FORMAREA STATELOR

FORMAREA STATELOR

MEDIEVALE ROMANESTI

In secolele VII IX forma de organizare specifica spatiului romanesc a fost obstea sateasca. Ca institutie colectiva ea se baza pe proprietatea comuna asupra pamantului, conducerea si raspundere comuna precum si organizarea colectiva a muncii.

La inceputurile existentei sale, obstea se baza pe o decizie colectiva seful (adunarea) satului; cu timpul decizia se individualizeaza si atributiile militare, juridice, sociale sunt incredintate unor membrii, numiti in documente jupan, cneaz, voievod. Aceste obsti se unesc si formeaza uniuni de obsti pe care N. Iorga le numea romanii populare.

La baza formarii statelor medievale romanesti stau atat factori interni cat si externi:

a) factori interni:

cresterea demografica substantiala;

viata economica prospera;

dezvoltarea drumurilor comerciale ce strabateau teritoriul romanesc;

accentuarea procesului de feudalizare.

b) factori externi:

cumanii si tatarii au stopat expansiunea Ungariei la E si S de Carpati;

Ungaria si Polonia urmareau eliminarea Hoardei de Aur;

Stingerea dinastiei Arpadienilor si criza dinastica din Ungaria.

Evolutia spre state medievale romanesti a fost accelerata de politica Regatului ungar in Transilvania, dar si de tendintele expansioniste manifestate de acest stat la S si E de Carpati.

TRANSILVANIA.

Pentru sec. IX XI, izvoarele narative mentioneaza existenta mai mutor voievodate in Transilvania. In sec. IX, ungurii se aseaza in Campia Pannonica si singura directie de expansiune posibila era spre interiorul arcului carpatic. Notarul Anonymus, in Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor), mentioneaza pentru sec. IX trei formatiuni politice romanesti conduse de Gelu, Glad si Menumorut. Despre Gelu, cronicarul spune ca era un oarecare roman si il numeste duce.

Maghiarii, ce se crestineaza sub regele Stefan I, isi incep politica de cucerire a teritoriului intracarpatic.

In sec XI, un alt izvor, Viata Sf. Gerard, mentioneaza alte doua formatiuni politice: voievodatul lui Gyla in centrul Transilvaniei si voievodatul lui Ahtum in Banat. Ambii conducatori sunt infranti de regaitatea maghiara si teritoriile lor sunt cucerite. Etapa cuceririi efective si sistematice a Transilvaniei de catre maghiari incepe dupa 1050 si dureaza pana la inceputul sec. al XIII lea.

Ungurii au folosit mijloace complexe:

militare;

politice dupa ce ungurii s-au crestinat, au trecut treptat la preluarea conducerii directe asupra popoarelor cucerite, la anihiliarea structurilor lor politice si la asimilarea lor etnica si confesionala. Faptul ca au incercat sa organizeze Transilvania dupa model apusean este demonstrat de mentionarea in 1111 si 1113 a lui Mercurius Princeps Ultrasilvanus, insa Transilvania nu va fi transformata in principat, ramane voievodat si la 1176 este mentionat Voievodul Leustachius;

administrative ungurii organizeaza teritorial-administrativ Transilvania in comitate (apartineau ungurilor); scaune (apartineau sasilor si secuilor) si districte (apartineau romanilor);

religioase ungurii au incercat sa-i converteasca pe romani la catolicism, insa incercarea a esuat;

etnice ungurii au colonizat in Transilvania populatii in sec. XII XIII pentru a diminua elementul romanesc:

a) secuii au fost avangarda stapanirii maghiare in Transilvania si sunt asezati in Bihor, Zona Tarnavelor, Subcarpatii Rasariteni. Aveau obligatii militare si se bucurau de privilegii.

b) sasii veniti in mai multe valuri, au jucat mai ales un rol economic. Privilegiile lor sunt recunoscute in Bula de Aur a Sasilor sau Andreanum (1224). Ei sunt principalii autori ai civilizatiei urbane.c) Cavalerii teutoni (1211 - 1225). Sunt adusi de regele Andrei al II lea in Tara Barsei, insa vor fi izgoniti in anul 1225 pentru ca nu au respectat intelegerile initiale.Treptat, romanii incep sa fie inlaturati din viata politica a voievodatului si in anul 1366, regele Ludovic I, prin Diplomele sale, conditiona calitatea de nobil de apartenenta la religia catolica. In 1437, prin Unio Trium Nationum se stabilea ca in Transilvania au drepturi ungurii, sasii si secuii, romanii fiind considerati natiune tolerata. Religia ortodoxa nu este recunoscuta ca religie oficiala (sau recepta) asa cu erau religia catolica si mai tarziu religiile protestante.

Voievodatul se mentine pana in sec. al XIV lea. Voievodul era vasal regelui Ungariei si avea atributii in special militare. In perioada de criza a regalitatii (sec. XIII - XIV) voievozii Transilvaniei Roland Borsa si Ladislau Kan, isi asuma chiar prerogative politice regale, insa incercarea lor esueaza.

In anul 1526, Ungaria este infranta la Mohacs de catre Imperiul Otoman, iar in 1541, turcii intervin in organizarea acestui teritoriu. Parti vestice ale Ungariei, sunt date Austriei, partea centrala este organizata in Pasalacul de la Buda, iar Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomana.

TARA ROMANEASCA.

Ungurii au incercat sa-si impuna stapanirea si la S de Carpati. Informatii despre acest teritoriu primim din Diploma Cavalerilor Ioaniti data de regele Bela al IV lea in anul 1247. Potrivit acestui act existau cinci formatiuni politice prestatale:

Banatul de Severin;

Voievodatul lui Seneslau in stanga Oltului;

Voievodatul lui Litovoi in dreapta Oltului;

Cnezatul lui Ioan

Cnezatul lui Farcas ambele situate intre Jiu si Olt.

Cu exceptia voievodatului lui Seneslau celelalte formatiuni se aflau sub suzeranitate maghiara, suzeranitatea exercitata prin intermediul banului de Severin. In deceniul opt al sec. al XIII lea voievodul Litovoi si fratele lui Barbat incearca sa inlature suzeranitatea maghiara, dar incercarea esueaza. Litovoi este ucis in lupta, iar fratele lui este luat prizonier, insa se rascumpara platind o importanta suma de bani.

In anul 1291 are loc descalecatul* legendarului Negru Voda, de la Fagaras la Campulung si Arges, insa istoria Tarii Romanesti incepe cu Basarab I Intemeietorul (1310 - 1352). Acesta va intra in conflict cu regele maghiar Carol Robert dAnjou. Ungurii ataca teritoriul romanesc, insa in batalia de la Posada (1330), romanii castiga si urmarea acestei victorii a fost obtinerea independentei Tarii Romanesti. Evenimentele sunt relalate in Cronica pictata de la Viena.MOLDOVA. La est de Carpati, pe teritoriul viitorului stat moldovean, cronicile kievene mentioneaza existenta unor formatiuni politice prestatale numite :codrii (Codrii Cosminului), campuri (Campul lui Dragos), ocoale, cobale.

Si in aceasta zona se manifesta expansiunea maghiara, insa, spre deosebire de Tara Romaneasca, in Moldova, teoria descalecatului este atestata (de fapt Moldova este formata ca stat in urma unui dublu descalecat).

Prima etapa a intemeierii Moldovei este legata de descalecatul lui Dragos. Cu ocazia campaniilor maghiare antitataresti (1345 - 1354) este organizata in N Moldovei o marca de granita, cu centrul la Baia, condusa de Dragos, care desi era cneaz roman din Maramures servea interesele coroanei maghiare. Aceasta formatiune se afla sub suzeranitate maghiara si in timpul urmasilor lui Dragos, Sas si Balc.Al doilea descalecat are loc datorita nemultumirii moldovenilor fata de extinderea stapanirii maghiare. Ei, impreuna cu Bogdan din Cuhea, alt voievod roman din Maramures, intra in conflict cu regalitatea maghiara. Descalecatul lui Bogdan are loc in anul 1359 si este inlaturat urmasul lui Dragos, Balc.

In acest fel si Moldova e formeaza ca stat independent, evenimentele fiind relatate in Cronica lui Ioan de Tarnave.

*descalecat = termen folosit de cronicari, inseamna intemeiere de stat.

INSTITUTIILE STATULUI

MEDIEVAL

Domnia. Reprezinta institutia centrala in Tara Romaneasca si Moldova. Succesiunea la tron se facea conform principiului ereditar electiv. Domnitorii erau din familia Basarabestilor in Tara Romaneasca si din familia Musatinilor in Moldova. Daca domnitorul nu avea un succesor direct, marea boierime alegea domn din randul familiilor domnitoare. Domnul si-a asumat titlul de mare voievod, adica de comandant suprem al armatei, ceea ce semnifica functia primordiala, militara a conducatorului, dar si intaietatea sa in raport cu ceilalti voievozi. Domnia si-a legitimat puterea prin vointa divina. Titulatura domnitorului ilustreaza acest lucru: Io, Vladislav, mare voievod, domn, singur stapanitor a toata Ungrovlahia unde particula IO este o prescurtare de la Ioanes cel ales de Dumnezeu.

Seful statului era uns cu mir si incoronat in cadrul unei ceremonii religioase de catre mitropolitul tarii.

El avea atributii ce vizau toate domeniile importante:

de politica interna si externa declara razboi, incheie pace, semneaza tratate cu statele vecine.

militare comandant suprem al armatei; in aceasta calitate percepe birul, dare destinata acoperirii cheltuielilor de aparare sau rascumparare a pacii prin tributul impus de puterile straine;

administrative conduce intreaga administratie;

funciare este proprietarul intregului pamant si confirma proprietatile;

judecatoresti este instanta suprema de judecata;

bate moneda, instituie sistemul de impozite.

Dupa instaurarea dominatiei otomane domnitorii erau numiti direct de catre Poarta, fara consultarea boierimii. Domnul va deveni un inalt functionar al Imperiului Otoman, ocupand chiar un grad in ierarhia administrativa otomana.

Sfatul domnesc. Este organul central al guvernarii. Era initial alcatuit din marii boieri, apoi din boierii cu dregatorii. Acest sfat avea rol consultativ si atributii juridice. Asista pe domn la scunul de judecata si participa la semnarea tratatelor cu statele vecine. Cea mai importanta dregatorie in Tara Romaneasca era cea de ban al Olteniei, iar in Moldova, cea de portar al Sucevei. Alte dregatorii importante erau:

vornic seful Curtii domnesti;

logofat seful Cancelariei domnesti;

vistiernic seful finantelor;

spatar purtatorul de spada;

postelnic se ocupa cu activitatea diplomatica si primirea solilor straini.

Adunarile de Stari. Reprezinta o institutie semnalata inca din sec. al XV lea si era o adunare a starilor privilegiate. Era formata din: marii boieri, clerul inalt, boierimea mica si mijlocie, curteni. Era convocata in cazuri speciale si nu avea caracter permanent. Se intrunea cand era vorba de alegerea domnitorului, se declara razboi sau se incheia pace.

Pe vremea lui Matei Basarab se contureaza deosebiri intre Sfat (sfatul sau divanul domnesc al marilor boieri), Sobor (fetele bisericesti) si Adunarea a toata tara (cuprindea reprezentantii tuturor starilor privilegiate).

In Transilvania, statutul politic al romanilor s-a degradat, iar voievodul era ajutat la guvernare de Congregatia generala a tarii, romanii fiind inlaturati din acest for.

Armata. Era reprezentata de oastea cea mica formata din membri ai claselor privilegiate armata permanenta si oastea cea mare formata din intreaga populatie apta de serviciu militar era convocata numai in caz de primejdie.

Biserica. Reprezinta puterea in plan spiritual. In Tara Romaneasca, mitropolia este infiintata in 1359 la Curtea de Arges din initiativa domnitorului Nicolae Alexandru, iar in Moldova este infiintata de Petru Musat, are sediul la Suceava, insa este recunoscuta abia in 1402, in timpul domnitorului Alexandru cel Bun.

Biserica a jucat un rol important pe plan cultural si in domeniul justitiei. A mentinut unitatea spirituala a romanilor si a combatut prozelitismul catolic si islamic. Mitropolitul ii consacra pe episcopii numiti de domn, il incorona si ungea cu mir pe domnitor, participa la alegerea domnului si la actele de justitie ale acestuia.

Biserica si domnia reprezinta o unitate indisolubila in statele medievale romanesti. Intre biserica si domnie a existat o stransa colaborare pe parcursul Evului Mediu.