frunza,betonul si ciocanulun lastarel vrea sa iasa din pamant dar deasupra lui este un strat gros de beton.betonul ii spune:-prietene nu vezi cat de mic si moale esti,eu nu pot fi invins nici macar de un ciocan de fier gros si mare,daramite de o frunzulita ca tinelastarelul:-lumina,viata si hotararea sunt mai puternice decat ciocanul tau de fier care e izbit in tine cu toata oboseala si mania unui om care-l manuieste impins de griji,nevoi si temeri.ciocanul aude discutia si spune:-are dreptate betonul,eu sunt mare si dur si nici macar eu nu-l pot invinge,dar pe de alta parte eu nu-mi doresc sa trec de beton spre pamant,eu prefer lumina,mediul uscat si insorit si mi-as dori...lastarelul:-dar tu ce vis ai ciocanule?eu visez sa eliberez toate cuiele din lume si sa le indrept si apoi sa le schimb destinul ,ele sunt menite sa strapunga copacei ca tine transformati in scanduri...lastarelul-scanduri?betonul:da scanduri!dupa ce iesi la suprafata vei creste mare si apoi vei fi taiat si transformat in scanduri,defapt betonul cel mai gros nu sunt eu ci oamenii!!!lastarelul-oamenii?betonul-da prietene sortit pieirii,caci oamenii m-au facut pe mine si tot ei m-au imprastiat pt a acoperi orice urma de viata ca tine...este adevarat ca pe tine nu te vrea nimeni,iar eu ma inmultesc pe zi ce trece mai mult,sunt invitat peste tot,in timp ce tu esti taiat si pus pe foc! este drept ca tu asiguri viata,am auzit... dar cine are nevoie de ea... eu nu... ciocanul nu...lastarelul-pai pe tine te-au facut oamenii... ei nu au nevoie de viata?betonul-nu stiu...lastarelul:-daca oamenii ar muri tu nu vei mai exista,nici scanduri,nici cuie... nimic..., nici tu ciocanule...deci daca eu nu ies la suprafata voi nu veti mai avea niciun rost adica veti muri...ciocanul:-este adevarat betonule! fara el eu nu mai am scanduri si nu voi mai avea nici un rost in fata oamenilor... probabil voi fi topit sau aruncat cine stie pe unde... si visul meu nu va mai fi atins si apoi... nici tu betonule nu vei mai avea viata lunga... fara oameni... te vei crapa si apoi te vei pierde in pamant...lastarelul catre radacina cea mare din care se trage:-mama daca sunt sortit pieirii de ce mi-ai dat viata?radacina:-toti suntem sortiti pieirii dragul meu,fie ca imbatranim,fie ca suntem omorati... mai devreme sau mai tarziu tot vom muri,important este sa te nasti,sa cresti,sa speri,sa crezi si sa nu te temi,pt ca familia noastra sa fie libera intr-o zi...lastarelul:dar daca mor...radacina:-stai linistit dragul meu,oamenii au nevoie de tine cand vei fi mare,pana atunci tu vei da nastere la alti lastarei care la randul lor se vor sacrifica si vor da si ei nastere la altii si tot asa... pana vom reusi...lastarelul:-deci nu trebuie decat sa cred... si sa vreau...radacina:-trebuie sa intelegi ca toti trebuie sa platim pt noi cei din viitor...lastarelul:-cum asa?radacina:corpul nostru va muri,insa o mica parte din noi care contine informatia necesara vietii se transmite celui care se naste si astfel noi nu vom muri niciodata,cu cat credem mai mult cu atat o parte din aceasta credinta se va transmite urmasului nostru si asa vom avea mult mai multe sanse sa reusim,trebuie sa mai intelegi ca nu toti au primit forta si credinta de la parinti si pe drum vei intalni lastarei sau copaci care nu cred indeajuns si vei fi dezamagit,ei au tendinta sa te descurajeze si sa te faca sa renunti la lupta dar sa stii ca nu sunt dusmanii tai,nu-ti vor raul...lastarelul:-pai daca ma descurajeaza si ma indeamna sa renunt,inseamna ca ei nu vor sa fim liberi,inseamna ca sunt dusmanii nostri si ne vor raul...radacina:-dragul meu la prima vedere asa e,insa daca stai sa analizezi si sa gandesti,asa cum trebuie sa faci de fiecare data cand te indoiesti de ceva,iti vei da seama ca ei s-au nascut primind o informatie mai putin pretioasa in care de multe ori credinta si forta nu exista...lastarelul:inseamna ca acesti lastarei sau copaci in toata firea sunt neajutorati...radacina:-da si trebuiesc ajutati,trebuie sa le vorbesti si sa-i faci sa creada pt ca ei nu au primit ce ai primit tu,esti oarecum dator sa transmiti aceasta forta si daruire si celorlalti care nu au primit,cu alte cuvinte esti obligat sa reusesti sa ajungi acolo sus pt a avea puterea sa transmiti la cat mai multi ce ai primit tu,fructele tale vor fi un exemplu pt toti ceilalti,si chiar dupa ce mori ele vor reusi sa inspire si sa transimta aceasta forta...lastarelul;-dar mama,am auzit ca noi asiguram oamenilor viata si ca ei sunt mai importanti si mai evoluati decat noi,de ce ei nu sunt capabili sa aiba grija de viata lor,deci sa aiba grija de noi,de ce ne toarna beton in cap si ne transforma in scanduri?radacina:-dragul meu,asa cum printre noi nu sunt multi cei care au primit informatia pretioasa despre care iti vorbeam,asa si printre oameni tot mai putini sunt cei care au primit aceasta informatie,asadar incapacitatea de intelegere si lipsa de speranta au devenit tot mai mari si astfel omul a inceput sa-si construiasca un alt sistem de valori,unul care pune pe primul plan evolutia materiala pana la sfarsitul vietii fiecarui individ,in fapt este un mecanism de autodistrugere lent care este declansat de inacapacitatea omului de a gandi si a planifica pe un viitor care se intinde pana dupa existenta fiecarui individ in parte,pt fiecare din ei totul se sfarseste atunci cand corpul lor moare,drept urmare aceasta durata de viata fiind foarte scurta el incearca sa stranga si sa aiba cat mai mult,nemaigandind la ce se va intampla cu mediul si semenii lui dupa ce corpul lui va muri,e o lupta de agoniseala si de supravietuire pe termen scurt,fara a lasa nicio speranta viitorului si practic lui insusi.lastarelul:-dar mama nici macar fructele lor nu-i mai ajuta?radacina:-fructele lor sunt seci si lipsite de valoare,insa sunt cativa oameni care mai rodesc,ei se numesc artisti si sunt din ce in ce mai putini,sunt artisti mari ale caror fructe inspira si creeaza vise oamenilor de sute de ani si ele sunt umplute cu o asemenea informatie incat valoarea lor creste in fiecare zi,asemeni lor si tu trebuie sa rodesti la fellastarelul-dar eu cum pot sti valoarea informatiei meleradacina:-nu o poti sti,nici nu ai cum insa tu trebuie sa privesti mereu sus si sa te ghidezi dupa cei care au demonstrat deja ca au aceasta valoarebetonul:-he he he... prietene... nu ai nicio sansa... eu ma uit la oameni, ei au locuri special amenajate cu fructele oamenilor de valoare inca de acum cateva sute de ani si ce crezi... se ghideaza cineva dupa ele? ba mai mult ele sunt ignorate si oamenii... omenii sunt mult mai evoluati decat noi,ce credeti voi ca daca asta ar fi fost calea succesului nu ar fi urmat-o si ei? acum valorile adevarate sunt cele generate de scandalurile si ura dintre oameni,de lupta pt suprematie,dorinta de faima si de a avea cat mai mult din tot ,toate aceste sunt practic combustibilul necesar noilor fructe.lastarelul:-hi hi hi crrrr... nu mai asta stii sa spui... tu nu ai alta treaba decat sa-i impiedici pe altii... nu-ti este rusine sa traiesti fara niciun scop, fara niciun vis?Betonul...-uuufff!... visele mele sau spulberat demult, e ciudat... , voi visati sa ajungeti undeva dar eu... eu... eu acolo m-am nascut.(fiecare pietricica din ciment spune... eu m-am nascut in apele cristaline ale Carpatilor, in fiecare dimineata eram mangaiata de razele soarelui si pastravii aurii se jucau cu mine... era ca un vis...(la final in animatie vedem cupa unui escavator care distruge tot) , eu eram la inaltime pe culmile Dobrogei... in fiecare dimineata eram mangaiata de vant iar de sus puteam sa vad tot pamantul... (la final in animatie vedem o explozie si un munte mare care se prabuseste) , eu eram toata ziua la plaja... ma bronzam si eram mangaiata de valurile inspumate ale Dunarii... ( la fel...) eu m-am nascut printre stele... mergeam prin spatiul infinit cand deodata m-am lovit de planeta voastra de rahat... bine... ca la inceput nu a fost asa de rau... pt ca m-am trezit intr-un muzeu... eram admirata de toata lumea... tot acolo am aflat ca sunt din familia meteoritilor... (in animatie vedem cum muzeul este daramat si in locul lui se ridica un MALL.) eu eram intr-o padure, eram mangaiata de aerul curat si proaspat, imi placea umbra foarte mult, eram inconjurat numai de copaci inalti si falnici...Lastarelul-copaci:)?Piatra:-da... de atunci nu am mai vazut atatia copaci la un loc... eu eram inconjurata numai de copii, bine ca uneori mai calcau pe mine... odata un copil m-a luat de jos si m-a asezat intre niste corzi si mi-a dat drumul... si am zburat... fericirea era enorma... uaaaa... si deodata am nimerit intr-o cioara... craaa... dupa un timp acolo a aparut o parcare:(... , eu ultima oara eram intr-o curte insorita unde acordurile de pian si vioara ma faceau sa plutesc... deodata au venit escavatoarele si au transformat totul intr-o cladire enorma de sticla...Lastarelul:-si cum ati ajuns aici?o piatra cu o voce mai groasa aflata mai sus spune: am fost adunate piatra cu piatra din toata lumea si am fost aduse in niste lagare de concentrare si apoi am fost torturate pe niste site mari din fier. Unele erau mai norocoase pentru ca erau mai mici(vedem o piatra mica cu fata de copil zglobiu cu trece bucuroasa prin sita) si treceau de site, eu spre exemplu eram mare si fortos si pe noi astia mai mari ne bagau la sfaramat, unele erau sfaramate de tot si mureau eu insa am rezistat insa acum sunt mai mic...Lastarelul:- in fine... si?Piatra cu voce groasa:dupa aceea am fost turnate intr-un fel de marmelada gri, la inceput parea sa fie placut pentru ne mai si invarteau (vedem printre pietrele bucuroase si piatra cu fata de copil de mai sus) dar...Lastarelul:-dar... ?Piatra:-a fost placut... am fost imprastiate cu marmelada cu tot prin oras si... noaptea am adormit si a doua zi ne-am trezit intepenite si asa am ramas...Lastarelul:-ce trist... acum inteleg...Betonul:-cu timpul ne-am oisnuit si am devenit in interior ceea ce suntem acum la exterior, intepenite , tari si triste, nu prea mai suportam pe nimeni in jurul nostru... niehhhh... toate suntem la fel...Lastarelul:-mmm...Si eu totusi vreau sa ajung sus... sa alerg prin intreaga lume si sa spun oamenilor ce am aflat si cat de frumos ar putea fi daca...Ciocanul:- daca ce? tu nu intelegi ca oamenii sunt pierduti, sunt intepeniti asemeni cimentului, oamenii se bat intre ei, nu mai au puncte de reper, nu mai au sistem de valori, tot ce le spui este nul...Lastarelul:-macar pot sa incerc...Betonul:- asta mic e nebun complet, nu intelege ca acum e prea tarziu... lumea e pierduta...Lastarelul:-aaahhhh!!! vreau sa ajung suuus!Lastarelul nostru se impinge si pietrele din ciment incearca sa-i faca loc, insa ajunge pe la un sfert de drum si pare ca se intepeneste definitiv acolo. Ciocanul:-haide impinge tare... pe unde trebuie sa iesi? cum arati?Betonul:-e mic si vai de capul lui si s-a intepenit aici, Ciocanule numai tu il poti ajuta!Ciocanul:-cum?Betonul:incearca sa te ridici in coada aia a ta urata si te trantesti odata tare poate poti sa faci o fisura mica, cred de mai mult nu esti in stare...Ciocanul nostru se ridica in coada se balanseaza de vreo trei ori ca si cand ar fi beat si se tranteste cu toata puterea...insa degeaba nu a reusit decat o mica gropita...Betonul:hahaha... nieh nieh nieh. ..eram sigur ca nu esti in stare de nimic...Ciocanul se mai tranteste de cateva ori ca un nebun , insa in zadar...Deodata se aude un vuiet... senilele unui tanc trec peste ciocan si il apasa in ciment si cimentul se crapa.Cimentul:-aaahaaa... hai acum lastarelule!!!Lastarelul se chinuie si in cele din urma reuseste sa scoata doar varful la suprafata si apoi iese tot...(cum iese la lumina lastarelul se inverzeste) Acum vede ca mama lui este defapt retezata( vedem cum radacina inchide ochii usurata si moare), afara este vreme de razboi , este haos si plin de nori si fum... Lastarelul incepe sa planga... Mama... ! Mama...! Ciocanul din spatele lui...:-ti-am spus ca este groaznic!Lastarelul se intoarce si vede ciocanul care pare bucuros de prezenta lui...Deodata se aude o explozie puternica, totul se invaluie in fum , si ciocanul dispare...Lastarelul:-Ciocanule...!!! Mama...!!!Ne indepartam si vedem lastarelul de sus inconjurat de scene de cosmar si se aude strigatul in surdina-ecou... Mama... Ciocanule...Acum lastarelul este un verde pal...Deodata vedem lastarelul in plan apropiat si exploziile si toate zgomotele se aud in surdina... Lastarelul se uita speriat si neputincios in jur...Deodata se aude o explozie si mai mare si se face intuneric...Plan general vedem planeta de sus si cum explodeaza o bomba atomica si apoi se invaluie in fum...Dupa 7 zileEste aproape intuneric, printre norii de fum abia se mai vede lastarelul care este culcat la pamant, cu ochii inchisi si aproape galben. Este o atmosfera de cosmar... totul este daramat... Printre nori ies cateva raze de soare, atmosfera se mai lumineaza un pic si lastarelul incepe sa se inverzeasca putin cate putin, pare adormit, incepe sa tuseasca si se ridica un norisor de praf. La un moment dat, lastarelul (plan propiat) se ridica si priveste in jur.Plan general- lumea este ravasita, nu mai este nici o urma de viata...-mama, betonul cred are dreptate, oamenii fiind mai evoluati decat noi,nu s-au putut ghida dupa cei aflati mai sus decat ei si oricum eu in jur am doar beton si in afara de tine nu stiu pe nimeni care sa fi reusit sa ajunga sus.Radacina:-de multe ori dragul meu, sunt situatii in care esti singur complet si atunci trebuie sa speri si sa crezi ca poti ajunge in acel punct aflat doar in visele tale, el e singura ta calauza prin intuneric, acum insa e mai usor pentru tine pentru ca ma ai pe mine, ai deja un exemplu.