Francois Villon
3
Din stilul său ironic, malițios și adesea, obscen (spre exemplu, „Al treilea chiolhan, al Ștergătorilor-de-cur” - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" (torche-cul)) și tematica inspirată din viața lupanarelor și a cấrciumilor se poate presupune că unele dintre baladele sale de chiolhan (sau ghiftuire, în original: "repeue", sau "repue") aveau un scop efemer, de petrecere, și nu erau destinate posterității, nu erau menite să fie cuprinse în volumele sale de versuri, unde au fost incluse postum și independent de voința autorului. Voluntar, sau nu, ele au contribuit la crearea mitului și aureolei de derbedeu-vagabond-romantic [56] ). Stilul villonian[modificare | modificare sursă ] „Semincerul” ("Le Lais")[modificare | modificare sursă ] Colecția de versuri - mai ales, balade și rondeluri - „Semincerul” („Le Lais”) scrisă în anul 1456 cu titlul inițial „Micul testament al maestrului François Villon făcut în 1456” (în franceză „Le petit testament de maistre François Villon fait en 1456”), sub semnătura François de Montcorbier, deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci și șase / eu, François Villon, învățăcel...”: Mil quatre cens cinquante six, Je, François Villon, escollier,... ("Le Lais", 1-2 [58] ). este o operă de tinerețe adresată amicilor săi de pahar și pozne, dar și o încercare de reconciliere cu binefăcătorul și tutorele său, Guillaume de Villon. Efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de auto-compătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre o poziție socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje și fapte cunoscute lor dar, nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție la o scurtă vreme după jaful Colegiului Navarra, cu intenția de a lăsa în urma sa un gaj, un memento, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. înainte de a fugi din Paris înspre neștire și fără speranțe de revenire. În această operă de debut se întrezărește viitorul „stil villonian” din marile sale creații ulterioare [59] . Începând cu „Semincerul” ("Le Lais") Villon a cunoscut succesul imediat. De la publicarea acestuia și până pe la mijlocul secolului al XVI-lea Madeleine Lazard a numărat 34 de reeditări ale operelor sale [60] .
-
Upload
diana19cristina -
Category
Documents
-
view
35 -
download
4
description
Stilul lui Francois Villon
Transcript of Francois Villon
Din stilul su ironic, maliios i adesea, obscen (spre exemplu, Al treilea chiolhan, al tergtorilor-de-cur - "La troisiesme Repeue, des Torcheculs" (torche-cul)) i tematica inspirat din viaa lupanarelor i a crciumilor se poate presupune c unele dintre baladele sale de chiolhan (sau ghiftuire, n original: "repeue", sau "repue") aveau un scop efemer, de petrecere, i nu erau destinate posteritii, nu erau menite s fie cuprinse n volumele sale de versuri, unde au fost incluse postum i independent de voina autorului. Voluntar, sau nu, ele au contribuit la crearea mitului i aureolei de derbedeu-vagabond-romantic[56]).Stilul villonian[modificare|modificare surs]Semincerul ("Le Lais")[modificare|modificare surs]Colecia de versuri - mai ales, balade i rondeluri -Semincerul (Le Lais)scris n anul 1456 cu titlul iniial Micul testament al maestrului Franois Villon fcut n 1456 (nfrancezLe petit testament de maistre Franois Villon fait en 1456), sub semnturaFranois de Montcorbier, dei poetul se recomand din capul locului: n o mie patru sute cinci zeci i ase / eu, Franois Villon, nvcel...:Mil quatre cens cinquante six,Je, Franois Villon, escollier,...("Le Lais", 1-2[58]).este o oper de tineree adresat amicilor si de pahar i pozne, dar i o ncercare de reconciliere cu binefctorul i tutorele su, Guillaume de Villon. Efervescent, caustic, sarcastic, crud i amuzant, plin de auto-comptimire a bietului Villon ("povre Villon") sortit s sufere ostilitatea i lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre o poziie social care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje i fapte cunoscute lor dar, nu i nou, ne ngreuneaz nelegerea sensului, nonsensului i dublu-sensului care abund n poeme. Villon a scris aceast colecie la o scurt vreme dup jaful Colegiului Navarra, cu intenia de a lsa n urma sa un gaj, un memento, pentru a nu fi dat uitrii de prieteni. nainte de a fugi din Paris nspre netire i fr sperane de revenire. n aceast oper de debut se ntrezrete viitorulstil villoniandin marile sale creaii ulterioare[59].ncepnd cu Semincerul ("Le Lais") Villon a cunoscut succesul imediat. De la publicarea acestuia i pn pe la mijlocul secolului al XVI-leaMadeleine Lazarda numrat 34 de reeditri ale operelor sale[60].Dei Semincerul ("Le Lais") este considerat ca poemul su de debut, Pinkernell susine c prima oper databil a fost scris de Villon dup revenirea sa la Paris, n anul 1456, Balada adevrurilor false (francez"La ballade des contre-vrits"), o parodie ironic la o balad moralist a poetuluiAlain Chartier(1385-1433), ca o antitez adresat anturajului su detineri delicveni cultivai. Laitmotvul care conclude fiecare strof, Nici nelepciunea ndrgostiilor ("il ny a bien conseill que lamoureux") sugereaz preocupri amoroase ale poetului la vremea respectiv[61].Dialog cu moartea[modificare|modificare surs]
Dansul morii - gravur deGuyot Marchant1486.Versurile villoniene, scrise ntr-un ritm i o rim impecabile, au fost compuse ca un fel de arade cu sensuri duble, antifraze i aluzii la evenimente i persoane anterioare i contemporane, ntr-un limbaj diferit de franceza modern, n argoul hoilor, n dialectulMoyen franais(1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi[62][63][64]. deci, ele sunt dificil de neles i de tradus chiar i pentru un specializat n limba francez. Cercettorii stilului villonian se strduiesc i astzi s-i neleag i s-i interpreteze corect opera[65].Mesajul poeziei sale l situeaz printre moderni, chiar dac a utilizat formele medievale de versificaie.Poezia lui Villon este plin de jocuri de cuvinte, revolt, umor suculent, satiric, caustic, mil, ironie, cin, patos i fora liric i un permanent dialog cu moartea. Colecia de ospuri pe gratis ale maestrului Franois Villon i gaca sa (XXIV - "Le Recueil des Repues franches de maistre Franois Villon et de ses compagnons") - aprut - probabil - postum, n 1480, sau n 1495[66][67]se ncheie cu Al aptelea ciolhan, dup Montfaulcon ("La septiesme Repeue, faicte auprs de Montfaulcon"G), o balad specific curentului de inspiraie cretinMemento mori, nlatinAmintete-i moartea![68]dar, spre deosebire de acest aforism al luiTertuliandin Apologeticum[69], moralistica imoral villonian se apropie mai mult deCarpe diem(nfac ziua - sau, mai peromnHai s trim, c mine murim- pgnul aforism al luiHoraiu[70])Acest Al aptelea ciolhan, dup Montfaulcon ncepe cu aventura a doi studeni care, (...fr s consulte vre-un avocat...), au decis s se ospteze pe gratis. Soluia propus a fost o poman la umbra spnzurtorii Montfaulcon
n opera sa, Villon ni se descoper exact aa cum a fost: sinceritatea confidenelor saleeste ntreag. Mila cea mai profund se aliaz la el cu senzualitatea, candoarea cu o expresiedureroas a vieii i a rului. El seduce prin prospeimea pe care inima sa apstrat-o n ciudagreelilor sale: acest uciga conserv totui un sufletde copil.Precursorul su, Rutebeuf, cltinase puternic prin opera sa ideologia curtoaziei ataatexpresiei iubirii, cu exigenele, misticismul i himerele sale. Mitul femeii semee nu a pututrezistadificultilormateriale alevieiiconjugale.Villon,larndulsu, vamergemult maideparte pe drumul dezamgirii. Verva sa estepurttoare de batjocur i sarcasm. nvrtindu-sentr-un univers al tavernelor ru-famate, pline de mizerabili i escroci, descrie aceste localuricu mult realism, umor macabru i crud ironie, refuznd s se lase sensibilizat, asemenearomanticilor, de viaa acestor nenorocii, dar din care i inspir ntreaga oper.
