Formarea Poporului Roman - Aspecte

12
FORMAREA POPORULUI ROMÂN ŞI A LIMBII ROMÂNE Teorii privind etnogeneza românilor. Studierea problemei etnogenezei (din greacă, etnos înseamnă "popor", genesis - "naştere"), adică a originii oricărui popor, constă în determinarea următoarelor aspecte: când, unde, din ce părţi componente şi în ce condiţii s-a format comunitatea etnică respectivă. Aceste cerinţe se referă şi la problema originii neamului românesc. Etnogeneza românilor este una din cele mai fundamentale probleme ale istoriei noastre naţionale. Ea a atras nu numai atenţia istoricilor români ci şi străini. De multe ori, însă, conzluziile istoricilor, mai cu seamă ale celor străini erau dictate de anumite interese geopolitice. în acest caz credem oportun să ne referim succint la cele maj importante teorii ale etnogenezei românilor, expuse în literatura istorică. În operele autorilor medievali, începând cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata că românii, numiţi de ei vlahi, sunt colonişti romani aduşi de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, că vlahii erau "pastorii romanilor", că ei locuiau în Panonia până la venirea hunirlor (sec. V). 1

description

Formarea Poporului Roman - Aspecte

Transcript of Formarea Poporului Roman - Aspecte

FORMAREA POPORULUI ROMN I A LIMBII ROMNE

FORMAREA POPORULUI ROMN I A LIMBII ROMNE

Teorii privind etnogeneza romnilor. Studierea problemei etnogenezei (din greac, etnos nseamn "popor", genesis - "natere"), adic a originii oricrui popor, const n determinarea urmtoarelor aspecte: cnd, unde, din ce pri componente i n ce condiii s-a format comunitatea etnic respectiv. Aceste cerine se refer i la problema originii neamului romnesc.Etnogeneza romnilor este una din cele mai fundamentale probleme ale istoriei noastre naionale. Ea a atras nu numai atenia istoricilor romni ci i strini. De multe ori, ns, conzluziile istoricilor, mai cu seam ale celor strini erau dictate de anumite interese geopolitice. n acest caz credem oportun s ne referim succint la cele maj importante teorii ale etnogenezei romnilor, expuse n literatura istoric.n operele autorilor medievali, ncepnd cu cei bizantini (Kekaumenos, sec. XI; Kinnamos, sec. XII) se constata c romnii, numii de ei vlahi, sunt coloniti romani adui de Traian din Italia. Cronicarii medievali maghiari constatau, c vlahii erau "pastorii romanilor", c ei locuiau n Panonia pn la venirea hunirlor (sec. V).Umanitii italieni din secolul al XV-lea (Enea Silvio Picolomini, viitorul pap Pius al Il-lea .a.) de asemnea erau de prere c romnii "sunt de neam italic". Cronicarii i savanii romni din secolele XVII-XVIII (Gh. Ureche, M. Costin, Const. Canta-cuzino, D, Cantemir, reprezentanii colii Ardelene - Petru Maior, Samuil Micu, Gh. incai) au demonstrat originea comun a romnilor din Transilvania, ara Romneasc i Moldova din "vechii romani", care au locuit n Dacia. Dimitrie Cantemir a menionat i aportul dacilor la formarea poporului romn. Reprezentanii colii Ardelene considerau, ns fr temei, c dacii au fost exterminai n timpul rzboaielor cu romanii. Cercetrile ulterioare ale istoricilor au combtut aceast afirmaie. Tot nefondate sunt i teoriile cum c romnii s-au format numai pe suportul dacic, fr o contribuie substanial a romanilor.La sfritul secolului al XVIII-lea, n condiiile expansiunii Imperiului habsburgic n Principatele Romne, unii istorici germani (Fr.Sulzer, I.Eder) scriau c romnii s-au format ca popor la sud de Dunre i au revenit la nordul ei n secolul al XII-lea. Aceast idee este reluat n 1871 de istoricul i filologul german Robert Rosler n lucrarea "Studii asupra romnilor". Lucrarea lui a aprut n condiiile creterii micrii de emancipare a romnilor din transilvania, care evocau dreptul istoric asupra spaiului locuit de ei din vremuri strvechi.R.Rosler a ncercat s argumenteze ideea originii balcanice a romnilor, care numai n secolul al XII-lea au emigrat la nord de Dunre, adic atunci, cnd pe pmnturile Transilvaniei locuiau deja ungurii, saii i secuii. Prin aceasta se nega dreptul istoric al romnilor asupra pmnturilor unde ei locuiau.Argumentele lui Rosler erau urmtoarele:- dacii au fost nimicii n rzboaiele cu romanii;- dacii nu au putut fi romanizai n doar 165 de ani (timpul stpnirii romane n Dacia);- provincia Dacia a fost prsit n ntregime de populaie la 275;- limba romn nu conine cuvinte germanice vechi, dei pe teritoriul Daciei a staionat tribul germanic al goilor;- exist cuvinte asemtoare n limba romn i albanez, dovad a conveuirii lor la sud de Dunre;- nu exist izvoare care s ateste prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea;- dialectul daco-romn cel de la nord de Dunre se aseamn cu dialectul macedono-romn de la sud de Dunre;- prezena influenei sud-slave asupra Bisericii romnilor;- romnii erau pstori nomazi.Falsitatea "teoriei rosliene" a fost amplu demonstrat de istorici strini i romni, chiar n perioada cnd ea a aprut (I.Iung, B.P.Hadeu, A.Xenopol, D.Onciul, N.Iorga .a.). Argumentele lor sunt urmtoarele:- prezena geto-dacilor este atestat de numeroase dovezi a continuitii lor dup cucerirea roman (vezi capitolul 4);- romanizarea dacilor nu s-a fcut doar n cei 165 de ani a stpnirii romane la nordul Dunrii, ci ea a fost atunci cea mai intens, desfurndu-se att nainte de cucerirea roman ct i dup evacuarea Daciei de ctre administraia roman (vezi capitolul 4);- continuitatea daco-romanilor este dovedit de numeroase descoperiri arheologice, date lingvistice, mrturii epigrafice etc.;- lipsa total a elementelor lingvistice germane n limba romn a fost combtut de numeroase studii ale lingvitilor romni;- cuvintele comune din limba romn i albanez sunt provenite din motenirea traco-iliric comun (cu rdcini n limba indoeuropean);- numeroase izvoare scrise atest prezena romnilor la nordul Dunrii nainte de secolul al XlII-lea;- cele dou dialecte (daco-romn i macedono-romn) fac parte din limba romn comun (sau protoromn), care s-a format pe ntreg spaiul Carpato-Danubiano-Balcanic;- influena sud slav asupra Bisericii romne nu neag, ci confirm prezena romnilor la nordul Dunrii, fr de care ortodoxismul nu s-ar fi rspndit aici;- pstoritul transhumant (sezonier) i nu nomad era una din ocupaiile romnilor din zonele montane. Ocupaia lor de baz era agricultura mbinat cu creterea animalelor n aezri sedentare.Nici un izvor istoric nu atest, ns, n decursul epocii medievale o imigrare n mas a romnilor de la sud la nord de Dunre, ci dimpotriv, treceri permanente ale romnilor transilvneni la sud i est de Carpai, inclusiv peste Dunre.De asemenea este lipsit de temei tiinific opinia expus de unii istorici sovietici cum c pe baza populaiei romanizate, n urma contactelor ei cu slavii, s-au format dou popoare separate: munteni, datorit contactelor cu slavii de sud, i moldovenii - cu slavii de rsrit. Aceast pretins divizare etnic ar fi servit drept baz pentru constituirea a dou limbi separate: romn i moldoveneasc.Susinute n scopuri politice, aceste viziuni nu-i gsesc o argumentare tiinific n izvoarele istorice, care i divizeaz pe romni dup provincii istorice (moldoveni, munteni, bucovineni, olteni etc.), i nu dup apartenena lor la diferite etnii. Dimpotriv, izvoarele demonstreaz c indiferent de denumirea local ei toi formeaz un neam - neamul romnesc. Izvoarele istorice nu confirm o difereniere strict a influenei slave n Moldova i ara Romneasc, precum nici rolul ei determinant. Ct privete limba, nici o coal tiinific lingvistic nu recunoate existena a unei limbi literare moldoveneti deosebit de cea romn. Totodat, nimeni nu neag prezena unui grai moldovenesc, de rnd cu alte graiuri romneti (muntenesc, oltenesc, ardelenesc etc.) n spaiul locuit de romni.

Componentele principale ale etnogenezei romnilor, n procesul de constituire a poporului romn pot fi evideniate componentele lui fundamentale. Cel mai vechi component (numit i substrat) l prezint tracii de nord, sau geto-dacii. Aceast ramur a marelui neam al tracilor, aflat timp ndelungat n contact cu civilizaia antic (la nceput greac, apoi roman), a creat o cultur original, care a atins un nalt nivel de dezvoltare. Aceasta le-a permis geto-dacilor s creeze statul lor propriu.Al doilea component fundamental n etnogeneza romnilor este elementul roman (sau stratul roman). Acest strat s-a suprapus celui geto-dac: la nceput, pn la cucerirea Daciei de ctre Imperiul Roman (anul 106 d.Chr.) - numai n aspect economic i cultural, iar dup aceasta - s-a produs o sintez etno-cultural dacoromn. Datorit prezenei pariale la nord de Dunre i influenei centrelor romane de la sud de Dunre aprofundarea acestei sinteze a continuat i dup anul prsire! Daciei de ctre legiunile romane (271-275). Ca urmare, a continuat romanizarea dacilor liberi i statornicirea n spaiul vechii Dacii a unei populaii latinofone. Acest proces s-a desvrit ctre secolul al Vl-lea, avnd drept rezultat formarea unei etnii i a unei limbi romanice la nord i sud de Dunre: protoromnii (sau est-romanicii) cu o limb comun (protoromn). Populaia est-romanic a nfruntat valurile migrato-rilor - a goilor, apoi a hunilor. Arheologii au constatat rspndirea n secolele IV-VI (dup ncetarea stpnirii hunilor) n spaiul Carpato-Danubian a unei culturi materiale (numite cultura Brateiu) - n Transilvania, cu corespundere n Muntenia -Ipoteti, Cndeti-Ciurel, i n Moldova - Costia-Botoana-Hansca), care aparinea unei populaii btinae sedentare de agricultori i cresctori de animale. Au fost descoperite obiecte de import romano-bizantine, tiparnie de turnat cruci.Peste aceast populaie protoromn, care ducea o modest via agrar n obti steti, s-au revrsat n secolele VI-VII triburile slave, care au migrat pe valea Tisei i n Moldova. Triburile slave au rupt n anul 602 grania bizantin (limesul) de la Dunre i s-au revrsat n ntreaga Peninsul Balcanic pn n Grecia. Acest eveni-ment a avut repercursiuni serioase pentru unitatea daco-romanic sau est-romanic).Ca urmare, populaia protoromn de peste Dunre s-a slavizat cu timpul, ori s-a retras spre sud n muni, dnd natere grupurilor etnice ale macedono-romnilor, istro-romnilor .a.n alt direcie s-au dezvoltat relaiile populaiei est-romanice de la nordul Dunrii cu slavii. Aici populaia autohton era superioar numeric slavilor, ceea ce a dus cu timpul la asimilarea lor.Slavii au influenat ntr-o anumit msur etnogeneza romnilor, alctuind adstratul (sau suprastratul) procesului de desvrire n constituirea neamului romnesc (secolele VI-IX). Slavii, fiind agricultori i cresctori ^de animale sedentari, au convieuit mai ndelungat cu autohtonii, lsnd n limba romn cuvinte de origine slav (plug, prieten, drag, iubire etc.), care denot multiple contacte umane. Rolul slavilor n etnogeneza romnilor este asemntor cu cel al germanicilor n constituirea popoarelor vest romanice (francezilor, italienilor, spaniolilor, portughezilor).Formarea limbii romne. Formarea limbii romne a parcurs aceleai etape ca i formarea poporului romn. O prim etap a formrii limbii romne o constituie procesul de romanizare a geto-dacilor. Ca urmare, acetia au preluat treptat limba latin vorbit (sau vulgar), n perioada de pn n secolul al Vl-lea se generalizeaz pe ntreg spaiul istoric al Daciei i Moesiei o limb romanic unitar, numit de filologi limba protoromn comun. Din limba geto-dacilor dup diferite opinii s-au pstrat n cea romn 170-180 de cuvinte.Sub impactul migraiei slavilor romanitatea nord i sud-dunrean estedivizat, iar din limba protoromn comun, care avea un caracter n linii generale de o limb nchegat, se formeaz dialectul daco-romn (nord-dunrean) i dialectele sud-dunrene (aromn sau macedo-romn, megleno-romn i istro-romn). Acest proces, care se desfoar n secolele VII-IX, a cunoscut influena limbii slave. Influena slav n-a schimbat caracterul latin al limbii romne, exercitndu-se prin mbogirea ei cu circa 20% de cuvinte de origine slav. Stratul lingvistic latin, cel mai important, cuprinde circa 60% din vocabularul limbii romne.Meniuni n sursele externe despre romni, n izvoarele strine medievale timpurii romnii sunt denumii vlahi, valah, volohi, blahii etc. Acestea sunt variante ale unei denumiri, care iniial desemna un trib celt, apoi a fost dat de vechii germani romanilor i galilor romanizai; pe urm din lumea german acest termen a trecut n cea slav i bizantin. Slavii de sud i bizantinii i numeau pe romni- vlahi, slavii de rsrit - volohi, ungurii le ziceau olahi, care era derivat de la "oslasz" -denumire dat de ei italienilor. Romnii de la bun nceput s-au numit romani, denumire care a evoluat n rumni, apoi romni. Ei i-au pstrat permanent contiina originii lor romane.Cea mai veche meniune despre romni se ntlnete n "Geografia" savantului armean Moise Chorenati (a doua jum. a sec. al IX-lea) n care se semnaleaz "ara necunoscut crei i zic Balak", (sinonim cu valach, blacht numire germanic a romanicilor), aflat la nord de ara bulgarilor.Persanul Gardizi (n "Podoaba istoriilor", secolul al Xl-lea) plaseaz ntre bulgari, rui i unguri "un popor din Imperiul Roman", care locuia ntre Dunre i "muntele mare".Cronica veche rus "Povesti vremennh let" ("Povestea anilor de demult") menioneaz pe "volohi" prin anul 898 n legtur cu micarea triburilor ungare spre est. In cronica anonim, scris de cronicarul notarului regelui maghiar Bela, numit "Gesta Hungarorum", ntocmit n secolul al XlI-lea pe baza unor izvoare mai vechi, se povestete despre o populaie romneasc n Transilvania n secolele IX-X. La anul 976 n cronica autorului bizantin Kedrenos sunt menionai vlahii sud-dunreni.Recunoaterea de ctre popoarele vecine a unei comuniti etnice romneti n spaiul Carpato-Danubian mrturisete c n aceast perioad poporul romn era deja constituit.

7