Elevele: Dume Elevele: Dume CristinaCristina Moțoc Ana-Moțoc Ana-MariaMaria

I. DeprinderiI. Deprinderi1.1. Locul și rolul deprinderilor în structura activitățiiLocul și rolul deprinderilor în structura activității

Omul desfășoară multe și variate activități, în structura cărora putem identifica o serie de componente declanșate și conduse voluntar și conștient și altele care se desfășoară ca de la sine , fără un control prea detaliat. Astfel , într-o activitate complexă, cum este cea de rezolvare a unei probleme de matematică, sunt momente de maximă concentrare pentru surprinderea relațiilor mai ascunse dintre datele și necunoscutele din enunț dar și secvențe în care , automatizat , facem calculele necesare sau schițăm o imagine de sprijin. Acestea din urmă se desfășoară ca de la sine cu mare ușurință, cu precizie și corectitudine. Ele se numesc deprinderi.deprinderi. Omul dispune de o sumedenie de deprinderi, începând cu mersul, apucarea și manevrarea simplă a obiectelor și continuând cu scrierea, calculul, desenarea, modelarea, schimbarea vitezelor în timpul conducerii automobilului etc. Toate acestea se desfășoară automatizat.

Dar automatizarea deprinderilor înseamnă nu numai desfășurarea lor cursivă și rapidă ci și reducerea la minimum a efortului voluntar și a controlului conștient, analitic. Luând notițe, elevii nu își mai pun problema cum să facă o literă sau alta, dar sunt conștienți, în ansamblu, despre ceea ce fac, despre conținutul celor consemnate.

Fiind rezultatul învățării, deprinderile, odată formate, nu sunt inconștiente și autonome. Ele se desfășoară în cea mai mare parte într-o zonă a subconștientului dar pot fi foarte ușor trecute sub control conștient.

Automatizarea are și alte efecte foarte importante pentru activitatea omului. Ea aduce cu sine schematizarea și prescurtarea acțiunii, eliminând tot ceea ce este de prisos și neadecvat și asigurând totodată o articulare cât mai bună între secvențele deprinderii. Cine dispune de deprinderi are cursivitate în mișcări sau operații și sunt evitate opririle, reîntoarcerile etc. Deprinderile dobândesc, astfel, operativitate, adică se desfășoară repede, fără efort și cu mare eficiență.

Ținând seamă de toate aceste caracteristici, putem să definim deprinderile ca deprinderile ca fiind componente automatizate ale activității, conștient elaborate, consolidate fiind componente automatizate ale activității, conștient elaborate, consolidate prin exercițiu, dar desfășurate fără control conștient permanentprin exercițiu, dar desfășurate fără control conștient permanent. .

2.2. Felurile deprinderilorFelurile deprinderilor Deprinderile pot fi grupate după câteva criterii:

Astfel, după gradul complexității, putem vorbi de deprinderi simple și complexe. Relația între deprinderile simple și cele complexe este bine ilustrată de situația în care se află elevul din clasa I, care își însușește scrierea și, deci, execută mai întâi elementele literare, în mod repetat până la deprindere, și apoi și le însușește pe cele complexe, privind grafia cuvintelor. Deprinderile simple ating de multe ori un grad mare de automatizare. Deprinderile complexe le cuprind pe cele simple dar nu ca pe o simplă alăturare ci ca structuri unitare și relativ flexibile și transferabile în condiții noi.

După natura proceselor psihice, în care are loc automatizarea, distingem: deprinderi senzoriale – perceptive, verbale, de gândire, motrice. Deprinderile senzorial-perceptive, integrăm orientarea automatizată a privirii în zona centrală a câmpului perceptiv și în stânga sus, în mare măsură explicate prin activitatea de citire. Există deprinderi perceptive de identificarea literelor, în activitatea de citire, cu centrarea pe punctele de maximă informație ale acestora. De asemenea, deprinderi de auz verbal care ne permit să distingem bine cuvintele într-un discurs în limba cunoscută. Deprinderile de pronunție sunt cel mai bine formulate pentru cuvintele limbii materne. Deprinderile ortografice sunt fundamentate de reguli gramaticale. Apoi scrierea corectă devine atât de automatizată încât subiectul nu-și mai amintește regula gramaticală care-o motivează. Deprinderile de citire le implică pe cele de pronunție dar ele trebuie subordonate înțelesului propozițiilor și frazelor și reglajului general prin gândire.

Un alt criteriu de clasificare a deprinderilor este cel al tipului de activitate în care ele se integrează. Se disting astfel, deprinderi de joc, învățare, muncă, conduită morală etc. în orice activitate deprinderile se întrepătrund , iar clasificările deprinderilor, având un caracter relativ, se realizează mai mult cu scop didactic.

3.3. Condițiile elaborării deprinderilorCondițiile elaborării deprinderilor Instruirea verbală prealabilă se face cu scopul de a dezvălui

semnificația formării deprinderilor, condițiile de realizare, cerințele de calitate, în ce constau, ce mișcări se fac și în ce succesiune.

Demonstrarea modelului acțiunii împletită cu instruirea verbală este foarte necesară pentru deprinderile complexe

Organizarea exercițiilor, mai întâi pentru formare și apoi pentru automatizarea deprinderii este una din cele mai importante condiții

Asigurarea controlului și autocontrolului în vederea depistării și înlăturării erorilor

Formarea deprinderilor trebuie să se sprijine pe interesele elevilor pentru acea activitate și aptitudinile lor dacă este cazul

Pe parcursul formării unei deprinderi este necesară o constantă a principiilor și metodelor de lucru pentru ca să se poată asigura automatizare

Calitatea metodelor de formare, caracterul lor activ constituie un factor de mare importanță în formarea deprinderilor.

4.4. Etapele formării deprinderilorEtapele formării deprinderilorEtapa familiarizării cu acțiunea sau cu

conținutul deprinderii Etapa învățării analitice Etapa organizării și sistematizăriiEtapa sintetizării și automatizări Etapa perfecționării deprinderii

Priceperi și obișnuințe

PricepereaPriceperea: se dobandeste pe baza achizitionarii mai multor deprinderi.Ea se defineste ca imbinarea optima a deprinderilor si cunostiintelor si restructurarea usoara sa lor in vederea actionarii in situatii noi.Spre deosebire de deprinderi , priceperile pot fi mai putin riguloase si mai putin stringent organizate dar cu calitatea de a putea fi aplicate in nenumarate situatii , de a fi mai flexibile , mai restucturabile.Ele cuprind generalizari ale deprinderilor si cunostintelor deja insusite .Priceperile pot fi clasificate dupa acelasi criterii cu ale deprinderilor de care sunt, de fapt, strans legate.Impreuna cu deprinderile sporeste maiestria , intr-un domeniu sau altul al activitatii.

ObisnuitaObisnuita : se defineste , de altfel , ca deprindere asociata cu o trebuinta functionala.Aceasta structura specifica a obisnuintei explica principalele caracteristici.Obisnuinta are astfel , o propriomotivare prin implicarea trebuintei in insasi alcatuirea ei .De asemenea , obisnuinta se impune , se cere realizata cu regularitate.In activitatea educativa din familie si scoala se urmareste formarea obisnuitelor pozitive si inlaturarea celor negative.

Interactiunea deprinderilor –Transferul si intereferenta

Deprinderile , odata formate , nu raman izolate , ci se integreaza activitatilor si se interactioneaza unele cu altele.In procesul formarii unei noi deprinderi , de asemenea , se poate constata influenta celor deja actizitonate.Fenomene de interactiune a deprinderiloe sunt de doua feluri : transferul si interferenta .

Transferul se defineste , ca relatie pozitiva intre o deprindere deja formata si cea in curs de formare , aceasta din urma beneficiind de asemanarile cu prima , integradu-si tot ceea ce este comun si elaborandu-se astefel mult mai usor , cu mai putin effort , un timp mai scurt. Ceea ce se transfera poate fi o schema operationala , usor adaptabila noii situatii de invatare.

Interfarta este fenomenul de influenta negativa intre doua deprinderi si se manifesta ca stanjenire a formarii undei noi deprinderi .Aceasta intereferenta poate functiona retroactiv (de la deprinderi bine consolidate , dar mai noi la cele mai vechi si mai slab formate) sau proactiv(cele verchi perturba procesul formarii celor noi).Este favorizata de urmatoarele imprejurari:slaba diferentiere intre cele doua deprinderi care intra in relatie :timpul foarte scurt intre formarea undei si formarea celeilalte :iinsuficiente consolidari.Rezulta ca pentru evitarea interferentelor este necesar sa se asigure diferentierea intrreb ele , sa se evite pripeala , sa se faca consolidari necesare.