FORMULAREA PROBLEMEI SI IPOTEZEI DE CERCETAREÎN STIINTA MILITARA

Lt.col.CS I dr. Laurentiu GRIGORE

Adevarul stiintific se afla în afara oricarei îndoieli, iar logica stiintei este infailibila si de aceea cercetarea stiintificatrebuie sa fie riguros desfasurata. Atunci când oameni de stiinta se înseala, acest lucru se datoreaza faptului ca ei nesocotescregulile cercetarii.

Adevarurile, fie ele matematice, fizice sau de domeniul stiintelor sociale, deriva dintr-un numar relativ mic depropozitii, care printr-un lant de rationamente perfecte ne conduc catre esente. Rezulta ca important, într-o cercetare, estemodul în care formulam aceste probleme. Dupa cum este bine cunoscut, o problema contine un enunt logic, o metoda, unalgoritm de rezolvare si un rezultat. În functie de situatie, enuntul logic poate contine sau sugera o ipoteza, ce urmeaza a fiinfirmata sau confirmata, bineînteles cu ajutorul instrumentelor si metodelor de cercetare.

Selectionarea si formularea problemei si implicit a ipotezei de cercetare este un aspect foarte important pentru reusitacercetarii. Formularea cât mai exacta si cât mai completa a continutului problemei este importanta si pentru ca indicacercetatorului ce trebuie sa caute, precum si pentru ca permite planificarea activitatii de cercetare si stabilirea metodologieide lucru. Formularea precisa si corecta a problemei constituie esenta cercetarii, aspectul cel mai important al acesteia, iardeseori poate fi chiar mai importanta decât rezolvarea ei, care poate fi o chestiune de îndemânare experimentala.

Ipoteza, ca element cheie al problemei, este o interogatie a esentei problemei si exprima esentialul, generalul, precumsi relatiile dintre elementele componente ale fenomenului (problemei) studiate. Definita foarte sumar, ipoteza de cercetarereprezinta ceea ce trebuie aflat folosindu-ne de procedee si metode stiintifice. Deci ipoteza trebuie sa aiba un obiectiv, untel, care trebuie atins prin metodele cercetarii stiintifice, specifice domeniului de investigat. În afara de obiectiv ipotezatrebuie obligatoriu sa contina conditiile si restrictiile cu ajutorul carora sa se poata aprecia daca obiectivul a fost atins. Deasemenea, este de retinut ca nu orice idee este si o ipoteza. Pentru ca o ideea sa fie generatoarea unui demers experimentaleste necesar sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

– sa existe o variabila dependenta care îsi poate modifica parametrii în functie de manipularea experimentala avariabilei independente;

– sa existe o variabila independenta ca sursa de variatie a variabilei dependente;– sa existe predictia unui efect, adica a modului în care variabila independenta modifica variabila dependenta si

bineînteles variabilele dependente si independente sa poata fi masurate.Formularea ipotezelor depinde si de domeniul stiintific de investigat. Astfel este evident ca într-un anumit mod vor fi

formulate ipotezele în cercetarile din domeniul stiintelor naturii si în alt mod cele din domeniul stiintelor sociale.Stiinta militara, ca stiinta sociala particulara, se înscrie în modalitatea specifica acestor stiinte de a-si exprima

ipotezele.Ipoteza în stiinta militara presupune, evident, existenta unei probleme. Deci, ca sa putem formula ipoteze, trebuie sa

existe o problema ce asteapta sa fie rezolvata.Formularea problemelor în stiinta militara depinde de urmatorii factori:– nivelul de dezvoltare a armamentului si a tehnicii de lupta;– fizionomia câmpului de lupta;– stadiul cunoasterii stiintifice din domeniul militar;– interactiunile si interconditionarile dintre domeniul militar si alte domenii ale vietii sociale.Armamentul si tehnica de lupta nou intrate în dotare, au generat, în decursul istoriei militare, modificari ale modului

de actiune al faptelor. Deci au pus probleme comandantilor si gânditorilor militari. O noua arma genereaza probleme înurmatoarele domenii: organizarea structurilor militare, logistica trupelor, procedeele si normele de actiune, conducereatrupelor etc. De exemplu, aparitia tancului ca mijloc de lupta a impus urmatoarele probleme: organizarea structurilor,unitatilor si marilor unitati de tancuri si de arme întrunite, asigurarea logistica a actiunilor de lupta ale trupelor de tancuri,gasirea unui nou procedeu de actiune prin care sa fie puse în valoare calitatile acestui nou mijloc de lupta, si nu în ultimulrând unde si când sa se întrebuinteze tancurile în operatiile militare.

Astfel, din punct de vedere organizatoric, tancurile au fost grupate în unitati si mari unitati de tancuri si mecanizate,s-a inventat procedeul ofensiv din miscare, s-a formulat conceptul apararii întarite în care tancurile sunt folosite ca forta deriposta contraofensiv etc.

Fizionomia câmpului de lupta naste probleme, în special, în sfera întrebuintarii fortelor armate. Ne referim în modexpres la modificarile actionale ale adversarului care ne obliga, daca dorim sa avem sorti de izbânda, la o riposta specifica.Aceasta riposta poate fi rezultatul unor modificari de natura organizatorica sau actionala. O riposta adecvata situatiei poatefi un factor important în înfrângerea adversarului, de aceea formularea problemelor de acest tip constituie un demers foarteimportant.

O alta sursa generatoare de probleme este nivelul cunoasterii stiintifice din domeniul militar. Un nivel ridicat decunoastere a situatiilor actionale specifice mediului militar permite identificarea si formularea unor noi probleme care sadetermine optimizarea reactiilor fortelor militare în câmpul de lupta.

De asemenea, conditionarile celorlalte domenii ale vietii sociale asupra domeniului militar constituie o alta sursaimportanta de generare a problemelor de cercetare. De exemplu, evolutiile în planul instruirii populatiei precum sischimbarilor demografice si culturale au condus catre schimbarea sistemului de recrutare a fortelor, din conscriptie sivoluntariat.

O data ce a fost formulata problema de cercetare, demersul identificarii ipotezelor este început. Ipotezele cercetarii înstiinta militara sunt, în fapt, interogatii partiale sau complete ale rezultatului estimat (sau asteptat) al problemei. Înscriereaipotezei în continutul problemei este cheia succesului în cercetarea stiintifica din domeniul militar. În acest sens putemafirma ca pot exista situatii în care ipoteza sa nu se înscrie, partial sau complet, în cerintele problemei, acest fapt poateconduce catre concluzii eronate, care atribuite problemei, se vor îndrepta catre neadevaruri stiintifice, iar aceste falsuri,aplicate în activitatea practica militara, în functie de situatie, pot sa produca pierderi umane si materiale considerabile sichiar sa constituie cauza principala a esecului militar.

De aceea, insistam asupra responsabilitatii cercetatorului militar asupra identificarii corecte si complete a ipotezelorde cercetare. În functie de tipul de cercetare precum si de metodele de investigare, ipotezele de cercetare pot fi:− ipoteze interogative;− ipoteze descriptive;− ipoteze constatative;− ipoteze cauzale;− ipoteze efect.

a) Ipotezele interogative sunt specifice tipurilor de cercetare fundamentala si au ca scop atât formularea unor noiprobleme sau reformularea problemei ce le-a generat. Ele actioneaza, de regula, pe un teren necunoscut sau putin cunoscutsi, de regula, nu sunt suficiente pentru abordarea exhaustiva a domeniului.

b) Ipotezele descriptive sunt specifice cercetarii aplicative si (sau) dezvoltarii tehnologice (actionale) militare sivizeaza, în principal, verificarea functionarii unui model teoretic elaborat prin alte metode de cercetare sau empiric.

c) Ipotezele constatative sunt folosite în toate tipurile de cercetari si permit desprinderea acelor elemente specifice si(sau) esentiale ale domeniului cercetat cu ajutorul carora sa se elaboreze un model, ce poate fi teoretic si care sa fie ulteriorsupus investigarii.

d) Ipotezele cauzale sunt specifice cercetarilor de tipul cauza-efect si se folosesc corelativ cu ipotezele de tip efect.Ipotezele cauzale surprind si verifica cauzele care genereaza un anumit efect, iar cele de tip efect sunt cele care surprind siverifica efectul unei actiuni, în mod deosebit cum poate fi acesta controlat.

O cercetare completa si eficienta ar trebui sa contina mai multe tipuri de ipoteze sau o ipoteza complexa care sa aibacaracteristicile tuturor acestor tipuri de ipoteze.

În concluzie, formularea problemei si a ipotezei de cercetare sta la baza procesului de investigare stiintifica adomeniului militar si reprezinta o cale intelectuala spre dezvoltarea cunoasterii în stiinta militara.

Note bibliografice

[1] Poincré, H., Stiinta si ipoteze, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1986[2] Florea, C., Ce cercetam, cum cercetam?, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1983