Intrebari fundamentale preview

Traducere din engleză de

Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. ZamfirescuDirector editorial: Magdalena MărculescuDesign: Radu ManeliciRedactor: Victor PopescuDirector producţie: Cristian Claudiu CobanDTP: Răzvan NaseaCorectură: Lorina Chițan Rodica Petcu

DESCRIEREA CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMARINOFF, LOU Întrebări fundamentale : filosofia îți poate schimba viaţa / Lou Marinoff ; trad.: Oana Zamfirache. - Bucureşti : Editura Trei, 2013 ISBN 978-973-707-741-7

I. Zamfirache, Oana (trad.)

1

Titlul original: The Big Questions. How Philosophy Can Change Your LifeAutor: Lou Marinoff, PH.D

Copyright © 2003 by Lou Marinoff

Copyright © Editura Trei, 2013pentru prezenta ediție

C.P. 27-0490, BucureştiT/F: +4 021 300 60 90E: [email protected]: edituratrei.ro

ISBN 978-973-707-741-7

Acelora care îndrăznesc să pună întrebări şi, mai ales, acelora care îndrăznesc

să pună întrebări unui filosof

ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALELOU MARINOFF 7

OPT MODURI ÎN CARE FILOSOFIA VĂ POATE SCHIMBA VIAŢA

VINDECAREACuvântul filosofului este zadarnic dacă

nu poate vindeca nicio suferinţă a omului. Căci aşa cum medicina este inutilă dacă nu elimină suferinţa trupului, tot aşa, filosofia este nefolositoare dacă nu elimină suferinţa sufletului.

— EPICUR

ÎMPLINIREADupă ce a înţeles cum poate fi afectată

viaţa omului, un filosof care îşi merită numele, la fel ca doctorul care îşi merită numele, va încerca să o vindece. Scopul cercetării medicale este vindecarea. La fel, scopul filosofiei este împlinirea umană.

— MARTHA NUSSBAUM

PERFECŢIONAREAÎn întinderea nemăsurată a timpului,

poţi vedea cum viaţa evoluează de la protozoare la om şi nu poţi nega că există posibilităţi infinite de perfecţionare pe care omenirea le poate realiza.

— THOMAS MANN

ELIBERAREAViaţa este plină de potenţial

insondabil… în cele mai multe cazuri, aşa‑zisele noastre limite nu sunt nimic altceva decât decizia noastră de a ne limita.

— DAISAKU IKEDA

8 ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALELOU MARINOFF

ILUMINAREACe se află în spatele nostru şi ce se află

în faţa noastră sunt nimicuri în comparaţie cu ce se află în interiorul nostru.

— RALPH WALDO EMERSON

ADAPTAREAFilosofia se reîmprospătează când

încetează să fie un instrument pentru a face faţă problemelor filosofilor şi devine o metodă, cultivată de filosofi, pentru a face faţă problemelor oamenilor.

— JOHN DEWEY

PURIFICAREAToate lucrurile provin din minte. Totul

se naşte din minte şi este format de minte. Dacă cineva grăieşte şi făptuieşte cu pricepere, fericirea îl urmează la fel de sigur ca şi umbra sa.

— GAUTAMA BUDDHA

FIINŢAREASă nu vă temeţi de viaţă. Când credeţi

că viaţa chiar merită trăită, credinţa voastră vă va ajuta să realizaţi acest lucru.

— WILLIAM JAMES

9ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALELOU MARINOFF

MULŢUMIRI


Mulţi prieteni, colegi şi asociaţi, precum şi câţiva membri ai familiei mele m‑au ajutat în conceperea şi naşterea acestei cărţi. Nu este posibil să îi mulţumesc fiecăruia în parte, dar vreau să‑i menţionez pe câţiva dintre ei.

Mulţumesc mamei mele, Rosaline Tafler, stoicul familiei noastre, pentru toate sfaturile şi încurajările pe care mi le‑a oferit; şi celor trei tineri Marinoff — Sarah, James şi Julian — pentru că sunt ei înşişi.

Mulţumesc câtorva prieteni care m‑au suportat mai mult de treizeci de ani, printre care Bernard de los Cobos, Moshe Denburg, Michael Godfrey, Keith MacLellan şi Mark Seal, pentru toate sfaturile şi încurajările pe care mi le‑au oferit.

Mulţumesc lui Tim Duggan, Kristin Ventry şi altora de la Editura HarperCollins, pentru că au făcut


disponibilă în toată lumea cartea Înghite Platon, nu Prozac!* şi au deschis calea pentru această carte.

Mulţumesc multor prieteni şi asociaţi de la American Philosophical Practitioners Association, Richard Dance, Wilfried ver Eecke, Vaughana Feary, Pierre Grimes, Michael Grosso, George Hole, Chris Johns, J. Michael Russell, Paul Sharkey şi Michelle Walsh printre mulţi alţii, pentru sfaturile, loialitatea şi prietenia lor. Mulţumesc în mod special colegilor şi prietenilor mei europeni, printre care Ida Jongsma, Anders Lindseth, Anti Matilla şi Henrik Nyback, pentru colaborare.

Mulţumesc multor alți prieteni ai filosofiei practice, printre care Julian Baggini, Paul Bennett, Paul del Duca, Jan şi Robert Dilenschneider, Jennifer Farrell, David Feldman, Christina Garidis, Thor Henrikson, Merle Hoffman, Sebastian Jansen, Robert Kennedy, Tova Krentzman, Katie Layman, Andrew Light, Liv Marinoff, Tan Chin Nam, Len Oakes, Ron Perowne, Christian Perring, Tanis Salant, Allen Sessoms, Liz Sheean, Jeremy Stangroom, Jennifer Stark, Rose şi Arthur Sturke şi Masao Yokota, care mi‑au oferit tot felul de sfaturi şi de încurajări.

Îi mulţumesc lui Jeet Khemka pentru intuiţiile ei, lui Daisaku Ikeda pentru apreciere şi lui Paulo Coelho şi Elie Wiesel pentru inspiraţie.

Mulţumesc apărătorilor fermi ai drepturilor civile în mediul academic american, printre care Steven Hudspeth, David Koepsell, Alan Kors şi David Seidemann, care le‑au amintit celor care au uitat că şi filosofia se bucură de protecţia constituţională.

* Volum tradus în 2010 la Editura Trei de Florin Lobonţ. (N.r.)


Mulţumesc responsabililor cu bursele de cercetare din cadrul City College of New York pentru că mi‑au acordat un an sabatic.

Mulţumesc lui Kathleen şi Andrew Lawrence pentru că m‑au lăsat să le folosesc locuinţa din Walton Lake, unde a fost scrisă o mare parte din această carte. Încântătoarea lor casă este încă bântuită de spiritul celui care a construit‑o: marele George M. Cohan. Îi transmit gândurile bune către Broadway.

Mulţumesc acelor practicieni ale căror cazuri le‑am citat: Vaughana Feary, Anders Holt, Alex Howard, Ida Jongsma, Kenneth Kipnis, Christopher McCullough, Martha Nussbaum şi Emmy van Deurzen. Mulţumesc şi tuturor acelor practicieni care mi‑au transmis cazuri pe care nu le‑am putut include din cauza constrângerilor obişnuite.

Mulţumesc numeroşilor clienţi ai filosofiei practice — indivizi, grupuri şi organizaţii — de la care am învăţat mai mult decât îşi pot ei imagina despre aplicaţiile filosofiei chiar atunci când îi ajutam pe ei să o aplice. Numele, ocupaţia şi alte detalii ale clienţilor citaţi în cazurile din această carte au fost modificate pentru a le păstra anonimatul, dar problemele lor sunt reale, la fel şi beneficiile de pe urma filosofiei.

Şi nu în ultimul rând, mulţumesc celor care au colaborat îndeaproape cu mine pentru această carte: lui Joelle Delbourgo, care m‑a ajutat să dau o formă viziunii mele (ca şi în cazul cărţii Înghite Platon, nu Prozac!); lui Colleen Kapklein, care (ca şi în cazul cărţii mai sus amintite) m‑a ajutat să fac mesajul acestei cărţi mai accesibil; lui


Jenny Meyer, pentru ajutorul acordat, lui Santiago del Rey de la Editura Ediciones B pentru sprijinul său şi lui Colin Dickerman, Karen Rinaldi, Alan Wherry şi întregii echipe de la Editura Bloomsbury pentru editarea şi publicarea acestei cărţi.

Îmi asum responsabilitatea exclusivă pentru ideile şi opiniile exprimate în această carte. Prietenii, colegii şi asociaţii mei nu‑mi împărtăşesc neapărat concepţiile şi nici nu li se opun neapărat. Recunoaşterea umanităţii din celălalt înseamnă să‑i respecţi libertatea de gândire.

Lou Marinoff, Monroe, New York, decembrie 2002

15ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALELOU MARINOFF

PARTEA 1

1. BOALĂ SAU DISCONFORT?


Este specific naturii omului să fie mai mult sau mai puţin curios în ce priveşte cauzele evenimentelor pe care le vede;

dar toţi oamenii sunt îndeajuns de curioşi încât să dorească să afle cauzele propriei sorţi, fie ea bună sau rea.

— THOMAS HOBBES

Important este să nu te opreşti din a pune întrebări.— ALBERT EINSTEIN

Ce întrebări importante ai pus sau vei pune astăzi? În fiecare etapă a vieţii, punem întrebări importante în ce ne priveşte pe noi şi pe ceilalţi, în ce priveşte propriile probleme sau ale altora, în ce priveşte lumea şi universul, sensul şi scopul existenţei noastre. Ne interesăm de trecut, prezent şi viitor. Investigăm orice subiect posibil.


Oamenii vor şi simt nevoia să dea un sens lucrurilor care se întâmplă sau care nu se întâmplă, pe termen scurt şi în perspectivă. Abilitatea noastră de a iscodi este principalul nostru instrument. Oamenii îşi pun şi mai multe întrebări în perioadele dificile; cu cât este mai complicată o situaţie, cu atât mai grave vor fi şi întrebările. Dar ironia este că răspunsurile pe care vrem să le aflăm cel mai repede sunt uneori cel mai dificil de găsit.

Acesta este punctul în care filosofia poate să ajute. Şi prin filosofie nu mă refer la studiul ideilor abstracte doar de dragul ideilor. O astfel de atitudine este potrivită pentru specialiştii din mediul academic care se bucură şi excelează în a dezbate teorii de dragul teoriilor. Dar filosofia poate fi, de asemenea, de folos oamenilor obişnuiţi, prin aplicarea unor idei utile problemelor lor concrete din viaţa de zi cu zi. Atunci când a auzit pentru prima oară de consilierea filosofică, un filosof american care lucra în Asia a spus: „Pare să fie vorba de aducerea bunului simţ la un nivel superior“. Şi chiar aşa este. Se presupune că deja aveţi un bun simţ elementar, de aceea citiţi această carte. Acum sunteţi gata pentru o abordare ceva mai avansată.

Filosofii sunt nişte căutători neobosiţi. Punem la îndoială orice. Nu luăm nimic de‑a gata. Întotdeauna le spun studenţilor mei de la filosofie că nu există întrebări prosteşti, dar, bineînţeles, dacă întrebi în jurul tău, cu siguranţă vei primi nişte răspunsuri prosteşti. Cu toate acestea, există o artă a întrebării potrivite, iar a primi răspunsurile corecte depinde de felul cum punem întrebările adecvate. Dacă trebuie să abordaţi sau să rezolvaţi Întrebările fundamentale


din viaţa dumneavoastră, această carte vă poate ajuta să vă inspiraţi din ideile unor demersuri filosofice de prim rang, din Antichitate până în prezent. Vă va arăta cum filosofia poate să vă schimbe viaţa, diminuându‑vă disconfortul existenţial. Nu doar teoretic, ci şi practic. Fiecare capitol cuprinde cazuri care ilustrează cum anume consilierii filosofici şi‑au ajutat clienţii să abordeze Întrebările lor Fundamentale. Şi fiecare capitol are la sfârşit nişte exerciţii filosofice pe care le puteţi face ca să vă ajutaţi singuri.

Am ales acele Întrebări fundamentale inspirate de problemele esenţiale cu care am văzut că se confruntă oamenii şi care le dau bătăi de cap în fiecare zi şi în legătură cu care îi consiliez pe clienţii mei. Acest capitol constituie o introducere în consilierea filosofică. În partea a doua, fiecare Întrebare fundamentală este discutată într‑un capitol separat: Cum ştiţi că e corect ceea ce faceţi? Sunteţi ghidat de raţiune sau de pasiune? Jignirea înseamnă vătămare? Este suferinţa necesară? Ce este iubirea? Cooperarea este oare cu putinţă? Cine poate câştiga „războiul sexelor“? Cine conduce: noi sau maşinile? Sunteţi o persoană interesată de spiritualitate? Cum faceţi faţă schimbării? Partea a treia oferă sfaturi în ce priveşte crearea unei filosofii de viaţă proprii. Partea a patra conţine informaţii suplimentare, inclusiv o listă a principalilor filosofi şi un ghid al asociaţiilor de practică filosofică.

Înainte ca filosofia să vă schimbe viaţa, trebuie să vă puneţi o Întrebare fundamentală de bază: suferiţi de o boală sau de un disconfort? Miza acestui capitol este să vă ajute să faceţi diferenţa între cele două.


CE E NORMAL?

Odinioară, când religia era puternică, iar ştiinţa, slabă, oamenii luau magia drept medicină; acum, când ştiinţa este

puternică, iar religia, slabă, oamenii iau medicina drept magie.— THOMAS SZASZ

Medicina şi diferite alte ştiinţe se preocupă de menţinerea sănătăţii, de vindecarea rănilor şi de eradicarea bolilor. Ce este o boală? De obicei, este ceva care afectează corpul într‑un fel care împiedică buna lui funcţionare. Majoritatea oamenilor obişnuiţi pot face o listă a bolilor de care au suferit în copilărie, cum ar fi pojarul, oreionul sau vărsatul de vânt, ca să nu mai vorbim de răceala obişnuită. Adulţii pot suferi de o întreagă serie de boli şi mulţi dintre noi cunosc pe cineva care a luptat împotriva cancerului, unei boli de inimă sau Alzheimerului, ca să dăm doar câteva exemple. Cu toţii vom muri de ceva, şi de cele mai multe ori acest „ceva“ se dovedeşte a fi o boală sau o complicaţie în urma unei boli.

Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că ceea ce se numeşte funcţionare normală este în mare parte stabilit de normele sociale, ca şi de cele biologice. De exemplu, dacă ai în mod frecvent halucinaţii — adică dacă vezi sau auzi lucruri pe care nimeni nu le mai vede sau aude — s‑ar putea să fii numit psihotic şi diagnosticat cu o boală psihică. Pe de altă parte, dacă vezi lucruri pe care nimeni altcineva nu le vede şi le transformi în filme sau dacă auzi lucruri pe care nimeni altcineva nu le aude şi le converteşti în simfonii, atunci poate că eşti regizor sau compozitor. Dacă poţi


să‑ţi îmblânzeşti mintea rebelă încât să dai naştere la ceva nemaiauzit de frumos şi de profund, s‑ar putea să câştigi Premiul Nobel, aşa cum s‑a întâmplat cu John Nash. Dar poţi să halucinezi şi într‑un alt context social: poate că ai avut o experienţă psihedelică normală în anii 1960 sau poate că eşti şamanul tribului tău.

O concluzie ar fi: chiar şi „tulburările psihice“ oficiale pot fi considerate normale dacă circumstanţele sociale sunt adecvate. Dar această concluzie e cu două tăişuri. În anumite circumstanţe sociale, multe dintre problemele care de fapt nu sunt deloc boli pot fi „diagnosticate“ ca şi cum ar fi. Şi asta poate să vă pună în dificultate.

De exemplu, dacă ai fi denunţat regimul din Uniunea Sovietică din interior, s‑ar fi putut întâmpla să fii internat într‑un ospiciu psihiatric, şi nu într‑o închisoare politică. De ce? Pentru că fosta Uniune Sovietică era considerată de Partid un „paradis al proletarilor“. Oricui nu‑i convine traiul într‑un paradis este în mod evident nebun. Pare logic, dar chiar şi când masele numesc iadul sau purgatoriul drept „paradis“ în fiecare zi, asta nu face lucrurile să fie astfel. Este clar că practica medicală poate şi ea să fie folosită în mod abuziv, ca un mijloc de control social şi politic.

Un alt exemplu: la sfârşitul secolului al XIX‑lea, toţi cei care aplicau pentru posturi în administraţia din statul New York (printre alte locuri din Statele Unite sau din Anglia) trebuiau să treacă printr‑o examinare frenologică. Frenologia pretindea că este o ştiinţă care evalua personalitatea oamenilor în funcţie de diferite proeminenţe ale craniului. O proeminenţă în spatele urechii stângi însemna că eşti un

Intrebari fundamentale preview

Documents

Transcript of Intrebari fundamentale preview