c o l e c ] i e c o o r d o n a t \ d e A n a A n t o n e s c u

FRANÇOISE SAGAN (pseudonimul lui Françoise Quoirez) s-a n\scutla 21 iunie 1935 la Cajarc (Lot), într-o familie burghez\. F\r\s\ fie o elev\ str\lucit\, ea a preferat s\ citeasc\ singur\ Sartre[i Camus, ratându-[i îns\ examenele la Sorbona. Fascinat\de Ilumin\rile lui Rimbaud, a scris în doar câteva s\pt\mâniBonjour, Triste]e (titlu inspirat de un vers al lui Paul Eluard),manuscris pe care l-a depus la Editura Julliard. Romanul scri-itoarei pe atunci în vârst\ de nici 19 ani, lansat în prim\varaanului 1954, a devenit rapid un bestseller, ob]inând [i Prix desCritiques. Tân\ra Sagan a cunoscut gloria [i a ajuns în scurttimp simbolul genera]iilor ’50-’60: „Am întâlnit gloria la 18ani în 188 de pagini, a fost ca o explozie“, avea ea s\ spun\mai târziu. Înconjurat\ de prieteni, [i-a între]inut propria le -gend\ ducând o via]\ plin\ de excese, mereu în vizorul croni-cilor mondene. C\s\torit\ [i divor]at\ de dou\ ori la rând,îmb\tat\ de succes, ma[ini sport, bani, jocuri de noroc, dro -guri [i alcool, de-a lungul timpului [i-a câ[tigat renumele demarea doamn\ ce stârnea permanent mici scandaluri pe scenacultural\ francez\. A publicat aproape cincizeci de romane[i piese de teatru, multe încununate de succes. S-a stins dinvia]\ pe 24 septembrie 2004, în vârst\ de 69 de ani, lâng\casa sa din Equemauville, unde a tr\it retras\ în ultimii ani.

NEMIRA

Traducere din limba francezăION DORU BRANA

5

Legenda Sagan a nceput cu peste treizeci de ani n urm\:

scandalul pe care l-a provocat Bonjour, Triste]e, nebunia

ma[inilor de curse, nop]ile albe de la Saint-Tropez sau din

Saint-Germain-des-Pres, cazinourile pân\ `n zori... amicii.

Pentru prima oar\, Franc,oise Sagan se poveste[te pe

ea ns\[i. Da, `i plac viteza, Saint-Tropez, jocurile de noroc,

amicii. Dar detest\ scandalul, vâlva care se face `n jurul

persoanei sale. Timid\ [i rezervat\, vorbind despre ceea

ce pre]uie[te [i nu analizându-[i propriile st\ri de spirit,

ea se dest\inuie pe de-a `ntregul.

Cinele n compania lui Jean-Paul Sartre sunt evocate

cu aceea[i naturale]e ca [i e[ecurile din teatru. ~n primul

caz domin\ emo]ia, n cel de-al doilea `nvinge umorul. Dar

o constant\ se desprinde din toate aceste istorisiri: lui

Franc,oise Sagan i place s\ iubeasc\, i place s\ admire, spre

deosebire de scriitorii... [i scriitoarele care sunt prea pu]in

dispu[i s\ recunoasc\ personalit\]i mai presus decât ei. Cei

pe care ea ni-i `nf\]i[eaz\ sunt cei care au impresionat-o

prin talentul, generozitatea, tragismul lor (talent, gene-

rozitate, tragism cel mai adesea legate): Billie Holiday,

Orson Welles, Jean-Paul Sartre, Carson McCullers,

Marie Bell, Rudolf Nureiev, Tennessee Williams...

~n „Cele mai frumoase amintiri...“ Franc,oise Sagan ne

poveste[te ce a cunoscut, ce cunoa[te mai frumos: dimi-

nea]a `n care, ie[ind din cazinoul din Deauville, [i-a

cump\rat, cu banii câ[tiga]i la joc, casa din Normandia,

sau... ultima ei ntâlnire la teatru cu Tennessee Williams,

care avea s\ moar\, dezn\d\jduit, la scurt timp dup\ aceea.

Din aceste pove[ti simple [i pline de via]\ se degaj\

o lec]ie pe care Franc, oise Sagan se fere[te s-o trag\. De

ce s\ ne temem de cuvintele mari, de cuvintele simple:

naturale]e, onestitate, generozitate, admira]ie?

M a m e i m e l e

„Cât a[ fi vrut s\ farmec copiii cu dorade

Din val de-azur, pe[ti de-aur [i pe[ti cu tainic cânt.“1

RIMBAUD, Corabia beat\

1 Arthur Rimbaud, Opere, trad. Mihail Neme[, Editura Polirom,Bucure[ti, 2003 (n. tr.).

B I L L I E H O L I D A Y

NE W YO R K U L E S T E U N ora[ aerisit, ca tra-sat cu echerul, b\tut de vânturi [i s\n\tos, traver -sat de dou\ fluvii scânteietoare: Hudson [i EastRiver. New Yorkul vibreaz\ zi [i noapte sub vân-toasele marine, odorifice, `nc\rcate de sare [i deben zin\, ziua, [i de alcool v\rsat, noaptea. NewYorkul miroase a ozon, a neon, a mare [i a gudronproas p\t; New Yorkul este o tân\r\ blond\ `nalt\,str\ lu citoare [i provocatoare `n lumina soarelui,fru moas\ ca acel „vis cioplit `n stânc\“ de care vor-bea Baudelaire, dar care ascunde, ca unele dintreacele tinere `nalte prea blonde, [i zone posomorâte[i `ntunecate, `ncâlcite [i devastate. ~ntr-un cuvânt,dac\ cititorul binevoie[te s\-mi scuze aceast\ bana-litate – dar ce altceva poate face? –, New Yorkuleste un ora[ fascinant.

{i fascinat\ am fost pe dat\, `nc\ de când l-am vi-zitat prima oar\, dar pe atunci la invita]ia editorului

13

Cel

e m

ai fr

umoa

se a

min

tiri

meu [i cu pre]ul acestei invita]ii: castanietele [i con-strângerile autorului aflat `n aren\. De cum m-am`ntors la Paris am visat s\ revin liber\, ceea ce am[i f\cut, un an sau doi mai târziu: liber\ de toateleg\turile, refuzându-le chiar [i pe cele ale sin-gur\t\]ii, fiindc\ m-am dus cu un foarte bun prieten,pe nume Michel Magne, compozitor `ntre timp recu-noscut pentru muzica sa de film [i pentru cercet\rile`n domeniul sintetizatoarelor. Michel Magne nu [tianici o boab\ de englez\, dar era plin de umor, suportachiar f\r\ s\ `njure prea mult ca trec\torii s\-[iarunce cojile de banan\ [i mucurile de ]ig\ri `n cutia`n care el `[i depunea scrisorile de amor, cutie pe care,`n ochii lui, scria totu[i clar „litters“1. ~n orice caz,avea ca [i mine aceea[i obsesie de zece ani (eu tre-buie c\ aveam dou\zeci [i doi sau dou\zeci [i trei pevremea despre care vorbesc): s-o `ntâlneasc\, s-o as-culte „pe viu“ pe Billie Holiday, acea Div\ a Jazzului,Lady a Jazzului, Lady Day, Callas, Star, Voce aJazzului. Ea era pentru Michel Magne, ca [i pentrumine, Vocea Americii; nu `nc\, pentru noi, [i voceadureroas\ [i sfâ[ietoare a Americii negre, ci mai de-grab\ vocea voluptuoas\, aspr\ [i capricioas\ a jaz-zului `n stare pur\. De la Stormy Weather la StrangeFruits, de la Body and Soul la Solitude, de la JackTeagarden la Barney Bigard, de la Roy Eldridge la

FRANÇOISESAGAN

14

1 „Gunoi“, `n lb. engl. `n original (n. red.).

Barney Kessel, Michel Magne [i cu mine, separat, darla aceea[i vârst\, v\rsaser\m lacrimi sau râseser\m`ncânta]i ascultând-o.

Abia debarca]i la Pierre, singurul hotel pe care`l cuno[team deoarece acolo m\ cantonase fastuosulmeu editor la prima mea vizit\, am solicitat-o, amcerut-o, am pretins-o pe Billie Holiday. Ne-o imaginamtriumfând ca de obicei la Carnegie Hall. Ni s-a adus lacuno[tin]\ cu o mie de mutre ]epene [i `ncurcateurm\torul lucru, care `n ziua de azi i-ar face s\ sestrice de râs pe to]i directorii de muzicaluri din lume:`ntrucât nu de mult doamna Billie Holiday luase nu [tiuce stupefiant pe scen\, i se interzisese orice repre-zenta]ie `n New York pentru câteva luni!... Americaera `nc\, `n ’56, foarte puritan\ `n convenien]ele ei [ifoarte ranchiunoas\, dac\ stau s\ m\ gândesc.Foarte ranchiunoas\, deoarece ne-au trebuit trei zilepentru a afla c\ Billie Holiday cânta `ntr-un local dinConnecticut. „~n Connecticut? Nu conteaz\. Taxi?Mergem `n Connecticut.“ Acest ora[ nu era la doipa[i, cum ne imaginam noi, [i am parcurs aproape treisute de kilometri `ntr-un frig stra[nic `nainte de aintra, Michel Magne [i cu mine, `ntr-un loc extrava-gant, pierdut, sau care a[a mi s-a p\rut mie: genulde club-bar de „country music“, cu un public delocstr\lucit, care tr\nc\nea, zbiera [i se agita, din mij-locul c\ruia am v\zut ap\rând dintr-odat\ o femeie

15

Cel

e m

ai fr

umoa

se a

min

tiri

neagr\ [i voinic\, `nalt\, cu ochi migdala]i, pe carei-a `nchis pentru o clip\ `nainte de a `ncepe s\ cânte[i a ne face s\ ne pierdem imediat printre galaxii: ve-sele, disperate, senzuale sau cinice, dup\ bunul ei plac.Eram `n culmea fericirii, nici nu visasem la mai mult.{i cred c\ am fi ref\cut cei trei sute de kilometri aidrumului de `ntoarcere `n frigul acela [i `n aceea[istare de fericire, dac\ cineva nu s-ar fi gândit s\ neprezinte. I s-a explicat c\ ace[ti doi francezi traver-saser\ imensit\]ile Atlanticului, periferiile NewYorkului [i frontierele Connecticutului doar ca s-oasculte. „Oh dears! a zis ea, cu duio[ie. How crazyyou are!...“

Dou\ zile mai târziu, ne-am re`ntâlnit la EddieCondon, la ora patru diminea]a – or\ pe care ea oconsidera singura rezonabil\ [i cea mai comod\ pen-tru toat\ lumea. Eddie Condon era, cred, proprie-tarul unui club de noapte foarte apreciat `n epoc\,un local pentru albi, situat `n partea de jos a ora[ului[i al c\rui patron `ndr\gea `ndeajuns jazzul ca, odat\ultimul b\utor plecat, s\-[i `ncredin]eze localul unormuzicieni `nseta]i de altceva. La 3 [i jum\tate a`nchis u[a principal\ [i am p\truns prin intrarea deserviciu `n clubul de noapte imens [i aproape cufun-dat `n `ntuneric: nu se deta[a decât albul fe]elor demas\ deja preg\tite pentru a doua zi, iar sub spoturi,

FRANÇOISESAGAN

16

pe scen\, scânteiau doar pianul, un contrabas [i si-luetele de alam\ ale trompetelor.

Am petrecut cincisprezece zile – sau mai exact cin-ci sprezece zori de zi –, de la patru diminea]a pân\ launsprezece – doisprezece, `n acel club ve[nic plin defum, ascultând-o cântând pe Billie Holiday. Michel oacompania câteodat\ la pian, ceea ce-l f\cea nebunde mândrie, iar când nu era el, era câte unul dintrenenum\ra]ii muzicieni, dintre adoratorii lui BillieHoliday care, preveni]i de miile de tam-tamuri alejazzului, r\sfrângându-se `n noaptea New Yorkului,veneau cu to]ii, unii dup\ al]ii, la un cr\pat de ziu\sau altul, dintr-un club sau altul. ~n ceea ce prive[tepublicul, nu eram decât noi, francezii, [i doi sau treiprieteni ai lui Lady Day sau ai so]ului s\u, b\rbatulcu care tr\ia pe atunci, un tip masiv, taciturn, c\ruiaea i se adresa cu violen]\. Pe scen\, pe lâng\ CozyCole la baterie, erau dou\zeci de muzicieni celebri,unii mai celebri decât al]ii. Gerry Mulligan cânta lasaxofon `n duet cu vocea prietenei noastre – cea caredevenise acum prietena noastr\ –, `ntr-o ambian]\ dealcool curgând din bel[ug, de hohote de râs, de ne`n -]elegeri [i uneori de mânii ce se iscau, toate, la fel derepede pe cât se stingeau. Prietena noastr\ BillieHoliday, care ne b\tea u[or cu palma pe cap ca peni[te copii [i de care ne desp\r]eau, f\r\ ca noi s\ fiavut cea mai mic\ idee, un `ntreg trecut tragic, un

17

Cel

e m

ai fr

umoa

se a

min

tiri

`ntreg destin terifiant, o `ntreag\ via]\ tumultuoas\[i violent\, dar plin\ de talent [i de natur\ a-i satis-face gusturile, precum [i de a-i alunga dezgusturile,doar `nchizând ochii [i l\sând s\-i ]â[neasc\ din gât-lej acel soi de geam\t amuzat, cinic [i atât de profundvulnerabil... inimitabil, strig\tul unei personalit\]i tri-umf\toare [i despotice, regeasc\ `n perfecta-i natu-rale]e, c\ci la Billie Holiday nu exista nimic sofisticat,nimic `n chip vizibil complicat. Nu [tiam pe atunci c\o existen]\ `n sine putea s\ umple toate labirinturilecreierului celui mai ascuns [i celui mai vicios. Nu[tiam c\ era un trup ajuns carne vie, aproape `nsân-gerat, care se afunda `n via]\ trecând prin loviturisau mângâieri pe care ea le `nfrunta, s-ar fi zis, prinsimpla ei respira]ie. Era o femeie fatal\, `n sensul c\fatalitatea se prinsese de ea `nc\ de la `nceput [i nuo mai p\r\sise niciodat\; [i `i l\sase drept singur\ap\rare, dup\ nenum\rate r\ni [i nenum\rate pl\cerila fel de violente, doar acea intona]ie umoristic\ `nvoce: acea not\ ciudat de aspr\ atunci când se dusesefoarte departe, sau foarte jos, [i se `ntorcea brusc lanoi pe calea ocolit\ a scurtului ei râset zeflemitor [ia privirii ei mândre [i tem\toare.

Dormeam foarte pu]in `n acele zile [i a[ putea s\jur c\ uneori am parcurs pe jos Fifth Avenue, prin mij -lo cul str\zii [i n plin soare, doar cu ea [i Michel, singuri`ntr-un ora[ pustiu unde, dup\ ]ipetele saxofoanelor,

FRANÇOISESAGAN

18

ritmul tobelor [i r\sunetele vocii ei, nu mai exista,printr-un fenomen de satura]ie, decât ecoul pa[ilorno[tri pe trotuar. A[ putea s\ jur c\ am v\zut NewYorkul la ora amiezii perfect gol, cu excep]ia aces-tei femei voinice [i a t\cutului ei tovar\[, care, dup\ce ne `mbr\]i[au la repezeal\, disp\reau `ntr-una din-tre acele ma[ini lungi, negre [i pr\fuite, ie[ite din celemai fatidice filme poli]iste, cu buget redus. Dar n-a[fi n stare s\ spun ce altceva mai f\ceam n cursul zilei.~n afara câtorva ore f\r\ voia noastr\ cedate som-nului, mi se p\rea c\ r\t\ceam ca ni[te strigoi `ntr-unora[ surd [i mut al c\rui singur punct viu, unic refu-giu era acea scen\, lumina palid\ a spoturilor ei, acelpian obosit... [i acea femeie care uneori spunea c\b\use prea mult pentru a mai cânta [i atunci `nce-pea s\ amestece cuvintele refrenelor ei, glumind, in-ventând altele, caraghioase [i sfâ[ietoare, dintre carenici unul nu mi-a r\mas `n memorie. Lucru pe care,`n mod bizar, nu l-am regretat niciodat\: New Yorkuldevenise un ora[ atât de `ntunecos [i sumbru – `nafara sclipirilor vocii ei –, `ncât ne leg\nam `n el obo-selile, abandonul [i be]ia noastr\, `ntr-o noapte c\l -du]\ [i ritmat\ ca marea. O mare unde orice amintireprecis\ n-ar fi putut s\ r\mân\ la suprafa]\ f\r\ ap\rea o epav\ sau o trivialitate.

Tot ntr-o noapte `ntunecoas\ am rev\zut-o, un ansau doi mai târziu, la Paris. Cred c\-i scrisesem de

19

Cel

e m

ai fr

umoa

se a

min

tiri

vreo dou\ ori pentru a-i mul]umi, a-i cere ve[ti de -spre ea, dar nu r\spunsese; nu era genul care s\r\spund\ la scrisori [i doar din ziare am aflat c\avea s\ cânte `ntr-o sear\ la Mars Club, pe stradaMarbeuf. ~l pierdusem din vedere pe Michel Magne[i m-am dus s-o ascult `mpreun\ cu so]ul meu. Amsosit cu mult `naintea ei `n acel mic club `ntunecos,cu totul diferit de giganticul Eddie Condon, mai intim,dar [i mai `nfrico[\tor, c\ci `n seara aceea g\zduia,chiar dac\ nu prea numeros, un public adev\rat. Pela miezul nop]ii, când eu trepidam de ner\bdare, ci-neva a deschis u[a [i a intrat, cu o suit\ zgomotoas\.Era Billie Holiday [i nu era ea: sl\bise, `mb\trânise,pe bra]ele ei se `nmul]iser\ urmele l\sate de acul se-ringii. Nu mai avea acea siguran]\ natural\, acel echi-libru fizic care o l\sa atât de rece n mijlocul fur tunilor[i al vertijurilor din via]a sa. Am c\zut una `n bra]eleceleilalte. A `nceput s\ râd\ [i am reg\sit pe dat\exaltarea, exultarea copil\reasc\ [i fantezist\ a unuiNew York aflat deja departe, un New York consa-crat doar muzicii [i nop]ii, a[a cum sunt consacra]iunii copii albastrului [i albului. I l-am prezentat peso]ul meu, un pic derutat de prezen]a ei deopotriv\atât de natural\ [i atât de exotic\; [i abia `n momen-tul acela mi-am dat seama de milioanele de ani-lumin\care ne separau, sau mai degrab\ de milioanele de ani`ntuneca]i care m\ separau de ea [i pe care, `n chipatât de minunat, atât de prietenos, voise s\-i radieze

FRANÇOISESAGAN

20

`n acele cincisprezece zile care ]ineau acum de tre-cut. Tot ceea ce fusese `nl\turat la prima noastr\`ntâlnire, [i anume problema rasei sale, a curaju-lui s\u, a luptei sale pe via]\ [i pe moarte contramizeriei, prejudec\]ilor, anonimatului, albilor [ine-albilor, contra alcoolului, a du[manilor `nver[u -na]i, contra Harlemului, contra New Yorkului, con-tra urii pe care o poate provoca o culoare a pielii [icelei, aproape la fel de violent\, pe care o pot pro-voca talentul [i succesul. Ea nu ne l\sase nici o clip\,nici pe Michel, nici pe mine, s\ ne gândim la toateastea, [i poate c\ ar fi trebuit s\ ne gândim singuri.Noi, sensibilii europeni, fuseser\m nep\s\toriibarbari ai istoriei. Iar acest gând m-a adus `n pra-gul lacrimilor, pe care restul serii n-a putut s\ lesece cu adev\rat.

Billie Holiday nu mai era `nso]it\ de so]ul s\u, cide doi sau trei tineri suedezi ori americani, nu mai[tiu, foarte aten]i cu ea, se p\rea, dar la fel de str\inide destinul ei pe cât eram eu `ns\mi. Admirativi [iineficien]i, nu organizaser\ nimic pentru acea sear\[i, lucru ciudat, nu se vedea nici un microfon pe pia-nul negru de care ea se sprijinea deja, cu un aer in-diferent la aplauze. Faptul a creat o adev\rat\harababur\. S-a umblat `n patru labe ca s\ se dreag\vechiul microfon care cârâia proste[te, cineva a datfuga la Villa d’Este sau altundeva pentru a c\uta

21

Cel

e m

ai fr

umoa

se a

min

tiri

altul, toat\ lumea s-a enervat, s-a agitat `n zadar, iardup\ un r\stimp ea a venit s\ se a[eze, ca resemnat\,la masa noastr\, unde s-a apucat s\ bea `ntr-o doar\,adresându-mi-se din când `n când cu vocea ei r\gu -[it\, `necat\ `n fum [i ton sarcastic, total nep\s\toarela ce se petrecea `n jurul nostru [i `n leg\tur\ cu ea.Cu prietenii mei n-a prea vorbit, doar c\ l-a `ntrebatpe primul meu so] dac\ m\ b\tea, lucru pe care, iro-nic\, exclama c\ ar fi trebuit s\-l fac\ – `n detrimen-tul meu. Repro[urile mele au f\cut-o s\ râd\ [i, vremede câteva clipe, am reg\sit ecoul râsului ei de la EddieCondon; când eram cu to]ii, s-ar fi zis, atât de tineri[i atât de ferici]i [i atât de `nzestra]i, când microfo-nul func]iona, sau mai degrab\ – dar gândul acestan-am cutezat s\-l formulez – când ea nu avea nevoiede microfon pentru a cânta. ~n cele din urm\, cu sauf\r\ microfon, nu mai ]in minte, a cântat câteva me-lodii, acompaniat\ de un cvartet nesigur, care`ncerca s\ urm\reasc\ meandrele imprevizibile alevocii sale devenite [i ea nesigur\. Admira]ia mea, saufor]a amintirilor mele, era atât de mare, `ncât mi s-ap\rut minunat\, `n ciuda imperfec]iunii teribile [iderizorii a acelui slab recital. Cânta cu ochii pleca]i,s\rea câte un refren, `[i reg\sea suflul cu greutate.Se ]inea de pian ca de un parapet pe o mare agitat\.Cei care se aflau acolo veniser\ f\r\ doar [i poate`n acela[i spirit ca mine, c\ci au aplaudat-o frenetic,ceea ce a f\cut-o s\ le arunce o privire `n acela[i timp

FRANÇOISESAGAN

22

ironic\ [i comp\timitoare, de fapt o privire feroceadresat\ ei `nse[i.

Dup\ acele câteva piese, a venit s\ stea o clip\ cunoi, repede, foarte repede, fiindc\ a doua zi urma s\plece mai departe, cred, la Londra sau nu mai [tiaunde `n Europa. „Oricum, darling – mi-a spus ea –,you know, I am going to die very soon in New York,between two cops.“ I-am jurat c\ nu, fire[te. Nu pu-team [i nu voiam s-o cred; toat\ adolescen]a mealeg\nat\ de vocea ei, fascinat\ de vocea ei, refuza s-ocread\. De aceea am fost mai `ntâi stupefiat\, câtevaluni mai târziu, când, deschizând ziarul, am aflat c\Billie Holiday murise `n noaptea precedent\, singur\,`ntr-un spital, `ntre doi poli]i[ti.