FORMELE LIMBAJULUI

Cuvinte cheie:

• limbaj oral• limbaj scris• limbaj intern• limbaj nonverbal• limbaj paraverbal• Solilocviu• Monolog• Dialog• colocviu

In figura alaturata este prezentata cea mai utilizata dintre taxonomiile limbajului

• Astfel, un prim criteriu de clasificare invocă modul de implicare a limbii, în baza căruia limbajul poate fi:

• verbal (realizat cu ajutorul cuvintelor)• nonverbal (nu utilizează cuvinte) • paraverbal (însoţeşte vorbirea şi capătă sens şi

semnificaţie doar împreună cu aceasta).

În funcţie de gradul de accesibilitate pentru cei din jur, limbajul verbal se clasifică la rândul lui în:

• limbaj extern (accesibil celorlalţi) • limbaj intern (accesibil doar propriei persoane).

La rândul său, limbajul extern se subdivide în limbaj oral şi limbaj scris, în funcţie de natura suportului utilizat: cuvinte rostite în cazul limbajului oral, respectiv cuvinte scrise în cazul limbajului scris.

După numărul de interlocutori, limbajul oral include mai multe forme concrete:

• solilocviul• Monologul• dialogul • colocviul

LIMBAJUL ORAL

Limbajul oral constă în producerea unor semnale verbale sonore (cuvinte rostite) perceptibile pentru alte persoane şi receptarea unor asemenea semnale emise de către alţii.

Simplu spus, limbaj oral înseamna a vorbi şi a asculta.

Funcţiile principale ale limbajului oral sunt cele de:- comunicare - cunoaştere. El dispune de un registru foarte vast de mijloace de

expresivitate (vezi funcţia emoţional-expresivă).

LIMBAJUL SCRIS

Limbajul scris constă în elaborarea unor semnale grafice şi respectiv în receptarea şi înţelegerea unor astfel de semnale emise de alte persoane.

Spre deosebire de limbajul oral, care se dobândeşte timpuriu, spontan şi natural, simpla interacţiune cu semenii fiind suficientă pentru a activa predispoziţiile genetice pentru învăţarea vorbirii, însuşirea limbajului scris necesită intenţionalitate, efort constant şi intruire specială.

LIMBAJUL INTERN

Limbajul intern se desfaşoară în sfera launtrică, mintală a individului şi reprezintă o vorbire cu sine şi pentru sine.

Sub aspect fonetic este asonor, inaccesibil altor persoane, dar, cu toate acestea, el implică o serie de micro-mişcări la nivelul aparatului fono-articulator.

Acest lucru face ca, chiar dacă cei din jur nu au acces la conţinuturile procesate, prezenţa “vorbirii în gând” să poată fi uneori identificată.

LIMBAJUL NONVERBAL ŞI LIMBAJUL PARAVERBAL

• Limbajul nonverbal cuprinde ansamblul gesturilor, expresiilor mimico-faciale, posturilor corporale etc. care însoţesc, dublează sau substituie vorbirea. Acestea sunt menite a întări, completa sau înlocui informaţia enunţată verbal, însă sunt frecvente şi cazurile în care mesajele nonverbale contrazic flagrant conţinutul celor spuse.

Alegerea conţinuturilor ce urmează a fi transmise verbal se află sub controlul total al subiectului (o excepţie de la această regulă o constituie actele ratate, situaţii în care adevărul pe care nu voiam să-l spunem “ne scapă” pur şi simplu).

Functiile limbajului

UNCŢIILE LIMBAJULUIDefiniţie:Relaţie între o anumită formă lingvistică şi situaţia/ contextul/ poziţia socială ori interpersonală în care aceasta este utilizată;însumează comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc.Scopullimbajului este acela de a transmite informaţii, esenţială este funcţia sa de comunicare.Comunicarea organizează enunţul în forme diferite, ceea ce duce la existenţa unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multefuncţii ale limbajului.Fiecărei funcţii îi corespund, în procesul comunicării, forme lingvistice specifice; chiar dacă un mesaj nu are o singură funcţie, una dintreele predomină şi impune un anumit uz al unităţilor lingvistice în enunţ.Context(Referent)funcţiareferenţială (denotativă)Mesajfuncţia poetică (estetică)-- EmiţătorDestinatarfuncţiaemotivă I(expresivă)funcţia aconativă ( persuasivă )Contactfuncţia fatică Codfuncţiametalingvistică