FORŢELE ORTODONTICE

Forţele care se utilizează in terapia ortodontică pot fi1 forţe artificiale active mecanice2 forţe fiziologice musculare cărora li s-a modoficat intensitatea şi direcţia

de acţiune3 forţe anihilate adică acelea a căror acţiune a fost impiedicată fiind

considerate ca generatoare ale anomaliei respectiveDupă durata de acţiune forţele pot fi- continue ca in cazul forţelor generate de arcuri şi de tracţiunile elastice- ritmice adică forţele exercitate de şuruburi şi de ligaturile de sirmă- intermitente cum e cazul forţelor musculareDupă intensitate Schwarz a impărţit forţele ortodontice in- forţe slabe respectiv acelea care chiar cind acţionează permanent nu intrerup complet circulaţia sangvină la nivelul ţesuturilor parodontale ( sub 15-20 gcm)- forţe mijlocii adică forţele care intrerup circulaţia sangvină provocind o asfixiere tisulară atunci cind acţionează timp mai indelungat cit durează insă somnul ( 8-10 ore) ţesuturile pot suporta aceste forţe ( intre 20 şi 50 gcm)- forţe puternice cu alte cuvinte forţe care distrug ţesuturile prin strivire cind acţionează mai mult timp provocind necroza localizată fac excepţie doar forţele puternice care acţionează pe distanţă limitată mobilizind dintele in alveolă din poziţia lui iniţială doar atit incit provoacă o micşorare a spaţiului parodontal in felul acesta se menţine vascularizaţia in zona de acţiune (o astfel de acţiune o au şuruburile ortodontice)

Clasificarea aparatelor ortodontice

Aparatele ortodontice pot fi de trei categorii

- aparate fixe adică acele aparate care sunt solidarizate la arcadele dentare prin cimentare sau lipire (colaj)- aparate mobilizabile respectiv aparatele care sunt fixate la arcadele

dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare puticircnd fi icircndepărtate icircn orce moment

- aparate mobile adică acele aparate care nu posedă elemente de ancorare menţinerea lor icircn cavitatea bucală făcicircndu-se prin contracţia musculară

Avantajele aparatelor mobilizabile

Deci sunt următoarele

- deşi concepute ca aparate active li se pot totuşi adăuga elemente cu acţiune funcţională care le măresc valoarea şi lărgesc sfera indicaţiilor terapeutice

- ele se sprijină aticirct p dinţi cicirct şi pe parodonţiu icircn felul acesta pericolul suprasolicitării unor dinţi fiind foarte redus

- acţiunea lor poate fi complexă iar unele elemente active ca de pildă şurubul pot fi activate chiar de către copil sau de către aparţinători

- confecţionarea tehnică şi eventualele reparaţii sunt uşor de efectuat- purtarea aparatului permite o igienă bucală riguroasă precum şi

efectuarea eventualelor tratamente odontale concomitent cu tratamentul ortodontic

- costul acestor aparate este redus comparativ cu alte tipuri

Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Sunt următoarele

- prin faptul că pot fi icircndepărtate din cavitatea bucală chiar de către pacient există riscul ca acesta să nu poarte aparatul conform indicaţiilor

- apariţia reacţiilor gingivo- parodontale la pacienţii care prezintă alergie la acrilate

- posibilitatea deformării sau ruperii diverselor arcuri sau croşete icircn cazul unui pacient neglijent

Elementele componente ale aparatelor mobilizabile

Aparatele mobilizabile se compun din următoarele elemente- o bază din acrilat- elemente de ancorare- elemente active ( şuruburi sau diferite arcuri )

Cele mai importante aparate mobilizabile sunt- placa palatinală- placa linguală- aparatele REHAK

BIOMECANICA FORŢELOR ORTODONTICE SI DEPLASARILE DENTARE NOŢIUNEA DE APARAT ORTODONTIC

Tratamentul anomaliilor dento-maxilare presupune corectarea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie atacirct cacirct este necesar şi mai ales posibil Decizia de tratament şi planul terapeutic trebuie să ţină cont de vacircrsta pacientului starea generală a organismului starea de sănătate a cavităţii bucale forma clinică a anomaliei dento-maxilare etiologia acesteia gradul de colaborare cu pacientul şi de posibilităţile de tratament

1 Tipuri de forţe ortodontice

Echilibrul de forţe din jurul arcadelor dentare este foarte complex şi se poate icircmpărţi icircn forţe care ţin de dezvoltare şi forţe de vecinătate ele fiind determinate de structurile şi de funcţiile aparatului dento-maxilar

Forţele ce ţin de dezvoltare influenţează poziţia dinţilor şi stabilirea relaţiilor de ocluzie Ele sunt determinate de dezvoltarea

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Clasificarea aparatelor ortodontice

Aparatele ortodontice pot fi de trei categorii

- aparate fixe adică acele aparate care sunt solidarizate la arcadele dentare prin cimentare sau lipire (colaj)- aparate mobilizabile respectiv aparatele care sunt fixate la arcadele

dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare puticircnd fi icircndepărtate icircn orce moment

- aparate mobile adică acele aparate care nu posedă elemente de ancorare menţinerea lor icircn cavitatea bucală făcicircndu-se prin contracţia musculară

Avantajele aparatelor mobilizabile

Deci sunt următoarele

- deşi concepute ca aparate active li se pot totuşi adăuga elemente cu acţiune funcţională care le măresc valoarea şi lărgesc sfera indicaţiilor terapeutice

- ele se sprijină aticirct p dinţi cicirct şi pe parodonţiu icircn felul acesta pericolul suprasolicitării unor dinţi fiind foarte redus

- acţiunea lor poate fi complexă iar unele elemente active ca de pildă şurubul pot fi activate chiar de către copil sau de către aparţinători

- confecţionarea tehnică şi eventualele reparaţii sunt uşor de efectuat- purtarea aparatului permite o igienă bucală riguroasă precum şi

efectuarea eventualelor tratamente odontale concomitent cu tratamentul ortodontic

- costul acestor aparate este redus comparativ cu alte tipuri

Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Sunt următoarele

- prin faptul că pot fi icircndepărtate din cavitatea bucală chiar de către pacient există riscul ca acesta să nu poarte aparatul conform indicaţiilor

- apariţia reacţiilor gingivo- parodontale la pacienţii care prezintă alergie la acrilate

- posibilitatea deformării sau ruperii diverselor arcuri sau croşete icircn cazul unui pacient neglijent

Elementele componente ale aparatelor mobilizabile

Aparatele mobilizabile se compun din următoarele elemente- o bază din acrilat- elemente de ancorare- elemente active ( şuruburi sau diferite arcuri )

Cele mai importante aparate mobilizabile sunt- placa palatinală- placa linguală- aparatele REHAK

BIOMECANICA FORŢELOR ORTODONTICE SI DEPLASARILE DENTARE NOŢIUNEA DE APARAT ORTODONTIC

Tratamentul anomaliilor dento-maxilare presupune corectarea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie atacirct cacirct este necesar şi mai ales posibil Decizia de tratament şi planul terapeutic trebuie să ţină cont de vacircrsta pacientului starea generală a organismului starea de sănătate a cavităţii bucale forma clinică a anomaliei dento-maxilare etiologia acesteia gradul de colaborare cu pacientul şi de posibilităţile de tratament

1 Tipuri de forţe ortodontice

Echilibrul de forţe din jurul arcadelor dentare este foarte complex şi se poate icircmpărţi icircn forţe care ţin de dezvoltare şi forţe de vecinătate ele fiind determinate de structurile şi de funcţiile aparatului dento-maxilar

Forţele ce ţin de dezvoltare influenţează poziţia dinţilor şi stabilirea relaţiilor de ocluzie Ele sunt determinate de dezvoltarea

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Avantajele aparatelor mobilizabile

Deci sunt următoarele

- deşi concepute ca aparate active li se pot totuşi adăuga elemente cu acţiune funcţională care le măresc valoarea şi lărgesc sfera indicaţiilor terapeutice

- ele se sprijină aticirct p dinţi cicirct şi pe parodonţiu icircn felul acesta pericolul suprasolicitării unor dinţi fiind foarte redus

- acţiunea lor poate fi complexă iar unele elemente active ca de pildă şurubul pot fi activate chiar de către copil sau de către aparţinători

- confecţionarea tehnică şi eventualele reparaţii sunt uşor de efectuat- purtarea aparatului permite o igienă bucală riguroasă precum şi

efectuarea eventualelor tratamente odontale concomitent cu tratamentul ortodontic

- costul acestor aparate este redus comparativ cu alte tipuri

Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Sunt următoarele

- prin faptul că pot fi icircndepărtate din cavitatea bucală chiar de către pacient există riscul ca acesta să nu poarte aparatul conform indicaţiilor

- apariţia reacţiilor gingivo- parodontale la pacienţii care prezintă alergie la acrilate

- posibilitatea deformării sau ruperii diverselor arcuri sau croşete icircn cazul unui pacient neglijent

Elementele componente ale aparatelor mobilizabile

Aparatele mobilizabile se compun din următoarele elemente- o bază din acrilat- elemente de ancorare- elemente active ( şuruburi sau diferite arcuri )

Cele mai importante aparate mobilizabile sunt- placa palatinală- placa linguală- aparatele REHAK

BIOMECANICA FORŢELOR ORTODONTICE SI DEPLASARILE DENTARE NOŢIUNEA DE APARAT ORTODONTIC

Tratamentul anomaliilor dento-maxilare presupune corectarea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie atacirct cacirct este necesar şi mai ales posibil Decizia de tratament şi planul terapeutic trebuie să ţină cont de vacircrsta pacientului starea generală a organismului starea de sănătate a cavităţii bucale forma clinică a anomaliei dento-maxilare etiologia acesteia gradul de colaborare cu pacientul şi de posibilităţile de tratament

1 Tipuri de forţe ortodontice

Echilibrul de forţe din jurul arcadelor dentare este foarte complex şi se poate icircmpărţi icircn forţe care ţin de dezvoltare şi forţe de vecinătate ele fiind determinate de structurile şi de funcţiile aparatului dento-maxilar

Forţele ce ţin de dezvoltare influenţează poziţia dinţilor şi stabilirea relaţiilor de ocluzie Ele sunt determinate de dezvoltarea

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Sunt următoarele

- prin faptul că pot fi icircndepărtate din cavitatea bucală chiar de către pacient există riscul ca acesta să nu poarte aparatul conform indicaţiilor

- apariţia reacţiilor gingivo- parodontale la pacienţii care prezintă alergie la acrilate

- posibilitatea deformării sau ruperii diverselor arcuri sau croşete icircn cazul unui pacient neglijent

Elementele componente ale aparatelor mobilizabile

Aparatele mobilizabile se compun din următoarele elemente- o bază din acrilat- elemente de ancorare- elemente active ( şuruburi sau diferite arcuri )

Cele mai importante aparate mobilizabile sunt- placa palatinală- placa linguală- aparatele REHAK

BIOMECANICA FORŢELOR ORTODONTICE SI DEPLASARILE DENTARE NOŢIUNEA DE APARAT ORTODONTIC

Tratamentul anomaliilor dento-maxilare presupune corectarea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie atacirct cacirct este necesar şi mai ales posibil Decizia de tratament şi planul terapeutic trebuie să ţină cont de vacircrsta pacientului starea generală a organismului starea de sănătate a cavităţii bucale forma clinică a anomaliei dento-maxilare etiologia acesteia gradul de colaborare cu pacientul şi de posibilităţile de tratament

1 Tipuri de forţe ortodontice

Echilibrul de forţe din jurul arcadelor dentare este foarte complex şi se poate icircmpărţi icircn forţe care ţin de dezvoltare şi forţe de vecinătate ele fiind determinate de structurile şi de funcţiile aparatului dento-maxilar

Forţele ce ţin de dezvoltare influenţează poziţia dinţilor şi stabilirea relaţiilor de ocluzie Ele sunt determinate de dezvoltarea

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Elementele componente ale aparatelor mobilizabile

Aparatele mobilizabile se compun din următoarele elemente- o bază din acrilat- elemente de ancorare- elemente active ( şuruburi sau diferite arcuri )

Cele mai importante aparate mobilizabile sunt- placa palatinală- placa linguală- aparatele REHAK

BIOMECANICA FORŢELOR ORTODONTICE SI DEPLASARILE DENTARE NOŢIUNEA DE APARAT ORTODONTIC

Tratamentul anomaliilor dento-maxilare presupune corectarea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie atacirct cacirct este necesar şi mai ales posibil Decizia de tratament şi planul terapeutic trebuie să ţină cont de vacircrsta pacientului starea generală a organismului starea de sănătate a cavităţii bucale forma clinică a anomaliei dento-maxilare etiologia acesteia gradul de colaborare cu pacientul şi de posibilităţile de tratament

1 Tipuri de forţe ortodontice

Echilibrul de forţe din jurul arcadelor dentare este foarte complex şi se poate icircmpărţi icircn forţe care ţin de dezvoltare şi forţe de vecinătate ele fiind determinate de structurile şi de funcţiile aparatului dento-maxilar

Forţele ce ţin de dezvoltare influenţează poziţia dinţilor şi stabilirea relaţiilor de ocluzie Ele sunt determinate de dezvoltarea

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

maxilarelor articulaţiei temporo-mandibulare de forţele de erupţie de poziţia maselor musculare

Forţele de vecinătate sunt produse de raporturile cu musculatura limbii cu muşchii buccinatori de forţa muşchilor ridicători de forţele ocluzale de obiceiurile vicioase de o acţiune iatrogenică stomatologică sau ortodontică (Stanciu)

Icircn tratamentul ortodontic forţele sunt icircmpărţite după natura lor icircn forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale

1113088forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice oţeluri inoxidabile pentru arcuri materiale elastice (inele de cauciuc) şuruburi ortodontice Deformarea componentei elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială declanşacircnd o forţă care aplicată asupra dintelui icirci poate modifica poziţia Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice

1113088forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali articulari pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocacircrlă)

Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate se pun icircn discuţie 3 aspecte

larr 1113089 ritmul de aplicare

larr 1113089 intensitatea forţei

larr 1113089 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică Din punct de vedere al ritmului de acţiune este foarte important cuplul bdquodurată de acţiune-durată de repaosrdquo Există 3 tipuri de forţerarr forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

acţiune şi de repaos fiind generate de aparate mobile activatoare dispozitive extraorale aparatul acţionacircnd doar o parte din zi Dispozitivele extraorale se poartă icircn timpul nopţii generacircnd forţe ortodontice puternice dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi circulaţiei icircntrerupte să se reia

larrrarr forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea ţesuturilor Forţa importantă pe parcursul activării diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui

larrrarr forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui nu solicită reactivări frecvente Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară Folosite cu discernămacircnt fără a provoca presiuni localizate permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică După Graber forţele intermitente ar fi mai biologice deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decacirct pe perioade scurte de timp Avantajele forţelor continue provin din faptul că odată declanşate procesele restructurării osoase sunt şi icircntreţinute

larrDupă intensitatea forţei există

larrrarr forţe mici lejere ce nu depăşesc 30-40 gdinte monoradicular Ligamentul parodontal este presat nu strivit iar vasele sanguine sunt icircncă vizibile Icircn aproximativ 24 - 48 de ore de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii apar mieloplaxe şi icircncepe resorbţia directă de os alveolar iar icircn spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid

larrrarr forţe mari sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit icircntre dinte şi peretele alveolar vasele sanguine sunt comprimate iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin icircn aparenţă Osteocitele osului subiacent dispar Aceste zone sunt deseori bine localizate iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi icircn spaţiile reticulare ale osului subiacent Astfel se

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

icircndepărtează zona de hialin şi corticala dintele deplasacircndu-se icircn final Dacă forţa rămacircne excesivă icircn continuare vor apărea noi zone de hialin Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare dată icircn condiţii ideale Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor individuale

larrLa o presiune egală fiecare individ reacţionează diferit icircn funcţie de caracteristicile sale individuale

larr 1113088rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare

larr 1113088gradul de mineralizare şi maturizare a osului

larr1113088rezistenţa mecanică a ţesuturilor

2 Noţiuni de biomecanica ortodontica

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezultatul dorit icircntr-un timp minim de tratament fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează Aceste lucruri obligă practicianul la o cunoaştere aprofundată a biomecanicii pentru a stăpacircni sistemele utilizate cu maxim de eficienţă şi minim de nocivitate

Mecanica este partea fizicii ce descrie efectul forţelor asupra corpurilor Consideracircnd dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinacircnd cont de faptul că acţiunea are loc icircntr-un mediu biologic icircn care dinţii au propriul sistem de implantare este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind cacircteva marimi fizice

Centrul de rezistenţa

Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar deci de morfologia rădăcinii de ligamentul parodontal de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi icircn nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea forţelor aplicate pe dinte

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Aproximacircnd forma unui incisiv cu o parabolăşi presupunacircnd mediul icircnconjurător omogen centrulde rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33 din lungimea rădăcinii icircn porţiunile dinspre colet

Cercetări holografice bdquoin vivordquo au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical la aproximativ 40 de la creasta marginală La molari centrul de rezistenţă este icircn apropierea furcaţiei radiculare de obicei cu 1-2mm mai apical

Pentru ortodonţie centrul de rezistenţă reprezintă punctul icircn care dacă s-ar aplica o forţă aceasta ar determina o translaţie pură Dacă se aplică un cuplu de forţe icircn jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură (Boboc)

Centrul de rotaţie

Dacă se aplică o forţă nu icircn centrul de rezistenţă ci undeva la nivel coronar aceasta va determina o icircnclinare a dintelui compusă de fapt dintr-omişcare de translaţie şi una de rotaţie Icircnclinarea aparedatorită momentului ce ia naştere prin aplicarea forţei la

distanţă de centrul de rezistenţă Icircnclinarea se va face icircn jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dento- alveolară centrul de rotaţie depinde de forţa şi momentul forţei aplicate la nivelul dintelui El poate fi icircn apropiere de

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-

3

centrul de rezistenţă dar se poate afla icircn puncte diferite la nivelul rădăcinii poate fi coronar apical sau chiar la infinit

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Exemplu

Pe suprafaţa vestibulară a unui incisiv superior protrudat se aplică o forţă de palatinizare de 50g la o distanţă de 15mm de centrul de rotaţie al dintelui Momentul forţei (50x15=750gmm) va determina deplasarea spre oral mai accentuată la nivelul coroanei decacirct la nivelul apexului) Dacă dorim deplasarea corporeală (translaţia) va trebui creat un alt moment egal ca mărime dar de sens opus ce poate fi dat de o forţă de 375g aplicată la nivelul marginii incizale la distanţa de 20mm de centrul de rotaţie care icircmpinge dintele spre vestibular Această forţă declanşează un moment egal cu primul (375x20=750gmm) dar de sens opus Diferenţa de forţă rămasă (50ndash375=125g) va deplasa foarte puţin dintele spre palatinal (Proffitt)

Pentru o forţă netă de 50g care să producă o deplasare importantă a dintelui este necesară o forţă de 200g pe suprafaţa V şi o forţă de 150g pe suprafaţa orală care sunt declanşate numai cu ajutorul aparatelor fixe prin acţionarea icircn bracket a 2 puncte opuse ale arcului dreptunghiular (Cocacircrlă)

Forţa ortodontica

Este definită icircn fizică drept acţiunea unui corpasupra altui corp Este o mărime vectorială avacircnddirecţie de acţiune punct de aplicare sens şiintensitate Intensitatea forţei este apreciată dupăefectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontaleşi mai ales asupra presiunii sanguine capilare Icircnortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentrudeplasarea dinţilor adică forţele ce nu produc zonede hialinizare icircn ligamentul parodontal O forţă deintensitate mare nu ar produce o deplasare mairapidă deoarece apar zone de hialinizare ceblochează deplasarea şi icircn plus pot să apară efecte nedorite (pierderea ancorajului dureri dentare necroze pulpare rizalize patologice)

Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinacircnd cont de legi de compunere si descompunere

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Dacă pe un corp acţionează icircn acelaşi punct mai multe forţe el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă de intensitate direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe

Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens acţionarea lor se sumează Un exemplu concludent ar fi sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică

Dacă direcţia e aceeaşi dar sensul contrar la intensitate egală acţiunea celor două forţe se anulează Dacă intensitatea diferă rezultanta va fi egală cu diferenţa icircntre cele două forţe iar deplasarea se face icircn sensul forţei mai mari

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2F

Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială apare mişcarea de rotaţie

Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi grupe dentare arcade articulaţia temporomandibulară Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală artificială) pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zona de aplicare a forţei (dinţii arcada maxilarul) şi o zona de sprijin denumită ancoraj (Cocacircrlă)

Ancorajul reprezintă sursa rezistenţei la reacţia forţei şi deci la deplasările dentare nedorite Icircn tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a lui Newton ldquoacţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuserdquo Conform principiilor mecanice forţa aplicata pentru deplasarea unui dinte sau a unui grup dentar trebuie sa

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

dispuna de o forţa cel puţin egala si opusa pentru ancoraj Dacă zona de sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă forţa le deplasează egal de exemplu la icircnchiderea diastemei fiecare incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei Dacă rezistenţa este inegală zona mai puţin rezistentă suferă o deplasare mai importantă devenind zona de aplicare a forţei

Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi icircn ancoraj şi de mărimea suprafeţei radiculare molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decacirct incisivii

Momentul forţei

Dacă forţa nu acţionează icircn centrulde rezistenţă al dintelui ea nu va produce otranslaţie pură ci o rotaţie a dinteluidatorită momentului forţei ce apare prinaplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă Distanţa perpendiculară pedirecţia forţei măsurată din centrul derezistenţă se numeşte braţul forţeiMomentul forţei este o mărime fizicădefinită ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi distanţa dintre ele (Cocacircrlă) M = F x d unde M este momentul forţei F este forţa iar d braţul forţei

Sensul momentului se determină prin prelungirea forţei icircn jurul centrului de rezistenţă dacă momentul va provoca o rotaţie icircn sens orar semnul momentului forţei este convenţional pozitiv iar dacă rotaţia este icircn sens invers acelor de ceasornic semnul momentului va fi negativ Cu cacirct direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă mişcarea va fi predominant prin translaţie icircn timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică

Raportul moment - forţa

Raportul icircntre forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decacirct cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a dintelui Un raport MF mare produce o deplasare radiculară mai amplă decacirct deplasarea coronară Un raport MF mai mic determină o icircnclinare a

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid6554532100

dintelui prin deplasare coronară dar mai mică decacirct icircn situaţiile icircn care nu se aplică o contraforţă

Gresiunile necesită un raport MF de 81 pacircnă la 101 icircn funcţie de lungimea rădăcinii Pentru a deplasa uniform atacirct coroana cacirct şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g va fi necesar un moment de 800-1000gmm

Pentru deplasările mezio-distale momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei Cu cacirct bracket-ul este mai lat celelalte elemente fiind egale cu atacirct se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor ce limitează o breşă

Exemplu distalizarea caninului icircn spaţiul postextracţional al premolarului I necesită o forţă de 100g şi un moment de 1000gmm Dacă bracket-ul de pe canin ar avea lăţimea de 1mm ar fi necesară o forţă de 1000g la fiecare din cele 4 colţuri ale bracket-ului iar dacă bracket-ul are 4mm lăţime este necesară doar forţa de 250g la fiecare colţ (Proffitt)

Fricţiunea

Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale

Icircn sistem fricţional dinţii sunt deplasaţi de-a lungul arcului apăracircnd o fricţiune icircntre bracket şi arc ce depinde de dimensiunea şi calitatea arcului modul de confecţionare particularităţile bracket-ului (material de confecţionare lăţime caracteristicile slotului) tipul ligaturii folosite Cacircnd forţa de fricţiune este importantă mişcarea de-a lungul arcului este blocată

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

Icircn sistemul nefricţional dinţii sunt deplasaţi odată cu arcul pe porţiuni limitate de arc Arcurile pot fi totale sau parţiale cu bucle de contracţie dar aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute Pentru contracararea momentelor secundare nedorite braţele buclelor pot primi icircndoituri ldquoanti-tiprdquo şi ldquoantirotaţionalerdquo (Cocacircrlă)

3 Tipuri de deplasari dentare ortodontice

Deplasările ortodontice sunt bascularea translaţia intruzia extruzia derotarea şi mişcarea de torque Toate deplasările dentare pot fi descrise icircn funcţie de mişcarea de rotaţie şi de translaţie care se referă doar la deplasările iniţiale limitate ce se produc icircn spaţiul parodontal Deplasările mai ample pe termen lung sunt rezultatul unei succesiuni de astfel de deplasări mai mici icircn funcţie de tipul remodelării osului alveolar

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles

Bascularea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă icircn urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul coroanei dentare şi constă icircn bascularea dintelui icircn jurul centrului de rotaţie Se mai numeşte versiune

Mişcarea de basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal Centrul de rotaţie (hipomoclion) determină deplasarea rădăcinii icircn direcţie opusă forţei de basculare O mişcare de basculare are aproape icircntotdeauna drept rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară cacircnd dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată Dacă rădăcina este complet dezvoltată zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)

Translaţia este o deplasare corporeală icircn care atacirct coroana cacirct şi

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

apexul se deplasează icircn aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi distanţă Pentru a produce aceeaşi presiune icircn ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic este necesară o forţă de două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decacirct forţa pentru basculare Se mai numeşte gresiune

Deplasarea corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe icircntreaga suprafaţă osoasă alveolară Acest tip de mişcare ortodontică este favorabil atacircta timp cacirct intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan)

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-jhgdgfdxtred43

Deplasare corporeala a premolarilor II şi III experiment la cacircine (după Graber)

Derotarea este o mişcare de pivot icircn jurul axului mare radicular necesitacircnd un cuplu de forţe Teoretic forţele ce produc această mişcare ar putea fi mult maimari decacirct cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare deoarece ele arputea fi distribuite icircn tot spaţiul

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

parodontal Practic s-a demonstrat că esteimposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca dintele să nu basculeze

7

icircn alveola sa iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de basculare De aceea forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare sunt similare celor pentru basculare

Extruzia sau deplasarea dintelui icircn sens vertical spre planul de ocluzie induce icircn mod ideal doar zone de tensiune la nivelul ligamentului parodontal nu şi zone de presiune La fel ca icircn derotare această posibilitate este mai mult teoretică deoarece dacă dintele basculează icircn cursul extruziei determină şi o arie de compresiune icircn spaţiul parodontal Chiar dacă această posibilitate ar putea fi evitată forţe mari icircn zonele de tensiune nu sunt dorite numai dacă scopul ar fi extracţia dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu forţele pentru basculare

Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel icircncacirct se vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică la nivelul apexului La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă uşoară Icircn cazurile icircn care osul alveolar este dispus mai aproape de apex creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical

Intruzia extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)

Miscarea de torque este o deplasare mai mult radiculară icircn sens vestibulo-oral coroana fiind mai puţin deplasată sau chiar menţinută pe loc Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este o rotaţie icircn jurul unui punct situat la colet (Cocacircrlă)

Icircn timpul deplasării iniţiale zona de presiune este de obicei localizată icircn apropierea treimii mijlocii a rădăcinii deoarece ligamentul parodontal e mai larg icircn treimea apicală decacirct icircn treimea

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

mijlocie După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii apexul radicular icircncepe treptat să comprime fibrele parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai icircntinsă de presiune (Reitan)

4 Tipuri de aparate ortodontice

DefiniţieAparatul ortodontic = dispozitiv terapeutic care se aplică pe dinţi alveole şi baze

maxilare confecţionate din acrilat metal combinaţii metalo-acrilice care folosesc

httpwwwgooglemdimgresimgurl=http3A2F2Fwwwesanatoscom2Ffiles2Fghid-yyyyyyttr6

proprietăţile materialelor care le compun şi particularităţile de alcătuire pentru a impiedica apariţia sau a corecta anomaliile dentoşmaxilare

Aparatele ortodontice sunt clasificate după mai multe criterii

Dupa modul de acţiune există aparate pasive şi active- Aparatele ortodontice pasive au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor de ocluzie fiind reprezentate de menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie- Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor ortodontice mecanice şi naturale

Dupa modul de agregare la arcadele dentare există aparate fixe mobile şi mixte- Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor substanţe de colaj (compozite glasionomeri) şi prin icircndepărtarea lor la finalul tratamentului - Aparatele mobile se pot icircndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la racircndul lor de două tipuri

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile

a aparate mobilizabile reprezentate de plăcile palatinale şi linguale ce au icircn componenţa lor croşete sau gutiere ca şi elemente de ancorare

b aparate integral mobile menţinute icircn cavitatea bucală datorită contracţiilor musculaturii orofaciale neavacircnd nici un alt element de ancorare Icircn această categoria sunt incluse aparatele ortodontice funcţionale- Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii

Dupa repartizarea zonelor de sprijin si de acţiune există trei categorii de aparate ortodontice

- Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn interiorul cavităţii bucale Ele pot fi la racircndul lor aparate monomaxilare bimaxilare şi cu actiune reciproca cacircnd zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă- Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc icircn afara cavităţii bucale - Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune icircn interiorul cavităţii bucale şi zona de sprijin icircn afara ei (calota craniană regiunea nucală)

• Avantajele aparatelor mobilizabile
• Dezavantajele aparatelor mobilizabile