. Gînd de ex. p.rin :furtui unei p.iini poţi să ,subzişti, prin aoeasta este anume Jezată proprietatea ucrmi om, rdar ar fi nedrept să -cons�deri acea�stă arcţiune drrt'lpt 166 o hoţi-e -ob�şnuită. Da'Că nu ar fi permils omuJlui a cărui viaţă e ameninţată ode a 1pr.ocerda .astfel, ca el să se conserve, el a-r fi consid-erat 'ca lipsit de 1drept, şi întrudt viaţa i-ar fi contesta:tă, ar fi negată Înh,eaga sa l.ilbertate. Alsigurării vieţii îi aparţin desigur muJt.e ,Joucruri, şi, .dacă 1privim în viitor, atunci trebuie �ă -intrălffi în aceste SJÎn,gUJl<�'rităţi. Neoosar ·Însă este numai de <r trăi a c u m, viitonul nu este aOOolut şi rămÎIU·e supus 'contin­genţii. De aceea numai nev;oia PI'ez�entului imediat ne poate îndreptăţi la o acţiune necLreaptă, deoarece în omiterea ei ar sta iarăşi comiterea unei nedreptăţi, şi anume a celei mai mari, ald·i·că totala negaţie a .exilstenţii-�n ... f<l�Pf: a hb-er.tăţii ; - bene­ficiwn competentiae Lşi ane aici locul ,său, pe cînd îrn ra-porturi de înrudire sau în alte raporturi de apl'OJPiere stă dreptul de a cere să nu ·tii sa.crifî,cat in totul cLneptu.lui.

Nevoia revelează finitatea şi, prin aceasta, contingenţa <:tt-ît a -dreptului dt .şi a .binelrui--JPens.onal (des Wohls), - a -exis­tenţii ab-stracte a libertăţii, fără ca ea să fie exi.�tenţă a persoanei particulare, şi a sferei voinţei particulare, fără uni­versa-litatea dr.e1Ptului. Unilaterrulibtea şi idea!litatea 1lt0.r este prin atceasta IP ·u IS ă, aşa cum .ea este deja determinată în ele îru;eşi, în concept ; dreptllll şi-a determinat dej a {§ 1 06) e x i s­t e n ţ a-s a ca voinţă particulară, ş i subiectivitatea, în parti­cularitatea ei cuprinzătoare, este ea însăşi existenţa-în-fapt a libertăţii (§ 1 2i) ; aşa cum în sine, ca relaţie infinită a voin­ţ.:i faţă de sine, ea este universalul libertăţii. Cele două mo­mente, inl:.elgrate astfel in de tn adevărul lor, 1iJdentitatea l()r, dar mai IÎontîi încă fin raport r .e l a t i v unul faţă de .31ltul sînt B i n e 1 e (das Gute), ·Ca fiind univ,ersalnl 1î m ,p :l i m i t, determi-

152

167 nat Εn ŞI pentru sine, şi •C u g e t u 1 m o r a� ( das Gco:vissen}, ca fi-ind !SUbiectivitatea infinită car-e tştie în ,sine şi determină în sine conţinutul.

SEC Ţ I U N E A A T RE I A

B I N E L E Ş I C U G E T U L M O R A L

§ 129

B i n •e J e (das Gute) este id-eea, ca unitate a c o n •c e p t u­I u i voinţei şi a voinţei parHcular·e, - in ca.re dreptl.lÎl abstTacl ca şoi binele-personal ( das Wohl) şi .subiectivitatea cunoaşte-11ii şi contingenţa existentei exterioare sint suprimate ca i n d e­p e n d e n t e p e n t r u s i n e, prin a�ceasta însă, sint c o n­t i n u t e şi p ă s t r a t e potrivit esenţei lor în aceasta, este J.iobertatea r •e a •l i z :a •t ă, S ·C O IP u l f i n a l a .b s o � ru t a l l u m i i.

Adaus, Fiecare treaptă este propriu-zis ideea, dar cele anteriQare o •Conţin nUi111ai -într-o f-omnă m<ri ahstractă. Aşa de ex. Eul ca \Persoană -este şi el deja iideea -dar sub ch ipul cel ma-i a.bstrad. Binel•e (das Gu.te) este irdeea d e t e ·r m i .n a t ă m a i d e p a r t e : este unitatea conceptului voinţei şi a voin­tei part-iCU!lare. rEI nu este ceva juridic abstract, -ci ·ceva plin de conţjmut a cărui .contenenţă formează atî-t dreptul cît ş� binele­personal (das Wohl).

§ 130

Binele-personal (das Wohl) nu are .în aJceastă idee niri o val<fbiaitate pentru sine ca exDs.t-enţă a v-oinţ·ei rp:articulare singulare, d numai ca bine-personal u n i v e r s a rl şi, esenţial, ca u n i -v e r s a 1] î n s i n e, ace<liSta �nseamnă conform liber-

153

tăţii. - Binele-tpet�snnaJl (das Wohl) nu ,este :un B1ne (cin Gutcs) în [ipsa d r ·e ip tu '1 u i. 1n acelaşi �el, dreptul nu este Binele fără hineie-persona.I. (Fiat justitia nu trebuie să aibă ca ·con­secinţâ pereat mundus.) Binele (das Gute) aşadar, ca fiind nece­s�t�tea de a fi �reaJ prin voinţa :partim1lară ŞI totoda•tă ca fiind substanţa aJcestei<f, are un .d r e iP t a b s oU u t faţă de dreptul abstract al pro.prLetătii şi de ,scqpuriJe particulare alle birnelui - 16S

personal. Fiecare dintre aceste momente, rÎntrucît es-te deos,ebit de Bine, nu ar·e vaJlaMHtate decit întrucît îi este potrivit şi sub­ordonat lui.

§ 1 3 1

Pentru voinţa s u b i e . c t i v ă, Binele este deopotrivă ·ce este absolut esenţia!l şi ea nu ar·e valoat1e şi demniflat·e decît întrucît îi este ccxnl'mmă ,Jui, in �nţdlegerea "Şi în inten�ia ei. întrucît Binol·e esate înJCă aici aoeaJStă i d e e ah s t r a 'C ,t ă a Binelui, voinţa suhiectivă nu este incă integrată în el şi tpu:să ca ,fiind conf.oTmă �flli ; ea stă .deci într-un r a p o r t ou acesta, ş i anume <.feei a că Binele t r .e h u i e să fie [pentru ea subostan­ţialul, - că ea t r e b u i e :să �i-l facă scop şi să-[ l'e.ailizett, -după cum Bir:tel.e are, de 1partea sa, numai în voinţa subiectivă mijlocirea prin ,ca,r.e el intră în J'eaJitate.

Adaus. Binele este adevărul voinţei particulare, dar voinţa este numai a·ceea dre;pt ce ea se pune ; ecr nu est.e de a.a orLgine bună, 'ci poate dev·eni 'ceea .ce este nlli1Ilai !Prin munca s.a. De aHă parte Bine1·e, fără voinţa subi.ecbirvă îmă,�i, ·este numai o abstmcţie fătră reaJitat.e, care .tr-ebu�e să-i vină de-a!bia prin aceasta. Dezvoltarea mnelui 00II11portă doci tr.ei studii : 1) ,ca Binele, pentru mine, cel ce vuieşte, să fie winţă parHcubră, şi ca eu să şt·iu a·cea.sta. ·2) Ca să se spună ce ·este bine şi să se dezvolte determinaţii:le .particulare a.le Binelui. 3) tn sfîrşit, determinarea Binelui pentru sine, partkulari•tatea Binetlui ca subiectivitate infinită, f.iinţl1nd pentnu sine. Această detePminare interioară �te .c u g e .t u .l m o r a L

154

§ 132

D r e p t u l v o i n ţ e i s u b i .e ,c t i v e este, ca aceea ·ce ca trebuie să recunoască ca varlaJbid, să fie r .e c u n o s 'c u t d e e a c a f i i n d b i n e, şi ca o acţiune ca scop păşind in obiec-

169 tiv:itatea ·exterioară, să-i fie im:putată potrivit •C u n o a ş te r i i va�lorii pe care ea o are ca justă saru injm>tă, bună �u rea, lega,Jă sau iJe.gaJlă, în ac.e<IJstă obiecti·vitate.

B 1 n e l e este în general esenţa voinţii în s u b s t a n­ţ i a l i t a t ea şi u n i v e r s a l ·i t � t .e a ei, - al voin�ei în adevărul ·ei - etl este de aceea str�ct numai î n g i n d i r c şi p r i n g î n d i r e. AJirmarea -deci, că omul nu poate cu­noaşte ad-evărul, că el nu ar.e de-a fa'<"e dedt •cu wparenţa·, că gînd1re.a strictă voinţei bune, acestea ş:i alte -concepţii as-e­mănătoare răpesc 1s,piritUJ!ui ·odoe valoare şi d·emnitate atît imtdeduaJă cît şi mora:lă. - Dreptul de a nu •recunoaşte nimic din ceea ce ·eu nu ,priv� •Ca raţional este drt{ptul cel mai înalt al subiectului, dar, :prin determinarea lui s.ubi-ec­tirvă, el este totodată f ·o r m a 1l, şi .dr{lpturl r a ţ i 'O n a 'l u 1 u i •Ca 1drept ce este obiectiv faţă de subi,ect rămîne neolintit în faţ<r ,pri:mului . - Datorită deberminării ei formale, convinge­rea este deopotrivă cJJpa;bilă de a fi a d e v ă 1r a .t ă, ca şi de a fi -simplă p ă r e r e sau -e r o a r e. F<l!ptul d indi,vi,dul ajung·e ,Ja a·cel drept aJ aprecierii sad-e, aceasta a.parţine, po­trivit punctUJlui de veder.e al sf,er,ei !�nocă m.oraJe, wlt>uri i sale parti,OUI!are, .subiective. Eu .pot să-rmi impun cerinţa .ş.i să .prriv{:lsc .ca fiind un -drept subj·ectiv rîn rminoe 1ca eu să �nţeLeg o obligaţie din b u n .e motiv.e, :şi 1să aun ·c o n v i n g e •r e a îndr,E1Jllti.Î.ţirii ei şi Jnreă rmai mult să '() recunosc din conc�tul şi natura ei. Geea ce eu prebind pentru satisfacerea convin­gerii meJ.e cu privire la caracterul bun, iPerunis sau :ne;perrni·s al unei acţ�uni, ·şi prin a-oea:s-ta La r�ponswbill itatea •ei în acea­stă privinţă, nu duce încă nici un prejudiciu d r 'e tp t u J u i o b i e c -t i v i t ă ţ i ·i. - Acest drf!pt ·la înţelegerea Bjnelu-i este di�erit de ,dr,e;ptu:l la înţel�re (§ 1 1 7) in ce p.rirveşte a ·c ţ .i un e a ·Ca atare ; -drerptul obiectivităţii are, în p11Îvinţa a.cersteia, �orm;:r .că, derorece acţiunea -este o schimbare care trebu ie să existe într-o lume reallă, deci vrea să fi-e <t'ecunm-

3. BINELE ŞI CUGETUL 155

.cută în aceasta, ea trebuie să fie în genere .conformă -cu ce es·te v.alalbil �n i!Jceastă 'hume reală. Acella 1carre vrea să acţio­neze .in .aoeiiJStă 11ea1litate s-a supUIS :tocmai p .r i n a 'c e a .s t a leg�lor ei şi a recunoocut dreptul obiectivită.ţii. In mod ase­mănător, 1În s t a ·t, ca fiind o :b i e •c t 1 v i ·t a t e a ·conc�ptllllui raţiunii, ,r ă .s ·p u n d e r e a j u d i ·c i a ·r ă nu :trebuia să ră­mî-nă :Ia •ceea oe unllll consideră ca .potrivit raţiunii sail•e sau nu, la înţelegerea subiectivă a ce este drf!pt ,sau ned!'tjpt, a ce este bun sau du 'Şi la -cerinţcl•e IPe cane el le fa.ce an v.edere.a .satis.fac·erî·i ,convi•ngerii sale. ln acest teren obiectiv ·drerptul apr·eci.erii .contează ,ca înţelegere a ,ce e 1 e g a l s<�Ju i •l e g a 1, ca înţ.e:leg·ere a dr.eptullui v a 1 a b i .J , ·şi ea s·e mărgineş-te 'la cea mai �propiată 1Setnnifi.caţie a ei, anume la cunoa;ş;tere •C a f a p t ·d e a f 1 i n ,f o r m a t de oeea ce e.ste legal, şi, prin aceasta:, obiJ.ignto.riu . P.r.in publi·citatea legi1lor şi prin moravu­ri.le g.enemle statul ia .dl.'eptului .Ia înţdeg;ene a:spedul for­mal şi rucCÎJdentailitatea în ce priveşte sUbiectul, pe care acest drept o ar.e lnd din wcel ,punct de voedere. Dreptul subiectu:lllli de a •CU[Ij(Ja.şte alcţiunea in determinaTe a b i n e l u .î .ş 1 .r ă u­l u i, a 1ce este leg<tJl şi j,J.ega,J, ar.e urmarea de a scăd-ea sau �uprima răspunderea �n ce priveşte pe copii, idioţi, nebuni . O graniţă determinată nu s·e poate totuşi stabi.tli pentru aceste :stări şi pent·ru co:tpacitatea lor de .răJS�pundere. A fa.oe &nsă din orbirea clipei, din i·rital'ea pasiun�lor, din beţi.e şi în g-enere din ce se numeşte �orţa reso.rtum�lor :serusibi,J,e {în mălrura în care este exclus ceea ce întemeiază un drept al nevoii (§ 1 20)), temeiuri cînd e vorba de imputarea şi de determi­n<l'rea c r i m 'e i insăşi şi de p e d e .p ,s .i .r e a ·ei, şi a priv.i astf·e-1 de circumsta:nţe ca şi cum !prin de v i n a •cnirrnin�Lu:lui ar fi îndepărtată, înseamnă totodată {,conform § 1 00, l l9 ob:s.) a nu-•1 trata după dr-ept şi onoare, ·'Ca l(}'lll, a cărui natură este tocmai aceaJsta de a fi prin e.s.enţă <reva univensad, nu ceva abstract, instantameu, şi iz·olat 1ca 'cunoaştere. - .AJşa OUJm incendiatorul nu a pus focul acestei supratf.eţe mOCi de un deget a unei clliSe pe care el a atins-o ICu lfă,olia .sa, ca iZJo­lată, ci a aprins prin ea Jntrog.u:l, casa, tot ·astfel C<f subiect, el nu este singularul a c e s t e i clipe, sau această simţire izolată a furiei ră.ztbună.rii ; el ar fi a:stfdl un .animaJ ca:r·e, dat:orită nocivităţii .sa:le şi a nes.�guranţei 'de a fi •SUIPUS a.oceselor de furie, ar t:l'ehui 1lovit în ca:p. - .Că criminalu:!, în momentul acţiunii 1ui, ar trebui să-·şi fi r .e rp r e z -e n t a t 'În mod clar

nedreptatea şi iminenta pedepsei, pentru ca acţiunea să-i poată fi inJ.putată -ca ·crimă - ��ceastă cerinţă .car,e pare a-i apăra d�eptul subiectivităţii sale morale, îi neagă mai de­grabă natura int.aligentă, ·bnterio<rră, oeare, Jn prezenţa ei activă, nu este legată de forma psihologică wolffiană a unor r e p r e z e n t ă r i c 1 a r e, ,şi numai Ln cazul nebuniei este atît de a.lterată pmtnu a ,fi SClpamtă de •cunoaşterea ş.i a�cţiunea unor lucruri singulare. - Sf.era 'În care acef.e circumstanţe intră în consideraţie �ca motiv-e 'de micşorare a ped.e,psei es�e o a!t<r decît a :dreptului, sfera i n d u ,1 g e n ţ e i.

§ 133

BineJe are, faţă de subj.ectul pa·rti.cu:lar, raportul de a fi e s e n ţ i a 1 u 1 voinţei lui care, cu aceasta, are în el strid o b 1 i g a ţ i a sa. ·Întrucît p a r t i c u l a r i t a t e a este deo­sebită de Bine .şi -ea cade în voinţa .sub�ocHvă, BineJ.e are mai

172 întîi numai determinarea e s e n ţ .i .a 1l i t ă ţ i i a h ·s -t r a ·c t e u n i v e r s a l e, aceea a d a t o r i e i ; - din cauza a.cestei determinări a ei, d a t o r i a trebuie fălcută î n v ·e d e r e a d a t o r -i e i .

Adaus. Esenţialul vomţei este pentru mine datorie ; dacă însă ·CU nu ş.tiu dedt că Binele îmi esbe dato-rie, eu rămîn ind l a abstra•cţia acesteia. Datoria, eu tr·ebuie să o fa:c pentru ·ea însăşi şi propria mea obiectivitate în adevăratul ei înţeles este ceea ce eu îndeplim-esc 'În datorie ; 'întrucît eu o indepi,inesc, eu sînt la mine-insumi şi liber. Este meritwl şi :p.uillctul de "'odere înaJ,t aJl JjJozofiei k a n t i ·e n e în ce priv·eşte puadicul, de a fi •pus in evidenţă a'ceas-tă importanţă a datOTηe i .

§ 134

Deoarec·e acţiunea cere pentru sine un conţinut padkular şi un sc01p det.ermÎln.at, ,însă abstractul datoriei nu conţine li:nreă

3. DlNELE ŞI CL'GETUL 157

un atare con�inut, se na�şte întrobarea : .c e -e ,s t 'e d a t o r i a ? Pentru acearstă determinar.e nu este ·dat mai î.ntîi nimic �n afară de aceasta : să acţionelli 'In mod d r ·e 1p t şi să te îngrij-eşti de ce e b i n e (das Wohl), de binoLe tău porsonal şi de bineJ.e-'Per­-sonal in detcrminaţie universală, de binele personaJ aJl a'ltma (cf. § 1 1 9).

Adaus. Aceasta este aceea�i întrebare care a fost pusă lui Iisus cînd se voia a se şti de la .el .ce t11ebuie făcut .spre :t doMndi viaţa veşnică ; dki universalU:l binelui (des Guten), :�bstradul, nu ,se poate înciepilini ca abstract ,şi el trebui.e să primească încă d.et.erminaţi<.r particuLarităţii.

§ 135

Aceste ·determinări nu sint însă cuprinse în determinarea dakl,r.iei Înll�Î, ci, intruolt ambeil.e sînt condittonate şi mărgi­nite, ele aduc tocmai prin aceasta trecerea in sfera mai înaltd J. n e c o n d i ţ i o n a t u -l u i, a datoriei. Da·toriei însăşi, întru­

dt în ·conştiinţa de sine mo.raJlă ea este esenţialul, adică uni- 173 versaJ!rtd a-cest-eia, în felul în -care în intenior,ul ei ea nu se raportă dedt Ja sine, îi rămîne de aceea doar univ.ersailit�t.ea abstra-ctă, ea are ca determinar,e a ei i ,d e n t i t a t e a .l i IP ·s i ·t ă ·d e

c o n ţ i n u t, adică p o z i t i v u 1 .abstract, ce este lipsit de de­terminare.

Pe cit ·este de esenţial .de a rpune în evi-denţă 'Pu.r.a şi neconditionata determinare de sine a voinţei, ca rădăcină a datoriei , aşa cum �cunoaşterea voinţii a căţpă·tat întîi prin fillozof1a k a n t 'i an ă baza şi punctul ei solid de plecare prin gînduJ autonornid ei inHnite (§ 133), tot pe atît de evLdcnt este că menţinerea punctului de vedere d·oar mor<rl, care nu tre.ce în 'conceptul etiwJmi (social), coboa·ră acest oii:rtig la un f o r m a J i s m g o [ şi ştiinţa morală la o vorbărie de�pre d a t o r i ·e în v�edru-ea d a t o r i: e 1. Pornind de la acest punct de vedere nu este posilbi:lă ·nici o ·doct,rină imanentă a dato-

158

ri�lor ; putem lua in atdevăr un material d i n a f .a r ă, şil prin a'oeasta să ajung.em la datorii pa,!'tÎtculare, dar din acea determinaTe a datoriei ca fiind l i 1p IS ă ,d e c o n t r a d ,j c­ţ i e, a a .c o r d u .J u i f o r m a: 1l c u s i n e, car.e nu este a!-keva .decît fixarea n .e d e ,r m ·i n ă T i i a h l8 t r a c t e, nu se ,poate tl'ece la determinarea unor datorii padiculare, nki, dacă un atare ·Conţinrut parfirnla:r Wne IÎn considenre .ca ac­ţiune-, nu stă în acel principiu un ,oriteriu dacă E'!} este sau nu datorî,e. - Din conrtră, orice mod de aJcţiune nedreaptă sau i.morwlă poate fi justi,ficată pe a�ceastă caJe. - Forma UJlterioară k ::t n t i a n ă, C<l!pacitatea unei wcţiuni de a fi reprezenta·tă .ca rnax�mă u n i v ·e r s a :l ă, introdoce l'{lprezen­tar.ea m a i c o n c r .e t ă a unei stări, dar nu conţine pent:ru: sine nid un alt principiu decit acea hpsă a contraJd,�cţiei şi id,entitatea formală. - Faptul că n i ,c i o p r o p r i ,e t a t e n u a ·r e x i s t a i.111JP1l•ică 'Pentru sine tot atît de puţin •O con· tradkţie, ca şi ace!.e că <tJcest sau acel po,por, fam�lie ek să nu existe, sau ca -în gener.e nici un om să nu trăia�că. Dad este stabirlit p·entru sine şi presupune că 1proprict<rtea şi via:,;:; omenea·s.că tr·ebui.e să fi.e şi trebuie 'reSipedate, atunci �ste G eontradicţie a comite o crimă sau un furt ; o •contradi.cţic nu poate avea loc decît cu ceva, adică cu un conţinut care se aJf!ă ca principiu ferm de mai înainte la ba·ză. ln r�po-rt un atare princ�piu numai, o aJcţ1une este mai .întîi în sau în contradi.ctie cu el. Îil11să datoria car.e trebuie atare, nu pentru un conţinut, i d e n t i t <r t e a f o r m este tocmai aceasta ; de a elimina orice conţinut determină.ri.

CetJ.i:,Jalte antinoanii ş i fo-rma·ţii ajJe veşnicului <<t r e­b u i e» (Sollen), în care punctul de v,edere pur moral at r a p ·o r t u ·1 u ·i se zbate numai, fără să J,e soluţionez.e şi să se poată ridica: deasupra lui "trebuie'', le-am dezvolt at in Fenomenologia spiritului.

Adaus. Dacă şi mai înainte am scos în evidenţă punctul de y.edere al filozofiei kantiene, care, ·Înt:ruiGÎ.t s·tabileşte aoordul datoriei cu raţiunea, este un punct de v�eder.e nobil, trebuie totuşi dezvăluită aici lipsa că acestui punct de vedere îi lipseşte ori.ce articulaţie. Căci prQpoziţia : consideră dacă maxim<r ta poate fi .stabi.J,ită ca principiu univ.ersal, a•r fi foarte bună daoeă am avea deja principii determinate asl.lipra ceea ce ar fi de

a. BINF.LE ŞI CUGETUL 159

făcut. întrucît cere.m anume unui princi.piu ca el să poată fi şi determinarea unei legiuiri universale, aceasta presupune deja un conţinut, şi dad acesta ar fi dat, atufllci ap;Hcarea ar trebui să fie uşoară. Aici insă prioc�piui însuşi nu este încă dat şi criteriul că nu tr.elbuie să exist.e nici o contradictie nu produce nimic, deoarece a-colo nu este nimic, nu .poat·e fi nki o ·COn­trad,i.cţie.

§ 136

Dată fiind structura a!bstractă a Binelui, ceJ!ălalt moment al ideii, p a r t i c u J a r j t a t e a în genere, cade .în subiectivi­tate, car.e, în universwlitatea ei reflectată în sine est·e absoluta certitud1llle a ei însă.şi în .sine, a-ceea ce pune pa-rti-cuJLa-r.itat.ea, ceea ce det·ermină şi hotăirăşte, - certitudinea c u g e t u l u i ( das Gewissen).

Adaus. Se poate vorbi despre datorie cu multă noblete şi aceaSită vorbire înalţă pe om şi î i lărgeşte inim3, dar, dad nu se ajunge la nid o .determi111are, pînă la urmă ne .pJ�ctisim ; spiritul cere o partkularizotre, la care el este îrudre.ptă.ţit. Din contra, cugetul este acea:stă cea mai .adîncă interioritate cu sine, în <:are orice ext.eriorid:ate Ş·Î măr�inire au dispărut, această retragere generală tn sine însruşi. Ca cuget, omul nu mai este lnJănţuit de 11copuri!lie prtrticularităţii şi acesta este astfel un punct de veder.e mai înal1:, un punct de vedere al lumii mo­derne, car.e ea a ajuns mai în�îi la această conştiinţă, la a·oerustă scufundaf\e în sine. Timpurile anterioare, mai senzoria!le, au înaint.ea lor ,ceva exteri.o'r şi dat, fie religia sau dreptul ; dar cugetuJ se ştie pe .sine .ca fiind gîndirea şi că această gfi.rndire a mea este singura C<fre mă ob�igă.

§ 137

Adevăratul ouget moral este d'i·spozi·ţia de a vrea ce este bun î n ş i p e n rt r u s i n ·e ; el are deci principii �erme ; şj anume acestea sînt pentru el determinaţiile şi datoriile obiective

160

pentru sine. Diferit de a>Costea, de conţinutUil 8ău, de adevăr, el este numai l ;:r t u 'f a f o r m a 1l ă a activităţii vointei care. ca f:iimd a 'c e a s t a, nu a:re un conţinut propriu. Dar sistemul obiectiv wl .acestor principii ş.i datorii şi unir·ea conştiinţei subiec­tiv·e 'cu acesta, sînt date mai .întii pe planul etkU:lui (social) . Aici, p e planul formali aJ. moralităţii, cugetul este fără a.cost

176 conţinut obiectiv, aşadar pentru sine oertirt:ud1nea formală infi­nită de sine însuşi, care t{)'(lffiaÎ d·e ace.ea .este în aceila:şi timp ca certitud'ine a ace.stui subi·ect.

C u g e t u l exprimă absoluta justeţe a conştiinţei-de­sine subiective, anume de a şti î n s i n e şi d i n s i n e însuşi ce este drept şi datorie ş i de a nu recunoaşte nimic decît ceea ce el ştie astfel a fi binele, totodată cu pretenţia că ceea ce el ştie ş i vrea în acest fel este într-adevăr drept şi datorie. Ca fiind această unitate a cunoaşterii subiective şi a ceea ce este în şi pentru sine, cugetul este ceva sfînt, pe care ar fi o crimă să-I atingi. Însă, dacă cugetul unui i n­d i v i d d e t e r m i n a t este conform acestei îd�i a cuge­tului, dacă aceea ce el c o n s i d e r ă sau dă d r e p t b i n e este într-adevăr bun, aceasta se recunoaşte numai din c o n­ţ i n u t u 1 acestui pretins bine. Ceea ce este drept şi dato­rie, fiind în şi pentru sine raţionalul determinărilor voinţii, nu este, prin esenţă, nici proprietatea p a r t i c u 1 a r ă a unui individ, nici în f o r m a sentimentului sau a altei cu­noaşteri singulare, aceasta înseamnă sensibile, ci esenţial în formă de determinări universale, gîndite, adică în forma I e g i 1 o r şi p r i n c i p i i l o r. Cugetul este deci subor­donat acestei judecăţi : dacă el este a d e v ă r a t sau nu : şi apelul cugetului numai la s i n e l e s ă u este nemij­,1o.cit opus la -ceea c-e el vrea să fie, regula� unui mod de actiune raţiana:lă, valabil universal în .şi pentru sine. Statul nu po:lte de a·ceea reounoaşte cugetllil în f.o.rma sa pa.rtku­lară, a:ceasta înseamnă ca c u n o a ş t -e •r e s u ib i e •c t i v ă, tot a�ît -de puţin p-e d-t in ştiinţă are valaJbiiJ,�tat·e ip ă r e r e a subi-ectivă, a s i .g u r a r e a şi a ip e il u ,1 la o O:pini.e s-ubiec­tivă. Ceea ,ce in cugetul adevărat nu e:ste des.părţit, poate f! însă des.p.ărţit, .şi subiectivi;tatea dete�minantă a cunoaşt-eri1 şi a v-oinţei se poate separa de conţinutul adevărat şi .se

S. BINELE ŞI CUGETUL 161

.poate pune pentru sine, cobof1înd conţinutul la ·O formă şi o pură aparenţă. Echivocul Sn ce priveşte cugetul stă deci în a-ceea că el .preslliPllne în semni.f�·caţia wool.ei i,d·entităţi .între cunoaştevezt .şi v-oinţa sub�edi.vă şi adevă-ratul hine, şi ed este astfel afirmat şi recunoocut •Ca ceva s�înt şi tobodată ca refilecţia 'doar subiectivă a mnştiinţ.ei-de-.sine în Sline ; el are tatuşi 1pretenţia la legitimar.ea car.e îi revine a·ccl.ei identităţi însăşi mJJm.zti .prin continutul ei raţî,ona.l , valahi•! în şi pentru •sine. P.urrctului de vedere mora.l, aş<r 1cum d este deo·:>ebit în acest �ratat de cel eti c (social) , î i aparţine numai cugetul formal ; .cel adevărat, a fost .do:J.r menţionat Sipre .a indica deosebirea sa ş i spre a înlătura greşeala posibilă, de a crede că ai·ci unde nu e 'tratat decît .cugetul .formal ar fi vorba de cel adevărat care este conţinut în convingerea etică, care va veni numai pe urmă. Cugetul relig io.s nu aparţine însă de loc acestui cerc.

Adaus. Cînd vorb im desp1·(! cuget, atunci putem gîndi cu uşuriniă ră arcest:t, datorită formei sal.e care e interiorul ab­stract, ar fi deja în şi pentru sine veri·dicd. Dar cugetul, ca fiind ce e vcti dtc, este aoeaSJtă .d.et.ermi•nar.e a !ni îmaşi de a voi ceea ce e�te în şi penbru sine binele (das Gutc) şi datoria. Aici însă nu .a>- cm d·e a face dedt cu binele abstrad şi cu:;etul este încă fără <Lcest continut ohlediv, este numZ!.i ·cerhtudinea i.nfinită a lui 'Însuşi.

�; 13S

Această su.bi.ectivitat.e, ca de term inarea de s ine abstractă. şi pura certi,tudine numai a ei însăşi, d i z o 1 v ă deopotr.ivă, :in sine, o·rice d e t e ,r m i n a: ţ i i ale dr·a?talui, dalurici şi al exi'; lcnţci-în-fapt, după care ea este puler'C'J. ·c a r .e j u d e c ă, determinînd numai din sine, pentru un con( im:t , ceeZJ. ce este bun , şi totodată fiind puterea căreia binele, mai �nt.îi numai 178

reprezentat şi doar t r .e b u i n J. ,să fie, îi datoreşl·e rea,Jitatea.

Conştiinţa de sine, c<tre in genere a ajuns la a·ceastă reflexie ·În sine, se ştie în aceasta ca una pe ,care ni:ci o

162

dete.rmi,naţie exi.s.tentă sau ,da.tă nu .poate nici nu b·ebui.e să o atingă. Ca figură ma·i g.enemlă a istoriei (la SO'crate, la stoici etc.) ap<l'r·e t·endinţa de .a căuta î n i n t e r i o r, ,în sine, şi de a cunoaşte şi determina din sine ce este drept şi bun, în epoci în care ceea ce este socotit ca f,iind dn�IPt şi bun, în realitate şi în moravuri, nu poate satisface o voinţă mai scrupuloasă ; cînd lumea dată a libertăţii i-a devenit in.fi­delă, voinţa nu se ma:i regăseşte în datoriik curente şi trebu·ie să .caut.e să dştige armonia, car.e în .realitate a foot pierdută numai în interioritatea ideală. Intmdt conştiinţa-de-sine şi-a sesiz.a.t .Ş·Î a obţinut astfel dr,aptUII său formaJ!, totul revine acnm b a .şti cum este constîlruit 'conţinutul pe care ea şi_,J dă.

Adaus. Dacă considerăm mai de aproape această volati­l izare �i vedem că în acest concept simplu toate determinările se des�<llc -şi trebuie ca iarăşi să pilece de 12� el, apoi ea constă mai întîi în ace.ea că tot ce .recunoştem ca drep.t şi datorie poate să fie arătat de căltre ,gînd ca un ne<rnt, ca ceva rnărg,init, şi ni.cid.ecum absoJ.ut. În schimb, subiectivitatea are dreptul aşa cum ea dizolvă în sine ortce conţinut, să dcz\'olte din nou din sine acest conţinut. Tot ce aparr'e în domeniul etic t{lSte produs prin a-eeastă activitate a spiritului. De altă part.e .ce lipseşte ace&tui punct de vedere este că el este pur abstract. Dacă eu cunosc libertatea mea ,ca pe o .substanţă în mine, atunci eu sînt inadiv şi nu actionez. Dacă trec însă h acţiuni, caut

m principii, artunci recurg Ja detemninări, şi cerinţa este atunci ca acestea să fie derivate din conceptul vointei libere. Dacă este deci just de a dizolva -dreptUJI şi datoria în subi,e.otivitate, este­pe de altă parte nejust dacă -acest fundament abstract nu se dezv01ltă din nou. Numai Jn timpuri în care reaJitatea este o existenţă goa:.lă, fără s.pirit şi susţinere, poate să fie ingăduit i:nJdividulrui de a se ·ref.ugia din viata reală în viaţa in1erioară. Soorates s-a ridi·cat în t'i:Illlpul decăderii democraţiei at.eniene ; el a diwlvat .ceea ce exista în fapt şi s-a retras in ISine, spre a căuta acol-o dreptul şi bi·nele. Şi ,jn ti;mpul nostru se întiilliPlă mai mult sau mai puţ.in că respeotul fată de ceea ce subzistă nu IUaJÎ este daJt şi <:ă omul Vl'el.f !Să posede ce este varlabd ca voinţă a sa, -ca ceea .ce este recum-osOUJt de el.

3. BINELE ŞI CUGETUL 163

� 139

Conştiinţa de sine, în mij,J,o.ml vanităţii tutu'ror determi­naţiilor, valabile de altă parte, ş.i în .pura interioritate a voin­tei. este tot atîrt de mult posib�li•tatea de a·-şi lua ca principiu u n : v e r s a l u l..,î n-.ş i-p e n t r u •s i n e, dt ş i aceea rde a pune b u n u 1 plac, prOîpr.ia p a r t i •C u l a r i t a t e, deasupra unîver­saluJui, şi de a o realiza prin a:cţhme - de ;:r fi r ă u.

Cugetul, ca subiectivitate formală, este stri-ct ace<tsta : de-a fi pe punctul de a se schimba în r ă u : în ·Cert-i tudinea de sine, exis-tînd _pentru sine, .cunoscînd şi hotărlnd pentru sine, ambele, moralitatea şi răul, a'll ră.dă,cina lor comună.

O r i g i n e a r ă u 1 u i în genere stă .în misterul, aceasta înseamnă in .caracterul Sipeoulativ al :J,ihertăţii, în necesitatea ei de a ieş-i din naturalitatea voinţii, .şi de a fi, opusă ei, ca inte!'Îoară. Aleea-stă naturalita.te a voinţii vine la existenţă ca contradicţie a ei însăşi ş i ca în dezacord cu sine în ;:,ceastă opoz.iţie, şi a.ceastă p a .r t i cu 1 a r i t a t e a voin�ei �nsă.şi se determină mai dt�parte ca fiind răul. Parti.cuJaritatea există

180

anume numai ca oeva d .e d u b 1 a t, aic·i o-poziţia naturali­tăţii faţă de interioritaJtea voinţei care, în această opoziţie, este .o Jiinţă-.pentru-�ine doar r e l a t ·i v ă ş i formală, care nu-şi poate Ju� conţinutUil .ei ·decît din determinările vointei naturale, ale dorintei, instinctului, înclinaţiei etc. Despre aceste dorinţ.e, ·instincte de. ·Se S:pune d ele p o t fi bune d a ·r ·Şi rele. Dar, �ntrucît Vl(linţa 1le i<r ,în a·ceastă deter­mina•re a c o n t i n g -e n ţ e -i, rpe care ele o au 'Ca fiind na­tmale, ş i prin actrusta forma pe ·car.e ·ea o are ai.ci face ICa! partioula·rita·tea ·Însăşi să fie determinaţie a conţinutuhLi ei, voinţa devine astfel .o_pu.;ă u :ni v e -r s a .l ·i t ă ţ i .i, 1ca obiecti­vitate interioaa·ă, .bineil1lli, care, o dată cu rdileXlia voinţei in sine şi -cu 'conştiinţa cunoscătoare, intră ,în ·scenă ,ca fiind celă.la.lt -extrem faţă .de obiectivita·tea imediată, a si:mpl•ului natur�l. şi deci această inte:rio-ritate a voinţii 'este r e a. Omul este ·de <11ceea rău î.n a•celaşi t·Înl!p atî.t in IS i n e, adică prin m. a t u .r ă, dt şi pll"in r .e f l ,e x i a ,s a ,î n 1s i n e, aşzr incît nici natura ca atare (aceasta înseamnă dacă ea nu ar f,i naturaleţă a V'oinţii .care ·rămîne IÎn ,conţinutuJ d tp�rti<m-

164

Iar), nici reflexia c a r e i n t r ă î n s i n e, cunoaşterea in wem.erad,

, dacă ea nu ,s-ar ţine /În ·acea opoziţi.e, nu rSint pent-ru

sine răul. - De a�ceastă ,Jaitură, .a n e c .e !S ·i tă ţ -i i or ă U 'l u i ost.e ,lega<t, /În mod tot atit rde absolut, ICă ·a,cest .rău este de­t.ermina.t ca aceea -ce 'În rmod neoesar n u t r e b u i e rs ă f i e, acea-sta �n�eamnă 1că 'el trdbuie suprimM - n u d a•col prim :momemt al IScindănii nu treb:.Iie 1să .apară, - .el formează dimpot6vă di·ferenţa !Între anima.lul ·Î·raţion;:rl .şi ·om - dar că nu {lrebuie •rămas ��n .el :şi particularitatea r111U trebuie men­ţinută ca es-enţi-ală �n faţa univer.salului, d momentul treibuie dewăşit •ca ,fi,ind neant. �poi, în acea.stă neces�tate a răului, s u b i e <: t i v •i rt a t e a este a•ceea care, •ca infinitate a acestei retllexii, are in faţa ei a.ceastă opoziţie, şi :se ·găs•oşte �n e<t ; d�că ea ră1nîne în ea, aoeasta ·înseaiTII!lă dacă este r e a, ea oste tdeci IP e n t r ru s i n e, ·se ·menţine oca rsingulară, şi este ins uşi acest bun-rp�ac. S u b i e c t u l illldividua'l ca atare are de aceea, iÎn mod absolut, vina .răului .său.

Adaus. Certitudinea abstractă care se ştie pe ea î•1săşi ca .�undamcnt a tot, are în sine posib�l-itatca de a vrea univer­salul conceptu•lui, rdar :şi (pe aceea de a. fu:ce :ca principiu un conţinut parbcurbr şi ,de a-•1 re.aliz:l. R ă u ,J ·u i, ·cue .este a·ceasta din urm5, j,j ;:..partine astfei totdeauna aJbstracţia ·cer�i tudinii de sine şi numai omul, şi anume, întru cît el poate fi şi rău, bun. Binele .-;;1 răllll sînt ne.separabile şi ins.t;1parahi,Jitak:l lor în a:ceea dî. concepl•llll >�i ·devi.ne obiectiv, şi, n. ob iect, el are nemij,Joci t rdetermir.area· .diferenţii. Voinţa ·!'ea v;oic.şt.e •ceva univcrsa:\ităţii voinţei, vea bună din ·contră se ·comportă -concc:ptului .e i adevărat. Greutatea în .întrebar-ea cum poate voinţa .să ,fie IŞÎ re-a v•ine obişnuit din .fa.ptu.l -că gîndim voin!a numai în uport 1pozitiv faţă de ea ·Însăşi ş.i ·că .o rq:J-rezentăm .ca .pe cev<r determinat, o:tre ·este .pentru .el, ca fi ind binde. Dar întrebarea de�pre .originea răului are acum un sens mai prc::: is : cum ajunge, [n pozitiv, negat ivtJl ? Dacă ,în or.earea Iumii Dumnezeu este presupus ca fiind ce e absolut pozitiv, atnnci ne putem .inv"mti cum vrem, ne.gativul nu 1poate ,fi -recunos·cut ,jn aoest pozitiv ; •căci ,da.că .vrem să admitem o ·îngăduirnţă din partea lui Dumnezeu, un atar.e r.<��port 1pa1Siv este •Ceva linsufi-

tsz cient şi 1care m1 �une n�mi-c. în rf!prezJe.ntarea m1to,logi.c-reli­gioasă originea răului nu este concepută, aceasta înseamnă că Unul nu este recunoscut în celălalt, ci este dată numai o repre-

3. BINELE $1 CUGETUL 165

zentare a unei succesiuni ş i a unei alăturări, aşa încît nega­tivul vine pozitivului din afară. Aceasta nu poate insă mulţumi gîndul, care cere un temei ş i o necesitate şi vrea să conceapă negativul ca avîndu-şi rădăcina in pozitiv însuşi. Soluţia acum, a felului cu conceptul sesizează aceasta, este cuprinsă dej a în concept : dacă conceptul, sau, vorbind mai concret, ideea, are esenţial în sine faptul de a deosebi şi de a se pune ca negativ. Dacă rămînem numai la pozitiv, adică la bunul pur, care trebuie să fie bun în originaritatea lui, atunci aceasta este o deter­minare goală a intelectului, care ţine strîns un atare abstract şi unilateral, şi, prin aceea că el pune întrebarea, o ridică tocmai făcînd-o mai grea. Din punctul de vedere al conceptului însă, posivitatea este înţeleasă in •sensul că ea este activitate şi diferenţiere a ,sa de ea insuşi. Răul are de�ci, ca şi rbinele, ori­ginea 1sa ,în voinţă, .şi vcoinţa est·e •În •Conceptul .ei atÎ:t hună cît ş.i rea. Voinţa •naturală este în �sine -contradi-cţia •de a •se deosebi de .sine în.sălşi, de a -f.i pentru <Sine şi ·interioară. Dad acum .s-ar spune :că răul �conţ.ine detenminaţia mai 1prcci.să d omul -este rău, întruclt el este voinţa naturală, .a·ceasta ar ;f,j <>,pus r{'1pre­zentării -obi,şnuite, /Care gînde�te tocmai voinţa natruraJlă -ca fiind nevinovată şi bună. Dar Vl()inţa na-turrulă stă .în -o;poziţie cu ·Con­ţinutUl! !l.i:bertă.ţii, şi mptlul , omul nocultivat, care o au pe 1oea dintî:i, sînt ,supuşi de aceea unui -g1rad mai mi·c de r�ponsabUi­tate. Cînd V'ol'h�m �nsă d.er�>pre ·()m, atunci nu ne giÎndi.m 1la cop�l ci !la omul conştient de 1sine ; dnd· VIOI'bim de&pre bine, tÎnţelegem IS:J

cunoaşt•erea acestuia. A·otlm de�i.gur naturalu:l -este :În .sine nevi­novat, nki bun n.ki rău, dar natura:hrl raportat la v-oinţă -ca fiind .libertate ,şi 'Ca .ounoa'itere a a..cest-eia, wnţine determinaţia a ,ce nu es1te rli-ber şi es·te în ,consecinţă .rău. lntruoît omul vrţa ceea ·ce ·este natu.ra.l, ace�ta nu mai est'e simplu natural, d nega­tivul faţă de bine, ca ·mnct'lpt rul voinţ-ei. - Dacă s-ar încerca însă să se IS\Pună d, deoarece răllll JStă ·în 'concept şi �este necesar, omul .ar �i fără vină dnd el îl wlege, a·tunci trebu�e re;plkat că hotărlrea ·orrmlui este bpta 1proprie, ·fapta .Iihe:ntăţi.i sale şi a vinei sa:le. ·În mitllll religios se spune .că -omul e&te asemenea lui Dumnezeu ,prin a•ceea că .ffi. are cunoaşterea bine:lui ,şi răului, şi asemăma!'eao -cu Dumnezeu .este -desigur dată, Întruoît nece­sitat-ea nu este •aici o necesitate a naturii, d decizia este tocmai suprimarea acestei dualităţi a binelui şi a răului. Eu am, fiindcă binele ca şi răul stau înaintea mea, de ales între ele pot să mă decid ·pentru orÎ>ca•re ,şi să preiau pe unul. llaU pe :rultul

în subi-ectivitatea mea. Este ·deci natura răului ca omul să-I poată voi, dar nu trebuie îm m(}d necesar să-J voiască.

§ 140

Întrucît •conştiinţa-de.....,ine ştie să puna m evidenţă cu privire la 'scopul ei D JaJtură ,p o z i t i v ă .(§ 135) din ,cele pe care scopul le are cu necesitate, deoarece el apartine proiectului acţiunii c .o n .c r e t e, r e a rl ·e, -conştiinţa-de-,sine 1p(}ate, în vir­tutea acesteia, ·ca a unei d a t .o ,r i ·i ·şi i n t ·e n ţ i i e x 'c 'e 'l e n t e,

s 4 să afirme pentru a 1 ţ i i şi pentru ·e a î n ·s ă ş i ca bună acţiu­nea al cărei •Conţinut �esenţi<IJl, negzrtiv În acelaşi ti.m.p inh-1ns:l ca .rdJ.ectat în ,·s ine, d·eci ca fiind c.onştient de univ.er.saJitatea •�oinţii, stă 1n colll!Par.aţie cu aceasta - rpenhu alţii, atunci eil este i p o ,c r ,j z ·i e, - pentru e a ·Î n .s ă ş i , atunci e<r este y,îrful încă mai �nal't al s u h i .e ·c t i v i t ă ţ i i c a r e s e a f i r m ă c a f i i n d a b s o l u t u l.

Această ultimă formă, cea mai încur:::ată, a răului, prin care răllll este •transformat ,în bine :Şi bîrnele :În rău, În care con�tiinţa s.e :ştie czr ,fiind această rput·ere ,şi de aceea drept absoiută, este culmea superioa•ră a ,şubieotivităţii din punct de vedere moral, este .forma 'În care răul s-a răs.ptîndit în timpul nostru, şi anume JPrÎn filozofie, adid pl'Într-o .super­f�ci.a:litate a g:îndului care a întors pe dos în acest ·chip un concept adînc, IŞÎ care-şi a11ogă numflle de H!.ozofie aş.a cum dă răului numele de bine. Vreau să r.edaru pe ·s-curt în această observaţie pr.incitpaJ.ele forme al'e aceS'tei f.mbiedivităţi ,care au deveni1t cu totul 'curent-e.

a) În ce 1prive�te i ,p o <t .r i zi a sînt conţinute in ea următoarele momente a) cunoaşterea adevărzrtului univers::tl, fie doar ,în forma :sentimentului de d ,r .e p t şi de d a t o r i ::, fie în forma unei cunoaşteri ·şi reounoaşte11i mai preciS-e a lor. B) Voinţa 1p a r t i c u 1l a .r u -1 u i opun:indu-s·e acestui uni­varsa! ,şi anume v) ca >Cunoştinţă ·compa:rînd cele două mo­mente, aş.a îndt pentru oonşliinţa ·În:să:şi car.e v-oieŞJte vointa s a particulară este determinată ca ,fiind răul. Aceste deter-

3. BlNELE Şr CUGETUL 167

m�nati� 1SÎnt expresia a c ţ i u .n 'i i făoute cu .c o n ş t i i n ţ ă r e a, nu .încă ipocrizia 1Ca <!tare. - Este o .într.ebar.e care a d.evenit foa!'le in11portantă ·Îotltr-<Un timp : .d a c ă .o a c ţ i u n e e s t e r e a n u m a i .î n t .r u c Îl t .e a .s-a tf ă ,c u t c u c o n­ş t i i n ţ ă .r -e a, a·ceaSita înseamnă cu conştiinţa d ,e z v o 1 t a t ă

a momentelor date mai sus. - Pascal arată foar.te bine (L('s Provinciales, 49 lettre) urmarea 'tăiS!punsului af.innativ : Ils seront tous damnts ces demÎ-f;Jcheurs, qui ont quelquc amour pour la vertu. Mais fJOur ces francs-jJr!du:urs, pecheurs endurcis, pt:cheurs sans mClange, pleins et archevffs, 185 l'en/er ne les tient pas ; ils ont tromfJk le diable a force de s'y a b a n d o n n e r *. - Dreptul subiectiv al conştiinţei de sine, că ea ·să •C u n ·O a .s ·c ă a.cţiunea în determinarea .ηn -care aceasta .este în ş i pentru sine hună .sau rea, nu trebuie gîn­diltă ca intrînd în co·li·ziune cu -drept111l ahSiolu't al o b i •e c t i-v i t ă ţ i i acestei determinări, in felul d ambele, ca s e p a-r a b i .l e, ar fi .reprez·entate ,ca i n d i f e .r •e n t .e şi c o n t ,i n-g e n t .e unul faţă de ceJlălaJt ; ra;port .care a fost pus la bază şi .cu .privire la întrebăriile de .odinioară asupra g r a-ţ i .e i e f i ,c i e n t e. Răul este pe la1tura �o.rmailă ce e mai propriu individului, întrudt estoe tocmai subiectivitatea sa care se pune stri,ct pentru .sine, şi astfel pnopria sa vină

.l�:��a §

0�f:cti�ă,ob����Îţi��e:

la /oa�

af�a;:

acn

�e�i���� ;p ,�

a��l Jf

s ă u ca S!P•irit. ceva ra't�ona.l în genere şi are ,strid in el de­tuminanea �universa�lităţii care 1se cunoaşte pe sine. înseamnă

168

deci a nu-l trata după onoarea conceptului său dacă latura hinelui, ,şi prin urmare dderminarea- acţiunii saJJ,e reie ca fiind rea, ar fi .separată din el ,şi ace3lsta nu i-ar fi imputattă ca r.ea. Cît de �prec·is 1sau În ce grad de {llari,tate sau o.bSJcu­ritate oonştiinta' a d e z v o 1 t a t aod1e momente .În di�eren­�ierea lo.r dtre ,o 'c l1 n o a ş t e ,r e, .şi 1Îin ce măsură o acţi,une rea a fost �nde!p!lini,tă mai mult sau mai puţin cu un cuget f o r m a J rău, a'ceasta este latura mai �ndiferentă, llfivind mai mul.t ernpirkul.

b) A acţiona însă .rău şi ·Cu ,conştiinţă rea- nu ·est·e încă i p ·o ·C r i z i e : în aceasta se adaugă determina•rea tor-maJă a .nea:ckvănl'lui, aoe.ea .de a afirma, mai ÎnbÎi, IP e n t r u a ,J t i i r ă u l ca- fiilnd h u n ş·i de a .se prezinta în ge-ne.re, exterior, ca fii-nd bun, ,conşHi ndos, pias etc., •ceea ce În a.cest fel este numai un ·arli.filciu al înşt�lării .p ·e n t r 1U a� ţ i i . Cel rău poate mai departe găs,i in bcerea de bine sau pietatea sa, în genere în m -o t i v e b u n .e, o justifi·c<�Jre IP e Ql t .r u e l însuşi ,Ja rău, răstumind prim <uoea�sta pentru sine răwl in bine. A!ceastă posih�!itaJte re.zidă în subi,ectivi•tate cwre, ca ne­gativitate abstractă, ştie că toate detenni.nă.rile îi �înt supuse şi vin de Ia ea.

c) !n a·ceastă ir:vcrtire trebu�e socokită mai Înlt.ÎÎ forma cunoscută ca p r () h a h i l i s m. El pune ca prindpiu că. o acţiune pentru care conştiinţa ştie să invoce un motiv bun o a r e< a -r .e, - tie acf\'lta nl.l!l11ai a u t o r i t a t e a unui teoLog ş.i chiar dacă ea ştie că atlţi teologi se depărtează încă muil.t de acewtă judecată - eJSte permiRiă, şi că cugetul poate fi sigur în a•cea.stă privinţă. Ghiar ·În această .reprezentare se gălseşte bcă această conştiinţă jUJstă, d un atare .temei şi autoritate nu ldă decit ,p r . o h a h i 1! ,j t a t e, ,deşi rucea.sta este suficientă <)J·entru singuramţa cugetului ; este ac1mis a:s:tfd că un motiv bun este doar de aşa ·�el ,încît pe Lîngă el pot fi date a.l1:e motive 'ce.\ IPuţin tot ab�t .de bune. Se mai află ai.ci încă această urmă de obiectivi1ta:te, că trebuie să exi:stc un t e m e i .care să determine . .Dat fiind însă că hotărîrea asu­pra binelui ş i răuiui .os te rez·oma•tă 1pe multaJ.e b 1U n e t e­m e i u r i , .intre crre s�nt ·CUiprinSoe şi a,ce1e alJitorităţi, dar că a,ceste temeiuri S.Î1nt atît de multe şi o.puse, urmează de aici totodată că .n u a·ceastă ohioctivitate, ci s u b i e c t i v i t a t e a este a�ceea care rămîn-e să decidă, - latură prin care pre­ferinţa -şi bunul plac sînt instituite ca hotărînd asupra bine-

3. BINELE ŞI CUGETUL 169

lui şi răului .iar eticul ca şi religiozitatea sînt S.ngmpat.e. Dar faptul că .propria subiectivitate este aceea căr.eia ii revine hotărtrea, acea.st� nu este încă ex.pri.mat .ca IPnindpiu, dirmpoo­trivă, aşa cum a fost ob.servat, 'se dă un temei ·ca fiind ceea �e d�c.i,�e ; proba:b�li6mul este 'Εn acest fel .înd o formă a 1pocnz1et.

d) Tr·eapta imediat :su.penioară este că voinţa bună tr.e­bui•e ISă .conste<r în aceea, •C ă ·e a v r e a h i n e 1 e, această voinţă a b i n e 1 u i a b s t r a c t urmează 1să •fie wfi•dentă, ba chiar ,să lfie 1singura 'cerinţă pentru 1ca acţirunea 1să fie bună. întrucît .acţiunea, a ,fiind Vloinţa •d ·e t e r m i n a It ă are un conţinut, 1că ·Îinsă b i n e ,f .e a .b :s t r a c •t nu determină ni­m�c, rămîne r.ezervat •subiectivităţii p<rf1ti.culare să :dea acestui bine determina•rea ·şi ,illlliPlinirea :lui. 1După .cum �n probabi­limn, .pentru acela care nu este el •însuşi un r/:vJrand phc învăţat, autor�tatea unui atare teo!Qg •este reea [)fÎn •care poate fi .făcută ,mhsumareor unui .conţinut 'determinalf: sub detenmi­narea generală a .b i n .e ,J u i , ai oi ,fiecar.e :subiect mt.e JPUS nemij,Jocit ·În ·demnitatea de a pune .conţinutul 1În bine'le ab­stract, sau, ceea .ce est·e a·cela.şi 1lucru, de a subsuma un ·con­ţinut sub un univer.saJ.. în aocţîunea 'ca ,fiind wncn�tă lin ge­nere, acest conţinut este o Ja.tură printr·e .cele multe pe ·care le are, .laturi car·e pot chiar să-i :dea l)lredi.catul de a.cţiune criminală şi rea. Acea determinare subiectivă a mea, a bine- tss. loui, este însă, .în ce /Priveşte a•ctiune<f, binele IŞ t i IU 1t de mine, i n t e n ţ i a b u n ă (§ 1 1 1 ) . Apare a.s-Hel un contraSJt a.! de­terminărilor : .d�pă una, a•cţiunea •este hooă ; d'l.lipă altele, ea este însă criminală. Cu aeeasta pare a ,se ,ivi şi IÎntrebar.ea, în ce ,pri·vOŞ<te a'cţiunea reală, rd a c ă i n t e n ţ ,j a a r ,f i i n t r - a d e v ă r b u n ă. Dar d ibinele .este iil'tenţie r e a l ă, a<:easta nu numai , ,]n genere, poate, rdar trebuie totdeauna .. să poată fi cazul din ,punctul .de vedere in ar.e subi.e::tul are binde abstract ca principiu determinant. Cee::r ce este Ie.zat de .către buna intenţie printr-o acţiune, care prin alte aspocte •Se :determină ca fiind .criminală ,şi rea, este dt�sigur .şi .eJ hu10 ·şi 1s-ar părea .că hebuie să ajungem ,să ne întrebăm ·care dintre .a,ceste a�pecte eSJtc c ·C J .m a i e s e n-ţ i a 1 . Dar a.ceastă 5ntrebare obiectivă nu poate fi pusă aici, sau mai degrabă subiectivitatea conştiinţei ânsăşi e:ste aceea a cărei decizi·e constituie .s ingură obiectivitatea. E .s •e n ţ •i <t ]

170

şi b u n au desigur <l!Ceeaşi semnificaţie ; ,primul este tot rpe atit o ab.stracţie ca şi ail doilea ; este hun /Ceea ce este .esen­tia�l în 1ce priveşt·e voinţa, şi esenţia.l'llll în această 1pri-vinţă trebuie rSă 1fi.e tocmai faptuJ că ,o acţiune este determinată 'pentru mine ca .fiind bună. Dar .suhsumarea unui <Conţinut, oricar.e ar tfi el, sub b i n e, rezultă pent-ru ,s-i_ne, nemijlocit din aceea ·Că acest bine ab:shact, fiindcă nu are nid un 'con­ţinut, 'Se r-educe numai l}a f<iJPtul de a •repr.eZJenta .în genere ceva p o z i t i v, - 'ceva ce e varlab�l ,într-o oarecare pri­vinţă ,şi •care, ln determinarea sa nemij!u.oirtă, poak fi hut şi ·Ca un SCO!p es·emţiwl ; - de ex. ISă fad bine ,săradbx, să .îngrij,esc de mine, ode viata mea, de familia mea etc. Apoi, .după ,cum 1binele este abstradul, tot aşa :ŞJÎ răul este ,ce e Hpsit de 'conţjnut, ,primindu-cşi determinarea •Sa :de :la subiec­tivitatea mea ; şi r·ezultă pe a·ceas.tă .latură .şi ·snl!pllll moral, .de a ml şi rextirpa .răul nedeterminat. - Ho.ţia, la:şitat:ea, crima et,c ., au •ca acţiuni, adi.că ca ,săvîr.şi·te •În .genere de o vointă !Subiectivă, în mod nemij:locit distincţia de a fi s a­t i s f a c e r e a unei atare voinţe, deci .de a Ji oeva p o z i­t i v, ·şi, spre a face dim. <tJcţiune o a,cţiune .bună, revine numai la aceasta : a cunoaşte această .latură pozitivă ca fiind -i n t e n ţ i a .mea În această acţiune ; 1Şi această liatură este in ce priveşt.e determinaJrea acţiunii 'ca .fi.ind bună cea e s e n­ţ i a 1 ă, deoarece eu o cunosc ca .fiind ,ce este :bun în in­tenţia mea. Hoţia, 'Slpre a fac·e b�ne celur rsăoraci, furtul, fuga din Ju�tă ca ·O datorie .faţă :d·e viaţa ,sa, spre a .îng1riji de famil ia sa: ('care în plus poate este .şi săracă), crima din ură şi răzbunare, aJceasla :înseamnă .spre a .satisface ·sentimentu� propr iu al ·droptUilui său, al dreptului 'În genere, .şi ,sentimen­tul răutăţii cdui.lalt, ai noclr.eptăţ�i lui .faţă 'de mine tS.au de alţii, faţă de 1lume .sau de :popor •În genef'e, �ţ�rin distrugerea: a·cestui om rău, care are răul îlnsuşi ,in d, - distrug.ere I)Jrin care se aduce ·col puţin o contribuţie Ja ,scopul desiiinţării răului, - .sînt :în a.cest mod tra-nsf:oTmate, graţie 1laturii ,po­zitive a conţinutului lor, în intenţie bună şi prin aceasta într-o acti·une bună. Ajunge ·o -c î t d e m i ,c ă cuH·ură a ·intelec­tului .spr.e a desco.peri , .ca şi acei teologi savanţi, o latură pozitivă pentru fiecare acţiune, :şi 'Prin aceasta un motiv bun şi o intenţie lhună. - S-a ,s-pus astfel că nu .există ,de lfapt nici un o m r ă u, căci el nu vrea răul 1pentru rău, adică

3. BINELE ŞI CUGETUL 171

nu vrea p -u r u 1 n e g a t ,j v ca atare, d vrea totdeauna ceva p o z i t i v, -alstfel, ,din acest 'Punct de vedere, un bine. tn acest hine ahstract, !deosebirea dintre b i ne :ş.i 'f ă u tŞi orice datori e ·reală au rdi·spărut ; de aceea, a vrea dQar sim­plu bi:nele .şi, ,într-o a·cţiune, a avea Q intenţi-e bună, -a'ceasta 19(1 este mai mult răul, >întrucît binele oste vo.it numai :în această abstr<IJcţie şi 1prin a·ceasta d •e t e r mi n a r e a sa este rez.cr­vată bunului :plarc ruJ ,subiedului.

Aid •Îşi -are IIoCUJl şi propoziţia faimoasă : 1s .c o p u l s f i n t e ş t e m i j 1! o a •C e 1 e - ,luat astfel, mai :întîi, pen­tru sine, această e�presie este banală <ŞÎ nu "Sipune nimic. Se poate rt�pl,ica ·În mo.d tot atît de nedeterminat -că un .scop s�înt sfinţ.eşte .mijlloaceJ.c, dar 1că un ,51cap nodrept nu l.e ·sfin­ţeşte. Dacă scopul este drept, mijloacele sînt şi ele : aceasta este o eXiprima-re tautologi-că, •Întrucît mijlocul este tocmai cee:l ce nu exi.stă 1pentru .sine, d IÎn virtutea unui altul, şi işi găseşte .în ac-easta, ·În :scop, .determinarea -şi valoarea sa, - d a c ă a n u m e .e ·l ·e ,s t e 1Î n t r - a rd ·e v ă r u n m i j 1 o c. - Dar :prin <.rceastă IPtopoZiiţie nu se înţelege sen­sul pur iformilll, -ci se ·inţelege prin .ea :ceva mai detenminat. anume ·că, .în ved�J>ea unui .sco,p bun, ar .fi ip•ermis, ba ar fi chiJ..r o datorie ·să întrebuinţezi ca IIDijl-oc ·ceva ,ce :pentru sine nu este de loc -un mijoloc, să J.ez.ezi ceva <Le 1pentTu sine este sfînt, ,să bei aşadar -dintr-o nimă un .mij•loc .în vedere:� unui scop hrm. P-lanează Î:n ac-ea propoziţie JP'E -de o parte conştiinta vagă a ldialecti-cii p o z i t i v u J u ,i CJ.bservată mai înainte în ldeterminări,Je izola�te juridic-e sau morale, sau a p ropoziti i-lo-r generale tot atît de nedeterminate ca : n u t r e b u i e ·s ă u c ,j z i , sau t r ·e ib u i -e s ă ,j n .g r i j e ş -t i d e b i n e l e t ă u, d .e b i n e 'l e .f a m i ,J i e i. 1t a 1l e. Tri­bunalele, răz.boini·cii au nu numai ·dreptul, ·ci şi .datoria de a ucide oameni , da:r numai acol•o unde este prec,is det-erminat ce calib.te ,de oameni .şi .sub 'ce circumstanţe aceast-a este per-.

datGrie. Astf.eJ .trebuie 'ca şi .binele meu -şi bi-nele melle să f,je ,puse 'în urma unor scopuri mai inalte si 1sînt cobor.î'te astfel la rangul de mij.loace. Ceea ·ce se prezintă ·însă •Ca: .crimă nu este o astfe!l de universalitate u1 lăsată nedeterminată, car·e ar fi supusă .în-că unei dialecti.ci, ci are deja rlelimitar-ea ei obiectivă, determinată. Ceea .ce este acum ·opus unei atare determinări, �n scopul <rare ar

172

trebui !Să ia >Crimei natura s�, -scopul sfiÎnt, nu .este aitceva dedt 1p ă r e -r e a 's u b i e c t i v ă des.pre ceea >Ce ·este bun şi mai bun . . Este acelaşi :lucru 1ce .se fint�rrwlă dn.d' ·Vioinţa ră­mîne la binele ahstrad, anume d ·orice determinare v<llla­bi:lă şi ,fiinţînd ,în :şi !P-entru sine a binelui şi .răUJl•ui, a dr.ep­tului ş i nedreptu1lui, este suprima1ă şi ICă această determinare se atribuie $JCntirmentului, reprezentări-i şi 1pmf-erinţei indivi­dului. - P ă r e r e a s u b i e ·c t ·i v ă este pr.o•olamată în. sfîrşit ·in mod ·expres ca re·gulă a dreptului :şi a datoriei at-unci cînd

e) ,c .o n v i n .g e r e a cane p r i v e :Ş 't e ,c .e v a c a f i i n d d r e IP t urmează s ă fi.e ace-ea prin ;care eSJte deter­min<ttă na<tura mora:lă a unei <IJctiuni. Binele, IPe •care il vrem, nu are încă nÎIOÎ un .conţinut ; prindpiul convingerii conţine însă această precizare ·Că 1mhsumarea unei acţiuni .sub deter­minarea bin.eilui �parţine s u b .i .e c t u 1 u i. Piin a.ceasta, chiar a.parenţa unei -obi.eoctivităţi morale a: dis,părut .cu totuL O asemenea dodnină este nemij,Iocit legart:ă cu aşa-zisa filv­zofie, aminti,tă .de mai mwlt.e ori, care neagă rpo,sibiJitatea cunoaşterii � d ·e v ă r u 1 u i (1�i adevărul spiritlliLui care vo­ieşte, raţionrulitatea r.>a, qntrudt el se rea,lizează, sînt ·i.IIl!pe­mtivele etice). întrucît o atare tHlozofi.e prezintă -cunoaşterea adevămlui .ca fiind o rprezumpţie goală, zburind pe d.eas111pra cer·cului 'CUnoaşterii, care nu e decît a,parenţa, ea ·trebui.e tot­odată să fad nemij1Locit din a,parenţă un princio?1u ş-i in ce priveşte ·acţiunea, 'Şi ,.;ă situeze a:;tfel eti>Curl �n [p r o IP r i a viziune rles.pre 1iume a individului .şi 1n ,c o n v i n g e r ·e a sa particUJlară. De�rarda,rea in care a !Căzut ·in acest !fel f,ito­zofia a.pare desVgur �nnii Jumii JCa un aocildent ,cu total indi­ferent privind doar .oţi'Oasă tillndneală �colăreasoeă ; da·r, in mod neeesar, -o a•tare conoopVic se introduce in .conceptia eti· cul!tli ca �ntr-o parte esenţiaJ!ă a f-�loz;o:fiei 'ŞÎ atunci numa.i a.pal'e :în ,reallitat·e şi ip•ent11u ea: ce zaoe in acest-e ,concetpţii . ­P·rin răls.pîndirea <:oncepţî.ei că oeonving.erea ·subi.ectivă ar fi ace-ea prin 1care singură poate f,i dete�minată natura eti·că a unei a-cţiuni, 1s-a lntîm,plat d dacă îna�nte s-a ·vorbi't mult, astăzi se vonbeşte mult mai !puţin des.pre i ,p ·o c r -i z i e; căci caliHcarea răului ca ipocrizie are ca bază d"aptul d anumi,te acţiuni s-înt în şi pentru sine g.reşoei i, viţii ·şi �Crim-e, că .cel care le face 'le �t-ie :)n mod necesar ca fiind as-tfel, inh'llCÎt

3. BINELE ŞI CUGETUL 173

el ş.tie şi recunoaşte .principi>ile ş.i acţi.uni.le exterioa·re <lll.e pie­tăţii şi jootiţiei ch-iar În <IJP<rrenţa 'Prin �Care el abuzează de ele ; sau, ,'jn ce jpriveşte răul în genere, era :valaJbirlă presupo­zitia că 'tlSte .o dat>Ori-e de a cunoaşt-e hinele \lÎ de a şti �Să-•1 distingi de ,rău. ln orke •caz însă rdomnea cerinţa absolută ca omul .să nu comită o <OCţiune vidoa.să -şi criminală şi d aceasta trebuie .să-i fie -imputa:tă, întrucît fli reste un om şi nu o vită. Dacă 5nsă inima bună, intenţia bună şi convinge­r.ea subiectivă este arătată <"a ceea ce dă a:cţiunD!or vaLoarea lor, atunci nu rrnai există i,pocrizie şi .în genere nici un rău, căci ,ceea ce unul face, el ,şti·e 1prin reCJ.exia asupra .bunelor int•enţi-i ş.i a mobilelor acţilMlii să-I prefacă ln •ceva hun şi este bun .prin momentul c o u v î n g e ,r i i .sa!.e *. Alstfel nu 1n mai există crimă şi viciu în şi pentru sine, şi , în locul culpa­bLlităţii neturburate, francă .şi liberă, inrăită, prezentată mai sus, a apărut conştiinţa perfectei j ustificări prin intenţie .şi convingere. Intenţia mea spre bine, în ce priv·eşte acţiunea mea, şi .convingerea mea de�pre ea că este .bună, o f a c s ă f i e b u n ă. întrucît va fi vo-rba de o <l!preiCÎere şi jude­care a acţiunii, tre-buie în virtutea acestui principiu, -ca fă!p­tuitoml ,să fie j-udocat numai după int enţia .şi ·convingerea lui, după c r e d i n ţ a lui, - nu în sensul în care Hristo� pretinde -o -cr-edinţă în adevărul o b i c .c t i v, acşa încît pen-tru acela -care are o cred.inţă -rea-, adi·că u convingere re::t prin ,conţinu,tul ei , ş.i jud.ecata să .fi,e rea, a-ceast·a ,îns,eamnă potrivită a·ces-tui wntinut rău, - .ci după credinţă .în sensul f i d e l i t ă ţ i ·i c o ,n v i n g e r ·i i, dacă omul a rămas ·în ac-I hmea sa fidc,l convingerii .SLI'lc, În sensul .fide.Jirtăţii .subiec­tive, forma·lc, c:tre singură conţine ·CC e conform dato-

174

ri.ei. - La a-cest princ�piu al .conving·e-rii, deoarece ea este­determinată Jn acelaşi ·timp ·Ca ceva :s u b i e ,c t i v, trebuie să se .skecoare şi gîndul pO&ibilităţii u n e i e r ·O r i, ceea ce imphcă arstfe] presupoziţia unei legi :care este &n 1şi pentru s�ne. Dar J e g e a n u a c ţ i o n e a z ă, numai omul real este cel ce acţionează ş·i, in privinţa vaJlorii acţiuni·lor ome­ne.şti, •conform acelui ,principiu, nu 1poate f,j vorba decî:t de măsura .in care omul a aJccepta·t această .lege în c .o n v i n­g e ·r e a .s a. Dacă insă nu acţiunile .sî,nt acelea care trebu­iesc jude,cate după a·ceaJs1:ă Jege, ad·id să fie ·în genere mă­surate după ea, atunci nu se .mai vedt: ·de ce aceasta lege trebuie să :fie şi la •ce ·ea ar servi. O atare J.ege es1te coborîtă la treapta de ,l ,j t e r ă doar .e x t e r i o a ră, .de fapt devine un cuvint gol, .căJci numai prin .convinger.ea mea ea .este formată în ,l .e .g e, în .ceva tCe mă obligă şi mă rleagă. -o astfel .de J.ege are pentru !Sine autorjtatea Iui Du:n:mezeu, a statu1ui, şi de asemenea autoritaotea anHenii,Jor in care ea a fost !Iegătura .în care se menţin şi au ·subzistenţă oam(;nii şi întreaga lor a·ctiv·itate .şi .soartă, - autorităţi rare inchid în ele ·O infinitate de ·c o n v i n g e r i a .I .e 'i n d i v i z i­l o r, - şi dl eu ·Îi opun acesbeta a u t o r i t a t e a rp r o­p r i e i illlele .conving.eri (valabilitaJtea ei es-t-e autor:tate, numai ca f,iind conv.ingerea mea subiectivă), acest orgoliu ce apare întîi .ca monstruos este ,�rrlăturat ,.prin principiul însuşi ca·re ia ca regulă •convingerea subiectivă. - Deşi acum, .prin inconst-cvenţa mai .înaltă pe care o introduce raţiunea şi ·CU­getul, <Care nu pot fi 'înlăturate print-r-o ş-tiinţă fDivolă .ş i o sofistică rea, este admisă p o s i h i .l i :t a t .e a u n e i e r o r 1, greşarla este red·usă, ,prin a1ceea <Că crima ·şi răul a:r .fi o la mininml 'ei. Căci a g r e ş i ·e s t e c e v a o .m e n e .s ; -CÎine nu s-a ·Înşelat despr•e aceasta .sau aceea, dacă ·ieri la prînz eu am mîncat salată sau varză, ·şi .asupra a nenumă-

- rate lucrruri neimportante şi mai ·�mportant.e ? Totuşi, dife­renţa între ce e important ş i neimpor.tant �cade, dnd 'Datul revine doar la subiectivitatea convingerii şi la persistenta în ea. A'oea inconsecvenţă su,per,i·oară rînsă a po.sihillităţii unei

r;���;�tu�=r�ă

v�eco��in;:l��·

r�e:lli��l

'�'te 5�e���f{)��:rtr�·� fapt, 1În altă .incons.ecvenţă, aceea a necin:stei. l�tîi tr�buie ca ,cCIIllvingerea să ,fie aceea .pe ·car.e este s1tuat ebcuJ ŞI cea

3. BINELE ŞI CUGETUL 1i5

mai înaltă V<liloare a ·omuJlui ; ea es te proclamată prin <tCea'sta drcpt •ce este mai ·ÎnaiH rşi mai sfînt ; ş i de ·cea'laJltă dată nu mai e&te vQ.rba de nimk decît rdesip:re ·o eroare. Com·,ingerea me-a e&te <eva neglijabil şi aocidental, propriu zis c-eva· exte­rior, care mi ·se p o a t .e î n t î m p rl a .î n t r - u n f e l s a u a l t u l . De fapt, faptul că eu .sînt convins este ceva cu totul neg;lij ab.il ; ·da·că eu nu pot ·cunoaşte •ceva adevărat, atunci este indiferent ·C u m -gîndes.c ;şi îmi rămîne de g"�Îndit acel bine gol, abstractul intelectului. - Rezwltă de aHfel, - spre a observa încă aceasta, - :după wcest prin6piu al justifi­cării pe baza .conving-erii, consecinţa ,în ce rpriv.eşt.e modul de a acţiona a altora faţă .de acţiunea mea, •că ei rp ·r o •c e­d e a z ă ·CU t o t uli. d r e p t aturrwi cînd .du,pă reredinţa ;şi convingerea 1 o r ei •consid·eră acţiunile mel-e drept o c r i m ă ; - o cons.ecinţă faţă de ·Care .eu nu numa:i că nu păstrez nici un avantaj, ci, din ,contra, s.înt ·coborit doar di.n planul .Iibertătii şi al onoarei ·în situaţia l·ipsei de ·libertate şi a dezonoarei, amune în justiţia, •care in sin-e este .şi a me::r, de a face experienţa .doar a unei convirnger,i subiective străine, •şi, în ·exerciţiul ei, de a mă considera doar tratat de către o putere străină.

f) In .sfîrşi't , forma cea mai înarltă în clre a·ceastă 'su­bi.edivita.te .se conc·epe .şi se CXfprimă în mod complet, .este chi,puJ •Ca·re, •cu un nume împrumutat .Jui P J a t o n, s-a nu­mit i r o n i e : - .căci numai numele este ,Juat .de la Platon, care ·H întrebuinţa după un mod •de a fi ctl lui S 10 •C r a t e, pe care acesta ,îl folos.ea într-o ·conversaţie 'P'ersonaJlă impo- 1gs triva înf umurării con�tiinţei inculte şi rsofistice, :s.pre profi·tul ideii de a-devlil- şi dreptate, dar •care trata în mod ironic nu­mai acea conştiinţă, nu ideea ·în.săJşi. lro-nia priveşte numai o comportare a c-onversaţiei faţă de p .e r ·s '() ::r n e : făTă orientarea personailă, miş(;area esenţială a gînduiui este dia­

lectÎICa şi Platon era atît rde dewavte de a 1ua diailocticul iJCn-tru sine, sau chiar i'!'onia odr.ept .cuv:înt uJtim ·şi rdrept ideea Însăşi, Sncît din ·contră el cuft.unda şi termina mersul .încoace ş i 1ncoJo al g,îndului şi .mai aJI•es aJ! unei 01pini i .subie.ctive iin substanţia:Htatea ideii "".

� Colegul meu decedat, profesorul S o 1 g e r, a reluat anume �x­presia de i r o n i e, propusă de d�I Briedrich von S c h l e g e l �ntr-o perioadă timpurie a carierii sale literare .şi ri-dicată de el pînă la acea ex-

176

Vârful r�uprem, rde considerat încă aici, ad subi.eotivi­tăţii ce !Se .concepe .ca ·termen-ultim nu poate fi decît faptul de a se rşti, in plu:s, ca ceea ce hotăreşte şi d-ecide asupra ad·evărului, rdreptulllli �Şi dat'Orlei, ocare in formdle ·anterioare sint deja .date &n ISÎne. Aoea:sta constă d•eci în a cunoa'Şte în adevă-r obiectiv.itatea morrulă, dar nu a te adÎllltCÎ in seriozi­tatea aceleia şi a acţiona plecînd de la ea, uitîndu-te pe tine ş.i rrenuntînd Ua <tine, ci raportîllldu-te la ea, :să o ţhi totodată ·dewarte ide tine şi să te ştii .pe t i n ·e rea fiind ce1l -ce v T e a şi h o t ă r e ş t e �a, şi car-e tot atît de lbine poate rsă vrea

�- BINELE ŞI CUGETUL 177

sau .să hotărască ,cu ttot<ul ruJt.ceva. ViOi ,luaţi 1n aJdevăr şi în mod onorab�l 'o tle:g:e ·ca fitinid în şi pentru 'Sine ; !Şi eu tsînt a�lături de voi şi a:d'mi-t aceasta, dar .sînt in plus mai d�arte -ca 'V'OÎ, eu o dt'lpllişosc ·şi pot fa,ce a :ş a s a IU a tŞ a. Nu lucrul însuşi -este •exceient, rei excelent :Siinlt .eu, ,şi eu SIÎnt stăpîn asu­pra legii .şi 1lucrului, sînt 'Cel care, .a:şa ·cum ii :P"lJice, :se j o a c ă n u m a i cu ele, - şi în ac-eastă .conştiinţă ironLcă, în care eu l<tS ,să se cufunde ce e mai JnarH, m ă b u c u r d o a r ld ·e m i n e . - A�cest as.pect nu -este numai v a n ·i­t a t e a oricărui c o n t i n u t etic aJ. drt=�ptului, datoriilor, legilor, - răul, şi anume răul in .sine cu totul univensal - -ci el, mai adaugă şi forma vanităţii s u .b i -e >C t ,j v e, de a se şti pe ,sine .însuşi ca a�oeastă va.n�tate .a -ori,cărui -conţinut, şi, în a·ceJJstă -cunoaştere, de a .se şti ipe .s i n e -ca absoiut. - In <:e măsură această a:bsotlnlă -complezenţă cu .sine nu rămîne o idolatrizare singuratică a sa însăşi, d poate constitui şi o comunitate a căr.ei legăltură IŞÎ substanţă sint .de prtdă asi­gurarea reciprocă asl.lipra •conştiindozităţ,ii, a bunelor ·intenţii, buomia acestei punităti mutuale, .în ·rwecial !Însă de!.ect<.rrea în S!plendoa·rea acestei .cunoştinţe .şi exprimări ·de iSÎne şi 'În S[lllendioaf'ea acestei gr-iji şi răisfăţări, - �n .ce mălsură ceea ,ce a Vo.st numi·t s u tf l e t f r u rm o .s, ·subiectivita,tea mai nobilă stingîndu-·şe �n vani-tate<.r odcărei ohiectivită.ţi şi prin

ţiome morală (căci .căderea justă a unor pure cana•lii sau crimin�1i, ca d_e

exemplu eroUJI dintr-o tragedie modernă, Vina, a.re doar un interes po-h­ţist, dar nici unul pentru arta adevărată -despre care este vorba aici) nu poate interesa, .ină.Jţ-a şi împăca .cu sine insălji de>dt dacă asemenea figuri il!PM unde faţă de a-ltele cu rputeri etke ·diJerite, tot atît de justificate, care '<!intr-o nenorocire intră în c o n .f : l • i ,c t şi a'!ltfol prin acea:stă opo­ziţie au o v i n ă faţă de tceva moral ·di·n •Care apare dreptatea �i nl'ldrep­ta-tea ambelor, şi astfel adevăra·ta idee etică, -curăţită şi triumfătoare asupra acestei u n i 1 a t e r a,J i t ă ţ i, ·apare în acest ftil 'impăcată ·În ·noi,. aşa înoit nu ce eoste mai i n a 1 t în noi e ceea -ce se 1prăbuşeşte şi noi ne r i d i c ă m nu prin d e -c ă d e r e a a 'c e e m a i .b ·u n, c i ldin contra prin •triumful adevărului ; că acesta este interesul adevărat, pur etic, aii ·tragodiei antice (în cea romantică, această determinare suferă ind 10 altă modificare) am arătat-o în Fenomen.ologia .spiritului. Dar ideea etică, f ă r ă a c e a n e­n o r o c i r e a c o n f l i c t u l u i şi a căderii indivizilor prinşi .îu această nenorocire, este r e a l ă şi a c t u a ,] ă în .lumea etică, şi că aocest bine suprem să nu se prezinte ·În r e a l i t a t e a .l u i c a un n e a n t, aceasta este ce urmăr�te şi produce existenta etică reală, �tatul, şi este .ceea ce conştiinţa de sine etică posedă, intuit*e şi cunoaşte l:n el, şi ceea ce cu­noaşterea �are gîndeşte concepe.

<11ceasta :În ir.e<ll1itatea ei .înseş.i, IŞ'Î încă alte forme sînt inru­dite cu .eta.pa oCOillsiderart:ă, - IJucrul acesta ,J-am anaJ!iza�t în Fenomeno�ogia spiritului din care �n1treg cajpitolul C u g e t u 1 (das Gewmcn) rpoate f.i oomparat, 1În ��eci<lJ! 1n ce .priveşte treoerea la o etapă Siliperioa:ră, definită acolo de altfel în alt mod.

Adaus. Reprezentar·ea ,poate merge mai departe .şi să-.şi răstăllmăcească voirnţa •rea, .în mparenţă a binelui. Dacă ea nu poat·e 1scltimba răul! după natura lui, ·ea poate totuşi .să-i .împru­mute aces-tuia aparenţa d ar fi binele. Căd fiocare acţiune are ceva ,poz;iti,v, şi •ÎntTuoît determinarea binelui faţă de rău se reduoe deopotrivă la ce c pozitiv, eu pot afirma acţiune<r, în riijport cu intentia mea, rea fiiilld lbună. Deci nu numai În conştiinţă, -ci ş i .pe btura ·pozilt ivă răul stă în legătură -cu bÎFllele. Dacă -conşt.iinţa de &ine ,prezintă numa.i pentru wlţii acţiunea ca fii.nd bună, 3!CeaJstă forună �est-e i ·p •O ·c r -i z i a, dacă ea ajunge În5ă să afi.nme fapta pentru sine însă'Şi ·ca fiind bună, atunci a·ceaBta 'constituie v.irful şi mal înalt aJ :subi·ectiv.ităţii ce se şti e ca un ah.rolut, pentru Cire binele ş-i răul în şi pent,ru sine a dis­părut şi 'car-e 1po<rte să pre-z-inte dre;pt hine -ceea ,ce ea vrea sau poate. Aoe8ta .a<;te pundul de ved-ere al :sofi,sticei abs-olute, care se ,prodamă ca dătărtoare de legi şi r<��portă di1ferenţa di.ntre bi10e şi rău ·la 1bunul său pllaJc. ln ,ceea ,ce JJ.riveşte acum i rp o­c r i z i a, ei .ηi aJpa,rţin de exemplu .mai aJes ipocriţii religioşi (T a r t u f f i ·i) care se Sll!Pun tuturor 'ceremon,i ilor şi ipDt fi şi pentru sine �oucerni.ci, de ·Ceatlailtă parte însă fac tot C·eea .ce vor. Astăzi se vorbeşte mUJlt mai ;puţin despre irpocriţi, deoarece pe de o parte ace-astă înv-inuire pane a f.i prea dură, pe de a-ltă parte �nsă 1pentru că 1pocrizia a fdi,s.pă.rut ma·î mUJlt sau mai puţin în forma ei nemijlloci,tă. Acea;sotă minciună goală, această acoperire a binelui a devenit astăzi prea tram.sparentă ca să nu poţi ,să o 1st-rătpungi cu lpniv,irea, ,şi .separarea prin care se pune

�00 binele de o .parte, răul de pa-rtea .cealatltă, nu mai .este atît de prez,entă, de dnd .cultura •Care a progresat a făcut oSJci1iante dc­terminări'l'e 01pus.e. Fmma mai fină, în &chimb, pe care a ,Jua•t-o

�ătă�z� -�:����ă ;st

�� 'fa�� �-:p���.��·:ab�Jă1\

ci�f�a��= �� ��!�

bun pent·ru IPnllpria conşti�nţă. Ea nu 1poate apărea decît acolo unde oe este morail şi bun este determinat .de o autor-itate, aşa încît sînt d<11te, ,spre a afi,rma ITă'liJ dnept hine, tot at-îtea autori-

3. BINELE ŞI CUGETUL 179

tăţi ca şi temei uni. T·eolo.gii -cazuistki, în Slpecia�l iesui,ţii, au pre­lucrat atare cazuri de co�tiinţă şi le-a�u �mnud.ţit la ·i·nlfinit.

întrucît aceste cazuri pot fi adUJse l<r 1cea .mai înaltă ,subti­litate, apar muHe c-01liziuni ş.i OIPOziţi&le rbinelui şi răului devin atît de şovăelnice, îrncît "Îin rapo,rt •CU Ca:lllll ,pa-rticular ele s e arată ca reversibile. Ceea ·ce este cerut, este numai IP r o b a­h i 1l u l, aJdi,că ceea .ce _s,e a!Propie de bine .şi care poate fi aco­perit cu un moti·v oarecare sau 1CU o autoritate oarecare. Acest punot de vedere are deci dete11minarea ca·racter�st�că reă d nu conţine decît ceva abstract, iar conţinutllll conrerert este pr·ezentat ca- ceva neesent,iarl care es1te lăsat mai degrabă p-uroi ·Opinii. Astfel cinev·a poate .să fi comis o crimă ş•Î ·botuşi să fi voit bi­nele. Dacă, ,de exem.pl}u, ·este omorît un om rău, a.tun!CÎ poa.te fi invQcat ca latură pozi·tivă că am vrut a ne ÎIII�otrivi răului şi a-J mi,cşora. Progresul mai dC�parte de la probabi-li\Silll este că nu mai e vorba .de referi.rea l a autoritate şi ,Ja aifirmar.ea .unui altul, ci la referirea la .subiectul! e-l însuşi, aceasta înseamnă con­ving,erea l u i , şi d ceva nu �poate fi btm docît p•rin .e a. Ceea ce ·lipseş�e aici este că treb-uie să te r-aportez� doar l a convin­g-ere şi ·Că nu mai exirstă un dropt f�intrînd în şi 1penhu sine, pentru care aoearstă convingere nu ar fi deoît forma. Nu oote desigur ind·iferent dacă fa.c ceva din obişnui·nţă :sau dat,ină, sau 20 pătruns de ade·vărul .acesteia, d'ar adevărul obiectiv este şi el deosebit de convingerea mea ; căci aceasta din urmă nu are de loc deosebirea .dintre bine şi rău, dat fiind că :convingerea es:te totdeauna convingere şi rău nu ar fi dedt aceea deS!pre ce nu s}n1t convins. lntmcît a-c·est punct de vOO·ere este unul .suprem, că el şterge binele şi răul, se admite totodată că acest s.uprem ar fi şi d su;pus erorii, şi, ;în a·ceas.tă mărsură, cobor-ît din inăJl­t�mea ·sa, el va fi iaTăşi ·COnting,ent şi nu ,pare a merita ·nid o

��n�i���:a��:in��1�st!1 -����tng�11

t�1 ��c�m

i :yu�.: d�p���t�iin�'ă i! acest .cri'f.e11iu suprem nu .domneşte decît bunuJ plac. Acest ,punct de v;ed·ere a :plecat prorpriu zLs din fiLozofia 1lui F i c h t e, cJ.re proclama Eul ca fiind absolutul, aceasta înseamnă ca fiind cer­ti·tud.inea ahs01lută, ca ego-itatea (/chheit) univer,sa!lă .care, prin dezvoltarea ulte11ioară, trece în obi-ectivitate. De�pre fi,chte nu se poate propriu zis spune ,că în domeniul practicului el ar fi trat;ts-forrna't bunul .plac al subîectUJ!ui ,în .princi1piu ; dar, mai �îrz1u, în sensul egoităţii parti·culare, F r .j e d •r i c h v o n S c h l e .g e ,l a prezentat acest. particular însuş.i in c-e tpriv.eşte

180

binele şi frumOI'sul rdr�pt Dumnezeu, a�ş.a îndt rbinole ()biectiv nu ar fi decît o cr-eaţ1e a conViing.erii mole, nu dobîndeşte un �l.Jiport dcdt prin mine, şi d eu, .ca doonn şi st�pin, iÎ1! pot fa�Ce să .apară sau :să d�s,pară. În ti'llliP .ee rrnă CO·mport faţă de ceva obiectiv, el a şi pierit ,pentru mine, şi !aJstfeJ plutesc peste un spaţiu imens ·chemînd ,la viaţă şi distrug1înd ch�puri (Gestalien). Acest punct de vedere cel mai înaJl:t ai suJb.i,edivităţii rpoate <��pă­rea numai într-un tÎilll:P de âv�lizaţie înaltă, în .care seriozihtea credinţii s-a pier;dut .şi nu-.,şi mai are esenţa sa decît în vanita­tea tuturor lucrurilor.

TRECERE DE LA MORALITATE LA ETIC

§ 1 4 1

Pentru Bine, c a f.i,ind lll11Îversal'llll subs,tanţial aJ ! .libertăţii, dar înd a b ,s t r a .c t, &Înt c e r u •t ·C deopotrivă determinări în genere !Şi principiul a.oestora, care ,să if'J·e i d 'e n t i c cu el, drupă cum 1pentru .c u g ·e t, princi@i,ul numai abstract a.l deter­mină:rii, l'>Înt cerute univ,er.saHtatea !Şi O'hiectivitatea dertermină­dlor sale. Almibii te11meni, fri·ecare dd�cat a.stf.el ,pentru sine la totailitate, dev.in nedeiterminatul ·e>e t 'r e b u i e dete:r;minat. -Dar intt1"grar·ea .celor ,două totailităti rolati.ve 'În �d,entitatea absolută este deja 'Înnplinită î n s •i n e, 1Illtmcît hxm11ai .<LCeastă subiectivitate a p u r e i c e .r t i t u id i n i de sine, dispăfmd pentru .sine în vanitatea ei, este �de111tLcă cu u n i v e 'r � a d i t a­t e a a b 1s 1t :r a .c t ă a Binelui. - Identitatea, aJStfel c o n­c r e t ă, a Bind1ui şi a v-ointei subiediv.e, adevărul acestora, e�Ste e t i -c u 1 {mora}ita�bea ohiecHvă).

Deta,Jiru,J în pri·vinţa unei atar·e t-receri a conctjptului se fwce înţeles ,în Logid. Aici numai atît : d natura limita1tului şi a filllitului, - :Şi atare ,sînt aki Binel'e a:bstrad, 1 r e­b u i n id numai ,s ă f i e, şi .subiectivitatea tot atît de ab­stractă, t r e b u i n d numai s ă f i e b u n ă, - are în e i

:1. BINELE Şl CUGETUL 181

i n ş i ş i opusul ei : binele, realitatea lui, ş i subiectivitatea (momentul r e a 1 i t ă ţ i i eticului), binele, - dar care ca •un�lateraiLl, nu sUnt .:încă puşi drept oeea ce �&Înt î n 1s i n e. Acest faJPt-de�a.Jfi.,pu.s ei îl ating în negativirtate;e lor, în aceea oeă, aşa nliln ei SJe .wnsltituie pentru sine u n i il a rt e r a 1 ca totailitate, Hecar;e netrebuind să a�bă în el ·ceea ·ce :î n s i n e este în el (binele, fără mbiectivitate şi determinare, şi, de a�ltă parte, detonminantU:[, sulbieotiwitat•ea fără .existenţa în sine) , ei .se suprimă .şi ,prin aceaJsta S·e reduc ·la mo.menbe, la mOiiilente ale c o n ·c e p t .u 1l u i, .care 15e arată .ca fiind unitat.ea J.or, şi care a căpătat r e ,a 1l i t a 't .e toamai priD 20 3

această ·P u n e r e a momentelor sa&e, şi este a,cum .ca i 'd e e, - .conc�pt care :şi-a dezvtOiltat determinări,le •Ca real·i­tate şi care totodată, în identitatea •1or, ·este ·Ca esenţa f i i n-ţ î n d î n s i n e a 1 o r. - Existenţa libertăţii, care era era nemij:locirt .ca fiind d ·r e pif: u .I, este determinată în Ie­fUex.ia conşti�ntei-de-.. sin.e ca �iinld B i n •e 11 e ; ,aJl trei•! ea pa1s, ai.ci, în devenirea .lui, .ca fiind adevărul acestui bine şi aJ subiectivităţii, este deoi .JeopotrWă adevărul acesteia şi a�l d:r;�ptului. - E t •Î •C u l .e,srte di•,sjp01liţi.e subiectivă, dar a drep­tului fiinţîiJJJd �n sine ; că aceaJstă idee .este ad .e v ă T u l conce.ptuJui d.e Li·berrtate, aceasta nu poat-e rfi c·eva ,presupus, luat din sentiment sau din ori.care ·ailtă ,pa:rtt·e, ci - .in fÎI1o­w.fie - poate fi numai ceva dov;edi't. Acearstă deducţie a lui este conţ�nută numa:i în aceea d dr�tllll şi .oonştiinţa de s-ine mo.ratlă se arată, în ele Îills�i, ca ·revenind :în această idee, ca r e z u l t a.t a.J lor. - A�eeia •ce -ered că se pot .di8pensa in filozofi·e de demonstraţie şi deducţie arată -că sînt încă dt'lparte de (JH�mul gîn:d despre ce .este fil!oZOifia, ş� IPOt ruJ.t­undeva să vorbe<tscă, da·r în ni-orofie nu au d:r;�:�pt să vor­bească acei ce vreau să vorbească .fără conoopt.

Aadaus. Ambelor principii pe care le-am considerat pînă acum, Binele abstrad ai!Ît dt şi .cugetul, le li[pl'leşte 'opusul lor : bineie ahstract se voilatt�lizează in cev•a cu 'totul ,Iip:sit de pute:re, în care eu pot .a:duce orioe •Conţinut, iar .subiectivitaJtea spiri­tului nu este .mai puţin lipsită .de conţinut, cînd ·semnificaţia obiectivă îi s.capă. Se poate deci naşte dorinţa către o •obiedi­vitate, în car.e omul se injoseşte mai bine la .condiţia de servi,tor şi ,la o dependenţă totală, numai ,să S;mpe de chinul go�ioiunii 204 şi al ne.ga1ivităţ·ii. Dacă d·e curînd unii protestanţi au trecut la

182

b�serica ca·tolică, aceasta s-a întinlJpl.at .fiindcă şi-au găsit inte­riorul .lor lipsit ,de conţinut şi d s-au agăţat de ceva so�id, de un suport, o autoritabe, chiar dacă nu tăria .gîndllllui ·era aceea pe care o d-obîndeau. Unitatea binelui subi.ectiv şi a ·celui ohiec­ti·v fiinţînd rîn şi .pentru ,sine este e t i c u; l (die Sittlichkeit) şi în el este reailizată potrivit conceiPtului ,impkarea. Căci, dacă moralitatea este forma: voinţei în gener.e pe latura subiectivi­tăţii, eti.cul nu este numai forma .subiectivă şi determinarea de s�ne a vointii, ci eSJte faptul 1de a av.ea conţinut <:onceiPtul ei, anume liibertatea. Ceea ce ţine de d-rept tŞÎ morală nu 1poate exi1sta pentru ,sine, şi e�J.e treibu.ie să aibă eHrul ,ca suport şi ca bază, căci drf!philui ,îi 1i1pseşte momentul <Soubiectivităţ.i i , pe ·car·e morala îl! are sin,�ur iarăşi numai pentru ea, şi asMeJ. ambele momente nu au pentru sine nici o 'r·ea!litate. Numai infinitul, ideea, este reaJlă ; .dreptul ex.istă numai ca ra�mură a unui în­treg, ca o plantă ce se caţără pe un pom în şi pentru sine solid.

P A R T E A A T R E I A

E T I C U L

§ 142

EHml este 1 d e e a 1 ci b e r t ă ţ i i , ca fiind binele viu, care lşi are în conştiinţa-1de-·sine ştiinţa, voinţa :şi, .prin acţiunea acestei'a, ·nea:litatea sa, aş.a ·CUJm conştiinta-de-,sine îşi are in fi.inţa et·i,cului fundamentul J:n""lşi-�pentru-JSine ail .său şi scopul de .ca-re este .mişcată, - c o n ,c e p t u l l i b e r t ă ţ i � d e v e­n i t l u m e p r e z e n rf: ă ş i n a t u r ă a c o n oş t i i n­ţ .e i - d e - s i n e.

§ 143

Intrucit unitatea aceasta a c o ·n ·c e IP t u ri u i voinţei şi a f1inţ·ei S<��ie hptice, ·care este VtO�nţa partkulară, -este ştiinţă, conştiinţa 'distiocţiei acestor momente ale .Ldeii este 1prezentă, ît'lrSă în felul că acum fdecare din eie ·Ost.e pentru sine in:suşi totaJitatea Ideii şi aTe Ideea dr� temelie .şi conţinut.

§ 144

a) Eticul obiectiv, care ia lOCU!l .bin>dlrui aibstraiCt, este, in virtutea subiectiv;itătii, ca f o r m ă i n .f i n ,i t ă, substanţa

'"

c o n c r e t ă. Ea pune de aceea d i !S t i n ·c ţ i i în sine, care sînt ,deci .de!terminahe prin concept, şi prin .care eti,cul �biîn­deşte un c u n ţ i n u t s()J,�d, nec·esar 1pentru .sine, conrstituind o subZii:stenţă înă!l.ţată dea:sll[pl'a erpiniei .şi C<ijprilciului surbiectiv, ­l e g i l e ş i o d n d u i e l i .l e f i i n ţ J n ,d - 1 n - ş. i - p e n­t r u - s .i n e.

Adaus. În într.egul ·etoswlui este .prezent deopotriiVă mo-�06 mentul obiectiv ca şi ,oei .subi ecti'v : ambde însă nu ,s·Înt dedt

Lorme alle e'ticuilui. Binde este aid substanţă, adi.că ÎlrntpilÎalire a ohiectivtrlui -cu :subiectivitatea. Privind oehcul din punctul de V'e'dere obiectiv, 1pU'tem s,pune .că omul ca om .eti'c eS!te incon­ştient de sine. ln sensul wcesta declară Anti,gona că nimeni nu şt.ie de unde ne vin ,Jegille ; că e!.e sînt v·eşn�ce : ceea ,oe în­seamnă că ele sînt porunca fLin�înd în şi pentru sine, .porunca decur_g1înd d�n natura l·ucrului .însuşi. ,Dar, nu m<ri .puţin, sub­stantiailul aoesta fl<l'Sedă totodată •COlllŞ!tiirnţă, deşi acesteia îi re­vine totJd·eauna doar rohil unui moment.

§ 145

Faptul că el este s i s t e m u .l acestor determinări a:le Me11 dă elti:cu1ui c a r a c t .e r •u ll .lui r .a ţ i o n a ,J. El este în felul acesta Jihe:ntat.ea, .adid voinţa fi.inVînd ,în şi ,pentru sine, •ca alcătuind el,ernentul obiectiv, un cerc al necesitătii, mie cărui momem't·e sînt p u t e .r .i ll e ·e t i c e care guvernează viaţa indi ­viziilor şri Î'ŞÎ au in aceştia, .ca aocidenrl:·e ale lor, reprezentarea, fonma sub care eJe apar şi realitatea.

Adaus. Deoarece determinările etice consti•tuie conce;ptui libertăţii, e.le a�lcătuiesc •Su'bstanţia:litatea, a:di.că 'esenta univer­,sală, .a indrivizi•l or, care sînt 'în raport .cu ea numai .ceva acci­dentaL Dacă indiv,idul este sau nu, a:cea:sta pentru etosul obiec­tiv es-te tot una, cl fi·ind numai permanentul şi ,puterea .care guvennează viaţa indivizilor. De aceea ·eticul a: to.st înfăţ�ş.at

popoarelor ·Ca fiin:d justiţia V1e.şnică, sub f.orma zeităţir1or .fiin­ţînd în şi !Pentru S1Îne, J:n faţa !Cărora agitaţia deşartă a indivi­zilor rlmuţne doar un joc all rvatludltor.

§ 146

�) Substanţa în această C <l n .ş t i i n ţ ă - ,d e - s i n e r e a l ă a ei se cunoa.şte :pe sine, este ,prin urmare obiect de cunaa�tere. Pentru ii1uhiecl, .substanta etid, legirl.e .şi puter�le ei 2a. aU p<.! de o parte, aa obiect, raportul faţă de el, de a f i , în sensul cel mai Înalt al independenţei, - o autoritate şi o putere absolută, infinit mai solidă decît fiinţa naturii.

Soarele, lun:l, munţi.i, nîurhl.e, 5n g�enere 01biecteile na­turii ,care ne f!nconjoară s rî n t, ele au pentru conştiinţă <tJutoritatea, nu numai de a f i, în genere, ci şi de a po9eda o natură partinulară, pe ·care conştiinţa o recunoaşte, oriem­tîndu-·se rdupă ea în .comportare<! sa faJţă de ele, în îndeletni-

f�ff�i/�.:}·e î������ . .ffi�:S��la

dt���:i\�to;�����-r f:f��i;e�t�c�aţi�� na:litatea numai î[} modalitatea ei cu totul exterio�ră şi sin­gulară, ascumlÎnd-o sub forma acddentallului.

§ 147

Pe d e aUtă rparte, de nu s.înt pentru ISubieot ,c e v a s t r ă i n , ci su.biectUJ! aduce m ă r ·t u r ·i a ISIP i r i 't u ri u i .despr,e ek, ca :1lcătuind p r o rp r i a s a e s e n t ă, .în -care -el rîşi are ·s e n­t i m e n t u rl d e rn n i t ă ţ i i 'Sa!le şi 6n .ca:re el trăieşte ea în elementul ,său ned·esrpărţit ·-de ISÎne, - un -r�port care este ne­mijlocit mai i:dentic deaît însăşi c r e d i n ţ a şi -î n ,c r e d ,e 'f e a.

Credinţa şi .încred,erea <:t�p<!rţin ·ÎnceiPututui reE!eXJiei şi presupun o re,pr.ezenta-re şi o distincţie prealabirlă ; - aşa de pîrklă, cum este <11Hceva, a <:rede ηn ·r·eli.gi'a •păgină -şi a fi pă�în. Acei ra1port, sau mai .d:::grabă acea i.dentitate ,Jipsită .de­raport, în .care eti.CU'l este pllllsal rearl al 'conştiinţei-de-&ine.

186

poate ,preface, fără �nid{lială, într-un raport -de .credinţă şi de conving·ere, şi mai dt:�Pa11te :într-unUJ! mij1lodt rprin r e f 1 e x i e u l t e r i o a r ă, într-o ·evidenţă bazată pe teme­imi, c;:rre s.e :pot naşte şi din SCC\puri ;particulare, din ·interese şi consideraţii, din karmă şi din ,speranţă, sau din presUJpoziţii i-storice. C u n o a !Ş t e r e a a d e c v a t ă a <lcestora ţine însă .de concept şi de cugetare.

§ 148

Ca determinări ,sub:o�tanţia:le, ·ele constituie pentru indi­vid, - care se d�sting·e de ele •Ca Jind :subiectiv ş i în sine nedeterminat, :sau determina-t în mod particular, şi care p r i n u r m a r e :se a:filă .î n r a ,p o .r t fa,ţă de de, ca faţă de :sub­stanţia:lul ,său, - .d a t ·o r i i, care s�nt o ·legătură pentru voinţa sa.

T e o r i a etid a d a t o r i i l o r, adică aş<r cum es:te ea in chip o b i e c t i v, nu cum ar urma să fie cuprinsă �n prin­cipiul} go.l wl subie-Ctivităţii moraJe, care .dimpotrivă nu de­termină nimi·c (§ 1.�4) - es'k aşadar dezvoltarea si:stematid a sferei necesităţii ·etice, ca.re va urma �în această a t r e i a p a r t e a 1lunării noa:stl'e. Deosebi·r·ea ace:stui mod de pre­zentare, ,de forma unei t e o r i i a d ·a t ·o r i i >1 .o r, stă numai :În faptul că, 1În ceea ce urmează, determinări•le eti-ce apaT !Ca fii·nd raJporturi onecesa·re, eXlpunerea rămrînîn-0: aid şi nema·i­adă:ugînd în .plus, d�pă fiecare din .eJ!e, condruzia d a ş a d a r •p e n t r u o m d e t e r m i n a ţ .i a a ·c e a 1s t a e .s if: e o d a­t o r i e. - O teorie a datorii:lor, în măsura în .care ea nu este ştiinţă filozofică, îşi ia materialul din raporturi date în fapt, ş i arată 1Iegătura acestui material -cu rf.lprezentărP1e noastre pmpriri, •cu .prin:cipi�Ie ·ş.i .gîndurile, scopurile, porniri'le şi sim­ţirile cele mai g·eneraik, la care poate adă,uga drept rtemei consecinţe/le .fi.ecărei datorii, în raport w nOOlaJlte ra1p0r�uri eti:ce, ca ·şi asupra ·bunei stări .şi a opiniei. O teorie imanentă şi oonsecvenl!:ă a datori.�lor însă nu rpoat.e fi ni:mÎ<: aJ.tceva decît dezvoltarea r a ;p o .r 1t u r i .J o r, �Care �n virtutea Ideii l ibertăţii sînt necesare şi de aceea r e a l e in întrt:aga lor sferă, în stat.

!S7

§ 149

Drept ,} i m i t a ·r e, Iegătura datoriei poate aqlăr.ea numai faţă d e subîoctivi1tatea nedeterminată, adică faţă de 1lilbertat·ea abstractă, şi bţă d-e IPDmir�le V'oinţei naturale, .sau a-le voinţei mora:l� care ,jşi detel'mină binele ei nedeterminat dapă bunul 21)0

ei rplac. ln:di.vidul însă găseş.te în datori-e d�nwotrivă ,J i b -e r a-r e a sa, 1pe de o ,pa·rte de atîrnarea in are fli se af:lă cînd e .st�pîn it de rpura- pornire n.aturailă, premm şi de aqJăsarea sub care el se aUă ca ,parti,culanitak subiectivă, 'în .re�lexiunile mo.rale privitoare la ce trebuie şi ·Ce e -cu putinţă : ,pe de a1ltă parte, de sUbiectivitatea nedet·erminată, .care nu aj unge ht fiin­ţare faptică ş.i la determinaţia obiectivă a acţiun ii , rămînînd î n s i n e şi ca o irealitate. În datorie, indivi,dul se liberează, r�didndu-se .Ia Jibertate suh.stanţială.

Adaus. Datoria limitează numai arbitrarul subiectivitătii şi loveşte numai în binele abstract la care se opreşte subiecti­vitatea. Cînd oameni i spun : vrem să fim liberi, lucrul acesta înseamnă la început numai : voim să fim liberi în chip abstran, şi or.i<:e determinare şi articulare în stat, e Juată drept o ,limi­tare a a<:ootei lilbertăţi. În măsura �ceasta, d�t()ria nu e:s te limitarea ,Ji:be-rtăţ,ii , ci doar a ·abstracţi,ei aA:esteia, adică a l ip­sei de libertate : ea este ridicare la esenţă, dobîndirea 1iher­tăţ1j a�fi rmative.

§ ! 50

Eti-<:ul tntrunH se relilectă în caracterul indiv�dua�l ca atare, determinat de natură, constituie v i r tu t e •a, care, dacă ea nu manifestă decît ;sÎimpla conrformare a individului la dator·iiJe decurgînd din raportudle .în ·c<rr·e se a�lă, este p r o b i t a t e.

C e trebuie să facă omul, c a r e sint datoriile pe care .trebuie să ·le îndepiJ.i.nea!Sică, !Pentru a .fi virtuos este, într-o CQilluni·tate etică, lesne .de spus, - el nu are nimi'c altceva

188

de fă-cut .docJt 'ceea ce �i erste irrdkat, -cerut ·şi cnnoscut, în raporturiJ,e sa:le. Pro.bitatea .este univensallul care po�te fi :pretins de if.a dl, parte pe bmnei jmildic, !parte pe temei etic. P·entru Jpunctull de vedere a1l mora.lităţii ea Jipare ânsă t.L,"ror ca ,oeva .subo.�don.at, dincoLo de care 1trebuie să preti111dem, de Ja noi şi de la altii, ceva mai mult ; căci mania de a fi 'oova p a 'r t i ,c u 1! ,a T nu se 1mrwlţumeşte cu ceea oe este în şj ,pentru .sine, .cu .ce ·Wk univ-ersal ; ea .�i găseşte numai -într-o e x .c e IP ţ i e <:Olliştiinta sin�ularităţii. - A s :p e c t e ,J e d e o­.s e b i t e ale probităţii pot fi numite ltot a·�ît ·de bine viTtuţi, căci ele sînt în aceeaşi măsură proprietate - deşi, în cnmpa­,raţi·e cu alţii, nu IParticubră - a indilv.i1dului. Vorba .însă despre virtute î n g e n e r e este vecină 'cu d'eolamaţi.a goaJă, înt·rudt �n ea nu e vonba deaît de ceva ,a;bstrad şi nedetermi­•nat, şi ,pe dea�supra, 'cu argumentele şi deocrie·r�Ie ei, ·ea �J·e îndreaptă doar către in:di,vid, ca pură :voinţă arbitrară ş.i ,pre­ferinţă :subiectivă. ·Intr-o ,s-ituaţie etică deja .prezentă, în care rruporturile s.int carrwJ.et .dellViOiJtate ŞÎ reaJÎZlate, a d •e V ă r a t a v i r t u t e ,îşi are 1ocrnl şi realii tate a ei .numai în împrejurări extraordinare şi în conflictele acelor raporturi ;- în adevă­rillte c o n ,f � i 'c t e, căci refJexia moraJă .�şi poate făur·i pretu­tindeni conflicte, :pentru a-1şi da wn$tiin�a parti>cUJJ.arităţii .swle şi a .s a ·c r i f i ,c i i J o r pe care Je face. tn starea ne(fez­voltată a societăţii şi a vieţii pulb!Lce, apare de aceea mai mult forma VIÎrtuţ�j ca atare, deoarece aici etkUJl .şi rea.l iza­rea sa cOillstituie mai mult o pr.e�erinţă individuală, nilltura genială �peoifică a indivi;d'llliui, - ·cum au şi Jnţeles cer vechi, atnihuiilld virtute cu deosebire .lui H e .r c u 1l ·e. Tot ast­fel, în IStatBJ.e vechi, 1eoarece •În ele ·eti.cllll nu ajunsese la

,si:stemUJl liber a1l unei dellvo:ltă,ri 1şi -obiectivităţi �ndqpendent·e, g;enialHa.tea specifi-că a ind.iv.iz1lor era .chemată să înlocu­i<.ts.că lipsa a·ceasta. - Teoria virtuţilor, ·În măsura în .care ea nu ·este doar "O teorie a da'to:rilor, ci �mbrăţ]şeaJZă parti­rula.ru.J .caraderului, ,întemeiat p.e detei1minaţ1i1Le naturii, va fi aşadar ·O i .s t ·o r i e .s p i r i t u a 1l ă a n a t u r i i (eîne geistîgc Xaturgeschichte). - •Întrucît virtuţile sînt eticul în apli­c<rtia ,lui .Ja particular, şi :pe această .l·atură .subiectivă eJle sint nedeterminate, interv�ne pentru ,d.eterminarea lor .considera­ţia cantitativă, ac�ea de mai mult sau mai puţ�n ; studierea lor a.t.rage deci pe aoeeea a lipsuril1or sau !Păcatelor .ce 1l i .l:ie opun, -· ca la A r i s t o t e 1 , de pildă, care, cu judecata.

189

Jui justă, .definea v.irtutea rpartirulară a rfiind :paziţia de mij­ll.oc 1ntre un p r e a m u 1 lt ş.i un p -r e a! p u ţ i n. - Acelaşi .conţinut care -ia Eorma de d a t o .r i i şi apoi de v i r t u t i, ar·e totodată forma de porniri na.rtur.all.e (� 19, remar.ca). Şi acestea au acelaşi .conţinut ,ca b<eză a ,lor, fi·indcă rînsă într�în­

rsele el <l!parţine .in.că voinţei nemijlocite şi simţirii naturale, .si nu s-a dezV'Diltat pînă la .d.etel1minaţi.a eti<cului , ele nu au 'În comun cu conţinutul datoridor şi virtuţirlor decît obi,ectul absrtract, care Eind lÎipiSi·t 1n .sine Unsuşi ,de determinaţii, nu cuprinde !Pentru ele li.mi.ta între bine şi răn, - adică ele sint, potr,ivit ahstracţiei pozitivului, b u n e, •ş·i invers, potri­v-it abstracţi ei negativului, r e 1 e .(§ 18 ) .

Adaus. C î n d un om săvîrşeşte cutare s a u cutare acţiune -etică, el nu este numaidecît virtuos, - virtuos în schimb el e-ste atunci cînd �elul aceS<ta de conduită este o ·coostantă a caraderului său. Virtutea este mai mult virVuozitai-e etică, ş i d<IJcă în ziua de 3Jstăzi nu se vorbe!Şte de virtute atît de mul.t ca altădată, aceasta lşi are temeiul ·În fwptul că c.ti c.ul nu mai constituie �n aceeaşi măsură fo�ma prqprie unui indi·vild parti­cuhr. Francezii mai ·cu seamă sînt :p�orul care vorbeşte mai mul,t -de virtute, deoarece la ei individul este în primul rind eXJpr-esia singularităţii şi a unui mod de aocţiune ţim.înd de natură. Germani-i în schimb sînt mai mult înalinaţi �pl'e cuge- zu tare, ş.i la ei acela:şi conţinut dobî·nldeşte rforma univens<IJhtăţii.

§ 1 5 1

l n i .d -e :n t i t a t e .a lui .simplă .cu !'eal.itatea •in:divi-ZiiJor, eti­cul a,pare însă ,ca fiind mo,dul JgeneraJI de a acţi.o-na rul aces­tora - o .b -i c e i (Sitte), - d e -p r i n d e r e a e6cului, ca o a d o u a n a t u r ă care tlSte 1pwsă În locuJl _pr.imei voinţe, pur naturale, şi constHui·e sufletul Îlmanent, �emniifi.caţia şi rerulitatea exiL'ltenţlei 1J.or fapti.ce, - s p .i r i t u 1l viu şi prea:ent ca o lume, a cikui .substanţă abia in felul acesta este .ca spLrit.

Adaus. Aşa cum natura işi are legile ei, aşa cum anima­lul, arborii, SOaTel!.e âlŞIÎ ·înd�lin.e.sc legea 1lor, în acelaş.j fel aparţine spiritului l�bertăţii, obi.ceiul (die Sitte). Ceea ce .d·rep-

190

tu! şi morala nu sînt încă, 'aceasta oste obk.eiul, - anume spi­rit. Căci În drept, :J>artiCllllaritatea nu est.e încă particulari t<l!te a .conct1putului, oi numai ;:r y,oinţei natur<JJ!e. T'llt astfel, p-e pozi­tia mor<IJl i tăţii, conştiionţa-de-:sine ţncă nu este conştiintă spi­rituală. Este vorba aici numai de valoarea subiectului în sine ÎlliS>UJŞÎ, - -cu alte .cuvinte subiectul care se decide către bine, împotniva răului, are încă fonna arbitra:ml.ui. Ai.ci în schimb, în planul etk, voinţa .se află ca voinţă a �piritu.lui şi ea are un .conţinut substanţiaJ coreSipunzător sieşi. Pe:dag.ogia este arta d.e a dct oa:meni1lor caracte-r etî,c : ea consideră pe o,m -ca fiinţă n<lJturală şi arată drumUl! -pentru a�! naşte din nou, pentru a .preface prima lui natură înt-r-o a doua, srpirituală, astferl încît spiritualul acesta să devină în om d e p r i n d e r e. în deprin­dere -di1Sipare o.poziţia voinţei n::rturade şi a <:el ei -subiective, ,lupta subiectului este frîntă, ş i în măsura acea5ta eticului îi aparţine în mod necesar deprinderea, aşa cum ea aparţine şi g·îndirii fillozof,ice, Întrucît a<easta cere ca spiritul să fie educat să

21 3 reziste năzărir ilor arbi,trare, ca acestea să fie frînte ş i biruite" pentnu .ca g:îndi,rea raţiona�lă să aibă drum liber. Totodată omul moare şi datorită deprin'derii, <tdică atunc-i cînd s-a obişnuit deplin ·CU v:iaţa, dnd a devenit sufileheşte şi t-rupeşte obtus şi a di,spărut 01pozi�ia :Î<ntr� conşti,inţa subioctivă .şi activita:tea s.pi­ritua1lă, - căc·i activ osle ocrnul numai în mă.<;ura în -care eJ are încă ceva de atins, şi voieşte să se :producă şi să ose afirme în rarport cu aceSit ţel. Oînd lucrul acesta a fost înde,plinit, plllls-ul vieţii scade şi activitatea dispare, şi lipsa de interes ca;·e mează îndată înseamnă moarte spirituală sau fizică.

§ 1 52

S u h s t a n ţ i a 1 ·i t a t e a e t i -c ă şi-a dobîndit în felul' acesta d r e p t u ll ei, iar acesta v a .l a b ,i l i ,t ::r t e a lui, întru­cît într-însa v;oinţa anbitr:uă .şi conştiinţa mora�lă a indivi-dului. �ca .exi-5tînd pentru 5Îne şi constituind un 1pol opUJs în faţa dicu­lui, au di�părut ; în a•d-evăr, -caracterul ·etic cunoaşte drept smp al ·său, de care .este mişcat, universalul nemişcat, dar deschis către raţionalitate reaJ!ă in dete"tminaţi1le sale ; el î-şi recunoe�şte demnitatea precum şi întreaga 5ubzistenţă a scopuri lor particu-

Iare ca întemeiate în univer.sal şi reale într-.însul. Subi·edivitatea este ·ea însăşi forma ahsolută şi realitatea ex�st.entă a suhstanţ.ei, iar deosebirea subioctwh.Li ,de aceasta, ca 'constituind obioctUJl, scopul şi puterea :lui, este numai deosebire a formei, tot atîrt de nemijlocit d�s,părută,

Subi·ect·ivitate<t', care constituie terenul exi:stenţei pen­tru conceptul J,i,ber.tăţii (§ 106) şi car.e pe .po·ziţia morală se aLlă tncă în di,stincţia faţă d-e acest concept al ei, este în domeniul etic existenţa adecvată sieşi a acestuia.

§ 153

D re p t ti ;l i n d i v i z i , J o r privind d e 1'; t , j n a ţ i a lor > S u b i e • C t i v ă : 1 a 1 j : b e r t a t e �ş i crre în faptUl! că ei apar-ţin reali,tăţii eti.ce, împlinirea lui, întrucît c e r t i t u d .j n e a 21t

libertăţii lor îşi află într-o atare obiectivitate a d e v ă r u l ei, şi ei posedă în di.c, î n c h i p r ·e a l, p ro p r i a lor esenţă, uni­versaiitatea Jor i n t ::- r i c a r ă (§ 14i ) .

La intrebare.:t unui părinte, care ar f i cel mai bun fetl de a educa e t ic ,pe fiul său, un pîtagoreic (sfatul acesta eSJte atribuit şi a!lto.ra) a ră:spuiliS : acela de a'"l �face c d ă ţ e a n a l u n u i s t a t c u ,J .e g i b u n e.

Adaus. Încercările pedagogice de a sustrage pe vm din viaţa generală a prezentului şi d.e a-1l educa la ţară .(R .o u .s s e a u în Emite) au fo.st zaJdarnice, fiindcă nu putem reuşi .să înstrăi­năm ,pe om de legi1le !UJmii. -Chiar dacă educaţia tineretului tre­buie să aihă loc .în singurătate, totuşi nu trebuie să credem că suf,lul lumii spiritelor nu pă:trunde în .ce!le din urmă În acea:stă singurătate, ·şi d puterea .51pi,ritu\ui lumii ar fi prea 1slabă ca să ia în stăpînire zonele acestea depărtate. Numai prin :J.ceea că este .cetăţean aJ! unui stat b-::m, ajunge individul să aibă ce i se cuvine de drept.

192

§ 154

Dr"'PtUJl indiv·iz�lor b p a r t i c u 1 a r i t a t e a lor este ş.i el ,cuprins în .s-uhstantiailitatea etică, ;de vreme •ce .particularitatea este modul de manifes-tare exteri(}ară în care există eticul.

§ 1 55

In identitatea aoeasta a voilllţei g.enerale şi " celei parti­culare, d a t o r ia şi .d r e p t u 1 devin deci una, şi omul, în virtut·ea eticul.ui, are dr1:1pturi în măsura 'În ·Care are datorii, şi datorii în măsura în .uue el are drepturi. In dreptUl} abstract eu am dreptul şi un altU!l datoria de a re:specta acest drept, -în domeniul moral, drf'1ptul aparţinînd ştiinţei şi voinţei mele.

:215 ca şi ace'la a1l binelui meu ,propriu, u r m e a z ă {sol!) numai să fie unit cu datoriil·e şi să devină obiecti•v.

Adaus. Sclavul nu poate avea nici o datorie, şi numai omul liber are datorii. Dacă toate drepturile s-ar afla lntr-o parte, şi toate datoriile în alta, atunci întregul s-ar dizolva, căci singură identitatea constituie baza lui, pe care trebuie să o p�străm aici neclintită

§ 156

Subst:mţa etică, întnuoît ·conţiDe înăuntml ei con.ştiinta­de-tSine fiinţînd-:pentru..,sine, ,unită ·CU conceptU'l său, este s p i­r i t u 1 r 'e al aii une-i .famÎili·i .şi a1 unui ipopDr.

Adaus. Eticul nu este abstract, ca binele, ci real în sens intemiv. Spiritul are realitate �i aoddontele acestei reaJităţi sînt indivizii. De aceea în etic sînt posibile totdeauna numai două pllill·cte de ved.ere, <IJcela .de a pleca de .la I&Ubsta.nţiaJitate, sau ·cel de a ,proceda atomiiSti-c şi de a ,se ridOCa pornind de la singubPi.tate, luată ca Jbază : pundUJl de verlene din ur;mă e.st: J.�psit de spirit, deoarece nu duce deoH la o ,gtr,îngere laolztltă,

, 93

s.pirit·ul însă nu este ceva sing-ular, c i unitate a singularului şi a univers ul ui.

§ 1 5 7

Conceptul acestei I d e i nu este ca spiri t, ca ceea ce s e ştie pc s i n e ŞJ este real, decît întrucît e l este ohi·ectivarea de sine însuşi ,\ lui, mişc:trea: de trecere prin forma momentelo r s:tle­

De acee<t el este :

A) s�·iritul etic nemijlocit sau n a t u r a l . -F a m i 1 i a. Substanţiali tatea aceasla se transformă .pi.erzîndu-şi uni·

tatea, �jungînd la diviziune şi la punctul de vedere al relctti­vului : c21 este astfd :

B) s o c 1 c t a t e c i v i 1 ă, o reunire de membri , ca i n d i­..,. i z i i n d e p e n d c n ţ i , intr-o u n i v e r s a 1 i t a l e deci f o r-m a 1 ă, - legat i prin t r e b u i n ţ e .l e lor şi prin o r g a n i - 216 z a ţ i a j u d i c i a r ă, ca mijloc de apărare a persoandot şi cr .prop�·idătii, şi printr-Il r e g l e m e n t a r e e X t e r i o a r 3. în vedere:t interese ior particulare şi comune ale lor ; s t a t 11 l c x t e r i o r. care

C) se reintoarce şi se concentrează în scopLtl ş i realitatea unîversalului substanţial ş i a vieţii publice consacr<ltc a-ces ­tuia·, - Î'll o r î n d u i r e a d e s t a t.

SECŢI U N E A lNTÎI

F A M I L I A

§ 158

Familia ca s u b s t a n t i a l i t a t e n e m i j J o c i t ă a s.pi­ritului, �r·c drept deter.minaţie a ei unitatea d e s i m ţ i r e a

194

aces·tuia, i u h i .r e a, aJStifed că iSÎmţămîntul care -stă:pineşte �ntr-însa este 'c� hecar.e să-;şi aibă conştiinţa sa .de sine î n a c e a s t ă u n i t a ·t e, ·ca esenţi<tlitate fi,int.înd în şi pentru sine �Spre a fi ,în ea nu ca o peus.oană !Pentru sine, .ci ca m e m­b r u a,l ei.

Adaus, Iubirea înseamnă în genere conştiinţa unită(ii mele cu un altul, astfel încît eu nu sînt izolat, pentru mine, ci îmi dobîndesc conştiinţa de mine numai în renuntarea la fiinţarea mea pentru mine, şi prin faptul de a mă şti ca unitate a mea cu celălalt, şi a celuilalt cu mine. Iubirea este însă simţire,. adică eticul în forma naluralului : în stat ca nu mai există : acolo sîntem conştienţi de unitate ca lege, acolo conţinutul tre­buie să fie raţional şi eu trebuie să-I cunosc. Primul moment in iubire este acela că eu nu voiesc să fiu o persoană de sine stătătoare, pentru mine, şi că, dacă aş fi astfel, aş simţi în mine o lipsă, m-aş simţi incomplet. Al doilea moment este acela că

211 eu mă dobindesc, in altă persoană, pe mîne, că găsesc intr-însa preţuire, ceea ce, la rîndul ei, ea dobîndeşte în mine. Iubirea este de aceea contradicţia cea mai prodigioasă, pe care intelec­tul nu o poate rezolva. 1ntrudt nu există nimic mai greu de înţeles decît acest caracter punctual al conştiinţei de sine, care este negat, şi pe care totuşi eu trebuie să-I posed ca afirmativ. Iubirea este producerea şi totodată rezolvarea contradicţiei : ca rezolvare ea este faptul uniunii etice.

§ 1 59

D r e ,p t u .1 care revine i n 'd i v ,j d 'll ll u i asupra fondului unităţii familiale, şi care este m<ri întîi v,iaţa ,lui în această uni­tate însăşi, nu <��pare �n fo r m a u n e i r e v e n d i ,c ă r i d e d r e p 1 , di11 partea momentului abstract al i n d i v i d u a 1 i ­t ă ţ i i de te r m i n a t e, decît cînd familia intră în disoluţie şi aceia care trebuie să fie membrii devin, în modul de a simti şi în realitatea lor, persoane independente, iar ceea ce în fa­milie ei îşi luau pentru un moment determinat, ei dobîndesc

195

acum în chip separat, aşadar numai după laturi exterioare (avere, alimentaţie, costul educaţiei etc.).

Adaus, Dreptul familiei consistă propriu vorbind in aceea că sub:stanţia.lita!tea ci trebuie să aibă existenţă f3iphcă : el ·este deci un drept împotriva exterioJ;ităţii, Îmjpotriva ·ieşirii din ooi­to:rte. Pe de ailtă parte însă, j,ubirea este un sentiment, ceva subiectiv, fată de care unitatea nu se poate impune. Cînd se .cere aş<tJdar unitat-e, ea nu poate fi pr.etinsă decît cu privire la lucrur.i care sînt prin natura lor extel"'ioare, şi care nu sînt con­diţiO'!la'te de simţire.

§ 160

Fami.Jia- se desăvârşeşte pe tre i 1laturi : a) în forma conceptului ei nemij:lodt, ca fiinld -e ă s ă t o-

r i e, b) în existenţa ei faptid exterioară, în p •r o IP r i e t a t e a

şi a v e r .e a fami,I iei şi în îng;rijirea de de ; c) în e d u c a ţ i a copiilor şi în disoluţia familiei.

A CĂSĂTORIA

§ 161

Căsătoria, fiind r a .p ,o r t u .l e t i c n em i j 1l o .c i ·t, con­ţine mai î n t 1î i momentul vitaJ.ităţii Ula t u r a� e, şi anume, ca raport substanţial, viblitatea în total,�tatea ei, ca real�tate a u n i r i i g e 11 e r i c e (Gattung) şi ca proces al acesteia. In conştiinţa de sine însă, în al d o i 1 e a rind, u n i t a t e a numai i n t e r i o a r ă, adică fiinţind î n s i n e, şi tocmai prin aceasta numai exterioară în existenţa ei, a sexelor naturale, este trans­formată intr-o unitate s p i r i t u a J ă, în iubire conştientă de sine.

Adaus. Căsătoria este esenţial un raport etic. Mai înainte, cu doo·sebire în cele mai multe sisteme de drf1})t natural, ea a

196

fost p rivită pe latura ei fizică, potrivit cu ceea ce ea este de la na,tură. Ea a fost deci considentă numai ca un raport al sex�:lur, şi ·Orice drum spr·e ·Cel elal te dckrminatii a,le .căsătoriei a rămas închis. Tot atit de elementară �nsă este conce:perea căsă­toriei ca un simplu contract civil, conceptie care mai apare încă la Kant ş i în cai e arbit rarul reciproc a\ vo inţelor se acordă asupra indivizilor, ia·r căsătoria este coborîtă la forma unei fG!osinţe rec�procc t ontractua\e. A treia concepţie tot atlt de condamnabi.lă este aceea care pune !egălu ri1 tăsM(Hici numai în dragoste, căci dragostea, care este simţire, b.să l o c a'0cid;:n­talitătii sub toate raportur-ile, o Î'llfăf.şJ.rc pe care cti.ml nu este îngăduit să o aibă. D!? aceea, căsător ia tr:::hu i e mai dea­proape definită ca fiind iubi.rea juridic-etică (rcchllicft ··.,·iuti­chc), În felul acesta ceea ce este trecător, capricios şi pur subiec­tiv, dispărînd dintr-însa.

§ 1 62

Ca punct de pleca·re subiect i v al căsătoriei poate ::tp�rea 2t9 mai mult î n c 1 i n a ţ i a p a r t i c u 1 a r ă a celor două per­

soane cart: in 1ră în acest raport, sau p r e v e d e r e a şi aranj :l­mcntul piirintilor etc : punctul de plecare obiectiv îmă este în voirn liberă a persoanelor, ş i anmne ca ele să constituie o s î n­g u r ă p e r s o a n ă, să-şi lepede personal itatea lor nalurală şi singulară, în această unitate, care din punct de vedere natural este o autoJ,imitare, dar car-e tocmai întrucît ele îşi dobîndesc intr-·:Însa conştiinţa lor substanţială de sine, consti tuie lib.e­ra.rea lor.

Destinatia obiectivă a noastră, aşadar datoria noastră etică este să intrăm în starea de căsătorie. De ce naturd. c>tc punctul ei exterior de plecare, lucrul acesta este accidental ş i atîrnă cu deosebire de dczvoliarc:\ reflexici . Cele dnuă extreme sînt aici : prima, că aranjamentul p<irin(îlor bine intentionati trebuie să facă începutul şi că în pe.-3oancle destinate să se unească în iubire, se va naşte incl inatia din faptul că ele se cunosc ca fiind destinate una alteia, - cea­laltă, că înclinaţia În sinul persoanelor, ca a c e s t e persc>ane

1 9 7

infinit particularizare, trebuie să apară mai întîi . - Prima cale, adică in genere aceea în care hotărîrea căsătoriei face începutul ş i ea are ca mmare inclinatia, :�stfd că în că�ătoria reală sînt reunite ambele, poate fi socotită drept calea cea mai etică. - În odrema n:>a l a l tă, caracterul i n f i n i t a r­t i c u l a r es!e cel c:ue î-;.i afirmă pretentiile, şi el este d e principiul subiectiv a:! lumii moderne (a se vedea ma·i sus § 1 24 , rem:�rn) . - in dr:1mele moderne i n s ă ş i În a.lte repre­zentări ;Jrt 'st ;ce În care dragostea sexelor const ituie interesul fundamenta.!. c1·emmt u l d e pătrunzătoare răceală pc care-I p:d.sim în aceasta e�tc tr:msformat în d:Udura pwsiunii înră­tişak, prin h a z a r d u 1 total legat de pasiune, adică prin fapte l ci:i întregul interes este reprezentat ca întemeiat nu­mai pc p a �: i u n i , - ceea ce poate fi desigur de o infinitiî '"�o impurlan(ă pentru c l e, dar î n s i n e nu are importanl;ă.

Adaus. La popoare unde sexul femeiesc se bucură de pu­ţină consideraţie, părinţii sînt cei car·e de.cid căsătoria, du.pă vointa ]{l'" arbit rilră, fără să întrebe indivizii, şi .a�ceştia >eon­�imt l a rLătorir;, întrucît partîmlari-tatea simţirii nu ri,dică aio încă nici c; pretenţie. Fata n u a1·e în ve,dere decît un bărh:tt,

nu.mit; o fem�·ie în genere. ln alte situaţii, ceea ce decide P<'� c: ns idcratii,\e de avere, de whti i , de SCO:pur.i politice. Aici [H'� interveni m:tri :t'Hperităti, Îli :rucît dî,,sător i a devine un mij loc în vcrlE'rea a.! ior sco.puri. În t impuri.!.e moderne dimpo­triv� ,.,; w;ur important este socotit punctu,i de vedere subiec­tiv, Llnt : ! t î n d r ă g o s t i r i i . Părerea este alei că fi·ecarc tre­lmie .-;:;: a�t.epte .pînă îi �nnă cnsul, şi că Jragostea nu poate fi amn:.!a ' ă decît unui indiv!d anumit .

§ 1 63

E 1 e m e n t u 1 e t i c al căsătoriei constă in conştiinţa CJ.cestei unităti ca. sco.p substan(ia.l, prin urmare ,j,n iubire, în încrederea şi comunitatea: întregei exi,stenţe indivi.duale, - sim­tămînt ş i reali tate în care ins-tinctul natu·ral este coborît l a mo­dalitatea unui mome.nt a·l naturii, destinat .să se stingă în însăşi �atisfacerea lui, iJ.r legătura s-piritu�lă :se afirmă ηn d r e p t u 1

198

e ,j, ca fiind ceea ce os te sub.stanţia;l, aşadar ca înăLţată peste hazardul ,parsiuni1w şi ruJ. înd.răgostirii partkurl<ue trecătoare, ca o legătură ·Îndilso1ubilă i n s .i n e.

S-a observat mai sus (§ 75) despre căsătorie că ea nu este un raport contractual privind baza .ei esenţială, întrucît ceea ce o const.ftuie este tocmai bptul de a pieca de la- punc­tUJl de v.edere al cont•ractului, propriu per:sonali:tăţii indepun­dente în singuhrîtatea ei, pentru a-1 depăşi. Id.enLificarea per­sonalităţilor, în virtutea căreia familia constituie o p e r­s o a n {t un i c ă, iar membrii familiei accidente (substanţa este însă esential raportul ei însăşi în accidente, - a se vedea Enâdopedia ştiinţelor filozofice) constituie spiritul etic ; acesta, despuiat de exterioritatea multiplă pe care el o posedă in existenţa sa faptică, ca subzistînd in a c e ş t i in­divizi şi in interesele fenomenalităţii legate de timp şi deter­minate în feluri variate, - a fost desprins pentru sine ca o figură pentru reprezentare, venerat ca p e n a ţ i etc., şi for­mează în genere elementul în care constă caracterul r c 1 i­g i o s al căsătoriei şi al familiei, p i e t a t e a. Un pas mai departe în abstracţie s-a făcut cînd divinul, substanţialul a fost despărţit de existenta lui faptică, şi astfel la rîndul ei sim(irea şi conştiinţa unităţii spirituale a fost izolată şi denu­mitiî în chip fals i u b i r e p l a t o n i c ă ; separarea aceasta este legată de opinia monahală care socoteşte momentul vieţii naturale drept n e g a t i v u 1 absolut, tocmai prin acea->tă separaţie dîndu-i insă o infinită importanţă, pentru sine.

Adaus. Căsătoria se deosebeşte de c o n c u b i n a j prin aceea că în acesta dim urmă este vorba mai cu seamă de sat�sfa­cerea instinctului naturad, în 6mp ce în căsătorie acesta este res.pins pe al do�lea pilan. lată •motivul pentru care în căsăto­>l'Îe se vorbeşte fără a ro.şi de even�mentc naturale, care în legături extraconjU,_�ţale ar pro-voca un sentiment de r.u.şine. De aceea ·insă .şi căsător,ia tmbuie considemtă î n s in e drept indi­.sclllu1billă ; .căci s.co,pul căsătoriei es.t.e cffi etic, care stă atît de sus, înoît orke aJlt scop este faţă de ell fără putere .şi a.pare subo11donat lui. Că:sător·ia nu trebuie să fie turburată prin pa­siune, căci acea:sta .îi e.ste subordonată. Ea însă nu este indi­sol'llbiilă decît în iS i n .e, căci cum SIPune Hr�stos : separaţia nu

199

este .îngăJdui.tă decit .pentru duritatea inimii. Deoarece căsătoria conţine momentul simţiDii, ea nu este .absolută, ci şovăitoare, zt!l şi are în sine posibi,J,itatea desfacerii. Legiuirile însă &ebuie să îngreuieze în .cel mai .înaJt �rad această pGsibilitate, pentru a menţine dreptul e�i,cului în faţa qpriciului.

§ 1 64

Aşa cum în contract st�pulaţia conţine dej a pentru sine transmis.iunea adevărată a pr·o,prietăţii (§ 79) , tot astfeJl decla­raţia so•lemnă a consLmţămîntului 1la legătura: etică a căsătoriei, însoţită de recunoaşterea şi confirmarea ace9tei legături de către faJmiJie ş.i wmunitarte (f�pt\]1 că în aceUJStă privinţă intervine b ,j .s e r i c a este o precizare mai d4parte, car·e nu unmell:lză să fie de.zvoltată ai,ci) constituie c o n c ,J ud .e ,r e a ioJlmală şi r e a­l i t a ·t e a dsătoriei, aşa înoîi: legătura aceasta este col1Jstitui·tă ca etică num<lli prin p r e a lill b u l u 1 acestei ceremonii, ca adu� cere la îndeplinire a .s u h ,s t a n t i a ,} 'll ,1 u .i prin mijlocirea s e m n u l u i , a limbii - cea mai spirituală existenţă în fapt a spiritu<JJ!ului (S 78). În felul aces.ta, momentul s.ens·ih�l aparti­nind vietii naturale este pus Εn raJportul său cti.c drapt o urmare şi o accidenta.litate, apartinînd existenţei f�ptice exterioare a legăturii etice, care se .poate ccmsuma şi numai în �ubirea şi ajutorul reciproc.

Cînd se pune întrebarea : ce trebuie socotit drept scop principal al căsătoriei, pentru ca de aici să se poată scoate sau aprocia det.erminaţiille legaJe ale ei, - prin acost scop principal se înţelege : care dintre laturile realităţii ei trebuie o::onsiderată esenţ]aJ!ă, înaintea celorlalte. Însă nici una din ele nu constituie pentru sine întregt��l Cll!prins al conţinutului fiinţind în şi pentru sine al ei, al conţinutului etic, şi una sau alta din laturile ex:Îlst·enţei sale ,poate să lipsească fără a dăuna esenţei căsătoriei. - Dacă c o n d u d e r e a c ă .s ă t o-r i e i , ca atare, sulemniha:t·ea prin care esenţa acestei 1legături este declarată şi c o n -s 1 a t a t ă ca o legătură etică ridic,ltă 223

200

deasupra :: c r i d c n t a l i t ă ţ i i simţirii şi i n c 1 i n ă r 1 i p a r ( i r u 1 <1 r c, e.5te lua.tă drept o f o r m a 1 i t a t c e x t c­r i o a r ă 5i d1 ept o pură aş<t-!1ttmită o b l i g a \ i e b u r­g h e z ă. atunci nu mai rămîne acestui act nimic altrcv21 tl �rit să aibă d nopt edificarea morală ş i ccrti fi.careot l cgăl-uni civi le, - In �5 �e reducă la purul arbitrar pozi t i v a.l unui C01'1.a.nzh.meilt civi l s-�·u hi�criccsc, care :�r fi nu num·o i indi ferent n ct,tu r i i că.'lătorici . dar care p:: d�asll<pra, d:1d. sufletul ar pune p 1·et datorită comandamci! 1 L• ' u i pe acc:_l�lă COflr : ulkre fom1a lă , �i ar con<; Îder:.-o drept condi t ie preab­bi:1 ă a· dăru i r i i r!cpi i n c rcci;woce, a ,· dezuni 'lent imc!J l ul i uhi r i i �j ar cont! <V i t:e . Ca., ·:eva străin. int imibJe:t <l ccstei uniuni . O <:�semcnea opinie , deşi arc preteh(;a d-e a a:rluce conce,pti:t c:.1 mai ina.ltă despre libertatea. int imil'alca şi dc�ăvîqi n:::t iu !) ir i i .

�����:.�� �in1:�; j��:�a r���;��L����i·tdin:ttii1�cta

la I

i u�!��;-; i �

n ����::�� r;�t/��� chip natw ;t!, sînt continute chiar în r u ş i n t:. şi sînt ridi cJ.i-c ;&,J.nj de conşt i inh .. s:p ir i lu.ală mai determinată, pînă 1 � c ur ;\ t c n j c ş i ia c a s t i t 'a t e. M a i precis. p r i n ace_a:>tă opinie .�c leapădă determinarea etică obicctiYă, care constă în t·c:ukgu ea conştiintei din natural itatea şi subiectivitatea e i , şi În 1 id icarea ei la g-indul sllbstanlialului, şi care în loc să-şi păc:trcze mai departe contingenta ş i arbitrarul înclinării s im!_ u r i lor. smulge legătura sa din acest arbitrar şi o predă Htbst;mti�tl ului, - urmînd datnrii l o r către penaţi - şi •:o · bo.tr�t J t .omentul sensibiL făcînd din el un moment c o n d i t i o n a t de ceea ce este veritabil ş i etic în raport, si de recu­fl(l<l' dCH:a k.�-ăturii drept legătură eti ca. - I mpertinenta sîn­gură şi inklectul care o sm;ţine nu sînt în stare să scsÎzt:Le natur.! specul ativă a raportului substantia l , căruia însă CUt{C­tul etic de depravare, ca şi legiuirile popoarelor creştine îi

Adaus. Că ceremonia concluderîi căsător ie i este rri-sos ş i este o formalitate care poate fi lăsală l a o parte, iubirea este suhstanf.::tlu.l şi ea pierde chiar din va,lo: lr·:' această so·! emnit:ate, - l ucrul acestd a fost smtinut de F e­d r i c h v. S c h l e g e 1 în Lucinda, şî Je un d isci,pol a.} aces­tuia, în Scrisorile âitrc o ncwnosculil (Li'tbeck şi Leipzig 1 800) .

Pr�ru��:�J;nsA�i��tttii si;e

i�:i�f;;tifn��t�r��ol� cau�e:�:ră /een�

201

§ 1 65

D�krminaţia n a t u r a 1 ă a celor două sexe dobîndeşte prin rat ion<:I1 Î 1 J l e a lor semnifi.ca( ie i n t c ! c ·c t u a l ă şi e t i c ă . Semnificatia aceasta este determinată de distincţi a în C J n' suhstan(îa,\ î taka etică se desface în sine insăşi, ca concept, pentm ca din distingere să-şi dŞJtige v ita.litatea ei ca un i t;de concretă.

§ 166

De o a r t e este deci sp i ri tualul ca dezbinat În n�.J.tîr -narc;:: fii ntînrl-p c n t r u-s i n e si în şti inţa 5i vointa t< n i v c r s a i i t ă t i i l i b c r e, - conş•tiin�ii-de-sine a· gîndul 1 1 Î

şi voinţă a s �·upul u i ult.im obi ectiv ; d e c e a-

care se mentine În un:ta.te, ca ştiintă şi �2:. YOÎntă a substanţial u,\ui in forma s i n g u l a ·r i t ă 1 i i conc rd e ş i a s i m ţ i r i i : cel dintîi fiind, in raportUl! cn exteriorul, hc­torul puternic si activ, cel din urmă factorul pa1s.iv şi subiectiv. De aceea bărlntu.l îşi are adevărata s a v i,aţă substantia.Jă în stat, În .]Î în alte activităti de acest feJ, - în genere în lupta munca, cu lumt:<r externă şi cu s ine însuşi -, astfel că numai din sfî�ierea lăuntrică el îşi cucereş-te unitatea inde­pendentă cu s·ine, unitate pe care el o posedă, ca intuiţi e împă-

202

cată şi ca ebid subiectivă a �Simţirrii, în famili-e, în care f e m e ·i a işi ar·e dostinaţia ei suhstanţia!lă şi, în această p i e t \a t e, sim­(ăJmintul eti·c al ei.

De aceea pieta-tea este 1proolamată, într-·una din cele mai sublime înfăţişări ale sa:Ie, 1în Antigona lui S o f o •C l .e, cu deosebire aa leg.e a femeii, şi ca fiind legea substanţiali­tăţii subiective a s]mţirii, legea interiorităţii care n-a ajuns încă la deplina sa realizare, - ca leJe a zeilor vechi, a tărî­mului subpămîntean, ca lege vecinica de care nimeni nu are ştiintă cînd a apărut : ea este înfăţişată ca fiind opusă legii publice, legii statului . - o opoziţie care în domeniul etic es{e cea mai Înalltă şi d::: aceea -cea mai tragică, şi crure este individualizată în principiul feminităţii şi aJ bărbăţiei.

Adaus. Femeile pot fi desigur cultivate, dar pentru ştiin­ţele mai înalte, .pentru filozofie şi pentru anumi.te rpr-oducţii de artă, care pPetincl ceva universal, ele nu sînt făcute. FemeiJe pot arvea inspiraţie, gu,st, graţie, dar eLe nu ajung la ideal. Deosebirea între bărbat şi femeie este aceea dintre animal şi plta.ntă : animalul răspunde mai mult ·caractemlui bărbatului, planta mai -mult aceluia al femeii, căci ea este mai muJt dez­vol,tare calmă, care păstrează drept principiu ari ci unitatcu

221 mai puţin detet�minată a simtirii. O�nd în fruntea guvernămîn­tului se -află temei, .sta:tul este în pericol, căci ele nu acţionează după cerinţele univ·ersalităţii, ci după înclinaţii ş i opinii În'tÎ.m­·plătaar-e. Cultura femeilor se dobîndeşte, nki nu ştii cum, oare­cum -din atmosfera de idei în care trăiesc, mai mult prin viaţă decît prin a'chiziţie de cunoştinţe, în timp ce bărbatul ajunge la poz-iţia lui numai ,prin cuceririJ.e gindului si datorită multor osteneli de ordin tehnic.

§ 167

Căsătoria este esenţi<l!l. m 'O n o g .a m i e, 'deoarece .persona­libtea, s i n g u l a r i t a t e a nemijlocit excLusivă este aceea care intră în acest raiPort şi i se dărui(')Şte, adevă.nlli. şi i n t ,j m i t a� t -e a a f e -c t i v ă (f o .r m a s u b i e -c t i v ă a s u b \S t a .n ţ i a ·l i-

203

t ă ţ i i) a ace!li:uia izvor:înd numai di11 dăruirea reciprocă n e î m·­p ă r ţ i t ă a acest.ei pt:.r.sonal.ihî.ţi ; aJceasta dohîndetşte ceea ce-i rev.ine de drt'lpt, anume ca în .ce:lă1aJt să a�bă conştiinţă de ea însăşi, numai în mălsur.a in care celălalt, c-a persoană, deci ca s ingttla:ritate atomică, .se găseşte în această identitate.

Căsătoria, şi esenţial monogamia, este unul din prinoi­piile absalute pe care se reazemă etiJca unei comunităţi ; de aceea instituirea căsători·eÎ este prezentată ca fiind unul din momentele �undării divine sau eroke a statelor.

§ 168

Mai departe, dcoare,ce a•ceastă perso,nallitate i nfi nit pro­pri-e sie înseşi, a .C·el or două sexe, este aceea d'in a cărei 1 i b e r ă d ă r u i r e se naşte căsătoria, aceasta nu tr.ebuie să se condludă înăuntrul cercului deja n a t u .r a l-i d e n t ,j c, cunoscut sit'lşi ş i i ntim ,pînă în toate amănuntele, cerc în care indivizii nu au unii falţă de alţi·i o person<lllitat·e proprie sieşi, ci să se contradeze din familii separate, cu personaJitarte originar deo.sebită. Cllisă­tori:a între r u .d .e ·d e .3 î n g e este de aceea contrară con­ceptu:lui, p-entru care căsătoria este o acţiune etică liheră, nu 227 o legătură ţinînd de naturail itat ea nemij locită şi de pornirile acesteia, - ea es•te deci contrară chiar unei a.devărate s�mţiri naturale.

Dacă s-a considenat căsătoria î,nsăşi ca întemeiată nu pe ă r e 'P tu 1 n a t u r a l , ci doar pe inst·inotul sexuarl natu­ral, ş i drept un contrad voluntar arbitr�r, tot astFel dacă pentru monogamie s-au adoo argumenk ·exteriaare, luate pînă şi din rttportul fiz1c wl numărll!lui bărbaţ�lor faţă de al femei­lor, ş.i tot aşa, dacă pentru interzicerea căsătoriei între rudele de S:Î-ng.e s-au invoca:t doar sentimente obscure : tuturor aces­tor ,01pinii le stă la bază rerpr-ezentar-ea obişnuită a unei stări de natură şi a unei natur.af!iHi.ţi a drf1Ptu1ui, _şi lo�psa unui oonct:�pt al raţionaJlităţii şi lihe11tăţii.

între rudele de sînge este con­ruşine. Fiorul acestei �ficli îşi

concc·phtl lucrului insuşi. în adevăr, fi reunit ahia prin căsătorie. în

a raportului, este că de anima.l_c pt oduc mai a se uni trebuie c eva

: puterea procrcati::, ca şi aceea a spi­m:1! mare cu cît �Îo1t mai mari opDzi(iile

din care ea ::e rcconstttui·c. 1 ntimitatea, n!!loaşterea rc6procă, dep-rindel"ea aclivită\ii comune nu trebuie sa existe încă, înainte de că-să-torie : e.l.e trebuie descop-erite ahia într-însa:, şi desco­perirea aceas·ta are o va,loarc cu atit mai îna.ltă cu cît ea este mai bog,tt:i şi cu cît arc laturi mai multe.

§ 169

Familia: îşi arc, ca persoană, re::t�litatoa ci exterioară într-o· p r o p r i c t a t c, in care ca îşi a rc existenţa faP'ti'că a persn­nalitătii '>ale substanţiale numai sub foNlM unei averi.

B. AVEREA FAMILIEI

§ liO

Fa:llilia nu are doar ci pentru e�1, ct persoană g e r, c r <t 1 ă şi p e r si s t e n t în ti m p, apare nevoia şi cina unei posesii s tatorn i c c şi s i g u r e. ,a unei ave r J\1omentu.!, arbitrar în proprietate::t abstractă, al nevuii Iare a i n d i v idul u i s i n g u] a r, şi egoismul se transformă a.i-ci în grija şi în agoni.sirca pentru o c omu n i­t a te, în c eva e t i c.

Imtaurarea pro.prietă(ii stabile apare, În \egălu1 ă cu instaurarea căsătoriei, în legendele privitoare b fundarea sta-

205

telor. sau cel puţ in a nnei vieţi soci al e civ1l·iza te. rn ce constă acea�tă avere şi este adevăr:\!tul mod dt� a o wn.solîda sînt che siîuni caro..: de sfera soc i etăţi i civile.

§ 171

Famili'l ca persoană în fata :t1tora. trebui-e să o roprczintc biirba tul. -ca al e1 lui mai ale'l, î i revine sarcina exterioare, trebuintde f.lmi-liei. precum .5i d:.: dvdul şi administrare� lui. Acest avut e3le pro,prielCJ.te comună, etsHc! încît ni.c;unul din memhrii hmili·ei m, a r e CJ prnprictate f"-�:ne Îşi are dreptu-l său îns:i la nutL!Il nrmun. roga-t-iva recunoscută capului famili ei de a pot intra însă în confli-ct, întrucît silnţămîntul

lo ci t în fam:-.lic (§ l5H). est-e expus l-larticubriză.rii 5i

§ 172

Printr-o căsătoi'Îc se constitui e o f a mi It e nouă, nr:· este cev:t i nd-ep end en t pentru sine, în fa1a neamuri-\ o r sau cas-elor din ca r t a luat na5·tere: ·legătur:t cu acestea are la bJ.ză înrudirea naturală de singe, f amÎ'iizt :::e:1 nDuă însă se constituie pe i u birea eti-că. Propridatea unui indiv:,J stă d� aceea şi ea în legătură esenţială ,cu ra,portul lui matr�monial, 22g şi numai într-o legătură mai d-erp.ărta•lă cu n�:1mul sau -:::as:� din care 3C trage .

Pa ci e 1 e d e căsăto r i e, cîn d ele l-imitînd comun:talea de bunuri a soti-lor,

consilier juri-dic al femeii etc., au Îl1 măs ura ac e::t-sla de a prevedea cazul -d.esf a�cerii căsăt{Hi ei, pTin mo arlc nalu­rală , divorţ etc. şi constituie m ăsuri ,Je sigu ranţă prin car e se conservă membrilor de�ărţiţi pantea .lor din averea mmună.

206

Adaus. ln multe ,legiuiri s-a menţinut s�era mai brgă a familiei şi eet este ums.iderată drept :J.egătura ·esenţimlă, faţă de care cealrultă, 'Sipeciarlă f.i.ecărei familii, <�,pare mai puţin impor­tantă. Astfel, .în ·dreptul rom-an mai v.echi, femeia aparţinînd ·căsMoriei laxe IS·e 'găse�şte în rafYOrt mai IS:l:·r.îns cu rudele ·e·Î, :decît •CU tcopiii .şi 1CU .soţul său, iar �rn t iliiiipuri,J.e :dreptUlui ferndaJ!, ·con­servarea unei .s IP J e n d o r f am i l i a e făK:ea ne.cesar ,ca nu­

mai membrii de sex băJ,bătesc să Hc consi,deraţi ICa aparţinîndu-i, şi ·ca întregul fam�liei .să tfie socotit 1lucrul IPrinci,p<lll, ·În ti·mp .ce familia nou cons·tituită .să dispară în ·falta .ce,ki .vechi. Cu toat.e ace<Stea: noua famitHe 'este mai esenlia�lă, rfaţă de ,legătura largă a rudeniei de rsînge, <Soţii şi copiii oonst,ituind rudevămtul l!ludeu, •În qpoziţie <CU ·ceea .ce mai est•e încă numit, •Într-un anuanit sens, famili-e. Raoportu! de avere .al indiv,izi-lor trebuie 1să a.ibă de aceea o legătură IDlai e&enţială <eu căsători:t decît cu legătura mai 1largă de sînge.

C. EDUCAŢIA COPIILOR ŞI DESFACEREA FAMILIEI

§ 173

ln c.�ii, un i t a te a bm�liei, - care ca substanţi·ală

280 este numai •i n t i mi•t a t e su f l e t e a scă 1Şi , s . imţ ămiÎnt, da:r •care !Ca exist.enţă .este .sf!parată •În ·cele .două ,subie.cte, - de­-vine, ·ca u n i t a t e ·insăşi, o e x i·s t·e n ţ ă lf i i n ţ î n d p e n t r u � i n e, şi un ob i e c t IPe car·e aceştia il iuhes•c ca fiind ÎO>Săşi iuhirea loT, existenţa ei substanţială. - Potrivit ,Jaturii na'turaile, presupoziţia unor 1persoane n e mi j ,J o :c i t date, - .ca părinţ.i, - devine aici r e z u ,J t a t, - o ;succe­siune ce 5c desfă·şoaTă :in pro.gl"'esul infinit al ,g•eneraţiillo.r care se na:�c şi se 1presl11Pun, - modul in ,car.e 'Srpir.itul unic, simpLu al penaţiJ.or ��j IÎnfăţişează în naturalitatea finită, existenţa ca goo.

Adaus. rn�:>re bărbat şi fem·eie raportUJl iubirii nu esle încă obiect-iv ; <căci deşi simţirea este unitatea L'iubstanţiaJă,

207

aceaJsta nu are încă ni.ci o obiectivitate. A:cearstă obiectivitate părinţii o dobi'nd.esc abia în co.piii lor, ·În .care d au rîn fată întregul uniunii lor. Mama işi iub-etŞte ·În C01PÎ1l J:>oţul, ;acesta tin copirl soţia ; ambii au în faţă, m wpi.!, iubirea Jor. în timp ce în avere uniunea se găseşte nucrnai într-un Juc.ru ·ext·erior, ea se aiHă, în co.pii, 1În;tr-0 .făptură spiri·tuală, în ·Care părinţii sînt iubiţi şi pe rmre ei o iubesc.

§ 174

Copiii au dreptul ,să fie h r ă n.i ţ .i şi e d u c a ţ i din averea rcomună ta familiei. Dr�ptul .părinţLlm 1la ,s e.r v i c i i 1 e GOIPÎilor, .ca servi,oii, se întemeiază .şi !Se ili .mik.ază h gr·iJa •CO­mună purtată ,fam�liei lin genere, Tot a�tf·el dPeptul părinţilor asL�Jpra v o i n ţ •e i a r b i t r ;:r .r e a •copii•lm este deteJ'minat de s·c01pul de a-i tine 'În 1limiteJ.e ldi,sc�pl·inei .şi 1de a-i eiduca. Scopul pedeps·elo.r nu este :dretr�atea rea atare, d este de nrutură �Subiec­tivă, morală, - intimidarea lihertăţii rlor, prinsă 5rncă ln legă­turile naturii, şi ·înălţarea universal-ului in rconştiinţ::r şi în voinţa l'Or.

Adaus. Ce trebuie omul !Să fie, eli nu posedă din instinct, ci trebuie mai rîntîi să .dohînrd·ea&că. Pe 3!CeaJsta ,se !bazează drCJp- 231 tul corpillului ,]a edUICaţie. To·t ast�ol sta·u rlucrur�Le reu popoarele, �n regimuri 1patriarhatle : ai.ci oamenii 'SÎnt ;hră·niţi rdin d�;ipazite şi nu 1Sint 1priviţi rea inde;pendcnti şi majori. ServiciÎile <eare esle îngă.duit să se pretindă lde tia copii nu ;pot avea, prin urmare, decît scopul educă'fii •lor 1şi tr·ebuic .să se raporteze li.a ,acea;sUa : ele nu trebui·e .să 'tindă ·a .fi .ceva pentru sine, dirci .cel mai imo­ral .rarport ,în genere este raJportul d'e s·clavie a copiiilor. Un mo­ment principa�l aJ educaţiei este disc�plina, care are 1senswl .de a frlnge încăpăţiÎillarea rCIJ4)illului, 1pentru 'ca ceea rce tine r�n el numai de .simţuri .ş.i rde natură !Să fie extiliPat. Nu tr.ebuie să ne Sndhirpuim -că ajunge pentru aceasta: să recurgem numai .Ja bună­tate, dLci tocmai voinţa nemijll{)cită acţionează idu[pă :ceea ·ce nemij.locit ·i 1se năzare, - dl.lipă ·Caprire-iu, nu după argumente şi d upă idei. Dacă recurgi faţă de -copii h argumente, a'tnnci îi

208

la�i llC ei să d.ecirlă dacă le. admit sau nu, şi totul rămîne -la voi,t lor. De gîndul că părintii constituie univ.er:salul şi .esen­tialul c !egală nevoia copiilo-r de ascultare. Cînd ,:-�entimentu! subordonăt·ii ,]a copii, care dă aspiratiei lor dt' a .ajurrg-e mari. nu este alimentat. prudu-c firi -im,pertinente şi indis-crete.

§ li5

Copiii .sint î n si n c fiinţe libere, şi viata nu osk alt­ceva cle-dt cxi.stent:t f01pt·Î'că nemij!ocită a a.cestei libertăţi,- ei nu apartin deci altora, nin pilrin\ilor. ca lucruri. E·d l1 c a t i a lor are în ce .priveşte raJportu.l familia[ 'destinaţia poziti v ă, ra eticul să f.ie adus în ei la s i m t i r e nemijlocită, lipsită încă de opoziţie, şi ca sufletul să-şi fi trăit în -sontiment, Gl t e m e l i e a vieţii e-tice, cea dintîi viaţă a în dragoste. în-credere şi as.wltlMe ; - ca are însă, în ce a•wJa.şi r::r-

�:�� port, şi destinatia n e g a t i v ă de a r·idîca .pe .co,pi·i, din ne­mijlocirea natura.lă în care ei se află la origine, pînă h indctpendentă ·şi la liberă perso.nalitate, şi pri·n <:Ke<lista, .Ja c:tpa­citatea de a· ieşi din unitatea natur:�.lă 'a fam�liei.

Raportul de sdwie .în care se una rlin in�t.itutiile car-e păt.ează jignirea accaJ_.;ta admă eticc-î, în şi mai delicată, este unul di 11 tive pe-ntru �nţclegerea lllanilor �i .a orientări-i loc

de a fi educati -se n::.multL'mire CIJ sine,

ap3rtine lur'lii adulţilor, pe care o dorinţă de a aj unge mari. Pedagogi<r �wcoLqte 'copi­lăria ca avînrl deja ea îmi::i�;j o valo<Jre in sine, o .prezintă copiilor ca at3re şi ·coboară a�ti'd -(eea ce este serios, şi pe ea Însăşi, la o for;11ă copi.lă-rec::>că, puti.n pre\u:tă de copiii în�i�i. Străduindu--se astfel să-i facă să s-e închjpuie desă­văqiţi, în nedElsăvîr.şirea în care ei -simt ·că ;se află, .şi să fie

�09

sat1sfăcuţi ·într-însa, - ea turbură şi pătează adevărata tre­buinţă mai bună a lor, şi provoacă, ,pe de o parte lipsa de interes şi o.pacitatea .flaţă de nporturiiie substanţiale a.Ie lumii spirituale, .pe de altă jpa'fte dispreţul pentru oamenii <adulţi, - întrucît lor, ca copii, aceştia li s-au înfăţi!lat ei înşişi în moa ropilăroo .şi domn de d�spreţuit -, IŞÎ rupoi vanita·tea şi în� chipuirea încîntată de pr·oprita sa e:�roelenţă.

Adaus. Ca copil, omul trebui·e .să �se fi aflat, ,Ja părinţi, în cercul iubir�i 1şi rul 'Încrederi,i, iar raţiona.lrul trebuie să apară in el ca fiind subiectivitatea .cea mai proprie a Jui. Cu deose­bire importantă, în epoca dintîi, este educaţia :mamei, dci eticuJ trebuie 'să fie h început sădit •Ca ,giJm.ţire. Trebuie !Să observăm u3 -că, în total, copiii iubesc mai puţin pe 1părinţi, decît părinţii pe mpii, că,ci aceştia merg .spre independentă şi �se întăresc, prin urmare ei au 1pe 1părinţi înapoia ,J.or, 'În tÎim;p -ce părinţii posedă într-înşii realitatea obiectivă a J.egăturii ·lor.

§ 176

lntrucît .căsăWria oote numai Meea etică nemij,Jocită şi işi are deci ·realitatea .ei obiectivă 'În intimitatea ·cugetului şi a simţirii subiective, 1n aceasta -constă :prima contingenţă a exi1stentei ,sale. 'tot atît de puţin .cum .îşi poate găsi locul ·con­strîngerea, la .contractar-ea căsătoriei, tot !Pe atît >eXiÎIStă, pe de

al�tă parte, vre..,o .Jegă·tură juridid 1pozitivă ,în stal'e să ţină laolaltă soţii, dnd s-au născut 'tntr·e ei ·sentimente .contrare şi s-au produs acţiuni ostile. Se cere ·Î,nsă 'o .a treia autoritate etică, prin ·Care .să se .menţină dreptul că.sător·iei, aJ ISUJb&tanţia­

lităţii etice, în faţa simplei păreri despre atare sentimente, şi a hazardului unei 'dispoziţii •Iliumil>Î temporare ·etc., - o autoritate care să deosebească această �d1spoziti·e :temporară, de totala în­străinare, .şi să .constate .înstrăinarea, pentru ca numai in acest caz să ·poată d e IS face c ă s ă t o r i a.

210

Adaus.· Întrudt dsăt.oria- se r.eazemă numai .pe .simţi rea subiectivă, supusă hazardului, 'eia poate -fi deci !desfăcută. Statul îrt ·,schimb nu poate fi supus desfacerii, 1dci el ,se reaz·emă p

_e

lege. Căsăt-oria ,fără 1îndoială t r e b u i e ,să .fie inseparabiJJa, dar se rămîne a·ki numai :la un t r e b u i e. Întruclt 'îrn:să ea eat.e ceva- etk, ea nu rpoa•te fi desfăcută de v.oin�a <�rhitrară, ci numai .de cătr.e o autorih�e .eti.că, :fie aceasta 'bi·s·erica, :.fie ·ea curtea de justiţk. Dacă a intervenit .o .înstrăinare totală, de pildă rprin adUJlter, atunci trebuie ca -şi arutoritatea religioasă să îngăduie divorţul.

§ 1 71

Diz01lvarea did a fam1liei rezultă <lin faptul că, fiind educaţi ,�pre a ajurnge �a liberă ,penronallitate, .copiii sînt r·ecu-

234 no.·swţi la. m a j ·O r a t ldren�t per;soane juridice şi ·ca :avînd Cl­pa�citatea, pe 1de o ·parte să pose.de ipWpri.etate 'liberă pn�prie, pe de altă parte, rsă 1Întenneieze rfamilii 1propriî, - fij,j •ca şefi de .fam�lie, fiicele ca rSOţii, - o �aJmilie •În care de acum înainte �i .t.şi au destinaţia ,lor :substooţiaJă, ·În f<tţa căreia prima Ja­milie cedează, rămîillînd ,doar fundamentul rşi [puncluil de !["le­care, şi faţă 1de mre. mai mult .încă, a�hstracţia neamului nu are nici un drept.

§ 178

Dizoilvarea naturală a familiei !Prin moartea IPăr�nţilor, cu !deosebire a hărha'bUilui, are ,ca umnare, în ce priv;eşte averea, mo ş t e n i .r e1a: <potrivit esenţ·ei s-a!le, o intrare �n .posesie pro­pri·e a av.erii, •comune •Î n •s i n e, - intrare ,în posesie care, o dată reu .gradele mai .depărtate d.e rudenie, -ş-i •În .starea de .di·s­persiune a societăţii civile, ce duce la independenta persoa­nelor ş.i a J<ami•liillor, devine cu ratit mai puţin determinată ,cu cît sentimentul unităţii se pierde mai mult, şi ·CU dt fiece căsă-

1. FAMI):,IA 211

tor.ie înseamnă tot mai- mult renunţarea ,Ja ·raporturitle U.e ,fa­mi.Jie anterioare -şi �ntemeier,ea unei fami,Iii independente.

A considera ·drf!Pt temei arl moştenirii �mprejurarea că prin moarte averea devine un bu;n Ii,p,s i t <1-e stă .p.în şi 'Ca atare r.ev,ine ·celui care o ia mai ,întîi rrn ;po·sesi·e, - o luare 1n rposesie .săvîrşită m a ·i a 1 e .s de •rude, •ca fiind d e o b i c e >i •cer-cul cel mai apro,p:iat, rpentru ,ca <.��poi 'conul acesba obi,şnuit ,să ,fie ridicat ila ra-ngul ,de regulă, de :legile pozitive, în vederea ordinei, - ideea .acesta nu ţine s-eama de naturi rapor;tUJlui �amirlia.l.

§ 179

Din a!ceastă descompunere ia naştere pentru indivizi li­bertat-ea arbitrară, pe de .o parte de a-şi IÎntreJbuinţa averea aşa curm le place, mai m.llllt ,după 1păreri 'Şi �sco,puri pet1sonale, pe de -altă parte, ·de a .av-ea -de pillrdă r.n vedere run ·Cerc de IPr.ieteni, 23' de ou.no&cuţi de., in ,Jo.c de o fam�lie, .şi de a declara aceasta, cu urmările juridice .ale mo.ştenirii, într-un t e s il: a rm ,e n t.

În alcătuirea unui astfel de cerc, ca jmtificare etică a voinţei privind o atare rdiS(-poziţie asupra -averii, intră, mai a1les .în măsura 'În ,care ea atmg-e 'după "3ine referinţa ila tes­tare, a·t.îta a.ccid.entalitate, atîta arbitrar .şi umnărire intenţio­nată de ,scopuri ego�ste de., rîncît rnomenhlll .etic devine foarte vag, iar recunoar$terea -dr·f!ptului ,de a testa durpă voi'e ajunge mai mut.t o ,ocazie ·de 'lezare a r<��porturilor eti·ce •şi d-e .stră­duinţe tidblraase şi rsubordonări abJecte, - rdupă ,cum ea de­vine prilej şi justiJkare a capri-ciului şi ·a rpel'fiJdi.ei, <Care Leagă -cOJldiţii ,de vanitate şi t-ortură desa>otid, de aşa:-ziwle binefaceri şi daruri ·În ·caz de .mo;arte, :deşi 1in a-cest ,.caz avu­tul meu 1În•cdează aricum să ma·i fie al mem.

§ 180

Principiul :după rcare membrii 1fam�liei !devin persoane ju­ridice independente ·(§ 1 ii) introduce înăuntrul lfamiliei .ceva

212

din această voirnţă arbitrar ă .şi distincţie 'între moşt.enitorii na­turali, care �nsă nu poate interveni decit ,în măsură rfoarte limi­

tată, pentru a nu 1eza principiul de bază.

Simpla voinţă ·arbitrară directă .a decedaţiJJor nu opoate fi luată ca .prindpiu pentru d r e tp tu 11 de a te ,s ,t a, .cu deooeb ire nu, � măsura in •C<tre ea se opune dr-eptllllui sub­stanţia<l al familiei, a .căr-ei ·iubire, veneratie faţă de mem­brul ei de ailtă dată ar [pUtea fi, ea ma:i ·cu �eamă, aceea eaTe să ţin ă :seam<.r de v:oinţa lui dup ă .ffi{)arte. O atare voinţă arbitrară nu conţine pentru •sine nimi.c car·e ar merita să fie respectat mai mult decîrt .însuşi dreptul fam�liei ; dimpotrivă. Altă vala:bH.ibte nu poate reveni unei di.s.poziţii ultime a voinţei ·decît din recunoaşter,ea voluntară a •cffionlaJţi. O atare valabil.itate nu i se I})Oate .în:să admite .de dt in măsura 5n care raportul famm.aJ în care această dispoziţi.e es'te rabsorbită de­vine m�i dopărtat şi mai ineficient. O ineficienţă .a aJcestui raport, acolo uncie el ex·istă cu adevărat, este �nsă ·contrară etiocii, şi 'O va�bbilitate targă acordată vroinţei arbitrare, im­potriva raportului famiiial, ]nsea.mnă ,slăJbirea caraderului etic al acestuia. - A face -'Însă ·din acerustă voinţă arbitrară, înăuntrul fam�liei, .principlul fundamental al transmiterii moştenirii, aceasta ţinea de duritatea Jegi.J .or mmane şi de nesocotirea e 6cului intr-însele , .cum am observ;at mai sus, - după ele f,juJ putînd fi chiar v:îndut de !Părintele s ău , şi dnd era 1l•iberat de .alţii, el intol'cîndu-,se ,înaiPoÎ .sub puterea tatălui ·său, ca să d.evină liber cu adevărat din .scla­vie, abiJa 1la a treia .!ibcrare; - legi d'llfPă care fiu:!_ nu de­venea niciodată major de iure şi o persoană juridkă, şi nu putea poseda ca 1Pr01prietate deoît pr<Itda •de ră2Jhoi, peculium castrense, jar cind, după a treia vînzare .şi Hherare, ieşea de sub .puterea 1părin-teas·că, el IIlU moştenea alături d·e ·cei care rămăseseră tincă în servitutea familiei, dedt prin intervenţie testarmentară ; - tot arstfd, femei-a (în măsura ·În .care e3 in:tra în ·căsător.ie ca m a t r o a n ă, .şi nu ca �într-un ratport de sdavaj, in manum conveniret, in mancipio esset) rămînea să <1Jparţină, nu atît .fam�liei pe care, de partea ei. o intc­meia.se pr.in .căsătorie ·ŞÎ care <fCI.llffi era a e i, dt ·mai de­grabă aceleia :din oare desc-indea, •ŞÎ de aceea era exclusă de la moştenirea averii cel.ar .cu a d e v ă r a t a i e i, după

.,.

cum soţia .şi mama nu era moştenită de aceş,tia. - F�ptul 'că ceea ce .era 1mpotriva eti.cei, -in acest-ea .şi ·În a�Lk drepturi, a fost eiludat o dată cu trezirea ulterioară a 5entîmentelor raţionalului, pe cale<f ;procedu6i juridice, de .ex. cu ajutorul ex:presiei 'de : bonorum possessio {că aceMta l}a clnd.ul ei se d·eooob�te de possessio bonorum, lucrul 1acesta ţine rde eru- :m diţia juridi·că), în .loc de hereditas, prin f.OCţiunea de a boteza o filia în1r-un filius, :S-a observwt mai ;sus {§ 3, rema:t'ca) dreopt o necetSitate tristă pentru jud.ecători, de a :Strecura ·prin su:bterfugii raţionalul impotriva unor legi rele, cel puţin în privinţa unora ·din ·urmările lor. InspăimDntătoarea in.sta.bili­tate a instiotuţi·Hor celor mai importartl!te şi o legiferare tu­multuoa:să !Împotriva reieJlor d-ecurg;înd ·dintr-insa, 'SIηnt legate de această ,situaţie. - Urmările imorale 1pe .ca<re .le-a avut dreptul acesta de t·eshare arbihară ·b romani .gînt cunoscut.e pînă la -saţietate din istorie, din Lu c i a n şi descrierile altora. - Stă în natura căsătoriei însăşi, ca fiind eticul ne­mij,Jocit, să fie un amestec de r.<llpOrt ,sub9tanţial, ·Contingooţă

�;��i���! �î� a

����a

,;e in

;fi��r -�;ii d;t

ăp�·�

ci:cJj:lt:��i���zitti

leg;ate de aceasta, 1pe care l·e-a.m pomenit, - .pe deasupra, prin uşurinţa :desfac·erii ·dtsător�ilor la romani -, 6e da pre­cădere �rbitrarului voinţei asupra dreptului .substanţ.iadului, încît însuşi C i c e r o - cu toate lucrurile frumoase pe care le .:ct scris cu privire la honestum şi decorum, în cartea sa De oficiis şi �·n altele - .făcea 'socoteaila 1Să-:şi r<1pud.ieze soţia pentru a-:şi plăti datoriHe ·cu zestrea unei noi :soţii, - atunci se deschide o cale .legrulă .corupţiei moravuri,lor, sau mai de­grabă, legile ,înseşi duc ·CU nec-esitate ·la aceasta.

Instituţia dreptrului de succesiune oare Sn sco,puJ .c o n­s e r v ă r i i şi str ă l u c i r i i f a m ili e i ·exd.ud .. e de la moştenire, 1prin s u b,s t i t u ţ i u n•Î şi fi :de i- c om-i.ş i ai familiei, fie .pe fiic-e ·în favQarea fi>iJIQr, ,fi,e pe .ceillaJţ.i copii 11310 în favo<tr-ea f-iul•ui -celui mai mare, sau care Sngădui·esc in g.enere .să intervină o ine.g.alitate, lezează pe de Q parte prin­cipiul libertăţii proprietăţii {§ 62) ; -pe de altă pa:rrl:e are la bază o hotărire arbitrară, care �n şi pentru ,sine nu are nici un drt'!Pt să f.ie recunoscută, - mai .precis, ·gîndul de a căuta să pălstreze ·În ,picioare nu atit a c e a s t ă f,amiilie, cl't ac e s t neam sau această •casă. Nu hwă casa -sau neamul ace&ta, ci f a mi 1 i a ca 'a t a r e este I.deea, .c::rre are un atare drept ;

214 m. ETICUL

prin libertatea avutului :Şi pr·În -egalitatea dreptuJrui rl:e moş­ten-ire, în soh1mb, nu numai ·Că ·se menţine •caracterul etic al a·ce�stora, dt:tr şi f am i 1 i i J e ,se co!11Servă mai 1Iesne rdecît prin ·d·i�ziţia ·contrară. Jri 'instituţii ca cele r·omane -este iÎn genere nesocotit 'dN<ptul -căsătoriei '(.§ 172), acela de a con­stitui ·înt.runeierea unei adevărate familii .aparte, faţă lde care ceea ce se numeşte farrni.Iie iÎn genere, stirps, gens, rdevine doar o abstracţie ce se îndepărtează cu generaţiile succesive şi -devine. din oe tin ce mai tpuţin -reală {§ 177). Iubirea, de­ment•U!l etic aJ căsătoriei, es.te, ca ·iub.ire, \Sentiment pentru indivizi reaJ·i, prezenţi, - nu .faţă 'd-e un .abstrad. - Că abstracţia intelectului ISe dovedeşte a :fi tprinci[piul universwl istorilc �1 .dreptului roman se va ved·ea mai departe, în § 356, - V:om ved·ea Snsă in § ·306 ,că .sfe11a politică mai înal.tă aJduoe cu r&ine .în chi.P necesar un drept .de pr.imo­genitură şi in�SJti-tuţia unei averi de fier a :ginţii, totuşi nu .C<:f

voinţă arbitrară, .ci ca !decurgînd din l.deea .statului.

AdauS. La romani, ·În tirn,pur.i.le mai v·eahi, tatăl! �îşi 1putea desmoşten11 <:OJpiii, 1aşa cum putea să 'ÎÎ şi ·omoare ; mai tîrziu nici unul din alceste 1lucruri nu a mai fost :îngăJduit. Inconsec­venta aceasta, a ·ceva con1trar eticii ,şi a .eticizării saJle, s-a in­cercat să .s.e reducă ·Într�un sistem, şi .per,soverarea ln a-resta constituie ·difi.culbtn şi eroarea dreptului noslru suocesor.al. Fără îndoiaJlă, testamente 1pot Si .tngăduite, :dar :punobuJ .de ve-

lt!9 dere .in acest caz trebuie ·să fie că acest drept acordat voinţei ar;bitrare ,se naşte .sau .creşte ·O .dată cu .Stlparati� şi înd.e;părtarea membrilOr familiei, şi că aşa-numita f a m i l.i e a p r i e t e­n i e i, ca!'e dă ·na�tere testamentului, nu 1poa-te interveni .decît în t}irp�a fami.liei · ma'Î ·:strînse a căsătoriei şi a ·copi�lor. De testament ·este legat ceva ostil şi neplăcut, căci IÎn d eu dedar car·e sînt aceia pentru •care am ·înolinaţie. Indi111aţia .însă este arbitrară, ea IPOa>te -fi qpt<ftă într-un fel :sau în aMul, 1poate fi leg.ată de cutare rsau cutare temei 'pueril, ha ,se !POate !Pretinde de 'ia un mo�tenitor 'ca eil să se .supună .în acest t:cop rla \Cele mai mar.i josnicii. ln Ang.lia, unde ·În ·genere I&Îrnt 1la .eJ.e a1c�să multe marote, sînt !legate de testamente multe capricii pueriJ·e.

215

TRANSFORMAREA FAMILIEI ÎN SOCIETATEA CIVILĂ

§ 181

F.amilia 1se desface 1În mod natural, şi esenţial .în vi·rtutea principiului 1personalităţii, ηntr-o nt u ,} t i�,} i c i t a t ·e :de ,fa­mi.Hi, care 1se raportă una: la alta ca fPersoane ·OOncrete ind�pen­tlente ,şi prin urmare, în mod e:X'l-erior. Cu arlte •Cuvinte momen­teole 'legate .în unitatea familiei, ca ,fiind Ideea etică 1afJată •Încă in conceptul ei, trebuie ,Jiberate de conoewt, rdohî·ndind realitate ind{1pendentă·: tre<��pta .d ,j fe r e n ţ e i. Ex.primată mai !Întîi abstract, aceasta •duce 1a dderminaţia parti.culari•tăţii, .care ,se raportează e ldrcwt ,Ja u n i v •e r s a li ta t c, a.stfel d aceasta consti·tuie �undamentul, dar 1Încă numai i n t e r i o r :şi a.EJ..în­du-se !În particular doar 1În ·oh�p fo11mal şi c a -r ·e f rl e x. Ra­po1'tllll a�cesrta de reUectare se !prezintă de aceea !la ·inceput .ca fiind pierderea eticului, :sau, .întrUJCÎt ,aeesta ·ca esenţă este .cu necesitak r e f 1 e c t a t, ca fiind 1 u m e a r ef 1 e c t ă r i i eticului, ·s o c i e t a :t e a c i v i 1 ă.

Lărgirea ·namiliei, ca trecere a ei Îlntr-un alt princ�piu, 24\l es.te, '.cît priveşte existenţa, 1pe rde o parte iîntindere rîn !linişte a fa1mi:liei, rspre a ·constitui un pQpor, o n a ţ i u n .e - care .pr.in urmare are O ·obîrşie nalrurală ·comună, - rpe rde altă .parte, reunirea unor .comunităţi familiale ��prăştiabe, fie prin s-u;punere ;violentă, 'fie de bună voi·e, iÎndetnnat,e 1de nevoile care ·le. 'leagă şi �de rec1procita�tea satisfacerii rlor.

Adaus. Univef�a�li:tatea a•re aici 'ca 1punct de ,plecare inde­pendenţa ,particularităţii, :şi .eticul pare \:leei pe racea·stă !POZÎţioe pierdut, căci •pentru conştiinţă, identitatea familliei .este acee<t ce e cu adevărat !Prim, ·divin, .şi ·ea 'Î.mipune rdatorii. Acum �nsă apare un rZ��port nou, potrivit .căruia particularul utmează �ă

�i:m�;:

a,d���������a 5�etkt �de!��dati. l�i���l����· �t���

mă �nşel, căci rln tiifiW "'e eu CI"ed 'Că ,reţin IParticularul, 'llniver­salul şi necesitatea legăturii rămîne ceea ce e prim şi esenţial :

216

eu mă aflu ,deci pe treapta aparenţei, şi 'În Hm.p ce pentru mine particubri twtea me<r rămîne .ceea ce mă determină, adică scopul, printr-lDSa eu stau :în servi-ciul universaJităţi.i oare păstrează în realitate puberea uMi.mă asupra mea.

SECŢIUNEA A DOUA

SOCIETATEA CIVILĂ § !82

P.ers-oana concretă, ·care .i!Şi este scop ,sieş-i •ca p a· r t i cu-1 a r ă, ca fiind un IÎrntreg rde .nevoi ·şi un .a:m.ostec d.e necesitaJte natu11ală şi de v-oinţă arb��rară, este u n u 1l din IP r ·i n c .i p i i 1 e societăţii civile, - persoana .particulară 'însă .stă osenţiall � n

2n r e 1 a ţ i e •cu o aHă <rlare partkularitate, Mtfe.l încît ;fiecare îşi afirmă v<lllahiliirtatea şi ,se .satisfa.ce numai IPl'·În .oealaltă, şi tot­odată numai ca mij.Iocită rPrin forma un i ver s a 1 i t ă ţ i i, c elăla l t ,pr i n c ip iu.

Adaus. Societatea civilă este diferenţa, .care ·intervine intre familie .şi ,srt�t, deşi desăvir:şir.ea ei este mai tîrzie decit aoeea a statului ; căci fiind diferenţa, ea presupune mai înainte statul.

pe car·e, pentru ca să subzi;ste, ea trebuie să-1l aibă în .faţ<t ei ca ceva de ·sine ;stătător. Creaţia societăţii ·civile a[par�ine de altfel lumii moderne, care ea abia recunoaşte tuturor determinărilor Ideii .îndreptăţirea l·or. Oînd datul este re;prezenrtat .:a· o unitate­de pe�;soane di,ferite, ca o unitate <:e s-e -reduce la viaţa în co­mun, prin a·ceaJst;a .se ar-e în vedere numai determinaţia pr�rie so cietăţii .civi;le. Mudţi dintre pr.ofes.orii de di'€!Pt mai noi nu au pwtut ajunge Ia nici o z!ltă -oonce;pţ.ie despre Sltat. In woietatea. civilă fiecare îşi ·este sieşi tSoop, tot restul nu este 1pentru el ni­mic. Totuşi fără recunsu! ,\a wlţii, d nu �şi ,poate reaJiza rsfera scopurilor sale: acOŞJti ,JJ!ţii sînt de aceea rnij�·oc 'În .slujba par­ticularului. lnsă pi1În rruportarea la alţii soopwl iPanhmlar tşi dă forma universalită�ii şi d nu se .satisface decît dînd în a·cela.şi timp satisfacţia binelui urmărit de -celăk1lt. lntrudtt particulari­tatea este legartă de ·condiţitt univcrs3Jl·ită,ţii, întregul Uevine terenul mijlocirii, pe care toate particulari'lăhJ.e, toate aptitu-

2. SOCIETATEA CIVILA 217

dinile , toate 'co nt inge nto le de naştere şi de noroc îşi .dau wrs liber, terenul pe care se rev�aTsă va luri. le tuturor pah'liun�lor, care nu 1pot f,j guver nat e decît :prin rarţ.iunea aJ ·cărei refdex le .pă­trunde . PaJ1ticularitatea, limitată prin unive rsal-irta te, este s in­gură mă:sura, prin care fi.ece partiCUi laT itate i"şi promov-ează bine�le p:ro,priu.

§ 1&3

Scopu l egoi,st, �condiţionat astfel în re alizare a sa prin uni­versalitate, pune haz.ele u nui .si.<item rde dependenţă u niv e rsală, u2

datori tă căruia subzistenta 'Şi binede individului singu:lm, 'Şi e:x>is­te nta sa juridică, este în�plffi.ită ·În subz iste nta, hine l�t .şi dr<;ptul tuturor, estt· înteme iată pe aceştia şi nu işi are realitatea şi s iguranta sa de ât în acea.stă legătură. - Putem numi acest sistem ma i întîi: s t a tu l e xt e r n,- s t a tuJ t r e b u i n­ţe i ş i aJ inte.Ie .ctu l u i.

§ 184

ldeed 1n această dezbinare a ei acordă m o m ent e­Jo r e x i,s,t e n ţ ă :Pr ·o pr ie : p a rti.c u,Ja r i t ă ţii, dr-op­tul de a se dezvodta IPe toate .Iatur�le şi de a 1se IT!lan�foota, şi universa�lităţii drt'1pbul de a se afirma ·ca teme i .ş.i formă nece­

sară a partku ladtătii, pre oum .şi ca ,putere peste e a şi scop ult im al ei . SiiSt-emul acesta �a l etiwlui pierdu1t �in extremii săi este oe1l care ·con.stituie momentUl! abstract al r e a 1 it ă tii Ideii, readitate .care ai-ci est e num<lli ca t o t a J ·Î 'ta :t e r e 1 a­ti vă ·şi ca n e-c esit a t e i nt e r i o.a r ă a acestei apa­r i t i i exter ioare.

Adaus. Eticul este pierdut aici în te rme nii săi extremi ş i u nitatea nemij,Jocită a fam iliei s-a descompus într--o mu lrt�pli:ei­tate . Re a litate a este aici exterioritate, desfacere a conceptu­lui, i ndepend· e ntă a mome ntcl.o.r deve nite liber-e ·în ex istenţa fa,p­ti-eă a lor. Deşi pant icu laritart ea şi universalitate a IS-au desfăcut

218

una de aJ!ia .în .societatea rciv1lă, .ele s.înt totuşi [·egate IÎm,preună şi -condiţionotLe r·edproc. In timp ,ce una <��pare a fra·ce exad ·COn· trarul ceteila.lf.e, ·şi OO<Joteşte 1că nu :poate exista rdecit 1înt-rucit 1Se lea,pădă d.e ,cea.la.Ită, fiecare are totuşi rpe ceaJlaJtă dreiPt 'coilJdi­tie a sa. AtstfCll ·d-e ·exetn!Pilu .cei mai muLţi văd in aJ<lah ÎIDJ)ozi­tdor o lezare a par:Hcularităţii Ior, ·oeva în1dreptM .î�ti'iva !lor, Împotriva scopUJ!ui pe care-l urmăresc: dar ·oricit de ade­vă:·at p a r e lucrul acesta, totuşi particularitatea scopului nu

��� poate fi satisfăcută fără universal, şi o ţară în care nu s-ar plăl.i impozite nu s-ar distinge nici prin prosperitatea particu­larului. Tot astfel s-ar putea părea că universalitatea ar sta mai bine dadi ar absorbi în sine puterile particularităţii, ap mm -esk înfăţişat de exem,plu _in statul ipla'tonk ; dar ,şi acea.sta este -iarăşi numai a;parenţă, ·Întrudt ambele -elemente fiinţează numai unul prin ailtul, :şi .se .prefac unul iÎ:n ,ceJălaJlt . .Pwmo;vîn­du-crni ISOJ:Pllll meu, eu 'promovez unive1�sahtl, 'Şi acesta iarăşi !pro­movează scopul meu.

§ !85

·Parti.cularitatea iJ?entru ,sine, ,pe de ·o :parte .ca ·satisfacere pe toate ·latu6Ie, a nevoiilor ·sa:le, ca :şi a •capridului 1ntîlll1[p!lător şi a ihunului rprla.c iSubi·ectiv, rse idi.struge, 'n juirSăr.ile \'laJ,e, pe sine .însăş·i tprecUJm şi -concClJIItUil ei �ubstanţJiall ; pe de :altă parte, ca indeJfinit excitată, rşi aJ�îndu"se rin ldeyendenţă totailă faţă de contingenţa exteri·oară ,şi de hunU!l :plaJc, <Şi totoda!tă 'limi,taltă de puterea umversalităţii, !Satisfacerea trebuinţei nece�sar.e ca şi a celei accidentale este -întîmplătoare. Societatea civilă prezintă, în aceste opoziţii IŞÎ rtrn ·împloetirea lor, rleo,potrivă ,;s.pecta�colul ex­ceselor şi al mizer·iei, JP.recum :şi IPe acela a�l decăderii -fizi:ce şi eti·ce, comune amîndumra.

Dezv.01ltarea independentă a [particularităiţii :(comtpară § 124, remarca) este momentul .care 'În v�eohile !State se momi­festă ,su:b lformil corupţiei .ce •invadează moravur.itle, .şi -este te­meiu,l ul.ti.m aii ruinii lor. Aceste state IÎntemeia:t·e !Pe de o •parte pe principiul patriarhal •şi roligios, pe de altă parte

2, SOCIETATEA -CIVILA 219

pe principiul ·unei •etici .mai spirituaJI.e 'dar mai ·simple, - in genere ,pe intuiţia natura-lă o r i g i n a r ă -, ,nu au putrut să SUIPOri-:o: -conflictul acestor princ�pi.i_ ·şi r-efilexi<! :ID ls-ine ·inJini-tă a conş•tiinţei ;de sine, .şi .s-a.u prăbuşit IPrin acea-stă reEiexie, cînd ea a ,început ,să <Se afirme - ,întî:i �n .simţăminte 1şi .apoi 'în rcalitatt: �, deoarece principiului lor încă simplu ii lipsea z" puter-ea -cu <�Jdevărat infinită, .care se gă5e.şte numa.i ,:î,n �cea unitate care de z v o� 't ă 10 p o z.i ţ i a raţiunii î n � n t r e a­g a e i t ă r i -e, ,şi o l'IU[>une, .car-e IPrin munare .se .menţine, in opoziţie, ·şi m e n ţ i n c î n s i n e o IP o z i ţ i a, nelă&înd-o să se de�facă. - P l a t o n în Statul său înfăţişează etosul substanţial în f r u m u s e t e a ideală şi a d e v ă r u l ideal al său ; el nu ·găse�te .însă cdtă ieşire în faţa ,princi�piUJ!ui •parti­cularită�ii independente, care in vremea Jui Îşi -făcuse irupţia în etosul -grecesc, decît 1o,pun1ndu-i -statul 1Să·u numai substan­ţi.a:l, şi excluz-înd cu -totul acel principiu, ;p·înă ,li.n inceputurile lui în prop r i e t a t e a p r i v a t ă (cf. § 46, remarca) şi -în f a rn i 1 i e, şi apoi, în dezvoltarea sa ulterioară, ca voinţă proprie arbitrară şi alegere a profesiei etc. Lipsa aceasta este cee2, ce face să se nesocotească marele adevăr substanţial al statuh1l platonic făcînd ca acesta să fie privi.t de obicei ca (' himeră a gîndului abstract, ca un simplu i d e a 1, cum se obişnuieşte adesea. să se spună. Principiul p e r s o n a l i­t ăti i i n d e p e n d e n t e i n f i n i t e î n s i n e a indivi­dului �ingular, al libertăţii subkctive, care a apărut, interior, în religia creşt i n ă, iar exterior, şi de aceea legat de uni-vcJ salitatea abstractă, în lumea r o m a n ă, nu îşi dobîndeşte în ace<t formă numai substanţială a spiritului real, dreptul său. Principiul acesta este istoric mai tîrziu decît lumea greacă, şi tot astfel, reflexia filozofică coborîtă pînă la această adînc!me este mai tîrzie decît Ideea substanţială a filozofiei greceşti.

Adaus. Particularitatea pentru sine este excesivul şi lip-sa ,de măsură, şi însăşi formele a·c-estui ex.ces sînt ,la .dndUJl :lor 1�psite de măsură. Omu.l ·îşi lărgeşte ,prin repr-ezenrtările •şi re­filex,i�le sale -d-orinţele, care nu .constituie un ,cerc ,închis, •ca ins­tin-ctul .animalului, şi el .le m·înă .în infinitul .rău. Tot astfel î-nsă, 245 de cea.la;ltă parte, 1lipsa şi nevoia sin1t 1l1a rînduil �-or fără margini, şi confuzia wcestei stăr-i nu .poat-e ajunge 1la armonie ·decît {Prin

220 m, ETICUL

constrînger,ea exercirtată de \Stat. Cînd statul platonic voia să ·ex­cludă particuJari-tat.ea, ducruJ acesta mu era de ni.ci un aju�or, cătci remedi·uli ar ·fi contrazis :dreptul Îillfini1 al Ideii :de a lăs::r libertate 'Parti.cw!ar.it�ţi�. ln religia �Creştină, ·CU ·deosebire, a <l!pă­rut -dreptul subiectivităţii, precum 'Şi infinitatea fiinţării pentru­sine, şi o .da<tă cu aceatSta rîntregul trebuie să d-oMndeaocă ·În acelaşi timp tăria de a pune rin armonie iParticularitatea cu uni­tatea eti'Că.

§ 186

Princ�illll rparticularităţii însă, prin faptul tocmai că se dezvoltă pentru sine pînă la tota·litatc, trece în u n i v e r s a 1 i­t a t e şi �i are nu:mai 1În aceasta adevăml 1său ,şi îndreptăţirea realităţii rsaile pozitiv·e. Unitatea aceasta, care datorită independen­

ţei -celor dQuă IPr.incipii pe treapta acea'S'ta a dezbinării {§ 184) nu este identitatea etică, nu se află, tocmai de aceea, ca 1 ·i b e r­t at e, ci .ca o n e.c es it a te, ca nevoie rpentru IPa r t icul ar de a se ridica .Ja fo rma un i ve r,sa,Ji t ăţ i i, de a-şi căruta şi dobîndi subzistenta sa Î n această formă.

§ 187

Indivizii sînt ca cetăteni ai acestui stat p e r s o an e p r i­v a .t e care au drept scop wl ,for propri·ul lor interes. Intrucit acosta este mijlocit prin uoniversall, ·care 1le apa r e astfcl drf!pt m i j 1 o c, scopul nu poate fi ations de ei dedt �11 măsma în care ·ei 1nşişi 1iş.i determină voinţa, hotărîr.ea şi acţiunea lor în mod univ.ersa:l, � se transformă î n m e m b r i ai .Ja.nţului aces­tei c o n exi u n i. Interesul Ideii, aid, interes -care nu se gă­se-şte în conştiinţa acestor membri ai societăţii :civ�le ca atare,

2te stă J.n p r o 'Ce 'sul de a ridi.ca �iongularitatea ·şi naturaditatea :�cestora, prin necesitatea ca şi prin arbitrarul trebuintelor, la J i b e r t a t e a fo r m ală şi .fa uni v ·e r s al i t a t e a formală

.a c u n o a ş t e r i i .şi a v o i n ţ e i, de a c u l t i v a .subiec6vi­iatea închisă �n particularitaotea ei.

De roprezentă·rile privitoare la= n e v i n o v ă ţ i a stării de natură, la simplitatea moravurilor popoarelor inculte, pe de

.o parte, - pe de ailtă parte, de ·concepţia după care trebuin­"ţlele, .satisfacerea !lor, plăcerile şi .comodităţile vieţii parti­.culare etc. sint scopuri a rb s o J u t e, - ·este l egat faptul că .c u 1 t u r a este consi-derată, în primul o:tz rdrept -ceva nu­·mai ·e x t e r i o r, dooi-nd Ja .corupţie, ·În :cazul din Ul'mă, dr.ept un simplu m i j ,J o c 'în ved·erea altor scopuri ; at.it una cît �i cealaltă păr.erc ·dovedeşte ne-cunoaştere a naturii spiri­tului ·şi a ·sooputlui .ra.ţiooii. Spiritul îşi '<lobîndeşte rea.litatea s<r .numai prin rfa.ptul că ·se 1s-cindează ln sine însuşi, �ă în trebuinţele •naturale .şi în rconexiunea .acestei necesităţi exte­rioare, el işi dă ISηeşi această rli.mită .şi .finitate, şi ·chiar prin aceasta, s e i m p r i m ă ri n ă u n t r u l ·e .Î, o înfrînge .şi î.şi cîş:tigă într-însa fiinţa ·lui fapti.că .o b i e 'c t i v ă. Scopul ra­ţiunii nu il constituie ·deci nici acea .naivit::tte naturală a mo­ravur1J.or, nici, în dezvoltarea particularităţii , plăcerirle ca atare, dştigate .prin ,cultură, .ci stră.druinţa ca n a i v i t a t e a n a t u r i i, adkă de pe •O :pZtrte indiferenta pa&sivă, tpe de alta primitivitaf.ea ·cunoaşterii şi a voinţei, .cu �!te cuvinte n e­m i j J o c i r ·e a şi .s i n g u .1 a r i t a t e a în care este cufundat spiritul, să .fie tnlăturată, .şi mai 'Înbîi ca a.ceastă exteriori­tate <Y sa 6ă rdo,hîndeasd raţionalitat.ea ·d e ·C a r e e s t e ·c a­p a b i 1 ă, anume f o r m a u n i v e r s a .1 i t ă ţ i i, i n t e­l e .c t u a 1l i t a t e a (Verslândigkeit). Numai ·în felul acesta !1pi1'itur! ,se .găs�te � a .e 1 a c a s ă şi J a ,ş i n e, în a·ceastă e x t e r i o r i t a t e ca atare. Libertatea .sa .are a·stfel în exte­I Î<Oritate o fiinţare .fa-ptid .şi, în a·cest ·element -străin 1 n s i n e destinaţiei sale către l!ihertate, oei ·este p e n t r u s in e, nu are .de a rfa·ce decît cu aceea pe ·ce d şi-a pus p ecetea sa şi cu ceea ce este p r o d u s de el. - Tocmai prin aceasta ajun - 2n

f�r�aă

e�!��nţ:� 1�n�:rtir��t� 0

·:t:;e�t�l i de

e�� a ;��t:J i �x�

tenţa Ideii. - De a·ceea, .în determinaţia= ·ei absolută, c u ,1 t u­r a oste ,Ji b e r a r e a ·şi m u n c a liberări·i mai înalte, rpunctul absolt�t de trecere Ia substanţialitatea infinit subiectivă a eti-cului, .substanţi<llitate care nu mai ·este nemij,locită, natu-

222

rală, ci -5pir-itua.lă, ri,dka-tă 'totodată la forma unive11sa.lită.ti.i . - Liberarea aceasta pres�pune Jn ·subiect m u n c a d u r ă 1tnJp{MÎva !PUrei �subiedivi tlliţi în conduită, $mpotriva nemij­Io.cirii dorinţ-ei , -ca ·şi .Îmjpotr.iva vani,tăţii subiective i! simţirii şi arbitrarului !bunului plac. Munca dură (Pe •car-e o ·�lică cultura .contribuie h ddavoarea ;în 1care ea se aHă. Totuşi în munca acea!sta .de -cultivare voinţa ;subiectivă cîştigă ea- Sn­să,şi :În ,sine o b i e �;: t i v i t a t e a, prin -care singură ea este demnă .şi ca.pabiJă -să fie r -e a J i t a t e a Ideii. - Tot astfel, forma . aceasta a •universa�lităţi i Ja care s-a ridi<Cat particula­ritatea, prin muncă şi cultură, consti•tuie treapta intelectulm, - ea face !Ca IPafltiwlaritatea s ă .d ·e v i n ă <!!devăra:ta f i i n­ţ a r e-p t: n t r u-s i n e a singularitătii, ş i dînd universali­tăţii conţim1tul care o umple şi determinarea ei infinită de sine, se găseşte ea însăşi, în etos, ca subiectivitatea liberă fiinţînd infinit pentru sine. Acesta este punctul de vedere din care cultura �S-e arată a fi un moment imanent aii abso­lutului .şi -îş-i 1dovedeşte valoare� ei i nfinită.

Adaus. Prin oameni edu.cati putem înţelege mai întîi oa� meni care 1pot ,face tot ceea ce fac -cei,Ja,Jţi, ·şi ca-re nu 'Î-şi !Scot înainte partiCUJlaritatea, �n tirrnp ce -!1a oamenii needu.caţi toc-

2� mai aceasta se a:rată, -conduita neorientându-se după prnrprie­tăţile g-enerail·e aile .obi-ectului . Tot astfel, ,jn ra'poDtul :faţă lde alţi oam-eni, <Omu� needucat ii poat-e 1lesne j ign-i, dă<Sîndu-şi

frîu IHber şi fi ind 1�psit de refJ.exie as.upra :sent�mootelor .celor­lalţi. El nu vrea să jignească pe ceilalţi, dar conduita sa nu este în a-cor-d 1cu ceea -ce voi-eşte. Cultura aşadar .este netezirea aspe·· rităţ.ilor particularităţii, 1pentru •ca -ea -să se conducă după na­tura- lucrului. Adevărata originaJitate, ca ,fiind scoaterea �nainte a lucrului �nsuşi, :cere .rultură adevărată, în timp -ce fal-sa ori­ginwlitate afirmă nerozii «:are trec 1prin minte doar oameni·lor fără 'Cultură.

1 88

Societatea civilă .conţ-ine unmătoa·rele trei momente : A [mpăcarea . . . t r .e b ru i p ţ e ,I o r ş.i satisfacerea i n -d i v i d u-

2, SOCIETA'i'EA CIVILA

I u i s i "n g u ,l a r, prin· munca SI! şi rprin munca -ş.i satMfalCe­rea trebui[)ţelor t u t u r o r c e 1l' o r 1l aJ ţ i, - sistemul - t r e-h u i n ţ e .l .o r.

,

B. Reali•tat-ea universaJluJui ,} i b e r t ă ţ i i, conţinut în aCest 'Sis­tem, ocroHrea pl'opr·Î·etăţii prin e x -e r ·c iţ i ru J j u s t i ţ i e ·i.

C. Asi-g.Urarea 5mpotriva acci-dentalirtăţii 1persistînd încă· în a-cele sist-effie, şi grija de interosul ,parti-cuJlar CI! .fiind un intere'> <: o m u n, prin mijlocirea p o 1 i ţ i e i [a administraţiei] şi a c o r p o r a ţ i e i .

A. SISTEMUL TREBUINŢELOR

§ 189 Parti•cularitate<:f, .mai .întîi •ca fii.n•d în genere, faţă d-e uni­

versalu:l voi-nţei, ceea -ce e determinat (§ 60), e5te t r e b u i n ţ ă s u ·b i e c t i v ă, car-e i.ş.-i !dobîndeşte .o-biectivi-tatea, adică .s a t i s-f a c e t· e a, prin mijlocirea : a) a unor lucruri exterioare, care sînt :însă tot .-astfel p r -a .p r i -e t a t e a •Ş.Î IPTOdillluJl ailtor tr,ehuin-ţe şi V -o -i n ţ ·e, şi B) 'Prin muncă .şi activitat-e ca mij,locitoare între ambfjle aatuTi. Jntrudt •SCOtpul ·ei -este ISatis.faocerea IP a r t i - �·9' c u 1 a r i t ă ţ i i .subiective, însă iîn .r"portar-ea Ia trebuinţ·eile <ti­tora şi ia voinţ,a 1Lor arbitrară iSe afil1mă u n i v e r s a J i t a t e a, refJexuJ acesta aJl raţi.onal_.ităţii iÎn această sferă a finităţii, i ·n-t e 1 e 'C t u l, este .latura la ·care urmează .să ne .referim in cer­cetarea aceasta 'şi -care constitui-e factoml d-e •conciliere inăJun­trul acestei sfere.

E c o n o m i a p o 1 i t i c ă (Staats Oekonomie) este ştiinţa care .îş� a:re încf!lputul ln aceste (ptm<:te de vedere, dar e che­mată <l!poi să înfăţişeze .rapol1l'Ul -şi mişcarea maselo.r :in de­terminaţia şi îm,pletirea Jor .calitativă şi cantibtivă. - Ea este una di-n ştiinţde 'Care s-au năs.cut in timpul din urmă, pe terenul ilui. DezvoQltarea ·ei -este interesantă prin felul .cum gîndirea (la S m i t h, S a y, R i c a r d o) deswperă în mul­ţimea nesfîrşită a faptelor singulare, care îi stau la început in faţă, 1princi-piile simple aJ!e ducn.dui ,însuşi, intelectUil .care

224

acţionează în lucru şi îl guvernează. - Aşa cum, pe de o parte, recunoaşterea �n �Sfera trebuinţelor a acestui reflex al raţiona.I ită.ţii, imanent lucrului şi acţionînd in el, .constituie factorul de con.ciJiere, tot astfel, invers, a-cesta este terenul pe care inteledul ocopur�lor .subiective :şi �purelor opinii ffi011a­le dă .curs nenmlţumi.riri şi inc:Jispoziţiei :sale mora:le.

Adaus. Există anumite trebuinţe generale, ca mîncarea, băutura, .îmbrăcămintea etc., ,şi felul -cum ·ele s.înt satisfăcute atîrnă de Împrejurări cu totul intimplătoare. Pămîntul este, aici Sa'll acolo, mai rodnic .sau mai puţin .rodnic, anii sînt deo­sebiţi ·În beLşugul �or, un om este vredni-c, -celălatlt 1leneş, - dar puzderia aceasta de arbitrar naşte din sine determinări generale, şi această masă, în aparenţă fără legătură şi lipsită de gînd,

250 este stăpînită de o necesitate care intervine de la sine. A des­coperi aici elementul acesta necesar este obiectul economiei politice, o ştiinţă care cinsteşte gB.ndul, intrucâ.t în masa feno­menelor accidentale, ea descoperă legile. Este un spectacol interesant -să vezi .cum toate ,conexiun�le sînt in acţiunea lor redproce, cum sferele 1partkular·e se ,grupează, ,îşi exercită ac�i·unea asupra altora IŞÎ ,sînt f<JV,orizate sau rîntâmpină ohsta­cole din partea lor. A�ceasrtă implicare reciprocă, ,pe care la început o socoteşti neverosimilă, întrucît totul pare lăsat pra­dă voi·nţei arbitrare a 1ndivi,dului, ·este d:e.rnnă de remarcttt ,fna­inte de orice 'Şi are o anrulogi.e tCU .sistemul rpJanetar, care pre­zintă mereu ochiului doar mirşcări neregulate, dar ale cărui legi pot fi totuş-i cunoscute.

a) FELUL TREBUINŢEI ŞI MODUL DE SATISFACERE A El

§ 190

A n i m a ri u ri are un ·cerc limitat ·de mijLoace şi ·de mocLal i­tăţi de a...şi s<ttirsfa.ce trebuinţ.ole, .ş i ele de asemenea Jimitate. O m u 1 işi dovedeşte, .chia·r în acea.stă •dependenţă, în acelaşi timp ·capacitatea de a o <l�Wăiş-i, şi univer.saiHatea "'a, mai întîi prin d i v e r .� i rf i c a r e a trebuinţ.elor şi mijrloacerlor, şi a1poi prin d e s c o m rp u n e .r e a hebuinţei ·concrete .şi d i s t i n g e­r e a in ea a unor părţi şi .laturi, care devin trebuinţe ·diferite, p a r t i c :11 1 a r i z a t e, rşi rprin taoea.sta rm a i a b s t r a c t e.

2. SOCIETATEA CIVILA 225

ln ,drept, .obiectul corwiderării ·este rp e r .s ,o a n a, (In rper­s.pectiva marală, IS u b i e ,c t u 1, in ,familie m e m b T u J f a­m i l i e i, 1În ,socidatea dviJă IÎn genere, •c e t ă ţ e a n u J (ca bourgeois) - ai.ci, pe !Planul t!'ebuinţelor (cf. § 123, remar.ca) , obiectul ,îtl .constituie ·ConcretUl! r e p r e z ·e n t ă r i i , pe care $1 numim o m ; abia aici arşa:dar, ba ,drtjpt vorbind ·nlliUlai ai<Ji, este vorba de o m în înţelesul acesta al cuvîntului.

Adaus. Animalul este o făptură particulară, el are instinc­tul său IŞi mijloa:ce ,lim�tat.e lde .a-1! ·sati·s<face, pe ,care el nu le poate ·depăşi. Există insecte .car·e ,sînt •legate rde o anumită plan-tă, alte animalle au .o sferă mai ,Jangă, pot trăi .în alimate deo- 2n sebite, totdeauna 'Însă .a:pare o 1 �mi tare faţă de cercul 1pno,priu omului. Nevoi?� de locuinţă şi de Vmbrăcăminte, necesi•ta1:ea .de a nu lăs"l. hrana crudă, ci de a şi-o face adecvată şi de a dis­truge nemij ! ocirea ei naturală, toate acestea fac ca omul să nu se acomodeze atît de lesne ca animalul, ceea ce ca spirit nici nu ii e . .,te ingăduit. Intelectul, care sesizează deosebirile, introduce varieta·te în aceste trebuinţ·e, �i rîntrucît gustul .ş.i ut�J.itatea devin criteriile de apreci·ere, trebuinţele 1Înseşi 1se Slllpun ..şi e.le aces­tora. In .cele ·d�n m�mă, nu trebuinţa ci 1părerea este aceea care tre.bui·e satisfăcută, şi ţine tocmai .de ·cultură ca 'concretul .să fie descompus .în particularităţile sale. ln diversitatea trebuinţelor stă tocmai o frînarc a dorinţei, căci cînd oamenii folosesc mul-te lucruri. impulsul către unul din ele, de care ar avea nevoii:-, :1u mai este atît de puternic, ceea ce e un semn că nevoia în genere nu este atît ·de imperativă.

§ 191 Tot astfel se î m p a r t şi . se d i v e r ·s i f i c ă .ş i m i j ·!o a­

c e l e .care au tn vedere trebuinţele parti,culare ·ş i , în genere, modurile de satisfac-ere a 'lor, -ele ;dev;enind 1la rîndul lor, sco­puri relative .şi hebuinţe abstracte ; - o diversificare ·care mer­ge Ia nesfîr.şit şi Gue reprezintă, 'În .acee�i măsură, o .d i 5 t i n c­ţ i e a acestor determinări şi o a rp -r e •c i e r e a adecvării mij­loacelor la scopurile lor, - r a .f i n a .m ·e n t u ,! ,

Adaus. Aceea ce engJlezii nuunooc comfortable este �<:eva cu totul inepuizahil ş i .ca.pa.bi.l de dezvoltare :la nesUtişÎt, .-căci fiece comoditate îşi arată iarăşi incomoditatea ei, ş i aceste

226

invenţii nu iau sfir,nşit. O ne.vl()ie, d'e a'ceea, nu se dator�te aWa 262 .celor a:re o s�mt în mod nemij1locit, !Ci 'celor •car·e c;rută \Să o

Stpeculeze, trăgînd dş•Ng de I_Pe urma naşterii ei.

§ 192

Trebuinţele şi mijloacele dobîndesc ca existenţă reală o f i i n ţ a r e pend:m a 1 ţ i i, prin •trebuinţele .şi munca a.cestol'a satisfacerea tfiind .condiţionată ·rec�proc. Abstracţi�, care devine o .ca•litate a trelminţelor :şi a mij:loa,ceJ.or -(paragraful prec.e­dent), devine totodată o :deter1minaţie a raportului recipr()c al indivizilor, unii faţă de alţii ; universalitatea aceasta, a faptului r e c u n o a .ş . t ·e r i ·i 1lor, este momentul .care face din ele, in singulari.tat.ea şi abstq·a.c.ţia lor, trebuinţe, lffiijloace .şi modur.i de satisfacere c o n c r e t e, ca avînd caracter s o c i a 1.

Adaus, Prin faptul că eu mă dirijez după celălalt, se introduce ai·ci forma universwlităţii. 1Eu dobîndesc de la aJţii mij1l.o<IJcele de ·satisfacere şi t!'ebuie ,prin unmare să acc�t opi­illÎa lor. în .wcela.şi timp rtnsă eu sînt constl'ÎlllS să produc mij.loace pentru satisfacerea ,a;Jf..ora. Una se IÎ.mpleteşte aJşad·a,r <:u cealaJtă şi es:te �egată de ea : tot ce ·e�ste .parti<'l.l!lar devine as·tfcl <:eva .socirul ; ·i·n .ce priveşte tfelul 'Îmb-rădminţii, ora mesei, domneşte o anumită ,conv-eni•enţă, .pe ·care trebuie .5ă o acc(1ptăm, fiindcă ,1n aceste lucruri nu merită să te osteneşti să-ţi dovedeşti deşteptă­ciunea, şi cel mai ·cumint.e <este ,să te 1porţi ca cei,Jalţi.

§ 193

MomentUl •a·cesta rdevine astfel o detenminaţie .particwlară a &oopu:lui, �n •Ce 1prive�e mij,J.oace!le ,pentru rs.ine şi jpOSesia �.oor, ca ·şi în .ce priveşte modul de ISa't�sfaJoere a trebuinţeLor. El irrnp!J,ică mai departe, .nemij,J.o,cî,t, ceri-nţ� e g a� i t ă ţ i i GU .cei­ila'l�i, .sub acest ·raport ; n-evoia Jde aoeastă ·e..gaJJi.tate, .pe de o part·e, şi :faptul de a rSe pune la ruoo cu cedalţ.i, i m i t a ţ i a, precum ,şi, tpe de a!l1tă parte, nev;oia de IP a r t i c u r1 a r i •t a t e,

2, SOCIETATEA CIVILA 227

prezentă şi ea aici, nevoia de a se afirma prin ceva deosebit, 2n devine ·ea �nsăJşi un izvor real ide rd�ferenţiere a trebuinţelor şi. de răspîndi re a Jor.

§ 194

Deoarece in trebuinta socială, ca legătură a trebuinţei ime­diate, adică naturale, .şi a trebuinţei ·s;piritua'le IP.roprie ·r e p .r c­z ·e n t ă r i i, 'cea din u11mă, ca fi ind universaolul, rdevine predo­minantă, .se .găseşte ·deci în acest momenrt 1Socia:1 aspectul �iheră­rii, faptul că necesirtatea s·trictă a trebuinţei n!3Jtura:le esk as­cunsă şi omul se raportează la opinia s a, şi anume ca o p i n i e generală, şi lla o necesitate pe care el insu.şi şi-a făurit-o ; �n ·loc de a se raporta r1a conlingenţa exterioară, el se referă Ja oea interioară, 'la a r ,b i t r ai r u :l voinţei.

Concerpţia că omul �ntr-o aşa-numi•tă rstare de na:tură, în care ar fi avut doar raşa-numite ·simpl·e lrebuinţe natumle, pentru satiiSfarcerea .cărora nu ar fi tolosirt de{lît mij'ioa·celle pe care i lle oferea nemij locit o natură accidentală, trăia sub raportul rtrebuinţelor !În .J i b ·e r t a t ·e, este - chiar tfără a ilrua în considerare momentul 1 i b e r ă r i i care se află în muncă şi .despre ·care va rfi vmba utlterior - ro părere rl�psită de a'de­văr. căci trebuinta natu11ală ca atare şi satisfacerea imediată a ei ar oonstitui numai cufundarea •În natură ai spiritualită­ţii ş.i rpdn urma11e :S'tar·ea rde prirmiti.vi'tate ,şi de !lipsă a Jiber­tăţii, - căci libertatea stă numai în reflexia spiri.tului în sine, -în rdistingerea rsa de 'Ceea ,ce .aparţine naturii, ·şi 'În r·eflexul lui a·supra acesteia.

§ 195

L�berarea ace31Sta ·e:Yte rf o r m a l! ă, rÎntrUIOÎt rparticularitatea scopurilor rămine conţinutul fundamenrtal. Orientarea vieţii so­ciale spre muiltiplicar.ea neldetenninată ,şi spedficarea trebuin-

228

telor, mij,loacelor .şi rplă.cerillor car.e, 1ca şi disting-erea trebuin­ţei naturail·e de cea .cllltivată, nu ar.e !hotar, - l u x u .1, -consti­tuie o creş•tere 1tot atât 1de .infinită a depend·enţei şi a ·hpsei,

zu care ·a!'e 1de a .face {)U •O unat>erie opunînd .rezistenţă infini,tă, anu­

me cu mijloace exterioare avînd caracteristica rde a fi pro.pi'έ

etate a voinţei ,libere, aşadar cu ceea •ce ·este absolut dur.

Adaus. J) i o g e n e în întreaga sa întruchipare cinică este în realitate numai un !Produs al 'vieţii soci,aLe ateniene, şi •ce­ca ce îl determina era opinia, împotriva căreia în genere acţiona felul său de a fi. Figura ace<llsta nu •eSite deci independentă, ci s-a născut numai .d<tJtorHă acestui ·Cilement !social, şi ·este ea �nsăJşi ·un .produs hpsit rde cuv.iinţă ati rluxu1ui. Acolo unde pe de o parte luxul ·Se rid1că :mai .sus, acdl·o pe !de a!ltă 'parte ,Ji.psa şi ticăloşia este rla rîndul ei tot a-tît de mare, - 'Şi cinismul ia naş­t·ere di!ll a:poziţia faţă de rafinament.

b) NATURA MUNCII

§ 196

MijrlocUJl 1prin care se pregătesc şi ose Qbţin, ,pentru sabi8-facerea .trebuinţelor p a r t -i c u 1 a r i z a t e, mijloace a�decvate tot atît de p a r t i c u l a r i z a t e, constituie m u n c a, specifica­

rea materialului furnizat nomij:locit .de natură, în .vederea aces­tor scopuri diverse, prin cele mai variate procese. Formarea aceasta dă mij,locului valoarea şi ut]litatca sa, astf.el incit omul se rapoi'tează, in consumaţia sa, cu deosebire la produse o m e­n ·e ş t i şi ·ceea ce el întrebuinţează sînt a'tare (}SteneE omeneşti.

Adaus. Materialul nemij locit care nu are nevoie să fie prelucrJJt este numai redll.lS ; :chiar aerul trebuie să .ni-:1 procurăm, întrucît trebuie să-1 încălzim : ,singură !POate apa o putem bea aşa cum o găsim. Sudoare<J şi :munca omenească agoniseşk omului mij1oacele rde satisfacere a trebuinţelor.

2. SOCIETATEA CIVILA 229

§ 197

O dată cu dive1·sitatea determinaţi�lor şi obiectelor spre care ,şe îndreaptă interesul, se dezvoltă c u 1l t u .r a il: e o r e t i c ă, - nu numai urn ansamblu de reprezentări şi cunoştinţe yariate, 255 ci .şi o anumită mobilitate şi promptitudine ·În r-ep.rez-entare şi în trecerea de 1lcr o reprezentare .Ia alta, surprinderea unor re­laţii COilli}llexe -şi generale etc. - cul,f>ura intelectului în genere şi ,pri!l acea:sta .şi a Jimbajului. - C u l 1t u r a p r a c t i -c ă, do­bîndită prin muncă, constă în crearea nevoii şi a d e p r i n­d e r i i u n e i o ·c u rp a ţ i i în .genere, arpoi în 'l i m i t a r e a activităţii proprii, - pe de o parte după natura materialului, pe de altă 1parte însă, .şi .mai ales, după dorinţa allton:r, - şi în de­pr-inderea cîştigată ,prin a:ceastă di:sdplină, a unei activităţi o b i ­e c t i v e şi a unor abi.lităţi de u ·t i l i t Ja •t e g e n e r a l ă.

Adaus. Barbarul este leneş şi se deosebeşte de civilizat prin a-ceea că -el .î.şi -cloceşte stupirl virul, fără QPrÎre, pe cind cultura practică .constă tocmai �n daprinderea �i în nevoia de ocupaţie. Omul neindem:tnat.ic obţine totdeauna adtceva decît voieşte, deoarece el nu este stăpîn pe propria lui a-ctivitate, în timp :ce un muncitor poate fi numit 1ndemînatic cînd el produce lucrul aşa -cum tl"'ehui-e .să fie, şi -aînd eJI nu întîmpină lin ac­tiunea lui subiectivă n-ici un obstacol 1ÎD faţa ISCO[pllliui ;pe care-I urmăreşte.

§ 1 98

Elementul univer.sal şî obiectiv în muncă 'stă însă �n a b­s t r a .c ţ i e, care duce ,la .spedfkarea mijJloacelor şi a trebuinţe­lor, .fÎ prin aceasta 'spedfid totodată p.r01ducţia idînd na:ştere la d i v i z i u n e <r m u n c -i l o r. Munca individului singular dev.ine datorită diviziunii m a i :s i m IP il ă, şi jprin aceasta :înde­mî:naTea sa (În munca Jui a!bstractă, precum 1şi -canti,tatea pro­ducţiillor .sale devine mai mare. ·În acelaşi il:imp, a-ceastă abis­tracţie a lndemînării şi a mijlo-cului, desăvîrşeşte d e p e n d e n ţ a

230

şi r e 1 a ţ i a r e ·c i IP r ,o 1c ă a r0amenilor, an .satis!averea .ceior · la�lte nevoi, .tranS'�omn"md-o IÎntr-o necesitate tota:lă. hbstna-cţia producevii face, mai departe, mnnca din ce 1n ce mai m e .c a­n ,j c ă 'ŞÎ de aceea ,îngăduie IÎn 'Cele din urmă omului ·să 1se dea hr o parte şi să hs.e maşina să Si ia 1locul.

t) AVUŢIA

§ 199

Prin dependenţa şi reciprocitatea acea-sta a munci şi a 206 satisfacerii trebuinţelor, e g o i s m u 1 s u b i e c t i v se preface în

c o n t r i b u ţ i e 1 a s a t i s f a c e r e a t r e b u i n ţ e 1 o r t u t u­, r o r .c e l o r 1l a 1 ţ i , - ,în mijlocirea ,pa-rticularului prin univer­sal, ca mişcare dia.lectică, astfel încît, iÎn timp ce ifie·care agoni­seşte, produce şi se bucură pentru sine, el produce şi agoni · seşte, tocmai pr�n aceasta, pentru .folosinţa celonl•a:J,ţi. Necesi­tatea a'Ceasta 'Car-e �stă .în ,1mpiletirea tdependenţei ttuturor, ,pe toate laturiJ-e, constÎituie acum pentru ,fiecare a v u ţ i 'a .g e n e r a 'Î ă ,p e -r m a n -e n t ă {v-ezi § 1 70), •Care reprezintă pentru el posibi­litatea de a participa IÎa -ea, prin cultura şi ahilirt:at-ea sa, ,pentru a fi asigurat în ce priveşte subzistenta sa, - aşa cum ceea ce el agoniseşte tprin munca .sa ,conservă tşi măreşte avuţia gener;::lă.

§ 200

P o s i b i 1 i t a t e a p ,a r t i c ,j p ă r i i la avuţia generală, averea p a r t ,i c u ll a r ă ,este �nsă c o n d -i ţ .i o n a t ă, !Pe de o parte printr··O bază proprie nemijlocită (capitalul), pe de altă parte prin abilitate care şi ea la rîndul ei este condiţionată prin avere, dar şi prin împrejurările întîmplătoare, a căror diver­sitate dm:e la d e o s e b i ·r i în d e z v o l t a r e a aptitudiniloo naturale corporale şi spirituale, deja p e n t r u s i n e n e -

231

e g a l e, - deosebiri care in sfera aceasta a particularităţii se manifestă în toate direcţiile şi pe toate treptele, şi care împreună cu l1azardul exterior şi arbitrarul individual are drept urmare necesară n e e g a 1 i t a t e a a v e r i i şi a a b i 1 i t ă ţ i l o r in­divizilor.

A ·o;pune rd r e .p rt u ll u .i ·01biectiv al 1p a r t i c u l a r i t ă-ţ i i spiritului, drfWt conţinut în Idee, .şi .care nu numai că nu suprimă, înăuntrul societăţi·i civile, inegaJl·i,tatea pusă de natu-ră - ace'!St ·eLement al inegali·tăţii - ·între oameni, ci o pro­duce din .spi1�Ît, o ridică 1la o inogalitate de .a;pti•tudini, de 257 avef'e şi ,chiar ·de ·educaţie ·intel·ectuaJ!ă şi mora:lă, - a ·opu-ne a<cestui .drept ·exigenta e g a ,l i t ă ţ i i, acea<; ba .ţine de ,jn­telectul goJ, care ia abstracţia, acest " t r e b u i e" al lui, drept ce-ea .ce ·e .rea!! şi raţiona!!. Sfera acea&ta a rparticu.larităţii, care îşi imprimă în sine universalul, păstrează în această identi ­tate numai .l'elativă !CU d, ,deopotrivă pa�rticularitaka na'lu­nală ca 1Şi pe -cea arbitrară, •şi în ,feilul acesta r·estul stării de

natură, trn si.ne. Mai .departe, ·ra�iunea Îmm1entă 'Sistemului trebuinţelor ·omene�ti şi mişcării lor este aceea .car,e ·co.ondo­nează această .sf.eră făcînd ·dintr ... însa un întreg organic de d�ferenţe (vez·i paragraful următor).

§ 201

Mijloacele variolte ,!a infinit �i m�şcarea 5n car.e ele 'se împletesc tot astfel .fără s.fâl'şit, ca ,să ISe [producă şi să 5e sohimbe unele ·cu ai)Jt.ele, se a ,d u n ă datorită runiversrulului să­lăJŞiuind în conţinutuJ ,J.or şi 1se :d e o ,s e ib e s ,c ,în m a s e g e n e­r a 1 ·e, astfel Jndt ansamblul ·Conexiunii 1se Jdezv.oltă al.căJtuind s i s t e m e rp a r t ,î -c u ,l a r e .de trebuinţe, .cu mij,loac-eile ,şi mun­cil·e respedive, 1CU modurile ·Lor de satisfacere IŞ.i cultura •teoreti­că şi practică pe car,e o presupun, - ,si·steme in care s.înt re­pal1tizaţi indivizii, - ,şi ·care constituie !distincţia 1S t ă .r i J ,o r s o c i a l e.

232

Adaus. Modul de a participa la avuţia generală este lăsat in seama fiecărei particular.ităţi a indivizilor, însă ·deose­birea generală în felul cum se particularizează societatea civilă are ·caracter necesar. Dacă prima ,bază a startului este fami,Jia, a;poi a doua o .constituie stăl'iJe sociale. Aceasta din urmă este atît de importantă datorită fapbului că .pers-oanele private, deşi egoiste, au necesitatea să se orienteze unele după altele. Aici se atilă rădăci.na prin care egoismul se ,leagă cu nniversalul, .cu statul, in .seama .căruia trebuie să stea grija ca legătura aceasta să Jie saHdă .şi skutornică.

§ 202

Stările soci&le ,se determină potrivit <COnceptului ca fiind : starea s u ;b s t a n ţ i a ,J ă .sau nemij.1ocirtă, 1Sl<trea reflex.iei sau f o r m a .! ă �i starea u n i v e ·r s a J ă.

§ 203

a) Starea s u h s t a n ţ i a 1 ă :Dşi are averea ·În produsele naturalle ale ip ă m î n t u 1 u i, .pe ·care ea î,l muiiKeş.te, un pă­mî-nt c<wabÎil .să devină pmprietate privată eXlalru.sivă, şi care nu îngăduie doar .a eXJPIIIOatare nedeterminată, d pretinde ,o prdu­.crare 01biectivă. F.aţă d.e aegă1ura muncii .şi a agonisir.ii de a n u .m ·i t e epoci fixe alle naturii şi faţă de falptul că produsUJl atîrnă .de des.fă.ş.urarea variabi,lă a iPmce.sului natural, s·oopul ajpi'Opiat al sati-sfacer.ii trebuinţei se preface într-o IP re v e­d e r e ·d e v i ,j ·t o r ; însă datorită -condiţii'lor, ·ea işi păstrează modalitatea unei su.bzistenţe mijloQcite .mai puţin de reflexie şi de voinţa proprie, şi deci, în genere, caracterul substanţial al unui etos nemij'locit, rezemat .pe I'aportul faaniJial şi pe .încre­derea T·eciJI>rocă.

Cu dreptate s-a văz.ut înceyutllll a:devăribt şi prima fun­datie a .statului in introducerea a g r i ·c u J 1t u r i i, atlături de

233

introducerea c ă s ă t o r i e i, - intrucît pr imul din aceste prin­cipii aduce cu sine [prelucrarea s-olului şi o dată cu aceas·ta •proprietaltea ,privată exd'lllsΕvă :(cf. § 1 70, remarca), redu­cînd viaţa rătăcit·oare a sălibati.cului care Îişi caută .în peregri­nări subzisknţa, la ·stabhhtatea drf'lptului privat ,şi Ja siguranta satisJacerii trebuintelor ; 'de acearsta se .l-eagă !limitarea rapor­tur�J,or sexuaJ!e la d.să!tO<rie, .ş.i, prin urmare, tran.s:formarea acestei legături ,într-·o a1l ianţă d u r ah i 1l ă, univer.s3Jlă 1n sine. Lot astfel, a nevoii .subioctive, in .g r i j a d e ,f a m i 1 i e, şi a posesiei, în <l! v e r e a f a m ·Î ,l •i .e i. hsigurarea, consdli,da­rea, durata ·sati•sfacerii ·trebuinţelor etc., - caraot.erel.e prin ca1'e aceste instituţii 1se .recomandă mai J:ntîi �, nu ·sînt alt- �u.t ceva de.cît forme ale univcr.srulităţii Ş<Î .întruchipări ale felului în care raţionallUJl, ;Scopul ultim abs01lut, �şi .man-ifestă valabi­lirtatea în aceste obiecte. - Ce poate .fi mai interesant pentru acecstă materie decît lă m u r i r i ,J e prÎd·enului meu onorat, d-l Creuzcr, tot atît de ingenioase pe cît sînt de erudite, -1lămuri.ri cupr·inse ICU deosebi re in volumul a ll rp a t r u l e a al Mif.(J!ogici şi Simbolicei sale -, cu privire l a sărbătorile, i.magin�le şi sanotuarele a .g r ·o n o m i ,c e ale celor veohi, care au avut conştiinţa introdUJcerii <t�g·rÎ.CUIIturii ;şi a insti-tuţiilor legate de ea, ca a unor acţiuni dhnine, şi J.e-au teons:rcra[ astfel veneraţia Jor .religioasă.

Faptul .că totuşi caraderul substanţial al acestei stări suf.eră modificări, din pantea legilor dreptului 1priva�t, cu deo-sebi re a exerciţiului j-ustiţiei, din partea învăţălffiiÎntului ,şi a cul turi i, şi tot a,.s.tfel a religiei, - nu în ce priv·�te c o n ţ i n u t u 1l s u b s t a n ţ i a -l , dar ,în ce priveş·te f o ,r m a şi d e z v .o 1l t a r ·e a r e H ·e x i e i -, este o urmare mai departe care s.e produce ,şi ,în cazul celorblie ,stări.

Adaus, în vremea noastră economia agricolă este practi­cată .şi 1n mod refilectat, 1ca o :manufactură, şi dobînd.eşte rus.tfel un caracter opus naturalită:ţii ei, un caracter pr-opriu stării a doua. Cu toate a'cestea starea aceasta 1primă va !Păstra ,tO'fldeauna

mai mult modalitatea vieţii patri�Fhale ,şi mentalitatea s.ubstan­ţial!ă a ateesteia. OmuJ!. ia aici .ceea ce ii �esot·e da�t şi ceea ce pri­meşte, cu un sentiment nemij,loci t, .este recunos.cător lui Dumne­zeu pentru ceea ce iii dă şi trăieşte cu increderea n'lligioasă că bunăta�tea .aceasta va dura mai .departe. Bunul pe care $1 pr i­meşte îi ·este ·Îndestulă!tor, el îl cO>lllSumă, <"ălci ii revine d-in. nou.

"'

MentaJitatea aoe<ffita este :s�lă, neindt'eptată IS!p�e dobîndirea de bogăţii : ea rpoate fi numită mentalitate a v ·e c h ,j i n o b 1 e ţ e, care ·consumă ceea .ce gă.seşte :În lfaţa ei . . ln .această 1Sitar·e, natura îndephneşte ,Jucrul principal, iar vrDedni.eia ,proprie �est-e faţă de

!:60 natură ceva 15nbondonat ; în starea a d'Oua .î.n sch�mb, toomai intelectul este esenţial}, iar rprodusu!l naturii nu poate ,fi consi­derat decît drept marteria1 .de .prelucraJt.

§ 204

b) S t a .r e a car·e se consacră i n d u s t r i e i are :în seamă prelucrarea rpmdUJ&UJlui naturii, şi pentru agoni·sirea mijloacelor de •sul>-'listenţă ea ·trebuie să recurgă 1la m u n •c a sa, 1la r e f 1 e­x i e şi la intel.igenţă, :precum .ş.i .să ţină esenţi<��l seama de nevoiie ş-i de mundle ·ceionlailţi. Ceea ce agoniseşte .şi ceea ,ce con­sumă, ea îşi datoreşte sie înseşi, propriei sale activităţi. Ocupa­ţia ei se deosebeşte la rîndul ei : în munca practicată în mod mai concret, pentru .satis.fa·cerea unor trebuinte izolate IŞi la cererea a�numitor indivizi, - c o n .d i ţ ,i .a m e ,ş t -e :ş u .g u ,J u i ; - în millsa g1ll)bwlă :de muncă mai ahsbractă, destinată unor tl'ebuinţe indiv,iduaJ!e, dar de ră�pîndire generaJlă - -c o n d i ţ i a m u n c i i d e f a b T i -c ă ; - ş.i ·În activitatea schimbului de mij:loace sin­gul<:l!re unele 1CU arltele, ·ou deo-sebire prin rmij·locirea instru­mentuJui univerrsad de schimb, banuJI, în care v-a�loarea aibstractă a tuturor mărfurilor Jşi a·re rewli:tat,ea, - c ·o n ld i ţ i a c o­m e r ţ u -l u i.

Adaus, Individul în s t a r e a i n d u s t r i a 1 ă contează numai pe .sine şi a·cest sentiment al! y,aJ!or-ii prop�ii stă în cea mai s.tr-însă 1legătură cu revendicarea nnei ·situaţii corespunză­toare dreptului. SimţăltnJîn:tul :l�bertă-ţii eyi ,ai ordinei s-a ivit d-e acee� cu deoseJbire în or<l!şe. Prima stare, ,în schimb, are puţin de g;îndit ,prin .sine : ceea c-e agoniseşte •este 1darul unei puteri străine, al naturii ; sentimentul acesta al dependenţei este la ea fadorul .prim, şi de aici decu11g·-e !lesne pentru om, pasivi­tatea lui, fapturi d el suportă tot ce i se intÎ111l1Plă : pr.ima stare

2. SOCIETATEA CIVILA 235

este de �ceea înclinată mai mu.U ·S!Pre ISUpunere, a doua, ma·i mult spre libertate.

§ 205

c) S t a r e a consacrată u n i v e r s a l u l u i se ocupă de i n t e r e s e 1 e g e n e r a 1 e, privind situaţia societăţii : de aceea ea trebui•� să fie scutită de munca directă pentru satisfacerea 261 trebuinţelor, fie prin avere privată, fie prin întreţinerea ei fără 1pll�tă, de -către statul care recurge .La sewiciiJ..e ,saJe ; - ,in felul ac-esta, interesUl! privat :la ea îşi găseşte satisfa·cerea în munca oi ,pentru universal.

§ 206

S t a r e a socială, ca particularitate care şi-a deV'enLt obiectivă si·eşi, se divide <UStfel, pe .de o trarte potrivit concerp­tului, :în di:fer.enţierile ,Jui generaLe. Cărei stări :Particulare îmă îi apartine, 1pe :de altă parte, i n d i v i 1d u .1, este un fapt .asupra căruia au influenţă ..firea, naşterea şi împrejurări,Je, dar în care :decizia uHimă .şî esenţială rămâne .o 1p i n ,j e i s u b .j e c­t i v e şi v ·o i n ţ e i <t r b i t r a r e p a r t i c u .l a ,r e, care îşj acordă în sfera aceasta dreptul cuV'cnit mcritului său şi cinstea sa, - astfel încît c ,e e a •c e se petrece .într-,însa în virtutea n ·e c e .s i t ă .ţ :i i i n rt e r n e, este în acelaşi :tinw m ·i j J o ,c i t d ·e v .o i n ţ a a r b .j t r a r ă şi se înfăţ�şează conştiinţei subiec­tiJve ca fiind .o.pera voinţ,ei swle.

Şi sub acest r�port iese la .iveală, în· ce priveşte princi­piul rparti.euilarităţii şi aJ voinţei subi·ectiv·e ai'bitraPe, ·deosebi­rea înt•re viaţa •pOilÎiti-că a 1lumii orient.a.Je �i a lumi·i occ.iden­tale, precum �i a lumi.i anti.ce şi a ·ceJ.ei moderne. Di·vÎ'.,;iunea întregului în 1stă.ri sociale s·e ,pro:duce in celle dintîi, este ade­vărat, o b .i e ·c t .i v d e .Ia � i n ·e, deo<lrece ea este f n � i n e

236

raţiona-lă, însă prindpiul pa-rticularităţii subiectiv·e nu îşi do­bîndeşte .într-�mel-e dreptul său, căci de ex. rflpartizarea indi­vizi,Jor În .s.tări sociale este �.ăsată Tegenţilor, ca în s tatul p 'l a­t ·o n .j c (De Rep., III, p. 3-20, ed. Bi:p., t. VI), sau ţine de p u r a naşt ere, ca în c a s t e 1 e i n d i c e. Nefiind astfel încor­·porată în of'ganizaţia întregurlui, ş.i rămînînd •Într-însuJ ndm­pă.ca·tă, partiwlaritate« subiectivă se manifestă, - întrucît ca moment esenţia'i ea iese totuşi la iveală, � ca ostilitate, ca corupere a ordine.( sociale (,v, § 1 85, remarca), fie rătstur­nînd-o, ca în statele greceşti şi în republica romană, fie, cînd aceasta, deţinînd puterea de constrîngere sau fiind autorita­tea rerli.gioa.să, se menţine. ca dt:1prava.re int·ernă şi degradare desă·vî·rşită, - cum a fost cazul întru.oîtva la L a c e d e m o ­n i e n i şi cum este astăzi, în chipul cel mai deplin. la 1 n z i. -Menţinută în:să de ol'dinea obiectivă în acord cu ·ea, 1şi tot­odată în dreptul ei, partiCUilaritatea subiectivă devine princi­piUl! care însufileţeşte întw·aga soc.ieta'te civirlă, dezvoWnd .adi­virtatea g1îndirii, meritul şi .sent�mentul de onoare. Recunoaş­t-erea şi dr�ptul ca aceea ce, Îln societatea civilă şi în stat. este necosar în virtutea .raţiunii să fie totodată m i j ,J o c i t rrl' e v o i n ţ a 1S u h i e c t i v ă, aoceasta consti.tuie determina­rea mai predsă a ceea ce îns-eamnă, cu deos·ehi·re pentru repre­zental'ea generaJă, l i b e r t a t e (§ I2 l ) .

§ 207

Individul 4i ·dă reaJ,itate numai ·întrucît el intră în e x i s­t ·e n ţ a f a p t i •C ă, aşadar în p a r t · i c u ·1 a r i t a .t e d e rt e r­m j n a t ă, şi ,prin aceasta Be !iJmitează, prin e x c l u z i u n .e, la una din :sferele ,p a r 't i •C u ,J a r e ale trebuinţei. Sentimentul etic •propriu acestui sistem este o n e s t .j ,t a •t e a şi o n o a r e a 'P r o­f e,s i o n aJ ă, străduinţa de a aj:tmge, şi anume din pmprie hotărîre, prin activitate, 2lel şi ab�litate, un membru

'al unuia

din momentele societăţii civ.ile, .şi de a se menţine ca atare, de a r&e .ingriji de �S-ine numai 1prin mij.Iocirea aceasta cu universa­Jull, precum .ş<i, În felwl acesta, de a fi r .e c u n o s c u t în pro­pria sa reprezentare şi în reprezentarea altora. M o r a l i t a t e a

237

îşi are locul ei specific in această sferă, în care domneşte reflexia �upra activităţii proprii, scopul trebuinţeJ,or 1particuJ:a.re şi al pms,perităţii personaJe, - a,cc.identalitatea \Sat�s:fa.cerii ac�tora făcînd tot a.�tfel din ajutorul întîmplător şi singular, o datorie.

Faptul .că individUJI se revoltă la l:nceJI>ut (adică rna·Î 263 ales in adoles-centă) împotriv<t �deii de a se .dedde pentru o condiţie socială pavticulară, priv.inrd a·c·easta ca Q limitare a V'ocaţiei sale pentru universaJI şi doar ca o necesitate e x t e-r i o a r ă, ţine de g1îndirea ahstractă, care se opreşte .Ia uni­versal, ş i deci l a ceea ce nu are realitate, .şi ,nu recunoaşte că pentm a e x i s t a î n f a ,p t conceptUJ! .În genere păşeşte la distincţia conceptului şi a realităţii lui, şi prin acc:asta la determinaţie şi ,partictlJlaritate (v. § 7), şi că numai astf,el el poate dobîndi r·ea.Jitate .şi obiectivitate etică.

Adaus. Cînd se spune că omul trebuie să fie c e v a, prin ac-easta: se înţelege că .eJ trebuie să a.parţină unei stări sociale anumite : căci acest ceva înseamnă că el este atunci ceva substanţial. Un om lipsit de -condiţie sociaJă est-e ·O ·simplă per­soană privată şi nu se .afilă în univ>ersalita:te re�lă. Pe ,de altă parte, individul 3ingular :se poate lua, În partticularitatea sa, dn'lpt universa,lul, şi 1poa.te socoti ·că, dacă ar intra într-o •con­diţie determinată, s-a:r ooborî la ceva mfer-ior. Aceasta vine din concepţia greşita că, atunci oî-nd ceva do.binde:şte o exj.stenţă 1n fa;pt, care îi e necesară, prin aceasta se 1limitează şi renunţă la sine.

§ 208

Pr.inci_piu! a<::es-tui .sis·tem al trebuinţelor, ca fiind particu­larita.fea proprie a cunoaşterii şi a voinţei, are în el universali­tatea fiintînd î n ş i p e n t r u s i n e, universalitatea l i b e r­t ă ţ i i , numai în mod a b •s t r a c t, aşadar ca drept la p r o­p r i e t a t e, care însă aici nu mai este doar î n s ,j n .e, ci în realitatea sa valabiJ.ă, ca oc r 'O t i r e a p r o p r i e t ă ţ i i prin e x e r c i ţ i u l j u s t .i ţ i e i.

238

B. EXERCIŢIUL jUSTIŢIEI

§ 209

R e l a t i v u 1 raportului de reciprocitate a trebuinţelor şi a muncii pentru .satisfacerea lor îşi are mai î'·ntîi r e f 1 e x i a sa i n IS Î ll ·e, :în gener.e în pe11sonall.itaka ·infinită, 1În d r -e rp t (ca dr{1pt a:bstrad). S�era acea:sta însă a relaHvUJlui, ca c u 'l t u r ă, eSite ea însăşi cea care dă d�eptUJlui e x ·Î ;s t e n ţ ă 1 n f a p t, spre .a fi r e c u n o s .c u t, ,ş t i u t şi v .o i t î n m o d g e n e­r a 1, .şi prin mijlocirea :faptului de a fi ştiut şi voit, să ai'bă vada­bi,Ii,tate ş.i realitate obiect-ivă.

Ţine ·de cultură, de .g î n d i r e , ca fiind conştiinţa sin­guJanlllui în forma univ•ersaWăţii, să i.a eul ca persoană u n i v e r s o 1 ă, esenţă în care t o ţ i oamenii sînt identici. O m u l <t r •e d e c .j v a -l -o a r e, f i i n d 1c ă e .l e s t e o m, nu fiindcă este iudeu, catolic, protestant, german, italian etc., - .conştiinţa acea·sta, pentru care ceea ·ce e valabiJ este g i n d u ,J, ar.e nesfikşită Înljportanţă ; - ea nu este greşită deaî't atunci d'nd, de pÎI1dă în ·c o .s 1m ·O IP (1 1! i t i s m, ea se fixează într-o poziţioc ca•r.e o ridi·că iîmpotriva y.icţii concrete a statului.

Adaus. Pe de o parte, prin sistemul particularităţii drep­tul devine o necesi,tate exterioară, ca fiind p.rotecţia particula­rităţii. Deşi d decurge .d.in concept, totuşi ol nu trece în ex�s­tenţă decit fiindcă răs,punde ·trebuinţelor. Pentru a avea gîndu� dr·eptu1ui, trebui·e >Să fi ,primit o educaţie a gî.ndiri i şi să nu fi rămas ,în -puml .sensihiJ , trebuie să arpJ1căm Jucruri-lor forma univ.enswl.ităti�, şi, tot asbfol, să ne indreptăm viata după un universal. Numai după ce .oamenii şi-.au născo·cit trebuinţe mttl­i�pl�e şi oîn.d dobîndirea acestora se Îlmpleteşte cu satisfacerea }{lr, numai a1tunci se pot alcătui J.egi.

§ 210

Reaiitatea obiectivă a dreptlllui constă pe de o parte 286 in f31ptul că fj} există penku conştiinţă, că el ·este c u n o 'S c u t

2. SOCIETATEA CIVILA 239

1n genere ; pe de <llltă parte, în faptul de a poseda !Puterea re<lJlităţii şi de a se i m ip u n e, şi rprin aceasta totodată de a fi ,c u n o s ·c u t ·ca u n i v e r s a l v a l a b i L

a) DREPTUL CA LEGE

§ 21 1

Ceea c e e�te dr·ept în s i n e este p u s Î n existenţa sa obiectivă, adică este determinat de g:înd pentru conştiinţă, şi este c u n o s ·C u t ca fi,ind ceea ce este dr<1pt rşi valabil, 1 e g e a ; în virtutea acestei determinări, drtifltul este drept ,p o z i t i v în genere.

A pune ,ceva .ca u n i v ·e r .ş a ,J , adi.că cr-J aduce ,la .con­ştiinţă ca: universal - ·Însemnează, cum se şhe, a g î n d i (d. mai .sus § 1'3, remarca, şi § 21 , .remar<:a) ; redudnd .astfel conţinutul la forma sa cea mai simplă, gîndirea ti dă d e­t .e r m ·i n a r e a sa ult�mă. Ceea ce effie drept dobîndeşte abia prin aceea că devine lege, nu numai f o r m a universalităţii sale, ci adevărata sa determinare. De aceea, cînd ne reprezen­tăm legiferarea, nu trebuie .să avem înaintea ochiJor numai unllll d·in mo.mente, acela că prin lege se dedaoră ceva dr.ept regulă de conduită, v.alabillă pentru .to�i ; ·ci momentul esen­ţial intern, inainte de cestălalt este c u n o a ş t e r e a c o n­ţ i n u t u l u i în u n i v e r s a 1 i .t a t e a lui d e t e r m i­n a t ă. Ohiar drt'1pturi1le c u .t u m i e r e (.întrudt numai ani­malele îşi au leg-ea în instinct, şi singuri oamenii o ,pose-dă ca obicei), conţin momentul de a exista ca g î n d u r .j .şi de a fi c u n o .s c u t ·e. Deosobirea lor, de legi, nu cons.tă deoît în ac·eea ·că ele sînt cunoocute într-un mod ,subiectiv .şi acci­dentaJ, d.e aceea ,ş,int pentru sine mai nedeterminate, iar uni­versalitatea gîndului este în ele mai turburată ; afară de acea­sta, cunoştinţa dreptului, pe o latură sau pe aha, rămîne în gooere ,proprietatea întîmplătoare doar a puţinora. Pret-en­ţia că datorită fonmei Jar, de a exiiSta ca o b i c e i u ·r i , ele ar avea avantajllD! de a fi trecut în v i a ,ţ ă, (- se vorbeşte U6 astăzi, de rulbferl, tocmai acol-o mai mul·t de v .i a ţ ă şi de

2.(0

t r e ·C .e r e a î n v ,j a ţ ă, unde e vorba tocmai de materia­l ul cel mai mort ,şi de wîndurile .cele mai moarte), este o iluzie, întrudt !Prin lfruptul că ele sînt rscrise şi adunate, Jegile în vigoare aJl'e unei naţiuni .nu încetează pentru aceasta de a fi şi ele obiGeiuri. Cind ·drC'lptur�Ie cutumiare ajung să fie adunat.e .şi stdnse la un iloc, - ceea ce tr-ebuie •Să se întrmple curînd i]a orice pC\:Por ajuns .chiar numai la o oarecare cul­tură -, atunci culegerea ace:tsta con:stituie re o .d u 1 de 1 e g .i, - care desigur, întrucît este o s�mplă culegere, se va caracteriza prin l i p s a ,d ·e f o r m ă a sa, pr·in neddermi­narea ·şi ilacuncle sa.le. El se va .deosebi de ceea ce merită cu ad.evărat numele de cod, cu deosebire prin faptul că a.cesta sesizează principiiie de drept şi le ex;primă 1pe ca1lea gîndirii în uni·versali•tatea l].or, şi ,prin aceasta, .in 'determinatia Jor. D ·r ·e p t u rl p .r o v i n .c i a l aJ A n .g ·l i ei, <Udică ·dreptul ei comun, se ,găseşte, cum se ştie, în s t a t u t e '('legi Jopmu­late), şi într-o aşa-numită leg;e n e rs c r i s ă ; legea aceasta nescrisă este de a-ltfel şi ,ea tot atît de scrisă ca celelalte, �i cunoaşterea ei poate .f.i .şi urmează să fie dobîndită doar prin lectură (cf. numeroasele in-cvarto pe care ea le umple). Ce monstruoasă încurcătură însă domneşte acolo, atit în .exer­ciţiul justiţiei cît şi în dreptul însuşi, ne spun cunoscătorii acestora. Ei oMervă mai aJles 3crnprejurarea că, întrucît legea aceasta nescri·să este cuprinsă ,În dc-cizii·le .curţi'lor lde justiţie �i al·e judecătoriilor, judecătorii s·înt 'În ·continuu chemaţi să l e .g i J e r e z e, �prin aceea că ei ,-.înt deopotri.vă t�nuţi să se mfere la auto.r.itatea predecesor�lor lor, care nu au făcut deeîrt 1să pmnunţe legea nescrisă, dar totodată ·şi liberi să n ll1 se refere la această autoritate, J.ntrucît ei :înşişi .au în ei ,Jegea nescrisă, şi .pe a-c·est temei au dreptul de a se pronunţa asJJtPra decizi�Ior anterioare, dacă ele s.înt sau nu în .acord cu această lege. - în faţa unei încurcături asemănătoare, care .se putea naşte în admini·strarea dr(lptului roman tîrziu, din autori:ta­tea atâtor vestiţi jurirS.c<msUJlţi deosebiti, a fost găsit .de către un împărat e:x.pedientu.l ingenios care poar.tă numele de 1 e g e a c i t a ţ i ei şi care introducea un fel de întocmire colegială, un .recurs la .erud iţii în .drept d e m u J t d e c e­d a ţ i, cu majoritate .a vocirlor şi cu un prez�dent (v. Istoria dreptului roman, de Hugo, § 354) . - A refuza unei naţiuni ..:i·vilizabe sau breslei juriştilor într-însa, competenta de a ::tkătui un cad de legi, - Î11rtrudt nu I])Oate fi vo-rba într-insul

1. SOCIETATEA CIVILA 241

de a alcătui un sistem de legi n o i în c o n t i n u t u l lor, ci numai de recunoaşt.erea oonţinutlblui JPrezent aJ. Uegirlo.r, în uni­versaJ,itatea ,sa determinată, adică de consÎiderar.ea Jui pe caJea g :î n d i r i i , cu adausul aplicaţiei .Ia particula-r, - ar fi una din cele mai mari ocări ce s-ar .putea duce unei naţiuni, sau acelei bresle.

Adaus. Soarele ca şi planetele au ş i ele legile lor, dar ele nu le cunosc : barbarii sînt cîrmuiţi de instincte, de mora­vuri, de sentimente, dar .ei nu au conştiinţă de acea-sta. Prin faptul că d're:ptllll se insti·tuie şi că el ·elste cunoscut, t.S.e înlătură tot accidentalul simţirii, .al opi:ni•ei subiective, forma răzbunării, a milei, a ogoi·smului, şi numai asdel işi .dobîndeşte dreptul deterrninaţi.a ser a�devărată �i ajunge la cinstea care i se cuvine. Numai trecînd prin disciplina înţelegerii el devine "apabil de univ·ersailitwte. Că în apl.i-carea .Je�hl<lr se ivesc co.Jiziuni, În care îşi are cuv:Înbul inteligenţa ju.d·ecătoruJ.ui, aceasta est.e o nece­sitate abso1ută, căci wltfel execuţia ar fi ceva cu totul maş�nal. Dacă s-a imaginat să se înlăJture coliziunile prin măsur::t de a .se lăsa multe chestiuni la simpla · <llpredere a judecătodlor, apoi o atare ieşire este mult mai rea, rintruclt caliziunea ţine 268 şi ea· de gînd, de conştiinţa cugetătoa·re şi de dialectica aoest·eia, în timp ce hotărîrea pură a judecătorului nu ar fi decît o de­terminare arbitrară. Se aduce de regulă în s,pri i inul .dreptUJ!ui cutumiar, argumentul că el esle viu, ·însă această viaţă, adică identitatea detemlinării cu subieotUJ!, nu constitui,e încă esenţa lucrului : dreptul trebuie să fie cunoscut pe calea gîndirii, e�l trebuie să fie el însuşi un ·sistem, şi numai ca: atare el poate să aibă valabilitate la natmnÎ'le civi,lizate. Dacă în t1mptd cel mai ncent s-a refuzat popoarelor chemarea de a legifera, apoi lucrul acesta nu este numai o ocară, ci conţine absurd.itatea că în faţa mulţimii nesfîrşite a leg}lor prezente, nu se acordă indi­vizilor nici măcar înc-rederea în carpacitatea lor de a le aduna într-un sistem oonsecvent, şi aceasta tocmai cînrl. s�stematiza-rea, adică ridicarea la universal. este tendinţa nesfi�nşită a ·tiliiJJHlllui. Tot astf{'l!. ·culegeri de decizii, -cum se găsesc în Corpus juris, au fost socotite preferab�le unui co-d de 1legi prelucrat Jn sensul cel m<lli gener3<l, deoarece în ashf.el de .deci.zii se mai păstrează încă o oarecare parti cularitate şi o amintire i·sklrică, la care nu se voieşte să se renunţe. Gît sînt de re1e <l!Stfel de culegeri arotă -suhci·ent .praiCtica dreptului eng:lez.

242

§ 212

In ·identitatea aceasta a c e ea 'C e e . s te in s i n e ş i a c e e a c e ·e s t e p u tS ( gesetzt}, nu are obi.igativi:tate ca d r e IP t deaît ceea 'Ce este 1 e :g e pusă (Gesetz). ÎIJJtrudt faptul de a fi pus constitui·e latura existenţei în fapt, 1n care poate interveni ş i reccitd.ontali-tatea v;oinţei arbitrare tŞi a altor particularirtăţi. de a·ceea, ceea ce ·este lege [pOate fi încă deosebit în conţjnutul său de aceea ce e-ste di'ept în sine.

De aceea, în dre:ptuJ pozitiv, ceea ce este c o n f o r m l e g i i este ·Îzvoml cunoa.şrterii a ceea ce constituie d r e p t u l , adi.că, în fond, a ceea ce este p o ,t r i v i t j u s t i ţ i e i (was Rechtens ist} ; - .ştiinţa po:uitivă a dr,eptului este in a<eest sens o ştiinţă istorică, av.înd ca princ�piu al e-i autoritatea. Ceea ce mai .poate interveni, pe deasupra, arparţine intelectUilui şi priveşte ordinea exter.i.oară, stnîn:gerea împreună, consecventa, aplicaţia ulterioară et.c. Oînd intalectwl se amestecă în natura lucmlui insuşi, se v�ede din teoriHe, .de piMă, a.le dreptului ,penal, la ce rezultate îJ duce raţionamentul său din kmeiuri arbi,tmre. - Dacă, 1pe de o parte, ştiinţa ;pozitivă nu are numai dre:ptul, ci şi dartoria necesară, .să deducă atît procesele .istorice, cît şi apLicatiile Ş'Î di,stincţi�le ,determinărilor pozitive ale dreptului, ·în toate amănunt·ele, din datel·e ei, şi să arate con&ecvenţa lor, totuşi, pe de arltă parte, ea nu trebuie să se mire în chirp 'abso'iut că se pune întrebarea dacă. după toate aceste dovezi, o determinatie de drept este r a ţ i o n a 1 ă, -oricît ar socoti ea această intrebare drept o c h e s t i u n e s t r ă i n ă de �preocll!păl'ile ei. - Gu priv.ire !la î n t e a e g e r e, compară § 3, remarca,

§ 2 13

Dreptul <care trece î n existenţa fruptică m a i intii prin fo11mă, !prin faptul că este pw ca lege, intră de asemenea şi

potrivit c "O n ţ i n u t u 1 u i, ca a p l i c a ţ i e, in relatie cu m a-

2. SOCIETATEA CIVILA 243

t e r .i a l u 1 raportur.ilor şi fclurilor ,de proprietate şi de con­tracte, care în tsocietaiea civi,lă se im:lividuaJiZiează şi se împle­tesc la infinit, - mai dflparte, cu a·ce:la al r<li)Jorturilo.r etice

bazate pe 'sentime.nt, -pc dragoste ş.i încredere, - totuşi a:l aces­tora numai în măsura în care ele privesc la!tura dreptului ab­stra.ct :(§ 159) ; latura morală, şi ;comandaanentele morale, întrucît ele privesc voinţa şi subiectivitatea în particularitatea ci cea- mai proprie, nu pot fi obie-ct aJl 1leg�ferării ,pozitive. Alt material .furnizează drepturile şi datoriHe decurgînd din îtnsăşi administrarea justiţiei, din stat eic.

Adaus. în ce priveşte raporturile mai înalte ale căsăto- llio riei, iu:bir.iî, reJi,giei, ale statului, în ele nu pot deveni obieot de I.egiferare decît laturile -care, potrivit naturii lor, sint ca.pa­bile să aibă Î!n .sine .exterioritatea. Totuşi .legislaţia diferitelor popoare prezintă aici '0 mare de()Sebire. La Ohinezi de ex. este lege de stat că !bărbatul trelbuîe să."şi iubească mai mtilt prima soţie, d.ecît pe cellela:lt.e femei pe care Le are. Da�că ·es-te dovedit că a făcut contraml, el este pedepsit cu bătaie. Tot astfel se 'gă:ses.c în aegiuri mai voohi multe prescripţii ,privitoare la fi,de­litate şi onestitate, deşi acestea ,sînt inadecvate natur.ii legii, d.eoarece de cad cu totu.J pe latura internă. Numa·i în ce pri­ve.şte jurămîntul, unde aucrurile sînt puse pe seama conş-tiinţei, onestitatea şi fDddliotatea trebu!e luate :în consOClea-are, ca apar­ţinînd substanţial-ului.

§ 2 14

În afară d e <llpilicaţia la p a r t i .c u rl a r fapturl d e a fi pus ca lege dă dreptului p o s i .b i 11 i t a t e a rl e a fi a p � i c a t la c a z u l s i n g u l a r. Cu aceasta el p�eşte 'În !Sfera canti­tativului ned.eteruninat IPrÎn concqpt (a cantitatLvuO.ui rpenh·u sine, sau .ca determinare a valorii. în schimbul dintre cev:a ca'li­tativ şi alt<:eva calitativ). Determinaţia ronce;ptului [>Une nu­mai o 1ÎI11lită generală, înăuntrurl căreia rămîne 1ncă loc pentru

244

o mişcare înlr�un rSens şi 'Celălalt. Aceasta însă trebuie între­ruptă, ca să se <fjnngă la realizare, - incit în felul acesta inter­vine o decizie ·care înăuntrul acelei rlimite este accidentală şi arbitrară.

În această î n .g u .s t a r e (ZusjJilzung) a universalu:lui, nu numai Ia particularităţile, ci la singularizare, adică la a p l i c a ţ i a n e m i j l o c i t ă, in ea cu deosebire stă natura pur p o z i t i v ă a l e g i i . Nu se poate determina pe cale r :t­ţ i o n a l ă, nici decide prin simpla aplicare a unei determinaţii luate din concept, dacă penb·u o contravenţie .se cuvine o pede�psă corporală de 40 de lovituri, sau una de 40 fără una ; nici dacă o pedeapsă bănească .de 5 taleri, sau una de numai -1- laleri şi 23 de .gwşi este ·cc::t dreaptă ; .şi tot aşa, dad se cuvine o .pedea,psă cu ·Închisoarea de un an, sau numai de trei sute ş'aize-ci şi patru de zi.le, .sau de un an şi una, două sau trei zile. Şi totuşi, chiar o lovitură mai mult, un taler sau un groş, o săptămînă, o zi de închi�So::rre mai mult sau mai putin, comtituie o nedreptate. - Raţiunea însăşi este cea care recunoaşte că accidentalitateZI, contradicţia şi aparenţa îşi au s�era şi dr�ptul J.or, î .n s ă 1 i m i ,t a t e, şi ea nu se trudeşte .să wplaneze astfel de contradicţii şi să le reducă la justitie ultimă ; ceea �ee rămîne aici este singur inten�sul r e a 1 ,j z ă r i i , interesul să se ajungă in genere l.a determi­nare şi deciziune, - oricare ar fi (înăuntrUl! unei ,Jimite) mo­dal Î-n care s-ar face aceasta. Decizia acea·sta a�p:trţîne certitu­dinei formaile de sine, subiectivităţii .abstracte, care nu a're al•tceva ode făcut decît, î n ă ·u n .t r u .J a C ·e il e ·i 1 i m i t e, să se oprească şi să decidă, numa:i pentru .ca .să fie decis, - sau să recurgă la temeiuri - m acela al unui număr ,r -o t u n d, sau poate al pref.erinţei .pentru numărul ..J.O mai puţin unu. Faptul că legea nu 1preci�ează d-eterminati:t .ultimă pe c:trc o pretiillde ·reailitatea, ci lasă judecătorului să o hotărască, limitându..,l ,numai ,printr-un minimum şi un maximum, nu schimbă cu nimic lucrul ; 'Căci acest minimum şi maximum este el însuşi un atare Jljumăr rotund şi nu interzi1ce ca o asemenea decizie finită, J)Ur" pozitivă, să fie luată a,poi de judecător, ci îi aco11dă această lat�tudine, cum şi est·e necesar.

245

Adaus. Există esenţial o latură în legi şi în exerciţiul justiţiei care >C·onţine o contingenţă şi care constă în aceea că legea es.te o determinare uni,vensală care trebuie aplicată la cazul singu!ar. Dacă ne-am pronunţa împotriva acestei CQn- 27ll

tîngenţe, nu am face decît să eXlprimăm o ablstracţie. Laturao cant1tativă a unei pedepse nu poate fi de p�ldă adecvată nici unei determinări conceptuale, şi oricare este decizia. pe latura aceasta ere rămîne totdeauna o decizie a11bitrară. Contingenţa a•ceasta î:nsă esk ea insăşi necesară, şi ciilJd, pornind de aici, se argumentează de p-i1ldă împotriva unui cod de legi in genere, că fll nu este desăvîrşit, atunci se u�tă tocmai latura pe care nu se poate ajunge la desăvî1�ş ire, şi care de aceea trebuie luată aşa cum se găseşte.

b) EXISTENŢA IN FAPT A lEGII

§ 2 1 5

Obligaţia supunerii faţă -cJ..e Jege implică, î n virtutea drep­tului conşti.inţei-de-:sine (§ 1:3:2, cu r-emarca) , necesitatea ca Jegj.}e să fie aduse la c u n o ş t -i n ţ a g e n ,e r a l ă.

A atîrna- legi,le, cum făcea D i n y ,s i u ..s T i r a n u I, atît tie sus încît nici un cetăţean să nu le poată citi, - sau a le înmormînta în �paratuJ v:ast al căr��lor erudite, a;l -cule­geri-lor de decizii, de judecăţl şi Qpinii diverg-ente, cutume­etc. şi pe dea6upra, Jntr-o lim:bă străină, - astf�l încît cunoarterea dreptului în vigoare să nu fie a•ocesi.bilă decît celor care s-au instnuit în această materi,e, - constitui.e una şi aceiaşi injustiţie. - Gînmuiborii care au dat p01poametlor J.qr chiar numai o culegere infmmă, ca Justim.ian, cu a�tît mai mult un d r .e p t ,c i v i :1 ,sub formă de -cod -ordonat şi preci·s , au devenit nu numai cei mai mari binefăcători ai ac-estor po,poare, fiind .lăudaţi de ele cu rocunoştinţă, ci ei au înfă'Ptuit .prin aceasta :şi un mare a- c .t d ·e d r -e p t a� e.

Adaus. Breasla juriştilor, care posedă cunoştinţa parti ­culară 'a leg�lor, o păstrează ade.sea ca monqpol ari ei, şi celui ara

246

care nu este de meserie nu îi este ,îngălduit ,şă-,şi dea părerea. 'liot aşa fizicienii au luat teoria lui Goethe a cul<OrHor în nume de rău, fiindcă el nu e�a de meserie .şi ,pe dea:>upra era şi po-et. Dar tot a�tîi de puţin cît are cineV'a nev-oie să fie cismar, pen­tru a şti dacă ghetele i se .potrivesc, to-t atît de puţin .are el nevoie, în genere, să He de meserie, pentru a avea cuno.ştinţă de lucrurile �e inkres general. Dreptul priveşte Hbertatea, ·oeea ce are mai divin .şi mai stînt în el omul, aceea 'ce, devreme ce urmează să devină pentru el ·o obligaţie, trebuie el ,Însuşi să CUOOJ.S1Că.

§ 2!6

Pentru codul oficial de legi, pe de o parte trebuie pre­tinse detenminări universale s i m ,p 1 e, pc de altă parte naotura m a t e r i aJ u l u i f i n i t duce h .d-eterminare fără sEîrş.it. Sfera legilor trebui·e pe ,de o pal'te să fie un tot t e r m i n a t, închis, pe de aHă ·parte &ubzi,stă nevoia continuă de noi determi­năJr.i legal·e. Deo<fl'ece antinomia aceasta însă cade ,în s p e c i a­l i z a r e a principi�lor genemLe, care răm1n neclintite, droptul la un wd complet răllliÎne tdeci neatiiJJs de ea, ca :şi cerinţa ca aceste principii silmp'le univ-ersa.le să poată fi Sf'lsizate pentru sine, .separat de !iJle<:ia:lizare.:f lor, .şi să se poată formula '<:a atare.

Unul din pr.incirpalele izv.oare din ca�re decurge com­_plicaţia legiferării este faptul că in instituţiile originare con­tinî.n:d o nedr.f1ptate, şi deci aVlînd caracter pur istorOC, pătrun­Ue cn timpul .raţionalul, a ceea ce este just în şi pentru sine ; -cum am rema<!'cat mai sus (§ 180, r·emarca) cu priviu·e la instituţiile romane sau Ja dreptul vechi feudaJl ek. Este însă esenţi·al să înţelegem că însăşi natura materiaJului f·init aduce cu sine urmarea că a�plicarea la el, fie şi a determina­ţi.ilor ,\'n şi pentru sine ra�ţionale, a detePminaţi�lor uniVer­swle în !Sine, duce la rpl'ogresul la infinit. - A pretinde de la un cod de legi ca 1el să fie absolut com{llet, terminat, să nu mai fie capa!biJl ,să primească o determina·re mai dejparte, -o .pretenţie •Care este mai a.lcs .o boală n e m ţ ·e a s 'C ă, - .şi,

2. SOCIETATEA CIVILĂ 247

din motivul că el nu :poatte fi tenminat î-n acest ahip, a-1 �Ill!piedica să dev.ină ceva aşa-zi1oînd nodosăv:îr.şit, adid. în fond să devină o realitate, înseamnă a nu cunoaşte natura obiectelor finite, cum ·este dre;ptul .privat, - ca ,fiind obi.ecte în care aşa-;numita desăvinşire stă în p r o c e 1S u 1l i r11 f ,j n i t a l <t p r o x i m ă r i i, - şi a nu recunoaşte deosebirea uni­versalului raţiunii de universalul intelectului şi de a p ! 1 c a­r e a acestuia .la materialul mergînd la infinit al finităţii şi singularităţii, - Le fJlus grand ennemi du b i e n c'est le m z e 11 x, - este expresia adevăr atei judecăţi sănătoase a omului, în faţa zădărniciei intelectului care se pierde în motivări �i în reflexii.

Adaus. Completudine înseamnă strîngere completă a tutu­ror datelor singulare aparţinînd unei sfere, şi în înţelesul acesta, nici o ştiinţă .şi cunoştinţă nu poate fi completă. Cînd deci se spune despre filozofie, sau despre o ştiinţă oarecare, d ar fi necompletă, nu e departe credinţa că trebuie să aştep­tăm pînă ce ea s-a ·completat, căci s-ar putea ca tocmai ce este mai bun să î i lipsească încă. Pe calea aceasta însă nu se duce nimic mai departe, nici geometria, care pare încheiată, dar :în care apar totuşi determinări noi, nici filozofia, ·Care fireşte are de a face cu Ideea universală, dar care totuşi poate fi mereu mai departe specializată. Legea universală a fost de totdeauna cuprinsă în cele 1 0 porunci : a nu stabili ca lege porunca : să nu ucizi. pe temeiul că un cod nu poate fi complet, apare de­sigur ca o absurditate. Fiece cod de legi ar putea fi şi mai bun decît este : fireşte, îi este :îngăduit reflexiei frivole să afirme aceasta, întrucît ce e mai minunat, mai înalt şi ma1 frumos poate fi gîndit ca şi mai minunat, şi mai înalt, şi mai 275 frumos. Totuşi un pom bătrîn şi mare îşi întinde ramurile mereu mai departe, fără ca pentru aceasta să devină un pom nou ; şi ar fi o absurditate să nu vrei să plantezi pomi, în aşteptarea ramurilor care ar putea să le crească.

§ 2 1 7

Aşa cum Î n societatea civ�lă .drflptul î n s i n e devline 'lege, tot astfeU existenţa faptică, mai lliainte n ·e m i j d o e ,j_ t ă şi

248

a b s t r a c t ă, a dreptului meu individual, se preface în sem­nificaţia recunoaşterii lui ca existenţă faptică înăuntrul voin\cl şi cunoştinţei generale exis�ente. Achiziţiile şi actele care prive8C proprietatea trebuie întreprinse şi prevăzute de aceea cu f o r m a care le conferă acea exi.stenţă faptică. Propr·ietatea se ba.z·ează astfel pe c o n t r a c t şi pe f o r m a 1 i t ă ţ i 1 e care-i servesc de dovadă şi îi dau valabilitate judiciară.

Moduri,Ie originare, :a.did nemij1locite, de achiziţj.e şi t�tlurile •re�peotive {§ 54 .şi urm.) .sint ,în fond !Înlăturate, ln .societatea .civilă, şi intervin doa.r ca ac6d.ent.e :sin,gu�!ar·e .sau ctt momente limirtabe. - Numai 1pe de01parte .sentimenhhl, care rămine cufrmrdat 'În stllbiectivitabe, 1şi rpe lde altă parte re­:f.lexia, -care nu dt'1.pă.şeşt.e a.bstra'Oţia .esenţiarhtăţillor ei, con­damnă for.matlităţiie, - pe care rfireş-te, tla .r3ndul său, inte­lectul .hpsit de v'iaţă le poate ·opune .rig�.d �ucruriJor 'ŞÎ inmulti l a nesf,i:rş�t. - Stă de a1ltfel Εn ânsu.şi mersllll culturii ca·, priu muncă î.ndel()Jngată şi grea, ea să trea'Că de ila 1forma sensi­bilă ·şi nemijJ.odtă a unui conţinut, la f.orma gîndul ui .său, şi astfel la o expresie simplă şi adecvată lui, - aşadar. ca în sta­-diul unei CUJbturi juridice a.fiJ.ate abia la ince:put , .s-flletmnităţi:k şi ,fmmalităţ�le !Să fie de o mare amănunţime ·şi ,să ·fie ,sQ,cO­tite mai degrabă drept 1ucruJ însuşi, deaît ca .-semn a•l ·a:ces­tuia, - de 111nde şi vine fatptul că în drep1HI roman .au fost păstrate o murl<ţime de di,s,pozitţii şi ma i aJ.e.s de eX'presiî ipiro­venind din .solemnităţi, fără a fi ,înlocu:te prin determinaţii arie gîndirii .şi prin expresia adecvată a acestora.

Adaus. Legea es·!·e dmptu1l, pus pentru aceea ce el era ·îa sine. Eu rpos.ed •ceva, am o ipi'Otpri.etate, pe care mi-am .îrumşit-o găsind-o făd ,stăpîn : ea trebuie acum, IÎn p.lus, ·să fie recuniYs­cută ·Ca fiind a mea, ·să fie pusă ca atare. De acce:::t &n wciet:::t te intervin f o r ma a i t ă ţi în -ce prirveşte !Pro,prietatea : . se pun IPÎetre de hotar, ·ca ,semne -pentru recunoaşterea ei ·de către alţ.ii ; se instituie cărţi ipot·ecare, certi.Hcat'e !de proprietate . Cea mai mare parte ca propri etăţi i este in .soci.etaica ·c îv i,!ă pc bază de contract, fonmaHtăţile a•cestuia fi�nd fixe şi .determinate. Aceste formaliităţi IPOt trezi Hlpulisie, se .poate socoti că ale există nu­mai ca 1să procure bani autorităţi·lor ; e:le pot fi comider:::tte

2. SOC!li.'TATZA ClVn..A 249

chiar 1ca ceva j ignitor .şi ca ,semn al .lips·ei :de ancred·ere, ·.intrucit nu 1s-ar rmai •recunoaşte :dictonul vechi "un om, un ICUVIÎnt" : dar es.enţialul formei stă •În ·cerinţa •Ca •ceea ce este drept în sine să fie şi pus ca a·tar.e. Voinţa mea este voinţă .ra\iunală, ea .a:rc valabilitate, şi această vailabilitate trebuie .•să fie ·recuno.scută de celăblt. Aici .aşadar subiedivitaJtea mea şi ac·eea a celu�laJlt tre­buie lepădată şi voinţa .trebuie 1să dob!.ndească o rsiguranţă, o stabi1litate .şi o obi.eotivitate pe care ect IliU .o poate dştig.a dedt prin formă.

§ 2 1 8

întrucît iprOip-ri.etatea şi ,perS{)naJlitatea rposedă ,în societatea civilă recunoa�tere legal ă ş.i vBJlabil·itate, c r i m a nu mai ·este doar leza:r·e a unui i n f i n i t - s u h i e c t ,j v, .ci a •lucrului g ·e n e r a 1, a •lucrului public, care rpofledă o existenţă sta;billă şi sol�dă în sine . .Ajparc ·cu aceasta punctul de vedere .al ip e r i-c o ,l u l u i pe care-1l prezintă Q acţiune pentnu ·societate, punct de vedere .pr.in 1Cal"'e, pe de o rparte, .gravitatea ·crimei .este mă­rită ; pe de altă paortc însă, ajunsă .la siguranta ·de sine, socie­tatea scade i m p o r t a n ţ a exterioară a ofensei şi de.sthide m

drum unei mai r:mari indulgenţe în r�resiune.

FaptUl! că în ,f i e c e membru •al 1so.cietăţii 1SÎnt •lezaţi t o ţ i ceilalţi, nu .schimbă natura crimei, 1Î.n. .concf:!ptul ei, rei pe latura .e x ·i s t e n ţ ·e i exterîoar.e ·if 1lezării, cau.e atinge acum 'concepţi:J. şi conştiinţa societăţii civirl-e, nu numai exis­tenţa faptică :1 •celui nemij,laci,t leza·t. În timpurile ·ero�lor (vez:i tragediile ·celor vechi), ·cetăţenii nu .\Se ISocoteflc lie:z:J.ti prin crimele {Pe .ca,re membrii caselo0r regale ,J.e comit unii împotrÎ\'a celonlalţi. - întrucît crima, 1Î n 15 i n e o ofensă infinită, trebuie, ca ·e x i s t e n ţ ă ,f a .p t i c ă, .să ,fie măsu­rată după distincţii 1calitative şi cantitative {§ 96), - ·Ceea ce se .defineşte esenţial ca r e p r e z e n rt a r e 1şi 'C o n ş t i ­i n ţ ă a v ·a .l a b i :l i t ă ţ i i .J e g i 1l o .r, - p r i m e j d i a p e n t r u 's o c i e t a t .e a c i v i 1l ă ·este astfel o determi� nare .a ,măr�mii .crimei, .sau, de �emenea, u n .a 1din ldeter­minaţiile cei ·cali-tative. - Această calitate IÎinsă, ·sau măuWne,

::!50

este variab�lă după .s i -t u a ţ i a societăţii civille, ,şi �o aceas.tă situaţie rSe a�lă, atit ?nklr·ewtătirea de a pedepsi lf.urtul ·cîtorva gol.ogani •sau al unui rm·orcov, au �moartea, cit ,şi a1ceea de a lPedepsi un furt de ·a ,sută IŞÎ mai 1multe mi mai mare, w Q !Pedeapsă iblaj ină . . Punctul de vodere a1l peri,oolului !Pl'ezentat ·pentru 1societatea civiiă, •Care pare ,să agraveze 'crirrnele, este dlil111JPQtr-�vă ,el acela .cawe tndulceşte rped<jpsirea 1lor. De ,aceea un cod .pena·l :ţine cu deosebire de timpul :lui ş i ide situaţia societăţii .civi1le din acel timiP.

Adaus. ·Impreju�·area că crima ·săviÎnşi:tă 1ÎJnjpotriv.a .socie­tăţii apare ma:i mare şi totuş i este ,pedepsită maoi hlrînd, !Pare .să in}lplice o contradicţie. Dacă :ÎillSă, ·p-e lde o parte , ar fi ·CU

�s Oflputinţă pellltru ,so-cietate ·ca ea .să 1l.ase 1crima ne;pedepsită, fiindcă aoeasta ar insemna că ,ea este .pusă w ·dr.ept, totuŞii, de oai'ece .societatea este •sigUJră de 1sine, crima nu ·e.stc .în !faţa ei decit un fapt •singular, ceva trecător şi izolat. Prin ,stabi litatea societăţii ,însăşi oerima dobîndeşte situaţia a 'ceva doar :subiectiv, care pare izvorît .nu atît din vointa re�lectată, cît .din .porniri ale naturii. in virtut·ea acestei .opinii •crima dobî.ndeşte o califi­car·e mai :tngădui.toare 'Şi pedeapsa devine astfdl :şi 'ea mai htîndă. Gînd societatea este ,incă şovăitoare în -sine, trebuie :prevăzute exemple pe calea .pedepselor, căci pede�psa este ea însăşi IUTI exemplu b faţa exemplului crimei . .Cînd 'însă :societatea este consoHdată ,în sine, primejdia .cri:mei ·este atit d.e :s.l.ahă :Înc.Îit ş.i s�primarea ei trebuie ·să urmeze aceeaşi măsură . .Pedepsele as­'Pre nu s:înt aşwdar în .şi :pentru :sine ·ceva nedrept, 'Ci ele stau :in raport cu :situaţia vremii : un cod !Penal nu :poate lfi vwla'bil ,pentru toate timpurile, iar (;rimele ;sînt •exirstenţe Î:luZ'Orii, ·care pot atrag.e idlllpă sine .o represiune rmai :mare :.s.au mai mică.

t} CURTEA DE JUSTIŢIE

§ 219

Dreptul, 1ntrat ·SUJb forma .legii Sn existenţa 'fa�pti'că, este pentru sine, ;se ,afilă de 1sine stătător tn ,faţa v <1 i n ţ e i şi o p i­n i e i p a r ,t i c ru J a r e -a�SUjpra dreptului, ,şi urmează să se illm-

2. SOCIETATEA CIVILA 251

pună ca u n i v e r iS a J . Ace31Stă r ·e ,c u n o ,a .ş t e r e ,şi �r e a­,} i z a r e a ldnwtuilui ·În cazUJl part·iculaT, fără -i.nter·venţia simţirii subiecti.ve a �interesului lP a r t i -c u l .a .r, 'cillde Sn ·sarcina unei puteri publice, te u r t e a :d e j U IS t i ţ i e.

Ori.gina ·istorid a ,funcţiei j w:iecător.ului IŞÎ a •curţii de justitie ·a putut avea �orma ·r�portului IP<rlriarhal, :sau ·a :unui ad .de constringere, \SaJU a ,JLberei alegeri ; pentru conceptul lucrului însuşi aceasta este indiferent. A 'Socoti introduoerea 2� juri·s.dicţiei ·de către .principe şi .guvernămint.e 1Ca un fapt ide mmplezenţă arbitrară ·.şi de pură graţie, a.ş<r cum ,face d o m-n u :1 v o n H a 1 •1 e ·r ��în a sa .·Restamare a ştiintci statului) d.ov:edeşte rlipsă de g;în:dire, ·Însemnează a nici nu bănui că în lege şi în stat .este vorba .de faptUJl că instituţi�le lor, ca raţionale ·În gemwe, ,sînt .în ·şi 1pentru sine neces<�:re, IŞi ·că forma cum au ,Juat naştere ·Şi cum au ,fo,st introduse nu este în d·is-cuţic, dnd se .cercetează temeiul raţional al rlor. - Ce­lălalt .eXJtrem faţă 'de acea�stă 'părere .este 1concep.ţia .rudimem­tară după care exerciţiul justiţiei ·este �considerat -ca: fi ind , întocmai .ca lj)f' hm,pul :dreptului .pumnului, un act <le vio­lenţă neîngă:duită. asu,pri.r.e a !libertăţi i :şi despo tism. Exer-ci­ţiul justi(.iei trebuie consi<lerat :deopotrivă ·ca datorie şi ca drept aJ ,puterii' publice ; eli are .tot atît de :puţin h hază bu-nul plac al ·indivizilor de ·<! ·incr.edinta sau nu acc::tstă :sar­cină unei puteri anc�.mite.

§ 220

Dreptul 1mpotriva 'crimei, sub forma r ă z b u 111 ă r i i

(§ 102), .este drept numai 1Î n ·s i n ·e, nu :in forma jllStiţiei , adi.că 1În -existenţa ·lui d nu �este just. In ,hr.cUl !Părţii lezate in­terv·ine ru n i v e ·r !S a il u :l 1lezat, care ,posedă rtn ourtea 'de jus­tiţi.e realitate fProprie .şi preia unmărirea cyi rrewr�mare<! <Crimei : ai:easta încetează astfel} să mai fie doar .răscumpărare s u­h i e c t i v ă şi accidenta�lă ,prin �:răZJbunare 1ŞÎ 1se trar.ttS'formă în adevărată :î�ăca:re .a rdreph�lui 1cu sine î-nsuşi, ·în 'P e 1d e a p s ă,

252

- ,sub raport .obi.ectiv, .ca Împăcare a 1 e g i i, ·care [prin supri­marea crimei <'ie restabileşte pe •sine ·Însăşi �i bSe r ·e a l i z e a z ă astfel a v a � a lb i 1 ă, iar ,sub -ra.portul subiectiv .al criminalu­lui, .prin faptul că e :vorba •de ,J e g e a 1! u i , .c u n o s c u t ă d e e l 1şi :v a 1l a b i :l ă [pentru el 1şi 1p e n t r u p r o t e c ţ i a 1 u •i, - în apl icar-ea J·egii ,împotriva sa, el însuşi găsind astfel

:'.SO satisfacerea dreptăţii, o acţiune a p r o p .r i u 1 u i său principiu.

§ 221

Membrul societăţii civi.le a r e d r e p t u 1 s ă . s t e a î n f a ţ a j u .s t i ţ i e i , !Ca •ŞÎ ,d a t o r i a ·de a s e i n f ă ţ i ş a î n a i n t .e a •c u r t i i şi de a-şi ,dobîndi dreptul contestat nu­mai .de la ·curtea lde j•ustiţie.

Adaus. Deoarece ,fiece individ are dr(1ptul de a 1st<t în faţa j ustiţiei, el trebuie să şi .cunoască legile, căci altfel acest privilegiu nu i-ar serv1 la nimic. Dar individUl a'fe şi datoria de a se infăţişa inaintea j ustiţiei. în oarînduirea -feud�lă, cel puternic ad-esea nu .se înfăţişa, .sfida -curtea :de justiţie IŞÎ trata ca nedrept .din rpartea curţii să 'Cheme p-e cel puternic ,înaintea ei. Acest-ea lnsă .sînt ,situaţii ca•re contrazic ceea .ce {rebuie să fie o curte 1de justiţie. 1n timpul din urmă, principele insuşi este obligat să recunoască .în treburile private auloritwtea curţi­lor de j ustiţie asupra ,Jui, :şi de obicei, ·în •statele 1lihere, proce­sele sale .sînt pierdute.

§ 222

În faţa curţilor de justiţie, 1dreptul ia o det-elimÎnaţie .nouă : el trebuie ,să ·fie d e m o n s t r a b i l. P r o c e d u r a j u .r i­d i c ă pune părţile ,în -situaţi<t de a--şi valor�fi.ca pr-obele şi <te­meiurile ju6di•ce, de a face ou 1putinţă judecătorului să ia cunoştinţă -de cilestiunc. .D e m e r :s u r i J e a.cestea s 1 n t •e 1 e î n s e ş i ·d r ·e .p t u r ·Î, .aşadar cursul 1lor trebuie 1să Jie ldeter-

253

minat prin �egi .şi ele cons-tituie o rpaDte esenţiad.ă �n :ştiinţa teo ­

reti.că a dreptului.

Adaus. P.oate tSă r.evolte �pe om faptul de .a 1şti că ·el .are un rdrerpt , care î i este .refuzat ,fiindcă nu poate fi ,J>Ovedit, - to­tuş.i dreptul 1pe care IÎl am ltf.ebui·e ,să fie ,în rucelaşi •tirrJw 111n ,drf1pt recunoscut de 1leg·e (ein Gesetztes) : eu tr·ebuie .să-J �pot 1tnfăţ.�şa, dov.edi, •ŞÎ numai rprin faptul !Că ce.ea <ce .este Iηn .sine -este .tot­odată recunoscut l]lrin •lege (gesetzt}, d poate .av·ea v.a!laibiHtate în s·ocietate.

§ 223

Prin fă!iî.mi ţare;:r a-cestor demersuri ·În aJcţiuni din ce in ce mai ,sqparate şi în odrC�ptUr�le ro::;pectiv·e, fărîmiţare care nu 281

are în sine nici un hotar, procedura juridi că, dej a î n s i n e nu­mai un mij.loc, .cupJ:re 1ca ceva exterior, .străin rscopUlui ei. - Deşi dreptul de a urma rformabs.mul acesta ·complicat .stă la diriij>o­ziţia părţiJor, cJ. fiind dreptul rl o r, 'totuşi , 'întrucît formaHsmul poate .deveni un rău, iba 1poate fi transformat chiar !Într-un in­strument al nedreptăţii, :curtea, :pentru a ·OCroti rpărţllle şi dl,ep-tul lnsuş.i, - .ca fiind 1ucml �uiblsbmţial ca:re importă, - ·împo­triva procecLuri i juri·dÎc·e ,şi a OJbuzului ·ei, .trebuie �să Jndwtoreze părţ!le să se ou,pună unei ·instanţe :sLmpiie {curte .de .avbitraj , de Împăciuire) şi .înceJ�căr ii de :lipiLanare, .înainte de a rpăşi ,în faţ.a tribunalului

Recursul la e c h i t a t e (Billigkeit) ÎllllJ)lică o ruptură cu dreptul ,formal, rdin 'considerente morale sau de alt or1din, şi se referă rîn primul rînd Ia c o n ţ i n u t u ri Jaigitllllui ju­ridic. O c u r t e a e .c h i 't ă ţ i i (Billigkeitsgerichishof) va avea însă s.ensllll de a decide 'a:su.pra cazurlui ISÎngular, făJră a se opri la .formahtăţÎile de 1procedură rşi <U rdoosebire Ja .pro­bele obiective, ila {dlul •CI.Iiiil rpot rfi ele rîncadrate ,în iLege, pre­cum .şi ·de a decide •În interesUl! fPI'opriu al cazUilui ,singular

254

ca a t a r e. nu in interesul unei di·spoziţii 1lega:le ·genera.le, de înfăptuit.

§ 224

Aş::t cum Jpublicarca oficială a .legilor face rpaJTte din drep­turile conştiinţei subiectiv-e (§ '2 15), tot .astfel face ,p::rrte tŞÎ posi­b�litatea .de a -cunoaşte r e a 1 i z a r e .a legii ·in cazul parti.cubr, anume .cursul acţiun�lor exterioare, al temeiurilor juridi•ce etc., - ·intrucit acest curs constituie ·În .sine u istorie universal vab­bil!ă, ş.i, deşi cca:;,uJl, .potrivit conţinutului său 1particular, priveşte doar interesul !părţil·o; , ·conţinutul universal dintr-insul priveşte dr·eptul, iar decizia asupra �ui, interesul tuturor, - p u !b � i c i­t a t e a e x e r <: i ţ i u ll u :i j u s t i ţ i e i.

Deliberări,le membriJor .curtii •de jusliţi.e .între ei, asupra sentinţ-ei care :urmează să se dea, ·sînt ·ex.presi.a unor opinii şi puncte de vedere incă p a r t i c u l a r e, aşadar potrivit naturii lor nu au nimic oficial.

Adaus. Pubili·citatea ex:e�ciţiului justiţiei, judecata dreaJptă a omului o consideră IPQitrivi·tă şi justă. Un mare .argument îrrn­pot.riv<t ei �-a •Constituit totdeauna demnitatea membrilor -curţii de justiţi-e, ·care n:u voieJSc �ă ;Se arate oricui şi .se ·consideră .ca un rrefugiu .sfînt aJ! drejptwl.ui, �1!1 •care tlaioii nu trebuie să IPă­·trundă. Dreptllll implică Jmă mai cvle� încrederea lPe care o au în el cetăţenii, ş.i la-tura aceasta .re-alamă tpublicit�tea jurisdic­tki. Dreptul .la •pubJi,citat.e :se r·eazemă pe f<l[ptul ,c5. scopul urmă­rit d-e curtţ este dreptu:l, ·care fiind o univel.lswlitate trebuie să apară i n f a ţ a universalităţii ; însă totodată pe faptul că în feiluil a·cesta cetăţ·enii dohîndes.c convingerea că deciz.ia este ,în aldevăr justă.

§ 225

I.n exeJ�ciţiul justiţiei, ca aplicatie .a legii la c a z u J s i n­g u l a r, se deosebesc d o u ă t} a t u ·r i : î n t î i -cuno�terea

255

naturii ca.zuilui, �n s i n g u � a r i t a t e a ·lui n e m i j l o c i t ă - dacă exilstă un contract etc., dad a fo.st ,coonisă 10 acţiune de vătămare, şi .cine .este fă[>tuitorul -, iar in dreptul p .e 11 a J, reflexia ca tdetenmina're a acţiunii in ·ce priveş.te uracterul ei s u b s t a n ţ i a :l, 'cr.ÎlininaJ {§ 1 19, remarca) ; - a li d Q i l e a, subordo.narea ,cazmlui .sub l e tg e a 'chemată Să rest.a,bi,Jea:scă dreytul, ,J.ege �n ca�re în ,dr�ptuJ penal este cuprinsă ped.ea.psa-. Hotărâri,J.e asupra acestor 'două �aturi deosebite constituie func­tii .deosebi te.

În organizarea romană a justiţiei, dist ingerea acestor funcţiuni �păr·ea în f.aptUJl că 1pretorul .îş-i pPonunţa :hotă.r.îrea, pentru c a z u 1 'În r.ar·e lucmrile ar ,sta ·Într-run fel �au în altul, şi 'Că d ;Însăr,cina .cu 'cercetarea acestei 1situaţii pe un 203 judex particllllar. - Caraderizarea unei .acţiuni 1in crulitatea ei cr�minaJă idet·erminată (da-că, tde pil;dă, e vorba de rusasi­nat sau numai de u-cid.ere) .este lăsată .în ,procedura juridică cngU.eză !Pe .seama inţerJ.eg.erii sau a voinţei anbitrare a pro­curorului, şi .curtea nu poate schimba carlilfic<l!rea, dacă -o gă­seşte neju.stă.

§ 226

Conducerea întregului ·curs ,aJl cer.cetării, 'cu deo.se'JJ,Î.·re, i'llpOÎ a acţiunilor judiciare aJle părţilor, -care cons:titui·e şi ele­drepturi {§ 222), ârn>fil·nşit a doua ,Jatură a sentinţei juddke (Yezi § anterior), cad în sarcina proprie a judecătorului, - pen­tru teare, ca or,gan .a:l llegii, trebuie ,pregătit cazml spre a .putea fi �subsumat, adică �ridicat din .a!ldtuirea empirică ,în care apare Şi Înfăţişat 1C� rfa:pt IY.tCUOOSCUt, pa:s�bij de calificare generar\ă.

§ 227

Prima btură, 'C u n -o aş t .e r e a ,cazului •În -sîngular.i,tatea lui n e m i j 1l o c i t ă şi ·calificarea ,{ui, nu conţine rpent·ru sine-

nici o pronunţar·e de ()rdiol1 juddic. Ea este .o '00nstatare pe care o .poa·te bce mioce -o m c u J t i v <f t. lntmoit rpentru calificarea ac�iunii este esenţia�l mounentul I'>UJbiectiv al 1inţolegerii şi al in­tenţiei fiîw<tuitorUJlui ,(v. iPantea a II�a), ·i31r .dovada !Pe de altă parte nu priveşte chestiuni raţionale sau abstracte, intelectuale, ci numai singular.irtăJţi, 1Îrnprejurări ,şi obiecte aparţinînd intuiţiei selliSi.bile .şi .certitudilllii subiectiv.e, - prin ur.mar.e nu ,conţine nici o deter.minare a:hso.lut obiectivă, - de aceea, IU'lt�mul cu­vînt în -decizie U constituie c o n v i n ,g e r e a 15 uh i e c t i v ă şi conştiinţa ( animi sententia), aşa cum, în ce priveşte rluvada, ca�re se ·S!prij ină IPe dealaraţi.j şi măr-twrii aile altora, j u r ă­m ,î n t u 1 rămîne garcmţia ulti:mă, d·eşi tSuJbiectivă.

În chestiunea de care vorbim, un lucru principal este să avem în vedere natura dovezii de care poate fi vorba aici, şi să distingem ace;ustă ·dovadă de cunoaşterea ·şi dova�da .de aJt .fel. Pentru a dovedi o determinaţie de ordi n raţional, cum este ,concfWtul dreptului ,însuşi, adică pentru a-i r.ecu­noa-şte ca•·.acterui necesar, se 'cere o altă metodă .dedt pen­tru dov·edirea unei kon.,me geometrice. Mai d�partc, 'în ·cea din urmă, .figura este determinată de ·intelect şi dej1. redusă. potrivit unei 1logi, Ia o wbstraoţie ; intr-un ,conţinut empiric insă, cum este o IS t a 1· e d e f a IP t, materialul cuno<tşteuii îl constirtuie intuiţia .sensibi1lă dată ·şi certitudinea 1sensihilă subie.ctivă, .c<t' şi declaraţia şi măl'tur·ia [privind atare 'date ; - asupra .Lor ISe exencită apoi actirvitatea de •condudere, IPrin corobor..uca acesl.o·r decl.araţii, mărturii, ,circumstanţe etc. Adevărul obi-ecti'V rezuJ!bînd 1dintr-un atare mate.rial ·Şi din mdoda .corespunzătoa•r.c lui, care, 1În 1Încercarea 1de a-1l de­termin<�. pentru sine în mod obiectiv, duce numai la j u m ă ­t ă ţ i d e d o v e z i şi, ca o consecinţă veritabilă •(,care conţine in .sine toboda'tă o lncons.ecvenţă ,forma:Iă), mai de­lParte, .la 'P ed e p :s ·e ,e x t r a o r d i n a r e, are cu ·totul alt sens d·edÎt adevărul unei det.emnina�ţii raţi·onade 'sau al :lmei ,propoziţii a 1cărei :materie intelectul �şi-.a rleter.minat-o deja in chip .ahstrad, Că destinaţia ;de .a constata adevărul acesta empiri·c .ruJ unei antÎlniPlări .s-a�r afla ;În competenţa !Specia.! juridică a unei curţi, d aoeasta ar poseda o caJlitate pr·cwrie

257

în acest s.mp, şi 1prin ur:mare un drept 1i n s i n -e exclusiv ş i o necesitate, - demonstr-area acostui 1lucru ar constitui un punct rde vedere princip<rl, ,în c-hestiunea .de a şti dad hotă­rîrea privitoare la factum trebuie atribuită curţilor formale de justitie, aşa cum le este aceia priv.ind chestiunea dreptului.

Adaus. Nu există ni-ci un temei .-să ·admitem că judecă­torul juri,st ar trebui ,singur să stahilea.scă farptde 1n cmză, întrudt lucrul acesta este de competern;':l ori·cărei ·cuHuri gene­rale şi nu numai a unei culturi Sipecifk jurid-ice : aprecierea 28.> f:11ptelor pleacă de la �împrejurări enwi,ri"Ce, .de .la mărturii asu­pra -acţiunii .şi de 1b intuiţii a-semănătoare, - a1poi .iarăşi, de la f011pte din care se poate conolude asupra acţiunii ,�j >Care o fac :probabi.lă ,şau neprobabillă. Trebuie să .se dobîn-deas-că ai·ci o c e r t i t u d i n e, nu un adevăr în sens mai :înalt, c<rre este cev-a cu totul veşnic : .ce11titudi,nea ace<11sta este aici ,convingerea sUJbiectivă, conşt i inţa, şi intrebarea este ce 1formă 1Să primească aa3!Stă certitudine în faţa j-ustiţiei . Pr-etinderea unei mărturi­siri <r crimei ,din partea făiptuitomlui, cerinţă ,pe -care .o găsim 0bi·şnuit în dr,eptul german, cuprinde în ea adevărul că prin­tr-însa se dă satisfacţie dreptului c-onştiinţei-ide-,sine .subiective : căci ceea ce pronunţă judecători! nu trebuie să apară deosebit în conştiinţa vinovatului, şi numai după •ce criminalul a măr­turi-sit, nu se mai a.Elă în judecată nimi-c 1s-trăin ,faţă de d. Se iveşte însă .greutatea că rcrimina.lul 'poate nega, şi prin a·c-easta interesul dreptăţii este 1pri.mejduit. Pe de <��ită parte, dacă ră­mîne să .se impună conv-i'llgerea :subiectivă a judecătorului, atumci intervine iarăşi o .-duri·tate, !Întrucît roon.uJ nu mai -este tratat ca om !liber. Soluţia �de mij,Joc este d-eci ac·eea .de a se pretinde a pronunţarea vinei sau a nevinovăţiei să Jie făcută pornind de la sufl.etul criminalului, - c u r t e a c u j u 1r i.

§ 228

Dreptul conştiintei ... de-!Sine a .părţii este re!lpectat 'În .sen­tinţa judecătorilor, pe .latura s u b s u m ă r i .i ·cazului calificat, sub 1 e g e, în ce p-riveşte 1 e g e a prin aceea că :legea este cuno-scută şi C:S�te deci ,lege a părţii "insăşi ; ·iar ηn ce ,priveşte

s u b ·s u m a r e a, prin faptul d ·dezhateriJe sînt publice. Cit priveşte însă decizia asupra c o n ţ i n u t u l u i p a r t i c u l a r, subiectiv ·şi exterior al ,lucrului, a cărui ·cunoaştere ·cade Un pri-

2S6 meie laturi ·entunerate :În § 225, dreptUJl canŞJtiinţei-de-ISine î.şi găseşte satisfacerea in ,î n ·c r e d e r ·e a acordată subi.ectivită·ţii celor ahemaţi să decidă. lnorederea aceasta se .î.ntemeiază cu deosebire ;pe egalitatea tpărţîi cu aoeştia, tn ce priveşte iparti·cu­laritate.:r 'lor, 'COndiţia sociaJ.ă şi celelaMe aspecte.

Dreptul ·conştiinţei-d,e-.sine, momentul 1 i b e r t ă ţ i i s u b i e c t i v ·e, poate fi pri·vit ca fiind punctul de vedere substanţial Îln întrebarea referitoar.e Ia necesitatea IPUibl ici­tăţii exerciţiului justiţiei ş.i Ja aşa-numitele cu r ţ i id e j u­r a ţ i . La el ·.se reduce 'În ·esenţă ceea ce poate fi cffius 1n spriJinul acestor instituţii, .sub .forma u t i 1 i t ă ţ i i . D�n alte puncte de vedere şi potrivit altor temeiuri, plecînd d·e ;}a unele sau de aa alte avantaje -sau dezavantaje, se poaJte dis­cuta într-un ,sens ·sau :În allruil ; ca toate temeiurille raţiona­mentelor ·intelectului, ele sînt �>ecundare .şi nehotărîto<rre, .sau &Înt luate din a,J,te .sfere, po-ate mai ,îm_aJte. Că exer·ciţiul jus­tiţiei a r 1p u ·t e a fi in .sine ,ind.eplinit bine de >CU·rti pur juri.di·ce, - poate mai bithe ,decît ·de alte instituţii, - de posibilitatea .aceasta nu .este v0rba, .întrucît, chiar dad �ceastă posi·b�litate .s-ar ridica pînă la probabi·litate, ba c:hiar .la ne­cesitate, totuşi d r ·e p t u 1 c ·o n ş t i i n ţ e i - d e - iS i n e işi păstrează, pe de wltă 1parte, cerinţele .sale, şi nu �e găseşte satisfăcute. - .Cînd, datorită modului de alcătuire a legilor, in .s.fera lor, �i .cursului procedurii j UJri·dice, cunoaşterea drep­tului şi ,posibm,tatea de a-1 urmări .devin !P r o p r i .e t a t e a unei conditii sociale, care prin însăşi terminologia pe care o­foloseşte - şi care, pentru cei de wl ·căror drept este vorba, con:otituie o limbă străină - îşi atribuie un caracter ex­olusiv, atunci membvii .cei�aJ!ţi ai ·societăţii civi-le, car·e pentm subzistenta lor :sint reduşi la a c t i v i t a t e a 1 o r, ;la c u­.n o ş t i n ţ a şi V o i n .ţ a .J o r ip r o rP r i e. sint ţi·nuţi s t r ă i n i nu numai .de ·ceea ce le ·est·e mai per.son<��l şi mai propriu, ·ci .şi rde .suhstantiaJul şi ·raţion<I�lul din acesta, rd •r e p­t u 1 , - 1 Ş Î ei sint .puşi su:b tu t e � ă, Iba chiar intr-un .fel de

2. SOCIETATEA CIVILA 259

robie faţă de această condiţie. Dacă ei au fireşte dreptul să fie trupeşte de faţă la curte, cu p i c i o a r e l e (in iudicio s t a r e), apoi aceasta este puţin, dacă ei nu urmează să fie prezenţi :şi :în mod .s p i r i t u a ,1, cu propria lor 'Ş t ,i i n ţ ă, iar dreptul pe care îl dobîndesc rămîne pentru ei un d e s­t i n exterior.

§ 229

Prin -exerciţiul justiţiei !Societatea civiJă, în care Ideea este pierdută Jn par.ticularita:te ş i descompusă Jn dualitat,ea interio­rului şi a exteriorului, se reintoarce la c o n c e rp t u 1 acestora, l<r unitatea universalului fiinţtnd-în-sine, cu rparticulaTitatea su­biectiv:J., totuşi particularitatea luată în cazul singular şi universaJul în înţelesul d r e rp t u 'l u i a b s t r a c t. Reali"larea acestei unităţi tn toată .întinderea ei, în întreaga lsf,eră <r parti­cularităţiî, mai întîi ca reunire relativă, constituie determinaţia a d m i n i s t r a ţ i e i (Poli::ei) şi, în totalitatea limitată, dar con­cretă, c o r ,p o .r a ţ i a.

Adaus. În societ<rtea ·civilă universalitatea este numai ne­cesitate : in ra;portul trebuinţelor ·singur dreptul -ca aJtare este statornic Acest ·drept însă, un cerc doar mărginit, priveşte nu­mai protecţia avutwlui meu : ,pentru dreptul ca atalre, bună� starea individwlui este ceva exterior. HunăJStarea aceasta totuşi este, în .sistenml trebuinţelor, -o determinaţie esenţială. Univer­salul aşadar, care la început este numai dreptwl, trebuie să se întindă peste într.egul domeniu aJ particwlarităţii. Echitatea este un lucru ma�re ln 1societatea civilă : 11-egi bune vor face .statul să prm;perez·e, şi proprietatea !liberă este o 'COndiţie de bază a străJudrii lui ; dar întrucît eu sînt .prins cu totul! in (!�letirea parHmlariotăţii, eu arrn un drtjpt ,să ,pretind ca: în legătura aceasta 2u să ·fie avut J.n vedere şi binele .meu .particulalf : -trebuie să S-e ţină seama de binele meu, ;de .particuJaritatea mea, 'Şi ·aceasta se întîmplă prin mijlocirea administraţiei (Polizei) şi a cor� poraţiei.

260

C. ADMINISTRAŢIA ŞI CORPORAŢIA

§ 230

!n s i s t e m u ,J t r e b u i n ţ e ·l o r, subz�stenţa ş i binele fiecărui -indivLd sînt o p o s i 'b i l i t a t e, a cărei realitate e condiţionată ,de voinţa lui arbitrară şi de particwlaritatea .lui naturală, întocma•i ca şi de si stem11l obiectiv al trebuinţelor ; prin exerciţi.ul justiţiei v i o l a r e a proprietăţii şi a personaWăţii este curmată. Dreptul însă r e a •l, .i n 1p a ·r t i ·c u 1 a r i t a t e, implică <11tît •cerinţa ca a c c i d e n t e l e ce 1se ·opun unui scop saou celuilalt să :fi.e s u p r i m a t e .şi -ca 1s i g u r a n ţ a n e­t u r b u r a t ă a rp e r ·s o a n e i şi a p r o p r i e t ă ţ i i să fie asigurată, cit şi ·ca a ·s i g u r a .r e a 1Subzistenţei ·Şi bunei stări a individului să .fie garantată, - ca 1b i n e 1 e p a r t i c u 1 a r s ă f i e t r a t a t c a d r e p t 1ŞÎ rs ă f i e r e a ,J i z a t.

a) ADMIN ISTRAŢIA

§ 231

Puterea universalului dostina,tă siguranţei ramme :ma1 î n ­tîi, întrucît pentru un ,SOlip sau celăilaih prindpiwl es te ·încă vointa particulară, limi1tată b .ce!'cu! a c c i d e n t a ,J i t ă t i i, pe de altă parte ea c()llstituie o o r .d i n e e x t e r i o a r ă.

§ 232

In afară de crime, 1pe .care .puterea 1univ.eroa!ă urmează să le ·îm,piedioe 1sau să le aducă în faţa j ustiţiei, ;pentru a fi jude­cate, - adică ,în afară .de accildentalitate ca voinţă a .răului, -voinţa arbitrară lîngăduită, a unor acţiuni !legitime .pentru sine şi a fo.Josinţei private a prOiPrietăţii, are ş i raporturi exterioare

2. SOCIETATEA CIVILA 261

cu alţi indivizi, .ca .şi cu alte aş ezăminte publice de interes co­mun. Pe această latură gen erală, acţiunLle ,private devin ceva 28• accidental, care porn eşte din ,pu.teiea mea şi ·care p .o a t e rpri­cinui sau chiwr pricinuieşte daune şi nedreptate celor1lalţi.

§ 233

Este vorba e dr ept n u m a i de o rp o s i b i .} i t a t e de a dăuna, dar nici hptul că lucrul nu dăunează nÎimănui nu este - -ca acddenta:litate - ceva mai muJ.t ; aceasta ·este lartura de n e d r e p t a t e, care se găseşte 'Îin atare acţiuni, şi ea con­stituie t-emeiul ultim al indreptăţirii rerpr esi'llnii p01litieneşti, adminiMrative.

§ 234

Rela•tiile proprii existenţei Ja.ptice, exterioare, ·cad în infi­nitatea intelectului ; dt: aceea nu există nki o •limită î n s i n e pentru ce este dăunător sau neJdăunător, nici, în ce priv eşte cri­mele, pentru ce este suspect 1sau nesu!Sipect, pentru .ce tr ebuie interzis sau .supravegheat, .sau dimpotrivă .scutit de interdicţii, de supraveghere şi suspiciune, de interogaţii şi justifi·cări. De­terminările mai precise le aduc moravurile, spiritul întregei constitutii, situaţia de ·fiemre dartă, tperi·colUJ! momentului de.

Adaus. Nu se ·JX!t da aici ·determinări fixe şi nu se pot trage hotare absolute. Aici totul este .pers-onal, i,ntervine păre­rea Slubiectivă, - şi tSipiritul constituţiei, iper.i.coJuJ momentului au să p1'ocurt'" împrejurările mai apropiate. În timp de război, de ex emplu, mul•t.e lucruri .socotite n evătămătoare rpot .fi .prh'lit-e C<l v�ămătoare. Datorită aSJp ectelor •de a-ccidentalitate şi de arbitrar p ersonal, administraţia dobîndeşte un aspect o d i o s. Cîn-d r efl.exia este foarte dezvoltată, ea poate tinde să atragă În sfera ·ei tot ce e cu putmtă : căci în orice se poo:tte desco,peri un raport datorită căruia ceva ar putea deveni dăunător. Po­liţia .poate proceda dtci foarte p edant şi poate jena viaţa ob}ş-

262

290 nuită a indiviziJor. Dar, oricare ar fi inconvenientul, o linie de .hotar obiectivă nu ISe poate trag.e a�ici.

§ 235

Din diversificarea indefinită şi din împletirea trebuinţe­lor zilnice t ezultă, în ce priveşte p r o c u r a r e a şi s c h i m b u l m i j l o a c e 1 o r de satisfacere a lor, pe posibilitatea neîngră­dită a căreia contează fiecare, ca şi în vederea reducer:i CÎt mai mari a (·ăutării şi a negocierii acestor mijloace, - laturi care constitmc un interes general şi pot fi în acelaşi timp, pentru t o ţ i, ocupaţia u n u i a s i n g u r, - şi mijloace şi dis­po.litive care pot servi uzului comun. 1 n t r e p r i n d e r i 1 e aces�cu g c n e r a 1 e şi aşezămintele de f o 1 o s c o m u n cer supraveghere şi grijă din partea puterii publice.

§ 236

Interesele deosebite ale producătorilor şi ale consuma­torilor pot intra .în conflict unele 'CU altele, şi d�i mpmtul just se stabi1leşt.e i n a n .s a m b ,} u de 1la ,sine, totuşi a�planare:f cere şi intervenţia conştientă a uoei �egTirunentări l'lituate deasupra ambelor 1pănţi. Dr.eptul ,la a�ceastă .reg�lementare pentru individ (de exemplu 'în ce priveşte taxarea artieaielor ră'S.punMd nevo­i-lor celor .mai comune ale vieţii), .stă in bptlll\ d expunerea plllblică a mănfuriior de uz cu totul geneml, zilnic, nu se pre-2iÎntă atita unui individ ca atare, cît indiv.idUJ!ui ca universaL adică piU'blicului, rul ·cărui dr-ept de a nu fi ·înşelat, ,şi d.eci cercetarea mărfurilor, pot fi preluate şi îngrijite de o putere pu­blid, ca t.ntr.e;prhndere comună. Cu deoseb�re rînsă, dftpendent:� unor mari ramuri .jrrdu.striale faţă de împrejurări externe şi com­hinaţii d�ărtate, ,pe care indivizii însăr,cinaţi cu acele :sfere şi Jegaţi ·de ele nu :1e pot îmbrăţişa în conexiunea lor, face nece­sad o priveghere şi ·o co-nducere generală.

263

Fată .de libertatea indootriei .şi <f comerţului, din soei- 2�1 eta-tea civ�lă, celăJ.aJt extrem este repartizarea rşi rewlemen­tarea muncii tuturor prin di,&poziţie ofi.cia:lă, - curm era de pildă munca antică -la rpiramitde 'şi Ja -ceJehtlte monstruoa-se lucrări egiptene .şi .asiati-ce, ;care s-au 'Construit -în sco-puri publi-ee, -fără mij1ilxirea muncii -individului !Singular rezulta-tă din voinţa lui wbistradă şi din interesul JSău pa-rtiwlar. In­teresul a-cesta 'fa.oe -<llpel �.a J�bertate, 5-mpotriva -reglementării de sus, - totuşi, cu cit este mai orbeşte cufundat în scopul lui egoist, cu atit d are mai mult ne\'oÎ.e .de o ata�I'e reglemen­tare, pentru a fi ,refintol1S dtre unÎV'e!1saJ �i tpentru ca zVlirco­liri.!.e tper�culoase să �ie atenuate, scurtindu..,se durata inter­valului �n care oonflidele urm.ează să ,se apla.neze pe calea necesită.ţii inconştiente.

Adaus. Grija şi privegherea administrativă are scopul de a mij-loci individului �ccesul la posibiHtăţile generale IPr·evă­zute pentru atingerea scopuri,l(Jr lui individuale. E<t trebuie să poarte grijă de Juminatul st.răziilor, de .constrUlCţia podurilor, de taxarea trebuinţelor zitni•ce, precllllTl şi de 1săm.ătate. Aici însă domnesc două puncte de ·v-t1d·el'e principale. Dl.lipă unul, se ·cu­vine ca administraţia să se îngrijească de toate ; oelălalit ipre-1inde că ea nu a·re nimic de hotărit ai,ci, întrucît :fiecare va av:ea în vedere nevoia celu�lalt. Fără •îrudoială, .individul trebuie să aibă dreptul de a-şi ag;onisi pîinea î.n felul acesta 'Sau ,J,n ce'lălalt, datr pe de arltă 1parte, publicul are .şi d drerptllll .să pr.e­·tindă ·ca cele nect'JS.:tre 1să fie înd.f!Plinite in modul trebuitor. Ambele laturi trebuiesc .satisfă-cute, şi llibertattea industriei nu trebuie să pună în pericol ·binele suprem general.

§ 23i

Da-că însă po.sibiilitatea de a se împărtăşi din avutul gene-ral există pentru individ .şi este asigurată de puterea publi.că . e9e

totuşi, pe .Jîngă că această asigurare e .desthlmtă l'!ă rămină in­CCI'mpletă, ea rămîne .încă, pe .latura .subiectivă, supusă .contin� genţelor ; cu atît mai muH, cu cit ea presupune mai multe con· d.iţii de îndemînare, de sănătate, de •C<llpita,J etc.

264

§ 238

La .inceput ,familia este �llitregul ,substantia:l căruia îi re­vine grija de această ,latură partkulară a individului, atît în ce 1priveşte mijl.oacele şi rubiJităţile .de a-şi putea agonisi partea lui ·di.n. avutul general, dt şi 'ÎJl ·ce priveşte ·subzistenta IŞÎ îngri­jirea sa, in cazul în care ar interveni o incapacitate de· muncă. Societatea civilă scoate insă individul din această legătură, in­străinează membrii familiei unii de alţii şi-i recunoaşte ca per­soa·ne independente ; ·ea .substituie apoi naturii exterioare neor­ganice şi moşiei părinteşti, în care individul îşi găseşte sub­zistenta, legătura ei, şi subordonează existenţa întregei familii înseşi, dependenţei de ea, - accidentalităţii . Individul a de­v-enit astfel f i u a ,l tS o c i e 't ă ţ i i c i v i 1 e, care .pretinde de la el, tot aşa cum şi el a�e drewturi asupra ei.

Adaus. Familia fără îndoială trebuie să se 1ngrijească de piinea indivizilor, dar in societatea civilă ·ea este ceva .subordo­na1, -constituie numai lbaza : ea nu mai aT'e a tita inHuenţă. Soci­etatea civilă dimpotrivă ·este puterea monstruoasă care zmul­ge la ·sine omul, rpretinde .de la ed .să muncească 1pentru ea, ca el să fie şi să facă totul .prin el!. Dacă omul urmează să fie astfel un membru aii l'lOcietăţiî tCivi,le, atunci el are la dndu! rlui drepturi şi pretenţii asupra ei, .aşa -cum le avea Jn familie. So­cietatea civiJă trebuie ·să protejeze pe membrul ei, să-i apere drt"pturile, aşa cum individul singular este dator să respecte drep-tufi.le .societăţii civile.

239

Avind caraderul acesta ·de fa m i .J i e g c n c r a rl ă, socie­tatea civiiă are datoria şi dreptul să supravegheze şi ,să inter­vină, împotriva v o i n ţ e i a rr h i t r a r e şi a capriciului p ă ­r i n ţ i 1 o r, î n e d u c a ţ i e, în măsura în care ea se raporlează la capacita-tea individului de a deveni membru <11! .societăţii, -mai atles atunci dnd ea urlffiează •Să fie îndeplinită, nu de pă-

2. SOCIETATEA CIVILA 265

rinţii înşişi, ci de că-tre a.lţiri, - ,şi h>t astfel, în mătsura în care se pot iace aş.ezăminte com-une !Pentru a o reaJliza.

Adaus, Hotarul intre drepturile părinţilor şi ale socie­tăţii civile este foarte gl'eu de traJs . .Păminţii socotesc de obicei că au în privinţa educaţiei Ji.bertate completă 'ŞÎ că pot face tot ce doresc. În faţa ori'Cărei oficiailizări a edumţiei, opoziţia prin­dpa:lă vine de obicei din partea părinţ.ilm, şi -ei l'lÎnt aceia care -strigă .şi vo!'besc des,pre pwfesOJri 1ŞÎ ·despre instituţii-le de învăţămînt, - deoarece bunul phc ail 1or ,se revoltă împotri­va a,cestora. Gu toate a�c-estea, ,societatea �re un d.rept ,să •pro­cedeze aici potrivit veder.flor ei cnnfirmate, ,să con�t11îrngă !Părin­ţii să-şi trimeată -cc.�opiii la şcoală, .să-,i vaccineze ,impotriva văr.sa­tului etr. Discuţiile care se poartă -1n Franţa între pretenţia ca învăţămîntul ,să fi-e Jiber, adică să ,fie lăsat ,]a bunul ,plac a.l părinţilor, şi supravegherea lui de către -Stat, aici işi .găsesc ·locul.

§ 240

Tot as>tfel societatea dviJă a.re datoria şi dreptul .să ia sub tutelă pc aceia care, prin risipă, îşi distrug siguranţa pro­prie ca şi subzistenta familiei lor, şi să aducă în schimb la în­făptuire scopul societăţii şi pe al lor înşişi.

Adaus. La Atena o lege cerea ca fiecare cetăţean să fie obligat să dea so·coteaJă din ce trăieşte ; a.stăzi domneşte .păre­rea că lucrul acesta nu priveşt.e 'În nici un fd ,pe a1ltul. Desigur 2gt fiece indivi,d este, pe de o par.te, 1pentru .sine, IPe de altă .parte însă el este !Şi mernbru 1În ,sistemul societăţii dv�le, şi î-ntrucît fie.care om <lire dreptul să pretindă de 1la ea :subz;i:stenţa -sa, ea t rebuie să-1 _protejeze şi înlpotriv� ilui însuşi. Nu este vorba doar ca -el să nu moară de foame, ci punctul ,de vedere mai larg est·e aceJa ·că nu trebuie să ia naş-tere .o ,plebe. Deoarece societatea civilă este datoare să hrănească indiviz;ii, ea are şi dreptul .să-i oblige să cse ,îngrijea'scă de ·subzi.stenţ� pro,prie a lor.

�136

§ 241

Dar întocmai ca bunul plac subiectiv, şi împreJUran în­tîmplătoare fizice, sau legate de raporturi exterioare (§ 200), pot să cufunde indivizii în sărăcie, - o stare care le lasă întregi trebuinţele pi'Oiprii societăţii :dviîle, 1ŞÎ ,care, 'dUipă .c·e totodată societatea ·i-a privat de rnijllo�cele naturaile de agoni1si·re (§ 2 1 i) şi a SUiprimat 1J.egătura mai largă a familiei ca gintă .(§ 1�8 1 ) , îi hce ·în schimb 1să piardă mai mult -sau mai rputin toate avanta­j ele S()cietărţii : capacitatea ,de a-şi insUJşi abiJităţi şi cultura în genere, ocwtir·ea juridică, 'Îng.rij irea ·sănătăţii, ba adesea ohi<fr consolarea religiei etc. Forţa publică ia locul familiei la cei s ă r a c i, atît întrucît priveşte lipsurile lor imediate, cît şi în ce priveşt.e mentalitatea 'lor .refract<.rră muncii, ost�l�tatea lor ,ş i -cele­l�Jt.e păcate care se nasc 1dintr�o atare .situaţie şi din 1sentimentul nedreptăţii ce ,Ji se face.

§ 242

Latura subie'Cti:vă a sărăciei ,şi IÎn genere a lipsei de orice fel, la care fiece individ este expus deja în cercul lui natmal, pretinde -o asi\Stenţă tot s u �b i .e c ·t i v ă, atît în ·ce .priveş-te îm­prejurările il a r t i c m l a r e, .cît şi în .ce priveşte .s u 'f! e t u l şi i u h î r e a. Aici .este locul unde, cu toate aşezăanintel.e gene­rale, m o r a l i t a t e a 1găseşte multe de .făcut. Deoarece ,insă

::t95 as�stenţa aceasta, 1pe-ntru sine şi în efectele ·ei, atîrnă ,de hazard, de aceea străduinţa societăţii este să desprindă din indigenţă şi din a!Sist.enţa �ei, universaiua ,Jor, şi săMl transforme in insti­tuţie, făcînd ca asistenta in'divÎiduadă să Jie mai puţin indispen­sabi1lă.

Ceea ,ce este accidenta.! ,în milostenie, .în aşezăminte ca wprinsllll ca:ndelelor la icoanele sfinţilor etc., esk COIJ1ipletat prin fundaţii pu:blke !Pentru să.mci, .s:pita.le, luminatul străz�lor etc. Rămîne încă destuJ de făcut 1pe seama carită.ţii, ş i este

2. SOCIETATEA CIVILA 267

o pă:rere .gH!IŞÎtă a:ceea care la:să această a.<>i:stenţă a .săraci.lor numai in seama p a r t i c u 1 a r i t ă ţ i i ·cugetului şi h a z a r· d u •1 u i .înclinaţiei şi ·cunoştinţei, - ,şi .se .simte lezată .şi j ig­nită .pr-in di•�oziţiile şi .de.cr-etele generaJ,e o h ; 1 i g a t o r i 1 . Dimpotrivă, .situaţia .publică tr-ebuie să fie considerată cu atît mai .perf.ectă, cu dt mai puţin .rămîne .de .fă-cut .mdividului pentru sine, d!..lipă părerea .sa .parti.culară, .în C0'1IJiParaţie cu ceea ce es-te onînduit în chitp genenl.

§ 243

Gînd .societatea civi,Jă se găseşte în plină a·otivi-tate şi nu întîmpină obstacole, atunci într-însa p o p u l a ţ i a este î n c re ş t e r e şi, o dată cu ea, i n d u \S t r i a. - Prin g -e n e r a­l i z a r e a legăturii între oameni, datori<tă trebuinţelorr lor şi a modudlor d'e a produce şi procura .mij1loacele pentru .sa;tbsface­rea acestora, creşte IPe de o par.te a c u m u •l a r .e a d e b o g ă­ţ i i , căci din a.cerustă îndoită gener.rlitate s-e scoate cel mai mare dştig -, a.şa cum .pe de altă 'Part·e cr-eşte s p e c i f i ·c a .r e a şi l i m i t a r e a muncii .parti.culaf'e, .şi prin aceasta d e lP .e n d e n ţ a şi 1 i p s a clasei legate de această muncă, lipsă din care urmează inca1Hcitateu. de a simţi şi a se bucura de celelalte libertăţi, şi Ci deosebire de avantajele spirituale ale societăţii civile.

§ U4

Căderea unei mari ma:se .sub nivel.UJI unui anumit mod de 29� subzistenţă, care se stabi,J,('lŞ'te de la sine .drt1pt necesar pentru un membm al so-cietăţii, - .şi 1prin a•cea-sta, pie11de�rea in sînul ei a sentimentUJlui drf1ptului, <t legit�mităţii şi <lnoarei de a sub­zista prin activitate şi muncă proprie, - duce Ia apariţia p l e-b e i, care, l a rîndul ei, atrage ,după sine uşurinţa şi .mai mare a concentrării de bogăţii di,S:proporţionate, în mîini puţine.

268

Adaus, Cel mai coborît mod de subzistenţă, acela al plebei, se stabileşte de la sine : acest minim totuşi este deosebit la diferite popoare. ln Anglia chiar cel mai sărac crede că îşi are dreptul său, şi a.cesta reprez:ntă ,cu totul .altceva decît dreptul cu care se mulţumesc săracii din alte ţări. Sărăcia în sine nu face pe nimeni plebe : aceasta se defineşte abia prin men­talitatea care e legată de sărăcie, prin revolta interioară împo­triva bogaţilor, împotriva societăţii, guvernămîntului etc. Mai departe, de ea e legat faptul că omul care e redus la o viaţă de hazard devine uşuratec şi se fereşte de muncă, ca de exem­plu Lazzaronii din Neapole. Se naşte în plebe astfel răul că ca nu posedă onoarea de a-şi cîştiga subzistenta prin munca ei, şi totuşi îşi afirmă dreptul de a-şi găsi subzistenta. In fata naturii nici un om nu îşi poate afirma vreun drept, in starea de socie­tate insă, lipsa dobîndeşte îndată forma unei nedreptăţi ce se face unei claS<· sau alteia. Importanta întrebare, cum se poate veni în ajutor sărăciei, este o întrebare care agită şi chinu­ieşte cu deosebire societăţile moderne.

§ 245

Dacă s-ar impune clasei mai bogate sarcina directă, sau dacă s-ar găsit în vreo altă proprietate publică (spitale, funda­tii, mănăstiri bogate) mijloacele directe care să menţină masa

297 pornită spre mizerie, la nivelul modului ei normal de viaţă,

atunci subzistenta celor nevoiaşi ar fi asigurată, fără a fi mij­locită prin muncă, - ceea ce ar fi împotriva principiului societăţii civile şi a sentimentului indivizilor despre indepen­

denţa şi onoarea lor ; dacă însă ea ar fi mijlocită prin muncă (a cărei ocazie i-ar fi oferită), atunci cantitatea produselor s-ar mări, - exces în care tocmai, ca şi în lipsa consumatorilor

deveniţi ei înşişi relativ producători, constă răul, care în am­bele feluri nu face decît să se mărească. Reiese astfel de aid cum, cu tot s u r p 1 u s u 1 ei de b o g ă t i e, societatea civilă (burgheză) nu este indeajuns de boga'lă, - adică n u p o s e d ă

2.. SOCIETATEA CWILA 269

s u f i c i e n t ă a v u ţ i e pentru a evita excesul de sărăcie şi naşterea plebei.

Fenomenele a.ces.tea se pot studia, în mare, �n exemplul A n g 1 i •e i, şi mai preci.s, în rezultatele .pe car.e le-au avut taxa săracilor, fundatii nemăsurate şi o tot wtît de fără mar­gini binefac-ere ;privată, - înainte -de orice -însă Sl.liprimarea .:mcporaţi�lor. Cel mai direct mij,]oc împotriva sărăciei , şi cu deosebi re împotriva lepădării ruşinei şi a onoarei, b:tzele .su­biective a:le societăţ,ii, ca şi Înlfpotriva· lenei şi a ri.s�pei, din care se naŞJte pl-ebea, ,s-a dovedit a fi. în Anglia însă:şi (mai a:les în Scoţia) , lă.sarea săraci-lor în voia destinului lor, redu­cîndu-i la cerşitul public.

§ 246

Prin dialectica acea!Sta a ei, .societatea civiilă este mînată afară, dincolo de sine, de societatea a c e a s t a d e t e r m i n a t ă mai întîi, spre a-şi căuta afară dintr-însa, la alte popoare, care îi sînt inferioare în mij1loacele pe care ea ,Je ,posedă in exces, sau în genere în industriozita�e etc., consumatori, şi astfel mij.loa­cele necesare de .subzi•stenţă.

§ 247

Dacă pentru principiul vieţii familiale condiţia o consti- 298 tuie p ă .m î n t u ,J, t e r e n u 1 solid pe care l.ocui·e.ş'te şi pe care..,l munoeşte, pentru industrie ID schÎIIIllb, m a 1r e a este e�\e­ment"llll natuml care o 'imbi-e către exterior. In goana după cîştig, prin faptul că 111 ex.pune .pericolului, industria se ridică în acelaşi tiiQP deasupra cî.ştigu1ui şi schimbă fixarea şi ade­renta- la glie şi la ce!'curille mărginite ale vieţii civ�J.e, plăceride ş i do�inţele ei, cu elementwl f!luirdităţii, a:l peri"colwlui ş.i wl expunerii •la ruină. Î.n ,feolul acesta ea pune 'deci, prin acest cd mai

270

intins mediu de legătură, ţări îndflpărtate ,în relaţii de schimb,­raport juridic care introduce contraotul, - aoest schimb consti­tuind în acelaşi timp mijlocul de cultură cel mai important şi dînd comerţUJ!ui semnific<tţ:ia lui universaJ! istorică.

Că fluviille n u .s î n t g r a n i ţ e n a t u r a J e, cum au ajuns în tÎ.Ifl\Puri mai noi să fie considerate, ci d.impotrivă, că ele ca IŞÎ mar·ea unes.c .pe oameni, că gîndul pe .care î:l eXiprimă Horaţiu cînd .spune (Carm., 1 3) :

... deus a b s c i d i t Prudens Oceww dissoriabili Terras, ...

nu este jus.t. o dovedesc nu numaJi bazinele �luvii1or care sînt locuite de o singură seminţie, sau d-e un .singur popor, ci şi. de .p�Jdă, raporturile de odinioară ale Greciei, Ionici şi Greciei Mari, - ale Bretaniei şi Marii Britanii, ale Danc­ma.rcii, Norv·egiei, Suediei, Finlwndei, Letoniei etc, - în o·po­ziţie mai ales .cu legătura mai .mică dintre ,Jocuitori·i .coaste!or şi cei ·din ţinuturi1le interioare. - Ca :să înţelegem .ce impor­tant mij;J,()c d-e cultură constituie legătura cu marea, nu avem dedt să comparăm .sub a·cest raport naţiuni·le unde a înflorit indll'Stria, cu natiunille care şi-au interzÎ1s navigaţia, şi care, ca Egiptenii şi lnzii, sufocate în sine, s-au cufundat în cele mai groazni·ce şi mai abjecte supe�stiţi i, - precum ,şi cît se străduiesc să ajungă la mare toate naţiunile mari şi doritoare de proga-es.

§ 248

Lărgirea <liCestei Jegă:turi oferă totoda�tă societăţii mij-lo­cul •c o 1 o n i z ă .r i i, .spve ,car·e - .fie •că e -s.por.adică, fie că e sistematică, - ISOCietak<! 1cirvLlă demroltată este minată, şi prin

care, pe de o rparbe ea 'procură unei părţi dj,n populaţia ·sa rputinţa

2. SOCIETATEA CIVILA 271

de .a se 1Întoaoce la principiul 1famhliaJ, IPe un teritoriu nou, pe de ailtă cparte :Îf;iÎ procură astf.ffi sine 1Înseşi o rpiaţă nouă şi un cîmp ,des;chis muncii şi vrednici ei sale.

Adaus. Societatea civilă este mînată să fundeze colonii. Înmulţirea populaţiei are deja pentru sine acest efect, - mai ales însă atunci cînd producţia intrece nevoile consumaţiei, ia naştere o mulţime care nu îşi poate agonisi mijloacele de satis­facere a nevoilor prin muncă. Colonizare sporadică se pro­duce cu deosebire în Germania. Coloniştii se îndreaptă spre America, Rusia, rămîn fără legătură cu patria ş i astfel nu aduc acesteia nici un folos. A doua colonizare, cu totul deosebită de cea dintîi, este cea sistematică. Ea este provocată de către stat, cu conştiinţa şi reglementarea modului potrivit de înfăp­tuire a ei. Modul acesta de colonizare a apărut în chipuri va­riate la cei vechi, şi cu deosebire la Greci, la care munca grea nu era treaba cetăţeanului, activitatea lui îndreptîndu-se mai degrabă spre treburile publice. Cînd insă populaţia creştea într-atîta încît se putea ivi nevoia de a i se purta de grijă, atunci tineretul era trimes într-o regiune nouă, care uneori era aleasă în mod special, alteori însă lăsată la voia desco­peririi ei. în timpurile mai noi, coloniilor nu i i s-au acordat drepturi egale cu acelea ale locuitorilor din patria-mamă, şi de aici au rezultat războaie şi în cele din urmă emancipări soo din această stare, cum arată istoria coloniilor engleze şi s pa­niole. Liberarea coloniilor se dovedeşte ea însăşi drept cel mai mare avantaj pentru statul-mamă, după cum liberarea sclavilor prezintă cel mai mare avantaj pentru stăpîn.

§ 249

Privegherea admi·nidrati'Vă r.ea�J,iz-ează şi conservă univer­salul continut în pawticularibtea societăţii civi-le, mai întîi .sub forma unei o r d i n i şi a unui d i iS p O Z ·Î <t i v e x t -e r i o r, des­•tinat protecţiei ş i siguranţei mulţimii de .sco.puri şi inter-ese particulare care îşi au subzistenta Ior .în acest universal ; aJ�a cum totodată, ca indrurnătoare superioară, e<.r poartă g�rijă de interescle (§ 246) c-e trec dinoolo de această so-cietate. Întrucît

272

însă, potrivit Ideii, pa-rticularitatea insăşi face ·din acest uni­versal imanent intereselor ei un scop şi un obiect al voinţei şi al activităţii sarle, e t i ·c u 1 s e î n t o a r c e deci, ca imanent, î n a p o i în societatea civilă ; aceasta constituie destinaţia c o r p o r a ţ i e i.

b) CORPORAŢIA

§ 250

S t a r e a a g r i c u a 1t o r i .] o r îşi are, datorită caractc:­rului substanţial al vieţii ei de familie şi de natură, în ea însăşi, nemijlocit, universalul ei concret, în care ea trăie.şte ; s t a r c a

u n i v e r s a 1 ă are .în destinaţia ei universwlul, pentru sine, ca

scop al act ivi tăţii şi teren al ei. Starea mijlocie între amîn­dou:i, stare�' industriei, este orientată esenţial către p a r t i c u-1 a r, şi d� aceea, ei cu deosebire îi este proprie corporaţia.

§ 251

Munca lin ,societatea dviclă se divide, după natura parti­cularităţii ei, în ramuri deosebite. Intrucît acest element identic

aGt ·În sine, din particularitate, ajunge Ia exiSitenţă ·ca element c o m u n, în i n t o v ă r ă iŞ i .r e, - la ,rindul lui scopul e g o i s t, îndreptat către particularul său, se sesizează şi acţionează în aoelaşi timp ca univ·ersaJ, ,şi membrul societăţii civile e,s.te, po­

trivit a b i l i t ă ţ i i lui p a r t i c u 1 a r e, membru al corpora­ţîd ; - scopul .general al acesteia este astfel cu totul c o n c r e t şi nu ar·e altă sferă mai [argă decît cea eare se afJă în meserie, în ocupaţia şi interesul propriu.

2. SOCIETATEA CIVILii 273

§ 252

Cor;poraţia are, potrivi•t ace.stei deter:minări, dreptul să se ingrijească, sub suprav�herea ,puteMi pud:llice, d.e ·interesele ei prqprii, cu.prinse inăuntru.l celonla.lte, să admită membrii in sinul ei, după calitatea obiectivă a a.billităţii şi a onestităţii lor, într-un număr determinat de oonjundura generailă, şi să poai'te grijă de membrii ei in ce ,pri·veşte accid·entele -care pot surveni,

pre-cum şi în privinţa formaţiei lor profesionale, pentru a fi apţJi să-i fi.e repartizaţ.i; - Ni .genere, să intervină pentru ei, ca o a doua famil.ie, poziţie care pentru societaJtea civÎilă genera�ă, mai depărtată de indivizi şi de necesităţ�le lor particulare, rămîne mai ,puţin definită.

Omul profesiei, meseriaşul, se deosebeşte de lucrătorui cu ziua, ca şi de muncitorul gata să înd.flplînea:scă un ser­vi.-ciu întLmplă:tor, izolat. Cel dintii, m a i •s t r u .] , sau cel care vrea să devină mai1strm, ·Oste momlbru aJ întovărăşirii nu Îln vederea unui dştig izol<11t, intimplător, ci în oe ,priveşte î n t r e a g a sferă, univet"salul subzilstenţei sale partieurlare. -P r i v i 1 ·e ·g i i .1 e, ca dropturi ale unei raunuri a societăţii -civ�le alcătuind o oorpo.raţi-e, se deooebosc de privilegiile propriu-.2li.se. potrivit otLmologiei lor, prin aceea că ce1l-e din urmă �int exof1pţii de la regula generală, Ja întUmplare, cl'l'le dintîi însă nu sînt deoi•t determinări legiferate, oerute de Îll!Săşi n a t u r ;:r p a r t i ·c u 1 a r i t ă ţ i i unei ramuri esernţiale a .c;o-cietăţii.

§ 253

In conporaţie fam�lia nu-,şi a r e nlliiilaÎ baza ei soli-dă, ca wz a s i g u r a r e a subzistenţei, condiţionată de c a p a c i 't a •t e şi

o a v e r e stabilă (§ 1 70), ci ambele sînt -totodată r e c u n o �-c u t e, astfel încît membrul unei corporaţii nu are nevoie să-şi dov.edească destoinicia şi bptul că se des-curcă şi o s-coate la capăt onorabil, că el este c .e v a, .prin nici .o altă c e .r 't i f i-

.,.

c a r e e x t e r i o a r ă. Este astfal. recunoscut toto.dată că eJ a.pa�rţine unui întreg, care est-e al ioouşi un măJdular al socie­tăţii generale, şi că el nrutr·eşk interes pentru �opui neegoi:s.t al acestui întreg şi se osteneşte pentru el ; - el îşi are astfel î n b r e a s l a c ă r e i a î i a p a r ţ i n e c i n s t e a s a

Instituţia corporaţiei răspunde astfel, prin asigurar.ea acea:sta a avuturlui, �nrtroducerii muncii agricole şi a proprie­tăţii l})rivate, într-o altă sferă ,(§ 230, remarca). - Dacă bre­buie ,să depl3ngem luxul şi mania ris�pei la clasele care prac­tică industria, excese de care este legată naşterea plebei (§ 2H), nu trebuie, pe deasupra, să se uite, lăsînd la o .parte alte cauze {de ex. bphfl d munca devine din ce in -ce mai mecanică), - 'temeiul e t i ·C ex,pus mai sus. Fără a fi membru al unei conporaţii re-cun{)scute de lege (şi numai înbrucît e legal recunoscută o comunitate constituie o corpo­raţie), indivi.dul este li·psit de c i n .s t e a <: o n .d i ţ i e i pro­fesionale (Standesehrc), redus .prin iZOI!area lui la latura egoistă a meşteşugului, suz�stenţa· sa şi bucurarea de bunuri nu au s t a b i 1 i t a t e. El va căuta p-rin urmare să do.Mn­dească r e c u n o aş t e r e a cSa prin demonstrări exterioare aJle ,succesdor saJJ.e în meserie, - demonstrări car.e SiÎnt fără hotar, întrucît o viaţă .potrivit condiţiei prof?rii nu poat-e a<vea ·loc a·coll-o unde această c-On.d_i,ţie nu exi&tă, - căci în socie­tatea civi1lă numai comunitaotea -constituită şi recun{)scută prin lege e x i ,s t ă ; - el nu îşi întocm-e�şte deci un mod de viaţă adecvat lui, de un or1din mai general. - În corporaţie, asis­tenţ:::r .pe .car-e o primeş:te .sărăcia Jşi rpier.de latura accidenta­Ji,tă�ii saJ,e, premm şi ceea ce este, fără dretPtate, umi1litor în ea, - iar bogăţia, în datoria pe care ş.i-o îndeplineşte faţă de comunitate, îşi pi-erde trufia şi este •Scutită de invidia, ·care se pot naşte - cea dinrllîi în posesor, cea din urmă în ce�laHţi; onestitatea îşi dohîndeşte astfel adevărata ei recunoaştere şi cins•tire.

§ 254

În CollpOraţie se afilă o -limitare a aşa-numitului d re IP t n a t u 1 a 1, de a-ţi exercita indeminarea şi de a-ti agonisi astfel

2. SOCIETATEA CIVILA 275

cî.ştigul cuvenit, numai întrucît într-ÎIIISa acest.ea [primesc o orien­tare raţion<��lă, anume întrud.t ele sînt ,liberate de opinia .pr·o.prie $i de accidentalitate, ide per�colul pentru sine ,şi pentru cei­lalţi, - fiind recunoscute, conwHdate şi totodată ri•dicate pe trea•pta unei activi tăţi conştiente în .s.ervkiul unui OCQ.P comun.

§ 255

Alături de f a m i l i e, c o r p o r a ţ i a constituie a doua rădăcină a statului, răd.ăci.na lui e t i c ă, avîndn-'Şi temeiul în societatea civilă. Prima: conţine momentele partioularităţii su­biective şi universalităţii obiective, în u n i t a 't .e s u b :s t a n­ţ i a l ă ; a -doua însă, conţine aceste momente - care în socie­tat<..:a civilă �înt mai întîi dezbina te, ca particularitate r e f 1 e c­t a t ă î n .s i n e a: trobuinţei şi a folQsÎnţei ş i ca universa.l i­tate juridică abstraotă - unite in ch�p interior, astfel încît în această unire bunăstarea particulară se aHă ca drept şi este realizată.

Caraoterul sfînt al că:sătQriei şi onoarea: În conporCJ.ţie sînt cele două momente, axele în jurul cărora se învîrteşte d'ezorga­nizaţia pmpri'e .societăţii civile.

Adaus, Dacă în timpul din urmă corporaţia a fost abo­lită, lucrul acesta are sensul că individul trebuie să-şi poarte singur de grijă. Chiar însă dacă se poate acorda aceasta, totuşi datoria individului de a-şi procura singur cîştigul nu este sus- a!Ho pendată prin corporaţie. În statele noastre moderne cetăţenii au numai o participare limitată la treburile generale ale sta­tului : este însă necesar să se acorde omului, ca subiect etic, dincolo de scopul lui privat, o activitate universală. Universa-lul acesta, pe care statul modern nu i-1 oferă întotdeauna, omul îl găseşte în corporaţie. Am văzut mai înainte că indi­vidul, îngrijindu-se în societatea civilă de sine, acţionează şi pentru alţi i . Această necesitate inconştientă însă nu este de ajuns : acţiune etică, pătrunsă de cugetare şi conştientă, ea

devme ab1a în corporaţ1e NegreşJt, deasupra acesteia trebuie .să se afle controlul mai inalt al statului, căci altfel ea s-ar osifica, s-ar închide în sine şi ar deveni o coterie mizerabilă. In şi pentru sine însă corporaţia nu este o coterie închisă : ea este dimpotrivă transfigurarea etică a profesiunii, care sub­zista izolată, ridicarea ei într-\Ul cerc în care ea dştigă putere .şi onoare.

§ 256

Ca J,irmitat şi finit, ,scopul COIJPOraţiei Îlşi are adevărul lui -1ntocmai ca separaţia proprie rînduielii exterioare administra­tive {poliţieneşti) şi identitatea relativă a acesteia - în scopul în ş i pentru sine u n i v e r s a l, şi în realitatea absolută a acestui<1 ; de aceea sfera societăţii civile se preface în s t a t.

Oraşul ,şi ·ogoru'l, cel ,dintîi .sediul -industriei bur@heze, al r-effi.exiei care .se consumă în sine ,şi �se izol·ează, - al doilea, sediul etosului rezemat pe natură, - indivizii care ÎlşÎ mijlocesc conservar-ea -pro;prie în raportul Ior cu ·alte per­soane juridice, şi familia, - alcătuiesc cele două momente, în-că ideatle, din care •S e n <f ,ş t e •Statul ca fiind adevărat-ul .Jor t e m 'e i ; - ,dezvo-ltarea aceasta a ·eto,sului nemijlocit, trecînd prin sfîşierea societăţii burgheze, ca să ajungă la -stat, care se arată a ,fi adevăratul ,Jor temei, :ŞIÎ numai o atare dezvolt·are, este d e m o n ·s -t r a r e a ş t i i n ţ i f i c ă a con­ceptului istatului. - Deoarece �în mel'sul conceptului 'wii.inţi­fi.c Sltatul apare 1d:re!Pt r .e z u l t a t, 1În timp ce e1! ,se ,dovedeşte a .fi a d e v ă r a� t u 'i .trunei, acea m i j 1l .o ·c -i r e ş.i a.cea a.pa­Tenţă s -e 's u .s p ·e n .d ă "1Î .ea, dev;enind n em i j il o c i r e. Statul este ·de aceea, ,în realitate, .ceea 1ce e p r i m 1n 1genere ; în sim11I 1lui abia, hmilia 1s.e dezvoltă ca să devină :societate civ.i,Jă, şi ideea statului ·ea �nsăşi este acee<l ,cane ISe divide în ace�te două momente ; �n dezvoltarea ISocietăţ,ji civile, substanţa etică îşi dobîndeşte f o r m a e i i n f i n i t ă, care C'Ontine ·in ·sine cele două momente : 1 ) acda al d i .s t i n­g e r i i infini·te pînă 1a fi i n ţ a r e a�î n�s i n e, ffiinţînd pentru sine, a conştiim.tei-d.e-JSine, şi 2) aceb al ·formei un i v e r s a-

2, SOCIETATEA CIVILA 277

1 i t ă t i i , care se găJS.eşte 'În oul tură, al formei ,g 'Î n ·d u J u i, prin ·care .spiritul îşi este obi·ectiv şi rea:l rsie.ş.i Sn l e g i şi i n s t i t u ţ i i, - voinţa g 1 n d i t ă a ISa, ca .totaJ.itall:e o r­g a n i c ă.

S E C Ţ I U N E A A T R E I A

STATUL

§ 257

Statul este rea:litatea Ideii etice, - spir.itul eti·c, -ca voinţ<t substanţială r e v e 1 a t ă, lămuri.tă sie însăşi, care se ginJeşte şi �e cunoaşte .'Pe .sine 1şi care aduce ila .înd·f1Plinire aceea <:·e ea ştie şi în măsura :în .care o �tie. În d a t i n ă .(Sitte), el âlşi are e:cis­tenţa nemijlocită, iar .în c o n ş t .i i n ţ a-�d e-rS i n e a individu­lui, în ştiinţao 1ŞÎ activitatea acestuia, existenta sa mij,locită, -aşa cum individul, prin simţămîntul 1său et.ic, are in !Stat, ca fiind esenţa 1sa, scorpul .şi prod'oou:l activi·tăţii !Sale, ,J i ,b e r t a t e :t 306

sa s u b s t a n ţ i a l ă.

P e n a ţ i i sînt zeii interiori, s u b t e r a n i, - s p i­r i tu 1 p o p o r u I u i (At·ena) este divinul <:are ,s e ·C u­n o a ş t e :pe 'sine şi ,s e 'V o i e ş t e ; ,pidcrtea ·este \Sentim-entul şi dosul ce .se reculege în sentiment, - virtutea politică, ,în sohÎimb, ·este voinţa închinată scopullui ifiintînd in şi 1pentru sine, .scQpului gîndit.

§ 258

StMul, <:a r.ealitate a v o i n ţ e i substanţiale, IPe care el o posedă in c o n ş t i i ţ a-d e-s i n e partirulară înălţată la universalita-tea sa, este r a ţ i o n a 1l u il 1În şi pentru 'Sine. Uni­tatea aceasta suhstanţia�ă �şi -este ,scop >Sieşi, absoilut, IIe(l}inHt. in -care .l.ihertaJt:ea ·ajunge ia dreptul ei ISlliPrem, după <:um acest

278

,scop ultim ·îşi păstrează îndreptăţirea 1supremă ,î;n ,fat<.r indivi­zilrJJ', a căror s u p r e m ă d a t o r i e este ca ei să fie membri ai ·statului.

Gînd statUl! este confundat .cu societatea civ]lă şi se reduce ·destinaţia :lui la siguranţa şi apărarel.f rproprietăţii şi a .!i:bertăţii !Personale, atunci i n t ·e r .e s u 1 j n d i v i z i 1 o r s i n g u l a r i, ca atare, este .sco.pu:l •suprem în vederea căruia ei sînt reuniţi, - şi de aici rezultă, tot astfel, că a fi membru a1\ statului este 'ceva ·ce atî.rnă ·de bunul :lor plac. -Statul stă ,însă �n ·CU totllll all1t .raport cu .indivi.dul ; 5.n timp ce -el es.te rs.pirit obiectiv, indiv�dul însuşi nu are obiectivitate, adevăr .ş.i .caracter etic deoît •întruaît el .este ·un mennbru a�l statului. R .e u n i r e a. ca atare este ea iinsă:şi adevăratul con­ţinut �Ş-i ,sco,p, şi -destinaţia indi'v,izi,Jor ·e1ste ·Ca< ei să 'ducă o viaţă univer:saJă ; ,sati·sfacerea :partimlară mai ,df]parte a ,Jor, activitatea, ·conduita 1lor partkulară, are ca: punct de plecare şi ca r.ezultat acest .element ·sUJbstanţiall 1Şi un�verswl-vai1abil. - RaţioOnaliltatea, ·con-'>iderată abstract, constă ,în genere .în unitatea univ·or.salităţ�i ;şi a 1Slngularităţii, care 1se ,intrepătrund ; iar aici, concret, - potrivit conţinutului, 1În unitatea �.i.ber­tăţii {)biectiv:e, adi·că a vointei (<;ubstanţiaJ!e ·uni,v.ersale, şi <f libertăţii 1SUJbiecHve, aparţinînd cunoa$terii individului şi voint·ei :sale care ur:măreşte 1scopuri 1particulare, - .şi de a�ceea, potri·vit .formei, ·.într-o activitate �ce ·se determină potrivit unor legi ,şi !Princi:pi.i g � n d" i 4: e, adică ou n i v e r :s a l e. - Ideea a-ceasta ·este 1fiinţa în şi [pentru .sine veşnkă şi necesară a spiri;tu.lui. - Care ·e însă, sau care a fo:st origi,nea i s t o r i c ă a statu:lui în .genere, .sau -mai dt'lgraJbă a 1fi.ecărui stat iparti­cuilar, a dreiPturiJor şi ldeterminădl,or ule, - da.că el s-a născut ·din ra;porturi pa1riarhale, din teamă 1Sau din 'încredere, <lin C011poraţie .etc., - 1ŞÎ cum s-a înţeles IŞÎ 1s-a fixat ·În .con­ştiinţă 1principiul rpe care ·se tîntemeiază acest·e ·drt.'lpturi : ca iJJTÎnc�piu divin, 'dr.e�pt ,pozitiv 'sau <Contract, obicei etc., -aceasta 1nu !priveşte Ideea 1statului .însUJşi, ci este, 1SU1b ·raportul cuno�terii şti.inţ�fi.ce ·de care singură �este vonba aici, ·Ca la­tură fenomen<ljlă, ·o oheJstiune istorkă ; în ce .priveşte autori­tatea unui iStad: TeaJ, tn .mălsura în care ea face apel lla te­meiuri, acestea sînt 'luate din ·formele drt'!ptului vaJabi.l 'intr-însuJ. Considerarea fiolozofică are de-a .face numai cu in-

279

teriorul tuturor acestor tucruri, ·cu c o n c e IP t u Il ,g ,j n d i t. J,n urmăTirea acestui concf!pt, RoUJSISeau are meritul rde a fi pus la baza Sltatului un principiu care, nu numai ip<ltrivit formei ·sale, (ca bunăoară ·instinctul ,sociabilităţii, autoritatea divină), ci potrivit continutului, este ,g ,î n d, rna:i exaot .g î n� 'd i r e a !Însăşi, anume v o i n ţ a. Numai ·că, deoarece el a luat voinţa numai în forma d e t e r m i n a t ă a vointei s i n-g u 1 a r e .(cum a .făcut .dUJpă d 1ŞÎ Fichte), ş i a rînţeles voinţa generală, nu ca ·ceea ·ce este in .şi penrtru 1sine ra'tional in voinţă:.. ci .do�r .ca e 1 e

v m e n t � 1 ve o .m u

.n c

vare rez�ltă �in 3{)8

aceasta vomţa smgulara, ca v-o-�nţa •con.ş.henla : .reumrea m­d·ivizilor ,în stat devine un c o n t r a c t, care are .Ia bază bunul lor plac, opinia .ş.i COiltSÎ.mţămîntul ex:pJicit a-rbitrar ; - de unde urmează <:�leh:he consecinţe 1pe care ,le trage ·in­te.lectul .abstract, ruinind divinUJl suhzi.stent ,în şi rpentru .sine, autoritatea <JJbo;olută �i m:1ieMatea acestuia. Ajunse stă.pîne pe putere, aceste abstracţii au tdus, ·de aceea, pe de o parte la monstru()sul .'lpedaco·l, - 1primurl d·e oîn.d avem 1ştiinţă d·espre neamUl} omenesc -, ail 'încercării de a 'întocmi un stat mare -şi rel!l, după dăd.marea a tot ce .suibzi:sta ,şi .era .da,t în el, cu totul de 1!a ·ÎncClput, pornind numai de la g î n .d, şi a: 1 v o i n ţ e i de a-i da ca bază singur r a ţ i o n a 1 u 1 p r e-z u m a t ; - pe de a�ltă 1parte, deoarece aeestea sînt numai abstracţii ilipsite rde l.dee, ole au transformat încercarea aceasta în ev·enimentul col mai groazni.c .şi ma.i strigător. - împo­triva prindpiului vointei singulare trebuie amintit conceptul fundamental, acela că voinţa obiectivă este ceea ce e raţional în sine, ·în c o n c e rP t u J său, fie că el ·este ·cunoscut de către ifli(Hvizi ,şi voit .de liberul lor arbitru, ,fi·e că nu ·este ; - că la-tura -Oiplllsă, ·Subieotivi,tatea 'f,�bertăţii, ·cunoaşterea şi voinţa, care s i n g u r ă este reţinută în acel principiu, nu conţine decît unul din momente, de aceea numai unilateral, ale 1 d e i i voinţei ,r a ţ i o n a ,J e, care este raţionailă numai prin aceea că e a este ·deopotri•vă ·î n s ·i n e, după cum este p e n t r u -s i n c. -- Cealaltă atitudine opusă gîndului de a considera în cunoaştere .s-tatul 'Ca ·ceva raţional, rpentru 1sLne, ·este aceea de a .considera ·e x t e r i o r i t a t e a ma.ni�estări:Lor, hazardui treb-uinţei, al nevoii de ncrotire, al puter,ii, �1 bogăţiei etc., nu ca momentele .dez\'{llltării istorice, •CÎ dn;pt s u b s t a n ţ ă a statului. Singula.ri,trutea indivizilor constituie tot astf.el, şi aici, pdndpillll cunoaşterii, totuşi nu cel ,puţin g :i n d u l

280

acestei singularităţi, ci 'dimpotrivă ,singularităţile empirice, potrivit JPro.prietăţilor lDr accidentale, for.ţă şi slăbiciune, bogăţie �i sărăde de. Fără .îndoirulă, hotănîrea de a nu Jua în ,seamă ·ceea ce este i n f i n î ·t � r a ţ i -o n a l în .şi !Pentru sine, 1n ,stat, _ şi de a e x ·c l u d ·e din înţelegerea naturii ,lui interne ,g ,î 11 d ru rl, nu a atpărut ni oi odată �în star·e atît de p u r ă, ca Sn cartea d-Jui v -o n H a .l 'i e r : Restaurarea ştiin­ţelor statului, - dci tin ·toate încercările de a sesiza esenţa statului, oridt ar fi .princi!Piille de un�laterale ·şi de super­ficiale, intenţia însăşi de a î n ţ e 1 e g e ;statul în c -o n­e e p t u 1 său adlllce cu ;sine ginduri, Jdeterminaţii univ-ersa:l·e ; aici însă nu numai ,că ;se r·enunţă, în chip conştie�t, la con­ţinutul raţlona�l -care este statul, şi la forma gîndului, d ,se şi atacă pasionat atît unul cît şi celălalt. O parte din in­fluent<� largă 1pe care - .după dt ne asigură d-J ·v. Haller -au avut-o principiile sale, această R e s t a u r a r e o dato­reşt·e fără îndoială împrej urării d în .expunere el a ,ştiut să se abţină de J!a o r i c e g � n d, şi a ş-tiut să pă·str.eze astfel î-ntregUl! de :la un capăt la altUJl fără gînduri ; în ad-evăr, în felul <rces:ta <l·Î!ipar·e 1Încurcătura şi ·turburarea, 'care slăbesc im,pmsia unei -expuneri în care, 1printre .ceea ce .este ·ac-ciden­tal, s-e amostecă apelul la substa.nţiJ.l, .printre ceea ce este pur empiric �şi exterior, invocaţia universalului şi a .raţiona­lului, - şi astfel, :în 1sfera .lucruri.lor ·săra:ce şi lipsite d-e va­loare, aduce aminte de ce este ,înalt JŞÎ infinit. - C o n s e c­v e n t ă fără .îndoială aceaJstă .eXlpunere este, căci Întrocît în locu� substanţial ului este -considerată ca esenţă a statului s-fera accid-entalului, cînd -e vorba de un a�stfel de conţinut consec­V·enţa constă tocmai 1n incons-ecvenţa totală a lipsei oricărui gînd, care merge Înainte fără să se uite inotpoi şi se -găseşte tot atît de aca:să, ,în ceontrariul lucrudlor ,pe .care o clipă mai înainte la aprobase *.

� Cartea amintită este, datorită caracterului arătat, originală în feluf ei. Supărarea autorului .ar pu-tea avea pentru .sine ceva nobil, dici ea a luat foc de la teoriile false amintite mai înainte, porni!t cu ,deosebire de la R o u s s e a u , şi mai ales de la încercarea de realizare a lor. Dar pentru a se salva, d-1 v. Haller s-a precipitat într-o pozitie contrară, care con­stituie o Jipsă totală de .ginduri, şi în care din această pricină nu poate fi vorba de conţinut valabi-l, - anume în ura cea mai ·amarnică împotriva l e g i l o r, impotriva oricărei l e g i f e r ă .r •i, împotriva o r i c ă r u i d r e p t d e t e r m i n a t 1În -chip e:x:pres p r i n J e g e. Ura contra l e g i i, contra d r e p •t u l u i dete-rminat p r i n l e g e este şibuletuJ (·l·ozinca) prin

281

Adaus. Statul în şi pentru sine este întregul etic, reali- sn zarea libertăţii, .şi .este St:Oipllli abwlut al ,raţiunii ca libertatea stt să .fie reală. Statul este .sP'iritul care se atfilă în Jume .şi se rea­Ezează într-ţnsa c u c o n ş t i i n ţ ă, în timp ce în natură d nu 313 se realizea�ză deoît ca "aJ!tuJ" său. ca spiri·t care doarme. Numai

care se dezvăluie fanatismul, imbeciHtatea ş i ipo.crizia bunelor intenţii, şi ele arati! fără gre.� ceea ce sînt, oricare ar fi vestmintcle în care ar căuta să se imbmce -. O .originalitate ca cea haJ,!eriană este totdeauna un fe­nomen ce merită să fie retinut, şi .pentru aceia dintre cititorii mei care încă nu ·cunosc c::�rtea, voi prezenta citeva extrase ca probă. După ce d-1 v. H. (.p. 342 şi urm., voi. I) şi-a stabilit principiul său fundamental, anume că, "aşa cum în c e e a c e n u a r e v i a ţ ă, lucrul mai mare dă la o parte pe cd mai mic, cel mai .pu:ernic pe cel mai slab etc., tot astfel intre a n i­m a 1 e. şi apoi între oameni, ·se repetă a c e e a ş i lege, sub forme mai nobile" {ba uneori d1iar puţin nobile !), ş i că deci "a c ea s t a este o r­d i n e a v e s n i c ă, n e s c h i m b ă t o a r e p u s â. d e D u m n e z e u, ca c e 1 m a i p u t e r n i c să clomneas·că, că el trebuie .să domnească ş i tot­deauna va domni� ; - se vede chiar de aici, şi tot astfel din ceea ce urmează, în ce sens e.stc inţcleasă aici p u •! e r c a, nu ca putere a ceea ce este drept şi a ceea ce e etic, ci ca putere accidentală a naturii ; - el documentează deci aceasta mai departe, printre alte temeiuri, cu acela (p. 365 ş i urm.) că natura a orlnduit cu admirabi.lă înţelc.pciune, ca tocmai sentimentul p r o p r i e i .s u p e r i o r i t ă ţ i să innobileze irczi�tibil carac­terul şi să -favorizeze dezvoltarea toanai a acelor virtuţi care sînt mai ne­cesare 6UbalterniJ.or. El ,întreabă într-o întinsă peroraţie de retorică şcolară, dacă în domeniul ştiinţelor, .oare cei tari sau cei slabi S-Înt aceia care abuzează mai mult de autorita·te şi de incredere, în scopuri josnice, egoiste �i spre ruina oamen�lor încrezători; dacă între oamenii de legi, nu cumva ma:ieştrii versaţi .in ştiintil. :sint avocatii ş i chiţibuşarii care înşealil. speranţa clienţilor ereduli, fac albul negru şi negrul alb, abuzează de legi tral1!Jfor­mîndu-le în vehicu-l aJ nedreptăţii, duc pc cei care au ne>,oie de protecţia lor, ·la .sapă de lemn, ş i sfîşie mielul nevinovat ca ni�te ulii fJămînzi etc.� D-1 v. H. uită aici că el foloseşte retorica aceasta tocmai .în sprijinul tezei că d o m n i a .c e l u i m a i p u t e r n i c este ordinea veşnică a lui Dum­nezeu, ordinea ·după care uliul sfîşie -mielul nevinovat, a�adar cii. cei mai puternici, datontă cunoaşterii .legilor, procedează foarte drept cînd jefuiesc pe cei încrezători, care au nevoie de apărare, întrucît aceştia sînt cei �]abi. Ar fi să cerem însă prea mult, dacă am voi să se împace două ginduri, acolo unde nu se gil.seşt� nici mil.car unul. - Că d-1 v. Haller este duşman al coduriJor se înţelege de la sine ; .Jegi.le civile sînt după el, pe de o parte "inutile, intmcît ele se inteleg d e l a s i n e, din ·l e g e a n a t u r a l ă � ; s-ar fi

'cruţat, de cînd există statul, multă os-teneală cheltuită în ·legiferate

si în coduri, şi ·Care se mai cheltuieşte încă pentru aceste lucruri ş i pentru studiul dreptului scris, dacă lumea s-ar fi oprit de totdeauna la gîndul te­meinic că t o t u l s e •i n t e l e g e d e l a s i n e ; - pe de ailtă parte,

28>

ca prezent în conştiinţă, cunosoîndu...,se pe sine Î[)suşi ca obiect existent, el este statul. Oînd e vorrba de Iibertate nu trebuie să ,porqim de la singularita,te, de ,la conştiinţa-de-sine.-singulară, ci numai de ,fa esenţa ·Coll.Şitiinţei-de .... sine, căci, fie că omul o ştie sau că nu o ştie, esenţa aceasta .se -realizează ca putere

l �gile nu sînt date, propriu vorbiru:i, persoanelor private, ci sînt date ca i n s t r u c ţ i i .pentru judecătorii subalterni, pentru a li se aduce la cuno�­tinţă voinţa preŞedintelui curţii. C n 1 e a j u d e c ă t i i (voi. I , p. 29i ; partea 1, p. 234 ş.i în alte locuri) nu este, în orice caz, o datorie a statului, ci un act de bunăvoin(i, aoome o acţiune de ajutorare din partea unora mai puternici, �� este doar .ceva suplimentar ; printre mijloacele de a.sig�­mre a dreptăti1 ea nu este cel ma1 desăvărşit, dimpotrivă ea este n e s t-

fu�i�t�i �!F ��i� ă_ d �ij�o� r

ctair� un

de

i �-:�eşt�nfer���:J:/��c t �� ica� i j,l-! a1�5

e� tocmai cele care duc mai i u t e şi mai s i g u r l a ţ i n t ă, şi ,pe care natura p r i e t e n ă .]e -l dat omului, în abra celui dintîi, ca a s i g u r a r e a l i b e r t ă ţ i i s a l e î n f a ţ a j u s t i ţ i e i ; - şi acestea trei sint (ce vă înch-ipuiţi ?) : 1) ,u r m a r e a d e c ă t r e n o i a .Jegii naturale şi r e c o m a n d a r e a ei, 2) r e z i s t e n t a Împotriva nedreptăţii, 3) f u .g a, cînd nu o.istă altă scăpare�. (Cit si-nt de duri juriştii 'in comparaţie cu binevui•toarea natură !). - "Leg-ea n a •t u r a •l ă, d i v i n ă însă, pe care (voi. 1, p. 202) natura plină de bunătate a dat-o fiecăruia, e�te : să .:ios!eşti în fiecare om, un semea al tău (după principiul autorului ea ar trebui să fie : onorează pe cel care nu îţi este asemenea ţie , ci care este mai puter­nic) ; nu ofensa pe nimeni, d a c ă e l n u t e - a o f e n s a t ; nu pretinde de la el nimic ce el nu îţi e5le d a t o r (dar ce îţi este d dator ?), ba mai mult : iubeşte .pe a.proa.peie tău

_ şi vino-i în ajutor oriunde poţ��. - I �­

c u l c a r e a în sutlete a a -c e s t e 1 l e g i uvmează să facă de pnsos legi­ferarea şi constitutia. Ar fi curioo de văzut cum îşi exphcă d-� v. H. faptul că totuşi, cu toată incu.Jcarea aceasta, au apărut în lume legislaţii şi con-5litu( ii ! - În vdl. III, .p. 362 şi urm., d�l autor aj-unge la "aşa-numi.tde li­bertăţi nationale", - adică legile po-litice .şi constituţionale ale natiun�lor ; fiece dr�pt determinat prin lege s-a numit, în senml acesta mare, o .J i­b e r t a t e ; - el spune dell])re aceste legi, .printre altele, că �.de obicei, co-nţinutul lor c<tte cu t o t u 1 neînsemnat, oridt de mare preţ s�ar pune în c ă r ţ i as.tpra unor atare libertăţi î n s c r i s e -î n d o -c u m e n t e". Cînd veti apoi că legiuirile de care vorbeşte autorUl\ sînt libertăţile naţio­nale ale Stări·lor Reichului German. ale naţiunii engleze - C h a r t a M a g n a, �·c a r e î n s ă e s t e p u ţ i n c i t i t ă şi, datorită e x p r e­s i i l o r î n v e c h i t e. cu atît m a i p u ţ i n înţeleasă", t h e ·B i 1 1 o f r i g h t s etc. -, acelea ale naţiunii ungare etc. ; atunci te minunezi să afli că aceste achiziţii, socotite pînă acum atît de importante, s.int ceva fără importanţă, şi că la aceste naţiuni se pune pret n u m a ·i î n c ă r t i pe legile lor, - legi care totuşi au jucat un rol în fiece parte de îmbră· căminle pe care o poartă indivizii, în fiece bucată de pîine pe care o mănîncă, .şi care intervin încă to-ate în fiecan zi .şi .în fiecare oră. - Des-

283

inJd�endentă în care indivizii singularî sînt numai momente : statul constituie ,în:suşri anersul lui Dumnezeu .in lume ; temeiul statutul este puterea raţiunii care se realizează <:a voinţă. Gînd vorbÎIIll de Ideea statului nu trebuie să avem în fat<� ochi·lor state particulare, nici instituţii particulare, - trebuie dim­potrivă să cons�deră:m pentru sine I.deea, acest Dumnezeu rewl. Fi.oce stat, ohiar <Iad după principiile JPC care le admite.m noi l-am declara rău, chiar dacă recunoaştem ,Ja .el cutare sau cutare defect, - are într-însu! totdeauna, mai ales cînd apar­ţine statelor <lezvoHate ale t1mpului nostru, moment-ele esenţiale ale exi,stenţei .sale. Fiindcă ,însă e mai uşor să :descoiPeri defecte,

pre c o d u l g e n e r a l rp r u � î a n. oa si! mai amÎ1]tim şi de acesta, d-1 von Hal!cr vorb::şte densebit de rău (voi. 1, p. 1 85 şi urm.). întrucît greşeli izn1rite din lipsuri fillozufîce (nu este cel puţin vorba încii de filo­zofia k a n t i an ă, împotriva căreia d-1 v. H. se ridică cel mai amarnic) şi-au dovedit influenta d e n e c r e z u t asupra lui ; printre altele, ma1 ales prin faptul că într-insul se vorbeşte despre s t a t, de;pre domeniul statului. �copul statului, despre capul suprem a-l statwlui, despre datorii ale capului suprem etc. Ctll mai supărător i se pare d-lui v. Hahler ,dreptul -de a pu11e d ii r i asupra ave-rii privarte a persoanelor, asup�a indu.strilli lor, a prodllselor şi consumaţiei, p e n t r u a a c o p e r i n e v o î •l e s t a t u­l u i ; - deoarece r e g e 1 e )nJsuşi, de vreme .:e avu'i:ul statului, nu este califi­cat drept propriet

_a

_le privat� a principel-ui, ci drept avut . al statului, şi tol

astfel c e t ă j e n J J p r u s 1 e n i nu mai p o s e d ă n 1 m i ·c p r o p r i u, nici trapul, nici bunurile ·lor. şi toţi supuşii sînt d u p ă l e g e r o b i. -căci n u l e e s t e î n g ă d u i t să s e s u s t r a g ă d e l a s e r v i­c i u l datorii s t a t u l u i " .

După toate aceste crudi-tăţi de necrezut, nimk nu poate fi mai comic decit emotia cu .care d�l v. HaHer descrie ine:x;pri-mabila sa bucurie În fata descoperirilor sale (voi. 1 , prefata) - _O bucurie pe care nu o poate simţi deoît prietenul adevămlui. CÎ11d după cercetare onestă el cîştigă convinge­rea că a aflat o a r e c u m (fireşte doar oarecum ! ) sentinta pronunţată d e n a t u r ă. cuvîntul lui D u m n e z e u î n s u ş i " (dimpotrivă. cuv-intul lui Dumnezeu deosebeşte cu totul explicit revtllaţii.!e şale, de sentinţele naturii ş i ale omului natural), - .cum, plin de admiratie pură, ar fi voit să cadă in genunchi, !lll rîu de lacrimi de bucurie i-a cur� din ochi şi astfel a luat naştere în d religiozitatea vie" ; - din religiozitate, d-d v. H. ar fi trebuit mai degrabă să plîngă ca în fata celei mai aspre pedepse a lui Dumnezeu ; căci ce se poate întin�pla omului mai rău. decît ca el să se fi a:bătut în­tr-atîta de .la gindire ş i de la ce e raţionad, - de la einstirea legilor şi d e ia înţelegerea importanţei nesfîrşite, divine a faptului că datorii-le sta­tului şi drepturile cetăţenilor. precum şi drepturi.Je statului şi datoriile cetăţenilor, sînt determinate prin l e g e, - încît să ia absurdul drept c u­v î n t al l u i D u m n e z e u

284

decît .să sesizezi conceptllll a c-eea ce este afit,ma-tiv, - se cade uşor in greşeal-a de a se uita, din 1pri'cina unor laturi izolate, însuşi organismUl! interior al ·statUlui. Statul nu este o operă a artei, el se a:fJă :În lume, �adar 'În sfera V'oinţei arbitrare, a accid-entului şi a greşelii ; o rund·uită rea il poate desfigura su:b multe laturi. Totuşi chiar omul cel mai urît, ,criminalul, un bolnav şi un .sch:Hod este încă un om care trăi.eşte ; afirm:J.tivu1 din el, viaţa, subz�stă ·cu .tot :defectul, 1şi .de crcest afirmativ este vorba aici.

§ 259

Ideea statului are : a) realitat·e n em i j ,J o c i t ă şi este statul individual, ca organi-SJll ce ,se r<I!portează la ,sine, c o n s t i ­t u t i e sau d r e p t p u b 1 i c i n t e r n ;

b) ea .devine r <t p o r t u ,} 1statului singUJlar cu alte state. - d r e p t p u h l i c e x t e t i ,o r ;

c) ea este J.deea universală ca g e n �i ca putere absolută peste statele ind·ivi'duale, 'spiritul, care :�şi dă rea!litatea sa în procesul i s t o r i e i l u m i .i .

Adaus. Statul ca real este în chip esenţial stat individual şi mai de,parte, în plu:s stat pal'ticular. Indivi.dua�litatea trebuie deQsebită de particularitate : ea este moment al Ideii .sbtului însuşi, în timp ·ce ,particularitatea a�parţine j,storiei. Statele ca a:tare 'sînt independe111te unele de a:ltele ,ş.i raportul 1or nu rpoate fi deci decît un mport ext.erior, astfel înoit deasupra 'lor .trebuie să ,se atle un al tr.ei·lea .element care .să le .lege. Acest al treilea este s,piritu:l, care :îişi 'dă realitate in Î!storia lumii şi constituie judecătorul absolut peste ea. E adevărat, mai multe state pot constitui, a:li,indu-se, un fel de .tribunal peste ailrte1e, pot lua naştere coniederări de ,state, ca de rpill.dă SHnta Alianţă, dar acestea sînt numai reJative şi mărginite, ca- .şi pacea veşnică. Si:n,guml judecător a.bwiut, care .se impune •totdeauna lfaţil de particu:lar, est-e �pi,ritul 1fiinţînd ηn 'Şi pentru sine, ·care se în­făţişează în istoria •llliffiii ca fiiDJd univensatlul .şi genul ce acţio� nează într-rÎillsa.

285

A. DREPTUL PUBLIC INTERN

§ 260

Statul este reallitatea ·libertăţii concrete ; 1 i b e r t a t e :t t: o n c r e -t ă constă însă ·.în faptul că singularitatea personală şi interesele ei .particulare îşi află deopotrivă d e z v o ,l t a r e a lor depHnă şi .r e c u n o a ,ş t e .r e a d r e p t u 1l u i l o r pentru sine (�n sistemul fa.mj,Ji.ei şi al societăţii civile), după .nrm tot­odată ele s e t r a n s f o r m ă, pe deoparte, prin ele Înseşi, în interes al universalului, pe de aUă .parte r.emnosc .cu ştiinţă şi vointă universa-lul, :şi anume ca fiind propriul lor s p i r i t s u b s t a n ţ i a I, IŞÎ a c ţ i o n e a z ă _ în ·servkiul lui, ca fiind 815

sco-pul ultim wl lor, - astfel încît, nici unLversatluil să nu se a.firme �i să nu fie .înf�truit fără interesul, .ştiinţa şi voinţa p:uti culară, nici indivi zii să nu trăiască doaT pentru acestea, ca persoane particulare, ,şi să nu voîa.scă, in a�celaşi timp, în ş i pentru unîve�31l, ,să ai.bă o activitate conştientă de acest scop. Principiul statelor moderne are tăria şi adîndme<J imensă de a ingădui principiului suh1ecti·vităţii să se ,desăvî�şească pentru sine, ca e x t .r e m î n d e p e n d e n t al particularităţii !perso­nale, şi totodată tsă-tl î ·n t o a r c ă î n a 1p o i in u n i t a t e a s u b s t a n ţ i a 1 ă şi ast�el să conserve ·În el însuşi această uni­tate.

Adaus. Ideea statului în timpurile noi are drept carac­teristică a sa că ,statul este reaJJi.zarea l�bertăţii, nu ,potrivit ar­bitrarului subiectiv, ci •potriv�t .concelptului voinţei, adi.că tpotrivit universali tăţi.j .şi di·�inităţii sa.J.e. Impenfecte sînt statele tÎn care I·deea ·statului este încă invăJluită ş i Sn care d.eterminările parti­culare a·le ei nu au ajuns l a indf!Poodenţă liberă. In 15tatt1le antichităţii dasi•ce se .găseşte dej a fără .îndoială univer.sallitatea, dar parti!cularitatea Il'U se descătu.şa:se tÎncă, nu era liberată, spre a fi reintoansă la universalitate, ad'ică J.a scopul uni•versal al întregului. Esenţa statului nou constă în cerinţa ca univer­saJ.ul să fie leg�t cu .�ibl':rtatea deplină a particularit.ăţii şi cu

286

propăşi,rea intdivizi,Jor, aşax:lar în cerinta ca interesul fami.liei şt al societăţii civile să se reunească, supunindu-se statului, dar totodată în recunoaşterea că univensalitatea •ScQpului nu poate progresa fără ştiinţa şi vointa rpmprie a partimlarităţii, care trebuie să-şi tpăstreze dreJIJturî.le ei. Aşadar universwlul trebuie î111făptuit, .dar pe de altă parte, .subiectivitatea trebuie �i ea să fi.e în întregime şi .viu dezvoltată. Numai oîn.d ambele momente HE îşi păstrează puterea, atun·ci numai .statUII .poate fi considerat ca stat de.pllin articrulat şi cu adevărat organizat.

§ 261

Faţă de sfera ·dreptului <privat şi a bunei ·stări private, a fam�liei şi a societăţ.ii civi,Je, .statUJl este pe de o parte o nece­sitate e x t e r i o a r ă şi puterea superi.oară .pe,ste ele, putere naturii căreia îi sînt subordonate Ieg�le ,şi interesele lor, o fiind df1pendente de ea ; dar 1pe de altă .parte, el este scopul lor i m a n e n t, ş i tăria lui ;stă în unitatea scopului său ultim, uni­vffi'saJ, cu intereml parhcular al indiviziLor, în fapt·Uil că aceştia au d a to r i i faţă de eil, îm mălsura în care ei au totodată drep­tuc; (§ !55).

Am observa:t dej a mai sus (remarca la § 3) că cel care a conceput g.indul dependenţei legillor, cu deosebire a celor de ·drept privat, de 'Caracterul ,determinat al statului, şi punctul filozofic de vede-re că partea trebuie con.siderată numai în relaţia ei cu .întregul, a fo.st mai cu .seamă M o n­t e ·s q u i e u, ·În vestita s� operă : Sf;iritul legi.lor, .în care el a încercat totodată .să dezvolte în amănunt aceste idei. - ln­tmoît d a t o r i a .este mai întîi conduita f a .ţ ă d e ceva s u b s t a n ţ i a ,J pentru mine, faţă de ceva în şi pentru sine universal, în tim!P ·Ce dre.ptul este din11potri·vă ln genere e x i s t e n ţ a î n f a p t a acestui substanţial şi, prin aceast<.1. latura p a r ,t i c u 'l a r i t ă ţ i i lui şi a lihertătii mele ,p a r t i­c u 1 a r e, de aceea, ,Pf' tr�tele formale, ambele ap1:· r:·;_nr­tizate la laturi sau pensoane ,deosebit.e. Statul, ca realitate de ordin eti.c, ca lntrepătrundere a substanţia�luJlui ş i a parti­cularuiui, implică senml că 'indatorire-a mea faţă de subSltan-

287

ţial est·e în acelaşi ·timp exi,stenţa în farpt a libertăţii mele particulare, cu aJte cuvint·e, că ·Într-1însul ·datoria şi dreptul sint unite în u n a ş i a c e e a ş i r e l a ţ i e. Deoarece însă, ma:i departe, în stat momenterl·e di!Stime ajung totoda·tă la: forma şi realitatea lor .s IP e c i f i c ă, ·ŞÎ prin urmare distinc-ţia drf1Ptului şi a datoriei re31pare din nou, de aceea, în tÎ111!P ce � n .s i n e, aidid forma.!, ele sînt identice, potrivit

311

C ·O n ţ i n u t u ll u i l o r, ele sînt în ::tcelaşi timp d e o :s e b i t e. În domeniul drepf:Uilui ,privat şi în .cel moral, lip&eşte a .d e-v ă r a t a necesitate a relaţiei şi deci nu .este iPrezentă decît ega.litat.ea (Gleichhcit) a b s t r a c t ă a conţinutului ; c e e a c e în Slfererle a•cestea ahstracte este drept pcrutru unul, tre­buie să fie drept •ŞÎ .pentru celălla•lt, şi c e e a c ·e ·este datorie pentru unul, trebuie să fie datorie .şi .pentru celălalt. Iden­titatea aceea abso-lută .a datoriei şi a dreptului nu îşi află loc decît ca ega,Jă identitat-e a continutului, .cu determinarea că a-cest conţinut este conţinutul cu totul general, anume principiul unic <lll da·torie; şi a.! dre�ptuilui, libertatea perso­nală a omului. De aceea 1solavii nu au dat·orii, deoarece ei nu au drqpturi ; şi invens - (de îndatoriri rehgio<tJse nu este vorba a•i.ci). - Îillsă în Meea concretă ce .se dezvoltă iin sine, momente1le ei se disting şi determinaţia lor 1C0n1stituie în acelaşi ti.'llljf> un conţinut deooobit ; in familiie, fiul nu are drepturi cu a c d a ş i •c .o n ţ i n u t ca datoriile 1pe care le are faţă de tată, iar cetăţeanul nu ,ar·e drCij)turi cu a iC •e � a' ş c o n ţ i n 'll t ca datoriile faţă de principe şi de ,guvernămînt. - Acel con­cept aJl unirii ,datoriej cu dr(!Jptul este una ,din determinările cele mai Î<IIIJP011tante şi conţine în sine tăria internă a state­lor. - Latura abstractă a datoriei se reduce la neglijarea interesului parhcular şi la excluderea lui, ca moment ne­esenţial, ba •chiar nedemn. Cons�derarea concretă, Ideea, arată momentul .par6cu1arităţii ca fiind tot atî-t de esenţial, şi prin urmar.e sati,sfa,cerea 1lui ca absolut necesară ; în 'îm­plinirea datoriei sa1e, indirvidu'l trebuie să î-şi găsească în acelaşi timp, într-un fel oareca•re, propriul său interes, satis­�a·cerea sau 15o-cotdi1le saile, şi ,din .raportul în care el se află �n .stat, trebuie .să ,se na,s,că pentru el un drept ,potrivit căruia lucrul :public să devină lucrul l u i IP r o IP r i u, p a r ti ·c u l a r . Interesul particular, ÎIIl .adevăr, nu trebuie Jăsat b o parte, 31s sau chiar .sug.nrmat, ci trebuie :pus în concordanţă cu univer­saJul, în .fdl:ul acesta fiind conservat atît el însuşi, cÎt şi uni-

268

v-ers<��lu:I. Indiv-�dul, potrivit .datori�lor srule supusul statului, găseşte ca cetăţean în împlinire<! datoriilor sale apărarea pernoanei şi a propr:i·etăţii ,sale, consideraţia hinolui său par­tfcuilar şi sa1i'Sfacerea �esenţei sale substanţiale, conştiinţa şi mîtxlria d-e a fi .memb.ru a:l ac-estui ·întreg, - în această în­deplinire a datorij�or, ca reailizări şi ,îndeletnidri în .serviciul statului, el l.şi a:tilă conservarea şi .subzistenta sa. Potrivit la­turii abstracte, interesul univcnsalului ar cere d{lar c;� trebu­rile sale, realizărille 1pe care el le !Pr-etinde, să fie îndeplinite ca datorii.

Adaus. La unitatea universalităţii şi particularitătii revine totul în stat. in v·echile state, scopul ,mbiectiv era absolut una cu voinţa statullui ; în stat.etle moderne, dinwotrivă, pretindem o opinie a norustră, o v·oinţă şi .o conştiinţă pro-prie. Cei v-echi nu aveau nimic de felul acesta : ultimul cuvînt era pentru ei voinţa .statului. ln timp ce în despoţiile asia'fi,ce individul nu are nici ,o interiori·tat.e şi nici o îndreptăţire în sine, omul în lumea modernă voieşte .să fie onorat În interiorita.tea sa. Legă­tura dintre datorie şi drept a1·e dublul as-poet că ceea ce statul pretinde ca datorie tr•ebuie să fie, nemijlocit, şi dreytul indivi­dualităţii, întrucît datoria .nu este decît toomai organizarea con­ceptului libertăţii. Determinările voinţei individuale sînt aduse, prin stat, la o exisenţă obiectivă şi ajung abia printr-.însul la ardevărul Io.r şi la ·realizare. Statul este co.ndiţia e�clUJsivă a atingerii S>copului şi binelui particular.

§ 262

Ideea rea'lă, spiritul, care se divide el însuşi în cele două 319 sfere ideale ale conceptului său, familia şi societartea civilă, ca

alcătuind finitatea sa, pentru ca din idealitatea lor să fie spirit real infmit pentru sine, distribuie deci acestor sfere materialul .acestei realităţi finite a sa, indivizii ca m 1U � ţ i m e, astfel încît această n;partiz<fre ,aJpare în individ m i j ,1 o c i t ă de împreju­rări, de arbitrar şi de propria alegere a destinaţiei sale (§ 185 şi rem.).

Adaus, ln statul platonic libertatea subiectivă nu are nici o valabilitate, autoritatea publică fiind încă aceea care desem­ne<rză indivizilor �nd·etletni-cirile Ior. În multe state orienrtale desemn'area aceasta decurge !din naştere. Libertatea subiecti-vă, de care trebuie să se ţină seama, pretinde însă aleger·e liberă din partea indivizi1l.or.

§ 253

în aceste sfere, în care ,momentele sale, singu.laritaterr şi partimla6tatea, îşi au realitatea nemijJocită şi rdiectată a lor, :spiritul s� află ca universalitate obiectivă a lor, o g l i n d i t ă î n e l e, ca fiind puterea raţional ului acţionînd în necesitate (§ l IH) şi anume constituind i n s t i t u ţ i i 1 e, considerate de noi mai înainte

Adaus, Statul ca spirit se divide în determinările parti­.culare ale conce1ptului său, �le felului său de a fiinţa. Ca să aducem aici un ex.emplu dî.n natură, sÎrs.temul nervos este a:de­văratuJ sistem stnzitiv : el este momentUl! abstract al <1fllării la sine Însuşi, ş i al identităţii sa:J.e înseşi în 3lceasta. Analiza sen­zaţiei distinge însă două laturi, şi .se imparte astfel ÎlliCÎt latu­rile di·s.tinse apar ca si1steme întregi : pr·imul este simţirea ab­::tractă, păstrarea !a sine, mişcarea ohscură în sine, reproduce­rea, - nutriţia, produoerea de sine şi digerar.ea interioară. Momentul wl doiJ,ea constă în faptul că fiinţarea aceasta la· sine s2o însuşi îşi are în faţă, ca opus, .momentul dif.erenţ.ei, ieşirea spre exterior. Aceasta este iritabi.litatea, indreptarea în afară a senzaţiei. Jritabilitatea constituie un sistem al ei propriu, şi există clase inferioare de animale care nu şi-au dezvoltat decît ace·;t �istem, nu au ajuns la unitatea pătrunsă de suflet a sim­ţirii în sine. Comparînd aceste relaţii naturale cu acelea ale spiritului, găsim că familia trebuie pusă alături de sensibili­tate, societatea civilă alături de iritabilitate. Al treilea moment este statul. sistemul nervos pentru sine ; el este organizat în sine, dar este viu numai întrucît ambele momente, aici familia şi societatea civilă, sînt dezvoltate într-însu!. Legile care le guvernează sînt instituţiile raţionalului, care se oglindeşte în

200

ele. Temeiul, adevărul ultim al acestor instituţii, este însuşi spiritul, care este scopul lor universal şi obiectul de care ele au ştiinţa. Familia, e adevărat, are şi ea caracter etic. Totuşi într-însa scopul nu se află ca ştiut ; în societatea civilă, în schimb, separaţia este principiul determinant.

§ 264

lndiv.iz·ii care akătu.iesc muJţimea, întrucît ei inşi.şi <ru în ei naturi spirituale şi contin deci dublul moment, extremul s i n­g u 1 a r i t ă ţ i i , care ştie şi voieşte .p e n t r ·u s i n e, ş i extremul u n i v e r s a J .i t ă ţ i i, care ştie .şi voieşte .suhstanţiaJul, şi în­truoît asMd ei nu roaJ·izează dreptul coresrpunzăto,r celor două laturi, decît în măsura în care ei au realita:te atît ca persoane priva-te cît ş i ca persoane substanţiale, - dob-îndes-c în acele sfere, parte nemijlocit primul lucru, parte pe celălalt, astfel că în instituţii, ·Ca alcătuind u n i v e r s a 1 u 1 fiinţi:nd in sine al int·er.es elor lor pa<rticllllare, ei îşi au conştiinţa lor de sine esenţiaJ.ă, şi că, pe de altă parte, instituţiile procură indivizilor o indeletnicire şi activitate îndreptate către un scorp general, în corporaţie.

§ 265

lnstituţiiil.e l(lJCestea alcătuies-c o r î n d u i r e a statului� adică r.aţiona.J.itatea dezvoltată .şi realizată ·î n p a r t i ce u ·l a r, şi de .aceea ele .sî·nt baza so.Jidă a statului, ·ca şi a încrederii şi a devot:amentUJlui indivizilor faţă de stat, - coloanele care susţin libert<rlea publi.că, întrucît �tr..,însele libertatea parti•culară este realizată ş i este raţională, şi prin urmare, .într-îns-ele este dată în s i n e r<:unirea libertăţii .şi ,a necesităţii.

Adaus. Cum s-a observat deja mai sus, caracterul sfînt al că.o>ătoriei .şi instituţ:iille in c.a.re societatea burgheză î,ş-i mani-

291

festă natura eti·că, constituie tăria întregului, - cu alte cuvinte, univ:ensrulurl est·e în acel�şi timp scopul fi,ecăruia, ca particular. Totul este .ca legea raţiunii şi aceea a libertăţii partinlllare să se pătrUUldă, şi ca scopul meu partku:lar să devină id·enti·c cu universa.lul, altfel statul .rămîne în aer. Sentimentul de sine aJ indivizilor constituie realitatea statului, şi tăria lui stă în iden­titatea acelor două laturi. S-a spus adesea că 'scopul statului este fericirea cetăţ.enilor ; fără îndoială .lucrul acesta este ade­vărat : dacă cetătenilor nu le merge bine, dacă scopul lor S'U­biectiv nu este satisfăcut, dacă ei nu găsesc că .mijlocirea acestei satisfaceri constituie statul însuşi, ca atare, atu•nci statul stă pe picioare sJabe.

§ 266

Dar spiritul nu este numai ca această necesitate ş i ca do­meniu rul aparenţei, ci, fiind i d e a l i t a t e a acesteia şi ink­riorul ei, el îşi este obiectiv sieşi ş i real ; aşadar această uni­ve�sa1itate substanţială �şi este obiect şi sc0;p s i ·e î n s e ş i, şi prin aceasta, necesitatea îşi este totodată [prezentă] sieşi in f o r m a libertăţii.

§ 2G7

N e 'c e s i t a -t e a în idea:litate este d e z v o ll ·t a r e a Ideii înăuntrul ei 9nseşi ; ea este, ca substanţialitate s u b i -e ·C t i v ă. �22

s i m ţ ă m î n t u .1 politic, iar oa substanţiaJ-itat.e o .b i ·e c t i v ă, în di-stincţia ei de cea dinrtîi, o r g a n i s m u l statului, statul pro,priu-zis ,p o 1 i t i c şi c o n s t i t u ţ i a l u i.

Adaus. Unitatea libertăţii ce se voieşte şi se ştie pe sine este mai tntîi co:t necesitate. Suhstanţialul este aid .ca ex-i·stenţă subiectivă a indivizi,lor ; .cea:la:ltă modalitate a necesităţii este însă organ�smul, - cu alt-e cuvinte spir/ .. 11 es.t-e un proces tn sine Jmruşi, deosf':lbeşte în sine membre, pune in sine dÎistincţii prin care el işi îndep-lineşte cursul său.

292

§ 268

S i m ,ţ ă m î n t u ,l p()liti'c, p a t .r i o t ,i .s m u il în genere, ca certitudine �temeiată pe a 1d e v ă r (certitudinea doar subiec­tivă nu se naşte di.n .a d ·e v ă r şi este nwna:i op�nie) şi voinţă devenită d e ip r i n d e r e, este doar rezultat al instituţi ilor exis­tente în �Stat, în cal'e raţionaJita'tea este prez_e.ntă ·Î 10 c h i p r e a l , � aşa cum el tşi găiseşt.e .ruplica.ţia sa in activitatea ·eor.es­punzătoare iusti-tuţi•i1or. - Sentimentul acesta constă Îln genere în î n c r e d ·e r e a (ca!'e se ,poate ,prefa-ce 'în înţelegere mai m'Ult sau mai .puţin cwlt i.vată) , - conşti�nţa -că interesul meu substan­ţial şi partkubr este conserv.at ş.i conţinut în interesul şi SCOipUI altcuiva {aid a.J statwlui), care se află �n mport cu mine ca inrHvi'd ; - ,p-rin a·cearSta el însuşi nemaHiind nemij ,Jocit un altul, pentru mine, şi eu, cu această ccmşiii:nţă, fi ind liber.

Prin patriotism se înţelege aidesea numai dispoziţia la sacrificii şi arcţiuni •e x t r ·a o r d j n a r e. În mod esenţial el este În'Să simţămintu:l care în situaţii1le şi raporturi1e obişnui,te al-e vieţii este de.prins !Să consideie lucrul comun, drept t-eme­lie suhstanţia·Iă şi .dr-ept swp al individului . Această conştiintă dovedită in cUJ:sU'] obi.ş.nuit al vieţii, în tDate r-a�porturLle ei, este ea însăşi teme-i!Ul din care decurge şi dispoziţia la efor­turi afară di n comun. Cum însă oamenii sînt adesea mai degrabă genero.şi decît echita.bili, ei se convirng lesne că .posedă acel patriotism extraordinar, ,pentru a se scuti de adevărahtl simtămînt patr}oti,c, sau pentru 2t scuza li.p:sa lui. - Cînd, mai departe, s ·e n t i m ·e n 1t u rl este considerat ca ce:! ce tre­buie să facă pentru sine înce:putul, ;şi ca putindu-se naşte din reprezentări şi din gîndiri subiective, el este confundat ou pura o,pi:nie, căci este lipsit în a1cest fel de a ved-ea, de temeiul său v-eritabil, de .rea!J.itatea obiectivă.

Adaus. Oamenii fără de cultură se complac în raţiona­mente şi în critid, căci este uşor să găseşti de criticat, m::ri greu însă, să recunoşti binele ş.i neces itatea internă a acestuia . Cultura începătoare ,pieacă înl!:otd-eauna de la -critid, cea desă­vîrşită însă vede IÎ:n fiooare lucru ceea ce e pozitiv. Tot astfel,

293

în religie, e J,esne de .s:pus că lucrul a.cesta sau celăllatlt este o superstiţie, dar este infini-t mai greu să înţelegi adevărul din­

tr-însele. Sentimentul 1p01liti-c a;parent trebuie cloci dem;ehit de ceea ce oa.menii voie�c cu ad.evărat, călci în interiorul lor ei voiesc de fapt lucrul însuşi (die Sache), dar ei se o,presc la deta-lii şi se compl ac Îlll vanitartea pr.etenViei de a înţelege mai bine d.ecît cdlalţi. Oamenii nu se îndoiesc de f31ptul că statuii tJ ebuie să subziste, şi că numai într-însu! se poate realiza inte­resul parti.cular, dar obişnuinţa ne face să nu mai vedem pe ce se reazemă întreaga noastră existenţă. Oind cineva merge noaptea pe stradă, în siguramtă, nu ii tr.oce prin minte că lucrul acesta ar puLe.a fi altfel ; "Căci obi.şnuinţa cu siguranţa a devenit o altă natură, şi nu gîndim pr·ea dar că etl este numai rezul­tatul unor instituţii particulare. Re.prezenbarea obişnuită işi În­chipuie că unitatea st<IJtului se reazemă pe forţă, - ceea ce--l menţine ;nsă est.e singur sentimentul fundamenta1 al ordinei, su pe care-1 au toţi.

§ 269

C ·o n ţ i n u t u I lui determina't in partiwlar, .,;imţămîntul civic şi�l ia din laturÎ'le dirferPJ:.e ale organi.smului statUlui. O r­g a n i ·S m u 1 mce&ta este dezvoJtar.ea IdeiU în distincţiHe ei şi în realitatea obied�vă a aces-klra. Laturi'le a.cestea doosebite sînt astfel p u t e r i l e d i f e r i t e, şi funcţiile şi activităţile lor, prin care univ:er.sallul s e p r o d u ,c e neoooteni•t .pe sine, şi anume, întnudt e.le s·înt determina�e prin n .a t u r a c o n c e p­t u l u i, se produce în mo-d n e c .e , ş a r ş.i, deo-arece el os te tot­odată .presu,poZiiţia producţiei sale, se şi c o n 1s e r v ă ; - orga­nismul acesta este .c o D l'l t j ,t u ţ i a p o ,J i t i c ă.

Adaus. Statul este organism, adică dezvoltare a Ideii în distincţiile ei. Laturile acestea deosebi,te sînt astfel puterile diferite şi funcţiile şi activităţile lor, prin care universalul se produce pe sine necontenit şi în mod necesar, şi deoarece el este presupus în producţia sa, se .şi conservă. Organismul acesta este constituţia politică : ea se naşte veşnic din stat, aşa cum el se conservă printr-Snsa : clind ele se desf<OC, cînd la�turile dreose­bite se 1iher-ează una de a.lta, •atunci un�tatea ca:re le dădea

294

naştere nu mai es-te pusă. Li se potriveşte deci fabula stomacu­lui şi a membrelor. Natura orgamis.mului face că, dacă toate părţile nu trec în identitate, rfacă una din ele se pune ca in.J.e­pendentă, toarl:e trebuie să se prăibuşea.�că. Cu predioote, prin­cipii etc. nu ajungem departe în judecarea statului, care trebuie inţeles ca organi·sm ; tot abî.t d·e puţin cît se poa-te conc{lpe prin predicate natura lui Dumnezeu, a cărui viaţă trebuie dimpo­trivă să o contemplu î.n sine însăşi.

§ 2i0

Faptul că scoiPul statului este int·eresul general ca ataf'e, 325 ş i înăurntrul acestuia, care e substanţa lor, co.nserva�rea intere­

selor partkulare, consti-tuie : 1) r .e a 1 i t a t •e a lui a b s t r a c t ă, sau subs.tamţi,aJhtatea lui ; dar acealSta este 2) n e .c e s i t a t ·e a lui, în m�ura în care ea se divide, potrivit conceptului , în d i s t i n c ţ i i l ·e activităţii sale, care datorită wcelei substan­ţialităţii sînt şi ele determinări reale, s t a b i l e, puteri ; 3) aceeaşi substanţialitate este Însă spiritul t r e c u t p r i n f o r m a c u 1 t u r i i , care s e ştie şi se voieşte pe sine. Statul ş t i e aşadar ce voieşte, şi ştie lucrul acesta în u n i v e r s a­l i t a t e a lui, ca lucru g î n d i t ; de aceea el lucrează şi acţionează după scopuri pe care le ştie, după principii pe care le cunoaşte şi după legi, care nu sînt legi numai î n s i n e, ci pentru conştiinţă ; şi totodată, întrucît acţiunile sale se referă la împrejurări şi la raporturi date, după cunoştinţa precisă a acestora.

Este locul aici să atingem problema r a p o r 1: u I u i s t a t u 1! u i f a ţ ă d e r e ,J i g i e, întrucît în timpurile mai recente s-·a rt�peta1 atît de des că reJligia est·e fundamentul startul ui, ba aJirmaţia acea.sta ,s-a făcut chiar cu pretenţia că printr-însa s-ar fi ş i epuizat ştiinţa statului, - şi întrucît nici o afirmaţie nu este ma:i pro.prie să dea naştere la aLÎl::J. confuziune, ba chiar să ridioe confuzia însăşi ]:a tre<1!pta d� constituţie a statului, de formă pe care ar trebui să o aibă cun()l,lti,nţa. - P.oate părea de la înct�put SUS:pect că religia este f'eoomand�tă ,şi căutată cu deosebire pentru nemuri de

295

mizer-ie publică, de sEtş.i•ere şi asuprire, ş i se recurge la ea ca la o mingîi,ere în faţa n e ,d r e ·p t ă ţ i i şi u . la o -S!Peranţă d� răS!plată după .p a g u b ă. Cind·, mai departe, se socoteşte drept un precept al religi-ei acela ca să fim indifer·enţi fată de interesele lumeşti, faţă de cunsUJl reaJităţii ş i de hcebudle ei, în timp ·ce dimpotrivă ,statuil .este spiritul care s ă l ă ş l u- s26 i e ş t e .î n 1 u m e : reCUI"Sul la relig�e pare atunci, sau impro­priu să ridice interesul şi tl'eburile statului şj să facă din ele un SOOip serios, esenţi•al, sau el ,pare să considere totul în conducerea statului c<r aJthn:ind .de bunul plac arbitrar, -fie că se vorbeşte numai de f<llptul că in stat ceea ce ar domina ar fi soopurile dictate de pasiune, puter.ea nedreaptă etc. , fie .că recursul acesta la religie încearcă să se impună singur, pentru si.ne, ş i vrea să--Şi rezerve det.erm�nare<r şi apli­carea dr(1ptului. A:ş•a cum s-ar sowti drept o batjocură, să se înlăture orice sentiment de reV'oltă Vmpotriva tiraniei, cu consolarea că asupritul îşi găseşte mîngîierea în relig1e : tot astfel nu trebuie să se uHe că religia poate lua o for:mă care să a-:bă drept urmare sclavia cea mai dură, sub aspectele supers·tiţiei, şi degradarea omulu-i sub niv·etlllll amimaJului (ca la Egipteni ş i la Inzi care venerează anumite animale, soco­tindu-le drept esenţe mai ridicate decît ale lor înseşi). Feno­menul acesta :poate ·Cel puţin ,să ne .facă atenli 'că nu des-pre religie cu totul în genere ar trebui să se vorbească, ci mai degrabă, cînd ea apare în anumite forme, se cere intervenţia împotriva ei, a unei puteri salvatoare care să-şi asume 3lpă­rarea drerpturi·lor raţiunii şi ale con�tiinţei de sine. - Deter­minarea esenţia-lă însă în ce priveşte raportul dintre reli·gi·e ş i stat se obţine numai ţin1n:d .seama de conct1ptul lor. Reli-gia are d'rept conţinut al ei aJdevărul absolut, şi deci tntr­însa intră şi ce e mai inalt în simţămîllltul omului. Ca in­tuiţie, sentiment, CUOI}Ştinţă prin repr·ezentar.e, care se ocupă de Dumnezeu, ICa fiind temeJi,a .şi cauza nemărginită de care atîrnă totul, ea cupri,nde în sine cerinţa ca totuJ să fi.e luat în această relaţie şi să-şi dobîndewscă într-însa ,confirmarea, juSitifi·carea, certific-area. Statul şi legile, ca şi d:rtoriile, în 327 raportul acesta îşi do.b'indesc, pentru conştiinţă, confirmarea lor cea mai înahă şi o.b.lig.ativita!tea lor ; căci însuşi statul, legi'le ş i datoriile sînt în ,realitat.ea lor ceva determinat, ceva -care trece într-o s.feră mai înaltă, ca fumdament al său (v. Enci,clofJedia ştiinţelor filozofice). De aceea religia con-

296

ţine toto.dată locul care oferă, în prebcerea generală şi în pierderea scopurilor, interesdor şi posesi.unilor reale, con­ştiinţa nes·chianbătoruJlui şi a ceJei mai înalte libertăţi şi satis­faceri *. Dacă 'lnsă religia constituie f u n d a m e n t u 1 care conţine în sine eticul în genere, şi ma<Î precis natura startu­lui, ca .fiind V'Oinţa diV'ină, ea nu esk în acelaşi timp decît f u n d a m e n t, şi ai�ei este punctul care J,e de9:parl·e. Statul este voinţă divină, oa s:pi.rit prezent ce s e 'Cl. e z v o l t ă luînd formă reală şi dîndu-şi o r g a n i z a r e 'a u n e i 1 u m i. -Cei care în faţa sta�tului vor să s-e opre3!Scă la forma religiei, se com;portă ca aceia care, în cunoştinţă, socotesc că po.sedi tot ee trebuie dnd rămîn doar .Ia e .s e n ţ ă, şi nu trec mai deJparte, de J,a acest abstrmctum, Ia existenţa în fapt ; s<m >ea aceia (v . .mai .sus, § 140, remanca) care vor numai b i .n e l e a b s t r a 'c t şi lasă în seanna bunului plac să decidă c e este bun. R.eligia es,te raportarea Ia absolut in f o r m .a s ·e (fl t i ­m e n t u 'l u i, a r e .p r e z e n t ă r i i, a c r e d i n ţ e i, şi în c-entrul ei, car·e ct .• prinde totul, totul nu este decît ca ceva a.c-cidenbl şi ,pi·eritor. DaJCă ş.i :în ce .priveşte statul se rămîne la �ceeaşi formă, lin sensUl! că .şi pentru stat ea ar fi ln chip eS1enţiiall detterminantă şi valahilă, atUillCi statul, ca ongani,sm dezvo.Itat •În d�stincţii, legi şi or"mduiri subzistente, ,este dat pradă zguduirilor, nesi.gura.nţei şi dezordinei. Obiectivul şi universallUJl, leg:iJe, în loc de a f,j determinate ca avÎnd sub­zistenţă şi vailahiiHta�te, dobîndesc dete.rminaţia uami negativ, faţă de acea formă, car·e işi anmcă văllul p<este ce este deter­minat, ea însăşi devenind astfel ceva subiectiv ; pentru purta­l'ea OallneniJ.or rezuJ.tă de . aici conduZ'ia : omului dre!Jlt nu i se dau le.gi ; fiţi pilini de eVIl�vie, .întoolo puteţi falce orice voiţi, vă puteţi lă:sa în voia bunului vo,stru p�ac şi a pasiu-

* Ca şi c u n o ş t i n ţ a şi ş t i i n ţ a, r e l i g i a are drept prin­cipiu al ei o formă specifică, deosebită de aceea a statului ; de aoeeca ele intră in stat pe de o parte sub raportul de m i j 1 o a c e ale culturii şi ale simţămintelor, pe de altă parte, întrucît ele sînt esenţial s c o ·p u r i - î n ­s i n e, sub aspectul existenţei fapti.ce, exterioare a lor. Sub ambele aspecte, principiile statului se raportează la de ca la nişte aplicaţii ale lor ; într-un tratat complet concret asupra sllaltului, sferele acelea, w şi arta, raporttwile pur naturale etc., trebuie �i ele cercetate sub raportul şi în situaţia pe care ele o iau în stat; aici însă, în tratatul acesta în care este urmărit .prm,cipiul statului, în sfera sa s p e c i f i c ă, potrivit Ideii sale, nu se .poate vorbi decît în treacăt de principiile lor şi de a p .! i c a r ea dreptului sta­tului la ele.

297

nilm, iar pe ceiJtaJ.ţ.i, care SUJferă nedre�ptate de ope urma voastră, indrt:lp'taţi-i către m1ngiierea şi speranţa .religiei -sau mai rău, rf�S?irngeţi-i şi condaJmnaţi-i ca fi�nd Ii[J.siţi de ,,e]igie. Cînd însă atitud.inea aoeasta negativă nu rămÎne doar .sentiment intern ş i arpinie personaH, d ·Se îndr·eaptă către rewhtate şi se afirmă într-·insa, atunci se naşte f a n a-t i s m u ,J reli,gios, ca·re, ca şi cel pohtk, ·Înlătură ork·e orîn­duire a statului .şi ori•oe {ll1di.ne legală, ·Ca reprezentînd limite înguste, nerpot·rÎV'Îte cu infinitaiea internă a cugetului, şi care prin urmare .exdude prop6etatea priva-tă, căsători-a, rapo:l'tu­rile şi mund.Ie di.n snci.etatea civi.Jă ebc., ca ned•emne de iubire şi de libertatea sentimentului Intrucît totuşi urmea•ză să fie luate decizii privind ·exi.stenţa reală şi ·acţiunea, intervine aid acdruşi lucru ,ca în ce priv-eşte subieotivibtea vointei în gener.e, care se consi,deră pe .s:ne dr�t a;bsolutul (§ 140) , - anume, d deciziile sînt luate pe baza reiP:rez·entării subiec­tive, a�did a o p ·i n ,i e i şi a b u n u ·l u i p il :a .c a r b i t ,r a r. - 92� Ceea ce consti·tui.e insă .adevăml veritalbill, faţă de �cest ade� văr oe s-e învăluie Îin s'lllbiectivitatea .sentLmen1:LJ]ui şi a r(1pre­zentiîrii, tste tre<:erea prodigioasă a interiorului dincolo de

.sine, în exteri'O.r, imrprimarea raţiunii în realitate, la care <r lU'ornt înt11eaga i,storie a lumii, - o murucă prin care ome­nirea civlll.izată şi-a do:bîndi·t rea!Htat·ea şi conştiinţa exi;ste.nţei sa�le raţionillle, .a odnduir�J.or de stat şi a legilor. De la cei care c a u tă p e D o m n u 1! şi care .s.�nt convitnşi că ÎJn o-pinia lor necu:ltivată ei posedă î n m o .d n oe m i j ,1 o 'c i It totuJ, -în loc să-:şi i�pună munoa de a-şi 6di,ca subiectivitatea la cunoaşterea adevă:rllllui şi la t(}nştiinţa dreiPtllilui obiectiv ş-i a datoriei -, nu poal;e I'ezuH<r deaît ruina tutur·or rap.ortu­dl'Or eti-ce, nerozi·e şi aibominaţie ; a.ce!>ltea sînt cons-eciulţele necesare ale mentalităţii r-eligioase, dnd -ea se menţine l a forma eXJolusivă a ei şi s·e illldl'eaptă ashf,el În11potriva -realHăţi·i şi <r adevărului, care este p.rez·ent în fornta univer.s.alului, a 1-egillor. TotUJŞÎ nu este necesar ca tllteas-tă menta1itat-e să meargă ,pînă la realizare, ea poate fireşte răm-îne, cu pun1otul ei de vedere neg1ativ, ceva intern, se poote .înca:dm în orîn­druidi şi în loegi, şi mulţ1ll1Tli să oedez·e şi să oft.elie, sau să dî,Sjpreţuiască şi să dorească. Nu puterea, ,ci slăbiciunea a făcut din rel�i,ozitate, in ti-mpurile noa:stre, o formă p o l e-m i .: ă a evla-vi·ei, - fie că ea este legată de nevoie adevă-

298

rată, fie d e vorba doar de vanitate nesatisfăcută. ln loc să îţi supui,

, prin munca studiului, opinia ta suhi·edivă şi

să-ţi .subordonezi voinţa, dÎislcioplinei, rididnd-o <ll'ltfel pe treapta ,Jiberei a'SCUJ!tări, mai eftin este să renunţi la cunoaş­terea adevă.rul,ui obiectiv, să păJstr;ezi un sentiment de arpăsare şi o da.tă cu el vanitatea personală, socotind 'Că in barul credinţei posezi dej a tot ce este necesar pentru a pătrunde natura legi,J.or \ŞÎ a o:nîndui el i,lor de stat, - pentTU a le .con­damna: şi a indica felul cum ele ar urma şi cum .ar trebu i să .. fie ; şi ta.oeasta, întruDÎt judecata ta vine dintr-o inimă evlavioasă, îin mod infai1li:bi.I şi de newntestat, - căci pr in faptul că intenţi.i.le şi aHrmaţ;ii.J,e îşi atribui·e drept fund:l­ment al lor religia, nu te !poti atinge de ele, nici cît priveşte superficia�itatea, ni,ci cît .priveşk inechit,atea lor .

lntruoi't însă rel igi.a, dnd ea este de natură a;d·evărată, este lipsită de 10 a-Care IOnienta!'e negativă şi polfwică impo­triva statwlui, ba dilllipotrivă il recunoaşte 1şi îl confirmă, ea îşi are pentru sine s it u a ţ î a şi m a ,n i f e .s t a r e <r ei pro­prie. Funrcţ.ia cultului constă IÎon a c ţ i u n i rşi în d O •C t r i n ă ; ea are nev.o·ie pen-tru ·a.cea.sta de p o s e s i u n i şi p .r o p .r i e­t ă ţ i, ca şi de i n .d i v i z i consacraţi s e r v i c i u 1 u i comu­nităţii. Se na�te asb�el un raport întne 1sta:t ş i comunibtea bis-ericii. Definirea acest:ui ra.port este :>implă. Este in natura lucrului că statul î,şi îndeplineşte o dat(}rie dînd comuni tăţii toată înlesnirea pentru lscopul ei .religios ş.i of,erindu-i pro­tecţia sa, ba întrucît ,neJl igia e:>te momentul care integrează :>taotuJ în ce are mai adînc ca simţămînt, trebuie să se ceară de la ,toţi membrii 'lui, ca ei să fie în naport 'CU o comuni­tate religioasă, - de altfel cu or i·care, căci asu1pra conţinu­tului, in măsura în care el 1se referă la inter�ori·tatea repre­zentării, statu•l nu 1poate interv.eni. Statul a cărui organiz<rţie este desăvîrşi·tă şi oare de a·-ceea este tare, se pocate co�rt.a în această priv�nţă cu atît mai lioberal ; el poate t:rece cu totul peste detalii .care LI .ating, ,şi ,chiar tolera ·în 'Sine .comu­nităti {hreşt·e ac·ea.Jsta abîmîOO de numărul lor) care, reli•g.ios, nu recunosc nbci chiar datoriile di:Pecte ,faţă de el, lăsînd membrii .acestora pe seama societăţii civllle !Şi a ,legi,Jor ei, şi mulţumindu..,se cu împlinirea pwsivă, mij;J.odlă de pi'!.dă prin trandormare şi Sichimb ,de presta•ţi i , a Lndatorir�lo.r directe

299

fată de el * . - lntruoît însă \Comunitatea bisericea.scă posedă p r o p .r i e t a t .e, exeroită a c ţ i u n i de cult şi are în ser­viciu, în v·ederea a·oestuia, indivizi, ea iese ,din planuJ inte­riDr, trece în h1mes.c şi intră astf-el in domeniUl! st<l!tttlui, pu- 332 nîndu-s.! prin aceasta n e m i j 1 o c i t sub legile lui. Este ade­vărat, jurămîntul, etkul în genere, ca şi raportul că:sătoriei, aduc cu ele concentrarea interioară ş i înălţarea s i m ţ ă m i n-t e 1 o r, care-şi dobîndesc prin religie confirmarea lor cea mai adîncă. Întrucît naporturile etice sînt esenţial! ra:porhlri ale r a ţ io n a 1 i t ă ţ i i r e a l e, drepturi·Le acesteia 1trebuie afir­mate mai întîi î'ntr-insele, confirmarea bisefÎicîi fiind doar la­tura in�ernă, mai abstractă, care se wd!augă a�poi la ek - În privinţa alt{)r exteriorizări, ·car>e pornes.c din comuniunea bi-

• Deopre Quakeri. anahaptişti etc. se poate spune că ei slnt doar memb�i activi a i societăţii civile ş i stau doar, ca persoane private, In relaţii privJte cu altele, - ba .chiar sllb acest raport ei au fost .scutiţi de jLirămînt ; datoriile directe faţă de stat ei le indeplinesc într-un mod pasiv, şi în ce .pri­veşte una din l11datoririle cele mai importante. aceea de a apăra statul im­potriva du5mani1or, datorie pe care ei o tăgăduiesc in chip făţiş, se admite ca ei să o îndeplinească prin înlocuirea ei ·cu altă prestaţie. Faţă de atare sede es:e cJzul, în adevăratul sens, ca statul să manifeste t o 1 e r a n t li ; căci întrucit ele nu rccuno�c datoriile faţă de el, ele nu pot pretinde nid la dreptul de a fi membri •ai •acestuia. Odată, în timp ce În oo.ugresuJ n-ordamer.ican se urmiirea cu mare energie abolirea sclaviei negrilor, un deputat din provinci i le sudice a r�plicat în mod nimerit : .,admiteţi-ne negrii, ş i vă <!dmitem şi noi pe Quakeri·'. - Num<!i prin tliria sa sub celelalte raporturi poate statul să treacă peste asemenea anomalii �i să le rabde, bizuindu-se mai ales pe puterea obiceiurilor şi pc caracterul rational interior al institu!iilor sale, şi aşteptînd de l a acestea ta. - întrucît el nu Î5Î impune drepturile sale cu stricteţe, - să micşoreze ele doosebirea şi să o inliture. Oridtă .dJrepbfllte aT fi �xistat formal împotriva i u d e i 1 o r, chiar în re privcjte acordarea de drepturi civile, din motivul di ti nu s-:u considera numai ca un partid rcoligîos particular, ci ca aparţinînd unu1 popor strli.in, totu1i acuzarea ridicată de pe acest punct de vedere fÎ de pc altele, a uitat ră ei sînt înainte de toate o a m e n i şi că aceasta nu cote doar o simplă calitate ordinară. abstractă (§ 209 remarca), ci implic;'; în sine urmorea eli prin acordarea drepturilor civile ·se creează în oameni ; e n t i m c n t u 1 d c m n i t ă ţ i i proprii, con:ştiin(a de a fi rccunoseuţi ca persoane 1 o i a 1 e în societatea civilă, �i din această rădăcină infinită, liberă de orice altceva, decurge asimila, ea dorită a lor, în felul de a gîndi ş i de a simţi. Separaţia reproşa·tă iudeilor s-ar fi păstrat, dimpotrivă, şi ar fi fost reprosată cu drep-t, .ca o vină, statului care i-ar fi exolus, - căci el ar fi neso­cotit prin aceasta propriul său principiu, instituţia obiectivă şi puterea ei {să se comp�re § 268, 1remarca, ·la sfîrşit). Tez.a ,acestei excluderi, deşi pretindea că C�re în cfll mai . înalt grad ·dreptate, s-a dovedit chiar în expericntă. cu totu! d����

'i�ască ; d1mpotrivfi conduita guvcrnămintfllor s-a �r5tot în(eleaptă ş1

300

sericii, în c1 o c t r i n ă interiorul este cel care predomină asupra exteriorului, spre de01sehire de a c ţ ,j u n i J e .cuHului şi de aJ,f.e comportări legtate de cUJ!t, în ca11e .cel 1puţin �a{ura j u­r i d i c ă apa:rc îndată pent:ru sine, ca priv,ind direct statul ; (fără îndoiJJlă anumite biserici .au obţi.nut e:::cept.area S'iuj i­torilor şi a iprorprietă·ţii his,eri,cii , scoaterea l·or de sub puterea şi juris.d·kţia statllllui, ba şi-au r.ezerv;at chiar jurisdi<:ţia asu;pra pe�soane1or llai.ce, în treburile unde .int,ervine bis·eri.ca, de pTI!dă în cheSiti:uni.l-e privind desfacenca căsătoriei, jură­mîntul etc.) . Latura a d m i n i s t r a t i v ă (poliţienească) în atare <JJcţiuni .este, Hreşte , mai puţ�n precizată, dar .lucrul acesta ţine de na.tu11a a1:estei laturi, chiar ]n wlte a·ctiun i cu totul dvi1Ie (v. mai sus § '234). ,In măsura în care comuniunea religioasă între indiv,iz;i se r·�did pe t!'eapta de comunitate, de. conporaţie, ea se aHă în g.enere sub suprav.eg1herea suprem­aclmini:stratÎ'vă a ,stla-t·u•lui. - În ce prive.ş'te d o ,c t r i n a tn­săşi, ea Îişi are însă domeniul în conşti·imţă, a1parţine dr�·tu­lui libertăţii suJbiaoti•v,e a cOitŞJti;,nţei de sine, - sferei ink­riorităţii, ·Care aa at.a•re nu constituie .domeniUl! ,s.tatului. Totuşi şi statul are l'a nîndul lui o doctr�nă, că'Ci onînduî·e1iJ.e sale şi C·eea ce ed recunoaJş-te în genere aa varlabi.J, .in privin�a justiţiÎei, teoostituţiei etc., se găseşte esenţial în forma g î n­d u 1 u �i. ca lege ; şi întrooît el nu est•e ·Un moca�n�sm, ci viaţa r.aţio.na!lă a l îbentăţii co111şbi:enk de si:ne, sistemul lumii etice, de ooee'a s i m ţ ăm i n t e ·l e c i v i ·C e şi <!ipoi wnş1iinţa acestora, fixarea lo.r •În IP r i n c i p i i, constitui•e un moment esoenţ.ial în statuii l'ea!l. La r.tndrul ei, doctrillla biser1cii nu este doar ceva interior ,pno,priu uonŞ'ti.inţei, ci ca d 10 1c ·t r IÎ n ă, ea este dimpotrivă e x !P re iS i e e x t e r i ·o a r ă, şi ,totodată, ex­,presLe ,privind un oon·ţinut care stă in -cea mai :stnînsă legă­tură cu prindpi�le eti10e şi cu leglllc statl.lllui, ,sau oane ch-ia·r se !l'elferă ân mod nemijllocit la eJle. Silaltul şi biserirca se î n­t î .l n -e s -c lliŞ<lldar aid dind, f i.e că sînt de acord , fie că s e c i o c n .e ,s ·c între e:le. Deoseb irea ·celor două domenii poate fi .impinsă de biserid ,pî.nă la 10poziţia directă, după care bi.s-eri.ca, întrudt cuprinde in sine conţinutul absolut al reli­giei, consideră s p i r i t u a l u 1 în genere, ş i o dată cu el şi sentimentul eti!C, rea -aparţinînidu-i, şi în srohimb statul, .drept un eşafodaj mecaniiC desbinat SCO!puri,J,or eXJterioa'l··e, <ne�S�Piri­tua1e ; ea S·e co.01oetPe pe sine di'f'!Pt i1npără.ţi1a lui Dumnezeu, sau cel puţin ca fi,iUJd ca!l.e;a şi antifca.me11a �&pre LCer, shrtul

301

în s.ohimib, dr·fjpt impă:răţ�a lumii, <tJdbcă a ceea ce e schim­bător şi finit : ea se oonsUderă deci .pe 1sine ca scop in sine, in s·chimh statul, ca pe un pur m i j :1 o 'C, De aoearstă pre­tenţie e leg�a:tă mai d�arte, Îin ce pri,ve.ş.te i n 1S t r u IC ţ i .a, cerinţa ca statul nu numai să Lase bbseridi d't'1pilină libertate de :procediar.e, ci ca el să aihă respect necondiţionat fată de invăţătura ei, orThmm ar ·fi ea întoomită, căJci menirea .invă­ţături.i nu ar rev•eni d·edt Msericii. DaJCă însă biserica ajung.e 1a ace�astă pret.enti•e, prin ex·ti.nderea teru.eiurlui că .elementul Sipirituad. in genere este pnllp6ctatea ei, ·Ş t i i n ţ a .şi cunoaş­:terea în g;enere fac şi ede parte din acest domen�u, constitu­indthSC .pentru s�ne ca o b�s.erid, m o totaJ.itwte de .principii specifi.oe , care se paa·t·e pune în !D'cul biseridi însăJşi, ba chiar sst­cu mai mare �ndreptăţir·e ; - se pretinde 1atunci pentru ştiinţă aceeaşi indepenldenţă faţă de stat, care nu ar fi dedt un mij,Joc .. _pUls -În servidul ştiinţei, conside11ată drept scop În sirne. - .Pc!'Mru r-,a,por-tu-1 a·cesta este indiferent, de altfel, daocă indivi·zii cane se .consa,cră �ervi.ciUJlui wmunHătii şi su­periorii aJcestei,a au ajuns pînă la o v�aţ:ă des-părţită ,de stat, astfd î.no�t numai restul membr�lor sint 'Sll(puşi .statului, sau dacă ei &e găs·e�,c 1altfel tn stat, şi dest�lliaţ�a ,]or :re]i,gioosă nu este dercît o latură a condi-ţiei lor pe •Care .ei o ţin sepa­rată de stat. Mai ,întîi trebuie să observăm că un atare ra­port e legat de re1Pre:?je!11tarea rdupă care sttlltul şi-.ar aVlea destiooţj.a lui numai în -prot.ecţia: şi sîgura'lJţa vieţii, a pro­prietăţii şi voinţei .arbitra!'e 1a fiecăruia, - în măsu:na în care a.ceasta nu ,J.e:;>jează viat':t, pro.pri•etatea şi voinţa oolor­la\ţi, - şi sta:tul este cons.iderat astf,el doar ca odnduială impusă r1e .nevoi. Elementul .s-piritual mai înaJ·t, aceea ce este În şi pentru •sine ad·evăr.at, esrte pus ast�eJ dinwl,o de stat, ca wligiozitate subîeotivă sau oa ştiinţă teor-etică, - şi sta­tului, ca fiind .J a i 'c u ,J în şi pentru sin>=, nu î i rămîne decît ""ă respecte, - adevăratul etic fiind cu totul exclus dintr-insul. Că au exli.stJ.t îstori·c ti-mpuri şi stări de ba:rharie, în car;e tot ce era mai ]nailt .srpiritua!l t.ş.i avea sediul în bVseriiCă, iar sbatwl nu ·era d-ecît o c0rnduoere lumea�că izvmită din vio­lenţă, di.n arbitrar şi din ,pasiune, Umpuni ·în care a�oe,a o.po­zi·ţire abstrac-tă er:a ,prindpiul de -e�peteni.e al roo]ÎJtăţi.i (§ 358) , JlllCrul acesta ,a1parţine istoriei. - Bste însă o procedare prea o-arbă şi pi'ea su.perfidală să cons�deri poziţia <roea:sta ca fiind cu adevămat oon.formă Ideii. Dimpotrivă d'ezvarltarea

302

a,cestei Idei a dovedit că spiritul, fiind :liber şi raţional, are· în sine cara,oter etic, că Ideea adevărată est·e raţiona1lita.tea r e a l i z a t ă, şi că a�ceaJsha există ca stat. A rezultat mai departe din a:ceastă Idee, tot astfel, că a: d e v ă r u t etic Î.Jlltr-ins-a există pentru conştiinţa c u g e t ă t o a r ·c, ca c o n­t i n u t prelucrat în forma u n i v e r s a ,J i t ă ţ i i, ca 1 e g e, - că Statul în �enere îşi ş t i e scopurHe sa!e, le mno·��te şi le ânfăptuieşk cu conştiinţă determinată şi după princi,pii . Cum s- .a observat mai sus, rdigi� are adevărul drept obicd general al ei, totuşi nU!lilaÎ ca un conţinut d a t, care în de­terminaţi·ile sale fundamental·e nu este cunoscut pe calea gîn­dirii şi a .cornceptdor ; tot astfel, l'aportul individului cu a.ce.st obiect este o obli.gaJţie întemeiată pe autonibte, iar m ă r t u­r i a p r o p r i u :1 u i s,pi rit şi ·a propriei inimi, �n care este oonţinut momentul Jihefltăţi i , este aici c r -e d i n ţ ă şi simţire. Intelegerea fi'.lowfid este cea care rerunoaş·te că biseri·ca şi­statul nu _s,e o.pun în c o n ţ i n u t u 1 .adevărului şi ::';! r:tţ io­naJ,ităţii, -ci se deosebesc numai î.n ce priveşte forma. De aceea, cînd b iserica devine în v ă ţ ă t u r ă (ex�stă şi a·u existat şi biseric i car·e au avut numai cult ; altele în care cdtul era lucrul princ ipal , im invăţăltum şi conşt�Înţa cultivată doar lucru secund-ar) , şi dnd învăţătura ei prive-şt·e p r i n c i ·p i i o b i e c t i v e, gîndur�le eticu!ui şi raţiona'lului, ea treoe în a-ceastă manifes·tm·e eXlteri-oa,ră a ei nemij:J.ocit ÎJil domeniul statului. Fată d·e c r e d i n ţ a bi,seri,cii şi de a u t o r i t a t e .a pe oare o ex-epcită asupra eticului, a di't'ptului, .a leg�lor şi ÎnSiti tuţ.iiJ,or, fată de c e r t ,i t u d i n e .a s u b ·i -e ,c t i v ă a ei, statal rerprezintă dim,piQ'tnivă principiul ş t i i n ţ e i ; în prin­citpiUil său continutul, în mod esenţia,I, nu rămîne cum se află în forma sentimentului şi a creclinţ.ei, ci el JJparţine gmidului dderminat. Cît timp conţinutul fiinţînd în şi IP'Cntru sine a.paf'e în Forma reli.giei , ca conţinut parHcwlar, ca învă­ţături propri i comunităţii .religri01ase a bi.seridi, a-cestea rămîn în afara .sf.e['ei sbtuJui (in pro-t.estanti,sm nirci nu exi.stă o pă­tură ol,ericarlă, care să fie d-eJPOZ:Î1oarul e:tclusiv al învăţă-turi i bisericii, deoareoe în el nu ·există 1 -a i .c i) ; întrucît pr in-ci­pi'ile eti·oe ş i ordinea strutul'lli in genePe pătrund .lrn domeuiul relj,gi,ei .şi nu numai că fM1t fi sta,bilite �n Legătură cu ea, dar urmează 'chi,ar să fie înteaneilate pe 'religie, Mportul acesta aduce, pe de o parte, statului _glaran·ţia ral:�giei ; pe de aJtă pa-rte însă rămîne statului dreptul .şi forma :raţirm·a1ită.ţii oon-

303

ş6ente de 1sine, obiective, dre,ptul de a le impune şi de a le susţine împotriva pretenţiilor izvorîte din forma s u b i e c-t i v ă a adevărului, oricare ar fi c e r t i t u d i n e a şi � u t o-d t a t e a cu care s-ar înconjura ·aceasta. Deoai'Iece princi­pillll formei sale, pa univer�.al, est·e în mod esenţial gîndul, de aceea l i b e r t a t e a g î n :d i r i i şi a ş t i i n ţ e i s-,a şi întîmplat să pornească d i n p a r t e a s a (în timp ce, dim­potrivă, o biserică a ars pe ] o r d a n u s B r u n o , a pus pe G a l i .1 e i să �ad în genunchi pen�OOnţă pentru e x [J u lll c-r e a sistemului sOOar c o .p e r n i C 'a n) *. - De partea sta­tului îşi are de aceea locul -şi ş ·t i i n .ţ 1a : căci eiemootull for- �37

* L a p 1 a c e, Expunerea sistemului lumii, cartea V, cap. IV. "Publi­cind .descoperirile oa.le (la care i-a servit telo:-scopul, fazeJe luminoase ale lui Venus etc.) G a 1 i 1 e i a arătat în acelaşi timp că ele dovedesc fără putintă de tăgadă mişcările pămîntului. Concep(ia acestei mişcări a fost însă declarată drept eretică, la o adunare a cardinali lor, iar G a l i 1 e i , apărătorul cel mai vcsti,t al ei, chemat în faţa otri•bunalului ln;;hiâtiei şi silit să le renege, pentru a scăpa de o închisoare aspră. La omul închin;�t spiritului pasiunea adevărului este una din pasiunile cele m;�i puternice. -G a 1 i 1 e i, convins prin propriile sale ·observaţii de mişcarea pămîntului, s-a gîndit multă vreme la o nouii lucrare, in care işi propusese să dez­volte toate dovezile respective. Dar pentru ca în accbşi timp să se su>­tragă urmăririi, a cărei victimă ar fi trebuit să fie, el a ales subterfugiu! să o prezintă in _formă de dialoguri între trei I: ers.oane ; se vc-c� . bine într-însa că avantatul se află de partea apărătoruhu SJStemu.!ui copcrwun ; deoarece însă, Galilei, nu ·dccidea între d, ş i dădea Qbiecţiilor disci­pol•iJo.r Jui Ptolqneu numai atîta greu!Jate cîtă cra cu putinţă, îi era în­gădu�t în mod .fire�c să se aştepte ,să nu fie tulburat în H.niştea pe care o meritau vîrsta sa înai'lltată şi lucrănle sale. El a ·fost totuşi, la 70 de ani, din nou chemat În faţa tribunalului Inchiziţieî ; a fost închis într-o in­chisoare unde i s-a pretins o a doua rene,:.ţare a •părerilor sale. sub am.c­ninţarea pedepsei cuvenite ereticilor redizuţi în eroare. A fost silit să subscrie următo::!rea formulă de lepădare prin jurămînt : "Eu Gali.Jei, aflîn­du-mă ·în persoană, la şaptezeci de ani, ln fata tribunalului, stînd în genunchi şi cu ochii îndreptaţi spre sfintele evanghelii, pe 'Care le ating cu miinile mele, reneg cu jurămînt, blestem ş i afurisesc, cu inima cinstită şi credinţă adevărată, absurditatea, falsitatea ş i erezia învăţăturii despre mişcarea pămîntultui etc. ". Ce spectacol a fost ac�ta să vezi un bătrîn venerabil, vestit printr-o lungă viaţă devotată numai cercetării na\Llrii, lepădînd cu jurămînt. împotriva mărturiei propriei sale conştiinţe, în genunchi, adevărul! pe care-I dovedise cu putere de convingere. O judecată a Inchiziţiei 1-a condamnat la închisoare perpctuă. Un an mai tîrziu el a foct pus în lihrtatc prin intervenţia marelui Duce din Florenta. - El a murit în 1642. Pieirea lui a lndoliat Europa, pe care o lumina.seră lucră­rile lui, şi a revoltat-o împotriva judecăţii pronunţate de un tribunal odios contra unui om atît de mare�.

304

mei esbe la ea acelaşi ca şi pentm stat, - ea ·are ca SCQP c u n o a ş t e re a, şi anume aceea a adevărului gîndit o b i e c­t i v şi a raţionaJi.tăţii. Cunoaşterea pe calea gîndirii poate e drept să şi degenereze, din ştiinţă in simplă opinie şi ratiocinarc din temeiuri subiective; - îndreptlndu-iSe asl.lipra chestiuni­Iar etke şi a orgranizării sbatului, ea se palate ridi>Oa iÎIIljpO­triva prindpii!·or acestora, şi eventual cu acel-e,J.şi pretenţi·i pe care le ridică biserica În ceea oe îi ,este prOjpriu, - cu P'l'etenţLa de .a fii Hberă fn opinia şi convingerea sa, pe care o socoteşte naţiune şi drf!lpt ali .conştiinţei de sine sUJbi,ective. Rrinci.piu:l a.cestei subiectiv.ităţi a cunoaşterii 1-,am cer.cetat mai sus (§ 140, rema11ca) ; ai.ci rămîne să bcem dl(}.ar obser­vaţia că, pe de o .p.art.e staJtul poate mani,fieSita o infini·tă in­diferenţă fată de o ,p in 1 e, tocmai în mă1sura în c::Lre ·ea nu eSJte decH apini·e, un co:nţinurt subiectiv, ne;Bvînd în sine nici o adevărată forţă 'Şi pu:tere de convins'ere, o6c:ît de sus s-ar socoti ea in prezumţia ei, - aşa cc.m fac pictorii care pe pruleta lor se menţin la cele kei .culori fund,arrnenta.le şi rămîn indif,enmţi faţă 1d,e t e o r i .a p e d a n tă a oelor şapte culori. Pe de �·ltă parte însă, împotriv'a acest·ei o .p i 111 i i, a afir­mării de principii �ele, fC.ind -ia proporţiile unei existente genemJ,e care atacă l'eali-tatea şi o macină, - mai al,es da:că foemalis-mu:l .subioctivităţ.ii necondiţionate mută să ia drept princÎJpÎ'll ,aJl său punctul de ,_plecare ştiinţiflj,c şi să riodke insti­tuţii:le de învăţănn!Înt ,21le statului însuşi la pretenţia de bise­rică, întordnd,u�Ie Îllljpo!triva statului, - statul tre.bll!ioe să ia sub protecţia sa adevărul obiediv şi prill!C�piiie vi.eţii eti-ce, - aşa cum, în g:enera,l, împe>triV1a bis.eri·cii dnd ea p-retinde La o au Lor i t a t e nelimi-tată şi necondiţionată, el trebuie, invers, să �ad să prevaleze d!'eptul form<lli al conştiinţei de sine la ev:i·den(ă, 111a convinge!r.e.a prorprie, şi în genere la gîndi11c, în tot ·Ceea ce unmează să fie a:dmi.s ca ad,evăr obiectiv.

Uni t a t e a s t ,atu 1 u i şi a b i :s ·e r i -c i i, concepţie mult dezbă�ută Îln timpuri,le noi ş.i înfiţi:şată ca 1ideal suprem, poate fi şi ea .aauin1tită aici. Da-că uni-tabea es.enţiarlă a a.ces-

���a

at�rde u

��� t�·;iă

����i c!.

ri�

·ct�!i01�u

şia:::t�m����;��:

să fi ajuns şi d e.o·s e:bire-a .pe oa·-re ele o prezim-tă, în forma conştiinţei lor, la existenţă ,parti.cwlară. Ln despot�smul orienta1l aoea uni-tate aotît de des dorită 1a biiserilcÎI:Î şi a sta-

305

tului (totuş-i sta�tul nu exi.stă incă, o dată cu ea), nu a luat forn:ua c onşt�entă de sine, singura demnă de 1Sipi.·rit, a dr(1ptu­'lui, a v.ieţ�i eti.ce lihere şi a de1lv,cl1Hării or_g�a.nî,ce. Pentru ca statul, oa rea�htat·e etilcă a S!pi,Pitului c 'e s ·e ş ·t ,i 'e 1p 'e sin e, să ajungă la existenţă, eslte neceSiară d�st�ng,er.e,a lui de forma autrori.tăţii şi .a credinţei ; di1stingerea a·ceas1la însă nu ,i-e.se la U9 1v.e.ală dedt aînd bi,&el1Î,ca .ajunge să ş,e sepat'e ,�n ea însăşi ; numai în feJul acesta, ,pe deasupm bisericiLor p ,a ·r 't i 1C u Il ar e, statul .şi-,a dobîndit u n i v ·e r -s :a .1 i t a t ·e a gînduJlui, pr.inci­pillll fonmei sale, şi o aduce Ja existenţă ; penrtru a l'emnoaşte a�ceasDa, t�rebui1e să ştim nu numai ce eSJt.e unÎV1er.s:allitatea î n s i n e, ,ci în -ce mnstă e x i s ·t e n ţ a ,ei. Este de a.ceea greşit .să r&e creadă că pentru stat serpar:a�lla b1se6ci1or ar fi sau ar fi fost o nenorocire ; di.JQpotrivă, n u rm .a i p r in t 1r-î n s a s-a purtu!t înfăptui 1a1eeea oe oonstituie destinaţia lui, ra�ion.a­liltlat·ea conştientă de sine şi viaţa etilcă. TQt a!Stl�eil, Sf!pruraţjla aceasta es·te tot oe s-a pu1:lllt înrt�ITIIP'�a mai feriJcit biSoerllcii, pentru propria ei lihen!Jaote, şi .gîndului, pentru liibertaJte<f şi raţiu�n�aHtaotea lui.

Adaus. Statul este real şi realitatea sa constă in faptul că interesul întregului se realizează in scopurile particulare. Realitatea este totdeauna unitate · a universalităţii şi a parti­cularitătii, distribuirea universalităţii în particularitate, care apare inid�endentă, deşi ea nu este SUISţinută şi menţinută deoit �năuntru1 �nrtr>eg1Uilui. In măsur;a tn oare nu esbe dată 13oeastă uni'tate, ·cev.a crm este r •e .a 1l, chiar dacă Î-!Mll putea admik e x i,s:t.enţ•a. Un shatt rău este um �talt ·oare există nurmai, un conp hailnav există JŞi el, dar eil nu a11e rea;lit-aite adevăll!ată. O miDă reteZlwtă de tr�p ar-ată inieă tot oa o mînă, şi ex>ηSrtă, tortuşi fără ISă Mbă reailita:te ; a•devămtar I'eali<tate eslte necesitat>t'la. rCeea ce .este reail es·te in .sirne necesar. Noces.ita·tea constă in a.Joeea că intnegul est-e des.compus �n d�stincţii1le con­ceptulu: şi că acest material divizat păstrează o determinaţie termă şi pensilstentă, O<l!l'e nu posedă fixitate rigidă, rei se des­tramă, şi în destrămare se produce mereu din nou. Statul desă­vîrşit implică esenţial conştiinţă, gîndire ; de aceea statul ştie uo •Ce voi•eşte, şi cunoa-şte .aacelaiSrta ca cey,a ce e&be gîtn.di·t de el. tn-tmoî-t ·cunoaşt·erea îşi are sedillll in stat, rla rîndru!l ei ştiinţa îşi .are şi ea s.ediul a� ci, .ş.i nu in biserkă. Ou toote JJceiS't·ea, in timpurile mai noi s-·a �q>us adesea că statul tDebuire să-şi

"''

.aibă funda:mentUJl in rel·ilgi•e. Sbtul �te .s.pir.ituJ dezVJOltat şi el Lşi ·eXJteri.O>r.Εzeruză momente!le sale la lumina .conştiimţei ; prin faJptul că wceea a se găl&eŞ'te înăuntml ldreiă păşeşte aJ6ară, în lLLmea Olbi•oct.edlQr, stla:tul .an>are c.a ceva finit şi el se .arată a:stfel ca un .&meniu .al 1-u.mesCUJ!ui, în ticrnp <re religia ·se .înfăţi-şază oa un .domeniu aJ! inf,iniltălţ,ii. St:Jatul pa,re aşadar ·oeva subor­donat, şi fiincbcă finibul .nu P'Oiate subzllsta pentru si.ne, eli are pPin unmare nevoi·e, se spune, dre fi.1I"IIdaliiientul religiei. O::t finit el nu ar avea nOCi r0 indrerptălţJire şi .ahia prin relig-ie ed filr ajunge s�int şi ar <llpa:rţîne i·nfinîttJlui. F·t:llul a,cest.a de a considem lucml este 'Însă cu totul uni,laterall. Statul este fă,ră ·indoi.aJlă es·en­ţi.a,J illlmeS!c şi Jinit, eli a.re swpumi p•atit�culare şi puteri particu-1are, - dar fa;ptUJl că srta·tull are oanalder lumes.c, nu este decît unul din <l!Sipede, şi n'l.llmai peilltru peroeptia lipsi,tă de �JYÎrit s-tatUII este doar ,finit. CăJci startul pos.ddă un sufllet oare îi dă viată şi principiul .acesta de <viaţă ·este subiectivitatea, care ea este bo<oma:i oneatoaT1ea di1Sltirn1c�iilor, dar pe de a1tă parte eSite şi menţinerea ,Jor .tn .unitate. Şi 1În domeniul religiei .se află di1stincţii şi finitUJdini. Dumnezeu, Sipllruom, este unitatea trei­mii : .se găJsesc d·eci În e1l trei det·erminări, a căror unitate abia flst.e �piri1tul. DaJCă 1luăm aşadar n<lltuna divină in mod coocreot, acea�ta nu o putem face decît prin distincţii. În împărăţia divină wpar deci fill'Î:tudini, intoon�ai ca în ·cea lumeas.că, pe de aJtă pante părerea că ·�pΕrituH lumes.c, a�dLcă si-altul, ar fi num:ti finit es·te o păr.ere unmaterală, întroott reaiJ,iJtat·ea nu es.t.e cevJ. l·i .psit de raţ.iune. Un stat ,rău este fără îndoială numai de natură

m lumeaSlCă şi fini·tă, dar .stattul raţional este infinit în sine. Tn al doi•lea rînd, se spune că .statul .brebuie să-şi ia îndneptăţiT.ea din rel igie. I deea, ca aparţinînd religiei, este spirit în interiorul inDmii, dar a•ceeaşi Idee îşi dă iln sta•t ca.ra:cter lumesc şi îşi pnaoură în cunoaştere şi în voinţă exî,s.Lenţă f�ptid şi rewlitrate. Gînd se ,spune că ISitatul tr.eJbuie să se ,j,nbe!lnei·eze .pe rdligi•e, lucrul a;cesba .p01ate ÎnSJennna ,că st,a1llll trebuie să aibă kt ha.ză nţiunea şi să izv:oor.a�d dintT..,însa. Dar prqpoziţia a.ceas•t.a poa�e fi şi gr.eşit îon�deasă, ea ,poate îrnemna că {)lamemii a•l căror �irit es-te ţinut tn f:rîu de .o rel�g,ie Hr}:l5ită de hbert-a:te, au fi chiar .prin ,aJooal'ita cei mai înaJ .inaţi spre as'Culrtare. "&eli.gi a creştină tnsă Cl!rt'e religie a Hbentăţii LlliCrul acesta fireş.te poate suferi Ira rînduri lui o ră•s<tăilmălci.re, rdHgia liberă fiind prefăcută î·ntr-una neliberă, !lovită de �prej udecată. Dacă se Mcoteşte că indivizii trebuie să posede religie, pentru ca astfel spiritul lor

307

IDlănţuilt .să ,poată fi cu a�Lt mai h'lsne aslllprit tn s.tra1, - acesta c!lte se111sul rău .aJ pno-.po·zi.ţ.î,e.i ; daJCă însă se înţelege, că oomenii trrebui·e să poarte �pec.f statului, ca fiind i.ntreg.url a;le cărui ramuri ei .imt, �poi locru1 aoost.a se face fimşte ceJl mai bine prin înţe!l�erea fi1i'D<Zrolf.id a esenţei s�aJturlui ; dar în Hpsa atces­tei'a, simţărn.înttJl nell��ios poate şi el d'Uce la aoest rezulta.!. Sirutrul poate deci să cribă nevoie .de rflligie şâ de ·Cre11:li,nţă. În mod eg.enţial însă statul rrămîne deosebit d.e r��H_g�ie, prin a•ceea că oeea ce eil pretinde are fo-rma nnei dahoni.i de ordin juridi:c, şi di.!:�poziţia sufi!tetea.sd în care a<Ceastra este îndre�J)l.inită eSibe ind��erentă. Terenul .rell•irg1ei oste dimpntrivă interioridlat•e�a, -şi •aJŞia' cum &tartul, datcă ei! ar d1a o fo11mă relli.g1ioasă exi@'ent·elor sale, ar pune ÎF!l .primej.d·ie dre,ph!l interiorităţii, tat astfel! b�se­ri,ca, wtunci cînd .31cţiunează ·Ca un stat şi orînduieşte pedepse, degenerează într-·o reli,gie .tiranică. O a trei:a deooebire, care 3t2 est.e leg1a:tă ele rucewsta, es{·e aceea că conţirmtul r·e:Hgi,ei es1te şi răntine nedezv>O!Itat, ş,j prin urmare inima, simţirea şi repre­zenta,rea sint terenu1 pe oare el î:ş.i are 1ocul. Pe �erenul aJcesta totul are forma S'lllbi<OotirvtiităJţii, sta,trwl în sch.1mlb s-e .Pe:atlizează şi dă determinaţiilor sale existenţă faptică solidă. Dacă aşadar roli,giozi1atea ar v.oi să se impună in st�t, wş:a cum ob�ş.nui·eşte să facă pe pro:priu ei teren, a!tulllci ea ar ruina orgtmilillţia sta­tului, căiai în Sltat dils.tinJcţille se bucură de o hti1tudine pentru indflpendenţa lor : în religie în ochimb, totul oot1e mereu r.a�porta•t J,a totali1abe. Dacă a•ceastă tootailita.te ar du,•,a îrn.să să pună mî.na pe toaltie l'aipiOirturiJe statului, ea ar deveni f.an::JJti.s.m; ea ar v:oi să aibă în oni,ae e parti,cullar î.nt-re.gUil, şi nu ar putea-o face w1t.feJI dCioÎ't ,pr.in di·S>tmgeTea .pa,f'tiocuLarrullui, că-ci fam•ti:smUJ! nu este decl·t faptul de a nu l ăS'a dLstin�ţilllm \}'anb:u:hre joCUl! liber .al lor. Und .se spuPJe : ,,C'e'l .o r e v :1 a v i o ş i nu 1 i s e va ·d a n i oei o 11 e g e", aceasta nu e:Ste nimk mai rmult decît eXipmsi.a (anai·Î&mutlui de care 3liil vorb�t. Că:ci eVllavia, amlo unde ea tnece În l01cul .s>ta·tu\ui, nu prute surp,o�'ta ce este d.'O':tenrni-nat ş.i î.l 1distruge. Llllcrurile 'stau tot a·stf.el dnd ev.lavia .I.asă 1-totări're.;.l 1pe seama credinţei, a interioritătii, şi nu oote detellmi­nată de t e m ·e i u r i. Interiod�atea aceaJsta nu s.e dezvoltă pînă la temei·uri şi nu îşi dă lliÎ1ci o j'ust.i,fi�oare. Dacă prin urma!'e evlavÎJ<r urmează să fie so.cotită oa rea�litak a sta!tu:lui, .atu.nci toate legile sînt ră�S>turnate, şi sentt�mentul subi:ediv este cel car·e-şi impune legea sa. Sentimentul acesta poa1te fi însă pură voinţă arbitrară, şi, dacă lucrurile stau astfel, aceasta se poate

308 m. ETlCUL

v·eidea numai din wcţiuni ; dar devenind a·cţiuni, porunci, ele iau :înfăţişarea unor 1legi, �ceea �ce tocmai .este ·contrar sentimen­

tului suhiecbiv. Dumnezeu, oare este obiectul aoestui sentiment, 343 rur putea fi luat el ca principiu rul determinării, d131r Dumne­

zeu este l1deea univ·el1sailă, şi tn wcest sent�ment el e ste ned-et,er­mina�tu'l, eaTe nu a aju111s să se coa.că îndeajuns pend:ru a putea de'iterminJa ·ceea ce se găse�te aa dezvoltat în sta't. Tocmai fa,ptul ICă în s·taJt ·�O'tuJ este solid şi Sli.gur co.nSJtituie zi,dul de <l!păvare �mpotri:Vta arbitrarului şi opiniei subiective. Religi1a ca ataJI-e nu tr-ebuie să fie deci ela cea cwre guvernează.

§ 271

Or.induh,e a po.li11iJcă es-te m a i î n t î i : O'rgtanÎZLaţia shartului şi procesul vietii sale organice î n t r u c î t s e r a p o r t ă l a

s i n e i ns u ş i ; într-insa el distinge momentd.e saile înăuntrul său însuşi şi le deZJvoltă dhlldu-Ue s u 'b z i 1S t e n ţ ă p11oprie.

ln al d o i1e.a r•1nd, .fiind o individualitate, d este !() uni1l<rte e x 1c �1 u ,s i v ă, care se nap::lrtează deci La a ·1 t e '1 e, întoarce distingerea sa s p Te e x t e r i o r şi, potrivit acestei deteruninări., pune d�stincţiille sale subz�sbenJI:e înăuntnul săm, in �deal i ·tat,e a lor.

Adaus. Aşa cum in organismul viu el însuşi, iritabilitatea este pe una din laturi ceva interior, aparţinînd organismului

ca atare, tot astfel şi aici raportarea la exterior este o orien­tare către interioritate. Statul interior ca atare este puterea civilă, orientarea '.'iipre ·exterior ·este !pllf·erea militară, IC.are însă in .stat constituie o lature determinată în statul însuşi. Echi­

librul celor două laturi formează o chestiune principală pen­tru simţămîntul etic al statului. Uneori puterea civilă este cu totul istovită şi se reazemă numai pe puterea militară, ca pe timpul împăraţilor romani şi a pretorienil0r ; alteori, ca în timpurile moderne, puterea militară izvorăşte din puterea civilă, toţi cetăţenii fiind datori să presteze serviciu militar.

309

1. CONSTITUŢIA INTERNĂ PENTRU SIN.E

§ 272

Constituţia statului este raţională, in măsura tn care au statul îşi d i s t i n g e în sine şi îşi determină eficienţa sa p·Ot r i v i t n a't .u rll c o n c eptuJu i, şi anume ast�el că f i,e c a r e din aces-te pu t e r·i este ea îooă!Şi m sine tot a:l i-

t a t ea, avînd active în sine şi conţinînd celelalte momente, care, deoarece ele exprimă distincţia conceptului, rămîn cu totul în

idealitatea lui şi consti.tuie un s i n g u r întneg i nd i v �du a l.

Cu privi·re la oonstituţi.e ca şi La r:aţirmea ÎiliSăJş.i s-a pornit în timpurile din urmă o nesfîrşită flecăreală, în Ger­m an ia mai searbădă decît oriunde, plecînd de la oameni cwre aV'eau conving.enea că înţ·eleg mai bine d{�1oÎ!t OJ1Î>aine, ba

chiar împ()triva tuturor celorlalţi, şi în primul rînd .a guver­nămintdor, ce î:ns-:'lamnă constituţie, - <Şi sc>-ooteau rcă posedă îndreptăţ.i:t1ea indirscuta�b�lă la a.oelasta, în �ajptul că afirmaţiile

fără adîncime aJ,e .tor şi-ar avea fundia.mentul în relri@i.e şi în evl.aVJi.e. Nu resbe nki o minune rcă 6leciDreala acoosta a avut dr€1pt urmare că pe oameni cu raţiune, cuvint�k de raţiune, lumini,:om, dr,t:�pit -etc., m şi <!lceiloo d·e cons:tirtuţie şi de libertate au ajun:s să-i dezguste, şi că Î111Ce.pi să te jenezi ·să mai eXjpllimi păneri asupra c omtirtuţiei paili'tice. Să :werăm oe.l pu ţin că a cest dez�us t Vla av,ea efeotuJ de a �en-enlll�za conv ingerea •Că o c urn .o a ş t e r •e fULoZiO'filcă ra .a-cestor abiecte

nu poate izvonî din n<fţionamenr�e, din irnvoca.rre de &oop-wri, teme iur i şi neoe3iJtă.ţi, .�i încă mai puţin drin .serutiment, din dmgoste ş-i dirn entuziasm, ci nmi din conc{lpt, şi că aceia care socotesc diVlinu:l .ca fiiind deaslllpr:a în�eil1egerii, şi cunoo.ş­tenea a;dev:ămlui dr.ept o întrt:�prindere 2'!a darnică, trebuie să IDoeteze .să�şi ma�i de a părer.ea. V•cwbeie nedigerate pe ca:re 34'"

ei Ie soot d�n s.enticrnenbUJl şi din entuz�aJsmuil lor, ca şi pre­dDoiJ.e lor nu pot cd IPutin a.Mea ,pretentia să fcie lua!te �n SJeamă m �i'loZJoJje.

Dintre .concf1P-ţiil.e curente este de wmintiot:, în 1e,găltură cu § 269, a-ceeta priVlitoare la d i v i z i u n e a n.e'Ce�>rară

a p u:t.e r iJ<J,r �t;a ·t uJui, - o dClterminaţi·e de �or-

310

tamtă -deosebită .c:we plltea fi cu drepţ considerată, dacă o::t ar fi fost luată în se.nsllll ei ad ev ă�at, drt1pt graranţi e a libertăţii publi>ce, - o concep:ţie de car e Î111să, tocmai cei cwre pre­supun că VIOrbes.c dill dragl(l&te Ş-i din entuziasm, nu �tiu şi nu vor să şt ie n imic - c ăci tocmai într ..,însa se a.filă m o­m e n .tUII d e 'te r m i n ,a ţ ·i e i r a ţ ion a ,Je . Pri ondpiul divilliumii puteniJlor con�ine în a�devă.r momentUJ! esenţ.ia1 ! a:l d i s t i n .g •e r i i, al naţ�ona.lităţii r .e a l-e ; dar în sen:su l În care îl i•a inteil,ectul abs.tra.ot, el contine pe de o parrte di('jter­minaţia ftaJtsă a Î:nd CIP e nd e n ţ.ei ab,s oJ u te a pu­terilor, una .faţă de alta, .pe de altă parte unilateralitatea d� a cons-idera r<l!pOPtU:l ,puterill•or drt:�pt cev,a neg.a�biv, ca o 1 i m i­t are reci1pwcă a -k•r. Din ac·os.t punct de v·ed·ere, tot ce faoe una faţă de cea1l1a'Hă devine un ac:t ostil, izv.orlt din teamă, o� faţă de un ră:u, cu dmtiuaţi.a să i se împotri­veas-că, şi ,pnm acea.s•tă co rutra,pon dJere să det er min e un echi­Libru g·en era'l, nu însă o unitaobe vie. Singură d e t e r mi­n a r e a pr o p r i e a conceptului, în sine, şi nu vre-un alt �cop sau tn!huinţă, constiotuie Ol'Îgiona .absolută a puterilor distinse, şi numai datorită ei or�anizaţi.a sbtulu i este ra·ţi.on311Uil în sine şi i magin ea raţirmii eteme. - Oum s.e determină în sine c '0 n •c e 1p 1t u 1 şi .a.poi î.n mod concnet ld eea, pulllîndu-şi aJs:tJel momootd1e J.or, în mod aihstr.ad a.l universruli.tăţii , al p31rti-culari'tăţii ·şi a:l singll'Ia·11ită·ţii, se cunoaşt e din J.o�id, -firaşte nu din oea obi :ş.m�i·tă de .a!l-tă dată, - tn gu:mere, a lu a ca pulllct de .p le�care nregMivu:l şi .a fiaoe din v ·oinţa rău lui şi din neîncreder-ea faţă de ea el.emen�ul pnim, pen1tru oa por­nin d de la acewstă pl'esupol'.li.ţi.e să s.e nă!scoce�as.că 3lpoi în chip i·ng"tmir01s bar aj e, car e pemtJru a f.i efă,cace nu au nevoie deoU de b.anaj· e .Qpus e, - a'oe.asta canaoterillează, ca gindi11e,

î n t e a e c .t u 1l neg.a •t i v, im ca fel de a s·imţi, aHtwdinea pl-e�hei (•v. mai sus § 244). - O d ată cu i n d e p e.n d-e n ţ a put·el'i,lor, de pillidă a ct'llei e x e .c u t i v e ş.i a cele i 1 e.g i u i­t o a r e, cum au fost numite, se instituie , nemi j locit, cum s-a şi văzut aceasta în linii mari, ruinta statului sau, - întrucît �tatul se conservă în esenţă, - lupta pr.in care una dintre puteri ·caută să-şi subordoneze •pe ccal<IJltă, realizînd prin a{Jeasba uni :ta tfea , oni ·c um ar fi ea comti1:ui1:ă, şi sa.J.v.Îilid a!Jtifel esenţiailut, subz�s t.enţa sta.tului.

311

Adaus, In stat nu trebuie să se caute altceva decît ceea ce este o expresie a raţionalităţii. Statul este lumea pe care şi-a clădit-o .<.pîrîtul: el are de aceea un curs determinat, fiinţînd în şi pentru sine. Cît de des se vorbeşte de înţelep­ciunea lui Dumnezeu manifestată în natură, - nu trebuie însă să se creadă d lumea ,fizi.că a naturii ar fi ceva mai înalt decît lumea spiritului, căci tot atît de sus pe cît stă spiritul deampra naturii, tot pe atît se află şi statul deasupra vieţii fizice. Trebuie deci să cinstim statul ca pe ceva divin-pămîn­tesc, şi să ne dăm seama că, dacă este greu să concepem natura. este infinit mai greu să intelegem statul. Este deosebit de im­portant că în timpurile mai noi s-au cîştigat concepţii determi­nate asupra statului în genere, şî că discuţia şi alcătuirea de constitutii a ocupat lumea în măsură atît de întinsă. Cu aceasta 847 insă nu s-a sfîrşit totul ; într-o chestiune raţională e nece­sar să se adauge intuiţiei şi raţiunea, să se ştie ce este esenţia­lul, şi că nu totdeauna ceea ce iese în ochi constituie esenţialul. Puterile statului trebuie astfel, fără indoială, să fie distinse, dar fiecare din ele trebuie să alcătuiască în sine însăşi un întreg şi să conţină în sine celelalte momente. Cînd se vorbeşte de actiunea deosebită a puterilor, nu trebuie să se cadă în greşeala enormă de a se lua aceasta în sensul că fiece putere ar urma să subziste în chip abstract, pentru sine ; dimpotrivă puterile trebuie distinse numai ca momente ale conceptului. Dacă din contra distincţiile subzistă abstract, pentru sine, atunci este evident că două independenţe nu pot alcătui o unitate, ci trebuie să dea naştere la luptă, - şi în felul acesta, ori întregul este ruinat, ori unitatea se restabileşte prin violenţă. Astfel, în revolutia franceză, cînd puterea legiuitoare a înghi-tit pe cea aş�-numită executivă, dnd •Cea executivă a .î.nghiţit puterea legiuitoare, - şi este absurd să se vină aici cu pos­tulatul moral al armoniei, căci dacă lăsăm lucrul pe seama sentimentului, atunci desigur ne scutim de orice oboseală, dar, cu toate că sentimentul etic este necesar, nu el are să determine, din sine, puterile statului. Totul revine aşadar la faptul că, întrudt determinările puterilor sînt tn sine intregul, ele toate constituie, şi în existenţă, întregul concept. Cînd se vorbeşte obişnuit de trei puteri, cea lt'giuitoare, cea executivă şi cea judecătorească, prima corespunde universalităţii, a doua par­ticularităţii: cea judecătorească însă nu este al treilea moment

312

al conceputului, căci singularitatea ei se găseşte în afara acelor ,sfere.

§ 273

Statul politic se divide aşadar în distincţiile substan­ţiale următoare : a) puterea de a determina şi de a statornici universalul, pu­ter·e<a l eg-iui t o a r e. b) cea deshnată subsumării sferelor p a r t i c u l a r e şi cazuri­lor singulare sub universal, - p u t e r e a d c g u v er n ă­mînt;

c) aceea a subiectivităţii, ca decizie ultimă a voinţei, p u t cre a m o n a.r h i că, - 'În 'oare .puter�le distinse stnt rr·eunite Lao­laltă î:n·tr-·o unitate indivi,duailă, ·care este •a-Ş1adar v;Î'Dful şi or:έgina întregului, - amo n a-rJJ.i e i •c:o n.s t it u ţ i o n1a I e.

Dezvoltarea statului ca monarhie constituţională este opema lumii moderne, :iln oare Ideea substanţ1a.lă şi.q dobîn­di·t forma in6inită. 1 s t ·O 'r 1i a acelS'tci adîndri a spÎ!ri.tului lumii in ·Sine, sau, ceea .ce este acelaşi lucru, această dezvol� tare libexă, Îal care Ideea î:şi dLberează moment�l·e ei - şi ele nu sînt decît momentele ei - ca totalităţi, şi tocmai prin raceasta le 00nţine în unitatea ideală a ,conC'e1ptului, unitate în care co.nsis.tă mţionaJlitatea reală, - 'istoria acestei modelări a vieţii etilce îotru aidevăr este ,tema igtoriei universale a lumii.

V-eohea îrnpă.;·ţine a or.înduiPilor în .m '0 n'a T h i e, a r i s­t o·c r a ţi e ş.i d em·o c r·aţi·e, are ca fundament ra'l ei uni­t a t e a s u b s t a n ţ i .a l ă î n c ă n e d iv i z a t ă, care nu a ajun::. încă la d i s t in g ere a e i i n t e r i o a r ă (la (} organizarr dezvoltată în sine) şi prin urmare n-a atins îocă a d î n.c imea ş.i raţ i onarl i.tate a c om.•c re,t ă. Pentru poz>iţia lumii vechi î:mpălrţirea aowsta este prin ur:rnare­()e.a .adevărată şi conor.eJtă ; căd distincţia, �ntrudt ea are loc in acea unitatte încă .suhs<tanţila.Iă, neajunsă Jia dezvoltarea absolută �n sione, e5't·e ,esenţilcrl e x rt e r i 1() ar ă, şi rupare mai întîi ca distincţie a n u m ă r u il ru i .celror in .oare acea unit31te­substanţială ummează să fi,e imanootă. F()nmele a�eestea, <Jafle:

313

aparţin astfel unor intreguri diferite, sînt coborîte in monarhia co-nstittuţionadă 1}a trelliPta de momente; monarhul es·te u nll..l�; o OOtă cu puter·ea de guv.er.nămînt intmvin ·c Îl ·ţ i v 'a, iar cu puterea legiu�toa:re, m u 1} ţ i m e 1a i111 �enene. D:ar atare dis­tilnc�ii pur canhtativ·e shn't, cum arrn Stp'UIS, doar suporf�1aia:lre şi nu rodlau ({mJC{1ptllll hwl'llliltui însuşi. ']ot astfel, nu a �ost ·potnivi<t să .se v.onbeaJSJcă i311:1Î't,a în .timpul mai nou despre ele­mentul dc-mocratic, aristocratic d i n m o n a r h i e ; căci aceste debelrm,inări, to01n1ai în măsura în car·e î,şi au 1ocu1 in s î 'n u 1 m o n ·a r h i 'e 'i, nu mai ţim. de dem101craţi,e şi de ari.stocna­tie. - ExLS!tă ooruc('1pţ-ii delS!pne ·Con!SJhituţi·i în care se p-une doar, sus, a b s t r a c t u l pur al statului, care guvernează şi ·Ordonă, lăJ'lî,ndu-!S-e nedecis şi indi�enent dlacă în y.îrful acestui stat se a�fllă unu 1 singur sau m a i m u .1 ţ i, s.au t ·O ţ i. - "Toate aoeste fiorme", spune de ,pildă F i c th t 'e, în Dreptu-l său natural, parbea 1, p. 196, ",S1Îil1'1: oonforme drttt'­-tuloui Ş•Î po.t pr.oduoe şi OODISierva În stat un dr,ept universa:l, cu condiţ�a' �ă ex-ÎI9t•e un e f o .r a 't", (1oeva nălsloocit de el şi desbiruat să oon�-t�tui-e o contm<llpcmdere fntă de puter·ea su­·premă). - O ata·re părer-e �ca şi ruoea nălswcire a unui efo­r.at) îş.i are origi,na în s�erf�oialilt<lltea oon:ceptului de &tiat, cum arrn mai o.hS>erVJart. Îll1·Ur-o s.'tar.e cu totul Sli.m,plă 'a socie­tăţii, a!CeSJte dil&tilncţii au fără îndOO,aJ!ă puţină sau rnilci o îooemnă·tat·e ; M o i se, de .pillidă, în :le�iuinea sa n:u prev.ede, .pentru cazuil Îin oa.Jr,e .pi)J)orul ar cere un rege, nilci .o modif•i­care a inst<i.tuţi<illor, ci adaugă numaJÎ pentru .rege p01runca să nu aibă oaMailerie, femei, aur şi argint .în preia mave număr (oarbea V M()tse, 17, 16 şi urm.) - Se p.oa·te evi­drent spune de altf·ci, Îintr-un sens, că .ş.i penttru Idee a.cde 86o­

trei fmme (iCUIPrinmnd şi ,pe cea monamh]că, Dn înţerlesul Ii.m�tat in care ea este pusă a1l ă·t u r i de c·ea a'r•i,srt,o,c ·ra·t i c ă şi de cm d e m o:c r .a 1t 'i 1C ă) sînt indi,ferente, cLar tn sensul opus că ele srnt U01alte neoontonme 1 d e i i in dezv,oltlarea ei raţiv­na!lă (§ 272), şi aceas'ta nu •îş.i poarte dtdbîn:di drf[ltllil ş.î rea­,Jilta•tela sa în n�ci U[la dintve eile. De a;cerea a şi d·evenit o întrebra!'e 1CU botul de IPr�s.os, care din e'Le ar �i -cea mai per­f,octă; - de ,arflar·e forme nu ,poate f� v>O!r.ba de�oilt sub r.a,port iSIÎlO!l'Îc. - Alltfiel, şi tn aceaS'tă chestiune treililllie să I100U­noa"ştem, ca în atitea altdle, viziunea .a�dlîncă a ,Jui M o IIl-t e s q u i •e .u, îm enumerarea ajrmsă 'celebră a ,priocÎipihlor acestor foome de gu�nămînt, deşi pen,tru a recnniOlaşte

314

jus.teţea aJcestor indim•ţii, trebuie să nu le înţ.oiegem greşit. După cum se ştie, el indică drf!pt principiu al d e m o·c r a­ţi e i, v i r 't u t e a, ,căci o atare ·corntitutie se reaz.emă in ade­văr pe s i m ţ ă m i n t e, ca formă, numai substantială, în care raţion.JilLtla·t.m ·.r:o�n�ei fiin�înd..,în-.şi-,penlru-.s,îne exis•tă �ntr-1insa. Oînd î.nsă MontdsqUJieu adaugă că An g 1l i 1a, în se-colrul al ş�pte.<:�prezeoelea, ar fi da>t fnumosu'l s,pectwwl al Of1putinţei odeîlto,r stdd·uinţe de a edi,fi·ca o democratie, dacă !ilp.seşte wnducătcd·J.or vi,rtutea, - şi cirud .ma-i depat't.e el aJdaugă că, atunci cînd în rt'JpubJ,j,că di.spare Y'irtukn. arnhif.a pune stă­pîni,re pe cei ca.p·a�bi1li să o resimtă, i•ar lăcomi.a pe toată lu­mm, aSJt·fe1 că în curînd statul ajunge u pN:tdă generatlă şi forta lui nu mai este deo�t puterea cîtorva indiviZii şi l•kenţ,a tuturor, - t.rebu�e să o:bs,ervăm că, într-·o s-tare mai desăvh­şLtă a s.ocie;tătii, o dată cu dezvoltwr·e.a şi hberarea puteri1lm p a r t i c •u 1l.a 1r i ·t ă ţi i, vrirtute;t căpotenii.lor s!::ttUJlui devine DflÎndestul\iLtoare ; es�e deci fl{]Cesară o aihă formă a legii raţionale decît numai a'c·eea a sÎimţăminte!>Or, pen�l'u ca intre­gul să ai.bă pu�erea d·e a se menţine un�t. a.cordînd în aceilaşi timp .putenlor 1parti.cularităţi•i dezv.olt.ate dreptul pozitiv şi oeel ne�ativ oare le revine. Trebui'e de asemenea evit:altă neÎnţele­gerea că, prin fl�ptul că sentimentll!! vir,tuţii f'ls.te flo.rrma sub­Sitanţială �n repubhca democrati.că, în m.onarhi.e &e'll't�mentul acosta ar fii Sloootit de pri•SIOS, sau ar litpru, - b.a chiar că virtUJtea de o parl!e, ş.i a.ctÎV':Îitatea s t,abi .!.i t ă pr i n l}ege, de alta, într-o organizatie de stat d i f e r e n ţi a t ă, ar fi opuse una wltteia şi nu ar putea coexi.sta. - F1a.ptu� :că in ar i s t o-c.ra·t i e ,prinoi[J>ÎUI eSite m'D.d e•r1a t i ·a aduoe cu 5ine ai•ci înot�putu1l .separaţiei înt11e .puterea publid şi iilitere­suJI privat, -came în ac-e1atŞi tÎIITijp se a!tiDg atî•t de �mecli.at fntcît această orîndui1re Ste afllă Î>n S"i.ne mereu pe punctul ae a deveni nemij•loci.t cea mai cPUntă stare de tinanie Sla'U de anarhi·e (•t.a mătrtunie i·stm·i:a .r.ornană), şi de a se distmg.e. -Din �aptul că Montesquieu vede tn o n oa ;re prindpiu! m o­n a r h i ·e i, rezuiHă deja pentru sÎine că el nu are în vredere m()n<llrhila .patri:31rh.ailă �u ce.a antid, în genere, ni·oi pe aceea ajuru;ă l.a onîndUJire obiectivă, ci m>Om.a r h•i a f,e u-d a l ă, şi anume în măsuro. în ca.re raporturi,le dreptului ei polihi•c i.ntern s-au mnSlc.didal in p11�pri.otate jmidid prin.tă ş.i în pri'V'ilcgii a.le iondi·viziJor şi co11pomţt�Lor. ηntrucît în au:e<lstă oi1Îiniduire viatu de sbat se reaoomă pe personali·ta!tea pnivi1le-

giată, la bunllll plac .ati cărei,a es.te Hisată o m<�Jre pZ�Jrte din ceea ce tl'ehuie 1nd(1pili,nit penb-u subl'!is.tenţa st::rtului, conţi­nutul obi-ediv al <licOSt·or prestaţii nu e consti-tui{ din d ,a t o­r i i, ci <11tîrnă de r,e,p r e z e n t a.r e şi de opi<Il·i e, - în letcul datoniei, singură o n o ar e a fiind astfel 3Jceea nre me.nti·ne uni.taka statululi.

315

O al,tă întrebare se prezintă lesne : c i ne t re b u i e să f a ·Că c o n o ,t i ·1 u ţ i a ? Înlirebawea aceasta pare lilHpede, 352 dar la o cencdalfe mai pre.dsă se amwtă înd,ată fără sens. Căci ea presl.Jipune ·că n-ar ex�sta încă ni.ci o coTllslii·tuţi.e, oi că s-m găsi doar Ja.o,JM>tă o g r ă m .a d ă pur atomi.că de indi­vizi. Cum ar put.e.a ajung·e o grămadă h cons'tituţie, dadt aceasta s-.ar �ace ,prin ea sau prin a!lţii, pr:n bunătate, prin -��înd��re s:au prin vioienţă, - luonul acesta nu ne priveşte, deoarece cu o grămadă conceptul nu are nimi,c de-1a fa.ce. -D�că insă în această întreh<IJre se presqpune deja pr·:::.zenţa unei consti�uţii, atunci f a,c e r e ·a cons.ti,tuţiei nu ÎMe<IJmnă dedt o tmnsf.OJ'ffiar,e, ş.i pres�polli·ţia unoi constituţii �mp!id nemijlocit, ea însăşi, că transformarea nu poate avea loc decît pe caJe ·CO!llsl,ituţi.onwlă. - în genei'e î.nsă mte a:bsol'lllt esem­tÎia.l ca const·ituţia, deşi apărută �n tim,p, să n u fie privită d r e p t c e v a f ă u r it ; întmoît, dirrifPo.trivă, ea tilinţează :in şi ,pentru sine, î,n mod abs.Dlut, şi d·e 3Jceea trebuie priv,i.tă ca ceea! ce e divin şi porsi:stent, şi ca fi·ind deasupra s.fe>rei cei'Or ce se făur·osc.

Adaus. Principiul lumii oei in genere este libertatea su­biectivităţii, cerinţa ca toate laturile esenţiale care se găsesc în totalitatea spirituală să se dezvolte dobîndindu-şi dreptul lor. Plecînd de la acest punct de vedere, abia dacă se mai poate pune întrebarea zadarnică, ce formă, monarhia sau de­mocraţia, ar fi mai bună. Se poate spune doar că formele tuturor constituţiilor politice sînt unilaterale dacă ele nu pot suporta în sine principiul subiectivităţii libere şi nu ştiu să corespundă unei ratiuni dezvoltate.

§ 274

tntmoît spj.ri.tUJl nu este retari deoît ca ceea ce el se ştie pe sine, iar ,st:thtl, ca Sip.iJdt ali u111Ui pO!por, este in a.co-La:şi timp

316

m legea c a r e s t r ă b a t e t o a t e r a p o r t u r i le s a l e, da­rt�n:a SI)Cială şi conşbiin�il' indiviziLor săi, de aceea oll100uirea politrkă a oo.uri popor anumit at!Drnă Îln genere d,e feiL.uJ ş.i de maturitatea conştiin�ei lui de sine ; în aceast'a nevidă hbel'tatea lui subiectivă şi prin urmar,e read.ibatea orinduirii.

A voi să dai unui popor a priori o constituţie, fie ea dhilar mai mrurJ.t sau .!lllai puţin naţiona�lă in cre priv;eşte conţi­nutul ei, - fanbe.lia aaceasta a>r nesocoti to:crn:ai mornentuil pr.im care c.on!i•tirt:·ll'��a ar fi mai mUH decît o năsoocir.e il' gî.n­dir,ii. De <IJCOea f,iece popor î;ş.i <lire collSitÎtlll.·ţila care i se potri­ve.şt.e şi oare i se cuv.ÎIIl!e.

Adaus. Statul trebuie să pătrundă, în constituţia lui. toate raporturile. Napoleon, de exemplu, a voit să dea spanio·· .lilor o constituţie a priori, ceea ce însă a mers destul de rău. Căci 1() combituţie nu este .dOiaJr ceva făurit : ea es-te ieşirtă din mUI!loa secolelor, este Ideea ş.i conştiinţa raţio·nallllloi, Î[} măsura în care arcesta s-a de2lvoltat 'Într-un porpor. p[l;n urmare n�ci o oanstituti.e nu este făcută dl()lar de subi.ereţi .atrl!umi.ţi. Ceea ce a d<tt Napoleon SipanÎI()Il•iJor em mai raţion:al dooît oeea c .e avurreseră ei mQJi în:aÎillte, şi totuşi ei au l'lespi��ts-o, ca oeva ce le era străin, înbruJoÎit ei nu se dezvoltaseră încă p�nă la nivelul ei. P1orp-orul tr·eblllie să aibă fa·ţă de oiJns:tituţia Iui SJentimentui dm�ptului său şi al stării S'a:i·e de fwpt, a�ltf,ell ea powte ex>ilsta, e dnwt, în cltiiP .exteri,or, dar nru aJre n�ci o S�emnirfi1caţie şi nici o va1oare. Fără îndoi<�Jlă, se poarte na.şte ad.es•ea, în irndivÎZJÎ i:i'lOilJaţi, nevo�a şi I'IOS<taJLgia unei constituţii mai bune, - dar este cu tzytul ailitcevu ca ·ÎnltTeag;a masă să fi.e părtmnsă de o atare Pe'!prczentame, şi lucruJ aJcesta urmează abia mai tîrziu. Principiul moralităţii, al interiorităţii, proclamat de Socrate, s-.a nă.siout cu necesitate In zi�·erle lui. D!ar pentru ca el să devină conştiinţă genera:lă, a trebuit ti'm',P.

a) PUTEREA MONARHICĂ § 275

Pukrea monanhid conţ.ine ea Î1llSăşi cel1e trei momente .aile totalrtăţii în sine {§ 27-2), u 'n i v e 1r s a ,J i t a te a orînd11.1iriâ

şi a legilor, delLbemarea, oa ra�portare a p ta r :t ,i 'C u li .a r u 1 u i la unrversaJ, şi momentul id e .c i zi .e i ultime, �ca d e t e r mi n a r c d ti n s i n ,e, Îtn .care � reîntoal'ce tot r.estu:l şi din oare işi ia totul încqputUl realităţii saile. DeteDminarea aoeasta absolută din s1ne OOTIJSiti·tui'e pnÎol11c�piul di,stinctiv .al puberii moror.hi,oe ; ca atar.e, pe ea trebuie să o dez.w:llltăm mai intti.

Adaus. Incepem cu puterea monarhică, ceea ce înseamnă, cu momentul singularităţii, întrucît acesta conţine î'n sine cele trei momente ale statului, ca o totalitate. În adevăr, e u este, în acelaşi timp, ,ce e mai ·singular şi -ce mai universal. Şi ·in natură se află la început un singular, însă realitatea, ne-idea­litatea, dispersiunea exterioară nu este ceva fiinţînd la sine, ci singularitătile diferite suzbistă încă unele alături de altele. In spirit în schimb, toată diversitatea se află numai ca ideală şi ca o unitate. Statul este deci ca realitate spirituală expri­marea tuturor momentelor sale, însă singularitatea este în acelaşi timp esenţa sufletească şi principiul de viaţă, suvera­nitatea care conţine în sine toate distincţiile.

§ 276

1) Determinarea de bază a statului politic este unitatea substanţială, ca i d e a l i t a t e a momentelor sale în care a) •putenhle şi �otiviotăţi:Le lui ,par.titcuLar.e s.]nt deopotrivă di.oolwte ca ş.i oonserv'atte, şi SÎtllt ·conserV'.ate numai astfel lndt eJle nu îşi au o indrt1ptăţke indeyen:dentă, ci doar o în.dreprtă�ir.e în ffllul şi Îtll :limitetle dleterminwte de Ideea întregru1llli, din putCll'ea căruia erle izvmăsc .şi aJle cărui memhre fluide eJ.e &Înt, întregul constiotui•nd &Îneihe .h:rr sirmp1u.

Adaus. Cu această idealitate a momentelor situatia este aceeaşi ca în ce priveşte viaţa în corpul organic ; viaţa este s�' prezentă În fiecare punct al corpului : o singură viaţă se află în toate puncteie .şi ea nu întîmpină nici o rezistenţă; separat de corp, fiece punct t:st.e mort. In aceasta constă şi idealitatea tuturor stărilor sociale, ale puterilor şi corporaţiilor luate izo-

318

lat, oricît ar avea ele tendinţa să subzi.ste ca atare şi să fie pentru sine. Lucrurile se petrec întocmai ca pentru stomac, în domeniul organicului, care şi el se pune ca existînd pentru sine, dar care în acelaşi timp e suspendat şi sacrificat, întor­cîndu-se în întreg.

§ 277

P) Funcţiile şi activităţile particulare ale statului sînt, ca momente esenţiale ale acestuia, p r o p r i i lui şi delegJ.te la indivizii care le exercită şi le aplică, nu potrivit personalităţii imediate a acestora, ci numai potrivit calităţilor generale şi obiective ale lor; legătura lor cu personalitatea particulară ra atare este deci exterioară şi accidentală. Funcţiile şi puterile­statului nu pot fi prin urmare p ro p r i e t a t e p r i vată.

Adaus. Activitatea statului este delegată unor indivizi: îndreptăţirea de a purta grija afacerilor ei însă nu o au în virtutea felului lor natural de a fi, ci după calitatea obiectivă a lor. Capacitatea, abilitatea, caracterul ţin de natura particurară a individului : aceasta trebuie educată şi formată în vederea unei activităţi particulare. De aceea o funcţie nu poate fi nici vîndută, nici moştenită. În Franţa altă dată posturile în parla­ment puteau fi vîndute, în armata engleză şi astăzi posturile de ofiţeri sînt de vînzare pînă la un grad anumit, - lucrul acesta era legat însă şi este astăzi încă legat de constituţia medievală a unor anumite state, pe cale treptată de dispari­ţie astăzi.

§ 278

Aceste două detenninaţii, că funcţiile şi puterile particu­uo Iare ale statului nu sînt, nici pentru sine, nici în vointa parti­

culară a indivizilor, independente şi fixe, ci îşi au rădăcina

3!9

lor ultimă în unitatea statului, ca fiind sinele lor simplu, con­stituie s u v e r 1a n i t a t e 'a Il t a t u ,J u i.

1\cea.sta est.e suv.en<mi t.a·tea Î'll .ce 'Pri v;eşte i n 1t e r i o r u 1 : c ă e a mai are o aLtă ,la·tură, ceta ·OOne prive-şte e x t e ' r i 1 0 ' r u .t, -se VIa vedea mai jl()lS. În m o n a r h i a f e u d .a 1 ă de •IXh­nioară, statul era fără îndoială suveran fată de exterior, dar, cît priveşte inkrÎQrull, nu numai ev;entUiatl monarhul, dar nid staitul însu�i m.ru era sruvoran. P•e de o par-te (.oonf. § 273, ·remarca) fLmcţi.iJ.e şi pute11He statulu i şi a:le societăţii ciV'ile ·se -cons•ti.tui1seră în -conpor.aţ.i i şi comune in:d.ependent.e , şi de aceea întregllil er.a mai muM un agreg.at dedt u.n organism ; pe de aJ,tă parte. ele erau proprietate privată a unor indivizi si ceea ce aceŞJt>ia urmau să facă În vederea î.ntrregului, era lăsat la părerea şi la bunul lor plac. - 1 d e a l i s m u l, care �constituie suveranitatea, este aceea:şi determinaţi·e îln VIÎ!Titut .ea căreia, în orga·nilsmUII anima1l, aşa-numi•teile p ă ·r t i al.e aJces­,fui.a· n:u sînt 1părţi, ci membre, momente org.anke, iar izo­larea lor şi suhlli�Stenţa lor pentru sine constituie boala, -aceililiŞi prino�piu oare în ooncerptllll ahst�aJCt al voinţei (1să se vadă paragraful următor, remarca) apărea ca fiind neg-tti · vi.hatela ce s.e raportează la sine, şi ,prin urmare ca uni versali­tate c e s e d e t ,e w m .i n ă J ,a s i n g u •l a r ,i t a t e (§ i) , în ca1re ori,ce parti,cularih'be şi detorminaţi,e este partioula­ritla!t.e .ş.i determinaţi.e s�pendată, - temeiul a:bsolut ce se det-ermi-nă .pe sioe însuşi . Pentru a Îrn�eiJ,eg·e suvemnitatea tre­buie să .pO'sedăm în �enere mnc�ptul a ceea ce .este substanţa şi adevărata subiectivi-tate a oonc.eptUJ!ui. - Deoarece suve­ranHwtea const�tuie ·ideaili.t.atea o11icărei îndr<wtăt�ri pa.rticu­lare, se ,poa•te l·esne comi,te eroarea, care şi este foarte frec­ventă, .de a o ·considera drept simplă putere şi arbitrar gol, şi .de a socoti suvemnit.atea &inonirmă ou des1potismul. Dospo­tÎtSanu'l însă inseamnă starea de j,JegaJ1it.at.e, in care voim.ţa . pamtioeulară ca atare, fie ea aJCeea a unui .monrarh, fie aoeea 3�7 a unui pOjpor (;Ool,ocmţie), devi.ne l;ege, sau mai degrabă ia locul .l,egii, - în 6mp ce d•im.potrivă suvemm.1itat.ea reprezintă tocmai în staroa le,gatlă. co!lls.tîtuţiiOnaJlă, momentul idealităţii sfemLor şi îndeil.etnÎlOΕri·lor palrtkutlare, - anume faptul că o atare sferă nu este cev:a neatîmat, cewf de sine stătător Îin scopur�l e şi modurile saJ!e de adi·VIi·tate, ceVla ,ce S- <llr adînci numa'i in si.ne, ci este cLeter.minrat şi depe:r111::l..ent, în a"ceste sco-

320

puri şi moduri de activitate, d e s c o p u 1 i n t r e g u 1 u i (denumit în general, cu o expresie mai puţin determinaltă, p r o p {, ş i r e a s t a t u 1 u i). ldealitatea aceasta se manifestă într-un î,ndoi't mod. - În stamea d ·e p a 'C e, sfenele .şi îndeie<t­ni.ci:rik partÎ'cul:are îşi urmează mai depar.te cursul sati-s(a­cerii int.eresolor şi scopuri lor lor particu1al'e, şi , pe de o parte, numai pe calea n e ,c e s i ·t ă ţ i i i nconşti,ente a lucrului egoismul lor s e p .r e f a c e în contribuţie la conserv�<��!'ea reciprocă şi la conservarea întregului (§ 1 8.3) ; pe de altă p:trte însă, i n t e r v e n ţ i a d i r e c t ă de sus este cea care le îndrea<ptă nocontenit către scopul întregului şi le î.ngrrăldeşte potriWt .a,cestuia (V'ezi puterea de g1Wemămînt, § 289), după cum prirntr-:însa ele sînt ţinrute să aducă contribuţii direJCte la aoewS'tă conse.rv,;:rre ; - în s t a r ·e a d e p 'e r i c o 1 însă, fie aoes.t1a int·ern, fie el extern, suvemnitatea e.ste aceea ln conceptul sillli]Jil•u .al căre�a or,ganismuil, !mhzistind in s·baire de pace în partiwlarHăţile sale, se reune.şrte, şi că.mia îi este încredinţa<tă salvarea sbahrl:ui, cu sacriHoama .pmtbcuLarului lndr·�ptăţi{ a.l:tă dată ; .aki ajun�e deci .acd idealism la rea­Litat:ea sa veMabilă {ve7iÎ lllili }os § 321) .

§ 279

2) Suvenanitatea, <:illr·e nu este întîi dedt g[ndul u n i ve r-'358 s <r.l aJ aoestei Îldeailităţi, e x i s t ă numai oa s u ib j ,e lc ·t i v U t a t e

sigură de s�ne insă.<,;i, şi ca d e t e 1r ·tn oi n •a ·r e d e s i n e ab­stractă, - lipsită în această măsură de temei, - a vointei, in .care stă factorul SlJip:rem al d•e�oiziei. Aooasta -consti1u�e indi·vi­dualitatea statului ca ataJre, care el însuşi nu este u n •U decît rprintr-î.nsa. Suhiectivi.tatea insă îşi ave adevărul ei numai ca IS u b i e c t, personali•tatea numai ca p e r s o "'cn ă, şi in con­stituţia ajunsă l.a ro.ţiona:I·itate rea:lă, fi.ocaJre di.n ccle trei mo­mente ale coiliCeptUilui îşi are corifig1urar.ea lui separ.ată, re a ·J ă p e n t r u s i n .e. Momentul! a.D(\<jlta al deciziei aiiJ�S�Oilute in întn�g nu este aşaJdar indiVli·dualilbaJtea î:n g-enere, oi u n indiv·i'd, m o n a r h u l

321

Dezvoltarea imanentă a unei ştiinţe, d e d u c e r e a î n­t r e g u l u i ei c o n ţ i n u t din c o n c e p t ul simplu (cel puţin a:ltfel o ştiinţă nu merită numfjJ,e de ştiinţă ntozofică) prezintă spdci6cu1 d unwl ş.i <�JojJaşi CO'JliCf'lpt - .aid voinţa -came la incf!purt:, întrudt ci esiJe înc!"lputul, e-ste .a"hstnad, se menţine, dar el tş.i oOillldense�ază deter;minăr�le, şi anume tGt numai ,prin sine însuşi, dobîmdind a:stfel un conţinut concret. ln felHl aces.ta, momentul de hază a!l penonaWHăţii, aJhsbractă la început, în dmptul nemij.tocit, s-a dezVtOilbt panourgînd difenitele forme d.e subiectivitate ale sale, şi aici, în dreptul absolut. în stat, în obiectivit,a·Le:a d{1J)Lin oonrretă a vo�ntei, ed con:.titu1e pe r ,s ,o n a 1 i ·t a t e a s t ,a ,t U 1l u i, c e r t i t u d .i-n e a l u i ,d e s i n e î n s u ş 1 , - momenh1l ac-esta u:Uim va-re suspendă in un,itatea sindui toat e partiDculari.tăţ.�le, şi punînd un termen cullljpămiri� temeiuri,\or pentru şi ccmbra, între •Care se poate uşO<r şovăi, conolude .cu : e u v r .e a u şi f,ace începutul oni.că!rei acţiuni şi real·i·tăţi. - M�i dep3Jr.te însă, personahtatlea şi subioat::ivitatea în genere, ca raportare i.n�inită la sine însăJşi, nu a·r·e a d e v ă ,r, anume <IJdevărul său îmediat şi plin, decît oa pensoană, c<t sub.ieot fi·irnţ•�nd pentru 3511 sine, iar ceea ce fi,inţează pent:ru sine este, la rîndul lllli, cev;a n-eapărat u n u. Pers.onaht•a1:ea s'tatului nu este TeaJ!ă decît 'llnitrudt e o ,p ·e r •S .o a n ă, m o n 1a r h u L - Pens(}n<IJJ,jjtate� exprimă conceputul ca <IJtare, persoana conţ�ne în .wcdl1aşi timp nea!J.i.tatea a.cestuia, şi numai cu determi111aţia 13lceasta .con­C'Optllll est.e I .d e e, .adevăr. - O aş.a-numi•tă persoană m o-r a 1l ă, sociebat·e, co-mună, farni,}i.e, oricît este ea de Doncretă tn sine, are în ea pornonaJli:b�tea numai ca moment, în mod abstract : ea nu a ajurns Îin.tr-1Însa J1a adevărul exi,stenţ.ei saJe ; sb::l'tul Îl1lSă este tooma•i a"ceastă tot-<llJ,itate, în C:llre mo­mentele oonceiPtll'lui �jung la 11eaJ!itrute pot-rivit adevărului lor propriu. - Taate .ac.este derterminăni. au fost deja di,şcutatte, pentru sine ş.i În configurăriJ.e lor particuhtre, în tot ·cursul acestui tr.ataJt : le-arrn r·epeta.t in:să a•ioi penbru moti'VTUI! că, deşi în formdle partkuhaa-e pe care le iau eole sînt alimise e da-eiPt cu uşurinţă, totuşi de nu sDnt n�>cunos.mte şi sesizate tocmlli a:wlo unde el.e alpar în situaţila lor ad·evărată, - nu izola.t, ci pobrivi1t adevăJml.ui lor, ca m 10 m 'e n t e a1le l1ddi. -Conae�tul monarhul·ui este d.e wceea ooncejptul c-el mai di1Hdl pentru rat�ocinare, aJdică pentru consider.anea pe .caJ.ea oofl.ec-ţid intelectHlui, căci mtiocina,rea se cwr�ol;e kt deter11111inăPiJle

322

izoJ,a"te, şi de atoeea nu cunoaşte deoît temeiuri, puncte de vedere finite, ş i .d e d .u c e .r e a din temeiuri. Ea -Înfăţişează deci demnitatea monrarhului ca ceva d .e r i v :a t, nu numai în fol'ma, ci ş i în determilllla!r-ea sa ; dar dimpotrivă, con­·,cefPhul mon:allih:ufui nu este oeva derivat, ci reprezintă c e e a 'c e î ş i a r e î n c e p u 't u 1l în mod a b :s o :l u t î n s i n ·e. De ruceea, ma•i bine dedt oojoar-e alta s-e _pokiveş•te aici Depre­zentare.a du,pă cat'e drerptu:l monarhu'lui tr-ebuie con,s.iderat ca �nt•emeiat pe a>U'toritate div·ină, călci llntr-IÎnsa e.s.te ·continut •oarac-terul necoodi•ţÎ'Onat a! a:cestui.a. S.e şti,e însă dte neîn­ţeleg.eri s-fau legat de a,cea�s•tă reprezenbaJre, ş i sa1�cina oonsi­der:aţi.ei fi.lozof�:oe es·te tocmai aceea de a conoeJPe divinul

�acesta, De s u v •e r .a n i ·t a t e p o p 'llll •a lf ă se poate vmibi în

sensul că un popor este în g;enene inde;pendelllt ·C ă t r e e x •t e­r i o r şi con•stitu.j,e un stat propPiu, de piJdă poporml Marei Britani i ; popmuil All@liei însă, sau rul S>ooţiei, Ir,Jandei, o-ri al Veneţie·i, GenoV'ei, Ce]'llo.nuJlui etc. nu mai sînt popoare suverane de cînd de au încetat să albă pentru sine principi ;pmprLi, sau guve1măminte supr-eme. - Se poate S!J)lllne tot astfel despre s u v e r a n i t a t e a i n t e r i o a r ă că ea rezidă ·în :p 'O p o .r, da•că se VJo.�b�e n'll!m3JÎ dC;Sjpre întreg în genere, •a!Şa cum am .arăt•at mai sus (§277 , 278), că s .t a t u l po:>adă suv-eMni•tate. Dar .suverJJnitatea 'P()porului :î n .o :p o z i ţ i e f a ţ ă d ·e s u v e r a n i •t a t e a e x i s t ·e n t ă î n m 1o n a r h este sen.SI]l olbişnui1t .in cane a inceput s ă se vor.beas.că În tim­pur�k mai .noi de suvemni•taotle POIPlll�ară ; - �UIJită Îin ruceas.tă opoZlÎţΕe, suV'emnitatea pOjpulară este umW. din g1Îindmi1le ceJ.e ma.i oonfuze, întemei.a!te pe repreZJentarea g;o3ilă a p o IP '0 r u­l u i . PQPontl luat .f ă u ă mDin<lirhUJ! său şi fără a r t <i lc u :l ,a­ţ i i .! e întregului, J.egwte in oh�p neces·ar ş.i nemij1J.ooirt între ele tocmai ,prim acesta, se 11eduee la masa informă, care nu mai es-te un staJt şi nu mai pO'-Sedă .n i •c •i u [l la d�[l ckltermi­nămile prellente numai în între,gt.Ll orgailliiZiat a�v:îlll:d î n s i n e o f o r m ă ,pmaprie, - suv.eranitate, guve1rnămînt, cmţi de jfllo;t·iţie, autorităţi, s.tări s-o!CioaJ}e etc. Prin fa.ptllll că atare mo­mente ce se raportează la o org.a•niznţie, la v-iaţa de st<11t, a�p<Vr ,J<r un popor, el .încetează să mai fie acel .abstractum nede­terminat, care e numit, în simpla .reprezentare generală, p o­p •o r. Dacă pmin suver.anita'tea p01poruilui s'e î.nţe.le.ge forma r e p u b 1 ,j c i i, Illla'Î 1precis f101rrrna democraţiei (dci pr-in repu-

323

bilică se inVel,eg nrt.J.mero.a:ge .aJHe amestecuri empinke, C<lire tn se1 01ri.ce .caz nu ţin de o considenţie fitiorotid) , s-a spU<S pe de o parte mai S'UJS (.la § 273, rema!lca) ceea ce em necesar, -pe de altă pade, de o atare concepţie nu m<ri poate fi vorba fată de dezvoltar·ca ,pe ·care a .luat-o Ideea. - La un popor, >dacă el nu est.e re.p:rezentat nici ·Ca un n e a m patriallhal, n:ki ca afilîndu-s.e în starea ne-dezvolt1ată în ca:re s!int posi­biJ,e �o.rmele democr.aţi,ei şi aris1tocraţi.ei (vezi remar.ca la acelaşi p<rmgraf), nid într-o condiţi,e arbictJp;uă şi neo,r,g.aJnid, !Oi es•te ._g1îndit ca o toba�litate cu .a:devărat org<IJnid, dezwliltată tn sine, - suveram.i.tatea se -af,Iă ca persona:l·itate a întregulu i, şi aceast.zr, în reaJlirta't.ea conformă conooptUllu>i ei, ca fiind p •e r ,s o a n la m .o n a r ih u l u -i.

Pe treapta menţ.ionată mai �nainte, pe c.arre S-<a făcut imrpărţiwea or&ndui1r,ilor în dcmonaţie, at'i,stocraţie şi mona:r­hi.e, 1p·e po21iţia unităţii subs.ta:nţiaile rămaJsă încă in sim.e, care nu a ajuns încă la distincţia şi adînci.rea ei infinită în sine. momcntuJ d .e >e .i z :i e i u H i m e a v o i n ţ e i, d e t e r m i­n a r e a e i p r i n s i n e i n s ă ş i nu apare pentru sine, ca moment orga.n·i,c i m a n -e n t al statului , avînd r e :::t 1 i � t a t e p •r o p ,r i e. Totdeauna, este adevărat, chiar în acele �ormaţi ·i nedesă�ffi"şite ale statuJui, un vîrf individual tre­buie sau să exi:s-te pentru sine, ca în monarhiile r:espective, sau, ca în aristo,oraţii, dar mai cu seamă în democraţii, el să se ridi.ce dintr.e oamenii de stat, dintre generali, dup5. cum se întîmplă şi după cum o cer î m p r e j u r ă r i l e p a r­t i c u l .a iT e ; căci orioc acţiune şi realitate işi are începutul ei şi lm.plinirea, în UJnibart:ea de decizie a unui �conducător. !ntmoît .e însă inchi,să in uni·t<aka _puteri,J,oiT, rămasă tncă so�idă, o ataore s-ubiocrivi,tate a dc6ZJiunii trebuie să fie pe de o parte întîmplătoare în originea şi apariţia sa, pe de altă parte. să rămînă in g,enere subordonată; de ac-e-ea dooi-zi•a fără u2 amestec, pură, nu se putea afla în aceste vîrfuri conditionate, ci dincolo de ele, într-un fatum ce determina din afară. Ca moment al Ideii, ea trebuia să treacă in existenţă, dar av;îndu-şi rădădni�.e în �f:a,ra lihertăţiti omem.eşti şi a sftlrei sale, care constituie domeniul statului. - De aici izvorăşte nevGia de a SICOiat.e, în tneburi,Je maTÎ şi în momentde im­pot1tante ale statului, d ,e 1c i z i :a u ll it i m ă de la o r 1a c o d ,e, de .la d e m o n i (S o c r .a t -e s), .de a -căuta în măruntaiele an�mailetor, Îlll a[petitu� şi ZJboTUil pas-e.I'aor, o dooizi,e pe ca11e

324

oamenii, .nesesizi'n-d :încă adincul conştiinţei-de-,sione şi n�iind ieşiţi din UJn�ta.bea oobs-tlanţiaJlă oompaată, .ca să ajungă b aceaJstă fiiinţare ,pentru sine, nu aJVIeau încă puterr-ea să o vadă i n ă u n t r u J fii•inţei umane. - ln d e m o n u [ lui S o c r 1a t e( să .se oOOlilJP<lire llllaÎ sus § 138) se v;ecLe cum v;o]nţa, carre mai înainte se situa numai d i [} � .o 1 o de sine, începe să s.e ,p:ha•seze Îln sine insăJşi, se recunoaşte pe sine inănnhul eU, - inceputul .J,ibertăţii ce s re c ru n •O a ş te p e s i n e, ş i deci al l ibertăţii adevărate. hoea:stă libertaJte rea�lă a Ideii, .î,ntrucît ea este f{J<omai fiaptL�l de a da Hecărui mo­ment aJl raţionaE.tăţii rea:Iitatea lui p.rorprie, prezentă, c o n­ş t i e n t ă-d .e-s ,j n e, est·e a;ceea ·care iiDJPă.rtă.ş,e:Ş1te funcţiei unei o.mş,tiinţe certitudinea uLtimă ce s.e determ�nă ea însăş.i, şi ·c.onstitui·e vîrful în tC·onceputul voohnVei. Determirnarea acea:srba de si,ne ultimă nu poate insă ddea in sf,era liber­tăţii umane decH în mă:S�ura în care ea are si,t.uaţia de vînf s e p a r a t, p e n t r u s i n e, înălţat d e a s u p r a o r i c ă­r e i p .a .r t i .·c u 1l a ,r i z ă r .i şi o r i c ă . r ·e î c o n d i ţ i i ; căci numai a:Sitfel ea ·es·be reaJlă porrivi·t conceptului ei.

Adaus. Vorbind de organizarea statului. adică aici de monarhia constituţională, nu trebuie să avem în vedere nimic

saa altceva decît necesitatea Ideii in sine : toate celelalte puncte de vedere trebuie să dispară. Statul trebuie considerat ca un mare edificiu arhitectonic, ca o hieroglifă a raţiunii. care se exprimă în planul realităţii. Tot ce se raportează aşadar la utilitate, la exterioritate etc. trebuie exclus din tratarea filo­zofică. Că statul este voinţa ce se determină ea insăşi pe sine, voinţa deplin suverană, decizia în instanţă ultimă, - lucrul acesta reprezentarea îl înţelege lesne. Mai greu este ca acest e u v r e a u să fie sesizat, ca persoană. Prin aceasta nu tre­buie inteles că monarhului îi este îngăduit să acţioneze arbi­trar ; dimpotrivă el este legat de conţinutul concret al delibe­rărilor, şi cind constituţia este fermă, el nu are de făcut adesea nimic mai mult decit să-şi subscrie numele. Acest n u m e însă este important : el este culmea peste care nu se poate trece. S-ar putea spune că o divizinne organică a existat deja în frumoasa democraţie a Atenei, - dar am văzut că Grecii îşi luau ultima hotărîre din fenomene cu totul ex·terioare, din oracole, din măruntaiele animalelor de jertfă, din zborul pase-

325

rilor, şi că ei se raportau Ia natură, ca la o putere care dă de ştire oamenilor şi exprimă ce este bun pentru ei. Conştiinţa­de-sine nu a ajuns încă, în acest timp, la abstracţia .�ubiecti­vităţii, nu a ajuns încă la conştiinţa că asupra celor ce urmează a fi decise trebuie pronunţat un eu vreu, de către omul însuşi. Acest eu vreau constituie marea deosebire între lumea veche şi lumea modernă, şi el trebuie deci să-şi aibă existenta sa proprie în marele edificiu al statului. Din păcate însă acnstă decizie este privită doar ca exterioară şi ca ţinînd de bunul plac.

§ 280

3) Acest sine ultim al voinţei statului este, în abstracţia aceasta a sa, si1Illplu, şi de ruoeea, o singulmitate ne :m i j J o- se. c i t ă ; în in-:mşi ICOIIlicqptul său &e gătse-şt-e de.termilfllaţia n � t u-r a rl i t ă ţ i .i ; mooo.rhul este prin urmare în OOâ[p eoonţi·ad a •C •e ·s t i.ndrivi.d, abstra:s de orice alt <Conţinut, •Şi aJcost indiv�d est·e desti.rrwt la d-emnibt.ea de mOI!laJrh în ch�p nemij,Looirt natural!, prin n a ş t ·e tr e n:a�truraJlă.

Această trecere de la cOTIJcoeptul puroi determinări de sine Jra nemijrloci•rea fiinţei, şi prin ·a"CeaJs'ta la naturad•itate, esbe de na1ură rpur specula•tivă, de raceea CUiliOlliŞ'torea ei ţine de fLLozoţia .Iogid. Este de .a•ltfel, tn totad, <l!Ceea.şi trecere rpe care o .cunoa:ş.tem ca arkătuirnd natura v.oi[1�ei îrn genere şi ca.!··e e procesul bra:ducerM uonui conţinut, din subi,ect1.vi.tate (ca s.mp rfjprezen·ta•t) în exÎ6Tenţă falptircă (§ 8). Dar forma specif1Εcă a l.d.e�i şi 1a trecerii pe care o considerăm ·aOCi ·este p ·r e ,f a lc ,e .r e a n e m i j .I o c i t ă a purei determinăi"i-de­sine a voinţei (a însuşi conceptului simplu), într-un a c e s t a şi o existenţă faptid II1aturwlă, fără mijLocirea printr-un con­ţinut iP a :r t li ,c u i a T - (uon sco.p umnălrit în acţiune). - 1n aşa numita d o v a d ă o n t o .I o g i .c ă a e x i s t e n ţ e i l u i D u m n e z e u se găoseşte aceea,şi trc·cere, a·c.eearşi rpr·efa�cer·e a conceptului absolut Sn ,fiinţă, ca.re a ·constituit adîncimea Ideii înseşi , în eyaca modernă, dar 'Care .în ultima vreme a fost de­clarată drept c e e a -c e nu p o a t e f i c o n c e p u t, - re�

326

nunţîndu-se în felul acesta la ,cunoaşt-erea a d e v ă r u 1l u i , in­trucit singură unitat-ea ,conceptului ,şi a .fiint·ei (§ 23) ·constituie a,cf.ervărul. tn rtillll,p ce COiliŞbiimţa in.telectului. nu me în sine această unitate şi se OtPt.eşte la s ·e ;p a 1t a ţ i a color dJouă mOtmente wle .adevă:ruJui, ea mai admite totuşi, Îln oazull waesta, ·o c 1t ,e -d i n ţ ă ηn •3!c·ea 1111�fl<!te. În ce .priveşte �nsă rt�p:teZJenta•rea monarhului, intrUJoΕt ea este s01cotÎită ca apar­ţinînd conştiinţei Olbi·şnui.te, intelectul se o,preşte, aid, cu atN mwi muLt la s<:jparaţÎia sa şi 1a r.emhatde pe care isteţi­mea mţioname.ll'telor sail·e le 1tr:age din aoea�sta, şi ·el neagă de.oi că momentllll deciziei uJHime în sba·t ar �i Leg;at în şi pentru sine (1wdică în COiliC{'ipturl raţiunii) cu n:a.turalitwtea ne­mijlhJicită ; de unid.e se deduoe mai întîi a c .c i d e n ,t a 'l i ·t a­t e ·a acestei legături, şi, întmcît diversitatea a:b.solută a celor două mome�nte este coosiderată oa răspunzi1nd raţiunii, se deduce mai departe caraJCterul Uraţ�onal al une·i atal'e �egă­tUJrÎ, din cane decurg .consecinţele cei.obMe ruină:to<lil'e perrlru Ideea de S'tat.

Adaus. Cînd se obiectează adesea împotriva monarhului că, datorită lui, felul în care merg lucrurile în stat atîrnă de întîmplare, - întrucît monarhul poate fi rău educat, ba chiar nedemn să stea în vîrful statului -, şi că este absurd să se pretindă că o atare situaţie trebuie să existe, ca fiind starea raţională : apoi tocmai presupoziţia că ar fi în joc aici parti­culadtatea caracterului e lipsită -de valoare. In adevăr, într-o -organizaţie desăvîrşită este vorba numai de vîrful unei decizii formale, şi ca monarh este nevoie doar de un om care să zică "da" ş i care să pună punctul pe 1 ; căci vîrful trebuie să fie astfel încît particularitatea caracterului său să fie fără importanţă. Ce posedă monarhul în plus, peste prerogativa acestei decizii ultime, este ceva ce ţine de particularitate, care nu trebuie să joace nid un rol. Pot desigur exista situaţii în care singură această particularitate apare, dar atunci statul

365 nu este încă un stat deplin format, sau unul bine construit. tntr-o monarhie bine ordonată latura obiectivă revine legii singure, la care monarhul are numai să adauge elementul subiectiv al unui "e u v r e a u".

327

§ 281

Ambele momente în unitatea lor nedespărţită, sinele ultim .a�l v.Qinţei, 1l�psi<tă de ,a:J.t temei, şi o drută <Cu ea •exist·enţa, tot aJtl1t de ·11psită de t�emci, •Ca debermlnare lălsată n ·a hl'I' 'Î i , -Ideea aceasta a ceva ce n u e s t e m i ş c a t de arbitrarul voimţ.ei aO!IliStlltuie m a i ,e s t a 1t .e 1a monarhului. ln această wni­tate stă a d e v ă r .a •t a u n i •t a t e a statuilui, care numai prin n ,e m i j •I o ,c ci r ·e a acea.EJta ÎJl'tei'i,ooră şi ·e x •t •e ,r i o a .r ă a ei este ferri·tă d.e pOisi!hiilitaJtea de a fi atra:să în ·s:te�a p a r t i ,c ·u-1 a r i t ă ţ i i , a ar.blltna.mlui, a SiOOpuriWor şi pănerilm p:articu­�·a!'e, în .lupta f,acţiun1lor pentru tron, în tot ce ·contribuie h sHÎJbirea şi ,la rui:na puterii .shutllll•ui.

DreptuJl naşterii şi al moştenirii reOllJSti.hiie temeiul 1 e g i­t i m i rt ă ţ i i, nu .ca temci. ţinîrnd doar de un drfiPt poz.Hiv, ci tot()d,ată în Wrtutea Ideii. - F:�ptull că prin SJUICcesiunea hi.ne st<��bÎili-tă h tron, aJdi.că rprin suooetSiunea na·turală, se evită lupt.a �acţiuniLor la vucanta t:nonului, este un aspect 'de mult j,nv·o•cwt cu dreptate Î1n fav·o<llre:a ereciLtăţii tJ;omului. Totuşi a:�pectuJl a:ces t:a est-e numai .o ·consecirnţă, şi transfor­mat în -t e .m e i el coboară m.ai·est<�Jtea ηn sf·era :aţionamen­telor şi îi dă drept întemeiere, - ei, al -cărei ,car:acter este tocmai această ·nemijrl.ocire lirpsită de temei .şi .arceas.tă fiinţa-re în Sli.ne uHimă, - n:u Ideea sta,tu:lui, ·imanentă într-ÎIIlsa, ci cev�a e x t ·e ,r i o r e i . un g;ţnJd .deoseb.it de ea, de pi1dă bin-ele s t a t u .l u i sau al 1p o p •O .r u Il u i, Desigur, .dirntr-·o at<��re de­tenminaţie pioate fi dedusă pe calea unor termini medii teza moştenirii tronUJLui ; e<r însă permi•te f:oloS>ir.ea ş.i a aJ,tor termini medii şi prin urmare p()ate în•temeia şi alrte conse­cinţe, - şi este prea cunoscut oe ooosecJ.nţe au f.oot scoase din acest b i n e al poporului (salut du peuple). - De SG7 a:ceea n u m a i fi1ozofi.ei îi OS!te î n -g ă d u � t să supună gî'm­dilrii această mairesotate, .căci ·onΕCaJre .alt mod de ·cercebare -de-cît ·Cel spe.cula:tiv, rul Ldei·î ·Îinfinite avîndu-şi .temeiul în .sine, suspeudă în şi pentru sine na;tur.a maiestăţii. - M o n .-t r-h i a e l e c t i v ă pal'e lesne a fi ·concepţia c e a m a i n a-t u r a 1 ă, - .cooa ce io:>Mmllă doar că pentru @Îru:lirea fri-

328

v;olă ea este cea mai la în-demÎrnă ; - deowrece .treburi1le şi interesul poporului sînt .<leea ce cade în gtij a monarhului, ar tJr.ebui să .rămmă ,J.a wkgorea poporului, pe cine voî.eŞ'te el să-I delege pentru a p-urta grijă de bineie ·său; ·şi numai din aceas·tă ddegaţie ar izVlod dre;ptul illui .de a guverna. Păr-erea aceasta, ca şi 11e1Prezentarea monarhului drept cel mai înalt funcţionar al stad:UJ!ui, ideea ooui .raport conliractual �ntre mon�arh ş.i popor ek. pornroc de k1 v.oinţă concepută Ut bt.muJ plac, opinia şi arbi,tmru:l c e 1! .o r m u l ţ i, - o deter­minaţie care, aşa .ctlim am a•rătat de mult, trece dreiPt rcea dintîi .în wdetatea burgheză, sau mai deg1rabă care doar v:rea să se impună, darr car-e nu ·este niJCi principiul famiJ•iei. ni:ci cu atît mai puţin aJ statului şi .care es-te î,n genere o-pusă Ideii etimlui. - Că monarhia e'l,ootivă este mai deg�abă cea mai rea dintre instituţii rezultă, chiar pentru simplul raţio­nament, din u •r m ă r il ·e ei, - cwre pentru raţio-nament <��par de aJtfel ·ca .ceva numai ,p o •s ,j ,b ,i l şi .p r o b a b i ,J, dar oa•re în f<��Pt ţin esenţi·a.l de această i<Mtitutie. Î111 adevăr, mtr-o moom hi,e eile!C'b ivă, prin însăşi n<lltura rapol'tului după care într-·Însa voin�a p a .r t i ,c u ,J a r ă este tnt�rufiormată in principiu ullt:im de docizie, co�WtitJUţia devine o c 1a .p i t u­·1 a r e-e ,J 'e ct 1Î v ă, adid o ,ceda.re a .puteri·i de stat la dis­creţia particuLa.rillm, - d·e unde decurg.e transformarea pu­·tedlm pa•I1ticul31fe a�le statul ni ÎrJJ. proprieta"be privată, slăbi rea şi pierderea suvemnităţii statului, şi oCU aceash des'compu­nerea lui .jnternă şi ruina lui exl·enio-ară.

Adaus. Dacă voim să intelegem Ideea monarhului nu ne putem mulţumi să spunem că Dumnezeu e cel care a insti­tuit regii, căci Dumnezeu a făcut totul, chiar ce e mai rău. Ni-ci pl(cind de :la prmdul de vedere wl utilităţii nu ajungem departe, şi se pot găsi întotdeauna dezavantaj e. Tot atît de putin ne este de aj utor să considerăm monarhul ca apadinînd dreptului pozitiv. Ca eu să am proprietate, aceasta este necesar, dar posesia aceasta parti-culară este accidentală, şi 'tot astfel apare .şi dreptul <lupă care unul trebuie să .stea 'în y,î�f, dnd acest drept esle con'ii·derat �a abstract şi poz1tiv. Dar acest drept e�le pre.-;cnt în şi pentru sine, ca nevoie resimţită şi ca trebuinţă a lucrului însuşi. Monarhii nu se disting prin puteri fizi.ce deosebite, sau prin spirit, şi totuşi milioane se lasă stăpiniţi de ei. Cînd însă se spune că oamenii se lasă

329

guvernaţi împotriva intereselor, scopurilor, intenţiilor lor, lucrul acesta este absurd, căci atît de proşti oamenii nu sînt : nevoia lor, puterea interioară a Ideii este aceea care îi con­strînge la aceasta, pe ei înşişi impotriva conştiinţei aparente a lor, şi ea îi menţine în acest raport. Dacă aşadar monarhul apare ca vîrf şi ca parte a orînduirii politice, trebuie să spu­nem că un popor cucerit nu este identic cu monarhul, în orin­duirea de stat. Cînd se produce o răzvrătire într-o provincie cucerită prin război, aceasta este altceva decît o revoltă în sînul unui stat bine organizat. Cei cuceriţi nu sînt răzvrătiţi împotriva monarhului lor, ei nu comit o crimă contra statului, căci ei nu se află cu stăpînitorul în relaţia corespunzătoare Ideii, nu aparţin necesităţii interne a orînduirii : există aici dOO!I' lllll. cOOlltmct, nu o legătură de stat. J e ne suis pas votre prince, je suis votre maître, a rf1plicat N131poilleon deput<IJţiJ1or m la Erfiurt.

§ 282

Di.n .suveran!Îitatea mon.arhului decurg.e d r e p t u J d e •g r a ţ i e r e a criminali.lor, căci numa-i suveranităţii îi !'evine drepturi să reatlizlez,e pu•tenea spiritului de-ra face ca ceoo ce s-a întîmplat să devină neîntîmplat, şi de a nimici, prit'l ier­tare .ş i ll'i,tare, crima.

Dreptul de graţiere este unrurl din romagi�Ie •cetle mai ina�lrk rado:s-e mariestăţii. spiritului. - DreptUJl �aoes.ta f.a<ce parte din 'aplitcaţilJe Gau .rfipeilcuţi<i�,e IPe l('lai'e ;determinămirl.e .s�erei mai ÎlnatHe Je exemcit.ă ·aSiupra unei rsfere 'a>!11beJ·ioare. - Ast­f.el �de <l!pl·icaţii lilWar.ţin !Însă ştii.nţci pnrti,culare, <care rtJrebuJe să-,-şi tr.atezre ll)hirectUil 1111 >ClJiprinsul ,Jui ·empirOC ; - {să ISie rcom­pare § 2i0, rrema111oa). - O atare 131prlilcaţie o K:onstirtuie şi faptul că lezarea statului în genere, sau a suveranităţii, a maiestăţii şi :a rpersnna.Jitătiri mon<IJrhurlui ,e subsumată ·con­ceptului de crimă, pe care l-am întîlnit mai sus (§ 95-102), şi anume ca crimă supremă ; tot astfel modalitatea particu­r}ară a procedu11ii ebc.

330

Adaus. Gra.ţ.ienoo este BU!!WemJdarea pode{l®ei, care !Însă nu soopendă d11ep1"JUIL iDimpdtrirvă, acesta rămilne, şi g.raţira1:ull este după g.raţiere rea şi llTIIai :Nlari.nte run roriminaJl ; gcr-.a.ţ)ere::l rnu pro­damă rcă d nu a roomils .n�oi o 'arimă. Su.&ponrdaa-·ea 'aceasta a peddp&<ei poate decu�ge prin mij1ocirea .r.eH�giei , rcăoi !Ceea ICe �;-·a ·întiil'lljplat rpoalte •fi tr:anWonma.t de rspî11it, IÎinăuntrul �iritUJlui, în ,ceva neîntîmpillat. Cînd i01să lucrul a�cesta rse IÎinfăptuieşte in lume, ·el ;îşi rame r10CUil rm.llmai �năunrtrul maOestăţii :şi nu rpoate reveni !deoH deci·ziei fără temei.

§ 283

A l d o i � •e a moment rconţinut în puk•rea monawhkă res.t.e

m01Illentilll1 1}) a r t i c u 1 aJ' i t ă ţ i i, a:diiCă <lll rconţinutUilui deter­mi.nat ş.i ,aJ lSubsumă.rii llui ISub univ.ersa:l. 'În măsura in \Care el -dobîndeşte •O .existentă paortkulară, •e vmha de �uncţi:i �i ide in­divizi •CU rol de sfetnid suprerni, aVlînd •des·t�naţia ·să •aducă îna·inif:ea monarhului conţimutuil treburilor �Ce se iv·esc �n stat. .sau aJ. determinărhlor �ega�le deveni·te 1neceS1a�··e datorită unei neV'OÎ prezente, - •CU laihur;ille a,or o .b Î ·e ,c t Î v e, ICU temeiurile deciziunii, cu 1Ieg1ille •oame se r·eferă la ·ele de., �mprejurările etc. ­pentru oa ffii)OJa•MUil lsă 1deddă. AIJ.egerea î n .d ,i v i z i ,l o r ,pen­tru aceaiStă funcţie, ca ..şi ihdă:turarea k•r, rămîne, ,intrutdt oei au de-a face nemij1lodt .cu persoana monarltului, la 1liberul arbitru nelimitat a·l ac-estui•<!.

§ 2,84

·Lntruoit singTlll'ă a a t u r a 10 b i e c t i v ă � decizieî, - <u­uoştinţa •Conţinutului IŞÎ a iÎ<ffiJPI'IejurăviJ1or, t·emeimit.e IJ.egaile şi cdled.aMe 'all·e ld:edz.1ei -, 1poate 'com:pox,ba 1r ă 1s p u n d e r .e, ardkă este IS'UISOfWtibirlă ,de d[)Vlafda obi,eotivi!tăţii, şi de •aJceea IPOaJ!ie 'l:e­VI®Î unui IOOOJsi,Liu ld�stind •de 'VIoin�a :pevs0111allă a m()narolmlui ca .atare, de IIDCeea functi�le 'Saru. -indivizii <eu rol de :sfatnioi sînt

831

s ingure supuse răspunderii, în 6mp ce maiestatea proprie a monarhului, ca subiectivitate ultimă chemată să decidă, se afilă dierumpra ori,căirei reSJPOIT�aJh�liltăţi fPenrtru �a�cţiun,iJ·e de gu­vennărmtnrt.

§ 285

A ,J t r e i ll e a moment al ,puteri·i llllihllarhioee tp6VIe.ş·te uni­versaluJl 6n şi !Pentru s�ne, .care ·sub a�:�pemt ISubiecti,v 'constă 1n c o n ş t i i n t a (Gewissen) m o n a r h u l u i, sub aspect obiec­tiv, în î n t r e g u 1 c o n s t i t u ţ i e i şi în 1 e g i ; puterea mo­narhică presupune aşadar momentele celelalte, aşa cum fie­care din acestea o presupun.

§ 286

G ·a r an ţ 1 a tO ,b 'i e -c t i v ă 1a puter�i monarhi:ce, a suc- 31, cesi,tmii ,J.eg.all·e 10onţorm [pr-inohpiului lt'lredităţii -tronUJlui de., stă în fiaptul că aşa .cum această .sferă [şi :<rre rearhtatea ei d1stJinJCtă, deo:SJehită de ·cel,eLa1te .momenbe :dderminate de rr<tJţ�une, <l:\lt ast-fel ·şi 1oeielaJ.te momente 'îşi �au IPen·t:r�u 1&-Îne dr�pturirle şi dato­ri�Le p.roprii dootirnaţiei lor ; J,i,ecare membru , menţinindu-.se pentru �sine, menţi.ne �năunltru.l ror.gtanismu.Jui 1rationrul, 11:min aceast.<f, pe 'cele1allbe, in ,specifî.citatea ,tor.

Desăvîrşinea or·Î·ndui•rii moruarhi·oe 1într-o monanhi·e ere­,dirtaJră, d�pă :princi.piul suocesiUillii 1La •tl'on 1în ordine de primu­�enitură, - ,afstfejl 1Înoît prin ace:as.ta .ea este ttntoamsă �rnaiPoi Ia priiQJdpi'llfl pa:triatf1ha.l din ,care rişi otmge is.toni·c ,orig-i.na, dar î.n derl:erminarea mai 1nail:tă de vlil"f wbsrod.ut .ari .unrui IStrut dez­"V101lta't Qrg;anri-c, - 'eSi�e un .remll�tat mai -tirziu rail �sborirei, de �cea .mai ma:re i.fii!portanţă rpro!lru 11ibertatea ,pubrlică :şi pentru onîn.d'll!irera mţi0111aJlă, de.şi, oum -am rohservat mai 1inaint·e, reu toate :că le!Ste rreSjpootat, el este 1adelSea lf'Oiall'te !Puţin înţeles.

332

Sin"ljple�l-e momrhii rfeudaJie de odinioară, 1ca rş.i monarhi�le de.S;pot.j.oe, pa_"ezin.tă ·de arceea �n is·boni·e ·O succesiune de re­v;alte. de 1lovi,turi rle :stat ·a.l·e prindp�lm, ·de războaie -interne, de prrăbuşiori d.e ,prin6pi 'Şi lde dina�sbii, �u rut•marea inevita­bilă a runei pus biiri Ş·Î unci ruine .g.enema;le, �ntelllne şi ·ex­terne, - deoarece, în starea aceasta, diviziunea funcţiilor statul ui, .ale cătrui părţi sînt a>tribuid:·e v•alSiaJiilm şi fPaşaleJl.or, ffite doar me<:anilcă, mru mnshirtuie o div<iziune după des·t.inaţie şi după farmă, ci o :deos·ehire id-e rputere mai mare oou mai mică. În .fel'llll a.ccsta ,fi.ooare ipwrte, menţinîndu-rs.e, se men­ţin.e şi !Se :produce n u .m a i IPe sine, şi nu prro.duoe rÎin ace­laşi timp ş,j pe rcdelal•k, şi �a m.e toate momenteLe rconwlet kt .sine, rfii-nd ,jnd�ndetlltă de tl'OSot. tn natportiUJ torgank, in care .s-e raportează membre, mu rpă:rţi, unde b ,aJ}LeJ.e, fiecaJre, îndepl!inindu-şi flllllCtia �n p r o p .r i a s ,a ,sferă, IJ,e �ntrc­ţine pe :cedel-aJbte ; .fiecare, penhru p tr 'O 1p 1r IÎ. a rlui 'conserv:are are drept scop şi produs substanţial totodată conservarea mem­brelur c e 1 o r 1 a l t e. Garanţiile care sînt reclama te, fie .pentru stahitliht.ea ·succesiuni.j l!a tr:c:m . . şi ,a fPUterii monarhice Îin genore, fie pentru <tsi:gurarea jus.tiţi·ei, a libedăţhi pu­blilce etc, ,s�nt reali:zmte prin i n s tt -i ·t u ţ i 1. Dre,pt garanţi·i s u b i e !C t ·i v e pot fi ICOJlJ�d·erate 1ubir.ea [pO,pomlui, .carac­terul conducător�lm, jurăJmî.ntUl, forţa de., !dar de tÎ:nd"ată tee .se vru·beşte de te o n s ,t i ,t u t .i e, est·e rv;o,-Dba n1lllDaÎ de ga­mntie obiectivă, ,de 1nstÎitUJţii, adică ICLe tmomentedte ·catr·e 'Se -�IIJJpJ.etestC torganÎ'C Ş.Î �e IOOilldiţÎDfliOază . .ASit.fdJ, a itbertat!ea pu­Mică în genere şi erOOitabeta tronului tÎ�i IS!int garanţii reci­pmce, ·ŞÎ elie stau lîn !legătură aboolută, teă�i aiJbertatea pu!bhcă este orînduirea •raţ.iooarlă, irur emeditattea !puterii mon3Jfhi-ce, cum am .ară'tat , ·este un marrnemt ,ca,r.e tse ·Mlă tÎn 'concoptuJl ·ei.

d) PUTEREA DE GUVERNĂMINT

§ 287

De decizie este 'deosebită Îillfăptuirea şi ·a,pEcrurea .de<:i­ZiiiJ..or manarhullui, !in ,genere rduoerea 'la «:apăt :şi menţinerea în fiinţă a ;1\]crur·Îil:or tdeOÎ!se, -a llegill-or 'existent-e, a ·OldnduieliJ,or, a

333

.a.ş.ezărrnÎintelor 1de interes rOihştesc retc. FL1111Jcţila raoem;Sita a s u b­.s u m ă ·r i i în gem.el'e 10 -C�Î'IMfe /În ISÎne ip.U t .e !T ,e <a ld ,e g u­V e r n ă m â: ·n ·t, rîm 1ca1re 1sînrt ��prinse 1toto®tă [pUterile j u d e­c ă t o r e ş t i şi cele a d m i n i s t r a t i v e, care se raportează mai nemijlocit la pa:rticul<tJrul societăţii civile, realizînd în scopurile «cesluia interesul general.

§ 288

Interesele .obşte�ti ,cu rcaraoter p a r .t i rc u ,l ;a r, car-e •oa.d tn :sfera soci<etăţ�i !Civile şi s.e '<llfilă în afara univ.ersalului fiin­ţînd-<în-.şi-tpentru sine al rstahlllrui ,(§ 256), 1iş.i au 1adminisbrarea 375 l<>r ·în rcorpora·ţi.i!.e ·(§ Q51) ,comunelor .şi Ja.!e id1feriteJ,or meserii şi 1stări, :şi .î·n lilutorităţile :ruces·tor.a, tÎin oeonducăltori, ·a:dministra­tori e.bc. lntru.cît pe ,d·e ·o pau-te tr-eburLie ,pe .c,ar.e .ele ,Je ,au în g;nijă s.�nt !IJ .r o tP r i e t a t e a ,p r ,i v ,;:tt ă şi i n ·t ·e •r e s u l acestor sf,ere lP .a r ·t i ,c ru ,J a r e, - şi 1pe laceas!tă htUJră, a;utori­tatea ,Jo·r 'Se ,sprij ină 1pe 1Încrederea tovarăşiJLor de :stare :şi 1a •con­c-etăţeniJo.r - , 'da,r pe de .all•tă 1parrt.e a•ceste 1cencuri ·trebuie să He subordonate intereselor 1St11perioare aJ.e statului : r·ezultă ,pentru ocu,pal!"ea a:cesror postm'Î, 1rn g;en·eral, !lleoesitatea unui 1ame:sterc de aJ·egere prin votul ·comun iail .celm 'interesaţi IŞÎ ·de ,wnfirmave şi desenmare mai :înaltă de către stat.

§ 289

M e n ţ i n e r e 1a i n t e r 'e ,s u ,-! u i g ·e n e r a ,J al IS 't a­t u l u i -ş i il! 1l e .g 1a 1! i 1t ă ţ ,j i, tn 1aceste .dl'eptmi parti,culare, şi cra.portarea ,1o.r IJa inter·esul 1general, 'Cere ISUJ!lraveg:her.e prin de!l,egcaţi •ai ptit·eri'i .de guVlernămÎ!ll't, fu :n •c ţ i o !Il a 1r i ex·ocuti·vi ai s t a t u ,J u i 1şi aurt·orităţHe 1delliberative 1Supemi.oare, musti­tui'l:e În ocoiLegi..i, oone se IOOn.centrează ,Ja rmdul Jo.r Un 't'Îduri!e <:cl·e mai inal.te, at�late �n IOOilltact ,cu mooarhul.

33<

Âşa :cum roocidatea dvillă ·e�e dmpul de rluptă a �nte­I'es:ului priva't 1ail .tutttilOT ,'ÎDllpotriva tu-tur.or, tot astfcl aici @şi aJr.e locuJ c001flictu� ,aoesrtui inter� •cu .t.rebudle o.bşt·e�ti par­ticulare, şi al acestora, împreună cu interesul privat, împo­triva puncteLor ·de ·vedere şi odnduieoli'Ior mai •ÎnaMe aile stilitutui. Spiritul co11pora.tiv caJr·e izvoră�te din ·îndreptăţirr'·ea s.fierellor prurhku•lare, rs-e ·trans·formă totodată în sine .însuşj lirn spirit ,a;l ,statutlui, dki iN1 ,g,ba•t el găiseşte mijr1ocul ,d·e a-�Şi pro­mova SCOJPUdle sar\.!;' rpaJI'tkulare. În rucoos·ta rstă rSecrdul rp<r­triDitismului cetăţeni1orr, pe aoeaJStă rlatură : ei au cc-O'I:Lştiinţa că sb:tu1 .e·ste !Subsbnţa Lor, 1nJtrocît el rle rconservă s'fereile tLor parti:mLa,re, dr-eptul şi autmitatea acestom, 'ŞÎ s� :îngrij-eşte de propă,şir·ea ;lorr. Aşadar ;srpi,ritul <W11porativ ·este !Col care, oonţinînd Î<Il d î n r ă d ă rc i n a r e a IP a .r rt i •c u ll a r u J u i Î n u n i v e rr ·S a 1, .dă s.tatului adincimea şi rtărila rsa, cilre constau 1Î1l rs i m ţ ă m i n -t e 1 e e t i rc e .aJ}e •Ce.tăţenilor.

Admini.stJ�area treburiJlor •Co�poraţiei .de <către rconducă­torii ei pmp.rii 1po.ate {,j ra:desea Hpsi.tă 1d•e kn·demnnar,e, ântmcît, da�că ·ei •CUOOS•C rşi aJU IPtezente Lnoteresede lŞÎ .af.a:ceni.Ie •corpon::l­ţirei, în ,gohimb �egăltma rrondiţi�Lor mai �nd�păJntat.e 1ŞÎ .pu;nc­,t.(.'jloe de v·ederr.e genemle ·le cun-os·c mai !PUtin co�ţdet ; pe deasu.pna, wHe 1Împvejurări rcont.dbuj.e lla ;aoeaS>ta, de pildă contJ<ucbul priv.at �pmpi•at şi egwlit<IJbea sub rceLei�aLte .raporr­tuf'Î, .a •wnd'l.I>CăJtoriJnr rcu ;cei ·ce unmează rsă le ,fie •sUbordo­naţi, depend·enţa 1Ior mai varriată de . .S�er.a .aceas.Ua proprie .poa�te fi ·însă rpriv;ită ,ca rlăis<IJtă pe :seama •momentuLui il i b e .r­t ă ţ i i f ro r ,ro a 1 e, unde rcunoştinţa, �deciZ'ia rşi execuţia pro­pri e a .fiecitru�a, -:.a .şi rmioiJe 'P"-siuni rşi rca,pricii, să aibă o a!'enă !pe rcar·e ,să-şi dea >CUl'S ; - şi raocea:s.ta •CU atît rmari mult, cu dt conţinu'tull che,s·tiunii .deteriorat·e în lf1e.1ul acesta, .şi mai puţin hine, mai ·cu arnev:oie rsoluţi.onate, .are mai .puţină im­portanţă 1pentru interesele .generale <llle \Startului, şi rou dt soluţi·a -aceasta ranev.oUoasă rs.au nebunească, ,a unor atarr·e rafa­.cevi lipsite de impor.tanţă, stă S:n .ra.p.o1i: direct cu ·s<rtisbcţia şi vanirtartea 'sco:asă .de IPe u11rna �or.r.

§ 290

În funcţia guvernării apare tot astfel d i v i z i u n e a m u n .c ,i i 1(§ 198). O r g a .n i z a .r ·e a •a<urtori.tăţilor ane :deci

335

sancina fionmală, tdar difio�lă, 'Ca, pomilflld 1de jos, unde viaţa dvi,lă este 1c 10 n c r ·e t ă, acea�sta -să fie 'guv·ernată 'În mod con­cret, da-r ca ace:llstă acti•virta.te să ,fie divizată Sn 1�amtwile s.ale a b s t r a 'c 't .e, adminis-trate de autoi'ităţi speciale, 1ca .centre di'S>tinde, -a ,căror acţiune 'în jo.s să se •concentreze din nou, în­to.cmai ·oa ·în puterea ,supremă de guvemnămLnt, ,într-,o vedere de "7� ansamblu concr-etă.

Adaus. Punchll principaJl de :c-ar·e dep·inde tntul, în •ee !Pri­veşte puterea de guvernămînt, este diviziunea treburilor : aoeastă -putere a•re 'de-a fa-ce 1cu trecerea ,d,e J.a uniVIersal >lra IPar­ti-ctdar şi !la singulm, şi ;a:f.a<:eri:le �ei tr·ebuie divizwte după ra­murile 'lor .di.feri.t·e. Grerwtatea 'eS'te 1Însă -oa ·eie .să :se -reunească din nou, în 1SIU:S ;ca şi ;î,n j·os , CăiCi -deşi -de [p'ÎJldă puter·ea wdmi­.ni'strativă ,şi 'cea judi-ciară ;s-e doopart, •totuşi d,e 1se .întm1nesc din nO'u, ·Î"n ·oricare at<roere. Ex;pedi.entull c.zure -s•e �olto:s.eşte aid oons•tă in nu:mir·ea unui •oanceJl1ar .wl ·st.Mului, a runui oprim-mionilstru, a unui consiliu ide miniştri, 1pentru a ;se :SÎlllJPlifiloa ;ooltlJdrUce-l'ea de sus. Dar �în JeJluil a·cesta totll!l po-al!:e porm.i num�i ,d,e h iJYUlerea min1steriatlă şi ,afaceriie ;să fie, 1Cum :Ee ,s.pune, ;centr.aliz1aote. J)e a-oeaSJtă centnaliZJar-e e ;Jega1tă rUŞUJri•nţa c.ea m<ti mane, iuţeala, eficacita-tea 'În tot ·ce tr.ebuie să s'e fa_,că in v·ed!erea interesului geneml a�l ;statului. Fdul ocest.::t de g;uv·ennare a fost 'introdus .de 1'evoluţia franceză, a ifo;s,t desăvî:nşit de Napoleon .şi ex;istă .astăzi ind ilin Franţa. Ln �ahimb Fr.an�a •este Epsită de <OOllPO­raţii ,şi de 100mune, adică de tce�curi,Je ,În rcare ,se IÎnltÎiln-es·c linte­.r.esel;e pil:lrti·cuJ.a:re -cu ·ot�le .g.enerale. In ,evul mediu desigur cercun1le wces.tea dohÎinidÎ'seră o prea .mare ·1ndependenţă, de emu 1st.a.te .in 1stat 1şi !Se admin-is.trau ln mod ,sev·e.r, ·oa ,cotjpor,aţii subzis·tî'!lld !pentru •S�ne ; da.r d·eşi nu acest,a ·trebuie să He ;cazul, se poate totuşi s,pone reă în 'Comune .stă adevărat·a •tălrie .a: ,sba­teiLor. Ai.ci guvemămî,ntuJ.l ·Întîlneşte ·intea"ese �ndretptăţite, �ca�re trebuie respectate ,de .el, şi, întrudt adminitsrtmţia 1nu poate fi docît În avantaj-ul! unor .a.tare im:toerese, da.r tr.ebuie să le ş-i supra­v,eg.heze, indiV'idul gă.seş.te noroti:re ,pentru •ex.er.ciţ�ul dr-e;ptmidw 37& satle, ş.i .a:sMel interesul osău J)a:rtî,cul·ar -s.e !leagă de 'con:o�ervarea întregtdui. De dtăva v.reme ;S-a orS1anizat mereu \Ponnind de sus în j .os, .şi IOrga·nizarea raCeaiS'ba a ��ost IP'I'incipwla 'Străduinţă : elementul de jos •îmsă, cea .ce în întreg 'ţine .de mwsă, a �ost

336

lesne lăsat mai mult rsau mai puţin m star.e IIleor�anică ; şi .to­tuşi este de <eea mai •inaltă !importanţă <Că .acest ed·ement să de­vină 'organic, căd numai �a:sttel ,eJ .este o forţă, este o putere activă, - astfel el nu este decît o grămadă, o mulţime de atomi ris�iţi. PILLteeea 1ndreptăţită se găs.eŞ"te numai in starea .org.a­nid a .sfene1or p.:trticulare.

§ 291

Funcţiile de guvernămînt sî:nt de natură .o h i ·e • c t � v ă, penti'IU .sine, .în ISuhs·tanţa lor, �de ,o natură rd,ej a dedsă r(§ 287), dar eie urmează !Să ,fie Undeplinite r şi .reaJlizate [pii'.În i n rd . j v � z i. Între aoeste două h:tun rnu există ni..:i •O rlegătură uatura:lă ne­mijLocită ; de aceea irndiv,izii nu ,ş.tnt ,des tinaţi pentru funcţiile publice prin 1personarlitate" lor ,naturală IŞÎ prin naş-tere. Pen�ru desemnarea ilor h aceasta, rmomentul .obioctiv ti ,constituie ou­noştinţa şi dov,ada capad'tătii lor, - '0 dovadă {lare .asigură sta­tului c-eea 'ce es�e de >trebuinţă, şi 1car·e fiind condiţia run:id, dă în ·acelasi .timp fiecărui .cetăţe3l0 posibilri<t-a,tea de a se !C·onsaaa stă:rii generaJe.

§ 292

Latma subiectivă, faptul reă ·pentru un [pOSt este aiies a ce s t individ ,d:,ntre mai mulţi -(dki !i;ntmdt .aiiDi obiectivul nu stă - .oa de .ex. �n ra�rtă - �n ·weni;alita•te , exÎ�S'tă •cu necesi­tate m a i m u ,! ţ i , un număr nedeterminat, Sntre care prc­.căder·ea rn1 est-e .ceva ahsolut d�termina:biJ) , d imdivi,cLul a·ces-ta

a fos-t dt':$emn31t ,ş i tnwnternidt să conducă IÎnrtreprindoeDea pu­

bL-ică, 11egătura 'aJceasta a i'lldividullui şi a slujbei, ca .fiind două

laturi totdeauna ;pentru sine întimplătoare una faţă de 131Lta, revÎine 1put·erii monM">h'llllui oa pu.tene 1chemată să decidă şi .su­Yenană în stat.

337

§ 293

Funcţiile particulare ale statului, pe care monarhia le an atribuie di}edtelor auborW':tţi, •constituie -0 p<llrte din ,Ja·tnra o b i e c t i v ă a ISuveramităJţii car.e ·J1e1.1idă 1În monanch ; d i s-t i .n c t i a !lor precisă este da•tă şi ea tot aStfel pri.n oaitura luorului ; .şi aşa ICUJm ad:.iNit<a:tea autorităţi1or rCOiliSoti:tui•e împl i­nir.ea unei dali!oo,i.i, tot •astJfeH funcţia ilor ·elS.te şi un drept S'Uis­tras conhngenţei.

§ 294

Individul •one a J,ost [eg.a.t ;prin actul 1SU.Y•era«J. {§ :292) de o ·fil1I1Cţie .publid, •eSJt.e ·oMigat ,să-şi ÎnJ�lineaJ9Că datoria, sub­stant·Î•allul �ap.ortului 1său ; ace<�Jsta •este ICOtndiţia Jegăltarii .swle, 1n 1care d, •ca ·o u 1r ·m •a r e .a acestui r<:l!port :subs·tamţial , $şi găs•eşte avutul şi satisfacerea <IJs-igurată a parti�eUJkrrităţii sale (§ 264), precum rşi 1Jiherarea pozΕţiei salte ·CXberioare ,şi a ,a.ctivi­tăţii profesionatk, :de aMă .deJpendenţă ,şi ittf:l.uenţă �subi,e>Gtivă.

S'habul nu se �bizUJÎe rpe prestcrtiî vroilunL:ne, lă:s<tte la bunul 'plac '(o j ustiţi·e tde p�ldă .exenclt.artă 1de uv.aJleri rătă­citori), ,toomai fiJndcă ele ţin de bunu'l 1p:Lac .şi sînt voluntare, aUJtorii ·rezerv('mdu-şi după IPropri�Le Jor părreri ,subiective, dad 'Să ,]e ,llllldflpline.JJscă, sau să rnu 1le ηnd{lplineas.că 'Şi ,şă..,şi r'eililiz·eze .soo,puriJ.e !subiective. Ex•tremul :opus 1cavralemului ră­tăcitor m .fi, În ce priveşte 1serviciru:l 1puhl.ic, ;aJcela ·ilil !S ,J u j ,j_ t 1{) r u 1 u i s t ·a .t u J u i , l·ega.t d·e fuillcţia :ya numai od·e neVloie, Hră o adevărată dartori·e IŞÎ •tolt astf.el fără drof!P't. - Servi­ciul publ�c ipret.>in:de di.m,potrivă ,nenunţarea l1a saJti:s.fa.cerea ind(:!pendentă şi după hurnll plac a scorPtllriilior tsuhi·eotive, .ş-i dă tocrna�i oprin •aceasta drewtul de a :gălsi �n indepli111ir·ea :da­t'O.riil()r .sati,slfacerea aooestvr 51cqpuri. ·Î•n ooeasta &tă, �ub a'cest asp-ed, riegăJtura interesu1ui general şi ;a ·celui opaJrti-cula.r, care constituie :ColliC{1JltUJl şi .tăria internă a �Stat-UJ!ui 1(§ 260) . - T10t

338

astfel, raportul funcţiei nu este un raport c o n t r a c­t u .a 1 (§ 7 5), d(;'jşi .exilstă un :dublu oconsimţămînt şi o pre­staţie din ambele părţi . CeU .car·e este angaja·t 1Într-un ,serviciu nu esbe ang1ajat doar pentru •o prestm_,e iZJOJ,a,tă, întî:ll1fplătoarc de serviciu, ca cel ce e mandatar, ci el îşi angajează princi­prulwl interes •ail ex·i.stenţei 1saJe .spîri·�ual,e :şi particuJ.are în acest raport. De asemenea, ceea ce el are de făcut şi îi este în­•aredimţaJt nu es·te un looru exterior potriv.H 1callităţi:i Si<ll,e, si numai IParticuJlar ; v 1a 1 o a lf •e a 'l.lnui atare lUJCnu este, ca inrteri'Oară, ,di1s<tirnctă d·e U•teniori,ta!tea :Jui, şi nu esbe rîncă k­zată, rubunoi IOÎin!d ,ceea oe s-a stipULat nu 1a fm>.t presta·t •(§ 77) . Ceea .ce are !Însă de rea�Iizrut :9lujlbaşu1 stat<UI.ui 'C<Omhtu�e, uşa rdupă cum ·e n.emij�odt, •totodată o v.at!>Oare î:n -şi pentru .sine. De a·cooa nelcLrepta•tea săVJî.r.şită ·prin Df1Pres,ta.rea IS·erv·iduiui s.au prin !lezare pozi.hvă {.atcţiune contrară ,s,ervi:ciului, şi •am­bele au ac·es.t •cara.cter) oeste lezare a coo.ţinutului universal ffi însuşi 1(r.aportat la § 95, o judeo<IJtă ne��ativ infimi•tă), de aceea dolid, <Sau .chiar .crimă. - .AJsLgllrlndu-se �a,hWfatoorea brebuinţelor ,par,ticulare, ."-C IS�rimă nevoia ·exterioară, •care poate -duce 'la căota.reta mijlt01aodlor de a !Se .sa,tis�a<ce, !Pe seama adiiVităJţii IServ.ilciullui �î •a datori.ei. In jp'llterea g-enerală a .statului, !Cei !DnsăncÎITha.ţ.i 'CU trebm�le :sa!l!e .găJ�es:c o Olcr.oltir.e impotri•va ,Ofileillailte J.a�l.DI'Î �ubiediv.e, .tmtpotriV'a pa&it.mÎILor private rule 1celor .guv-ernaţi, rule ,că,.rorr inlterese .private .ebc. sînt 1ovite 1pri1Il ·a.fi.rmarea ·uni.versalu:lui ,împotr·Î•va J,or.

§ 295

As:igurrarea stalf:ullui .ş.i a .cd1or ·_gluvern.aţi Îim:potriv.a rubu:r.u­�uri rde ·ptrter·e d'in par.tea auto.ridi;ţill•or şi a fumcţiornaJr�liQ•r �tă pe de ro ,parte nemijiLodt 1.n iewrrhia 1ŞÎ respo-niSirubilli·ta.t.ea ,<IJoesllora, !Pe de a�ttă I}Xtrte, rîn .dr(1p'l:ul .aorn"Lmdlor, ,al} .conporaţii•l•or, •ca fac­fiori !prin crure .s.e pune stav•1lă �mixtiunii ar.bNnrului sUJbi0ctiv $n iPUiterea &nrcreid·iln.ţată lfuncţi.ona.r�Lor, şi a-sbtdl, pleoînd de j'os, este IÎintreg�t �eonbroLul de 1SUS, .cave .nu ajungea p"'mă la ooodui•ta­indVviiduallă.

339

ln ·condu:ita şi .în formaţia 'fulllcţ�onmi:lor se aillă rptm�ctwl a1t und·e legi•le ,şi cLeciziri1J.e guv.ernămîntudui ajung în at·irngere cu singulari.tat·ea 'Şi dohîndesc v.wlaJb�J,ilta:te Îin ,dJomem.iul .rea­lului. AoetSt.<.r este deci punctul de care ,aiffirnă mulţumi,11ea şi 1m.oreder,ea cetăţeni:lor in guveT!llărmiînt, - pnecum şi .rea�liza­rea, :sau ,::dăbiirea .şi zărlă.rnicirea .intenţi·illor ·aces:tui'a, - G1ntru-cLt seruih:Ulitatea şi •mgdul rpun tot atHa !Preţ pe m ·o d .a 1 i-t a t e a .rewlizării dt pun pe .c o n ţ i n u t uJ 1lucrului rroliza1t, came deja .pentru sine ;poate .cnootitui •O :pov·ară. Neunij,k:ocirea şi �·aJr.aJCt.enul pemonaJ ail ,a,oe.stui .coDtaJct fa•c 1ca ·Con'h101lul de sus :să işi atingă pe a'Ceastă latură mai ,puţim. .co1lljplet -scopul său, ·car.e tPOalte 'Înbirnrpiua >Obsta10ole ohiar din par.te!l illltere­sului !Comun atl funcţionarilor, - Înotrudt '<llceşotia atliCă•tuies·c 'O adevărată dasă, .o,pUJsă at-it ce1or subordonaţi cît •şi o�Lor .de ·s-us -, o:bstaco:le a .căror ,i.nJlă.tura•ne, ma!Î .ales dnd �nsti­tuţi]J,e tS.int ·Î<ncă .ned.esăv"wrş.ite, roola..."llă şi justiflică ·interVlenţia mai 'ÎnatHă a surv.e.raJniltăţii (ca �de piLdă ,aJceea a [ui F r e­d e r i c aJ Il-1lea -În JCheJS>tia d·eVleni•tă bimoa.<>ă .a mor,;:n'lu-lui Arnold).

§ 296

Pentru .ca Jînsă l1�psa de parl:·imi, onestÎit·a·tea ·şi ,brl�ndeţea în oon.dui-tă să dervină n •O .r m ă .obşteas-că, e necesară pe de o pa!I'k f o o:- m .a .ţ .i a directă e 1t i -c ă ·şi i n t e il e d u a l ă, care să ţină Îrn ICu.mpămă s,piri-tuaJă rC·eea •ce ·este mecanic lin �nvăţarea aşa-illum�tedor ş6inVe consacrate ;p['.oMemetlor .acesbor s.fer·e, în practka necesară a 'trebu:ri�1or, în munoa ·eft!lcDivă -etc. ; pe de <tltă .part.e, t ă r î a statului eSite un moment prioci�l, daDorită căruia ponderea legă!tudlor .familli-aJle IŞÎ .a .aJ•tor IegăJtu-ri ;p.rirva:te este slăbită, după cum, tot astfel, răzbunarea, ur-a şi alte atare pasiuni dev:in 'lleJPUtincioa:se ,ş.i :as-tfel mai puţilil ,y.î,oJ,ente ; pre­Offi.lipa.tea .de int·eres.flle mari , tpreZiente ,îmrtr-un stat ma.re, fatCe ca aces.te ola:turi 'Subiect:ri,ve să cadă tpontru ,sin-e l.a fun�d, şi se creează

340

aso dqprinderea de 1a :te 100nsacr.a intereselor generale, punctelor de

vedere şi .treburi�or generalle.

§ 297

Membrii -ocîrmuiriî .şi funcţÎ!onari i staJtului roonst:i1tuie par·

te.a p.rincî,pală a s t ă ,r i <i ·d ·e m i j ,J IO ,c, :]n car.e ll"ezi·dă interli· genţa •cul,timtă şi con�tiinţa j u:ddid a .masei unui .poopor. Ca acea;stă stare să nu .ia poziţ�a iZJobtă a unei arÎISitocr.aţii, ş-i c<t abilitatea .şi ·Oulhu:ra să nu devimă lla ea un inskumen:t .aJ! arbi­trarului .şi a:l domina�ţiei, �mpotriva acestei ·ev.entualită•ţi :stau de veghe in;:>tituţi-ille suvenami,tăţ�i, acţionînd de s·UlS, şi .cele repre­ze:ntîm.d drepturile ·001rporaţii1lor, acţionînd de j'(JS.

În felul a.c.esta, alltă dată, j ustiţia, .al .căr·ei Qb,i.ed este ouotir·ea inter·esuiui propniu al tuturor indiVJizilm, se tnms­formas•e 'Într-un instrument de rdş.tig şi 1de d·omi1naţie, prin faptul că se t!nvătluia .cunnruşterea drf!ptUJlui 'in erudiţie .şi �·n veşmîntul unei 1Hm:bi .străine, iar cuno·�torea pmc·odurii juri­di,ce, �ntr-un .formalism oomplicat.

Adaus. fn starea de mijLoc, .căreia ·ÎÎ "fparţin fLUnctionarii de stat, rezidă ,ooniŞitiimţa statului şi cul:tma /Cea ma•i ri:dk<ttă. Ea oonstitu�e deci IStîrlpllll de susţine:r;e a .aceS'tuia, ,în ce 1priv·eşte 1l eaJl•i•tatea .şi inteli·g·enta. De aceea statul in <eare nu :se gă-seşte o stare de mij1l10c nu stă IPe •o k·eaptă ·rid.kată. Alş.a de ex. Rusia, oare po,sedă o tnJaSă de şenbi şi •o ·aHa ·CM"e .guvernează . . Este un interes capi·tarl !Pentru ,stat ca să -�onmeze această star.e de mij ­,loc, dar aoe�sta nu iPIO·�te av.ea 1l'OIC decit •Într-.o •organiZiaţie .ca a.ceea <pe caJre a.m văzuho , am.Lme pr�n autorizarea 'llinor cercuri rp:arti,cUJ!are, GW"e sînrt 'rdla�tiv independente, şi printr-() lume de funcţionari, a.l căror .arbi.tr.a:r :se ,finΕnge tn ICOntact cu aJoeste cercuri. Activitatea .conform dr.tiptullui .g;ener,arl şi deprinderea de a acţi-ona 'astfel este o llll1mare a •opoziţ�ei pe ·oa.r.e o .constituie oeflcur�le ·independente ,ponhru sine.

341

c) PUTEREA LEGIUITOARE

§ 298

P u t e r e a l e g i u ·i •t .o tt r ·e prive�te le,gi�e ca aha.r.e, în a�1 măsura, în care ele au nevoie să fie determinate mai departe,

şi ,chestiuniJe interne oeu tO'tu:l gene.r.alle în cc11nţinutul 1m. P111terea

aceasta est·e ea 'însă;şi o [p'a.J11te a orîf]d'lliri i constituţionale, pe

cal'e ,ea o presuplllne, şi <�:are ·s.e gă:seşte a!St�al, 'Îill ,şi pentru sine,

în ,afara determinădLor directe •3.Jl•e acestei ,puteri, dar !Care îşi

primeşte dezvolta·rea mai d.ep<wte, in .prooesul desăvhşirii legi­lor şi în caracterul progresiv al aJoteJ,or :gen5ra:J,e de guvernăm�t.

Adaus. Orînduirea •constituţ�onală .trebuie să .fie, fin şi pentru sine , .terenwl ,solid vw!,abi:l, pe ·CC!Jr,e se .r.eazemă put·er·ea leglluibo•aJre, şi de .aceea e.a nu urmează abia să fie mai IJ'ntîi fă!cută. Atşada·r onlnduit'ea e .s t e, însă tot atit 'de f.'jsenţial, ea d ·e v i n e, a!d'ică ea 'oont1nuă -să se desăv:·irşe.a,ocă. Această dez­VIol•tare .este >O ,schimbare care m.1 ·e �aren1tă şi >eare nu are �orma unei ,schimbări. Dacă de ex. 1n Germamia avUltul p-rinci­p�Lor şi a:l familli�Io.r Ioa- era �a in>e�t avere privată, 1da.r s-er s·chimbat ulterior, fă.ră Ju!Ptă ·şi făd rez;is-tenţă, tn drOmeni u, adică în avere publică, lucrul acesta a urmat din faptul că prin­cipii aru S1Îimţi-t neVloia ca bunuriJ.e să nu fie îltl'JU)ărţ1te, .şi ,au pre­tins ·de ,la ţară ·şi de 'la .stări:le ţălrij, gaa-antarea ,lor, impiJ,bcbnd ·aJ:>tfel ţaJra ş.i �ăr.iJ·e în modul de ·suib1Jistem,ţă JaJl averii, asu:pra că.r.eia deci ei nu ma,i diS[Jruneau �SJinguri. In mod asemănător, ÎITJipămtul er.a mai ·Înainte j udecător .şi <eolinda prin i�periu împărţind dr{lptatea. P•rin dezvoltarea 1Plllr ,aparentă a ml'tuuii, a devenit Sn mod ·exJt·erio[' l!lecesar ca Îtnjpănatutl .să 1cedez;e din ce în ce mai mUJlt atl1b:xa <l!Ce.st of·idu j udocă!t>OreSic, 1ŞÎ aşa s-a făJcu.t trecerea puterii jurdocă:toreş.ti de ,Ja persoa.na p.rioocÎJpeilui �a ooi.egii . Dezvo�·tarea unei JSÎ1tua.ţÎIÎ es'te .cl-oci în 3!Parenţă calmă şi neobserwtă. După bÎmJP Î'llldelull1'g1at, .orr"mdwirea aj'lllllge rpe ş82 cal,ea aceaiS'ta La cu .botul wltă sHuaţie dooÎit cea dinainte.

342

§ 299

Chestiunile acestea se definesc, în raport cu indivizii, mai precis pe d·ouă laturi : a) .ce avantaje Je revine acestora 'Şi d·e ce se bucură ei din [pat'tea m:.atUJlui, ·şi �) oe s-erv·idi au ei de pr.estat star�ului. Sub pr�mul aJ�ect sînt cuprinse legirle idtt'lptuhti rpcr-ivat, .în g.enere, ·dr�pturiJ·e comuneLor -şi co.rnwraţiilor .şi rlΕSipoziţii cu t-otul �enera'1e, irur indirect (§ 298), '<lffils.a.ml:»1ul ·Orinc1uirii. Pre­staţiUl·e ·insă nu 1pot fi df:ltenm�nate în mod .echitatbiJ declt întru­dt .sînt reduse la lb ,a n ri, ·Care ropnezimtă v a 1 o a r e a .generală •<l Juomrill•or ·şi a rs-erVIircii�o.r, - 1n aoelaşi titTiip et1e fiind în modul acesta deJterminate asdcl rîndt muncile ·şi .serV'id�Ie p a r ·t i c u-1 a r e pe oare �e poate $nd�Jlllini individ'\]1 sînt mijf.ocite de bună-v;oia sa.

Ce ·est.e obiect al logJ�f.edi.rii generale, şi ·ce .trebuie .IăJsaJt 1a ho•tădrea autor·ităţillor aJdminis'tnativ.e ,şi b r·eg:l.omentar·ea de către guv.emămîrn·t ·Îin -genere, se -poate e aJdevămt deosebi în generaJ1, ,în f-eJ,ul .că, -�n mt{1g-oria dintîi intră numai ceea ce .este, du,pă •OonţinuJt, cu totu1l genera:!, determinări·le iie­gaJ.e, - îm cea .din urmă î-nsă, partkuJl,aJml ·şi modaJ!it<ttea e x e c u ţi ei Deptlin determinată insă distin·cţia .aJcea:Sit.a nu e:st·e, .ohi<>Jr ,prim aceea ,că legea, rpentru •Oa ea să .fie l·ege, nu tr.ebuie să fie 1() :pură ponmcă (.de pildă ",să nu ucizi" , d . . re­marca la § 140, p. 1 85), ci -trebuie să fie în sine d e t c r m i­n a t ă ; cu cît însă ea este mai determinată, cu atit mai mult conţinutul ei se apropie de posibilitatea de a fi aplicat aşa cum este. În acelaşi timp însă, determinarea împinsă atît de departe ar da legilor o latură empirică, o latură care în apli­caţia ei .rearlă ar t.Yebui .supusă la modif<icări, -ceea •Ce ar prejudioi.a oar.oot:erului !<Or ·de legi. În â:nsăJşi unirtatea orga­nică a ,puteri�m statulUJi est-e implicat ,că un 1spirit unire .esbe oei care sta•torniceşte .u.niver.sarlul, .ş.i ·ce1 cane îi dă 1rea1li'tatea lui determinată şi îl aplică. - Poate să surprindă la început că, :de J.a mllllţianea de �piti-tudini, d·e tpos.esiuni, de aclivrităţi, de tarLente, şi d.e 11a posih�Li•tăţae vii noo�îqit de variate GlJr·e z8lc în ele >Şi care ·S'Îlllt totoda1:ă l•egate -de 1»entirrnente dvioce, statul .nu protÎillde nirei o ,p��eBtaţie diredă, - ocă el a·re în

343

ved·ere •o .sî·ngură avuţie, .aceea came 'arpare 1n b ,a .n i. - Pu-e­stăniJe reoferifloare la apărarea statului î�potriva duşmami.lor, ţin de .înd.ilitori'r·ea c�rins㠷ηn rsecţia tHmătvare. - Ln fapt însă, banii nu sînt o avuţie p .a r 1 ·Î ,c u Il a r ă rulături de iCdiekllllte, ,ci ,s�nt univ·ensal1u.l <tJcesto,ra, intrucit ei.e s.e prodUIC in e.Jderior>ita�tea existenţei f.3jptice, uiillde �pot fi luate Qm po­sesie, ca un 1 u 1C r u. Numai la nivdUJl •aJCesta •suprem este cu putinţă determinarea c a ,n t .i t a t i v ă, şi deci ·eohi·ta<tea -şi egalitatea prestaţiilor. - P l a t o pune �n statul său pe cei de ,sus să n:.,pa..ntîzeze indivlÎ'ZJÎÎ stăriLor soci,aJle !ParticUJ!arre şi să le stab�i-eili'llcă -p.res·taţi ill•e lor p .a r t ,j 1c u Il a r e (să se com­pau-e § 1 85, remarca) ; �n monarhia �eUJdailă, vasalii aveau de prestat deD[Potrivă �servidi nedeterminate, dar ·şi determinate ·'in p 1a r t i ,c 1U l a .; ·i t a 1t e a Lor, ·de ex. funcţia de jud·e<:ă­tor etc. ; pres·taţi,i,Je în Or·i.emt, în Eg�pt pentru arhi•t·ecturile n e m ă ,s u r a rt 'e .ek., .sînt, tot astfel, de •aalita.te p a ,r t i <e u­l .a r ă etc. Din acest.e r�ponturi lipseşte prÎIDci.piul a i .b •e r­:t ă ţ ,j i s u :b .j e ·C t i v e, .ruco1a ca actiVIiba!tea substMiţi.ală a individului, care în atare prestaţii este În •orice ·caz ceva pa.r­ticular În conţinutul ei, să fie mij locită prin v o i n ţ a sa p a r t i ·c u .1 a r ă, - un ărept car·e nu ·dev.ine posih�l d·edt dad 'Prestaţi·ille se 1pretind ,sub forma val-orii g.enerale, şi care este temeiUJ! c<fre a dus la această tram1ormar.e.

Adaus. Cek do-uă l•a·twri <tJle .consti:tuţÎiei se referă la rlrep­tul'ile şi pnestaţi�le indiviZiiim. În oe prive;;�te prestarţi,ÎIJ.e, -ele se �8, reduc as·tăzi .a�pm�e toate la bruni. Servkillll mHi,tar este astăzi aproape singura prosbţie pensona1ă. ln timpuri1le de ma:i îna�int·e se ·făcea apel mult mai mult la concretul indiv·izii1or, ,şi aceştia erau ,puşi la lucru du,pă ah.itli·ta.hm. '!lOT. La noi sbtu:l c u m p ă ·r ă <:��ceea ce es.t·e neoesar, şi i1ucrUJI 1aces·ta poate 3ipăTea J.a începUt ca fiirnd abs.tract, mori şi liJPSÎt de sufilet ; :PU<lik ,d,e 3Jsemenea să pară că p11in a�ce3Jst·a statUII S-.311" degra.da, că e�l 1s-ar mUT: ţumi ·CU prestaţi"UIThi ahstflade. Stă 'Însă ,Îil1 prinoÎjpiuil sbtului m<ri nou, ca tot oe faoe indiVl�dtlll să 1fie mijloci.t de voim.ţa sa. P,rin hanâ însă echi,tatea eg:a-l•i'tăţii poa,te fii muH mai .bi.ne rea:li7Jată. Alltmi.nteri ·cel .tal•ent•a't ar fi m<ri ianrpus deoî.t cel Upsit de ta­lent, dtacă IS-m 1lua în oonstd·erare ·capaci,ta:tea ,J,or 'Conrcretă. Se

malDifestă Dnsă re:51pect faţă de Libe!'taltea slllhΕoctivă, •tocmai prin f-aptul că se ia de 1a cinev;a! numa·i .aceea ·ce-i poott·e fi �ua.t.

344

§ 300

In puterea 1egiui,toare, ca t01ta.litate, acţioo·ează mai întîi celelalte -două momente : cel m 'O n .a r h ·i 'c, ca fiind a:cda .că­ruia îi revine deoizi1a 5'Uptemă, - p u ,t e ,r e ,a d .e .g u v ·e .r n ă­m � n t, w moment .consulbt•iv, întrudt ea posedă cunoşti-nţa ooncrdă şi V•ederea de ansamblu asupra ηntregului, ,î·n Jaturile sale mu:lti!plc şi :îro. principii·le reaile fix.a:te Iηntr-&nseie, precum şi •cunGştinla ncvoî,Jor puterii de stat in particular, - �n .sfîrşit dc­mentul ,akătuit de ,s •t ă r i.

Adaus. Este o părere greşită despre stat să se ceară ca memb.rii puterii de guvernă.mînt să fie exduşi .din 'Corpurile legiuitoar•e, aşa cum a fă.cut de pi'1dă adunaT.ea ,constituantă f.ranceză. In Angili•a, miniştrr-ii •trebuie să fie rnembr.i ai par:la­merntului, ,şi lucrul acesta este just, trntrudt -cei <CM·e partidpă

ss� la guvernar·e trelbu.ie să stea Îlll . 'legătură, şi nu 1n opoziţie, cu puterrea legiui1toare. Goncepţiao despre aş:a..,numita IÎndepemJdenţă a rputerihr cuprinde în sine greş-a:l·a fundamentală -că puterile doclrurabe independonte trebuie ·tortuşi să ş.e }imiteze unele pc altele. Mai aJ.es însă, pdn această independenţă se :slllpnîmă uni­tatea .statUJ!ui, car·e trebuie ,cerută înainte de :orî·cc.

§ 301

ELementul ·s t ă .r i 1 -o .r <rre desti,naţîa de a face ca inte­resul genenal :să nu rămînă "doar :Î n s i n e, ci ,să devină tot­odată p e n t .r u s i n ·e, - deoi ca .momentul J ,i b e r .t ă ţ i i f o r m a ,! e subiective, conŞtiinţa publică, <n'Prezootî;nd u n i­v .e r s a 1 i t a t ·e .a e m ,p î ,r i c ă ;a opini-i,Lor .ş i .ginduri1!or m a­s e ·i, să ajungă într-�nsa ,La exiJstenţă.

Ex:pr.esia : m as ă (ot noM.ot) desemnează univcrstf-litatea empirică mai corect dedt cea curentă, de : t o t i . Căci, dacă ·s.e va .spune că e d:: la sine 1ÎnţeJes d 1n .aceşti -t ·o ţ i nu s$nt ·CUJpr:inşi oell fPUţi:n oop1ii, fmneilc etc., .totuşi este şi

345

mai mult dre l1a ,sine rÎin·ţel� că rnu ar .treimi într.ebuinţa·tă ex.pre-s·ia cu t'l:l<tllil -determina<tă de t o ţ i, aJOOI!o unde e vorba de oeva ·cu tohll ,încă rnedeterDminat. - Au atpărut atît de muJte mprezeutări g.reşi{e şi m()duri f·aJ.s·e de a vor�bi despre popor, LOns·tituţioe ,ş-i stărri, iJn ·Opinia curentă, �ndt a.r fi o oot.enea�lă zadamid să ·căutăm .să .Je expunem, să ;le diSJcu­tăm şi ,să ,J.e cou:dăm. Păref'ea pe care o are de rorb:ircei reon­ştiinta •curentă, .despre necesitatea .sau ub�litak� ·rennirii stă­-:M,1or, este ma.i ailes- a,coca d deJputaţii trirmeş.i de fPIJPOt, sau chiar po!Poml, trebuie ·să înţe.lea.gă mai bine .dooît .ori'Cine ·ce es-te mai de t�o;Joo IPQporutlui, .ş.î că nu rnc !Pllltem Jndoi d acesta pune cea mai .ma!'e bunăwintă în urmărir,ea <��cestui cel mai mar·e bi111e al său. În •Ce ,priv.eşte primul pwnct, si- �&6 tuaţia es•te .dimpoh·ivă că pO!pwul, în măsura în ,care prin ace&-t cuv,înt .se ,desemnează ·O fll'aoţiune par6cul <llră a mem­brîlm unui stat, ex,primă ,p.arrtea c<��re nu ş .t i e .c e v r e a. A ŞltÎ �ce vo·iefjti, tŞÎ îrncă mai muM, 10c VJOieşte voinţa fiinţîtnid-ân­şi-;pcntru-.sine, raţiunea, ,es•te Jmctul llllloi adînci cunoştinţ.e ş i înţe�legeri, .ceea ·ce tocma:i nu e�e .apanajul ·POIPOrUrlui. -GontPi,buţia pc .car·c o adu.c stăr�lc .pentnu biDe�le g.enerall ş i li:bcrt·atea publitcă nu ,s,tă, d<!Jcă .refleotătm tfl'Utin, ,ÎÎn ânţelcgerea parfi.rulară a a'OOSJtora, - căci funcţ�onari i 'cei mai hna�lti ai statului .au În ,chip necesar o înţe!.ege.re mai adin�eă ,şi mal cuprinză•toare a na.turii orînd:ui·CJl•i,Ior :ş.i nev.oi•lor sLatu:lui, pre­wm şi ,a;birl'i'tatea ş i dteprrinckrea mai .m<llre a a,cesbor af,ruceri , şi e i p o t .fac·e, fără intcrv.enţia stăriJ,or, ,ce eSite mai bine, -aşa ·cum, .ş,i în .adiUnănitle .s.tălrj,l,or, tot e i &î.nt .ce·Î .care <trebuie totdeatuna .să bcă ce esk ma-i hun - ; .ao,ntl'i,buţia ,l-or se afJă, .pe de o parte .fireşte Εntr-u.n ardaus de (:o,ntr·o,! din partea d.eputatiJlor, mai al,es ·tn .ce pl'iveşte aJCtivitatea funcţ1onari.lor aflaţi depar.te de o�chii autorităţiLor Sllipl'eme şi .cu .deosebi,re î.n privinţa nev;oi1l10r .şi li,pmr�Ior mai urgente şi mai ,speciale, pe care .ei ,Je au ·în faţa lor Îin intuiţie ooncretă ; 1pc de altă parte însă, în efectul ·care este <de aşteptat de la cenzura mai mu!,tora, şi în srpeoia:l .d•e la .o .cemm.ră publică, - aceia de a exe.rcita, ,d.ej a în .preaJahil, .prÎ\negherea ·cea mai bună 'a:su.pra treburiLor ş.i a pnoiectelor ca.re ,se prorpun, şi de .a le Înto,cmi numai potrivit ceLor mai ICU11<tJte nwtiv·c, - o obli­gaţie .n1 efecte to·t atî-t de bune .rusupra membr�!or stăr.i!or ins-eşi. Gît prhneşte însă h u n ă v 'O i n ţ a deosebită aLrilmită stărilor în urmă.ri.rea oelui mai mar.e bi<!le g·eneral, s-a ob-

"'

serv,<tt deja mai ,sus ,(§ 2i2, Nmlar.ca) .că .ţilne de ,a,b�tuJdlllnea gJoatei, •de fPO:m•ţia negativului în rg.enere, tSă atr�bui e ICÎ11lDUΕrii .r.ea v·oinţă, 'sau n:tl puţin o mai :rn.ică bunărv.oinţă ; - presu­pooere ·Care, dacă e ,să 1răJsprmdem îrn aceeaşi folilllă, p:rrovoacă r�osta d, Wntrudt srtări'l·e îşi .au li:ziVionlll ·În sirnguJLari.tate, jn punctUl! d·e ve:de!'e privat ,şi ,în interesele .pa:rticul,a.ve, ele .sÎillt -încli.nate să-.ş.i ex,er-cite •infJucnţ<r pe socoteala �nkresului .ge­neraJ. , - pe dnd •ceLtilal>te momente -a!l.e puterii ide ,stat sîn•t di�pl)trivă s i·tuate, dej a pentru sine, �ţ�e pundwl .d_,e vedere al s:ta•tului şi sint ·Co-Il!Sa.c.ratc scopllllu:i g·ener.al. tn •oe priveşte deci gmanţia care iS-ar găsi Îin ch�p �eci:rul 3n .. rt.Wrezenbl'Ca! stărr>i•1or, trebui.e să .s.punem d fiecar-e din instituţi�Lc ·statu­-lui irmp.arte •CU ole fa.vtu:l de a ,constitui ·o garan�ie ·a binelui puhl�c ·,ş:i a libertăţ i i ,raţionaJ1e, şi ICă .între de se afilă insti­tuţii, c� �uverani�atea monarhrului, eredita�tea ,suoce.siunii La tron, ·organiza-ţila jushiţiei etc., ,în care stă în grad şi mai

mare .ac·eastă g.a•ramţie. Deterlffiinaţila :specifică a ,s tări:lor, po­trivi t •Conceptului, .trehuie de ,ilJceea căutată în faptUl! .că, în eilc, momentul subiectiv wl }iibertăţii �gener.a�le, înte'leger.ea şi v:oinţa IPmprie �Sferei ,pe care Îln eXJpunerea noastră arrn nu­mit-o .societate :civ·irlă, ajung·e la e x i :s 't e rn ţ ă ,î n r a ip o ·r t c u s t a 1t u L Că aJCeiS't moment este o dete:rminar·e a Ideii dez;v{))],tată p<înă la tota:Ji.tatc , necesitatea aceasta internă, care nu trebuie confundată <:u n e •c e s i .t ă ţ i şi cu U ·bi � H ă ţ i e x t e r i .o a ·r .e, vezuHă :ca pretuti-ndeni din punctul de Vte.dere al mo2lofiei.

Adaus. Poziţia guvernului faţă de reprezentanta stărilor nu trebuie :să fi,e t'lsenţi:a.l duşmănmusă, şi .ore-dinţa :În necesiota;tea J:cestui r.a.p(}ft de .duşmănie este o tnistă er.::J.are. Guvernămîntul nu este un .pa-r.t<id av-înd -:în faţa ·lui un ,aJ�t rpart i:d, astfel ,incit ele să aibă .mullt de dştigat şi de ·cucerit unurl de �a .colăJlaM, -şi cînd un sta·t ajunge in .această situaţÎie, �ea .const+tui·e {) neno­rocire şi nu poate fi numită sănă<tat-e. IuniPo.zitele pe care J.e

388 apro:bă stăriJ.e nu .treb\]ie, ,la rîndul .Jor, .privite •ca un dar făcut .sta•tl]l•ui, ci ele :sint •wcordabe ,în foLooUJl -ee1or ·Cal'e le Îlllcuvii:ntează. Ade-vărata •Îrn:porila10ţă a Jftprezentării stăr·Îil,or o �oonrstitu-ie :l!a:ptul că in f,elull acesta sta•tul pă:trurnde :în ·conrtiinţa subioctivă .a po,poruJui, şi că .aJcesta :începe ,şă .participe :la staot.

"'

§ 302

Cons�derată ca or·gan m 1i j Il ·o c 1 t o .y, nepnezentanţ<t stări­lor .se găseşte inilre guvernăJmJÎint ·in 1genere, de ·O !Parte, �i po­.po-ml de5compus .îJO rsf.erele şi ,jndiv:i·:âi rparti,cuktr·Î, ·d·e ceaJailtă parte. Destinaţia ;l10r pr·etinde de La stălri, ·îon acccwşi mărsmă, s e n ·s u l s ·t a t u l u i şi d e v :o t .a m .e m .t u !l f a ţ ă d .e el şi ti e g u v e r n ă m lt n t, ,ca .şi .a<ceila .faţă d' e .i n .t ·e r e ,s •e iJ ,c ·Cei1cu­.r�l:or p a r t i •c u ll a r e şi ale i n d 1i v i z •i 1l :o r. Poziţia aceasb ar<! totodată semnificaţia unei mijlociri cu puterea de guvcrnă­mînt oegani.zată, !Pentru :ca ni.ci ,pute.rea monarhUJlui să nu aparră ·irol,a•tă, ca e x t r e m, şi astfel ca ,pură fiorţă de oonsh,Îlngere şi mirnţă arbitrară a domnitorului, nici interesele pa�rtilcUJlare ak c.omrm.e!tOr, corporaţÎ1ill·orr şi 1ndi<v:izil1or să nu ,se ,i:ziak2le, sau - şi mai grav - ca i·ndiviZlii să ajungă să rfjprezillJte o :si-mplă m u 1 ţ i m e şi o g r ă m a d ă, aşadar o opinie şi o voinţă ne­-Org:an�că, şi o ,pură �orţă de m31Să Lndrepta·tă 1rn,poi,ri\·.a· sbtullui organic

Este o desco,perir·e din ceJ.e ma�i in�portante �l e că un moment anumit, care aflîndu-se în opozitie are tuaţia unui extrem, încetează .să mai fi.e extrem 'ŞÎ este mo­ment o r g a n i c, prin aceea că el este totodată termen m e d i u. Cît priveşte obiectul pe care il cercetăm aici, este cu atit mai impo1'tamt să scowt.em în evidenţă această .latură, cu clt una din prejoud;ocăţi,Je •c.eJ!e mal trecvcntc, dar fo�rte pe­riculoas-e, reste aceea de a înfăţişa rt'lpr�·onta.rea r.;.tări.lor mai aJles sub .a�ectul o 'P o z i ţ i e i faţă de guv.ernăm1nt, .ca şi cum a�ceasta ar fi poziţi.<r lor esenţiailă . Ca organic, ad�că încorpo,rat în 'tota�litla.te, ,erJementul stărilor s-e .dovedeşte nu­ma� rp11in Du'lllcţia mijlocirii. Prin ac·eas.ta, o.poziţi:a 1nsăş.i este 389 coborîtă h trea1pta de aparC'llţă. Daocă, în măJsura Îin care ·ea se manifestă, .opoziţia nu ar :priv;i doar sup�aJaţa, ci ar de­veni ID mod reali o opoziţie sub.stanţia�lă, a1rmci statul h�:t a-fila porni't s,pre dedi<n. - Semnul ·că ciocnirea lor nu es'te de JelUJl .acosta �1 găsirm, potriv;it natul'ii lLKrului, în b:ptrul că obiectelle neinţ.elegerii nu privesc eiJ,emented,e esenţia.I.e aJJ.e o�g�anismUJlui sta<tului, ci locrur� .mai ��peciaJle şi mai ind�fe-

348

rente, - ittr .pa1siunea, care totuşi onu rămîne străină de acest co.nţinut, devi.ruc .p.a.rti.nita•te urmă•rind un inter>es ,pur S'lllhie�ctiv, de p�l:dă posturVle mai înarbte ale sta•rutui.

Adaus. Constituţia este în mod esenţial un sistem de rnij­locir·e. ln sta•te despo.NJOe, .în care nu există decît pnincipi şi popor, a-cţiunea ool-ui d�n wrmă, oînd el trece ,}a acţiurne, se exercită doar ·Ca masă distrugă!toare, ÎITlrPO'triva or.g;aniza·ţiei. Cînd însă e<t intervine în mod org.ank, mulţimea iş.i .reaJirea.ză interesele ei în mod Jegal şi ordonat. Drinţpotfi.vă dacă acest mij1loc nu ·există, atunci manif.e;starea maiSeÎ este totdeauna să'l­ba6că. Ln state desp10·tice, des,po•tu1l cruţă de aceea po:poPul şi ,furia sa l·ov.eşte totdeauna numaoi pe cei dimpnejur. 'IIo't asdel, ânhr-.insele JPOponud pJlăk.ş.te doar puţine impozite, în sdrinrb într�un stat oonsti'hlt·i,onal aces-tea se ridică, prin proJPr·ia con� ştiinţă a popomUJ!ui. În nid o aită ţară nu se pilă<tesc mai muite iii1IPOzi't·e decit tocmai în Angtl.i.a.

§ 303

Sbarea g e .n e ·r a� ă, mai pll"ecis cea caDe :Se ·Oon·sacră s e r� V •i 'C i u l u i g u v e r n ă .r i i, are nerrnij;Jodt des.t·inaţia să ia ca scor rul arctivită�ii saJe esenţirule univ,ensaJlUil ; în elementuJ re� pnezentat de s t ă r i în puterea •legiuitoare, c o n d i ţ i a p r i v a t ă

300 ajunge kr i m rp o lf >t a n ţ ă �i inf1lucnţă p •o ,I ·i .t ,j 'C ă . .AJcca:sta însă nu poate apărea nici ,ca pură masă nedifer·enţiată, 111id ca o mulţime deS:COfillPUSă în atomii ei, c·i ca ·C 1e .e a •c e ea e s t e d •e j a, 3Jnume ca difer.enţi•ată în s t ,a r ·C a întemeiată pe r.arpo.r� ·tul .suOO·tanţiaJ. şi s t a r e a .caDe are la ba·ză trebuinţele [!:J.rticll� Iare ·ş.i munca prin care .ell•e s.înt mijlo6te (§ 201 şi urm.). Nu� mai astfel se leagă cu adevărat, în această privinţă, p a r t i c u� J ,a •r u l reali di.n stat au unirv-t'it�sail ul.

Aceasta contr.azi,ce o altă co.ncepţi.e ,curentă, âupă care, cînd 1rtarca privată ajung.e ,să paTMdpc h treburile publ>ice, înăuntrul pute-rii ,Jeg�ui•t·oare, ea treibui.e să 3.iparră aici sub forma indiv·izi1or .singula.Jti, fie .că a.c-eşti,a îşi aleg reprezen�

...

taţi pentru .această f-uncţie, fie că mmează să �şi ex-ellcite ei 1nşişi rolul, fiecare �n parte . .Acest punct de vedere atomiJst, abstract. di�ar'e însă dej.<f în faminie, ca şi in societatea civi:lă, unde individul silngUJ}J<tr nu <ijpar·e doaît <ea :membru al! unui univeesa!l. Gît .priv.e�te sbJtu'l, el este în mod esenţ.ia>l o organiz;aţie .de memhrri Gare s�nt p e n .t ,r u s i n 'e c e 1r ·c ru r i , şi în d1 nici un moment nu trebuie să SJe manifeste ca o g'tă­madă neo11ganircă. M u 1 ţ i rn ·e a indiv;izirlor sim.gula!ri , ceea ce se inţelege ob�şrmit I}Jtin p�pw. aJ1cătuieşte fără �ndoiailă un a n s a rn b 1l u, dar numai ca g r ă rm .a ,d ă, -10 maJsă informă a cărei mi�oM:e şi alcţiun·e nu poate fi, chiar prLn ac.eaSit<!. dedt de natura .elementfllw, lipsită de raţiune, slli!Jba,tică şi �ng;rollitoare. De oîte .or·i auz.irm volihindru-:se, referit'Or La .coo.s­tituţie, de :P o ip ,o r, de aoeastă totaJbitahe neorganÎică, 'putem şti di.na•intc că nu ne put.em a�tepta deaî:t :l'a g�enemlităţi şi I.a dedamaţii deplasate. - Concepţ·ia după ca.re comnni·tăţiJe, existente deja în acel.e cevcuri , s.Îlnt descomiPuse cînd' ele păşes'C în domeniul ,p01li.t-ic - adkă a·tunci cînd trec .pe po­'Zitia c e ;! e i m 1a i î n .a J t ·e U '!l li v e ns ,a a i t ă ţ i ·c •o m <C ·r e t e - din nou într-,o grăma.dă eLe indivizi singulari, ţine s�pa­rat.e uM de a.\ta viaţa civ�lă şi cea po1it-i.că, şi lasă in vă:1Jduh, ca să :i1punem <Ilşa, v•i.aţa po.hti.că, - întrudt aceasta n-ar avoo drept bază dedt singula11i•tMea abstractă a <'frbitranului 311 .şi a opiniei, .aşadar aJcc�dentaJlul, şi nu un f•t.mdamemt în şi ptmtru sine s o ,J ,i ld şi 1 e ,g � t i m. - Deşi în r.eprezentări:Ie unor aşa-numite teorii. s ·t ă r i 1l .e (Stănde) 3JP<llrtirnind s o-c1 e t ă ţ i i -c i v i r} e şi s t ă r .i •l e (Stiinde) În !Înţclesul 1or .p -o 1 i 't i ·C ,se a�lă departe un-ele d·e -arlotede, ·1'0-tuşi ti.mba a mai păs{rat aceas.tă reuni,r-e a l·or, care Îln ori•ce caz eXJida ma·i ÎIIlJainte.

§ 304

DeO'sebire� stăTiJ.or, deja ex·�stentă .în sferele anterioare, e conţinută şi de elementul politic al stărilor în deterrninaţia 1lllli proprie. Piozit�a lui la în�put abstractă, de -e x t .r e m a.l u .n � v .e ,r s a rl i •t ă ţ i ,i e m p ·Î r ·i c e, în faţa :Prinoipiulrui p r i n­c i a r ·sau rn o .n a ,tfu_ i ,c în g;enere , - poziţia ca.re lasă doar p o s i b i l i t a •t e a a lc o r .d u ·I u ri, şi ded ;totlo;dată p o .s i b i -J.i-

350

t a t e a unei opoziţj.j o s t i 1 c, - polliJţia aoeastă abS>tmctă nu devine mport raţionail (oe o n •c •] u id e r .e, Vlezi ·remar.ca La § 302), decît prin faptul că m i j J .o ci•r e 'a ei ajunge la exi.'>t.enţă. Aşa cum, de pe btura puterii p.t'inciare, puterea de gu'V1ennămînt (§ 300) are dej a această menir·e, .tot astlfe1 şi de pe J,atura S't ă-6Ior, tr·ehuie ,ca un element al lor să dobitndeasd desti,naţia de a exi•sta, esenţial, ca moment de mij:J,ocirc.

§ 305

Una Îin ·SJpeciaJl din s.tăr1J,e :s.o.cietăţi•i civi1le cooţine pentru sine principiul propriu să fie folosite în această relaţie po­·Htică, anume s1!area etÎICÎÎ l!l:a'turalc ; ·ea ar.e dn'!pt bază a ei viaţa fa.m�Uad.ă 1şi , în ce [priveşte .s.ubzistenţa, posesia pămVntu­illli, - aşa.da[' <Ne, dt ,priv.eş.te padÎicular·i.tate.a sa, in oomun cu elementul .p:niiilcia.r, o v10inţă .de sine ,stă-tă·toare şi dtetermina.ma naJturi,i inerentă acestui dl·oment.

§ 306

Pentru a avea rol şi importanţă politică, starea aceasta ae2 este fă<Cută, mai pred1s, prin fajp'tul reă aVIerea Sia este il!l'depe.n ·

dentă, deopotrivă, de averea statului ca şi de nesiguranta meş­t:eşu@u'lui, & goana dlwă -OÎ,şrilg şi de nestarbi�ita.tea posesiunii :în ge..n.ere, - aşa oum nu atîrnă d-e favoarea putmii de guver­năm.îint, tot afi'tf,ol ea nu atîmă de favl(),area mwlţ�mii , şi este apăJr:ată chiar f a ţ ă de p r o rp r i u ,J e i a r b i .t r a -r, întrucît membrii acestei stă-ri, chemati la această sarcină, sînt lipsiţi de dreptul -cei11onlalţi cetăţeni de a .dir51pune, l]_)e <Le o parte î.n mod liher :asupra întregii lor proprietăţi, pe de a-Nă parte, de a şti că ea este t-ransmisă copiiilor potrivit e.ga�li.tăţii dragostei faţă de ei ; - averea devine a:stfel .o m ,o ş t •e n i r e n e a d ,i e n a­b i 1 ă, grevată de lin.ş;titutia înnobilării prin] majorat.

351

Ad:ms. Această stare are o vointă mai mult de sine stă­tătoare. în ansamibh, cla�s<r poseg,oriJJ,or de pămînt ·se div.ide în pa.I1tea ,jmi'truită .a ei şi în păiu.r.a ţărăneaJscă. Totuşi, ambelor !Părţi l i se opune starea industri,�lă, ca star·e depinzînd de 'tre­buinţă şi orientată Sipre ea, şi sta•rea �eneml ă, car.e d<'!pinde în mod es·enţirul de .stat. Si�ura:nţa şi .tăria a.cesteti s·tări poate f1 incă mărită p.rin insbi:tuţi.a maj.omtului , ca·re to·tuş.i .nu .este de dorit dec.ît di.n punnt de v·edere politi•c, călci de ea este legată o j ertfă p<mtru s'oopul poli.tic, ooeea ca! .p�··irrnul nălscut să poată tră!i irn:dependent. Justi.fi.carea maj,oJatUJlllli stă .in f,atptUJl că statul nu trebui.e .să .conteze pe si.m:pila posih�J.�tat·e a dev.otamentului, ci pe .ceva necesar. Fi·reştc dev.otamootllll n.u esie legat de o a'Vere, d1ar legittur.a ,relzrt·iv neces:J.'ră ÎD'tre d!�e ,este aceea că cine are o av·ere iru:l�endentă nu este '1imitart de Îiii]Ipr.ejurări ex.te­rioare, şi astfel poate lua atitudine şi acţiona fără piedică, penbru stat. Alc01l;o toht.şi unde Hpses.c imti.tuţiille politice, intro­ducerea şi fav,oriza•rea majmatelor nu constituie dedt un lant 3ts .ce se .pune lihertăţi·i dr�tului ,pri'Vlat, şi căruia trelbuie să i se ad:31uge sianţllil poJ,itic, a!ltferl el merge Sipr.e d,esf�a�oerea lui.

§ 307

Dr�ul a•costei părţi a s-tări i rubstamţia.le se Îill·temeiază, în felul aoosta, pe ,de o p�rte pe ,p�tiruoiwiUJl na,tural .aii fam.i.liei, - cfur a10es.t principiu e kltodată răsturnat ;prin s.arrifi.ci.i grele f�cute s c o ,p u ,} u i p 'O 'l i 1 ·i ·c, în v!Îrtutea cămra s.tarrea aceas·ta este îndreţptată esenţia.l .către aoctivitatea în :s·erviciul ocestui scop, şi, mai departe, este chemată şi î n d r e p t ă ţ i t ă la aJcea�s.ta prin n a ş t e r e, fă.ră a fi S•ll!Pusă a·oci:dentarHtă.ţi i unei ailoOglenÎ. Ea ocuiPă aJsjj�eU fPOZ·iţi<r s-ta!b�lă, sub�stanţia.lă, :îrntre arbi­tra.rul subieiCtliv sau .acciJdernta�lita�tea •celor două ex!treme, - şi a'Şia cum ea poar-tă Îttl si111e (să se v;wdă pa.ta.@r.a.fud .precedent) cmra anadog ffiJOmentllllui puteri i 1p;rinciare, tot ast�erl, 'În .ceJ.c­bllte privinţe, ea împărtăşeşte cu .exltremUil cedăllaM a'Celea�şi tre­buinte şi aceleaşi drq;turi, deVIenirnd in fel1.11l acesta, Îin acd.a·şi tÎimiP, spnijinul tr.onuilui şi aJ. ,soCÎJetă!ţii.

352

§ sos

In cealal-tă paPte a eiemenbului stă·rillor cade latura m o� b i 1 ă, a s o ,c i e tă ţ i i c ,j v i ,} e, care exterior datorită mUJlţimii rnembriJ.or ei, dar esenţial, datonită nat'lllrii destinaţiei şi inde­letnicirii ei, nu .poate interveni decît prin d e p u t a ţ i . !.ntr.ucît aceştia sînt delegaţi de cătJCe soci.eta'te.a! dvi�ă, este nemijllocit dar că ea face aceasta ca fiind a re ee 1a ,c e ea ·C iS t e, - aşa­dar tnu ca OOoo1111J>uSă atoonk în indivi2lii singula�ri, .care s-ar aduna doar in vederea unui ruot si-nguku şi temporar, fără aHă legătură, ci ca ar.ti,culată în asociaţi·ile, oomuneJ,e şi 'oor,p�a­ţiile ei, dej'a constituite, .care in feilul atces'ta cLobî:ndooc o kgă­tură politică. În dreptul ei la o atar·e :r;eprezentanţă oonV'ocată

3g1 de puterea princ iară, ca şi în îndr.eptăţi�rea pnimei stări Ia ma­nifest;alre polilt·id ,(§ 307), eXliJstenţa stiDrL1or şi a adunării lor îşi găse.ş�e o garanţie proprie, constituită.

Părerea- că t .o ţ i , În mod individuali, trebuie să parti­cipe l:a deliherare şi la hotărnkea asrup•ra treburilor generale ale statUJ!ui, întruoît .ei tot-i sîrnt membri �i st.aJtului ş.i aface­TΕ1e a•cestuia sînt afacer i ale tutuwr. la care ci ;:tU dreptul .să fie prezenti .cu ştiinţa şi cu voinţa Ior, - părerea aceasta, care voia să introdud elemenh:il d .e rn o c r a ·t i ·c, f ă ·r ă n i c i o f o r rn ă r a ţ i o n a l ă, .în organismul statuiui - care n u ·es te totuşi un organism .dedt printr-o .atare tor.mă -, se atlă atit .de J:a indemllnă numai ;pentru •Că ea se opreşte la determin.aţia a b .s t r .a •c t ă, de a f.i membru al statului., şi pentru că gîndi.rea superfi.cială se fixează ·Î.n abstrarcţii. Con­si:demmea raţională, conştiinţa Ideii, este c ·O .n c r e 1: ă, şi în acea"Stă .măsură ea se înttlne.ş,be cu adevăratul simţ p r a .c t i 'c. ·Car·e nu e:s.be el însu:;.i nimi·c a�lrtce-va decît sen:sul r.aţionarl, sensul Ideii, - şi totuşi nu tr.ebui'e confundat cu pura ru­tină a ad'aJce11Îilor şi cu ori:wnttil unei sfere lîmi•liak. Statul ronc·ret este ·Î n 1t r e g u .l a r 1: ·i c ·u 1 .a ·t în ·C•e r ,c u r i J e s a d e .p a r t i re u .1 a .r .e ; membru stat'Uilui este un m e m lb r u rupa·r­ţinÎ'lld unei atame s t ă r i socia.Ie ; numai Îin această determi­:nare obi·ectivă a sa poaJte fi el .Iua•t în considerare, în stat. Determinaţia sa g.enenlliă -conţine în genere un .indoit mo-

353

ment, a.cela de a 6i p e .r s o a n ă p r i v a t ă şi, întru.cît el arc natură g î n d i t o a r e, în aceeaşi măsură acela de a fi conştiinţă .şi voinţă a u n i v c r s a 1 u ,J u i ; această con.ştiinţă şi voinţă hllsă numai atunci nu este goală, ci p ,J �i 1nă şi v i e, cînd ea este împJi,rMtă cu ,partkllllarribtea, - iar a!Ceasta este aki stauea şi destinaţia parti-culară ; .cu ail•te cuvinte, indî­vildul este g e n, însă el arc r c a Ci t .a ,t .e a sa nnivensa�lă i m a n e n t ă ca gen ,p r o x i m. - La destinaţia s.a reală şi vie pentru u n i v e r s a 1 el ajwnge doai mai întîi în sfera sa, a COI\po-raţi-ci, a comunei etc. (v·ezi § 251) , fi�ndu-i însă 3�1> lăsată d-es.chisă ,posibÎilÎ'ttlltea de a interv·eni cu abi;Jîtatea sa în Ol'kare din ek, - chiar în starea g;ene,r,aJ!ă -, d<IJcă a dobîndit <i!pt-itudinile noc·es.arc. O aJ�tă pPesll(Pmi.ţic conţinută Îin opini.a că t o ţ i trebuie să ia parte La treburiJle �>batului este a-ceea că t o ţ i s e p r i ·c -e 1p ,! .a a �c e ,s t e t .r e b u r i, lucru tot atit de absurd ,pe dt de des este totlliŞ'i auzi.t. l'n qpimia pubLică (a se V•tid:ea § 3 1 6) e�>t-e îmă deschis ori•CUJi dilUJilUJ! să-,şi eXJp.rirne chiar (ljpinia .sa su:bi>e>ctivă, a�5-upua tre­burilor g·eneral·e ş i să o 6aJcă să prevaleze.

§ 309

lntrucît desemnarea de dqnrtati se face Îrll v;ederea ddi­berării ş..i hotărîrii asupra tnetbun�lor g e 'Il e r a � e, sellisul ei es'te ca, pe baza increderii pe care o �nspi·ră, să fie d�naţi a10ei indivizi ciDre se prkep la oc-es-te ti'eburi mai bine decÎ't cei care îi dedeagă, - şi ca ei să nu facă să prevalere interes-uri part>i­cula.r aJ! unei comune, ail unei COt1pOraţii, farţă de interesUl! ge­neral, ci Îln mod esenţi.ail, acesta dim. urmă. De a:oeea ei nu .se afllă tn si,tuaţia de com�şi sau de mandaJtari, ohoma.ţi să trons­mi,tă ionsh1.1Jc�Î!uni primirte, aceasta cu a.tl�t mai puţin <:u oît a:du­na-rea are des·tinaţia de a fi o peunire vie de membri, urmînd să se informeze şi să se .convingă rec�proc, să deilii;bereze în

Adaus. De îndată ce se recurge la sistemul reprezentării , urmarea este c ă oonsimţăJrrfJmtul n u .s e mai acotxlă nemijlocit, pri'll toţi, ci prin Î:mputennid�i, căK:i i.ndi-vidllll nu mai intervine

354

amm ca pel'wană inf,inită. Rt.jp.rezentarea se întemeiază pe îm­credore, încr.e'derea însă est.e aJ�bceva dedt faptul că eu, per­soana acea<s-ta, tmi dau V'otUJl meu. Maj oritatea votudLor, la n�nduJl ei, esk şi ea contrară prirnd:piul'lli că în ceea ce ur­mează să .cons·tituie pentru mine o ohligaţie, eu, ca acesta, trebuie să fiiu pr·ezent. Am in<Clnedere intr-un om, in mălrura în care -oor:rsid·er că se va pr>ia�pe să tra'teze lucml meu ca propriul

396 său lucru, potrivi,t �tiinţei şi conştiinţ·ei sa:le cele mai bune. Princ�piul Vlointei singu'l are subi·ecbive nu intervime aşadar, căci încrederea se îndre�ptă către nn luoru, către princi,piil-e wnui om, ale wndui•tei sa:le, arl�e acţiunii sale, a.supra judecăţii sarle roncrete în gener·e. Ce se cere est•e, pPÎn urmare, ca cel care int.ră într.,o N'1]H·ezentanţă a stări,Lor să aJibă un caraJCter, o pri­cepere .şi o voinţă care să corespundă .sar.cinei sale de a 1fi devotal trehu.r�1or generale. tn aJdevăr, nu fls1ie v-orba ca irndi·viduil să-şi s,pună ClliVIÎ.ntul ca Lndivi-d a!b&trad, singular, ci ca interesele sa:le să fie apărat.e într-o adunar·e Îin .care se di·scută asupra univellSaJ'Ui1ui. Că de:putatuJ va ÎJilJde;p1ini şi va conhibui !a aceasta, pentru ;'llcest lucru wlegă'torii au nevoie de g<trantie.

§ 3 1 0

Garanţ-�a Εnsuşi.rilor răSjpu.nzîrnd a.oestui sco-p, ş i a dev{Jta­mentului. -·· dacă deja în prima parte a adunării, independenţa a-verii ÎIŞi ·cerea drfiptuJ. ei, - se vădeŞJte .Îil1 a doua parte, o-:a provenind din el:emenhiil mo.b�l şi :;pchirnbăitor a!l societăţi'i civî1le, cu d·eo\'lelbire prim de·votamentllll , îndomînarea şi cuno-şti•nţa ol'În­dui.e!lilm şi int.e.reseil•or staltuilui şi al<e s.ocietăţ�i civile, - îmsu­şDr.i dobînidi'te pl'in coru:lUiCerea r >e .a .l ă a treburi,Jor, ηn s ·I u j b e J ,e c o n d u "C oe r e sau d e s .t a t, şi confi["mate p r i n f .a p t ă, - ca şi prin s i m ţ u l a u t o r i t ă ţ i i şi s e n s u l s t a t u l u i, - form..t� şi dovedit printr-însele .

. Buna opinie subiectivă .del�pre sine găseşte •lesne de pl'isoo, ba- chiar ji,gmÎito.are, pr.etenţia unor atare garanţii, c:{lfl1d ea se I'o1eră 1a aşa-mmnitwl popor. Statul îJn.să se determină după C·eea ce .este obiectiv, nu dUipă o păr·ere subiectivă ş.i d�ă încr;ederea în sine ; ,pentru el, indivizii nu pot fi drecît

355

·c-eea ce este .obioctiv recunoscut şi dovedi·t într""înş�i, şi oi 807 trebui·e să aibă cu atî-t mai mUJlt hll vedere a.ceaSJta, cind eSite vor;ba d·e partea elementttlui .stădior, oare ÎlşÎ are rădă­ciniLe îrn interesele şi ocup<fţiJille îndreptate căt11e parhcula.T, domeniu unde a·ocidentwlitatea, nest3!tornida şi bunul pl,a,c au dreptu1l să se manif,este. - Condiţia eX'teri.oară, o anumită avere, apare, .luată doar pentru sine, dre1pt exJtrernul unil.a­terall 311 eXJter�orităţii, - în faţa celu�J.aM extl'em, tot atît d·e un:il.aterwl, ln-erederea pur subieietivă şi opinia aJ.eg1Hor�l'O•r. Unul ca şi .ceilăalw1t factor fmmează, în abstracţia sa, un con­ttast faţă de însuşirLle concrete care se cer în del·iherare.a asupra t.rebudlm sta•tului, şi ca.re sînt conţinute în dete�mi­naţiiJe indi·cate de noi în § 302. - În OJ'ke caz, la al•egerea în furn·ctii de guv.er.nă,riiiÎnt şi în a�lte s.lujhe ale asociaţiill.o>r şi comuneLor, condiţia av.erii are deja sfera ei, în care şi-a putut exercib in�luenţa, cu deosebire dnd mul•be dri.n ooeste funcţii sînt administrate fără remuneraţie, şi ea intervine în ch�p direct în ce ,priveşte �uncţi.a reprezenta•tivă, d'arcă membrii adună,rill.O,J' nu .primesc swlarii.

§ 3 ! !

Reprezenbnţa deputaţil-or, intrucit emană de la so<Jηeta­tea civi•lă, impl•id ma:i departe că depataţii sînt cunosdtori ai nevo�Lo,r Sipecia�Ie al,e acesteia, ai ohst3Jwleilor pe care ea le în­tîmpină, ai intereselor ei particulare, fiind legaţi ei înşişi de ele. Gînd po-tniV'it naturii societăţii civile deleg.Mea se faoe pornind de la corporaţiile diferite ale acesteia (§ 308) şi dacă felul simplu al ei nu este ttm'ibu.rat d·e abstracţii şi de re,prezen:tă-ri atom'Î'SJti,oe, ea sati'sface nemijiLo.cit acel purnot de veder.e ş;i pl")­·cedura <t�lege.nii este sau ,oev.a cu totu.l de pnsos, saru se reduce Ja um jo.c mărunt a�l opiniei şi al ca�pJ..jduJui.

Se iveşte de la sine interesul ca pentru fiece mare ra- 39& mură parti.cu�ară a so.detăţ.ii, - de ex·eill[lllu pentru oomerţ, penbf'u fahrid -, să se găs-eaJscă indiYlÎzi care să .o cunoas-că temei-ni.c .şi care să-i aparţină ; - în concepţia unei aJlegel'i Hbere de ori•oe legătură, nerdeteilmin:Jte, circulTJISita.nţa <J<ceasta

356

imp011tantă este .lăsată la vo�a întJîimplării. Fiecare din aoeste ramuri are însă acelaşi drept să fie reprezentaJtă ca oricau-e alta. Dacă deputaţii s·int cons�der.aţi drE!pt r e p r -e z .e n t a n ţ i, locruJ <'tlcesta are un sens org1an�c, raţi.onal, numai dacă ei nu S•Înt ca .r ·e 'P r e z e n t a n ţ i ai unor indivizi sau ai unei mu.lţimi, ·CÎ ca r e p .r e z e n t a rn ţ i ai nneia din sferoele esen­ţiale a.le so6etăţii, tfWrezentanţi ai intereselor mari a,le ei. Rep1'ezentarea nu mai are prLn urmare sensul că unul s-ar <1.frla în 1 o <: ·u l u n u i a l t u rl, ci intereswl însuşi este p r e­z e n t î n c h i p r e a 1 în n,.preZientantuJ său, aşa cum repre­ZJenta.ntul SJe afilă ai.ci pentru propriul element Q,hi·ectiv al său. - Des;pre aJ{'lg•erea prin vO'tul mulţimii indivizi1Lor se mai pGak obs-erva" că, în mod necesar, mai aks în statele mari, apare i n d ·Î ,f e r e n ţ a faţă de V'otare, î.ntruJCÎt în mulţ]mea v-oturhlor, infiluenţa votllllui propriu este li\psită de itll(pOrtanţă, şi cei cu drept de V'01, o!ii.d:t 1i s-ar 1\ăwda de mllilt a�ces-t drf'1pt, înfăţ�ş.a•t .ca ceva foarte înaH, nu se prezin,tă să Vlotelie ; - în fieiluil acesta o a�tar.e imtituţi.e are drept urma>re con­·tmriul d·estina-ţiei saie, şi alegel'ea oade în puterea unui mic număr d·e indivi.zi, a unui partid, a.şadar a intore91U1ui parti­cular contingent, care toomai trebui;a să fie neutr.adiza,t.

§ 312

Fit'lcare din ceJ,e două laturi ron�inute în elementul S'tări­lor (§ 305, 30.8) aduce in de21bateri o modaJlita-te partVcUilară ; şi fiindcă pe dt'lasupra ooul din momente are funcţia �ifid de a mij,J>OcÎ Îlllăuntru:l ruoestei sfePe, şi anume intre f.act(}J'Î

'" ·exiJstenţi, re21ultă şi pentru el, tot astf&, o exiJsten1ă separată ; adunarea stă·rilor se va divide pr�n urmare în d •o u ă c a m e r e.

§ 3 1 3

Prin această separare, nu numai că datorită pluralităţii hliStanţelor maturitatea deciz�ei dobtndeşte o garanţie mai m�re, şi acd.denCaJ\itatea unui vot de moment, .ca şi <��Ceea pe care o

357

po:ate pr�enta decizia pe baza .majorită-ţii V!Qtm·i,Lor este înde�

-părta·tă, dar totodată şi cu deosebire, elementul stădlor ajunge

mai rar în s�tuaţ-i.a să .se opună d'i.rect guv·er.năiiiiÎntului, - sau, în c�ul dnd momentu,I mij1tocitor se găseşte şi el d<.: il - ir t O:: 1

stării a doua, ponderea părerii sa�le este cu atît mai întărită, cu dt ea apare a:stfetl mai imparţială şi opozitia pe care o exencirtă a.par-e n.eu.traLizată.

§ 3 14

Întrucît instituirea reprezentanţei stărilor nu are destinaţia să aducă modul cel mai bun de ·ddiher.are şi de d·ecizi·e în afa­cerile stwtuJ·ui în s i n e, - lucru la care cont,ribuţia stărilor constituUe numai un adaus (§ .30 1) , ci de!lti,naţia ei speci<ulă stă în faptul că, prin participarea ei la cunoaşterea, la ciezb:I­terea şi la de�cizia afacei'irlor publice, momentul libertăţii f o r­m a .1 e � dobrîndeşte, pentru membrii s-ocietăţii civille car� nu partJi,cipă la g.uvennare, dreptul său, - de ruoeea, momontul cuno.a.şterr:.ii g e n ·e r a .l e îşi dobîndeşte el mai întîi extensiunea sa, prin p u .b ,J i c i t a t e a de2Jba·tel'ii adunăritior.

§ 3 [ 5

Des.chide!'ea acestei ocaz1uni d e informare a·r·e aspectul mai gener·al d numai astfel o p 1 n i a p u :b l i c ă ajunge să aibă g i n d u 'f Î a d e v ă .r a t e şi î n ţ e l e ,g e .r e în ce priv-eşte situaţia şi ooru:�potul �tullui, ca şi asupra treburi-lor acestuia, d:obînd:ind î[] �eluJ. aJOesta c a p a .c i t a t e a de a j u d e .c a m a i r a ţ i o n a tl a s u rp r a l o tr ; ea mai învaţă de aJSetnenea să 400 cunQască ş-i să rcs,pede funcţiitJ.e, talentele, virtuţ.ille ş.i aptitudti­n�J.e mini.ş.tri1or ·şi funcţionaritlor statului. Aşa cum woCISte tatien'be dobindesc, o da•tă cu publidrtatea, o oc<lzie puternică de a se

358

dezvolta şi o s.cenă pe care să culeagă onoare, tot astrfd, la rînduri ei, ea -este .r.eme.diul impotriV'a închirpllli:l'ii de sione a in­div,iz�l:or ş.i a mulţimii, preO\.Iitll şi un mijJ1oc de odll'Oaţie pentf'u arceştia, ba �ncă un111l din cele mai mari.

Adails. Publicitatea adunării stărilor este un spectacol m:a�re, care contribuie emine-nt la formarea cetăţen�Lo.r, - şi dintr-însa pOJPorllll învaţă cel mai bine să Îişi .cnnoaocă adevă­r<ttele sJJ!e !nterese. De reguJă do.mneşte părerea că toţi ş-tiu dej:a ce esote s:pre bi:neJe statwlui, şi că în adumre-a stăr�lor se dă doar expresie lucrului acesta ; în fapt însă se petrece toomai contl'ctml : abia a�ki se dezvoltă vii'tuţi, ·truJ,ente, <!lpti�u­dini care au să servească de modele. Fără îndoi,ală ataore adu­nări wnstituie o povmă pentru miniştri, care tr.e.buie să fie ei înşişi înzestraţi cu s.pi.rit şi cu elocVlenţă, penbru a respinge atacurile îndreptarte aici împotriva lor ; tortuşi publ·icitatea este .prirn.cipa�htl mij;lnc de educare pentru interesele de stat îrn ge� ner·e. La un poiPor unde lUJcrul a-cesta are loc, �a.re o cu totUJl altă \ ivacitate ,în raporturile cu statul, decit acoJ,o -unde ,lipseşte adunarea stărilor, sau unde ea nu este publică. Numai prin faptul că fiece pas al lor este adus la cunoştinţa generală, cameJ·ele stau în legătură cu o p i n i a p u b 1 i c ă mai largă şi i ese l.t iveală, că altceva este ce îşi închipuie cineva acasă, discutînd cu nevasta sau cu prietenii, şi cu totul altceva, ce se petrece într-o adunare în care inteligenţele se sfîşie între ele.

§ 3 1 6

LibertaJtea subiechvă torma.lă, după car.e in.d.i.Vlizii singu-tot !ari ca atare u.rmează să aibă şi să îşi exprirme p ·r o p ·r i a lor

judecată, ,păl'ere şi soluţie asupra .afaceri.lor generale, se mani� festă in fenomenUl! mlectiv pe care-11 numitm o IP in i e p u� b ,l Î ·că. tntr-<Îil1SUJ1 universalul în ş1 pootru sine, ceea ce es-te s u b s t a n ţ .Î a il şi a d ·e v ă r a t, este .Jegat cu contrM'Îllll să11,

cu ce-ea ce constituie s p •e ·C i f i cu 1 pentru sine ş.i p a ·r t i c u­l a r u l o p ,i n i ,e i mUJJ.ţi.mii ; exi,Sitenţa aceasta este aşadar con�

359

tradicţia in fapt a ei însăşi - cunoaşterea ca f e n o m e n ;

esentialitatea tot atît de nemijlocit ca şi neesenţialitatea.

Adaus. Opinia publică este modul neorganic în care se face cunoocut a•ceea ce vre.a şi soooteşte un p<:�jpor. Fără IDdo­ială ceea ce se impune r-eai1men1e în sta.t trebuie să se mani­feste în mod organic, şi acesta este cazul inăuntrul constitu­ţiei. Totuşi, in toate timpurile opinia publică a fost o mare putere, şi ea este aceasta mai ales în timpul nostru, în care principiul libertăţii subiective are atita importanţă şi semni­ficaţie. Astăzi, ceea ce urmează să fie valabil nu se mai im­pune prin constrîngere, şi doar în mică măsură prin deprin­dere şi moravuri, - cu atît mai mult însă, prin înţelegere şi temeiuri raţionale

§ 3 1 7

D e aceea, opiaia publică oonţ�ne i n sine princi:pi.iJie s.ub­sta.nţiate ekrne a:le justiţiei, adevăratul conţinut şi rezUMatul întregii orinduiri şi legiferări, precum şi al situaţiei generale, sub fmm:a j u d e 'C ă ţ i i om ·e .n ·e ·Ş 'i i s ă n ă t o a s e, oa temelie etică străhătînd totul sub forma de prejudecăţi, - totodată adevăr<llteile neV'O.i şi tendinţele jUJste a�le realităţii. - În acelaşi timp, îndată ce conţinutul <tJoesta intefi,or pătrunde în conştiinţă şi este exprimat m prorpoziţiO. g.eneralle, - parte peotru sine, part.e Îll1 serviciul ratio-ainării concrete rusupra evenimentelM, oPtnduielliilor şi ra,porturilo.r &tatu.lui şi a nev,oil!lor reSIÎJmţite --, interVJine întreaga conting.enţă a opi.niei, neştÎ;Înţa şi ră,stă11mă­cirille caae îi sînt pr01prii, fa�Lsa ouno.ştinţă şi jud·ocaJta f.aJtsă. I,n­trucî't pri·v·eşte însă conştii.nţ,a o r i g .i n a 1l i .t ă ţ i i păreri.i şi a

cunoştinţei, apoi o opiqie, cu cît conţinutul ei este mai riiu cu '02

atît este mai pers·o-nală ; căci răul este ceea ee în c-onţirnuh�l său cu totul particular şi specific, în timp ce ra,ţionaJhnl este universalul în şi pentru sine, - şi o r i g .i n a l i t a t e a este aceea din care opinia iş.i trage v .a n i t a t .e a.

360

Nu trebuie dwi s-oco-tit Wept o s·chimbare subiectivă de opinie, dareă .Q dată .se spune :

Vox populi, vox deî ;

şi altă dată (,Ja A r i o ş 1 o) *, de ex.emplu :

Che'l volj!aJC ignorante ogn'un E parli piU di quel chc mena

Amîndouă aspootde se găsesc in acelaşi timp în Ojpilflia pu­blid : - Îlll realirtate, întrucît în ea adevărul si ero.area făffă sfîrşit sînt atît de nemijlocit unite, fie vorba dintîi, f i e cea din urmă nu este luată cu adevărat în s e r i o s. Ce se ia în serios, aceasta poate părea g.reu de deosebit ; de fapt aşa şi stau lucrurile, dacă ne oprim la e x 1p T e ·s i a n ,e m i j -1 o r. i t ă a o,pinilei publ:ke. Lntrudt însă contînut-uil ei intern îl fo.rmează subs-t:anţia1ul , numa.i el trebui,e luat în serios ; wcesta însă nu ,.po;at,e fi cuntOSJcut din ea, ci tocmai fiind-că el este suOOtanţia!UJl, trebuie cunoscut numai din sine şi pentru sine Εnsu-şi. Oridtă .pasiune s-ar pune in ct'ea ce s·e cmde, şi cu oricîtă �ravi1.aJte s-a:r afirma S<lU s-ar contesta şi combate. a.oeas�a nu co.n&biotuie wn oriteniu asup�<r lucrurilor de care este V'Orba în fapt ; nimic însă nu ar putea convinge a,oeastă opini·e că seriozita.tea ei nu ar.e nimi.c serius. - Un mare �pini't a ridi,cat pubLic întrehanea d a c ă e s t e î n g ă d u i t s ă s e î n ş e 1 e u n p o p o r ? Ar fi trebuit să se răspundă, că un po1por nu poo�t·e fi înşclat in ce priv.eşte baz.a s,a esen­ţială, e .s e .n ţ .a ş-i caracier.ul determinat al s.p�ri.turlui său, dar că a:supr.a moduirui în car·e el are ş.tiinţă de aJc-est spinit şi tn ure, potrivi't �astci m.rod, el î,şi judecă acţiunLie sale, ev.enimemt.ele ek. - el este inşela;J: d e c ă t r e s i n e î 10 s u ş i.

Adaus. Principiul lumii moderne cere ca ceea ce urmează să fie recunoscut de fieaare, să i se prezinte toto.dată c<:r ceva îndreptăţit. Fiecare insă vrea pe deasupra să-,şi fi şi Sipus cuv:î.ntul şi să-IŞi �i şi dat sfatul. Odată C·e el ş.i-a ang;ajat riis­pund.ere.a, ad-ică dU;pă ce şi-a spus cuVlîntul, el dev.ine, după

* Sau J.a G o e t h e : Lovitu:i poate d a masa, In asta ea merită r·espect ; C i n d j u d e c ă î n s ă, r e u ş i t a e i e s t e m i z e r a b i l ă.

361

s.a.tisfacerea aJCeasta dată subiectivităţii saJ,e, în,găJduitor faţă de multe. ln Franţa libertatea cuvrîntUJ!ui a aJpiirut înrtotdeauna mUI!t mai puţim primejdi,Gasă dedt pă!str.area mu�eniei, întruclrt aceasta Jasă til'ali. dt'jparte teama Că opoziţÎ.a intr-o <!JDUJIDÎ'tă che:Sii:Îune ar fi cons-ervată î.n sine, - în Uimp ce di,scuti:a rf!prea:inrtă o ieşire şi awrdă satisfacţi1a pe o anumită latură, îngăduirnd chestiunii să-,şi urmeze pentru rest wrsul ei mai d<=1p.a!"k

§ 3 1 8

Opinia ,publbcă merită dt'lci deopotrivă s ă s e b u c u r e d e c o n � i d e r a ţ i e şi să fie d e s c o n s i d e r a t ă, - des­considerată în conştiinţa ei concretă şi în expresia ei, considerată ηn ooh1mb, în bazJ<r ei esenţială. care, mai mUilt .sau mai puţin turbumată, nu este în a-cea manifestare concretă d·eaî-t ca Peflex. Intrudt ea nu a1re într-însa criteriul di.s.cernă·rii, nid capacitatea de a ridi.ca latura substanţială dintr-îon:sa la nivdllil ounoaşte,riî determinate, de aceea prima condiţie formală pentru a înfăptui ·ceva mare ş.î rational (.in d:omenîul r·e.a1ităţii ca şi în al ştiinţei) es;te indoependenţa faţă de ea. Acea&tă infăptui!Pe, în ce o pri­veşte, poorte fi sigură că mai tîrziu opinia rpubli.că ·o va .îmbră­ţiş.a. o va recunoaşte şi va ajunge să facă dintr-însa una din prt"judecăţile ei.

Adaus. fn opinia publică s e află tot ce e fals şi tot ce e M aJdevămt, - dar a d.esco.p.eri într-,însa ce twte adevărat, 31ceasta răm.îne sancina omului mme. Cel care S!PUne thi!Jpului său şi realizează, ac.eea ce timpul său V·OÎ,eş-be şi e}qprimă, este omul mare a.! timpului. Bl înf�tui,eşte wceea ce constituie conţinutul intern şi e&enţa tÎ1"n!PU1lui, J.e realillează, - dar cine nu se pri­.cepe să dispreţuiasd opinia pubhcă, aş:a ,cum o aude ici şi ooJo, nu v�a ajunge nidO'd:ată la lucruri mani.

§ 3 1 9

libertatea de a-ţi ��ărtăşi pubJi.c .păJreriJe (unul din mij ­loacele acestei împărtăşiri, p r e s a, întrece în lărgimea difuziunii

362

pe celăllalt, ouv;intul vorbit, dar rărrnl'me în urma lui în ce pni­veşte vioici'LI01ea corrlaiduilrui), - satisfacerea aceJui inrlinJOI: care îmibolideŞit·e să-.ţi srpui cu'V!ÎJntull. şi pretinde să-ţi fi arătat păJre-110a, î,şi JJre graramtria directă in J.e��J,e şi rînduieHle administra­tÎ'V·e şi jurlidke, care pe de o pa!'te pr,evin, pe de rulrtă parte pede{)S'es.C eXJceseJ..e ei ; garanţia ind�r.ectă a ei stă însă in ca­raderu;l ei nevătămăJtor, întemeiat cu deoSiebire pe raţiPOnali-tatea odnduirUi, pe SQhditatea guvernăornîn-twLui , apoi totodată pe pu­b1�citatea adună.ri:LM &tăriiLor ; - pe ruceaiSita din urmă, întmoît în aoceste adinnări Îş·i s,pune cuVlhttul aslllpra -inter.esclor statului în.ţel,egerea solidă şi cui6VIată, care nu mai \·a:să d,e s.pus aJ'Lore1. deeîlt lucruri ,put�n i:rr"ţun-tante, şi mai aloo îi p-nirvează de păre­rea că intervenţia lor ar avea w·e-o �Ill!POPtanţă şi inflluenţă de<O's.ebită ; - în sfrk.şirt g;aranţia <l!Ceasta stă în indif,erenţa şi deSiconrsiderarea faţă de V'ODba s.uporfiroi,ală şi plină de ură în care se cade cu;rînd, cu necesi taJte.

Felul de a defini Lib-ertwtea presei, ca l•iherta.te de a v•orhi şi de a gorie c e v •r e i, ��i ai'Ie pia.raile.Ia Îlil defirniţi.a rlihertăţii în genere, c.a 1iJbertate de a f :a !C e c ·e v ;r e i. Lim­bajul arcesta este Î111să aicell'a al reprelientării cu tobu:l incuHe, primitive şi superficiale. Nicăieri totuşi formalismul nu se menţine ma!Î încăipăţfna�t pe po1Jîţira sa şi rm as.mltă mai puţin de jud'ocată, deoît îm. materira aceasta. Şi a-creasta în confor­mi.tate cu natura lucruilui. Cărei o:b�erctUJ! rute ai.rci tot ce e mai fugirtiv, liliaÎ acoi:d·enta'l, mai part�CUI�a1r, - acoidenrtaJul extrem al OIPirniei, in nesf�rşilta V'ani·etate a conţinubuilui şi a înta.rsătur�lror ; din'CoiLo d·e indemnul direct la hoţie, 1a ,orimă, 1a rărs.wa:lă etc. se amă arta şi l'a1finaanem.ot:UJ1 ex;pri­mări i , car·e ,pentru si.ne apare dnflpt cu totul generolă ş..i ne­det-erminată, dar, pe de o parte asoullld.e ţn aoerlaşi ti.nw şi o semnifi-caţie cu totul prec isă, .pe de wlrtă part·e e Legată de con­s ecinte care nu &Înt cu ad.evărat ex;pr�mcute şi des;pre care nu se poat-:: preciza încă, nici dacă ele decurg în nod just, nici dacă ele ar fi conţinute în acea declaraţie. Natura imposibil de prercizat a rn.ateri{:j ş.i a �armei nu permite aici legi.l,or neSipec�ive să a:bingă acea d·etermi-Ili<I!Jee CilJre se cer·e de la o lege şi, întrucît g.reşeala, nedn�vtatea , jigtttirea iau aki Eorma

363

<:ea mall ,parti.cllll·ară, m a i s u h i e re t i v ă, ea f<11ce din jude­cată o decizie L'f rîn:dUJl ei cu botul s u b i e ,c t 1Î v ă. Pe l1hngă aJceasta, jigm .. �rea priveşte g"mdrurÎ�·e, opinia, voinţa oelonlailţi, acestea sînt alementUJl �n care ea drobbrtdeşk o reali:t!llte ; ele­mentllll <tJcesta .însă ţine de l�btertatea ce1orl.alti şi, de ·wc·eea, de aceştLa depinde dacă aJctirtJJn·ea lezăl11ii este o faptă r·eală. - Impotriva legilor, prin urmare, se poate deopotrivă obiecta nedet·ermimar.ea Lor, duipă wm se pO't năswci ,intot\'iături şi forme de exprimare prin care legile sînt ocolite, sau se de­ol.a.ră docizia judhc�ară drept o judecată subiectivă. Mai de­parte, cînd declaraţia este considerată drept o a c ţ i u n e de '1 e z a r e, s.e .poate ohi.eota la aceasta că nu es:te vrovba de o farptă, ci numai de o o 'P i n i ·e, de o g ,j m 'd 1 r ·e, de s��lă v ·O r b i r e ; în felUJl acesta, ,pe Illedilsufllate, se deduce din pura subiectiVIi.tate a continutului şi a formei, dim l ·i ip ,s a d e s e m n i f i c a ţ i e şi d e i m p o r t a n ţ ă .a unei simple opinii '0� şi vorbiri, i m .p u n i ·t a t e a aoe:>tora, şi s.e pretinde totuşi pentru aceeaşi pănrre, ca fiind pmpr-ieta�tea, şi iocă pmpri·e­ta1ea s IP i r i ;J: u a 1 ă a mea, şi pentru vorbi'r·e, ca Wnd expre-sia şi întrebuinţarea acestei proprηetăţi a mea, r e s p e c t i n a l t şi c •O n rs i ,d ·e T ,a ţ i e. - FatptUil substanţial} Înisă este ş.i rămîne .că lezarea onoa.rei il.lldivizhlor, Îin genere calomnia, defăimarea, batjocorirea guvernămîntului, a autorităţilor şi funcţi'OnarÎilor, a pens·oanei monarhului în &peoi<��l , dispreţul 1·egi·lor, înldremnUJl la ră1slcoaJ.ă etrc. sUnt crime, infmcţiuni de cele mai variate grade. f,arptul de a fi mai ,putin pasih�le de determinare, cara-cter pe care aceste acţiuni ,î,J primesc de J,<t elementul în care -ele se eX!ter�onizează, nu l.e supr�mă na,tura J.or subst.anţi..arlă, şi de aceea nu are d·edt urmarea că terenul s u rb i ·e 'c •t i v pe oare s�noi: comi&e determină la rÎl.llduJ ei n a t u r 'a şi f o T m a r e a c ţ i u n i i ; t.e!'enul acesta al in­fraJCţiunii fwce ca, în reacţiune, f,ie ca simJpilă prevenire pO'li­ţienească a crimei, fie oa pedeaJpsă veritabi,Jă, subi.eotivitatea părerii , a.ooiden:talitatea etc, să tie inevitabile. Fo-rmalbiiSinnd, aici ca întotdeauna, recurge la aspecte i z v I a C: e, ţinînd de aparenţa e,_,terîoară şi l1a abstracţ�i pe care le scuate din­tr-.însele, pemtru a îrndepăTta cu argurmen:te natura subsbn­ţială şi oon:cr.etă a lurcrului hn-sU:Şi. - Ştiinţele însă, întrucît, dacă sînt Şltirin�e ad-evămte, ele nu se găsesc pe terenul opi­niei şi a,J pă1rer:irlor subie-ctive, şi expunerea lor nu constă in arta ]ntorsăturilor, a aJuziei, a ex.primării pe jumă•tate

364

şi ascunderii g;îndlllui, ci Î1n exrprim<rrea neechivocă, d:eter­mi.ootă şi deschisă a semn�'ficaţiei şi a sensului, nu ca.d sub cart·�ofi,a a ceea ce cOlllsti·tuie opinia put11Hcă (§ 3 1 6) . - De altfel, întmdt, cum s-,a oOOervwt mai inainte, elementul în care părerile şi expresiile lor devin ca atare o a c ţ 1 n n e s ă v i !T ş j t ă ş i �şi dob.îndeS!C adevăro1ta lor e:x��tenţă, sint i:nteiigenţa, pr.inc�pi�J.e, păr.erile a :1 t {) r a, de aceea latura .aceasta a acţiunilor, in:filuenţa lm verita�bilă şi p e r i c o1 u 1 pe care 11 prezintă pent.ru indivi21i, pentru societate şi pentru stat (comp. § 2 1 8) , depinde şi de conformaţia acestui teren, - aşa cum, zvîrlită pe o grămadăd e pulbere, scînteia prezintă cu totul alt pericol, decît căzută pe pămîntul tare, unde se stinge fără urmă. - După cum afirmaţia ştiinţifică işi are dreptul ş i garantarea ei în materia şi conţinutul său, lot astfel neîndreptătirea afirmaţiei îşi poate dobîndi şi ea o g-arantare, sau ct!!l puţin o î.ngăiduire, în d·es.oonsidmarea în ca're s-a pl:asat. O parte din aceste infra-ctiuni, pasibile chiar de pe­drtpsc le.._!!;iaie, pot figura pe s·eama acelui fel de N e m e s i s, pe care neputinţa inte·rioară, si.mti111du-,se il!păls·a:tă d'e taLent·ele şi v;Îrtuţile care o d·!:'1Pă'şesc, est-e Î-lllJp�nsă să o exercite, peatru a <JJcorda pro.rrie.i nimi.cnidi o coThŞJbinţă d·e :sine şi a se afi'!'1ma în fa�a ace-_�tei supe,ri-or·iotăţi, A,s,tfol, soldaţii romani din CO;!"tej.ul tri umf:�,] aJ! i mpera-torilm lor exercitcru, prin c.intece de ba:tjocură, o nevi-nov.ată Neanesis împotr.iva aces­tor.a, ca ,preţ aJ s-erV!ηciului ş,i al d'isdipline.i aJSipre pe care o suportaseră, mai ales Εnsă pentru că numele Lor nu era luat in considerare 1-a: a,ceoastă oeremoni.e. Aleea rea şi plină de ură Nemesis îşi pi-erde erf-ectul, datori·tă desconsiderării pu­bli-ce, care o reduce, şi o d.a,tă cu ea publi1cul -care face cor ;n juml unor atare agitaţii, l a J.îmîrt-ell·e unei hl.llCtWÎi răută­cioase lipsită de importanţă, şi la condamnarea pe ore şi-o poantă ea însăşi în sine.

§ 320

S u b i e ,c t i v i t 1a t e a, ca di,soo1uţie a vieţii de stat ex:is-408 t-ente, îşi are manifestarea ei c e .a m a .j e x t 'e 1r i o :�. r ă în

opinie ,şi r.atiocinare, - cane caută să-ş.i impună accîdentali­

tatea lor ş i în aceeaşi măsură se d·istrug ele înseşi ; - în schimb,

365

ea îşi ar·e l'eialitatea {')Î adevă�ată Îln latur.a contrară a ei, în s u b î .e c l i v i t a t e ca identi-că în sine cu voinţa substanţială, care consti,tme conceptul puote.rii monarhke, şi care ca i d e a­l i t a t -e a întregUl! ni nu a ajuns încă in cele spuse pînă acum, la dr{lptul şi la exoLs-ten�a ,sa în f:a.pt.

Adaus. Am mai considerat dej a odată subiectivitatea, ca vî-rf al statului, în monarh. ASipedul ce�lăJlalt este modul in care e:a se rnamifestă în ,opinia puhlid, î.n .apaf'iţ.ia ei oea mai exte­rioară. Subiectiviifatea mro.narhului eS�te în sine abstr.aotă, dar ea trebuie să 6ie concretă şi ca ata>re să fie ideoillli taJtea oan: se revarsă asup-ra întreg.UJ!ui. Sl<rtul păioii este acela în care toat·e ramurile 'l.'ieţii civ�le su.bzî,stă, dar subsi,Sitenţa lor, una ală·turi şi în afara celeillaHe, eJ,e şi-o au ca izvor:înd din Ideea între­gUJlui. Purcederea aceasta diD .Îintr.eg treb-uie să <rj,ungă ş.i ea la a p a r i t i e, ca idealitate a întregului.

I l . SUVERANITATEA FAŢĂ DE EXTERIOR

§ 32 1

S u v ,e r a n i ·t <a ·t ,e a c ă ·t r ·e i m t e r i o r (§ 2i8) este această idea!Htate f.n măsura în care momentel·e spirjtului şi a.Ie r.eaJităţi,i sa-le, statul, sînt d e z v ;o il :t a rt e .în n e c e .s i t a t e a lor şi s u b z i s t ă ca m e m b r e ale acestuia. Spiritul însă, ca raportare n e g a t i v ă i n f i n i tă l a s i n e în libertate, este, în mod deopotrivă de esenţial, f i i n ţ ă-p e n t r u-s i n e care ŞÎ··a î n c o r p o r a t î n s i n e diferenţa sub2listentă, şi este astfel t·xclusiv. In această determinaţie, statul are i n d i­v i d u a 1 i t a t e, care este esenţial ca individ şi, în suveran, ca individ real, nemijlocit (§ 279).

§ 322

IndividualHate<r, ca fiinţ.are1pentru-.sine exdl]Sivă, apare ca r a rp o r t a r e l .a a .J .t e s t a t e, fiecare din eLe fiind im::I.e- wo

366

pendent faţă de eel·eial11!e. Lntr.ooîtt f .i i rn ţ 1a r e a-;p e n 1 r u-s i n e a gpirit,ulu:i n:rul Îiş.Î are e x .i rs rl: .e n ţ la s ,a f ,a :;_J t Î �c ă .în această independenţă, ea este prima ilibe.rtate .a unui popor şi cea mai înaMă onoar·e a lui.

Aceia care vorbesc despre o colectivitate alcătuin�I un st<rt mai mult sau mai putin inrfependent şi av1nd un centru pr�priu, - care ar nutri doDinţa de a-.ş.i ,pie.rd.e acef>t pund oentr.ail ,şi 1nd>eipendenţa, pentru a forma un î.ntr.eg cu un altUJ!, cunQsc prea puţin natura unei .colec·tivităţi şi sen·timen­tul rde sine pe care .�1 ;posedă un popor, î.n neatîrnarea sa. - De aceea prima putere s-.ub care apar s·tateJ.e in is-torie este această neatîrnare în genere, deşi ea este cu totul ahstm.ctă ş.i nu ane nici o dezv;oltare intennă deosebită ; este de a.cee.a 1pr.o,pl1Îu acestei ap<tJri.ţii primi.tive, ca î.n vîrful ei să stea un individ. - pa·tria.rh, şd de trib etc.

� 323

în e x i s •t e n ţ .a f a p t i 'C ă a�c-oas.tă r.lljpoi'tare n e g a t i v ă a statului la sine ap.a.re astfel ca r,�portare a unui a 1 t u � 1 a un a l t u 1, şi ca şi cum negativul ar fi ceva e x t e r i o r. Exis­tenţa a�c.esotei rdaţii neg,aJtiv.e ia de acee.a forma nnui cms de întîm:plări şi a unei inwietÎ!l'Î ,cu ev;enimente accidentot\.e care .se iv.es.c d i n a ,f a !l' ă. Ea f'Sii:e însă momentul p T o ,p <r .Î u cel mai înaM al statUilui, - iJ]fd.ni-taJtea s.a reatlă ca ideaJ,itate a tot •ce este Nni·t în el, - �!\pectul swb care substan�a. ca putere ail:JISiolută fa:ţă de tot .ce e finH ş.i part�cuJLar, faţă de vi,aţă, de proprietate şi de drepturile ei, ca şi faţă de celelalte cercuri, aduce nimicnicia acestora l a existenţă şi la conştiinţă.

§ 324

Det·ermi.narea <l!Ce�ta, o dată ou care irnterersurl şi dreptul

,10 inidiWzilloc singu[Mi este pus ca fiind .moment p.Wri,tor, oons·ti-

367

tuÎe ful at:·e1a:Şi timp p O Z Î t li V U) individUJaJii.,tăţÎ'Î J.or, ş i allilllme, nu aocid-cntaJe .şi trecătoare, 'ci al individua.lirăţli ,f i i .n ţ ,î n d î n ş i ,p e n ·t r u s i m 1e, De aceea r:<l!pnntllll acesta şi rocunoa1ş·t·erea Iui este datoria :Lor s-ubstanţi·(l)lă, - datoria de a D0111Serv.a această individuwlibte substanţi<Llă, independ,ent.:r ş.i suv:erani­tatea statului, cu .periwlruil şi jentfa proprietă.ţ.jj ş i .a vieţ.ii la:r, fără a mai vo�rbi de �i.nii şi de tot •Ce rote ·mprins de l,a s·�ne in s.ftera vieţ.ii.

Gînd se 1pret�nde acest &acnificiu, este o so,ootea.tă �oal'te greşită să se considere S'tatWl dtoar ca societate .ciVt�!ă, ş.i să se dea drept sco,p ultim .aJl lui numai .a s i .g u r a .r .e a v i •e ţ i i şi p r v 'P r j e t ă ţ i i indivil)�tor ; că.ci siguranţa ,a,.oeasta nu S·e dobîndeşte ,prin sawifkarea a ceea ce trebuie a.sigurat ; -dimpotrivă. - Ceea ce aun �pus CWlS'ti,tuie m ,o m e n t u l etic al r ă z b o ,i u ll u i, •Cal'e nu t1.1ebui.e ,privit ca un r�u abs.oJut şi ca un accident ,pur exterior, care şi-ar avea un temei el inm1�i intimplă�or - oric<IJre ar fri acesta : .pM�iuni ate stă­pî.nitorillor ,sau ale popoa�r;elor, ned'r·epltăţi ·etc., î.n g;enere oev.a ce nu trebuie să fie. Ceru ce es·te de na1tură a:cci:dentaJă este su,pus aJcddentului , Ş'Î tocmai d·estinu� aJC·esta conm.i•buie naces.itatf'la, - după cum în genere, conceptul şi fillozof•i.a fac să dispară punctuil de veidere al purei ruocidentJa�l�rtă-ţ.j şi re­cunos.c într-'Însa, ca- a p .a r 'e :n t ă, f'lsenţa ei, nelcesitatea. Este n e c e s a r ca !Ceea ;ee este .finit, posesia :şi viaţa, ,să fie p u s ca ceVJa a.ccÎidtmtal, Hind.că <tJcesta este .conceptuJ fini­tud.ui. Neces.it<tJte.a aceasta are ,pe de o pa:rt.e fmma �orţei uatur.aJ.e, şi tot ce e finit este muri•tm şi trecător. În dome­niul eti .c însă, în stat, forţ.a aJcea:sta este smllllsă natu11ii, şi neces it:attea este ridi.c.aJtă pe tre�pta de operă a liher>tăţi:i, de 411 necesitate etică ; petrecerea naturală devine trecere v o i t ă, ş i negat.iv�-tatea care îi stă la bază devine prOjprÎa individua­li-tate substanţiwlă .a fiinţei eltÎJce. - Războiul ·ca stare Îlll oare zădărn�cia brunufli,Lor şi l.UJcrurillm t•empora�le ·e luată in s.e­fi.oo, în Loc să rămînă d•o.ar o e;.qpre9Îe eVIkwi,oa.să, es>te deci ffii(}ffilentul in care ideailî1t31tea p a r t i Jc ,u l .a r u l .u ,j î ş i d o-b î n d e ş t ·e d r e p t u 1 ş.i dev.ine r·e31Ji.tate ; - dl ame sem­nif]c.aţi.a mai înall·tă că printr-irnsul, cum m-,am_ extpl'imat în alJtă parte, " este conservta•tă .sănăt•a.tea etică a popoarelor, in-

368 Ili. ETICUL

di.ferem�a Ior faţă de inţepenirea Îln fixit<JJtea detorminaţiilor finite ; intoomai cum mi.şocanea vântur�lor păz-eşte marea de putriditatea Ia care ,ar ex;pune�o liniş-tea îndelungJată, - .aşa cum ar eXtpune popoarele o pace Lndelung::�,tă, chiar dracă nu veşnică" . - De altfel, că aceasta este d o a r o idee filozo­fică, sau cum se mai obişnu�eşte să se s.pună, o justificare a p r o v i d e n ţ e i, şi că războaioJ.e reale mai au în pl·us nevoie şi de o aMă i ustifUoare, des.pre aceasta va fi vorba mai tîrzm. - Faptul că idealitatea care în război apare într-un raport accidentaJ îndrepbt în afară, şi idea'htatea potrivit căreia

.puterile interne arie statului sînt momente or@anioe ak în­trogwJ,ui, - .e&t.e una şi aceeaşi, - se mani1festă în mrsUJl istori·eÎ, între aihele prin aceea că rme01ri rălihoai·e �erilcik au împied·irca:t turburări interne şi au consolidat puter,ea internă a statului. Că popoare care nu voies-c sau se iem să suporte suVJeranitatea în interim, sint sUJbju@ate de altele, ş;i s-au ostenit cu atH m<lli puţin suoces şi mai puţină onoa.re să-şi dobrÎindeatScă neatîrnarea, .:u dt rntaJi puţin eJk au putllt să ajungă la o primă or�a.nizare a puterii d.e S'bat în inter.ioor (- libertatea lor s-a s.t�ns din frica de a se stinge -) ; -că anumite sta·te, a căror neatî.rnare nu .1ş.i are garanţi-a în puterea lor awmată, ci în a.ltte considerente (,ca de piMă &tate �ncomparabid mai mici faţă d'e vecimi), pOlt să subzi.ste, .deşi vu o comN·tuţÎie ]nter.nă cane pentru S'Îne nu J.e ga�ranta liniş­tea, ni!Ci înăunt,nu, nid în a�ară etc. - <JJcestea stn1: felliOtnene care dov,edCISic tocmai ace.as,�a.

Adaus. In timp de pace viaţa civilă se întinde, toate sfe.re!le îşi găsesc IoCUil lor potrivill:, şi oaunenii ajung cu timpuri COillrOzi, s.e IDnămrolle.sc ; panhlcu.Iarităţ�1e lor devin mereu mai rigide, pînă se osi.fică. Să·nălatea însă cere unitatea ICO!'pului, şi cî.nd .păT�de lui ajung rLg]de ÎTI sine, abuuci a sosi't şi moarl:ea. Piaroea "VIe'Ci.nid este d.e.s.eori .invocată ca un ideaJl către oare

�=pii����:r�ă

sr ;;�erz:· c!nfliciel� ��� ::.;:�� � l�f�t�

Ali-anţd avea oarecum intenţia să fi.e o atare instituţie. Numa-i că statul este indiv.id, şi în indivi.durul1:1late este >Oonţîinută in chip esenţial negaţia. De.şi aş.adar un număr de state se con­stituie într-o familie, ·totuşi uniunea aceasta, ca individualitat(", trdbu�e să-.şi creeZie o qpoziţie şi să 111al&că un dUJ�. Dim răz­boai,e, popoareLe ies nu numai întărite, oi .adiesea naţiuni incon-

S. STATUI. 369

.ci·liahile în sine cîştigă, datorită unor războaie îndreptate in aEară, lini.ş.te înăuntru. Făd lnd.oi,a�lă o dată cu ră.zhoiuil i.nter­v�ne nesigurant<r în ce pr.ivetŞ'te p:no,pnieta·tea, ηnsă nes�gunanţa aceasta r e a .I ă nu es.te dedt mhşicarea, care este noc-ersară. Se spun de pe amv.oane, în his.erici, atî,tea dm:pve nesig:u.ranţa, zădăr.ni·cia şi nestaJtomicia lucruriJ..or tempor,aie, dar Fi-ecare, auzindu-k, se g:tndeşte în sine, oricît ar fi dl de zguduili : 11\}cml meu, tot mi-1 voi păs.Lna eu ! OUnd însă se ajunge În mod real la aceas·tă nesiguranţă, cînd ea apare hn fonna unor h"L!SaiT"Î cu să<bi,i1e scoase, cind lucru:} deVline seri-os, attunci evJavUa senti­me:nrbală, cea care prev.ootis.e totrnl, se schimbă in ble&teme Îiln- m potriva cuceritorilor. Cu toate. acestea se produc războaie, acolo unde ffi,e .sînt în natura lucrufl�lor : .seminţ-ele a>rtllll:cad:·e în hraz;dă rălsar din n.ou şi vo11beJ!e goaJe arnuţesc în fat� graY'elor repe­tiri ale istoriei.

§ 325

Dacă sacrificiul pootru indivUduatii•tatea statului consti­tuie raportul substanţi.all aJ tuhlwr, şi prÎill aceasta o d a ·t o r i e g e n e r a 1l ă, în a-cel�aşi timp .aoe.st r<��port, ca Fiind o 1 a t u r ă a ,p a r t e a �deali-tăţi:i, în f.aţa Pea.Iităţii subZJis.tenţei particu­lare, d·evine el însuşi un na.port pantiruLar, că.ruia! îi e,stJe con­sa.arad:ă o stare proprie a s.ocietăţi·i, s t :a r ·e a închiirnată b r a v u r i i.

§ 326

Conflictele între state pot avea drept obiect o b.tură p a r t i c u l ,a r ă a r<lPortuJui .}o()r ; .aceste ,conJhcte oonstituie <les-t.inaţia principală a stăr:ii p a r .t i ,c u ,} 'a r 'e oare se consa­cră apărări i statuhni. Î.n măsura \Însă în care statruJ. oa atare, independenţa! sa, ajung·e În :primejdi>e, .atunci datori•a cheamă pe toţi cetăţeni.i săi să-1 <I�pere. Cînd î-ntregul a deve.ni<t în felul acesta e fortă, şi el este smuls din viaţa sa internă în

il70

sine, în af:ară, războiul de ajpărare se p:·eface în răzhoi de -cucerire.

Fa,ptul că 1puterea amută a statului devine .o ar m .otiă p e r m a n e n t ă şi că destinaţia pentru sarcina particulară a apărării lui_ dă naştere ·unei s t ă r i aparte, răspunde a�ce­ldaşi ncresi,tăti �n virtutea !Căreia ceJ:eiaHe momente parti­cul1are, int.eres·e ş.î adhni·tăţî �Illoheie o căsătoPie şi devin stări a:l.e irnidmtrie�i, statll!lui, aJfiaceri1lm .e.tc. R�a>tio1cinarea·, oare se mişcă d'Oa-r î'n .argument·e pm şi iCOnltra, se 1c-omplace în coosidemţii a:Su!pna ::wantajrelLor sau deza-vantaj elor mai m.a.ri ce decurg dli.n intl"'o-duc·erea unor armate permanente şi fireşt·e, o,pini.a 1Puhli1că ηnoJ.ină IS!pre pă.rerea din urmă, -întrucît concepturl lucmlui e mai g.!"'eu de S·esizat d.edt l1aturi izolate şi ex,terioa<re, - şi a.poi Viindcă interese'!e şi sco,pur.i.Je padkularităţii (.chelt.ui,eli,Le, cu urmăr�le 1lor, iiTI(poâteJ!e ma1 mari) sint puse d,e conş1iinţa soiOÎetăţii civile mai sus decît wea ce esk în şi pentru sine necesar, acesta fiillld socotit astf.al •ca un 1simp1lu mij1l10'c în V·Oderea celor dintîi.

§ 327

Bmvura 1luată .peatru s.i-ne es.be o virtute f ·o r m a .l ă, deo�rece ea este 1ab�tra:cţia lllltimă •a liJbertătii de t.oate scopu­riJ,e pal"'ti.oul,ar-e, de pose1s.Li, de plăcer.i şi de viaţă ; îmă ace•a..�tă ne�a·ţie Lntr-'un m -'J d 'e x ;t ·e !T ,i io r-r e la ll tŞÎ lepădarea de sine, ca î n f ă p t u i r e , nu sînt în sine înseşi de natură spirituală . .şi simţămîntul intenn poa.t·e avea: un temei sau alt'llll , i.ar rezul­ta•tUJ! .său adevărat poate f1i de asemenea nu p e n t r u s in e ci nJUmai :pentru .allţii

Adaus. Starea militară este starea consacrată universali­tăţii, căre:a: -îi rcvi·ne �părarea statului, ş i care are datoria să aducă la existenţă idealitatea în sine însăşi, adică să se sacri­fice. Bravura este desigur de natură :felurită. Curajul anima­

Jului, al hoţului, bravura în vederea onoarei , bravura cavale­rească nu s9nt încă formele ei cele adevărate. Adevărata bra-

371

vură h popoarele cultivate constă în faptul de a fi gata de jertfă, în serviciul statului, astfel că ind.ividul constituie doar unul dintr-o mulţime. Nu curaj ul pe1�sonal, ci încadrarea în universal este aici lucruri important. In l.ndia .cinci .sute de oameni au biruit douăzeci de mii, care nu erau laşi, dar ciirura le lipsea simţămîntul acţiunii în unire cu alţii.

§ 328

Pretul brnvurii, ooa simţămîJlllt, stă în Sitopul ultim, cu ade­vărat absolut ,aJl ei : s u v e r a n i t a 't •e a S'tatului ; - r e .a •l i t a­t e a a.ces!UJ s·cop ultim, ca operă a hravurii, are drept mijloc al ei J ertfa realităţii persona,le. De a•ceca fol'ma aceasta, bra- m vura, conţine în ea acuiba·tea celor mai Îna.He opoZliţi.i, 1 e •P ă-d a r e a însă,şi d e ,s i n •e, ·dar .ca e x i s t e n ţ ă a lihertăţii; -­suprema i n d e ,p ·e n ·d e n ţ ă a f i i n ţ ă .r i i-,p ·e n t r u�s i n e, a d·l'ei existenţă k1-tod,a·tă se af:lă. pl�i,IJJsă în mecani,smul ;nnei o r d -i ·n i ·e x t ,e r i o a .r e şi JJ! S ·e r v ,i ,c i u ,J u i, - 3Jsocuhare totaJă şi renun�are la OJPÎnia pmprie 1şi la mti·onament, aş:adar a b s e n t ă a 's.piri.J:ulu� .propriu, �i totoda·tă p r ·e z e n ţ ă de sp.irit ş.i hotărîrea imediată cea mai intensivă ş.i mai cuprinzătoare, -a,cţiunea cea mai 10·sti1lă şi în aoela•şi ti.mp cea mai personală îrnpotr.iva indiviziil,or, o daJtă cu hndiferenţa d·eplină, b:1 chiar ..::u intenţii bune, faţă de ei ca indiviZii.

A-ti risca vilaţa este desi.gur mai mult d,edt numai a te teme de moarte, da'r este dvar cev,a neg:a·tiv, şi de aceea nu are o destinaţie şi o valoare pentru s•ine ; - p(mi,tiv.ul, scopul şi conţinoutu,J abia dau a�ces.tui cl!lraj semntficaţia sa ; hotii, udg,a.şii mînaţi de un scorp criminal, avenburi,eri'i mînaţi de u'n s.cop pe care şi 1-�u făuri·t dUipă pr.opri.a lor opini·e etc. au şi ei curajul de a-şi ri<;ca vi.,aţ:a. - .Prrinc�piul lumii moderne, g î IIl ,d u ,J şi u ·n i v e r s a l u ,J, a ebat bravu,ri i o for­mă mai înaMă, astfel îndt exteri.mizarea ei 3jplaJre mai me­ca'nkă, şi nu ca un act al acestei pe!isoane p a r t � ·c u l a r e, ci ca act al m e rr: b r e l o r unui întreg, - tot astfel, ca ne-

372

fiind iodreptată împo.tl'i.va unocr- pe�soane particulare, ci îm­potriv:a unui intreg ostLl, �n g:enere ; curajul pe11s0d'llal apare

d�-fj� ��{�ef�r: f�r��

��f\��:ru�� �t��;���o.��:

e�

b�c:;t�i

arme 1a transfonmat forma per.s.o•na.lă a bravurii în cea abstra.ctă.

§ 329

Orientarea sa călre exterior statul o are prin alceea că el este ilO subiect individuaL De a-ceea raportul său !aţă de alte

m state cade în p u t e r e a m o n a r h u .I u i , căreia 'singură .şi ne­mijlocit îi revine prerogative de a comanda puterea armată, de a întreţin-e prin trimişi d�plomat.i.ci raporturi cu celekulte sta-te, de a condude război şi pace pllecum şi aHe tratate.

Adaus, În aproape toate ţările Europei vîrful individual îl constituie puterea monarhică, în grija căreia cad raportu­rile privind exteriorul. Acolo unde există odnduiri bazate pe reprezentarea stărilor, se poate naşte întrebarea dacă războiul ş i pacea nu ar trebui încheiate de adunări, - in orice ca� acestea îşi păstrează influenţa, cu deosebire în ce priveşte mij­loacele băneşti. In Anglia de pildă nu se poate purta un război nepopular. Cînd însă se socoteşte că monarhii şi cabinetele lor sînt mai supuşi pasiunii decît camerele, şi se încearcă astfel să se treacă decizia ultimă privitoare la război şi la pace în mîna celor din urmă, trebuie să răspundem că adesea naţiuni întregi pot fi, mai mult incă decit principii, infierbîntate şi tîrîte de pasiuni. În Anglia de mai multe ori poporul întreg a împins la război şi a silit oarecum miniştrii să îl poarte. Popularitatea lui P i t t a venit de acolo, că el a ştiut să nime­reasd aceea ce voia naţiunea la acea dată. Abia mai tîrz iu, răcorirea conştiinţei a arătat că războiul era nefolositor şi nu era necesar, şi că fusese pornit fără un calcul al mijloa­celor. Pe deasupra. statul nu este în raport numai cu u n s i n g u .r aM stat, ci cu mai muik, ş;i împleti rea .raqmrturi-lor devine atît de dol�cată, incît eLe nu po-t fi tratate dedt din vîrf.

373

B. DREPTUL POLITIC EXTERN

§ 330

Dreptul politi'c extern derivă din r <f rp iO r t u l întT,e s-tate independente ; ceea ce se găseşt.e î n .ş i p e n t cr- u s i n .e în 1 n acest raport d.obindeşte forma i m p e ·f a t ri v ă, <leoarece rea­litate.a sa in fapt se reazemă pe v o -i n ţ e s u v e r a n e d Î S t j D •C t e,

Adaus. Statele nu sînt persoane private, ci totalităţi com­plet independente în sine, şi astfel raportul lor se prezintă altfel decît un raport doar moral şi de drept privat. S-a încer­cat adesea să se trateze statele după principiile dreptului pri­vat şi ale moralei, însă poziţia persoanelor private este deo­sebită, prin faptul că ele au deasupra lor un tribund care realizează ceea ce este drept în sine. E adevărat, un raport între state trebuie să fie şi el îndreptăţit în sine, dar în tre­burile lumii ceea ce este în sine trebuie să posede şi putere. lntrudt însă nu există nici o putere care să decidă, împo­triva statul ui, ce este în sine drept, şi care să realizeze această decizie, urmează să se rămînă în privinţa aceasta mereu la simplul trebuie. Raportul între state este acela între existente independente, care stabilesc Între ele stipulaţii, dar care tot­odată se află deasupra acestor stipulaţiuni.

§ 331

Poporul, ca stat, esk :ilpir.itul în mţio.naJitatea lui .sub­sta-ntiaJ!ă şi în r·eail itat.ea lui nerrnij.Lodtă, - -de aoe>ela el est·e puterea abs{)lUJtă pe p ă m ·Î .n t ; un 9tat se află prim urmare, faţă de a:Itul, în ind�pend·entă .s.uv;er.ană. A fi oa independen-t, p e n ·t r u c d ă l a l .t, ad11Că a f .i rr e c u n o s -c u t d.e el, es{·e prima Jui îndreptăţire ahs01lută. ln aoel•aşi timp hwă, aJcela:&tă indreptăţire este numai �ormailă, şi rev.end.i.carea aJOfiS!beÎ îndr·ep­tăţiri penitru stat, numa•i findcă el C!Me stat, .rămîne abstradă ; da>Că el este în E�pt un a·tal'e sllart, fiinţînd în şi pentru sine,

374

acea�ta depinde de conţinutul lui, de orîndruire, de situaţie, -şi recunoaşterea, întrucît ea contine o identitate a ambelor state, se reaz.emă tot-Gdată p.e părerea şi v;oin\la ce>luiilalt.

Pe dt de .puţin este indivi.dul singu:br o .persoană rea�lă,

��;�: r!��ţ�t��l c�n.at·��i�f�t�.��t J�ri 1 r1���-��ni10cc:

r�l:teU:\it·:

(§ 322). Legitimitatea unm stat, .şi mai prc·cis, �întrucît el este îndr.eptat �pre cxt·erior, a puterii sale .monarhi.ce, este pe de o parte un mpor.t oa!'e se referă tn întregime 1 1a in t e r i o r (un stat uu trebuie să se amestece în treburile interne ale cerlu�l<lllt), - pe de ailtă parte, tot atît de esential, ea trebuie să fi,e c o m 'P rl e ·t ·a t ă prin .recunOI::tşterea ·celodra,He state. ReDunoaşrterea aceasta însă pretind·e o garanţ�e că dl recu­noaşbe l,a rînd'LIIl său pe cele}.a;he, care wrmează să-:1 recu­n.oaJsd, aşadar d ,le vta respe.cta în indopendenţu lor, - şi astfel nu poabe fi indi,Ferent ,pentru el'e ce se petmce în i:nte-6orul lui. - Lra un po!por noma�d de ex·e�plu, În @enere la un rpopor care se afllă ;pe o tmibptă inEerioară de cuMmă, s:e iveşte chiar înt,r.ebar·ea : în ce măsură el poal·e fi <JOillsider.at ca un Slllat. Punrctul de V{ldrere rerl,i.gios (a11tă dată la poporul iudeu, la! po,poarele mahomedane) poate şi el ·conţine o opo­zit )e de ordin .mai înalt, .care să nu îngăduie identitatea gene­rală, .pe care o Îtnlflllid recunoaşter.ea.

Adaus. Dacă Napoleon inainte de pacea dela C a m p o­f o r m i o a spus : "Republi.ca Franceză nu are nevoie de nici o recunoaştere, tot atît de puţin cit are soarele nevoie să fie recunoscut" , apoi în aceste cuvinte nu se găseşte nimic mai mult decît tocmai forţa existenţei, care aduce dcoja cu sine ga­ranţia recunoaşterii, fără ca ea să fi fost exprimată.

§ 332

Realibtea nemij.locită, in care se aElă sta.tole unul faţă de aLtu:l, se part�cllil::nizează în ra.porturi varÎiart:e, a căror de­term.jnare ,pomeşrte d•În voinţa indopooidenrtă .a celor două părţi

"'

şi ar-e pri.l urmare natura forma1lă a unor c o n t rr a c t e î:n genere. M a ,t e r i a acestor con.tnaote este totuş.i infini·t mai puţin Vlar}ată decît în sooi,etatea civiJă, unde indivizii silngulmi

sÎinJt de1pendenţi unii de .aJlţii sub r<l!porturrle -ce1le mai feluri,t::, îr. timp ce statele independente sînt mai <!!les �întreguri ce se m sat·isfac Îin de Înseşi.

§ sss

Principiul fundamental al d r e rp t u 1 u i p o p o 'a r e 1 o r, ca d�rept univ.ersa,I ce trebui'e să aibă în ş.i pentru sine vlaJlabili ­tate între state, spre deosebire -de conţinutUJl particular al tra­tatdor pozitive, este .aiCela că t r .a .t a t e J ,e, în.trucî·t .pe dle se reaumă obligaţiile state1l�}r uoole faţă de aHde, t .r e b u 1 e � ă f i e r e s p e c t. a t e. Deoarece însă raportul între state are ca

principiu suveranitatea lor, ele s-e află în sta11e de natura unele faţă de altf'l\.e, şi drfU>tur�le lor î:şi au r e a J} i ta 1: 'e ,a .nu intr-o V;Qinţă generaJlă, conSJti•tuită oa puter.e pesrte eJe, 'Ci în V;Qinţa l:or ,parti.oulară. Aleea dciermim.are genePală rămîne aşadar un SJÎ.n�plu impemtiv etiJc, nu tnoce ele puml t r e h u i e, şi sirtuaţila devine o oscbl:a!'e întJ·,e ra,portul cO!le<sponzător tratate­l•or, şi suspendarea lui.

Nu există un pretor, cel mult arbitri ş i mijlocitori Între state, şi chiar a.ceş't�a numai Vntl�mplător, adid potrivit unor vrointe partku!Jare. Oonc�ţ-ba k a n t l Ja n ă a unei p ă •C i e { e r n e, realizată priilltr-.o Li.gă a srlla.t�lm, aa.re să ap1ameze orice coill�lict ş.i oa!'e, ca puter·e f'f'lounos;cută d·e fi.occ stat în parte, să înlăture ori,oe neînţel•eg;ere şi să facă a�stfel i·�po.si­bi,Jă o decizie pe calle:! ră.zJboiului, presupu'The î.n ,prearlabi·l a c o .r d •U 1 statelor, care s-•ar 51pnijrini pe temeiuri şi !pUncte de vedere murale, rd..i,g�. s.au de orÎice ttllaltură, dreoi în ge­nere totdeauna pe voinţe suverane particulare, şi ar rămîne astfel lovit de accidentrulitcrte.

376

§ 334

De aceea conflictul inbre sbate, dnd voinţele particulare nu ajung J,a un ananj ament, nu poa1e fi decis dedt pr.in r ă z b o i. Ce încăil!Cări însă - şi eLe se p01t produc.e lesne şi în ma.re număr, ţiillînă seama de domeniul întins ari sta1·elor şi de mportufiil,e v:aritate ale membPi:lor lor - tr:ebuie soco-

420 tite dr·f!pt r.uper.e categnr.id a tnatateior, sau drept viol<rre a respectuWui şi on!)arei, rărrnine î n s ,j n e cev,a cu .neputinţă de d·eterminat, întrucl,t un st-at îşi poate plasa in�i.nitatea şi onoa!'ea in fiecar.e dim. S>inguLarităţ�Le sale, şi e&te cu a!tit mai înclina1 spre această s·uooejptibilitate, cu dt, după o tinişte i n t e r n ă i n d e 1 u n g a t ă, o individualitate puternică este mînată să caute şi să îşi procure în afară materia acţiunii ei.

§ SS5

Be deasupr:a, statul, ca existenţa spirituală Îll1 g,enere, se poabe mărgini să constate r e ,a ,1 ,j t a ·t e a v i o 1 ă 1r i i , ci adaugă la .aoeast<f r e IP r e z e n 1 a r e 1a unei ofense, a unui p e­

r i .c o 1 oare l-1ar ameninţa pe el din partea altui stat, ·CU toată gama probabmtăţi1lor pozitiv.e ş.i neg�ative, a pr.esupuneri,lor de intenţii etc., care d·ev;in pri,cină -de ·oonHkte.

§ 336

lntrucî1: stat.eJe, în 11apo.r.tul 1or de independenţă, se află unele faţă de altele ca voinţe p a .r t i c u 1 a r e, şi valabilitat�a

tmtatelor înseşi se r,eaZJemă pe aceslf:ca, - pe de aLtă parte

însă, v o i n t a p a r t i e u l a r ă a întregului o constituie, î n

c e p r i v e ş t e c o n ţ i n u t u l ei, b i n e l e întregului, în ge-

377

nere, - binele acestuia deci este legea supremă a lui în con· dui.ta faţă de al·teie, cu atÎlt mai muLt cu dt Mee.a sta·tului oonstă tocmai in liaptUJI că inrtr-îns.a opoziţia între d.r.ept, oa libertate aOOtractă, şi con.ţinutUJl p<lrtkular car,e îi dă innpli­nir.e, bineile, este s.USipendată, şi prima roounoaştere a s·batelor (§ 33 1) se înd:reaptă spre ele oa Untr.eguri c o .n ,c r e 1 ·e.

§ 337

Binel,e substanţirul aJ staWlui este hunăstanea sa ca stat p a r t i c u l a r, cu interesul său determinat şi în situaţia �a, si în împrejurările exterioare tot atît de speciale, alături de rapor­turile particulare stabi�ite pr·in tratMe ; gtwemar.ea oonstituie astfel o î n ţ e 1 'e p .c i u 111 ·e p a r t Î ;c u l a r ă, nu este providenta univ;ersală (comp. § 324 , nemanca), - aşa cum scopul urmărit în relati<! cu alte state şi princî,piul care dă îndre-ptăţire răz- 421 boaielor şi tratarteJor nru este un gînd universrul (fi!l1antropic), ci binele sta!tuilui, l<e11at .în mod rrol, Slau ameninţat în p <:r r 1 i ·C u-l a r i t a ·t e a 1l u i d e t e .r m i n .a 1t ă.

S-a discuta•t m'lliH, într-o vreme, asupm opoziţiei într.e morală şi politică şi 1asqpra exri:genţei ·ca cea: din u�mă să fie conf.ornnă .cu cea dintîi. A�ci e looul do.ar să observăm în I.egătrură cu aoeas.ta că bunărstarea statwlllli are cu tortul altă îndreptăţir.e decît binele indivi'dllilui singular, şi că substanţa etică, statul, îşi are fiinţa faptkă, adică dreptul său, nemij­loci-t nu într-·o exi,stenţă ahstr.a.ctă, oi Îin ex;i,stJooţa concretă, şi numai a.ceas.tă eX\lstenţă oonoretă, nu unul din multele gin­duri soooti•te dr.ept imperative mova.le, poate fi pvinoeipiu al acţiunii şi al conduitei sale. Părerea că, in această pretinsă opoziţie, .politica <rr Li totdeauna cea Ji,psită de îndreptăţire, are Ia t.eme�lie mai degrabă superficia:litat.ea concepţi<iior des­pre monalÎitate, despre .natura stlaitllllui şi a naPQr.tului său cu ptmctul de Vledere morol.

378

§ 338

Prin f.aptul că statel,e se recunos-c 11ec�proc ca <rtare, rămine între ele, c h i a r î n starea de r ă z b Q i , în st.area de absenţă a dDepru:lUJi, de vi:olenţă şi de haZiard, o J ,e g ă t u r ă, în vi.r­tutea căreia ol,e trec unul pentru alitul ca avrînd su:bzistentă în şi pentru sine, ·ac'lbfel că, fut ră·ZJboiul insuş.i, ră?Jboiul este SJoootit drept cevra ce trebui.e să fi.e tnocăitor. El im:pli.că deci norma de drept �nternaţironal că în război trebui.e menţinută pos�bi,Htat.ea păJcii, prin unmrare d de ex·empiu tl'imi.ş.i i diplo­m.atitei trebuie re�pectaVi, şi îon genere că răliboiul nu trebuie purtat împotriva instituţiilor interne, a vieţii pa;şni,ce rl·e hmi­lie şi a vieţii private, ni,ci îrn:potr.iva persoanelor privrak.

Adaus. De aceea războaiele mai noi sînt duse în chip uman, şi persoana nu se găseşte in raport de ură faţă de per�

422 soana ad\'ersă. Duşmănii personale apar cel mult în posturile avansate, dar în armată, ca armată, ostilitatea este ceva nede­terminat, e.t Uă înapoi -În faţa ·datoriei, pe care fiecare o res­pectă în celălalt.

§ 339

De altfel condui.ta rodprocă �n răZiboi (de ex. faJptul că se fac p:rizonie.ri) şi dr�tur�l.e pe .car·e un s·tat Le a.aordă, îrn stare de pace, memlbriJ1or aJ11tui s·tat în comerţ'\11 priVIat etc . .au la bază cu doosebi:re mo r 1a v u r 'i 1 ·e naţiuniJLor, ca element gene­

rat! aJl condui1tei ce se menţi-ne sub t-oate f1<11POl'turDI,e.

Adaus. Naţiunile europene constituie, potrivit principiului general al legi·slaţiei lor, aî moravurilor, al culturii lor, o fami­lie, ş.i astfel conduita juridică internaţională se modifică în sensul acesta, chiar într-o situaţie în care vătămarea reciprocă este regula. Raportul statelor unele faţă de altele rămîne nesi­gur : nu există un pretor care să aplaneze diferendele ; pretorul

379

mai înalt este singur spiritul universal fiinţînd în şi pentru sine, spiritul lumii.

în raportul statelor unele faţă de altele, datorită _faptului că într-însu! ele Sle .a�lă ca s·tat.e p a -r t ,i 'c u 1! a'•T e, intî!Lnim j'ocu•l cel mai mobi1! aJ. pantku1arităţii ·i.ntenne, .al pasiuni!l•or, wl sco­puri•lor, al ta.lentd·or şi vi.r.tuţ�1or, .al vi•o\,enţ·ei, al nedr·eptăţii şi al păcatel()r, .ca şi al cont•ing;enţei ex·terio�re, in d�m'OrtsΕunile ceLe mai mari pe care le pot prezeoba, - un joc în car·e între­gul etic insuşi, neatîrnarea s.tahtJ·ui este exipusă haza!"'dului. Pri.n­c�piil•e proprii s p •i r i •t e 1l .o r p o p •O a .r e 1! o r sînt, datori•tă par­hcularităţii a�cestora, Î;n .ca•re ca indiviZJi e x i ,s ·t e n ţ i ele îşi

au rea.lit.atea obi.octivă şi conştiinta Lor de sine, - în genere mărginite ; - iar destLneLe şi fa.pbel.e ,Jor, in rapor,tllll Lor unde cu atltele, constituie dDa�J,ectica fini<tăţii aceS'tor Slpiri·te, în <l!pa­ritia lor, dialectică din care spiritul u n i v e r s a l, s p i r i t u 1 428 1 u m i i se produce pe sine, ca nemărgin it, după cum totodată e 1l este cel care îşi eXJef'lci,tă dr·eptul său - şi dr-eptul său este cel mai Î'Illallit din toate - aJSUiPra lor, �n i s t o ,f i a 1 u m ·i i , ca t r i b u n a ,} a l l u m i ,i .

C, ISTORIA LUMII

§ 34 1

E � · e m ·e m t u 1l proprilll ex�stent·ei în f,<l!pt a s rp � r i t u 1 u i u n 'i ve r •s a !, oa!'e în artă este inJtui,ţiJa ş i �ma:g�nea, î.n r-eligie sentimentul şi repreZJentai'e<t, în f,�l·orof�,e g1�111d•d pur, liber, es-te tn i s t o r i 'a •J ,u rm i i 11roli.tatea spirituJatlă ou �ntreg ruprin�ul ei de interi-oritate şi exterioritate. Ea este un trilbunal, deoarece �n u n i v e r .s .a 1l ,d a t ·e 'a ei fiint�n:d în şi pentru sine, p a r t i-

380

c u 1 a r u 1, penaţii, societatea civ;ilă şi sp�ritele popoa:relor, în realitatea J.or vari<ată, sÎ:ll't nUIIIiai ca e l e m e n t i d ·e a 1, şi mişcarea spÎirituiliui în a.oest element este tocmai chemată să înfăţiş.eZie ateest lucru.

§ 342

Pe de alrtă ,parte, istoria lumii nu este do.ar simpl'tll! tri­bunal .al p u rf: e r i 1i, adkă n.ocesd·tla1ea abstractă şi Ji.psi·tă de raţiun·e a UltlUÎ des,tin orb, c i deo.ar.ece spiritul est.e in şi pentru sine r a ţ i u n e, şi deoarece fiinţarea-pentru-sine a istoriei este în spirit ştiinţă, e<t este dezvoJ·tlaJrea neoesară a m om e n t e l o r raţiunii, decur�înd din purul c o 'n ·c ·e ·P { al liber.tăţii s:�.le, şi astfel dezvol1tarea conştiinţei .saJe de s.ine şi a libertăţii s.aLe, -eXJprimarea şi r e a l i z a r e a .s .p i r i t u !l u i u n i v e r .s .a l.

§ 343

lstori.z. s:pidtului este fa ,p t ă a s.a, cU:i el nu este decit ceea: ce el făiPtuieşk, şi fapta sa ·constă în .a face din &ine, şi anume, aici, a face din sine ca spirit, obiectul conştiintei sale, a s·e sesi za, 'Clcscifrindu-se pe sine pentru sine însuşi. Sesizarea aceas'ba oo·te fiinţa şi principi·ul său, şi î m p 1l i n i r e a unei atare sesoizări însemnează to.todată a!l·iena!'ea ei şi depăşirea ei.

m Spiritul car·e, penrtru .a ne eX!prima EormaJl, ses·izează d i n n o u această sesizare şi, ceea ce este acelaşi lucm, r·ei:ntră in sine din înst.rălinar.ea sa, estle spiriotul pe o treaptă superio0ară - faţă de s·Lne, .aşa .cum se afila în prima sesizare.

Intrebarea privi·toare la p e r f e .c t i b i il ,i rf: a t e .a şi e d u c ,a ţ i a n e a m ru 1l u .j o m e n e .s ·c işi găseş.te .tocul aid. Acei .oare au susţinut aceasta perfeobih�titate au bănuit ceVIa dim n-atura spii'itu1ui, din natura lui c!e a avea Weu>t Lege a

381

f i i n ţ e i sale cunoaşterea de sine, rv&&t ae:ocvŢOv, şi, sesizînd aceea ce e 1 e s t e, de a se ridica la o formă mai îmaltă decît aceea care comti,tuia fiinţa sa. Pentru .aoeia însă care resping .acest g�nd, spiritul a rămas un cuvinrt goL după cum ·istoria, un joc superfi.cÎiall de străduinţe şi de pasiWJi a .r:: .-c i ,d e n t a l e , ca să z�oem a�a, d �o a r o m -e­:c. e ş t i. Chi·ar dacă în acelaşi tri:mp, vorbind de p r o v i­d e n ţ ă şi de p ,1 a n u .J providenţJei, ei procLamă uedinţa intr-o cirmuire mai înaltă, acestea rămîn totuşi reprezentări fără conţinut, }ntrudt ei declară phanul providenţei drept cu n(lput,inţă de .cuoosmt şi de conceput.

§ 344

ln procesul acesta al spirikulrui lumii, skt.tele, indiviz,ii şi po.poo.rele se ridid f�ecare de pe p r i n c i p i u l său p 1a r t !­

cu 1 a r, d e t e r m i n a t, care îşi găseşte expresia şi realitatea in o r î n d u .i r e a şi intreaga Î.nhinder.e a sill:ll.llaţi,ei sale ; con­ştiente de 3Joeste scopuri şi adîncilte în interesele Lor, ele sînt totodată uneiH-e �nconş-ti.ente şi artkuhaţii ale acelui pr.o-ces inte­rior, în care a.ceste ftO-rme di�pau-, dar în oaJre spi<ritul îrn şi pen­tru �ine işi pregăteşte şi îşi prelucrează trecerea pe treapta următoare a înă!lţării S<tjle.

§ 345

Dreptate şi v>irtute, nedreptate, v.ioienţă şi pă.cate, taiente şi înfăptuiriJe lor, pi<iSÎuniJe mari ş.i mici, vina şi nevino-văţia, străllucirea vieţii ·i·OOi.",i·duale şi a ool-e.i populare, indopendenţă, noroc şi nenoroc, .ale stad:eLor şi indivizilLor, îşi au în sfera reali- ,2� tăţii conştiente semnificaţia şi Vlail•oanea br determinată, şi îşi primesc aici judecata şi dreptatea L()r, totuşi nedesăv:îrşită. Isto-ria lurr:ii cade .în afara acestor puncte de vedere; în ea, aJcel moment necesar, al },deii spii"i'tului lumii, care constituie în

382

rpre�oot treap�a '1 ,u i , işi dobindeşte d r e p .t u ,J său a b s o ,J u 'f, iar pqporul care trăi.e�te îm·tr...,Î:nsul şi fa.ptelle sale îşi găsesc rea­liZiarea, şi narorul ,ş.i g:lori·a.

§ 346

De01arece istol'Î.a este întroch1parea spiri•tului îm forma de­venirii, a reruhtă.ţii natunrule nemij1tncite, trflptele dezvoLtării sa:l.e sînrt .date .ca p r i ·n ·c i .p i i n a t •u •r a ,} .e n e m ,i j .J o ,c i t e, şi aces-tea, dooarece sînt naturale, se găses.c, ca muMi.p!ici �a:te, unole în afara altora ; as-tfel îndt, ma i departe, u n u i pop01 ii revine u n u J ·d i n a .c e ;ş .t e p r i n ·c i ,p i i, - exi·sbenţa g e o­g r 'a f i c ă şi a n t r o p o .J o g i •C ă a lui.

§ 3n

Poporului, căruia un atare moment îi revme ca principiu n .a t u r a l, îi es·te înor.edintată J'ealizarea acestuia, în cursu'i dezvoltării co-nştiinţ>!'li de s1ne a spirituLui l·umii . Poporul acesta este. In :.storia lumii, p o p o r u l d o m i n a n t pentru aceasta epacă, - ş i ·e ;J n u p o a t -e f ,a ,c e (§ 346) i n t r-î n � a d c­c ·Î t o d Kl -t ă e 1p ·o ·c ă. Fată de acest drept absO<lut al său de a fi purtă�or al treptei aduale in dezv:01Harea spiritului lumii. SjpÎrHele eel.orla:J;te popoare sînt fără drt;pt, şi e:Ie, c:r ş.i cele a că.r.or epocă a trecut, nu mai contează în i.st.orηa lumii.

Istoria .fiipecială .a unui. popor ce <Itpartine istoriei ].umii cnnţine, .pe de o parte, d,e.zv,ol1tar.ea prin6p�ului său, de la starea neevo.luată a o:Jipilăriei, .pînă la ;înflorir-ea sa, cîmd, aj-uns la libera conştiinţă de sine eti-că, eJ intervine tn cursul is·tori·eÎ univ.ersale, - pe de aHă par-te, totod<JJtă, perio:td3 decăderii ş.i a degradării Slaik; - c).;,ci În fe�lul •aJCes.ta s.e de­semnează într-insul naşterea unui principiu superim, Gl fiind doar negativul principiului propriu al său. in felul acestLi.

383

se anunţă tDecerea spiritului l·a princirpiul ceri nou , ş.i doci a i·stori·ei .lumii la u-n a ri t popor, - o .perioadă nouă, di111 per­spectiVIa căreia pr.imul .pOJ>Or şi -.a pied.ut inter•OOUI\ abso.lut ; este dre'P·t, el primeşte in sine şi în ah� pozitiv princi:pi·url mai înalt, şi i se Î1l!Corrpore.ază, - dar într-rÎnsrull, <Ja fiind cev� primit din afară, el nu se comportă cu vigoare ima­nentă şi cu spontaneitate, - ba îşi poat·e pierde ÎII1depen­denţra, sau poate continua să dăinui<llscă şi să se tîrîie, cJ. stat p.articulrar, sau într-un cerc de sta·te, ZJbătîrrdu-,s.e Ira î&îm­,plare în experienţe interne felurite şi .în .Jupte ·exterioare.

§ 348

Εn fruntea tutur.or acţiunilor, aşadar ş,j a celror univer­sal-istorice, stau i n d i v i z i, ·ca fiind subiectivităţile care rea­li7.ează :<iuhstanţialul (§ 279, remarca, p. 358). Acestor anima­tari ai acţiunii substanţiale a spiilitului lumii şi deci nemijlocit identici cu ea, acţiunea aceasta le rămîne ascunsă şi nu consti­tuie obiectul şi scopul lor (§ 344) ; nici o n o a r e a acestei ac­tit�ni, nici recunoştinţa pentru ea, ei nu le găsesc în lumea tontcmporanilor (acelaşi paragraf), nici în opinia publică a posterităţii, -- ci ei îşi au partea lor doar ca subiectivităţi formal-: în această opinie, ca g l o r i e n e m u r i t o a r e .

§ 349

La inceput un p01por nu este încă un �tat, şi trecerea unei gi.nţi, a unei hoarde, bi'irb, mulţimi etc. Îrn starea de sbat consti­tuie reaJLimrcea f !O r m 'a 1! ă a Ideii Îin genere, în ole. Fă,ră această farmă po.poml, ca sub.sr!Janţă etică aitJ;]tă numai î rn s i n e, e:>te Iipsit de obi.ootivitate, de priv�Legiul de a p1oseda în le�i, oa determinaţi.i gindi·te, o ex;i1shmţă univensaJă ş.i uni ­versal-va;J,abilă, pe-ntru sine şi pentru ce�l,<l!Lţi, - şi de a,oeea el nu este romnoscu.t ; independenţa lui numo:ri �o.rmarlă, îrrntrudt m

<184

e lipsi·tă de leglaJHtame obiectivă şi de r·at1onahtate f:ermă pentru sine, nu este suvernn�tate.

Nici în reprezentarea obişnuită o stare patriarhală nu e numită or"llll.dillr,e poli1:id, şi un pD!pOr ru�L<llt in această

:i�ti�����.��

ibe

u:c�::: ���ni��

d�

e��:J��lî ad�ir���i

Î<Storii oad>e atît nevimovăţia lÎ!pS'ită de int.erese, Îinbumecată, pe de o par>t·e, aît .şi, pe de a1ltă paDte, bravuTa lUlptei forina�Le pentru recunoa��t.ere şi răzbunare (comp. § 331 şi

. p. 93).

§ 350

A Sle rid�ca La determ�nălri legale şi Ia in�Gtuţii obiective , pornind de la ·Căsătorie şi agr icultură (vezi § 203, remarca), este d11f1Ptul abso.lut al Ld.eii , fie că fmma acestei rear1iză.ri a ei 31pare ca legif.erar<e divină şi c::t bin,ef.3Jcere, fie că ea se înfăţişează ca vio.lrenţă şi <:a nedreptate ; dr.epbul act."lsta este d r e p t u 1 e rr o i 1 o r la fondarea statelor.

§ 351

-Din acooaşi determi.nar.e drecurge fi<l!ptul că nalţiuni civi·lri­zate consid>eră şi tr.atează pe a..lteLe, mai �poiate în oe pri ­veşte momentele substanţiale ale ·statului, 1drept barbare (.cele care trăiesc din creşterea vitelor, pe cele de vînători, cele de agricul1to11i pe primele ca şi pe cede din un�mă), aViÎind ron.ş-tiinţa unei inegalităţi în drepturi şi considerînd i·ndependenţla 3Jces­t>Qra dr�t oeva �ormal.

ln rlbboaiele şi con.til1cte1e oare se nasc în acest·e il111pre­jurăr1, oaraderul lor de lupte pentru recunoaş-ter.e, sub r<l!por­tul unei valori spirituale determinate, constituie trăsătura ..:are l.e dă o semnifircaţ�e pentru istori-a lumi·i.

385

§ 352

Idei,Je c-oncrete, spi·l'Îteile popoanolor, îşi au adevărrul şi destinati<� lor în Ideea concretă ca u n i v e r s a l i t a t e a a b s o-1 u t ă, - în s:piritul lumii, în jurul tronului cărui� d.e stau ca agenţi chemaţi să-<1 r-ealizeze, precum ş.i ca martore şi podOabe 428

a,}.e s-trălluciri·i sale. lntruoî•t, ca S!PÎrit, el nu este dooît m.hş()a!rea activităţii sale de a se cunoaşte in chip absolut, aşadar de a-şi libera con�t1in�a de to.rma nemijlocirii na•turale şi de a aj'llttlge Ia sine, de aceea, p r i .n c 1 p i i 1l e întl'Uchipărilor pe oare le ia această conştiinţă de sine pe drumuJ l�berării saJe, - p r i n­c i p i i 1 e î m p ă r ă ţ i i -l o r u n ·i v e r. s a 1l-1 s t ·o r i c e, sînt p a t r u.

§ 353

ln p r i ma sa ÎID.truch�pare, ca revelaţie n e m i j � ·O .c 1 t ă, spiritul lumii are drept principiu forma spiritului s u b s t a n­ţ i a 1 , ca identitate in care singularitatea rămine cufundată în esenţa ei şi lipsită ,pemtru s-i·ne rLe indroptăţÎire.

AII d o ·i ,l e a principiu est-e cunoaşterea rucestui spin-it sub­stanţial, astfel încît el constituie conţinutul pozitiv şi împlini­rea, precum şi f i i n t a r e a-p e n t r u-s i n e ca f o r m ă vie a a'C-estuia, indiv.iduaiitatea etică f r l\l m o a s ă.

Al t r e i 1! e a este tlldîncirea în sirne a fi<inţării-1Pelltru-sine cunoSJCătoare, pînă la u n i v e r .s ,a l i t a t e Of b ,s rt r a ,c t ă .şi deci 1a o po z i ţ i a infinită Laţă de ob�ectivitatea, părăsită astfeJ, Îcn aceeaşi măsură, de spirit .

Princ·ipiul întruchipălr.i.i a p a t r a, constă Îlll răstufiilarea aoos:tei opoziţii a- spiritului, care primeşte in inrterio-ritatea lui adevărul şi esenţa concretă a sa, pentru a se afla, în obiecti­vitate, 1a sine insu.şi şi î�ărcat ; ş i întrucît acest gp�ri1 reintors la pdma substanţLaJ,itate, este spiritul r e v ·e n i t d i ,n o .p o-

JG - G, 468

386

z i ţ i a i n f i 'Il ·i 't ă, - pentr.u <r produce Ş-i a cunoaşte acest a:devăr al lui, ca gînd şi rea lume a unei .realităţi s.upusă legilor.

§ 354

P.otrivirt a,cestor patru principii, îm.părăţi�l-e universal isto­rice sînt următoarele p a t r u : l ) cea o r i e n t a 1 ă, :!) cea g r e a c ă, .3) cea r o m a n ă, 4) cea g e r m a n ă.

§ 355

1) fMPĂRĂŢIA ORIENTAlĂ

Acea&tă primă împără(i.e est,e viziunea suhstamti.ală, neim­,pă!rţită in sine, a lumii, izvorîtă din nnitatea nat.urarlă patriar­hală, - vizi·une ,j<Il care guvernămîntul J.umesc este tcocra.tic, suv>eranul este totodată preot suprem saru Dumnezeu, odnduire:1 statului şi legislaţia sînt în acelraşi timp religie, după cnm pre:scrirptii,Je religioase şi mora.le, ,sau mai �degrabă datinile, sînt deopotrivă legi ale statului şi ale j ustiţiei. În faţa pompei acestui întreg, personalitatea individuală se prăbuşeşte lipsită de drepturi, natura exterioară este nemijlocit divină, sau o podoabă a zeului, iar istoria reală, poezie. Distincţiile care se dezvoltă, pe d·iferLteJ.e l.aturi aJ,e morav·uri.Lor, ate guv.ennării şi al'e sta­tului, devin, in lipsa legilor, prin simplă tradiţie, ceremonli greoaJie, întinse, super.stiţio:ase, ţintnd de haz;ardul puterii per­sonale şi al domniei arbitrare, iar articularea întregului in SJtări, o cetate naturală a .casteLor. Statul ori·enta.l nu este, de .aceea, viu decît �n mişcare<f l·uÎ, oare, î.ntrudt Εn el însuşi nimic nu .se ,oLint.eşte, şi .ceea ce este ferm este ÎllliPÎ'etrit, se ,îndreaptă in af·ară, d·ev.ine o deZllănţuire pusti.jtoare de elemente. Liniş-

387

tea interioară este simplă viaţă privată şi 1cufundaJJ:e în slăbi­ciune şi ÎS'toV'ire.

Momentul s p i r i t u ,a 1l i t ă ţ i .j încă s ·u b s t a nt j ,a ,} .e, n a t u r a ,l e in ailcătuirea shlltului, ·ca>re !Constituie, c 1a f ·o r-m ă, io islmia fiecărui stat ,pundu:l de pieoare absolut, a �ost pus î·n lumină şi dov.edit istoni.c la statele pal'ticwlare, cu adîncă înţelegere şi multă erudiţie, în scrierea : Despre ufm.wl statelor de tip natural, Berlin 1 8 1 2 , (de d-1 d-r S t n h r). care a deschis drumul studiului raţional al istoriei orînduirii politice şi istoriei în genere. Principiul subiectivităţii şi al libertăţii conştiente de sine este şi el indicat în această carte, ca propriu naţiunii germane ; totuşi întrudt lucrarea nu merge decît pînă la căderea statelor naturale, principiul acesta nu 430 este urmărit decît pînă acolo unde el apare, pe de o parte ca mobilitate fără astîmpăr, ca arbitmr uman şi factor destructiv, pe de altă parte, în forma sa particulară, ca s e n t 1 m e n t 1 ă u n t r ic, - şi nu în dezvoltarea lui pînă la obiectivitatea substanţialităţii c o n ş t i e n t e d e s i n e, pînă la leg::�.li­tatea organizată.

§ 356

2) STATUL GREC

Acest<.• posedă şi el acea unitate substanţială a finitului şi infinitului, dar •numai ca temelie mister,ioasă, respinsă îm î'ntu­nericul amintirii , în ,peşt-eri şi Ln imagini a,Je tradiţiei, - pc care spiritul intrat În diferenţiere, ridi-cat la spiritualitate indi­viduaH şi h lumina cunoaşterii, ,o moderează şi o transfigu­rează, dîndu-i forma frumusetii ş i a unei etici libere şi senine. În această determin1aţie, principilllll individuaintăţii personale se deSJchide s,pre exterior, nei·ii.n.d încă 1pr.i:;r;oniClr 1nă.untruJ său, ci mmţinut în unitatea sa idea�lă; - de aceea întregul pe de o parte se divide intr-un �cerc de spirite populare particular·e, -pe de altă parte, decizia ultimă a voinţei nu este încă atribuită

388

suhiootllvităţii conştiinţei de sine fiinţîm.d pentru sine, ci este plaJSată intr-o putere care s-ar a�1a mai SlliS şi îm a'fm.a acesteia (ootn�p. § 279, remar<;a) ; în.sfîqit parbi·mlafi.twt.ea ,proprie a trebuin�ei nu este in.că .romisă tn sfera libertăţii, ci este exdusă din ea şi lăsată in seama unei condiţii a sclavilor.

§ 357

3) IMPERIUL ROMAN

ln această :împărăţie, dristingerea mer� pînă la capăt, pkaă Ja sEîşierea infinită a vieţi etice în exbr-emi.i unei conştiinţe de silne p e r s o n .a 1 e private şi unei u n i v e r s :a 1 1 t ă ţ i a b s t r <H t e. Oporiţi.a, pormită din intuiţi,a substamţilaJlă a lbn-ei arist0011aţii, i.l:lllpOf-riva principiului personwhtăţii liber,e în forma

nt dernJO<crartică, se dezvoltă, pe pPi.ma lta,tură în superstiţie şi aEirmare 11ece şi lawmă a forţei, pe latura din urmă în de­pravarea plebei, şi disoluţia întregului sfîrşeşte astfel în neferi­cirea generală şi in moartea vieţii etice, - individualităţile popoarelor se sting in unitatea unui Panteon, iar indivizii se coboară la treapta de persmrne priv.ate şi de .indivizi e g a 1 i, posedind c1reptruti formaLe - �nd!ivil'li pe care prin urmare nu ii ţine laolaltă decît o voinţă arbitrară abstractă, mergînd pînă la monstt'uozitate.

§ 358

4) IMPERIUL GERMANJC

Din această piet'dere a sinel"-li său şi a lumii sa�le, şi din durerea infinită a <ac-estei pierderi, la -care popoml i z r ra e 1 i t era soootirt pre�tkna1, �iritul, r,ospins in�oi în sine, sesizează in extrema! n e g a t i v i t ă ţ i i sale absolute, ca p u n -c t d e

389

i n t o a r c e r e fiinţînd în şi pentru s-ine, p .o z i t i v i ·t <l t e a i rn f i n i tă a oaces,tui interior al său, principiul unităţii na:tucrii divrine şi umane, Î.Illjpăicar·ea, ca fiind adevărul obioctiv şi liber­tatea obiedivă mamitostată îrnăltmtrul conş.tiinţei de s�nc şi ai subiectivităţii, - împăcare înoredinţată pr.incipiulrtri nordi:c al p o p o a r e l o r g •e r m <r n ·i c e spre a f,i re<�Jlrizată.

§ 359

Interiori tatea principiului, ca împăcare şi soluţie încă ab­stractă a întregi i poziţii, existînd în simţire ca credinţă, dra­goste şi Sipe11anţă, îşi desfăşoară conţ�nutul , pentru a-·1 t�d�ICa Ia realitate şi la raţiona�li-tate .conştientă de sine, într-un impe­riu l u m e s ·c, intemeiat .pe simţăminrt·e, pe fiidelHate ş,j_ pe tovărăşia intre o.amooi liberi, - impet,iu care in această subiec­tivitate a sa este ·totodată un cLomeniu al arbihanlllui săJ!baoLic fiinţînd pentru sine şi ·al barbariei moravurilor - în fata unei lumi d'e dinco-Lo, unui imperiu i n t ,e 1l e c t u a il, ari cărui conţinut este desigur aool adevăr al spiritului său, dar învăJui.t 'În ban-baria repnezentă1rii, ca n .e f i 111 d Εncă g î 111 d •i t, şi care ca

putere spiri1uală comand!'md simţămlntel.or r·ewle, se comportă faţă de acestea ca o forţă ·Înfrkoşătoare de constrîngere, lipsită m de libertate.

§ 360

Intrucit în lupta aspră .a acestor două imperii [cel lumesc şi col ceresc] , a căror distincţie ajunge aâci la arpoziţia ei abso­lu1ă, d<rr care Îln acolaşi t�Ill[! îşi au rădăoiniJe într--.o singură

uni.tate şi ·Într-o singură Idee, - prooţimea d�radează exis­tenţa cerului ei, wboriod-.o, in rearlă.tate şi roprezJentare, la treapta pămîntească de dincoa>ce şi la lumes.cul comun , - lu.rnes-

,.,

eul in schimb lnaltă fiinţ31rea sa abs.tr.adă pentru sine, la treapta gîndului şi a pnincipiului fiintării şi ou.noaşterii raţio­nale, la raţiona!LÎ<tatea dreptului şi a legii , - opoziţia a dis­părut -î n s in e, în1tr-o formati.e Iipsită de hotare precise ; pr,e­zentul şi .... a l·epădat barba1·ia şi arbitrarul nedrept, şi adevă111ul şi-.a in:lăttH'.at ace�! "dincolo'· al său şi puter-e.a Iui ac-oidenta�lă, astfel încît adevămta împăcare a devenit obiectivă, dezvolt-îmi s ta t u 1 într-o imagine şi real.itate a raţiunii, în care con­ştiinţa de sine işi găseşte reaJHtaJtea cunoaşterii şi voinţei s.ale substanţiale, în dezvoltare organică, - după cum în r e 1 i g i e, ea îşi găseş;te se�ntimentul ş i reprez-entarea a.cestui adevăr al ei , ca esenţialitate ideală, iar în ş ·t i ,i n ţ ă, mnoşhnta liberă, pătrunsă de concept, a .acestui adevăr, .ca: uOIU! şi aco:laşi în manifestările s.ale ca:re se întregesc : s t a t u .t, n a t u r .a şi l u m e a i d e a l ă.

C U P R I N S U L

Pre/a(ii

lntrodllceu' .

Concept al filozofiei dreptului, <1l voin(ei, al libertăţii �i al dreptului

§ 1-2, p. 21. lmpărţirea •lucrării, § 33, p. 58 .

21

PARTEA INTli. DREPTUL ABSTRACT § 34-104 . 63 Secţiunea intii, P<opriotatea § 41-71 . 69 /.._, Luarea in posesie § 54-.'J8 80 B. lntrebuîntarea .lucrului § 59-64 . 85 C. ,\ lienJ.rea proprietăţii § 65-·70 92 Tr��ere de la proprietate la co-ntract § 7 1 , 99

Seqiu11ea a doua. Contractul § 72-.�1 100 Sec{illl<i/a a lrcin. Nedreptarca § 82-104 110

A. Nedreptatea neintcnţionată § 84-86 . 112 ll. ln�elădunea § 87-89 113 C. Constrîngerea şi crima § 90-·103 115 Trecere de la drept la moralitate § 104 128

PARTEA A DOUA. MORALITATEA § 105-141 131 S1Y/Îimea întîi. Proiectul # vina § 1 1 5-118 . 139 Sccţiurtea a doua. Intenţia şi binele perwnal § 1 1 9-128 . 142 Suţiunea a treia. Binele şi fU&etul moral § 129-141 152

For:nele morale ale răului. Iporrizia, probabilismul, intenţia bună, conv.ingerea, ironia, :remarcă Ja § 140, p. 166 .

Trt'cere de la moralitate la e>tic, § 141 . 180

PARTEA A TREIA. ETICUL § 142-360 . 183 Scrţimwo i11tii. Familia § 158- 1 8 1 193

!\, Căsătoria § 1 6 1 - 1 69 195 B. Anrea familiei § 1 7 0 - 1 7 2 , , 204 C. Educaţia copiilor şi desfacerea familiei § 1 73 - 1 8 1 206

Sec(ÎIIllM a doua. Societatea civilă § IS2-256 216 A. Sistemul trebuinţelor § 189-208 . 223

a) Felul trebuinţci şi modul de satisLw:re a ei § 190-195 224 b) Natura muncii § 1 96-- 1 9 8 228 c; Avuţia § 199-208 230

B. Exercitiul ju!ltiţiei § 209-229 a) Dreptul oa lege § 21 1-214 . b) Existenta în fapt a legii § 215-218 . c) Curtea de justiţie § 2 1 9-229

C, Admini<l'ttaţia şi cocrporaţia § 230-256 .

a) Administraţi:t § 2,,1 -249

b) Corporaţia § 250-256

Sa(iomea a treia. Statul § 257-360

A . Dreptul public intern § 260--329

L Constituţia internă pentru sin(' § 272-320

a) Puterea monarhică § 275-286 .

b) Puterea de guvernămînt § 287-29i . ci Puterea legiuitoare § 2!'1�--320

Il, Suveranitatea fată de exterior § 321-!129 .

B Dreptul politic extern § 330--340

C. Istoria lumii § 341 -:-360

238 239 245 250 260 260 272 277 285 309

316 332 341 365 :173

:J79

Redacto-r : BAilBU BEllCM:\U

Tehnore<l&etol ; ELENA BABJ

IJalla <'Uksi:J.l1.19 68 . .Bunb. lipaT18.03.1969. Âildr111 1969. TJraj 3190 .. �. /eu�/•. Hlrlit ,.,;, I .A. 4• 80 Oim• 6 1(1 � 1'/liQflG. Oo!i t4ii<>TI<>I• 22,55. Coli <k llwr 2�,60. A 22 491jl968. C.Z. penlrH b•biW..:il•mm<i 340.12. C.Z, """"'

biblicl.,.,t.- mld34.