Freud 3 28 ian 440p pt BT - libris.ro esentiale preview.pdfSIGMUND FREUD OPERE ESENÞIALE vol. 3...

Freud – Opere esenþiale

Serie coordonatã deVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Freud 3 _28 ian_440p_pt BT.qxp 1/28/2010 5:52 PM

SIGMUND FREUDOPERE ESENÞIALE

vol. 3 Psihologia inconºtientului

Traducere din germanãGILBERT LEPÃDATUGEORGE PURDEA

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Notã asupra ediþieiRALUCA HURDUC

Note introductiveROXANA MELNICU


Editori Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial Magdalena Mãrculescu

Responsabil ediþie Raluca Hurduc

Design Faber Studio (S. Olteanu, B. Haþeganu, D. Dumbrãvician)

Redactor Daniela ªtefãnescu

Director producþie Cristian Claudiu Coban

DTP Eugenia Ursu

Corecturã Roxana Samoilescu

Aceastã carte a fost tradusã dupã S. Freud – Formulierungen über die zwei Prinzipien des psychischenGeschehens; Einige Bemerkungen über den Begriff des Unbewußten in der Psychoanalyse; ZurEinführung der Narzißmus; Triebe und Triebschicksale; Die Verdrängung; Das Unbewußte;Metapsychologische Ergänzung zur Traumlehre; Trauer und Melancholie; Jenseits des Lustprinzips;Das Ich und das Es; Neurose und Psychose; Das ökonomische Problem des Masochismus; DerRealitätsverlust bei Neurose und Psychose; Notiz über den "Wunderblock"; Die Verneinung;Fetichismus; Die Ichspaltung im Abwehrvorgang

© Copyright EDITURA TREI, 2010C.P. 27-0490, Bucureºti, Tel./Fax: +4 021 300 60 90, e-mail: [email protected], www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-318-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiFREUD, SIGMUND

Opere esenþiale / Sigmund Freud ; coord. ed.: Vasile Dem. Zamfirescu. -Bucureºti : Editura Trei, 2009-

11 vol.ISBN 978-973-707-333-4 Vol. 3 : Psihologia inconºtientului / trad.: Gilbert Lepãdatu, George Purdea,

Vasile Dem. Zamfirescu. - 2009. - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-973-707-318-1

I. Zamfirescu, Vasile Dem. (coord., trad.)II. Lepãdatu, Gilbert Vasile (trad.)III. Purdea, George (trad.)IV. Zamfirescu, Vasile Dem. (trad.)

159.964.2 615.851.1


CUPRINS

Notã asupra ediþiei ........................................................................9

Formulãri despre cele douã principiiale funcþionãrii psihice (1911) (trad. de G. Lepãdatu) ..............11Notã introductivã .......................................................................12

Câteva observaþii asupra conceptului deinconºtient în psihanalizã (1912)(trad. de G. Lepãdatu) ................................................................23Notã introductivã .......................................................................24

Pentru a introduce narcisismul (1914)(trad. de G. Lepãdatu) ................................................................35Notã introductivã........................................................................36

Scrieri metapsihologice din 1915 ............................................69

Pulsiuni ºi destine ale pulsiunilor (1915)(trad. de G. Lepãdatu) ................................................................71Notã introductivã........................................................................72

Refularea (1915) (trad. de G. Lepãdatu) ....................................97Notã introductivã .......................................................................98

Inconºtientul (1915) (trad. de G. Lepãdatu) ............................113Notã introductivã......................................................................114

I. Justificarea inconºtientului ..............................................117


6 Sigmund Freud

II. Ambiguitatea inconºtientuluiºi punctul de vedere topic ..............................................124

III. Sentimente inconºtiente .................................................129IV. Topica ºi dinamica refulãrii .............................................133V. Proprietãþile speciale ale sistemului Inc ...........................140VI. Relaþia dintre cele douã sisteme .....................................144VII. Identificarea inconºtientului ...........................................150

Anexe (trad. de G. Lepãdatu) ...................................................160Notã introductivã......................................................................160Anexa A ...............................................................................160Anexa B ...............................................................................161Anexa C ...............................................................................164

Completare metapsihologicã lateoria viselor (1917 [1915]) (trad. de G. Lepãdatu) ................173Notã introductivã .....................................................................174

Doliu ºi melancolie (1917 [1915])(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................191Notã introductivã......................................................................192

Dincolo de principiul plãcerii (1920)(trad. de G. Purdea ºi Vasile Dem. Zamfirescu) .........................213Notã introductivã......................................................................214Capitolul I ................................................................................215Capitolul II ...............................................................................221Capitolul III ..............................................................................229Capitolul IV ..............................................................................237Capitolul V ...............................................................................250Capitolul VI ..............................................................................261Capitolul VII .............................................................................283

Eul ºi Se-ul (1923) (trad. de G. Purdea ºi


Cuprins 7

Vasile Dem. Zamfirescu)............................................................287Notã introductivã......................................................................288

I. Conºtient ºi inconºtient ..................................................291II. Eul ºi Se-ul .....................................................................298III. Eul ºi Supraeul (Idealul Eului) .........................................308IV. Cele douã categorii de pulsiuni ......................................321V. Dependenþele Eului ........................................................330

Anexa I (Inconºtientul descriptivºi inconºtientul dinamic)...............................................344

Anexa a II-a (Marele rezervor al libidoului) ................................345

Nevrozã ºi psihozã (1924 [1923])(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................351Notã introductivã .....................................................................352

Problema economicã a masochismului (1924)(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................359Notã introductivã......................................................................360

Pierderea realitãþii în nevrozã ºi psihozã (1924)(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................375Notã introductivã......................................................................376

Notã asupra „bloc-notes“-ului magic (1925 [1924])(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................383Notã introductivã......................................................................384

Negarea (1925) (trad. de G. Lepãdatu) ...................................391Notã introductivã......................................................................392

Fetiºismul (1927) (trad. de G. Lepãdatu) .................................399Notã introductivã .....................................................................400


8 Sigmund Freud

Clivajul Eului în procesul de apãrare (1940 [1938])(trad. de G. Lepãdatu) ..............................................................409Notã introductivã......................................................................410

Bibliografie ..............................................................................415Lista abrevierilor......................................................................426Index........................................................................................428


Notã asupra ediþiei

Prezentul volum conþine principalele scrieri „metapsiho-logice“ ale lui Freud, în care este dezvoltatã teoria psihana-liticã cu cel mai înalt grad de generalitate referitoare, înesenþã, la natura ºi modalitatea de funcþionare a incon-ºtientului.

Însuºi Freud a introdus termenul de „metapsihologie“,într-o scrisoare cãtre Fließ, din data de 13 februarie 1896.Peste doi ani, la data de 10 martie 1898, el îi scria lui Fließ,cerându-i pãrerea în legãturã cu folosirea termenului demetapsihologie (un termen format prin analogie evidentã cu„metafizica“) pentru psihologia teritoriului din spateleconºtientului.

Prima utilizare publicã a termenului se gãseºte în capitolulXII al Psihopatologiei vieþii cotidiene, unde Freud echivaleazãîn mod explicit termenul de „metapsihologie“ cu „psihologiainconºtientului“. Pe de altã parte, în lucrãrile teoretice demai târziu, în special începând cu Eul ºi Se-ul, el s-a ocupatºi cu psihologia conºtientului — psihologia Eului — ºi trebuiesã amintim aici faptul cã întotdeauna a þinut foarte mult laopinia sa conform cãreia aspectul teoretic al psihanalizei (înmãsura în care a fost acesta dezvoltat de cãtre el ºi colegiisãi), „metapsihologia“ acesteia deci, trateazã despre incon-ºtient.


FORMULÃRI DESPRECELE DOUÃ PRINCIPII ALE

FUNCÞIONÃRII PSIHICE

(1911)


Notã introductivã

Ernest Jones relateazã cã aceastã lucrare, fundamentalã pen-tru teoria psihanaliticã, a fost elaboratã în acelaºi timp cu pre-zentarea cazului Schreber.

În acest eseu se reiau, la un alt nivel, teme dezbãtute în „Schi-þã a unei psihologii ºtiinþifice“ — lucrare de pionierat a lui Freud,scrisã folosind o terminologie cvasineurologicã ºi niciodatã pu-blicatã în timpul vieþii lui —, precum ºi idei dezbãtute în capi-tolul VII din Interpretarea viselor. Problema deosebirii între celedouã principii de reglare (principiul plãcerii ºi principiul realitã-þii), care dominã procesele primare ºi procesele secundare, va fiînsã desãvârºitã în „Completare metapsihologicã la teoria vise-lor“.


Am observat de multã vreme cã orice nevrozã are conse-cinþa, aºadar, probabil are tendinþa, de a-l împinge pe bol-nav în afara vieþii reale, de a-l înstrãina de realitate. Un ast-fel de fapt nu putea sã scape nici observaþiei lui P. Janet; elvorbea de o pierdere „de la fonction du réel“ ca despre o ca-racteristicã specialã a nevroticilor, fãrã ca sã descopere însãlegãtura acestei tulburãri cu condiþiile fundamentale ale ne-vrozei.1

Introducerea procesului de refulare în geneza nevrozeine-a permis sã aruncãm o privire înãuntrul acestei legãturi.Nevroticul întoarce spatele realitãþii, deoarece el o gãseºte in-suportabilã — în întregime sau în parte. Tipul extrem al aces-tei întoarceri de la realitate ne este arãtat de anumite cazuride psihozã halucinatorie, în care trebuie sã fie negat acel eve-niment care a provocat nebunia (Griesinger)2. De fapt însã,fiecare nevrotic face acelaºi lucru cu un mic fragment de re-alitate.3 Se ridicã pentru noi sarcina de a cerceta în dezvol-tarea sa relaþia nevroticului ºi a omului în genere cu realita-

1 Janet.

2 W. Griesinger (1817–1868) — psihiatru german, apreciat de profesorul lui Freud,Meynert. În lucrarea sa, el atrage atenþia asupra faptului cã psihozele, ca ºi visele,sunt menite sã împlineascã dorinþe. (R.M.)

3 O intuiþie remarcabilã a acestei cauze a demonstrat-o Otto Rank într-un fragmentdin Schopenhauer (Lumea ca voinþã ºi reprezentare, vol. 2 — completãri la carteaa treia, capitolul XXXII).


14 Sigmund Freud

tea ºi de a prelua astfel în structura teoriilor noastre semni-ficaþia psihologicã a lumii exterioare reale.

În psihologia întemeiatã pe psihanalizã, ne-am obiºnuitsã considerãm ca puncte de plecare procesele psihice incon-ºtiente ale cãror particularitãþi ne-au devenit cunoscute prinanalizã. Noi le considerãm pe acestea ca fiind mai vechi, maiprimare, ca rãmãºiþe dintr-o fazã de dezvoltare în care eleerau unica modalitate a proceselor psihice. Tendinþa supre-mã de care ascultã aceste procese primare e uºor de recunos-cut; ea e desemnatã prin termenul „principiul plãcerii ºi alneplãcerii“ (sau, mai scurt, „principiul plãcerii“). Aceste pro-cese se strãduiesc sã dobândeascã plãcere; activitatea psihicãse retrage (refulare) din faþa unor acte ce ar putea provocaneplãcere. Visele noastre nocturne, tendinþa noastrã din sta-rea de trezie de a ne elibera de impresiile dureroase sunt res-turi ale dominaþiei acestui principiu ºi dovezi ale marii saleputeri.

Recurg la diferite idei pe care le-am dezvoltat în alte lo-curi (în secþiunea generalã din Interpretarea viselor), atuncicând fac supoziþia cã starea de liniºte psihicã a fost tulbura-tã la început de pretenþiile imperioase ale trebuinþelor inte-rioare. În acest caz, ceea ce a fost gândit (dorit) a fost reali-zat pur ºi simplu halucinatoriu, aºa cum se întâmplã încã ºiazi în fiecare noapte cu gândurile noastre din vise.4 Abia ab-senþa satisfacþiei aºteptate, dezamãgirea, a avut ca urmarefaptul cã a fost abandonatã aceastã încercare de satisfacerepe calea halucinatorie. În locul acesteia, aparatul psihic a tre-buit sã se decidã sã reprezinte relaþiile reale ale vieþii exte-rioare ºi sã nãzuiascã spre o schimbare realã. Astfel, s-a in-

4 Starea de somn poate readuce imaginea proprie a vieþii sufletului în faþa recunoaº-terii realitãþii, pentru cã ea ia drept permisã negarea intenþionatã a acesteia (do-rinþa din somn).


Formulãri despre cele douã principii ale funcþionãrii psihice 15

trodus un nou principiu al activitãþii psihice; nu s-a mai re-prezentat ceea ce era plãcut, ci ceea ce era real, chiar dacãacesta ar fi putut fi ºi neplãcut.5 Aceastã introducere a prin-cipiului realitãþii s-a dovedit un pas cu serioase consecinþe.

1. În primul rând, noile cerinþe au fãcut necesarã o serie deadaptãri ale aparatului psihic, pe care noi, din cauza unei înþele-geri insuficiente ºi nesigure, le putem prezenta doar aproximativ.

Importanþa crescutã a realitãþii exterioare a dus ºi la creºte-rea importanþei organelor de simþ îndreptate cãtre acea lumeexterioarã ºi cãtre conºtiinþa legatã de ea, ce a învãþat sã sesize-ze calitãþile senzoriale, altele decât cele de plãcere ºi neplãcere,pânã atunci singurele interesante. A fost amenajatã o funcþiespecialã, atenþia, ce trebuia sã investigheze periodic lumea ex-terioarã, pentru ca datele acesteia sã fie dinainte cunoscute, încaz cã apãrea o nevoie interioarã presantã. Aceastã activitate

5 Voi încerca sã completez expunerea schematicã de mai sus prin câteva observaþii:se va obiecta, pe bunã dreptate, cã o astfel de structurã care se dedicã principiuluiplãcerii ºi ignorã realitatea lumii exterioare n-ar putea sã supravieþuiascã nici mãcaro clipã, aºa încât ea n-ar fi putut deloc sã aparã. Utilizarea unei astfel de ficþiuni sejustificã însã prin observaþia cã sugarul, atunci când se adaugã doar îngrijirea ma-ternã, aproape cã realizeazã un astfel de sistem psihic. El halucineazã, dupã câte separe, împlinirea nevoilor sale interioare, îºi trãdeazã neplãcerea la un stimul cres-când ºi la o satisfacere absentã prin descãrcarea motorie a þipãtului ºi a datului dinmâini ºi din picioare ºi trãieºte prin asta satisfacþia halucinatã. Mai târziu, copil fiind,el învaþã sã foloseascã în mod intenþionat aceste manifestãri de descãrcare ca mij-loace de expresie. Deoarece îngrijirea sugarului este modelul îngrijirii de mai târziua copilului, dominaþia principiului plãcerii poate sã ia propriu-zis sfârºit abia cu de-plina desprindere psihicã de pãrinþi. — Un frumos exemplu de sistem psihic închisstimulilor lumii exterioare, ce poate sã-ºi satisfacã el însuºi în mod autist (dupã uncuvânt al lui Bleuler din 1912) nevoile de hranã, îl dã puiul de pasãre, închis în oulaolaltã cu proviziile sale de hranã, pentru care îngrijirea maternã se limiteazã la asi-gurarea cãldurii. — Nu voi privi ca revizuire, ci ca extindere a schemei puse în dis-cuþie, dacã se vor cere pentru sistemul ce trãieºte pe baza principiului plãcerii ame-najãri prin intermediul cãrora el se poate sustrage stimulilor realitãþii. Acesteamenajãri sunt numai corelativul „refulãrii“, ce trateazã stimulii interiori de neplã-cere ca ºi cum ar fi exteriori, îi aruncã, aºadar, în lumea exterioarã.


iese în întâmpinarea impresiilor date de organele de simþ, înloc sã le aºtepte apariþia. În acelaºi timp, a fost instituit, proba-bil, un sistem de indicii, care trebuia sã depoziteze rezultateleacestei activitãþi periodice a conºtiinþei, o parte a ceea ce nu-mim memorie.

În locul refulãrii, ce a eliminat din investire — ca fiindproducãtoare de neplãcere — o parte a reprezentãrilor careapãreau, a venit imparþiala decizie de judecatã, ce trebuia sãhotãrascã dacã o anumitã reprezentare era falsã sau adevãra-tã, adicã dacã era sau nu în armonie cu realitatea, ºi sã deci-dã aceasta prin comparaþie cu urmele mnezice ale realitãþii.

Descãrcarea motorie, care servise în timpul dominaþieiprincipiului plãcerii la despovãrarea aparatului psihic decreºterea de stimuli, conformându-se acestei sarcini prininervaþii (mimicã, exteriorizãri ale afectelor) trimise în in-teriorul corpului, capãtã acum o nouã funcþie, cãci a fostutilizatã la schimbarea practicã a realitãþii. Ea se schimbãîn acþiune.

Reþinerea, devenitã necesarã, a descãrcãrii motorii (a acþiu-nii) a fost realizatã prin procesul de gândire ce s-a elaborat dinactul reprezentãrii. Gândirea a fost prevãzutã cu proprietãþi cedau aparatului psihic posibilitatea de a suporta tensiunea cres-cutã a excitaþiei în timpul amânãrii descãrcãrii. În esenþã, esteo acþiune de probã, cu amânarea unor cantitãþi mai mici deinvestire, în condiþiile cheltuirii (descãrcãrii) minore a acesto-ra. Pentru asta a fost nevoie de o trecere a investirilor liber de-plasabile în investiri legate, care s-a realizat prin creºterea ni-velului procesului de investire în întregul sãu. La origine,gândirea a fost probabil inconºtientã, în mãsura în care s-a ri-dicat deasupra simplei reprezentãri ºi s-a îndreptat cãtre rela-þiile între impresiile date de obiecte, dobândind alte calitãþi,perceptibile pentru conºtiinþã abia prin legarea de resturile cu-vintelor.

16 Sigmund Freud


2. O tendinþã generalã a aparatului nostru psihic, care sepoate deduce din principiul economic al economisirii chel-tuielii6, pare sã se manifeste în fermitatea fixãrii pe surselede plãcere disponibile ºi în dificultatea renunþãrii la acestea.Odatã cu instituirea principiului realitãþii, s-a desprins un soide activitate de gândire care a rãmas neinfluenþatã de probarealitãþii ºi care este supusã doar principiului plãcerii.7 Aceas-ta este fantasmarea, care începe deja odatã cu jocul copiluluiºi care mai târziu, continuatã ca visare diurnã, renunþã sã sesprijine pe obiecte reale.

3. Înlocuirea principiului plãcerii prin principiul realitã-þii, cu consecinþele psihice care apar din ea (aici, într-o ex-punere schematicã, formulate într-o singurã propoziþie), nuse realizeazã în realitate dintr-odatã ºi simultan pe toatã li-nia. Însã, în timp ce aceastã dezvoltare are loc cu privire lapulsiunile Eului, pulsiunile sexuale se detaºeazã de ele într-omodalitate foarte semnificativã. Pulsiunile sexuale se com-portã mai întâi autoerotic, ele îºi gãsesc satisfacþia asupra pro-priului corp ºi nu ajung, de aceea, în situaþia frustrãrii, carea dus forþat la instituirea principiului realitãþii. Când însã,mai târziu, începe la ele procesul de gãsire a obiectului, el cu-noaºte de îndatã o lungã întrerupere prin perioada de laten-þã, ce amânã dezvoltarea sexualã pânã la pubertate. Acestedouã momente — autoerotismul ºi perioada de latenþã — auca urmare faptul cã pulsiunea sexualã e stopatã în formareasa psihicã ºi rãmâne mult mai mult sub dominaþia principiu-lui plãcerii, cãruia, în cazul a numeroase persoane, ea nu esteniciodatã în stare sã i se sustragã.


6 Adicã economisire de energie. (N. t.)

7 Asemãnãtor unei naþiuni a cãrei bogãþie se bazeazã pe exploatarea resurselor saleminerale ºi care pãstreazã totuºi un anumit teritoriu ce trebuie lãsat în starea luioriginarã ºi cruþat de schimbãrile culturii (parcul Yellowstone).


Ca urmare a acestor raporturi, se stabileºte o relaþie maiapropiatã între pulsiunea sexualã ºi fantasmã, pe de o parte,ºi pulsiunea Eului ºi activitãþile conºtiinþei, pe de altã parte.Aceastã relaþie ne apare, atât în cazul oamenilor sãnãtoºi, câtºi în cazul celor nevrotici, ca fiind una foarte intimã, deºi prinaceste considerente din psihologia geneticã ea este cunoscu-tã ca fiind una secundarã. Autoerotismul ce continuã sã func-þioneze face posibil ca satisfacerea fantasmaticã ºi momenta-nã mai facilã prin obiectul sexual sã fie pãstratã atât de multtimp în locul uneia reale, care cere însã efort ºi rãbdare. Re-fularea rãmâne omnipotentã în domeniul fantasmãrii; înain-te ca reprezentãrile sã poatã fi remarcate de conºtiinþã, ea re-uºeºte sã le inhibe in statu nascendi, atunci când investirea lorpoate duce la eliberarea de neplãcere. Acesta este punctul slabal organizãrii noastre psihice, care poate fi folosit la readuce-rea proceselor de gândire, devenite deja raþionale, sub domi-naþia principiului plãcerii. O parte esenþialã a dispoziþiei psi-hice cãtre nevrozã este, aºadar, datã de educarea întârziatã apulsiunii sexuale în scopul observãrii realitãþii ºi, mai depar-te, de condiþiile ce fac posibilã aceastã întârziere.

4. Aºa cum Eul-plãcere nu poate face nimic altceva decâtsã doreascã, sã lucreze pentru obþinerea plãcerii ºi sã evite ne-plãcerea, aºa ºi Eul-realitate nu are nevoie sã facã nimic alt-ceva decât sã tindã spre beneficiu ºi sã se asigure împotrivaprejudiciilor.8 În realitate, înlocuirea principiului plãcerii cuprincipiul realitãþii nu înseamnã o anulare a principiului plã-cerii, ci doar o asigurare a acestuia. O plãcere momentanã,

18 Sigmund Freud

8 Bernard Shaw exprimã foarte adecvat întâietatea Eului-realitate asupra Eu-lui-plãcere în cuvintele: „To be able to choose the line of greatest advantageinstead of yielding in the direction of least resistence“ (A fi capabil sã alegidirecþia cu cel mai mare avantaj, în loc sã tinzi spre cea mai micã rezistenþã.)(Man and Superman; A Comedy and a Philosophy) (Asta spune Don Juan la sfâr-ºitul „Interludiului în iad“ (dupã Mozart) în actul trei.


nesigurã în urmãrile sale, e abandonatã, însã doar pentru acâºtiga în acest nou mod o plãcere sigurã, care apare mai târ-ziu. Totuºi impresia endopsihicã a acestei înlocuiri a fost unaaºa de puternicã, încât se reflectã într-un mit religios special.Doctrina despre o rãsplatã, aflatã în lumea de dincolo, pen-tru renunþarea — voluntarã sau forþatã — la plãcerile lumeºti,nu e nimic altceva decât proiecþia miticã a acestei revoluþiipsihice. Urmãrind consecvent acest model, religiile au pututimpune renunþarea absolutã la plãcere în aceastã viaþã, pro-miþând o compensaþie într-o existenþã viitoare; ele n-au pu-tut realiza pe aceastã cale o depãºire a principiului plãcerii.Mai degrabã reuºeºte aceastã depãºire ºtiinþa, care oferã însãºi o plãcere intelectualã în timpul lucrului ºi promite un câº-tig practic final.

5. Educaþia poate fi descrisã, fãrã a sta prea mult pe gân-duri, ca incitare la depãºirea principiului plãcerii, la înlocui-rea acestuia cu principiul realitãþii; ea vrea, aºadar, sã ofereun ajutor procesului de dezvoltare a Eului ºi se serveºte înacest scop de recompense afective din partea educatorului,dând de aceea greº atunci când copilul rãsfãþat crede cã de-þine oricum aceastã afecþiune ºi cã nu o poate pierde în nicioîmprejurare.

6. Arta reuºeºte sã producã o împãcare a celor douã prin-cipii într-o modalitate specificã. Artistul este în mod originarun om care se întoarce de la realitate, pentru cã nu se poateobiºnui cu renunþarea la satisfacerea pulsiunilor cerutã de eamai întâi, ºi lasã libere dorinþele sale erotice ºi ambiþioase înviaþa fantasmaticã. El gãseºte însã drumul înapoi de la lumeafantasmelor la realitate, prin aceea cã, datoritã înzestrãrii salespeciale, configureazã fantasmarea sa într-o nouã modalitatede realitãþi, cãrora oamenii le acordã importanþã ca reflecþiivaloroase ale realitãþii. Devine astfel, într-un anumit fel, cuadevãrat eroul, regele, creatorul, iubitul, care voise sã devinã,



fãrã a o lua pe lungul drum ocolit cãtre schimbarea realã a lu-mii exterioare. Însã el poate atinge aceasta doar pentru cã cei-lalþi oameni simt ca ºi el aceeaºi nemulþumire faþã de renun-þarea în mod real necesarã, pentru cã aceastã nemulþumire cerezultã din înlocuirea principiului plãcerii cu cel al realitãþiieste ea însãºi un fragment al realitãþii.9

7. În timp ce Eul suportã conversia de la Eul-plãcere laEul-realitate, pulsiunile sexuale cunosc acele schimbãri ce leconduc prin diferite faze intermediare de la autoerotismuliniþial la iubirea de obiect, în serviciul funcþiei de reprodu-cere. Dacã e corect cã fiecare treaptã a acestor douã cursuride dezvoltare poate deveni sediul unei dispoziþii cãtre tulbu-rarea nevroticã ulterioarã, atunci ni se sugereazã sã condiþio-nãm decizia asupra formei tulburãrii ulterioare (alegerea ne-vrozei) de faza dezvoltãrii libidoului ºi a Eului în care apareinhibiþia în dezvoltare. Caracterele temporale încã nestudia-te ale ambelor dezvoltãri, posibila lor amânare reciprocã, ca-pãtã astfel o importanþã nebãnuitã.

8. Cel mai surprinzãtor caracter al proceselor inconºtien-te (refulate), cu care fiecare cercetãtor se obiºnuieºte doar prin-tr-o mare putere de a-ºi depãºi rezistenþele, rezultã din faptulcã proba realitãþii nu are pentru ele nicio importanþã; realita-tea gânditã e echivalatã cu realitatea exterioarã, dorinþa cuîmplinirea, cu evenimentul, aºa cum se deduce acesta cu uºu-rinþã din dominaþia vechiului principiu al plãcerii. De aceeaeste atât de greu sã deosebim fantasmele inconºtiente deamintirile devenite inconºtiente. Sã nu ne lãsãm însã nicio-datã induºi în eroare înregistrând evaluarea realitãþii printreformaþiunile psihice inconºtiente ºi subestimând eventual

20 Sigmund Freud

9 Vezi ceva asemãnãtor la O. Rank (1907). Vezi de asemenea Scriitorul ºi activitateafantasmaticã (1908e) ºi mai departe paragraful final, 23, al lucrãrii Prelegeri de in-troducere în psihanalizã (1916–1917).


aportul fantasmelor la formarea simptomului, pe motiv cã elenu ar fi realitãþi, sau derivând un sentiment nevrotic de vi-novãþie din altã parte, pe motiv cã nu se poate dovedi nicioinfracþiune în mod real înfãptuitã. Avem obligaþia de a neservi de acel etalon care, pe tãrâmul pe care îl investigãm, estechiar cel predominant, în cazul nostru de etalonul nevrotic. Sãîncercãm, de exemplu, sã dãm o soluþie unui vis precum celce urmeazã: un bãrbat, care odinioarã ºi-a îngrijit tatãl în tim-pul unei lungi ºi chinuitoare boli mortale, relateazã cã, în pri-mele luni dupã moartea acestuia, a visat în mod repetat ur-mãtoarele: tatãl sãu s-a reîntors la viaþã ºi vorbeºte cu el caînainte. În acelaºi timp el a simþit însã extrem de dureros faptulcã tatãl sãu totuºi murise deja, numai cã el nu ºtia asta. Nicioaltã cale nu conduce la înþelegerea acestui vis, ce sunã absurd,decât adãugarea „conform dorinþei sale“ sau „ca urmare a do-rinþei sale“ dupã cuvintele „cã tatãl sãu totuºi murise“, ºi com-pletarea „cã el [cel ce viseazã] a dorit-o“ la ultimele cuvinte.Gândul oniric sunã atunci aºa: este pentru el o dureroasãamintire faptul cã a trebuit sã-i doreascã tatãlui moartea (caizbãvire), pe când el încã trãia, ºi cât de îngrozitor ar fi fostdacã tatãl ar fi bãnuit aceasta. E vorba atunci de cazul cunos-cut al reproºurilor ce þi le faci singur dupã pierderea unei per-soane iubite, ºi reproºul revine în acest exemplu la semnifi-caþia infantilã a dorinþei ca tatãl sã moarã.

Lipsurile acestui mic eseu, mai degrabã unul pregãtitordecât unul realizat pânã la capãt, sunt poate în micã parteiertate, dacã pretind cã sunt inevitabile. În câteva fraze refe-ritoare la consecinþele psihice ale adaptãrii la principiul rea-litãþii a trebuit sã indic opinii, de la care mai bine m-aº fi ab-þinut ºi a cãror justificare nu va cere cu siguranþã eforturimici. Vreau totuºi sã sper cã cititorilor binevoitori nu le vascãpa momentul în care începe ºi în aceastã lucrare domina-þia principiului realitãþii.



Freud 3 28 ian 440p pt BT - libris.ro esentiale preview.pdfSIGMUND FREUD OPERE ESENÞIALE vol. 3...

Documents

Transcript of Freud 3 28 ian 440p pt BT - libris.ro esentiale preview.pdfSIGMUND FREUD OPERE ESENÞIALE vol. 3...