Forme fundamentale ale angoasei (după Fritz Riemann)

Deşi Fritz Riemann a fost psihanalist, o să încerc să expun pe scurt, din perspectivă

AT, ideile principale ale lucrării sale Forme fundamentale ale angoasei (ale fricii),

unde Fritz Riemann descrie la pagina 19, 4 tipuri de temeri sau frică, pe care el le

denumeşte angoase (datorita diferentierii intre frica autentica si frica reziduală ca

rezultat al unei psihotraume):

1. Frica de autodăruire, dar şi de a dărui ceva exterior fiinţei noastre (trăită ca

pierdere a Eului şi dependenţă). Poate fi trăită de parintele care se ingrijoreaza

mereu in legatura cu sine si copilul sau. Se ingrijoreaza pentru ca nu are sentimente

fata de sine si copil, îi lipseste motivatia de a face sau de a oferi ceva. Un asemenea

parinte seamana in copilul sau teama, ingrijorare, sentimentul de inutilitate a vietii si

dependenta fata de parinte (lipsa echilibrului între autonomie si suportivitate).

2. Frica de individualizare sau frica de abandon (trăită ca pierdere a protecţiei şi

izolare). Cei care sufera de agorafobie, manifesta aceasta angoasa. Ei evita

multimile, pentru ca identitatea lor slaba s-ar dilua in prezenta celorlalti.

3. Frica de schimbare (trăită ca vremelnicie şi nesiguranţă). Se poate observa la cei

care se plafoneaza la nivele mult inferioare pregatirii lor, dar isi exprima continuu

frustrarea faţă de acest fapt.

4. Frica de autoritate (trăită ca fiind ceva definitiv, lipsit de libertate). Se poate

observa la lupii singuratici. Ei aleg cariere individualiste, profesii fara sefi si fara

subalterni. Deasemenea se poate observa aceasta angoasa la cei care intra mereu

in conflict cu regulile si ordinele, fie la locul de munca, fie in plan social, familial.

Aceasta angoasa este de fapt o teama exagerata (reziduala, parazita) fata de parinti

extrem de severi si rigizi. Reziduala pentru ca este traita toata viata.

Titlul cartii lui Fritz Riemann ar putea fi Forme fundamentale ale fricii cauzate de

absenta protectiei Parintelui bun, pozitiv (de aceea unii caută să compenseze

aceasta frică prin înlocuirea Părintelui mental deficient cu unul abstract, magic, pe

care îl numesc D-zeu, Isus, Mahomed, Budha etc.). Toate celelalte forme de

angoasă, sunt derivaţii ale acestor 4 tipuri, spune Riemann.

Aceste temeri (anxietăţi) apar in copilarie sub influenta unui parinte grijuliu negativ

(mama victima) si a unui parinte normator negativ (tatal persecutor).

Angoasele pot fi compensate patologic prin diverse comportamente la baza cărora

stau anumiţi driveri sau directive parentale. Fiecare forma de angoasă (frică) redata

mai sus, poate fi compensată dintr-o anumita stare negativă a Eului. AT-ul descrie tot

4 forme negative ale personalitatii umane, care se pliază pe cele 4 forme ale

angoasei descrise de Riemann:

1. Frica de autodăruire compensata prin starea eului de Parintele Grijuliu Negativ.

Driveri: salvează (Salvator necerut), fă plăcere (supraadaptarea). Parintele Grijuliu

Negativ nu ofera dragoste, ci isi proiecteaza propriile temeri, ingrijorari tocmai

datorita angoasei de mai sus. Rationamentul ar fi urmatorul: "aici e doar un copil, eu,

iar daca voi oferi dragoste altui copil, nu va mai fi suficienta pentru mine". Parintele

Grijuliu Negativ este un Sisif confuz. Mama care e un Părinte Grijuliu Negativ, se mai

numeşte şi mamă schizofreniformă (îşi poate schizofreniza copiii, datorită

ambivalenţei emoţionale şi a mesajelor disjuncte).

2. Frica de individualizare sau frica de abandon compensata prin starea eului de

Parintele Critic Negativ (Persecutorul). Atitudini frecvente: parazitare, agresare fără

motiv. Driveri: fi perfect, fi puternic, grăbeşte-te. Jocul preferat al persecutorului este

"loveşte-mă" şi are la bază frica de abandon. Persecutorul este totdeauna un

individualist si traieste mereu cu spaima de a fi abandonat.

3. Frica de schimbare compensata prin starea eului de Copil Adaptat Negativ.

Driveri: fă eforturi. Mod de gandire: "muncesc ca sa nu mor de foame" in loc de

"muncesc ca sa ma hranesc si sa ma bucur de viata". Acesti oameni se simt

permanent niste sclavi, traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului si au

sentimentul ca timpul lor a expirat. De aceea ei "fac mereu eforturi". Copilul Adaptat

Negativ este un Sisif trist. Frica de schimbare poate fi atat de intensa, incat unii o

resimt ca o teroare permanenta.

4. Frica de autoritate compensata prin starea eului de Copil Liber Negativ (rebel,

demonic, psihotic). Driveri: distruge (neantizează, desfiinţează). Copilul Liber Negativ

este un Sisif vesel. Schizofrenia este cu râs, spre deosebire de depresia majora care

se termina intr-o aplatizare emotionala, neantizare. Reactia schizofrenică este de a

rade la propria nenorocire sau la nenorocirile altora si de a plange la bucuriile altora.

Exemplu de copii liberi negativi (aparent integrati social, dar disfunctionali

profesional): functionarii corupti, vandalii stadioanelor etc.

Actiunea unui adult de a distruge (sub imboldul trăirilor din starea eului de Copil), de

a neantiza/desfiinta lucruri şi fiinţe, reprezintă consecinta actiunilor Parintelui

Grijuliu/Critiv Negativ asupra copilului biologic devenit ulterior adult, pe care acesta le

proiectează asupra unor terţi. Un copil sufocat de grija negativă şi/sau criticat prin

reprosuri, se poate simţi desfiintat, şi poate alege inconstient să se despăgubească

prin comportamente distructive. Actiunile sale sunt de fapt reacţiuni în oglindă la

acţiunile distructive parentale (părinţii îl distrug pe copil iar copilul îşi distruge

jucăriile, trage pisica de coadă ori se poate autodistruge prin consum de substanţe

sau chiar suicid).

Stările negative ale eului sunt nişte surogate ale identităţii primare, autentice, cea

care s-ar fi putut dezvolta in conditii optime. Cauza primara a angoaselor si

compensarea acestora prin stari negative ale eului se datoreaza nestiintei si

neputintei de a iubi. Stările negative ale eului descrise in analiza tranzactională sunt

de fapt surogate ale identităţii autentice (formata din Parinte pozitiv, Adult, Copil

liber/Copil adaptat pozitiv). Capacitatea de a oferi dragoste (intelegere si acceptare),

precum si compensarea lipsei dragostei prin surogate, vine ca rezultat al unor

preprogramări parentale, "iată cum se iubeşte autentic" sau "iată cum să păcăleşti

absenţa sentimentelor autentice prin surogate". Ambele sensuri sunt "perfectibile", de

la bine la mai bine sau de la rau la mai rau functie de circumstantele genetice,

sociale si ale compatibilitatii de script dintre parinti. In majoritatea cazurilor, oamenii

isi aleg partenerul prin compatibilitate de script ("cine se aseamana se aduna" si cel

mai probabil vor face copii asemanatori).

Angoasele si starile negative ale eului, sunt interdependente si formeaza un cerc

vicios. Daca as inlocui o anumita stare negativa a eului cu una pozitiva, ar disparea

automat forma de angoasa care îi corespunde. Invers, sa renunt la o angoasă, fara a

renunta la starea negativa corespunzatoare a eului, nu ar fi posibil. Inlocuirea starilor

negative ale eului cu stari pozitive constituie demersul oricarei psihoterapii sau

autoterapii. Un copil nu are cum sa dezvolte stari negative ale eului decat prin

copierea modelelor parentale. Copiii care "reusesc" sa faca acest lucru foarte bine, îi

numesc copii oglindă. Ei pun oglinda in fata parintilor lor, uneori cu pretul

autodistrugerii. Poarta inconstient in spate angoasele parintilor fara sa-si dea seama

ca ar putea vreodata renunta la povară.

Rezumat:

Forme de angoase

1. Frica de autodăruire, dar şi de a dărui ceva exterior fiinţei noastre (trăită ca

pierdere a Eului şi dependenţă)

2. Frica de individualizare sau frica de abandon (trăită ca pierdere a protecţiei şi

izolare)

3. Frica de schimbare (trăită ca vremelnicie şi nesiguranţă)

4. Frica de autoritate (trăită ca fiind ceva definitiv, lipsit de libertate)

Compensarea lor prin starile negative ale eului (AT)

1. Parintele Grijuliu Negativ. Driveri: salvează (Salvator necerut), fă plăcere

(supraadaptarea).

2. Parintele Critic Negativ (Persecutorul). Agresare fără motiv. Driveri: fi perfect, fi

puternic, grăbeşte-te. Jocul preferat al persecutorului este "loveşte-mă" şi are la bază

frica de abandon.

3. Copil Adaptat Negativ. Driveri: fă eforturi.

4. Copil Liber Negativ (rebel, demonic, psihotic). Driveri: distruge (neantizează,

desfiinţează).

Compensarea angoaselor prin tipuri patologice de personalitate (psihanaliza)

1. Schizoidă

2. Depresivă

3. Obsesională

4. Isterică

"Compatibilitati" (cu ghilimele pentru ca relatiile mai totodeauna nu sunt de durata)

Schizoid + depresiv (schizoidul speculeaza nevoia de daruire afectiva a depresivululi)

Obsesional + isteric

"Incompatibilitati"

depresiv + isteric

schizoid + obsesional

Compatibilitatile sunt autentice in masura in care cei doi parteneri sunt dispusi sa se

accepte asa cum sunt fara a dori "schimbarea celuilalt" dupa chipul si asemanarea

lor.

Daca modelul expus de mine e unul corect, un individ cu structura obsesionala ar

trebui sa manifeste o teama exagerata fata de schimbare inca din copilarie, datorita

unui parinte de tip Procust, anafectiv, care isi trateaza copilul ca pe un obiect,

supunundu-l la schimbari dese fara a-i oferi vreo explicatie sau consolare.

"Personalitatea" se caracterizează printr-un melanj de personalităţi în care dominantă

este una, dar manifeste pot fi/sunt şi celelalte. Un Persecutor nu e doar depresiv,

poate fi si schizoid, isteric, etc., sau un maniac nu e doar "isteric" (histrionic), poate fi

si obsesional. Dezvoltarea la copil a unui sine compliant pe dorintele

egoiste/narcisice ale părinţilor conduce la clivare (scindare, schizoidie) intr-o măsură

mai mică sau mai mare. Restul manifestărilor (depresie, isterie, comportament

obsesional) se pot manifesta ulterior, funcţie de modelele figurilor parentale. Aşadar,

un copil schizoid, se poate manifesta prin isterie, daca a decis să copieze isteria

bunicii, mamei, care desconsiderau optiuni si exagerau problemele.

Agresivitatea obsesionalului

In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mânie, ura, ostilitate,

sfidare etc. Acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. Deasemenea s-au

manifestat asupra lui atitudini de suprematie a gândirii, de interzicere a propriilor decizii sau

alegeri cu impunerea deciziilor parentale. Au fost proiectate in copil tendinţele narcisice ale

parintelui, care s-a "iubit" pe sine prin copilul văzut ca o clonă personală: ex.: “puiul mami”,

“prinţesa tati” (băiatul partener surogat al mamei, ocupat permanent să-şi mulţumească

mama nu pe sine, fetiţa parteneră a tatălui, ocupată permanent să-şi mulţumească tatăl).

Acestia mai tarziu in relatie pot fi preocupati mai mult în a-şi proiecta sinele in partener si nu

în a satisface nevoile si sentimentele partenerului (fenonem numit parazitare în analiza

tranzactională). Partenerul de viaţă este cel care vine în întâmpinarea dorinţelor noastre.

Copilul care îndeplineşte aşteptările părintelui de sex opus (in special, dar nu exclusiv), se

comporta ca un partener surogat al acestuia. Prin urmare este probabil ca un asemenea

copil devenit adult să dezvolte probleme în relaţia de cuplu dar şi în societate datorită

afectelor reprimate.

Detalii comportamentale ale celor care au "beneficiat" de parazitarea propriei

identităţi de catre părinţi sunt denumite "manifestari ale agresivitatii

obsesionalului":

- suprematia asupra partenerului

- fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el

- se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte,

ce anume a gresit, de câte ori etc.

- îi face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli

- la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea şi economia în

parteneriat

- apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stăpâni, pedanteria şi rigiditatea

- sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica

- obsesionalul îşi aduce voinţa de performanta şi în sexualitate, situaţie în care

partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale

- obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru

performanta scolara („ori inveti ori mori”, „daca nu iei zece la materia asta sa nu mai

vii acasa”)

- obsesionalii cauta un cadru legitim pentru a-şi exterioriza agresivitatea (fanaticii in

toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armată, învăţământ etc)

- obsesionalii nu îşi îndreaptă agresivitatea impotriva lor inşile ca si depresivii, ci

impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoacă traume emoţionale celor apropiaţi

iar pe timp îndelungat chiar tulburări psihice severe)

- O varianta întrucâtva mai blândă a agresivitatii « legitimate » descrise este

corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivităţii, este forma cea mai

frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii - fara ca obsesionalul sa fie aici

constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix,

demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critică profesorii care

nu fac la fel, etc).

- O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea vicleană, laşă, care

loveşte pe la spate. O gasim la oamenii care în copilaria lor au fost pedepsiţi sever

pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea

în spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliţişti, judecatori, preoţi, pedagogi şi

funcţionari care justifică agresevitatea în meserie prin faptul că ei se ţin de norme,

regului şi principii.

- O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria « stângăcie » sunt expresia

unor afecte reprimate

- autoobservaţia ipohondră: individul respectiv îşi chinuie anturajul cu angoasele şi

simptomele sale ipohondriace

- incetineala, scrupulele şi indecizia cu care îşi streseaza din ce in ce mai mult

anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru

petrecere, bărbatul care mereu răspunde cu nu în familie sau la servici celor care îi

cer ajutorul)

- orientarea spre satisfacerea trebuinţelor primare (sex, mâncare, confort locativ),

spre beneficiul imediat; datorită ignorării bidirecţionale a sentimentelor , beneficiul

obţinut este unilateral (schimburile sociale, au la baza ceea ce-i place celuilalt nu

ceea ce le-ar place ambilor parteneri)

- agresivitatea pasiva (negativismul, "da, da, îţi voi rezolva problema saptamana

viitoare - dar in realitate niciodata")

- Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare,

oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive)

Exemple:

- celibatarul batran ramas sub fusta mamei

- functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub

masca politeţei şi a religiozităţii, o agresivitate ucigatoare

- inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le

gaseste e bucuros sa aplice preventiv o amenda care merge in buzunarul propriu

- medicul care profeseaza pentru statut si bani, care nu trateaza pacientul pana nu isi

vede incasat tariful auto stabilit

- judecatorul care judeca in favoarea celui care e dispus sa-l mituiasca si care de

asemenea isi profeseaza meseria pentru statut si bani si nu din simtul datoriei fata de

semeni

(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu

sau fara beneficiu material dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin

defularea afectelor reprimate)

[Articolul se bazeaza pe lucrarea " Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz

Riemann ( Editura Trei, Bucuresti)]

http://www.psihologie.50g.com/fritz.htm