CAST RAVETII

* Nu doar ca sunt huliti pe degeaba, dar odata cu ei, dispare din farfurie un medicament natural, de nepretuit pentru sanatate * Ideea acestui articol mi-a venit vazand la televizor imaginile apocaliptice, cu mii de tone de castraveti proaspeti, sanatosi, aruncati in locuri virane, striviti sub cupa si senilele buldozerelor, transformati in gunoi. Din ce cauza a aparut aceasta bizarerie? Spus pe sleau: din cauza unei minciuni, preluata de catre presa, amplificata pana la absurd si devenita "adevar" pentru milioane de oameni. Mai exact, s-a afirmat despre castraveti (de buna credinta sau nu, dar oricum nefundamentat stiintific) ca ar purta pe coaja lor, nici mai mult nici mai putin, decat o tulpina ucigasa a bacteriei Escherichia coli. Problema in sine este grava, peste 40 de oameni infectati cu tulpina E.coli au murit, alte zeci se zbat, si acum, prin spitale, intre viata si moarte, dar castravetii s-au dovedit a nu avea absolut nici o vina. Din pacate, raul deja este facut, opinia publica este deja panicata de titlurile stupide, gen Castravetii ucigasi, de emisiunile TV alarmante, iar vocile adevaratilor specialisti nu mai conteaza. Mai trist este ca si in Romania oamenii au ascultat vocile "specialistilor" invitati pe la fel de fel de pseudoteleviziuni, castravetii fiind ocoliti prin piete si prin magazine, ramanand in depozitele producatorilor, stricandu-se si fiind aruncati. Si pentru ca circul sa fie complet, aceiasi "experti" in nutritie au afirmat ca, de fapt, castravetii sunt un moft in alimentatie, continand prea multa apa si prea putine calorii si, ca atare, ei nu au valoare nutritiva. Oare asa sa fie? Noi zicem ca nu, dar cel mai bine este sa cititi urmatoarele randuri si sa va formati singuri o parere, in baza unor informatii stiintifice clare si verificabile. Un scurt istoric al castravetilor Am introdus acest paragraf, in contextul utilizarii acestei legume ca hrana si ca medicament, pentru a avea o imagine mai clara a importantei pe care o au castravetii. Acestia provin din sudul Asiei, unde, conform dovezilor istorice, sunt folositi in alimentatie de acum mai bine de 10.000 de ani. Apoi, castravetii s-au raspandit in intreaga lume, incepand din antichitate. Rand pe rand, Egiptul, Grecia si apoi Roma au adoptat in culturi aceasta leguma racoritoare si cu gust inviorator. Pe teritoriul Romaniei, castravetii sunt aclimatizati de peste 2500 de ani, si tot de atunci sunt folositi ca medicament, dar si ca planta magica.

In prezent, la noi sunt cunoscute doua varietati ale castravetelui, dintre care cea mai frecvent intalnita este "castravetele de muraturi", cunoscut si drept "castravete romanesc", de dimensiuni ceva mai mici, cu coaja aspra, buburoasa, si de un verde deschis la culoare. Castravetele de salata, numit si "castravetele bulgaresc", este in schimb lunguiet, poate atinge pana la patruzeci de centimetri lungime ori si mai mult, coaja lui este neteda si de un verde inchis. La noi, aceasta ultima varietate creste mai mult in sere si o gasim in magazine cu precadere in sezonul rece. Ambele varietati au proprietati vindecatoare identice, insa nu au fost multa vreme luate in serios, poate si datorita compozitiei lor chimice. Castravetele este alcatuit in proportie de 96,5% din apa, are foarte putine calorii (un kilogram de castraveti are o consistenta mai mica decat o felie de cascaval), nu contine nici un fel de grasimi, si doar o cantitate infima de substante proteice. In schimb, contine o cantitate impresionanta de potasiu, fier, siliciu asimilabil, magneziu si fosfor, care in cea mai mare parte sunt depozitate in coaja legumei. De altfel, in aceeasi coaja gasim si cea mai mare parte a vitaminei C, a vitaminei A si a vitaminelor din complexul B, a enzimelor care intervin in procesul digestiei si al metabolismului, a compusilor sulfurosi. In lumina acestor date, cercetatorii afirma ca, fara coaja, castravetele nu are nici macar jumatate din valoarea sa terapeutica, care, asa cum vom vedea, nu este deloc de neglijat.

Preparate din castraveti Castravetii ca atare Se consuma cu tot cu coaja, foarte bine spalati, in salate sau simpli, taiati felii. Doza recomandata este de macar 200 de grame pe zi, dar in cazul unor cure de slabire, a bolilor care necesita o cantitate sporita de apa si diuretice sau un aport marit de minerale, portia zilnica poate creste pana la 700-900 de grame. Spalarea cojii castravetilor, pentru a preveni orice posibila contaminare, se va face in jet de apa, dupa care vor fi indepartate orice portiuni stricate, pentru a elimina riscul de a fi ingerate microorganisme patogene. Castravetii, insa, nu vor fi curatati de coaja, care este cea mai bogata in principii active. Specialistii afirma ca, daca, totusi, tinem mortis sa curatam castravetii, atunci mai bine este sa le mancam coaja si sa le aruncam... miezul. Sucul de castraveti

Este un adevarat medicament, cu un efect diuretic si depurativ exceptional, dar si calmant gastric, hidratant si racoritor. Se obtine foarte simplu cu ajutorul storcatorului centrifugal. Se administreaza intern, imediat dupa preparare, cate 500-1000 ml pe zi. Castravetii murati Pastreaza destul de putin din vitaminele si din celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, au un continut de minerale intact si, important, au substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care castravetii murati sunt iarna nelipsiti de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Tzatziki Se pronunta tatichi si este un fel de salata-sos, extrem de placuta la gust si racoritoare, preparata din castraveti si iaurt, folosita in mod traditional in Grecia.

Se obtine din trei castraveti romanesti, care se toaca marunt si apoi se strang in pumn pentru a se scurge sucul, dupa care se combina cu 300-400 de grame de iaurt, cu jumatate de lingurita de ulei virgin de masline si cu patrunjel tocat. Se lasa sa stea vreme de cinci minute, apoi se mai adauga un castravete murat, eventual unul-doi catei de usturoi pisati, sare dupa gust si se amesteca. Este printre putinele mancaruri care se pot servi si reci (de la frigider), ca salata pentru cartofi, pentru conopida la cuptor, pentru legumele gratinate, pentru anumite preparate de peste, sau chiar ca antreu. Este o mancare excelenta pentru zilele calde de vara, cand ne racoreste, ne invioreaza si ne apara de eventualele neplaceri digestive.

Cataplasma cu castraveti Se taie leguma in felii subtiri si apoi se aplica direct pe locul afectat, unde va face o aderenta excelenta (ca o ventuza), deoarece are o suprafata neteda si umeda. In general, o aplicatie externa cu castravete se face vreme de 15-20 de minute, dupa care, daca vrem sa o prelungim, vom pune felii de castravete proaspete. Are efect racoritor, calmant si se foloseste mai ales contra arsurilor solare, a durerilor de cap, a usturimilor pe piele. Tratamente preventive * Pietre la rinichi, insuficienta renala - castravetele este unul din produsele naturale cu cel mai puternic efect diuretic, "spaland" rinichii de sarurile depuse si prevenind astfel formarea calculilor. De asemenea, consumul de castravete proaspat, minimum jumatate de kilogram pe zi, mentine sanatatea si stimuleaza activitatea rinichilor, impiedica recidivarea infectiilor, stimuleaza eliminarea apei din corp.

Castravetii romanesti n-au nici o problema. Important e sa fie bine spalati * Boala canceroasa - un institut de cercetare londonez anunta ca este foarte posibil ca aparent banalii castraveti sa fie antidotul pentru anumite alimente cu un puternic efect cancerigen. De exemplu, nitratii si nitritii, prezenti in practic toate mezelurile si produsele din carne si care sunt vinovati de mii de cazuri de cancer la colon, au un efect toxic mult redus daca se consuma impreuna cu castraveti. Acelasi efect il au castravetii si in cazul acroleinei din uleiul folosit pentru prajeli sau asupra faimoasei (de acum) acrilamide din cartofii prajiti, din produsele de patiserie ori de panificatie, care au, de asemenea, efect cancerigen. Concluzia: pe toata durata verii, cat castravetii sunt proaspeti, mancati-i cruzi, bine spalati, dar necojiti, in salate sau ca atare. Va tin departe de cea mai ucigatoare boala a secolului. * Astm bronsic - o serie de substante continute in castravete (mai ales de catre coaja acestuia), cum ar fi flavonoidele, compusii de siliciu sau fenolii, au un puternic efect antiinflamator. Intre altele, aceste substante previn fenomenul de inflamare a arborelui bronsic si de aparitie a astmului bronsic, cu crizele sale specifice. Acest efect protector in fata astmului se observa si la fumatori, precum si la persoanele expuse la noxele din aer sau care racesc frecvent. * [i]Gastrita si ulcerul gastric - castravetele se administreaza in afara perioadelor de criza, cand ajuta la refacerea mucoasei gastrice lezate, si ajuta, de asemenea, la reglarea secretiei de sucuri acide. Ingerat in timpul crizei de gastrita, castravetele este cel mai bine tolerat sub forma de suc, avand efecte protectoare gastrice. In unele cazuri, insa, el poate intensifica secretia de sucuri acide si poate agrava durerile si leziunile, fiind necesar sa fie administrat, prin urmare, cu prudenta.

* Litiaza biliara - este foate bine prevenita de consumul zilnic de salata de castraveti, preparata cu ulei virgin de masline. Castravetele combinat cu uleiul de masline actioneaza, prin intermediul unor receptori aflati in tubul digestiv, asupra vezicii biliare, stimuland varsarea bilei si prevenind, astfel, dischinezia, stazele si formarea de calculi in colecist. * Ateroscleroza, arterita obliteranta - aceeasi salata de castraveti combinati cu ulei virgin de masline, care este un fel de mancare extrem de frecvent intalnit in dieta mediteraneana de vara, protejeaza arterele, inclusiv cele coronare, de imbolnavire. Cercetatorii au comparat efectul unei diete cu multe salate (de castraveti, rosii, rucola, ardei etc.), cu dieta tipica americana/occidentala, bogata in grasimi polisaturate. Dupa doua luni de consum, de trei ori pe zi, a salatelor preparate cu mult ulei de masline, s-a micsorat semnificativ nivelul colesterolului rau (LDL), al formarii placilor de aterom, al adeziunii moleculelor de sange ce rezulta in urma inflamarii arterelor. Tratamente interne cu castraveti * Indigestia - castravetii, cu tot cu coaja, contin o enzima (erepsina) care ajuta la digestia mancarurilor bogate in proteine, care sunt si cele mai grele pentru stomac si ficat. De asemenea, consumul de castravete previne tulburarile si bolile hepatice la marii consumatori de proteine, care prefera branzeturile, ouale, pestele sau carnea in alimentatie. Se recomanda consumul a minimum 100 de grame de castravete la fiecare masa in care sunt prezente aceste alimente.

* Diabet - coaja castravetilor, in special a celor cu un gust amarui mai pronuntat, stimuleaza celulele pancreasului sa produca insulina si echilibreaza glicemia prin actiune directa. O cura de o luna, in care se consuma minimum jumatate de kilogram de castraveti pe zi, cu tot cu coaja, previne diabetul, si chiar trateaza cu succes formele usoare ale acestei boli. * Obezitate, ingrasare - cea mai pura apa, fibre alimentare, substante diuretice naturale si un numar infim de calorii, aceasta este cartea de vizita a unuia din cele mai bune alimente pentru slabit: castravetii. Persoanele care vor sa slabeasca ar trebui sa consume in timpul sezonului macar 600 de grame de castraveti proaspeti, cu tot cu coaja, pe zi. Este un tratament simplu, care duce la scaderi semnificative in greutate, prin micsorarea numarului de calorii din portia zilnica de hrana, prin eliminarea apei suplimentare din tesuturi, prin imbunatatirea metabolismului zaharurilor. In plus, castravetii previn si bolile si tulburarile de sanatate care apar frecvent atunci cand pierdem prea multe kilograme intr-un timp scurt. Castravetii previn puseurile de hiper si hipotensiune, previn tulburarile cardiace si afectiunile gastro-intestinale, care pot aparea sau se pot agrava printr-o cura de slabire mai drastica. * Guta - se face o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic o combinatie de suc de castraveti, amestecat cu suc de morcov, in proportii egale. Un litru pe zi din acest elixir antreneaza sarurile urice din articulatii si ajuta la eliminarea lor prin urina, reduce inflamatia articulatiilor si elimina gradat crizele dureroase. * Tensiunea arteriala oscilanta, aritmia cardiaca - potasiul, magneziul si fibrele alimentare continute in mari cantitati de catre castraveti sunt adevarate medicamente pentru tratarea acestor doua afectiuni. Mai ales in timpul verii, cand aceste boli devin foarte periculoase, este

indicata cura in care se consuma zilnic intre jumatate de kilogram si un kilogram de castraveti, vreme de macar patru saptamani. Participantii la un program american pentru studiul efectelor alimentelor bogate in potasiu si magneziu asupra tensiunii arteriale si a ritmului cardiac au raportat, dupa doar trei luni de consum preferential al castravetilor, al salatei verzi, al verzei si al altor cateva alimente de acest gen, o stabilizare semnificativa a tensiunii arteriale si o reducere la mai putin de jumatate a frecventei crizelor de aritmie ori de tahicardie. * Adjuvant in pancreatita - se consuma zilnic 300-500 de grame de castraveti, cu tot cu coaja. Substantele active din coaja castravetilor stimuleaza secretia endocrina si exocrina a pancreasului, reduc inflamatia acestui organ, ajuta la o buna metabolizare a alimentelor complexe. In prezent, dupa o serie de studii de laborator, care au pus in evidenta susmentionatele calitati ale acestei legume, se lucreaza pentru obtinerea unui medicament din coaja de castravete, destinat afectiunilor pancreatice. Pana atunci, putem beneficia direct de consumul castravetilor naturali. * Sarcina - castravetii consumati in timpul sarcinii reduc senzatia de greata, precum si frecventa acceselor de voma produse de miscare, de stres, de stimulari olfactive neplacute etc. Nu este fixata o cantitate standard de castraveti recomandata a fi consumata zilnic, este bine insa sa aveti acest "medicament" pe masa, pentru a avea o sarcina mai usoara. * Constipatie - la micul dejun si la cina, se consuma cate 300 g de castraveti, sub forma de salata cu ulei de masline sau de tzatziki. Este un tratament simplu, care asigura nu mai putin de 45% din necesarul zilnic de fibre alimentare si 30% din necesarul de apa, stimuland, in acelasi timp, si peristaltismul intestinal, dar si eliberarea de sucuri digestive. Ca atare, aceasta cura se dovedeste a fi benefica atat in cazul unei constipatii atone, cat si al unei constipatii datorate dispepsiei sau unei diete sarace in fibre alimentare. * Tendinite, probleme articulare - foarte bogati in siliciu usor asimilabil si in magneziu, avand si intense efecte depurative, castravetii sunt, alaturi de dovlecei, cele mai bune legume in tratarea acestor afectiuni. In Statele Unite si in Franta, castravetii si extractele din coaja de castravete sunt deja frecvent folosite in clinicile destinate tratarii sportivilor care au suferit traumatisme ori care se confrunta cu boli articulare cronice datorate suprasolicitarii. Prin continutul lor de potasiu, castravetii sunt folositi si contra durerilor si a contracturilor musculare. * Durerile de cap provocate de caldura, insolatie - se consuma jumatate de litru de suc de castraveti cu putina lamaie, pe stomacul gol, intr-o doza unica. Este un foarte bun re-hidratant, confera o senzatie de racoare si diminueaza intensitatea durerilor de cap. Suplimentar, pe cale externa, se folosesc felii reci de castravete, care se aplica pe frunte, pe ceafa si pe tample. In popor se spune ca feliile de castravete aplicate pe piele "trag durerea din cap". Experimental sa putut constata in multe cazuri adevarul acestei informatii, desi mecanismul prin care acest lucru se produce inca nu este elucidat. Tratamente externe cu castraveti * Arsuri usoare, arsuri solare - se aplica in pelicula groasa, de mai multe ori pe zi, un piure obtinut din castraveti cruzi, zdrobiti, pe portiunea afectata. Este un tratament calmant, usor antiseptic, prevenind suprainfectarea. Diminueaza inflamatia si ajuta la refacerea mai rapida a tesuturilor, dupa arsurile de gradul I si II. * Keratoza - zilnic, se aplica pe portiunile de piele afectate un piure obtinut din 5 parti castraveti zdrobiti si o parte ulei virgin de masline, care se amesteca bine, pentru a se omogeniza. Preparatul obtinut se intinde prin masaj usor, de tip mangaiere, vreme de cinci minute. Intern, se consuma salata de castraveti cu ulei presat la rece de masline, dar si alte alimente bogate in vitamine, cum ar fi catina, nucile, morcovii. CASTRAVETII SI FRUMUSETEA

* Pentru demachiere - se face o solutie din 6 linguri de suc de castravete si o lingurita de suc de lamaie. In acest preparat se inmoaie un tampon de vata cu care se sterge de mai multe ori, succesiv, pielea, dupa ce a fost demachiata sau curatata cu sapun. Castravetele are darul de a inactiva unele substante chimice toxice din produsele cosmetice, dar si de a reduce inflamatia si de a curati in profunzime pielea. * Pentru tenul patat - consumul intern de castraveti proaspeti va avea un intens efect depurativ, ajutand la curatirea pe cale naturala, din interior, a pielii. Extern, se foloseste sucul proaspat obtinut din aceste legume, cu care se lotioneaza obrazul vreme de cateva minute, inainte de culcare. * Pentru tenul uscat - se prepara o masca din trei lingurite de suc de castravete, o lingurita de ulei de masline, un galbenus de ou si o lingurita de miere lichida. Toate aceste componente se amesteca foarte bine, pentru omogenizare, apoi se aplica pe fata, vreme de minimum 15 minute. Este un tratament care hraneste si hidrateaza tenul. * Pentru tenul iritabil - cand va intoarceti acasa, dupa ce ati stat in vant, frig sau soare puternic, curatiti-va usor, cu blandete, obrajii, vreme de cateva minute, cu o bucatica de castravete proaspat taiat. Acesta are efecte calmante, indeparteaza polenul si praful acumulate in pori, care ar putea da reactii iritative. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu castraveti

In cele mai multe studii de specialitate se afirma ca, practic, nu exista reactii adverse si nici contraindicatii la castraveti. Totusi, persoanele cu hipertensiune severa, cu ascita ori cu alte afectiuni la care aportul de lichide in organism este limitat, vor consuma cu masura aceste legume, care contin 95% apa. Exista si persoane a caror digestie nu se impaca foarte bine cu castravetii (in cazuri foarte rare, ei produc indigestii, dureri abdominale, stare de greata). Aceste simptome se datoreaza, de obicei, semintelor de castravete si, ca atare, vor disparea daca semintele sunt indepartate de pe feliile de castravete, inainte de a fi consumate. Pe de alta parte, se va tine cont ca aceste seminte sunt pe locul doi, dupa coaja, ca si continut de vitamine si alte substante cu efect terapeutic. In consecinta, semintele vor fi eliminate doar daca este neaparat necesar acest lucru.

ROSII LE ROMANESTI

Elixirul de sanatate al verii De cateva saptamani, au aparut in piete rosiile romanesti. Ceva mai mici si nu atat de aratoase ca cele din import, rosiile noastre sunt foarte usor de recunoscut dupa gust: sunt dulci si usor parfumate, avand in ele parca un strop din soarele la care s-au copt. Aceasta, spre deosebire de suratele lor, tomatele din import, care au stat cu saptamanile prin depozite racite artificial, sau copt in lazi, ajungand in farfuriile noastre apa chioara: saracite in vitamine, in enzime si nutrienti. Ati citit bine: rosiile romanesti sunt vindecatoare pentru ca aceste legume magnifice, atunci cand sunt adevarate, adica asa cum le-a facut Dumnezeu, fara modificari "ingineresti", au efecte puternice asupra sanatatii. Iar ca sa va convingeti, cititi cu atentie randurile care urmeaza: Scurt istoric Au fost cultivate pentru intaia oara cu nu mai putin de trei mii de ani in urma, de catre o enigmatica populatie din Peru - mayasii. Ei sunt cei care le-au descoperit, le-au domesticit, leau selectionat si le-au transformat din planta salbatica in aliment. Mayasii - istoricii nu stiu de ce - au disparut dintr-o data, lasand in urma lor vestigii arheologice uluitoare, precum si niste plante de cultura, intre care si rosiile, care au fost preluate de alte popoare stravechi ale Americii de Sud, raspandindu-se pe intreg continentul. In Europa, rosiile au ajuns tarziu, abia prin anul 1600, aduse de catre conchistadorii spanioli. Iar in secolul al XIX-lea, au devenit un aliment uzual pentru europeni, pentru ca acum, la inceputul secolului XXI, sa capete o adevarata celebritate. Iar aceasta celebritate nu au dobandit-o doar ca aliment, ci si ca medicament, o calitate recunoscuta dupa decenii de studii-gigant, realizate pe zeci de mii de subiecti.

Farmacia continuta intr-o rosie

Nu mai putin de 90% din continutul rosiei este apa biologica, usor asimilabila de catre organismul uman, o apa biologica care alcatuieste suportul ideal pentru administrarea unei colectii de vitamine, minerale, enzime si alte substante active ale tomatelor, despre care merita sa vorbim mai pe larg. Dintre vitaminele continute de rosii, cele mai importante sunt vitamina A (importanta pentru ochi si pentru procesele endocrine), complexul B (B1, B2, B5, B6 - protectoare ale sistemului nervos, ale sistemului osos, ale metabolismului), vitamina C (necesara sistemului cardiovascular, sistemului nervos si endocrin), vitamina E (vitamina tineretii si a fertilitatii) si vitamina K (importanta pentru sinteza anumitor elemente figurate ale sangelui). Apoi, rosiile contin cantitati insemnate de potasiu, fosfor, fier, calciu, magneziu si seleniu, precum si acizi organici, acestia din urma avand un rol important pentru sistemul digestiv. Apoi, s-a mai descoperit ca rosiile contin licopina, un pigment care da culoarea specifica tomatelor si tinde sa revolutioneze industria farmaceutica. Intre altele, licopina are un efect antioxidant mai puternic decat celebra vitamina C, protejand extrem de eficient organismul de cancer, de bolile cardiovasculare, de procesele degenerative, de tulburarile de metabolism, de diferitele intoxicatii (inclusiv cu tutun). Sa vedem in continuare cum se iau medicamentele din farmacia rosiei: Preparate din rosii Salata de rosii

Se folosesc rosiile nedecojite, coaja fiind partea din rosie cea mai bogata in vitamine, minerale si pigmenti. Portia ideala de salata pentru un adult este cuprinsa intre 150 si 200 de grame de rosii, taiate in felii mari, asa incat sa ne oblige sa le mestecam bine, inainte de a le inghiti. Feliile de rosii se asezoneaza intotdeauna in salata cu ulei presat la rece (de masline sau de floarea soarelui), deoarece doar in prezenta grasimilor pe care acesta le contine, substante folositoare cum ar fi licopina sau vitamina E pot fi asimilate de organism. In general, salata de rosii de gradina (soiuri romanesti) nu are nevoie de altceva, decat ulei si putina sare, pentru a i se da gust. Intr-o cura de rosii, se consuma intre 500 si 1000 de grame de rosii pe zi sub forma de salata si suc. Sucul proaspat de rosii Se poate obtine cu ajutorul mai multor mijloace:

* cu masina de tocat carnea, filtrand prin tifon rosiile, dupa ce au fost bine zdrobite. Rezulta un suc gros. * cu ajutorul mixerului, zdrobind foarte bine (fara a mai filtra) pulpa rosiilor, asa incat sa se formeze o pasta omogena, semi-lichida, care va fi consumata ca atare * cu storcatorul electric centrifugal, obtinand un suc ceva mai limpede si mai lichid, intrucat pulpa este partial retinuta prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obtinut sucul de rosii, este bine sa se consume proaspat, cate un pahar (200 ml) inainte de masa sau in timpul mesei, in functie de afectiunea pe care vrem s-o tratam. Sucul conservat Se recomanda mai ales sucul obtinut casnic, cunoscut sub numele de bulion, sterilizat prin incalzire si pastrat in sticla etansa, fara conservanti chimici. Acest suc pierde o parte din proprietatile terapeutice initiale ale rosiei (enzimele si mare parte dintre vitamine se degradeaza termic), insa unele substante pretioase, intre care si faimoasa licopina, despre care am vorbit anterior, se pastreaza, dandu-i valente terapeutice deosebite. Se administreaza la fel ca si sucul proaspat. Supa de rosii Este, probabil, unul dintre cele mai digeste si mai sanatoase feluri de mancare prelucrate termic. Pentru obtinerea supei avem nevoie de 2 kg de rosii bine coapte si sanatoase, precum si de cateva legume.

Iata reteta: Se spala, se curata si se pun la fiert doi morcovi, o ceapa, o telina mica si o radacina de patrunjel, la care se adauga 100 grame de orez. Se lasa sa clocoteasca vreme de 30 de minute, dupa care se adauga 2 kg de rosii taiate si 2 ardei maruntiti, intreaga cantitate fierbandu-se inca 15 minute, dupa care se paseaza cu un mixer. Se va obtine o crema omogena, cu consistenta semi-lichida, la care se va adauga sare si ulei dupa gust, precum si

zarzavat tocat marunt (patrunjel, marar, telina). Aceasta supa este un adevarat medicament pentru convalescenti si pentru persoanele cu digestie slaba, fiind foarte hranitoare, dar si usor de digerat si de asimilat. Se recomanda, in mod special, persoanelor care nu tolereaza cruditatile, datorita sensibilitatii gastro-intestinale, dar care au nevoie de vitaminele, mineralele si pigmentii continuti de tomate. Boli prevenite cu ajutorul rosiilor * Cancerul de prostata - un studiu recent, publicat in prestigioasa revista medicala americana "Journal of National Cancer Institute", arata faptul ca la barbatii care consuma frecvent tomate riscul de aparitie a cancerului de prostata se reduce cu aproximativ 40%. Studiul este printre cele mai mari si mai bine realizate din lume, fiind facut pe nu mai putin de 47.000 (!) de persoane, care au fost urmarite mai bine de un deceniu. Iar proportia in care rosiile reusesc sa previna aceasta forma tot mai frecventa de cancer este enorma, daca ne gandim ca prin mijloacele moderne de tratament al cancerului, rata vindecarii este de abia 30-40%. * Boala canceroasa in general - pornind de la rezultatele mai mult decat incurajatoare obtinute prin studiul asupra efectelor rosiilor in prevenirea cancerului de prostata, cercetatorii au vrut sa cunoasca mai mult despre efectele tomatelor in boala canceroasa in general. Astfel, ei au descoperit faptul ca licopina din rosii previne intr-o anumita masura si alte forme de cancer (ovarian, gastric, de colon, osos, de plamani) si inca un lucru: licopina administrata singura, sub forma de medicament, fara celelalte substante din rosie, nu are nici macar jumatate din efectele reintineritoare si anticancerigene obtinute prin administrarea sa in stare naturala.

* Afectiuni ale sistemului osos - consumul frecvent de rosii proaspete, coapte in conditii naturale, creste rezistenta oaselor si a articulatiilor, imbunatatind metabolismul calciului, inhiband procesele degenerative. * Ischemia si aritmia cardiaca - inca nu se cunoaste mecanismul exact de actiune, insa cercetari recente arata ca marii consumatori de rosii au o inima mai sanatoasa, care bate regulat si este mult mai putin expusa la afectiunile care apar odata cu varsta. "De vina" sunt, se pare, vitamina A si complexul B continute de rosii, bogatia de potasiu, precum si efectele benefice ale enzimelor si acizilor organici din rosii asupra metabolismului. * Afectiunile degenerative ale vaselor de sange, accidentul vascular - licopina, vitamina B6, vitamina C si alte substante continute de rosii ajuta la mentinerea elasticitatii si rezistentei vaselor de sange. La populatiile (in special cele mediteraneene) care consuma frecvent tomate, incidenta bolilor vasculare este de 2-3 ori mai redusa, iar media de viata este mult mai ridicata decat in rest. * Gripa si infectiile respiratorii - sunt prevenite si, odata ce au aparut, se vindeca mai usor, atunci cand este consumat suc de rosii. Acesta are efecte antibacteriene directe si, in plus, mareste rezistenta organismului la agresiunile microbiene de orice fel. * Obezitatea si diabetul - sunt foarte bine tinute la distanta, cu ajutorul unei diete echilibrate (saraca in grasimi si dulciuri concentrate) si al consumului zilnic de tomate. O jumatate de kilogram de rosii, mancate in fiecare zi, mai ales in timpul mesei, accelereaza metabolismul amidonului si al grasimilor, protejeaza organismul de cresterea colesterolului, de solicitarea excesiva a pancreasului si de supragreutate.

Tratamente interne * Arterioscleroza, bolile vasculare in general - mancati in fiecare dimineata, pe stomacul gol, un catel de usturoi si trei rosii bine coapte, de marime potrivita. Cura se face pe intreg parcursul sezonului in care se gasesc rosii. Atunci cand se gaseste doar usturoi verde, se va consuma un fir de usturoi verde in locul catelului de usturoi.

* Tromboflebita - se bea cate un pahar (200 ml) de suc de rosii proaspat stors, de 3 ori pe zi, in cure de 30 zile. Este un tratament salvator pentru aceasta afectiune, deoarece sucul de rosii ajuta la diminuarea cheagurilor de sange si nu mai da voie sa se formeze altele. Are o mare eficienta si in cazul fumatorilor. De fapt, rata aparitiei tromboflebitei la fumatori si la fostii fumatori este de 2-3 ori mai ridicata decat la persoanele care nu au acest viciu. * Tabagismul si consecintele sale - consumul sucului de rosii proaspat reduce considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminueaza actiunea nefasta a gudroanelor din fumul de tigara asupra sangelui, actiune extrem de nociva, care determina aparitia unor boli cum ar fi fragilitatea vasculara, tromboflebita, impotenta vasculara, cancerul s.a. * Cataracta - un studiu facut in anul 1997, sub conducerea profesorului Alexander Pollack, la spitalul universitar Kaplan, din Israel, a aratat ca licopenul continut de catre rosii poate preveni aparitia cataractei si, mai mult, poate bloca procesul de evolutie al acestei boli. Licopenul este continut mai ales in coaja tomatelor si este cel mai bine asimilat din aceste legume consumate proaspete. * Reumatismul - beti sucul proaspat extras din rosii, cate un pahar, dimineata pe stomacul gol, si inaintea meselor principale. Cercetari relativ recente au pus in evidenta faptul ca rosia contine si o substanta asemanatoare cu cortizonul. O cura repetata cu rosii crude (minim 1 kilogram pe zi) are efecte antiinflamatoare articulare puternice, fiind favorabila reumaticilor. De asemenea, este si puternic depurativa, fiind indicata si bolnavilor de guta. * Calculi (renali, biliari) - razuiti rosiile bine coapte cu lama unui cutit, dar cu partea netaioasa. Pe unde a trecut cutitul, coaja se va zbarci si va deveni foarte usor de indepartat. Consumati in fiecare zi pielita de la 3-6 rosii, de preferat cruda, pe care o asezonati cu lamaie si ulei de masline. Restul rosiilor il puteti folosi la ciorba de rosii sau la sosuri. Preparati-le chiar inainte de a le consuma. * Nefrita - regim dietetic: mancati in mod regulat rosii sub diferite forme. Una dintre posibilitati: amestecati laptuca (salata verde), telina, morcov si conopida, taiate marunt, cu suc de rosii. Acest regim ajuta la alcalinizarea pH-ului urinii si, ca atare, va optimiza actiunea antibioticelor, dar si a uleiurilor volatile (de cimbru, de ienupar) si a plantelor cu actiune antiseptica (strugurii ursului, merisor) * Infectii renale si urinare cronicizate - beti in timpul mesei 200 ml suc de rosii, facut proaspat, cu storcatorul sau cu mixerul, si diluat cu apa de izvor. Evitati alcoolul, inclusiv vinul.

* Constipatie - consumati in timpul meselor morcov si telina crude, date prin razatoarea fina, peste care turnati suc de rosii din belsug. Sucul de rosii accelereaza procesele digestive, peristaltismul intestinului gros, iar fibrele alimentare din morcov si din telina actioneaza ca un piston care impinge afara materiile reziduale. * Digestie lenesa (atonie gastrica) - rosiile sub forma de salata proaspata usureaza digestia, in special a pastelor fainoase, a orezului si a cartofilor, dar si a proteinelor de origine animala. Puteti face cure in care la fiecare masa salata de rosii sa reprezinte 30-40% din cantitatea de hrana consumata. Asocierea cu ardei gras in salata sporeste efectul drenor al rosiilor si faciliteaza eliminarea. * Hiperaciditate gastrica - la anumiti pacienti s-a observat o ameliorare aproape miraculoasa a gastritei hiperacide si a ulcerului, dupa consumarea a 1-1,5 litri de suc de rosii pe parcursul unei zile, vreme de 1-3 saptamani. Este bine de stiut ca sucul de rosii nu are asupra fiecarui pacient acelasi efect, la unii putand chiar agrava gastrita, in timp ce la altii actioneaza ca un adevarat elixir vindecator. Testati, la inceput, efectul cu cantitati mici de suc. * Intoxicatii cronice - rosiile contin pana la 90% apa, fiind un diuretic si un depurativ excelent. Este recomandat consumul lor ca atare sau sub forma de suc proaspat, 1-2 kilograme pe zi, care se mananca pana la ora pranzului. O cura de dezintoxicare dureaza cel putin 2 saptamani, timp in care cruditatile reprezinta 70% din alimentele consumate zilnic. * Pletora - se consuma rosii cu tot cu coaja in timpul sezonului cald, si se iau plante depurative (Trei-frati-patati, Soc sau Boabe de ienupar). Datorita principiilor active cu efect drenor si anti-oxidant din rosii, treptat, circulatia sanguina va fi restabilita in zonele afectate de pletora, iar portiunile de piele afectate isi vor recapata coloratia si aspectul normal. * Sange vascos - rosiile sunt un fluidifiant sanguin destul de puternic in cantitati mari si, in acelasi timp, curata sangele de toxine si ajuta la accelerarea proceselor de eliminare din organism (normalizeaza tranzitul intestinal, intensifica diureza). Se consuma dimineata o cana de apa, in care s-au pus de seara tarate de grau (1 lingura), iar la 20 minute dupa aceea, se consuma 3-4 rosii mari si bine coapte. * Uree (eliminare) - maruntiti dimineata 2 rosii mari si bine coapte si mancati-le ca piure, usor asezonat, daca este nevoie, cu patrunjel si putin ulei presat la rece. Urmati aceasta cura vreme de o luna, apoi verificati nivelul ureei. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu rosii * Se consuma cu prudenta de bolnavii cu colita de fermentatie si gastrita hiperacida. * Este contraindicat consumul in exces de rosii cu branza, deoarece - mai ales pe termen lung - aceasta combinatie poate provoca aparitia calculozei renale cu oxalati. Si frunzele rosiei au proprietati medicinale

* Intepaturi de insecte - intepaturile de insecte trec mult mai repede si sunt mult mai putin dureroase daca sunt frecate cu frunze proaspat strivite de patlagica rosie. * Eczema alergica - taiati foarte marunt frunze de rosie si puneti-le sa se caleasca la foc mic, timp de 5 minute, amestecand energic, in untura topita fara sare. Filtrati prin presare si lasati sa se raceasca. Pastrarea se face in borcan inchis ermetic, la frigider. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca trei rosii bine coapte - acestea curata ficatul, elimina toxinele si favorizeaza curatirea pielii, dupa care se face o ungere cu preparatul descris anterior a locurilor afectate. * Reumatism localizat in zona umerilor - in Banat, se face o fiertura din frunze si lujeri de rosii (fara radacini). Toate partile plantei se taie marunt, se lasa la inmuiat de seara pana dimineata. Se pun doi pumni de planta in jumatate de litru de apa, apoi dimineata se strecoara; apa se pune deoparte, iar planta se fierbe in alta jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa la racit putin si se strecoara. Se amesteca cele doua extracte, iar cu preparatul obtinut se fac comprese, care se tin pe umeri si ceafa, vreme de 2 ore pe zi. Pentru o mai mare eficienta, peste compresa cu extract de frunze de rosii se pune o sticla cu apa fierbinte. PENTRU FRUMUSETEA DVS.

* Acnee - tamponati fata cu o rosie taiata in doua, iar la 20 de minute, aplicati pe ten frunze de macris zdrobite. Operatiunea va dura o jumatate de ora, dupa care va clatiti cu apa de ploaie. * Prevenirea aparitiei cosurilor - amestecati 40 g de alcool de 90gr., 1 g de glicerina si 100 g suc de rosii. Cu lotiunea obtinuta, spalati-va tenul dimineata si seara, precum si de cate ori va expuneti la praf sau transpirati. * Tenul gras, cu puncte negre - se ingrijeste cu suc de rosii (mai putin coapte) foarte proaspat, cu care se fac spalari cu un tampon de vata, de minimum doua ori pe zi. BUNICA STIE TOT Cateva secrete

* Salata de rosii preparata cu mult timp inainte de masa isi pierde proprietatile terapeutice. * Cotorul verzui al rosiei contine o substanta toxica pentru organism (solanina), din acest motiv aceasta portiune nu se va consuma. * Mancata atunci cand nu s-a copt foarte bine, rosia poate fi indigesta pentru stomacurile mai delicate. Trebuie consumata cand este foarte coapta, cu tot cu pielita si samburi, care ajuta la digestie si curata intestinul de deseuri. * Rosia faciliteaza digestia amidonului, deci preparati sosuri de rosii si mancati-le cu paste fainoase si legume. * Proprietati terapeutice au doar rosiile crescute in gradina si pe camp si intr-o mult mai mica masura cele crescute in sera, in solariu sau aduse din import (care sunt culese necoapte si se maturizeaza in lazile in care sunt transportate).

Hipotensiunea * Caldurile ridicate nu le dau de furca numai hipertensivilor. Persoanele cu tensiune joasa au si ele de suferit. Sfaturile care urmeaza ii ajuta sa depaseasca impasul * La prima vedere, se pare ca tensiunea mai mica de 90/60 nu-ti da atata bataie de cap precum cea ridicata. Dar simptomele ei, in special slabiciune permanenta, dureri de cap, vertijuri, senzatie de lipsa de aer, palpitatii la efort fizic, nervozitate, vajaieli, ameteli, eclipse vizuale, toate aceste manifestari sunt destul de chinuitoare si nu le permit celor in cauza sa-si traiasca viata din plin. Cauzele hipotensiunii pot fi: intoxicatii alimentare, slabire rapida, afectiuni endocrine, afectiuni ale inimii sau ale sistemului nervos, hemoragii, dar si dislocarea vertebrei 5 toracice. Pe langa arteroscleroza, diabet sau unele dereglari hormonale, hipotensiunea mai poate fi provocata si de unele medicamente. Apare si la ridicarea brusca din pozitia sezand sau culcat si este accentuata de temperaturile ridicate. Ca sa-si recapete voiosia si puterea, persoanele hipotensive au un arsenal mare de metode: in primul rand - stilul de viata, dar si fitoterapie, dieta, hidroterapie, plimbari si exercitii de respiratie. Stil de viata Se cunoaste legatura stransa intre procesele psihice si unele afectiuni. In caz de hipotensiune si vitalitate redusa, vina se da pe defetism, pesimism, melancolie severa. Hipotensiunea apare atunci cand motivatiile noastre dispar. Ne simtim infranti, descurajati, vidati. Ni se pare ca am

indurat destul si vrem sa oprim totul. Avem impresia ca eforturile noastre nu mai au sens si nu mai dorim sa induram povara vietii. Nu mai vrem sa ne asumam responsabilitati. Prin urmare, intensitatea vietii scade, iar tulburarile organice se instaleaza in diferite locuri ale corpului. Lipsa de emotii pozitive si de bucurie duce la slabirea organismului, la inrautatirea circulatiei sanguine. Solutia salvatoare este o autosugestie repetata, un model optimist de-a trai. Spunetiva mental cat mai des: "Sunt bucuros. Sunt viu. Viata merita traita din plin".

* Odihna si somnul bun reprezinta o necesitate vitala pentru mentinerea valorilor normale de tensiune. Persoanele afectate de hipotensiune au nevoie de 9-10 ore de somn. Ca somnul sa fie eficient, ora de culcare ar trebui programata mai devreme, deoarece o ora de somn pana la miezul noptii este egala cu doua ore dormite dupa ora 24. * Daca ametiti atunci cand va ridicati, practicati urmatorul exercitiu: ramaneti culcat 30 de secunde, timp in care va frecati membrele, fata si va framantati abdomenul. Treceti in pozitia sezand si ramaneti astfel 30 de secunde. Ridicati-va lent in picioare. * Nu va schimbati brusc pozitia corpului. * Evitati altitudinea mare. * Stimulati-va metabolismul: faceti miscare, beti mai multe lichide intre orele 15-19 si evitati alimentele grele. In caz de ameteala, se bea apa (cam 1/2 l).

Dieta Alimentatia sa fie echilibrata, cat se poate de naturala, fara excese de cafea, ceai negru, mancare sarata sau grasa. Nu mancati portii mari in timpul mesei. Nu sariti peste micul dejun. S-ar putea ca aceasta sa fie uneori cauza caderii de tensiune.

Desene de Mihai Ciubotaru * Folositi sare de mare sau sare grunjoasa, evitati pe cat posibil sarea fina. * Beti in prima jumatate a zilei ceai chinezesc verde sau negru si mancati muraturi. Mancati cate zece curmale rosii, de doua ori pe zi, sau cate cinci nuci, de trei ori pe zi. Adaugati in regimul alimentar ghimbir, orz, varza, telina, morcov, ceapa, papadie, polen, moare de varza, ananas. Consumati zilnic iaurt cu mult patrunjel si usturoi pisat. * Se recomanda consumul zilnic al fructelor de dud proaspete, congelate sau sub forma de dulceata, magiun, compot. * In perioada calda, se beau sucuri de fructe si de zarzavat. Fumatul este interzis categoric!

Remedii pentru tonifiere * Radacina de obligeana. O bucatica de radacina de marimea unui sambure de caisa se mesteca timp de 15 minute. * Uleiurile eterice stimuleaza functionarea buna a creierului, inimii si a vaselor sanguine. Persoanelor hipotensive li se recomanda folosirea uleiurilor de menta sau a rozmarinului, in amestec cu camfor. Cateva picaturi de ulei se pun pe un tampon de vata si se inhaleaza periodic (de 5-6 ori in timpul zilei). * Tinctura de galbenele, folosita un timp indelungat, ajuta la reglarea tensiunii. Puteti folosi tinctura de la farmacie sau preparati un macerat din 2 lingurite de flori tocate (fara partile verzi), in 100 ml de tuica de 40 de grade. Se lasa la intuneric 18-21 de zile. Se beau cate 25 de picaturi, de trei ori pe zi, dupa masa. * Se face o cura de hrean ras cu miere: se ia cate o lingura dimineata, pe nemancate, timp de o luna de zile; * Infuzie de frunze uscate de menta in 250 ml lapte fierbinte. (Remediul li se recomanda si persoanelor meteosensibile.) In acelasi timp, se frectioneaza tamplele cu ulei de menta. Se tin bratele pana la cot sub un jet de apa rece. * Boabe de mustar - se ia in fiecare dimineata o lingurita, pe stomacul gol. * Infuzie de sunatoare - se beau, timp de 7-10 zile, cate 2 cani pe zi (se pun 2 lingurite, la 200 ml de apa). * Infuzie de rozmarin (o lingurita la 200 ml de apa) se imparte in 3 reprize. * Tinctura de rozmarin - 20-40 picaturi pe zi. * Laptisor de matca - se tin sub limba 10-20 mg, de trei ori pe zi, timp de 10-20 zile. * Ceai de vasc (in cazuri complicate). Se beau cate 3 cani pe zi, timp de 3 saptamani. Se continua trei luni, cu o cana de ceai dimineata. Se pune o lingurita de vasc la macerat, intr-o cana cu apa rece. Se tine toata noaptea. Dimineata se incalzeste usor, se strecoara si se bea cu inghitituri mici. * Suc de legume - amestec de morcov, sfecla si cartof. Se poate combina si cu suc de telina, bogat in potasiu, care mentine fluiditatea sangelui. * Baile cu paie de ovaz - cu temperatura apei nu mai ridicata de 38 de grade. Trei-patru pumni de paie sau iarba proaspata de ovaz se pun in 3 litri de apa rece, se aduc pana la fierbere si se lasa pe foc mic inca 30 de minute. Decoctul strecurat se toarna in cada. Se sta in cada timp de 15 minute, de 3 ori pe saptamana. O cura dureaza 4-6 saptamani. ATENTIE! * Baile cu apa fierbinte sunt contraindicate celor cu hipotensiune, deoarece pot produce moleseala excesiva. In schimb, medicii recomanda un dus fierbinte pentru zona capului si a umerilor. Dupa incalzirea muschilor in zona cervicala, se infasoara capul cu un prosop uscat si se sta 25-30 de minute in pat. Miscare fizica

Un remediu important pentru reglarea tensiunii este miscarea, exercitiile zilnice. La hipotensivi, circulatia sanguina are nevoie de mai mult timp ca sa revina la valorile normale dupa somn. De aceea este bine sa faceti cateva exercitii, inainte de a va scula din pat.

Urmatoarele miscari se fac in pozitia culcat pe spate: * Ridicati vertical picioarele si stati asa 2-10 secunde. Lasati apoi picioarele incet in jos. Se repeta de 4-6 ori. * Exercitiul "mers pe bicicleta" (picioarele ridicate si indoite din genunchi) timp de 30 sec. * Strangeti pumnii si aruncati bratele inainte, in miscari de box, de 5-6 ori. * Indoiti picioarele, aduceti-le cat mai aproape de piept si cuprindeti-le cu bratele. Incercati sa indepartati genunchii, in acelasi timp opuneti rezistenta cu mainile. Alte remedii * O metoda de prevenire a crizei de scadere a tensiunii. Se inspira mult aer, apoi cu respiratia tinuta, bolnavul se lasa pe vine, isi cuprinde genunchii cu bratele si le strange la piept. Se tine respiratia cat este posibil, apoi bolnavul se ridica lin si expira. Se repeta de 2-3 ori. * Scaunelul cu cuie de lemn. Stramosii nostrii ne-au lasat cateva metode de terapie cu ajutorul copacilor. Se confectioneaza un fel de scaunel din buturuga mai groasa de pin. In partea de sus se sfredelesc 15 orificii, in care se bat taruse de mesteacan. Bolnavul se aseaza zilnic pe buturuga, pentru 20-30 de minute. * "Respiratia de plans": dupa o inspiratie scurta, timp de o secunda, cu gura deschisa, se face o expiratie lunga de 3-5 secunde, cu muschii gatului si buzele incordate, in asa fel ca aerul sa iasa fortat, cu presiune, pe o fanta ingusta.

LAPTELE DE CAPRE

elixirul alb

Marturisesc faptul ca acest articol este scris cu un anumit grad de subiectivism, autorul sau fiind nici mai mult nici mai putin decat un... crescator de capre. Mai exact, de vreo jumatate de an, sunt fericitul posesor a doua capre de culoarea zapezii, neastamparate si curioase, care dau un lapte alb, spumos si cu gust delicios. Sanatate curata! Motiv temeinic pentru a va impartasi si dvs. secretele acestui "elixir" tamaduitor. Mic istoric

Conform studiilor arheologice, capra este primul ierbivor domesticit de catre om. Vestigiile gasite pe teritoriul actualului Iran arata ca acest animal era crescut pentru lapte cu cel putin 10.000 de ani in urma. Tot de atunci sunt cunoscute, probabil, si proprietatile sale medicinale, care au fost valorificate intens in Egiptul si in Grecia antica. Egiptenii considerau laptele de capra sacru si il aduceau drept ofranda zeilor, in timp ce aristocratele egiptene il foloseau, intern si extern, ca elixir de tinerete si frumusete. Insasi legendara Cleopatra folosea laptele de capra pentru a-si mentine supletea si finetea pielii. La randul sau, Hipocrate, marele medic grec al Antichitatii, denumea in lucrarile sale laptele de capra "lichid miraculos" si "esenta vindecatoare", recomandandu-l drept medicament in bolile pulmonare grave, precum si in afectiunile degenerative. Pe teritoriul tarii noastre, cresterea caprelor si consumul laptelului acestora este o traditie care se pierde in negura timpurilor. Mai ales in Campia Dunarii, in Dobrogea, in Oltenia si in Banat, cresterea caprelor era una dintre ocupatiile de baza. Aici mai gasim si acum practici medicale originale, cum ar fi administrarea laptelui de capra amestecat cu sucul diferitelor plante de leac, pentru vindecarea bolilor ori chiar pentru dezlegarea de farmece si de blesteme. Laptele de capra inchegat cu Lipicioasa (Galium aparine) proaspata se dadea pentru vindecarea bolilor de stomac si pentru dezlegarea grabnica a copiilor deocheati. Apoi, combinatia dintre acest lapte si sucul de Napraznic (Geranium robertianum) se dadea barbatilor neputinciosi si femeilor sterpe, in timp ce amestecat cu suc de Ciumarea (Galega officinalis) era baut de batrani pentru a preveni bolile de ochi si orbirea. Iata in continuare si principalele forme in care poate fi administrat laptele de capra in consumul curent:

Produse din lapte de capra Laptele ca atare Avem sanse destul de scazute, deocamdata, de a-l gasi in magazinele noastre, in schimb, este din ce in ce mai usor de procurat de la producatorii particulari, care au inceput sa se orienteze tot mai mult spre cresterea caprelor.

Cel mai bun - laptele proaspat muls Laptele de capra este usor de recunoscut prin culoarea sa alb deschis (laptele de vaca este alb-galbui), precum si prin faptul ca nu trebuie omogenizat, grasimile pe care le contine fiind dispersate uniform in masa sa (in timp ce globulele de grasime din laptele de vaca au tendinta de a se separa la suprafata). Laptele de capra este considerat superior celui de vaca, deoarece este mai usor de digerat

(da mult mai rar alergie si intoleranta digestiva), fiind totodata mai bogat in minerale constitutive si in oliogoelemente. Principalul neajuns invocat este mirosul specific pe care il are laptele de capra, dar care nu este prezent totdeauna, el fiind dependent de furajele pe care le consuma animalele. De regula, pentru a obtine efecte terapeutice, se administreaza minimum 250 ml (o cana) de lapte de capra, fiert sau nu. Laptele nefiert, consumat in maximum 48 de ore de la mulgere, este considerat a fi cel mai activ din punct de vedere terapeutic, dar in cazuri rare, poate provoca deranjamente digestive si infectii. Ca atare, persoanele sensibile, cum ar fi copiii mici, femeile insarcinate sau care alapteaza nu vor consuma decat laptele de capra fiert, care este mai sigur. Cel nefiert, in schimb, are un nivel calitativ net superior celui pasteurizat, deoarece pasteurizarea denatureaza proteinele si inactiveaza enzimele. Iaurtul de capra

Iaurtul de capra are putine calorii De vreo cativa ani, au aparut in comertul de la noi si iaurturi, lapte batut, kefir sau sana obtinute din lapte de capra. Sunt, de obicei, produse in Romania, in judetele din Transilvania mai ales, fiind obtinute din lapte autohton, din capre care au fost furajate natural. Toate aceste specialitati din lapte de capra sunt de obicei degresate partial, avand un numar foarte mic de calorii, din acest motiv fiind recomandate mai ales pentru dietele supraponderalilor. Ratia zilnica de iaurt de capra este de 250-500 ml, asigurand o buna parte din necesarul de minerale, regland secretia pancreasului, digestia si nivelul grasimilor din sange. Telemeaua si casul de capra Sunt de preferat in terapie, fiind produse traditionale romanesti, proaspete, pe care le gasim atat la producatorii particulari, cat si in magazinele de la noi. Telemeaua si casul de capra, la fel ca si laptele, au o culoare mai alba decat cele de vaca, precum si un miros - mai mult sau mai putin puternic - specific. Aceasta branza este foarte bogata in grasimi usor digerabile si asimilabile, fiind recomandata in mod special celor subponderali, convalescentilor, persoanelor cu o dieta predominant vegetariana, saraca in grasimi si in proteine, dar si celor care cauta un substitut sanatos pentru carne. Branza Feta

Casul de capra - un substitut sanatos pentru carne Este o specialitate greceasca, obtinuta din combinatia a doua feluri de lapte: de capra si de oaie. Feta are, ca atare, o buna parte din efectele vindecatoare ale laptelui de capra, despre care vom vorbi pe larg in cele ce urmeaza. Inainte de a vedea, insa, care sunt efectele de prevenire terapeutica ale laptelui de capra si ale derivatelor sale, sa mai mentionam cateva feluri de branza de capra, pe care le gasim in Europa. La greci, pe langa celebra Feta, mai gasim Mizithra si Anthotyros, in Marea Britanie, branza de capra este produsa mai ales in Irlanda, avand numele de Pantysgawn, in Spania gasim Mat, iar in Norvegia Brunost (se prepara printr-o metoda speciala, care ii da o culoare bruna). Toate aceste feluri de branza au efecte vindecatoare remarcabile, preluate din laptele de capra de la care provin. Boli prevenite cu ajutorul laptelui de capra si al derivatelor sale * Intoleranta la produse lactate - consumul de lapte de capra si de produse derivate din acesta a crescut foarte mult la nivel mondial, deoarece sunt mult mai usor de digerat. Persoanele care au intoleranta la laptele de vaca, manifestata prin balonari, indigestii etc., pot consuma de regula produsele din lapte de capra, fara a aparea aceste simptome. Se pare ca substantele care provoaca reactii alergice, prezente in laptele de vaca in cantitati semnificative, sunt in mare masura absente in laptele de capra. Apoi, digestia usoara permite lactozei (principalul alergen din lapte) sa treaca mai repede prin tubul digestiv, oferindu-i timp mai putin sa fermenteze si sa creeze probleme. * Osteoporoza - un studiu finlandez, publicat in American Journal of Clinical Nutrition, arata ca tinerele fete care consuma frecvent lapte de capra in adolescenta vor avea o densitate osoasa mult mai buna si un risc de a dezvolta ulterior osteoporoza mult mai mic. Aceasta se explica prin calciul usor asimilabil din acest aliment, dar si prin efectele echilibrante hormonale pe care acest tip de lapte il are. * Tulburarile de crestere la copii - laptele de capra are un procent de minerale si oligoelemente considerabil mai mare decat cel de vaca. Mai mult, mineralele din acest lapte sunt foarte usor de asimilat (intr-un procent comparabil cu cele din laptele matern). Ca atare, copiii cu intarzieri de crestere si de dezvoltare a sistemului nervos vor beneficia din plin de consumul de lapte si iaurt din lapte de capra. Prin continutul sau de fosfor, de vitamine din complexul B, acest lapte este util si pentru prevenirea ori recuperarea intarzierilor in dezvoltarea sistemului nervos si a abilitatilor cognitive.

Incepeti ziua cu o cana de lapte de capra

* Diabet si colesterol marit - un studiu facut pe 2375 de barbati irlandezi, care s-a intins pe o perioada de 20 de ani, a demonstrat ca un consum zilnic de 500 ml de lapte de capra zilnic reduce cu 62% riscul de diabet, tinand in limite normale si valorile colesterolului. Alte studii arata ca iaurtul de capra reduce valorile glicemiei si eficientizeaza actiunea insulinei in organism (reduce rezistenta la insulina). * Litiaza biliara, dispepsia, sindromul de malabsorbtie - grasimile (trigliceridele cu lant mediu) din laptele de capra au, intre altele, un puternic efect drenor biliar, favorizand evacuarea bilei si impiedicand stazele biliare, care conduc la formarea calculilor. Ele sunt usor digerabile, normalizand metabolismul si favorizand asimilarea diferitelor substante nutritive. * Boala canceroasa - inca din Antichitate, laptele de capra este creditat cu o actiune antitumorala, fiind folosit atat pentru prevenirea, cat si pentru tratarea diferitelor forme de cancer. Studiile moderne confirma aceasta actiune antitumorala si protectoare a laptelui de capra. De pilda, s-a dovedit prin studii de medicina experimentala ca iaurtul de capra protejeaza peretii intestinului gros de actiunea mutagena a unor substante cancerigene, cum ar fi nitritii sau caragenanul din mezeluri. Un alt studiu a demonstrat ca aportul de calciu organic si alte oligoelemente din laptele de capra reduce cu pana la 55% riscul de cancer la san. * Artrita reumatoida - laptele de capra administrat sistematic, pe perioade lungi de timp, ajuta la mentinerea sanatatii tesuturilor cartilaginoase de la nivelul articulatiilor. Mai mult, in laptele de capra au fost identificate adesea substante cu un puternic efect antiinflamator, preluate in lapte direct din plantele medicinale pe care caprele le pasc in mod curent. Aceste substante, odata ingerate, previn puseele reumatice, ajuta la reducerea inflamatiilor articulare si la revenirea mobilitatii normale a articulatiilor. Tratamente interne * Adjuvant in boli pulmonare - desi studiile clinice facute pe aceasta tema intarzie sa apara, eficienta laptelui de capra in tratarea bronsitelor, tusei, pneumoniei sau a tuberculozei pulmonare a fost demonstrata de nenumarate ori de catre medicina traditionala, fiind sustinuta partial si de datele stiintifice deja existente.

Intre altele, laptele de capra este foarte usor digerabil si asimilabil, fiind un tonic extraordinar pentru organismul slabit de infectie. Apoi, caprele au o dieta vegetala extrem de diversificata, consumand atat plantele de pajiste, cat si frunzele anumitor arbori si arbusti, ceea ce explica prezenta in laptele lor a unor substante cu efect stimulent imunitar si antimicrobian. Se administreaza cate 500 ml de lapte de capra pe zi, in cure de 60-90 de zile. In medicina populara romaneasca, efectele tonice ale laptelui de capra sunt amplificate prin administrarea sa impreuna cu miere si cu galbenus de ou crud. * Infertilitate si impotenta masculina - laptele de capra este o sursa foarte buna de aminoacizi, care contribuie la formarea spermei imbunatatindu-i si calitatea. Apoi, se pare ca laptele de capra actioneaza si la nivel endocrin, stimuland activitatea gonadelor si secretia de hormoni masculini. In medicina populara

romaneasca, se administreaza zilnic jumatate de litru de lapte de capra, impreuna cu suc de napraznic sau cu iarba de napraznic pisata (cate 10 grame pe zi). In nordul Europei, laptele de capra se administreaza cu galbenus de ou, pentru amplificarea potentei si a fertilitatii. * Anemie feripriva - desi o cana de lapte contine doar putin peste 10% din cantitatea de fier necesara zilnic, laptele de capra este unul din cele mai bune remedii contra lipsei de fier si a anemiei feriprive. Studiile de laborator au aratat ca o dieta cu lapte de capra ajuta la o asimilare mult mai buna a acestui oligoelement din alte surse, cum ar fi galbenusul de ou, cerealele integrale, urzica, spanacul etc. * Lipsa de calciu - un studiu pe pacienti umani a concluzionat ca un consum sistematic de branza de capra este mult mai eficient pentru tratarea lipsei acestui mineral, decat pilulele cu saruri de calciu pe care le gasim in farmacie. Pentru tratarea lipsei de calciu se recomanda consumul, vreme de 30-60 de zile, a minimum 150 de grame de branza de capra pe zi. Este un tratament foarte eficient, cu rezultate rapide, fara efecte adverse si nu in ultimul rand... gustos. * Fracturi - in perioada formarii calusului (tesutul cicatriceal osos) se recomanda consumul zilnic de iaurt si branza de capra. Un studiu al Departamentului de Fiziologie al Universitatii din Granada, Spania, a aratat ca administrarea acestor lactate duce la o mineralizare mult mai rapida si la o refacere solida a oaselor.

Taranii au inceput sa se intoarca la traditia cresterii caprelor * Sindrom premenstrual - consumul de lapte sau iaurt de capra in faza luteala (a doua jumatate) a ciclului menstrual reduce simptomele dinaintea menstrelor. Pacientele care au eliminat laptele de vaca si alte surse de proteine animale din alimentatie, consumand in schimb produse lactate de la capre, au remarcat absenta sau reducerea durerilor mamare, a starilor de somnolenta sau de irascibilitate, a balonarii si a crampelor abdominale premergatoare menstrelor. * Efort fizic si intelectual intens - laptele de capra este o sursa foarte buna de riboflavina, o substanta din complexul B, care asigura energia necesara pentru eforturile la care este supus sistemul muscular si nervos. Mai mult, laptele de capra, fiind usor digerabil si asimilabil, furnizeaza rapid o cantitate insemnata de energie organismului, cu consumuri minime si fara a produce alte reactii adverse. De altfel, in multe zone din Asia, soldatii care efectueaza munci grele, dar si practicantii de meditatie si de arte martiale, au ca aliment de baza laptele de capra, care s-a dovedit un foarte bun sustinator de efort pe termen lung. * Adjuvant in tulburarile de ritm cardiac, hipertensiune - doua cani de lapte sau o cana de iaurt de capra asigura mai mult de o treime din necesarul zilnic de potasiu. Or, un aport masiv de potasiu ajuta la scaderea tensiunii arteriale si la reglarea ritmului cardiac, prevenind aparitia aritmiei si a tahicardiei. Iaurtul de capra este foarte eficient si in curele drastice de slabire, unde are chiar rolul de a feri sistemul cardiovascular de eventualele derapaje. * Constipatie, tulburari de tranzit intestinal in general - o cana de iaurt de capra

consumata dimineata si una seara rezolva adesea problemele de tranzit intestinal, fara alte interventii. Aceasta, deoarece normalizeaza digestia, ajuta la evacuarea prompta a vezicii biliare si, nu in ultimul rand, normalizeaza flora colonului. In medicina populara romaneasca, pentru cei incuiati la mate, zerul de lapte de capra se asocia cu miere de mana, cate trei linguri din fiecare, administrate dimineata, avand un efect prompt de deblocare a tranzitului. * Ulcer gastric - in medicina populara romaneasca, laptele de capra este considerat unul dintre cele mai eficiente leacuri impotriva ulcerului, deoarece calmeaza rapid durerile, actionand ca un pansament asupra tesuturilor lezate de catre secretiile gastrice. Se recomanda consumul pe stomacul gol a jumatate de cana de lapte de capra, de fiecare data cand apar durerile. Totusi, la inceput se vor administra cantitati mici din acest remediu, care - ca de obicei in aceasta afectiune - poate avea efecte destul de diferite, uneori chiar contrare la diferiti pacienti. * Ingrasare - reclamele care asociaza o ceasca de iaurt, bauta in fiecare zi, cu o silueta subtire pot avea o baza reala, din punct de vedere stiintific, daca iaurtul respectiv este obtinut din lapte de capra. Un studiu publicat in American Journal of Clinical Nutrition arata ca acest iaurt are efecte de reglare hormonala, ceea ce ar putea explica si o reglare conexa a apetitului. Apoi, insusi aportul masiv de calciu organic, usor asimilabil, are drept efect un mult mai bun metabolism, ajutand la o ardere accelerata a caloriilor depozitate in tesuturile grase. * Sarcina - laptele si produsele lactate de capra fac parte din asa-numitele alimente ideale pentru femeile insarcinate. Sunt bogate in calciu, necesar formarii tesutului osos, dar si in vitamine din complexul B si in fosfor, necesare dezoltarii sistemului nervos al foetusului. Nu in ultimul rand, consumul de lapte de capra previne hipertensiunea, tulburarile de ritm cardiac, deranjamentele biliare, frecvente la femeile gravide. FRUMUSETE

Sapun din lapte de capra Laptele de capra si unele derivate obtinute din acesta sunt, folosite intern si extern, adevarate elixiruri pentru piele. De pilda, in cele mai selecte centre de infrumusetare din lume, se foloseste zerul de lapte de capra, sub forma de bai speciale pentru intinerirea pielii. Aceasta, pentru ca s-a demonstrat ca ingredientii activi din acest lapte sunt identici cu cei din stratul protector al epidermei umane. Lactatele de capra, la fel ca si cele de oaie, sunt eficiente si cand vine vorba de dieta anticelulitica. Administrate intern, alaturi de miscare, masaj, creme, ele contribuie la imbunatatirea metabolismului grasimilor si la normalizarea

aspectului tesutului adipos. Precautii si contraindicatii Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse la administrarea laptelui de capra sunt foarte reduse. Totusi, produsele lactate de capra vor fi administrate cu prudenta, la inceput in doze mici, celor care sufera de intoleranta la lactoza, celor cu colita de fermentatie sau cu diverse alte tulburari de tranzit intestinal. Daca apar fenomene neplacute, atunci administrarea laptelui de capra se intrerupe imediat.

COADA CALULUI

Equisetum arvense) Daca primavara va indeamna sa plecati la cules de plante medicinale si-o sa va iasa in drum, printre ele, si Coada-calului, sa stiti ca aveti in fata o "relicva" a universului vegetal, veche de peste 400 milioane de ani. Pare de domeniul fictiunii, dar este cat se poate de adevarat. La fel ca feriga si brusturele, masura 30 de metri inaltime si formau adevarate paduri. Dar chiar daca in prezent masoara doar 20-40 cm, virtutile ei medicinale sunt la inaltimea pe care o avea altadata. Har explicat si prin faptul ca are doua vieti intr-un singur an. In prima dintre ele, care incepe imediat ce zapada s-a topit, Coada-calului rasare sub forma unei... ciuperci, cu o mica palarie bruna-cafenie, plina cu spori, din care planta se va inmulti. Cea de-a doua viata o are chiar acum, la trecerea dintre primavara si vara, cand din iarba apar tulpini de un verde deschis, cu frunze subtiri, asezate ca o coada de cal, de unde si numele plantei. Este o planta de leac cunoscuta si folosita in Europa din timpuri imemoriale. Marii medici si invatati ai Antichitatii, Galen, Dioscoride si Plinius, o mentioneaza in tratatele lor, chiar cu denumirea de Coada-calului, recomandand-o, cu precadere, in bolile de plamani si de rinichi. Apoi, in mitologia popoarelor nordice, despre Coada-calului se spunea ca este un sol al miticei Imparatii a Elfilor, care este trimis de doua ori pe an oamenilor pentru a le vesti incalzirea vremii si schimbarea anotimpurilor. La romani, despre Coada-calului se spunea ca este o planta sfanta, menita sa le fie de folos numai oamenilor. Oile sau vacile care o mancau ramaneau fara lapte, ori chiar ramaneau sterpe, in vreme ce oamenii capatau putere si tinerete, atunci cand o culegeau dupa un anume mestesug. Dincolo de toate aceste legende si mituri, studiile stiintifice pun in evidenta proprietatile exceptionale ale acestei plante, foarte raspandita la noi. Descrierea botanica Coada-calului este usor de recunoscut, dupa tulpina sa zvelta, inalta de pana la 30 de centimetri, cu frunze inguste, dispuse in verticil. Mai exista o alta specie de Coada-calului (Equisetum maxima), cu aceleasi proprietati medicinale, dar care creste de doua ori mai inalta, in rest fiind foarte asemanatoare cu prima. Ambele sunt plante iubitoare de lumina, cu pretentii reduse fata de umiditate si sol, care prefera nisipurile, parloagele, pamantul afanat de sapaturile recente, unde lipsa concurentei altor surate le asigura soare din belsug. In Romania, intalnim Coada-calului in toate zonele tarii, unde creste de la campie si pana in zona submontana.

Recoltarea Sezonul de recoltare incepe chiar acum, la sfarsitul lui mai, cand deja planta se apropie de maturitate. Tulpinile se recolteaza prin taiere, fara a smulge radacina (din care planta va rasari de la un an la altul), cu un cutit sau cu o secera. Dupa recoltare, Coada-calului nu se pastreaza mai mult de 2 ore inainte de a se pune la uscat, pentru a nu se incinge. Personal, prefer sa culeg Coada-calului in zilele insorite, dupa ora 15, cand planta a pierdut deja multa apa, iar frunzele au concentratie de principii active foarte ridicata. Tulpinile de Coada-calului se usuca in locuri bine aerisite, umbroase, in strat nu mai gros de 6 centimetri, si intorcandu-le macar o data pe zi, asa incat sa fie expuse la aer toate partile. Cand tulpinile devin rigide si se rup usor, procesul de uscare s-a incheiat, iar planta se depoziteaza in pungi de hartie. Termenul de valabilitate al plantei uscate este de 2 ani. Mod de preparare si administrare Pulberea de Coada-calului Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a partilor aeriene uscate. Pulberea astfel obtinuta se depoziteaza in borcanele inchise ermetic, in locuri ferite de lumina, asa incat principiile sale active sa nu se degradeze. Se administreaza cate o jumatate de lingurita - o lingurita rasa, de trei-patru ori pe zi, in cure cu o durata de pana la trei luni. Pentru tratarea unor afectiuni acute, cum ar fi gastrita hiper-acida sau hemoragiile, se pot lua pana la 6 lingurite pe zi. Infuzia combinata de Coada-calului

"A doua viata" - frunzulite in forma de coada de cal Se foloseste mai ales extern. Se prepara folosind extractia la rece, combinata cu cea la cald: patru-sase lingurite de pulbere de tulpini maruntite de Coada-calului se macereaza 8 ore, intrun sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu este un puternic diuretic, antiseptic, cicatrizand totodata si tonifiind tesuturile, inhiband dezvoltarea unor bacterii. Tinctura de Coada-calului

Se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de Coada-calului, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza, de 4-6 ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa. Cataplasma cu Coada-calului Se iau 2-3 tulpini uscate de Coada-calului si se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie, intr-un vas cu apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora. Sucul de Coada-calului Se obtine doar din planta proaspata, care se spala si apoi se toaca marunt. 30 g de tocatura se pun intr-un vas cu 30 ml de apa si se lasa la macerat vreme de jumatate de ora, dupa care se stoarce prin tifon. Se obtine un lichid verzui, cu miros specific, ce se foloseste intern si extern. Tratamente preventive cu Coada-calului * Infectii renale si urinare - cele nu mai putin de cincisprezece tipuri de flavonoizi continuti de catre Coada-calului asigura acestei plante unul din cele mai puternice efecte diuretice din toata lumea vegetala. Or, acest efect de stimulare a formarii si a evacuarii urinei este un garant al sanatatii aparatului reno-urinar, mai ales in anotimpul cald, cand pierderea masiva de apa prin transpiratie poate afecta puternic rinichii si vezica urinara. Pentru prevenirea aparitiei si a recidivelor cistitelor, nefritelor, pielonefritelor, se consuma cate 1-2 litri de infuzie combinata de Coada-calului zilnic, in cure de 12 zile, urmate de alte 7 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

"Prima viata" are forma unei ciuperci * Arterioscleroza - se administreaza cate 2-3 lingurite de pulbere de Coada-calului pe zi. Tratamentul scade tensiunea arteriala si impiedica oxidarea colesterolului pe peretii vaselor sanguine. Astfel este prevenita formarea placilor de aterom si obturarea vaselor de sange. * Prolaps uterin - se face un tratament intern cu infuzie combinata de Coada-calului, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 30 de zile, dupa care se face o pauza de trei luni, apoi administrarea se reia. Suplimentar, o data la doua zile, se fac bai de sezut, cu infuzie de Coada-calului. Atat tratamentul intern, cat si cel extern, au efecte puternice tonice uterine, astringente, prevenind prolapsul. Sunt cunoscute cazuri in care acest tratament a functionat nu doar profilactic, ci si ca terapie in sine, pentru ameliorarea acestei afectiuni. Tratamente interne * Retentie de apa in tesuturi, edeme - mai multe studii de laborator si clinice au aratat ca

administrarea de Coada-calului are ca efect eliminarea accelerata a apei din tesuturi. Ca urmare a acestor studii, organismul guvernamental german de avizare a plantelor medicinale a aprobat folosirea acestei plante in cazul edemelor, dar si al altor probleme renale. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru pe zi, iar in cazurile in care aportul suplimentar de lichide este contraindicat, atunci se ia pulbere de Coada-calului, cate 4-6 lingurite pe zi. * Cistita, nefrita - se administreaza zilnic un litru -un litru si jumatate de infuzie de Coadacalului. O cura dureaza minimum 14 zile si are efecte diuretice si stimulente asupra functiei renale. De asemenea, Coada-calului are efecte antibiotice de intensitate medie, care sunt mult potentate de baile de sezut fierbinti cu Coada-calului (1 litru de infuzie combinata la cinci litri de apa pentru baie). * Litiaza renala - conform studiilor facute la Universitatea de Medicina din Maryland, Statele Unite, infuzia combinata de Coada-calului are efecte de prevenire a formarii, dar si de maruntire si de eliminare a calculilor renali (pietre la rinichi). Cea mai mare eficienta s-a inregistrat in cazul litiazei cu urati. Se administreaza infuzia combinata, cate 1,5 litri zilnic, in cure de 15 zile, urmate de alte 15 de pauza, dupa care tratamentul poate fi reluat, daca mai este cazul.

* Incontinenta urinara - desi ar putea parea greu de crezut ca o planta cu un asemenea efect diuretic poate ajuta la controlul urinarii, este adevarat. Studii recente au aratat ca administrarea de pulbere de Coada-calului, cate 8-12 g zilnic, ajuta la evitarea jenantelor pierderi nocturne de urina, inclusiv a celor asociate unor infectii reno-urinare cronicizate sau alterarii unor functii cognitive, odata cu varsta (dar nu in cazurile foarte avansate). * Hiperaciditate gastrica, ulcer - se ia 1 lingurita rasa de pulbere de Coada-calului, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi. Este un excelent antiacid, avand si proprietati cicatrizante foarte bune. Se fac cure cu acest remediu, mai ales la inceputul sezonului cald, acesta fiind momentul din an in care se manifesta cel mai frecvent aceste afectiuni. * Diabet de tip II - un studiu pe pacienti umani, diagnosticati cu diabet de tip II, a aratat ca si o singura doza de Coada-calului, administrata pe stomacul gol, determina o scadere semnificativa a glicemiei, la 90-120 de minute dupa ingerare. Se recomanda curele cu o durata de 4 saptamani, timp in care se ia cu 10 minute inainte de fiecare masa cate o lingurita de pulbere de Coada-calului. * Colagenoze - combinatia cea mai eficienta contra acestei categorii de afectiuni, altfel foarte dificil de tratat, este aceea dintre Coada-calului si trei-frati-patati (Viola tricolor). Iarba de trei-frati-patati este un puternic imunomodulator si antioxidant. Aceasta, in timp ce siliciul organic continut din belsug de catre iarba de Coada-calului este un mineral esential in producerea colagenului (care este un "adeziv corporal" ce mentine unite tesuturile musculare si pielea). Pe ansamblu, s-a constatat ca aportul marit de siliciu, obtinut prin ingerarea sistematica de Coada-calului, contribuie, asociat cu administrarea de trei-frati-patati si cu un regim vegetarian preponderent crudivor, la ameliorarea acestei boli. * Adjuvant in terapia tuberculozei - in medicina populara romaneasca, printre cele mai puternice remedii contra tuberculozei pulmonare este asocierea intre iarba de Coada-calului cu frunze si radacina de urzica marunta (Urtica urens) si frunze de patlagina (Plantago major).

Cele trei plante se macina cu rasnita electrica de cafea, se amesteca in proportii egale si se administreaza, pe stomacul gol, cate 6 lingurite pe zi. Acest amestec intareste imunitatea, reduce transpiratiile nocturne, imbunatateste capacitatea de asimilare si imunitatea organismului pe ansamblu. * Hemoragii abundente in timpul ciclului menstrual - ca remediu de urgenta, se ia o doza unica, de 2-3 lingurite de pulbere, dupa care se continua cinci zile tratamentul, cu 1-2 lingurite de doua ori pe zi. Coada-calului reduce durerile si previne crampele menstruale, are efecte antihemoragice puternice si permite refacerea rapida dupa sangerarile abundente, fiind unul din cele mai bune remedii in anemia post-hemoragica. Acest tratament este un foarte bun adjuvant si in toate tipurile de hemoragie interna. * Fracturi - studii de medicina experimentala arata ca oasele fracturate se sudeaza de 1,5 pana la 2 ori mai repede, atunci cand se administreaza Coada-calului, care este bogata in saruri de calciu si magneziu. In plus, prin mecanisme inca necunoscute, permite asimilarea mai buna a acestor minerale, din hrana de zi cu zi. Se iau, de regula, 4 lingurite de pulbere, pe stomacul gol, cu 5-10 minute inainte de masa. Este un remediu recomandat si in osteoporoza, mai ales in combinatie cu lemnul-dulce. Tratamente externe

* Hemoragii nazale (epistaxis) - intr-un pahar de infuzie combinata de Coada-calului se pune o lingurita de sare si se amesteca bine. Se trage putin pe nas. Efectul de oprire al sangerarii va fi prompt. Daca suntem in natura, putem zdrobi cateva tulpini de Coada-calului si sa picuram cu acelasi efect sucul rezultat in nari. * Gingivite - de trei ori pe zi, se clateste gura energic, vreme de cinci minute, cu infuzie combinata de Coada-calului. Are efect cicatrizant asupra gingiilor, oprind sangerarile si favorizand refacerea mucoaselor. * Abces - se pun comprese cu infuzie combinata de Coada-calului, ceva mai concentrata (6 linguri la litru), pe locul afectat. Compresele se tin cate un sfert de ora, schimbandu-le din cand in cand. Aceasta aplicatie curata abcesele, le dreneaza si accelereaza cicatrizarea treptata. * Eczeme, eczeme cu mancarimi - se fac spalaturi cu decoct de Coada-calului, dupa care se aplica o cataplasma ce se tine vreme de 1-3 ore, apoi locul tratat se lasa sa se zvante la aer. * Echimoze (vanatai) - se pune o cataplasma cu Coada-calului si se tine vreme de 2-3 ore pe locul afectat. Se repeta tratamentul, pana la totala vindecare, care va fi mult accelerata. * Transpiratie abundenta a picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu infuzie combinata de Coada-calului. Este un tratament care, prin mecanisme inca necunoscute, regleaza activitatea glandelor sudoripare. Pentru a obtine un efect mai bun, se administreaza si pulbere de Coada-calului, cate 3 lingurite pe zi, vreme de 2-3 luni.

* Micoze ale degetelor de la picioare (boala piciorului de atlet) - se fac bai partiale, in care se inmoaie zilnic, pentru macar 15 minute, zonele afectate, in infuzie combinata concentrata (6 linguri la litru) de Coada-calului. Tratamentul are efecte antimicotice si antibacteriene puternice. * Hemoroizi sangeranzi - se fac bai de sezut cu infuzie combinata de Coada-calului, pentru stoparea sangerarilor si pentru reducerea inflamatiei. Fenomenalele proprietati intineritoare ale siliciului organic din Coada-calului

Studii recente arata ca in corpul uman cantitatea de siliciu scade odata cu varsta, fenomen care are o contributie decisiva la ceea ce numim imbatranirea organismului. Practic, pe masura ce scade procentul de siliciu organic din corpul nostru, apar fenomene cum ar fi rigidizarea si sclerozarea vaselor de sange, mai ales a arterelor, pierderea elasticitatii pielii si a celorlalte tesuturi, scaderea densitatii osoase, prolapsurile etc. Or, Coada-calului este planta care contine cea mai mare cantitate de siliciu organic asimilabil. Ca atare, curele de 2-3 luni, in care se iau cate 3-6 lingurite de pulbere de Coada-calului zilnic, au un efect reintineritor de exceptie. Sub actiunea siliciului organic, asimilat prin aceasta cura, proportia de colagen din epiderma si din articulatii va creste, la fel ca si capacitatea organismului de a asimila diferite minerale constitutive si oligoelemente. Vasele de sange isi vor recapata, macar partial, elasticitatea si rezistenta, aspectul pielii se va imbunatati, in timp ce mobilitatea articulara va fi marita. Memoria si alte capacitati cognitive, cum ar fi atentia sau capacitatea de corelare, se vor imbunatati de asemenea. Nu in ultimul rand, anumite afectiuni auto-imune sau degenerative vor fi mult ameliorate. RETETE DE FRUMUSETE * Celulita si vergeturile se trateaza atat intern, cat si extern, cu Coada-calului. Intern, se va face o cura de o luna cu macerat la rece, din care se vor bea cate 1-2 cani pe zi. Extern, se face un masaj energic cu unguent de Coada-calului (se gaseste in comert), pe locurile afectate. * Unghiile - dupa cura interna cu Coada-calului, devin mult mai solide, isi recapata structura si culoarea normala. Efectul se datoreaza si unei mai bune asimilari a calciului de catre organism, dar si siliciului organic din Coada-calului. Se iau 3-6 lingurite rase de Coadacalului, in cure de 1-2 luni.

* Parul - se aplica acelasi tratament pentru unghii, care va avea drept efect intarirea radacinii parului, prevenirea subtierii si a despicarii firelor. Infuzia combinata de Coada-calului folosita extern, pentru ultima clatire a parului dupa spalare, previne caderea acestuia, reduce matreata si trateaza infectiile micotice si mancarimile la nivelul scalpului. * Excesul de sebum la nivelul pielii - se tin cure de 3 luni, timp in care se consuma cate un litru de infuzie combinata de Coada-calului pe zi. Tratamentul regleaza secretia glandelor sebacee, putand fi dublat de cataplasme cu Coada-calului, puse pe zonele afectate. Aceste cataplasme au efecte antibacteriene si antiinflamatoare, ajutand la eliminarea acneei si a iritatiei de la nivelul pielii. * Cura de slabire - este mai eficienta daca in paralel se face un tratament cu infuzie combinata de Coada-calului. Studii realizate in Franta arata ca administrarea acestei plante amplifica efectul dietelor, prin marirea intensitatii proceselor de eliminare pe cale renala si digestiva. Se face un tratament de minimum 28 de zile, in care se beau cate 2-3 cani de infuzie pe zi, cu putin inainte de masa. Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Coada-calului * Administrarea plantei pe perioade de timp mai lungi de doua saptamani nu le este recomandata copiilor, datorita continutului ridicat de siliciu. * Administrarea de Coadacalului inhiba absorbtia vitaminei B1, motiv pentru care nu va fi administrata concomitent cu suplimentele care contin aceasta vitamina. * Curele cu Coada-calului nu vor depasi durata de trei luni, urmate de 30-45 de zile de pauza, pentru a da timp organismului sa elimine eventualul exces de siliciu.

PELINUL (Artemisia absinthium) Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotul

german Sebastian Kneipp dadea urmatorul sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper". Purificarea organismului Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem infestati. O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi. Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi. Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra. Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp. Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade. Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.

Amareala pelinului ajuta si la slabit Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara. Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de Papaverina. Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree. Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine. Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.

Alte tratamente cu pelin * Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa. * Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile. 2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile. * Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se

infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.

Pelinul e planta toxica. Respectati dozele * Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. * Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore. * Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat. * Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe