Friedrich Schiller “Fecioara din Orlean”Parinte sfant, eu ma numesc IoanaSunt fiica de cioban si ma-m nascutLa Dom- Remi din parohia Tul.Turma parintelui meu am pascut-oIn munti de mica. Me-a fost dat adeseaSa vad si sa aud cum insulariiCanosi se napusteau asupra noastraSa ne prefaca-n robi si-n tronul nostruPe un strain sa-l puna sa domneascaSi-nlacremata ma rugam FecioareiMaria sa ne scape de robieSi pe al nostrum rege sa-l salveze.Langa satucul meu natal se aflaIcoana facatore de minuniA Maicii Preciste si credinciosiiMesreu se imbulzesc spre ea. AlaturiSe innalta acel stejar miraculous,Vestit inca de prin vechime pentruMinunile ce se petrec sub dansul,La umbra lui stateam si eu adeseaOile tatalui pascand in preajmaMa aducea inima mea incoaceSi cand se intampla ca sa se piardaCate un miel , dormind sub a lui umbra,Aflam prin vis unde se afla mielul.Odata am sezut o noapte intreagaSub el , rugandu-ma cu sarg lui Domnul,Si o vazui prin vis venind spre minePe maica Domnului, c-o spade –n manaSi cu o orilflama in cealalta.Purta pe dansa strai de pastoritaAsemeni celuia al meu, si iataApropiindu-se de mine-mi zice:“Ma recunosti? Hai scoala-te din somn!Leapada-ti turma, cel de sus te cheamaLa fapte mari. I-a acest steag preasfant, Cu spada soldul ti-l impodobesteSi-n lupta sparcue vrajmasul tatii.Pe unsul domnului la Reims il adaSi -acolo staramoseasca lui coroanaPune-i-o pe cap” Si-atunci asa ii spusei”“Mie unei fecioare ne-nzestrateSi-atata de umile , mi sa-r cadeIn lupta asta groaznica sa intru?”“Cuteaza,-,sice ea, - unei fecioare Care nu a cunoscut ce e iubireaDeschisa-I este toata maretiaAceste-I lumi”.- Si imi atinse ochii.Iar cand i-am inaltat, vazu-I ca cerulE plin de serafimi innaripati,Catu-I de larga bolta, luminand-o,

Si fiecare cate-un crin tinea in mana.O voce dulce unduia in ceruri…Astfel ea imi veni trei nopti de-a randul.Spunand asa de fiecare data:“Te scoala si te du, Domnul din ceruriLa fapte mari si sfinte te indeamna”Apoi , ultima data , mi se-arataSi manioasa-mi zice cu asprime:“Femeilor menita li-i rabdarea.Supune-te, ia-ti crucea si te-o poarta.De rau te curati doar prin suferinta.Doar ce-I smeriti sunt inaltati de Domnul!”Si dupa ce me-a zis asa isi scoase Straiul de pastorita aratandu-si Innalta ei cereasaca maretie.Apoi zambindu-mi , s-analtat cu-ncetulPrintre nori albi zburand impaciuitaCatre prea sfintele din cer lacasuri.Maria ta! Regatul tau ti-l voi intoarceVom merge peste ale lor cadavre.Arhiepiscope! De capul meu atinge-te cu manaBlagosloveste-ti fiica drag parinte!Sa tineti bine minte: Sfanta Franta Nu voua va fost data mostenireDe cel de sus, ci doar stapanului Si Regelui Karol. Unsu-I dansul De Dumnezeu si-n capitalaVa-ntra incununat cu fala multaDe dragostea intregului popor.