Doana Andrei IonutCls a XI-a B

Formarea constiintei istorice

Conştiinţa istorică se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin raportare la alte popoare.

Umanismul este curentul cultural care a dominat perioada Renasterii (sec 14-16, Italia) si care pune in prim plan omul si valorile sale. In viziunea Renascentistilor, omul este “homo universale”, armonios fizic si intelectual care poseda cunostiinte enciclopedice, universale. Umanismul a aparut si in tarile romane in secolul 16-18. Aici, a fost reprezentat de carturari umanisti, care apartineau unor mari familii boieresti, acestia fiind cultivati si formati in Polonia, Italia sau Istambul. Acestia consemneaza elementele istorice din dorinta evidenta de a-si afla radacinile, dar mai ales cu scop educativ, ei doresc ca generatiile viitoare sa stie ce s-a intamplat, sa aibe repere morale in domnitorii importanti si sa evite evenimentele grave ale istoriei. Toti cronicarii au interes pentru etnogeneza: ei scriu cronici si argumentand : originea romana a poporului roman, originea latina a limbii, unitatea limbii si a poporului si continuitatea.

Istoriografia în limba română a aparut odată cu ridicarea noii boierimi între secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (primul text pastrat in romaneste, “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, datata 1521, este in felul sau un document cu relevanta istorica), ca o consecinţă a renunţării la uzul limbii slavone în actele de cancelarie. Insa istoriografia romaneasca este clarificata de scrierile cronicarilor moldoveni: Grigore Ureche (1590-1647), Miron Costin (1633-1691) si Ion Neculce (1672-1745) si a celor munteni : Radu Greceanu (1655-1714), Radu Popescu (1665-1729). Principiul continuitatii se regaseste la marii nostrii cronicari. Astfel, Letopisetul Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche cuprinde istoria Moldovei de la al doilea descalecat (1359) pana la a doua domnie a lui Aron-Voda (1594), Letopisetul Tarii Moldovei al lui Miron Costin continua firul istoric de la domnia lu Aron-Voda pana la domnia lui Stefanita-Voda Lupu (1661), iar Letopisetul Tarii Moldovei al lui Ion Neculce cuprinde istoria Moldovei de la Dabija-Voda (1662) pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1743).

Grigore Ureche, cel mai vechi cronicar cunoscut al Moldovei, a carui opera „a slujit de urzeala tuturor cronicarilor urmatori”, nu a avut o traditie pe care sa se bazeze. Au fost mult mai rar observate motivele acestei situatii si efortului pe care a trebuit sa il faca Gr0igore Ureche pentru a creea istoriografia in limba romana. El pune in Letopiset, o legatura, un tel patriotic si educativ precis : „Sa ramaie feciorilor si nepotilor, sa le fie de invatatura”.

Deosebirea dintre cronica lui Ureche si cea a lui Miron Costin este minima, Miron Costin sustinand aceeasi idee de continuare a scrierii istoriei pentru generatiile viitoare, pentru ca greselile traite in istorie sa nu fie repetate. El il indeamna pe cititor sa isi petreaca timpul liber cu lecturi instructive.

Doana Andrei IonutCls a XI-a B

Ceea ce contează în cronica lui Neculce este oralitatea extraordinară a autorului, care dă o anumită familiaritate evenimentului istoric. Neculce este primul nostru mare povestitor moldovean, anticipând apariţia lui Creangă.

Grigore Ureche este primul nostru cronicar care scrie despre originea comuna a tuturor românilor : "românii, cât se afla locuitori în Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramosu, de un loc sîntu cu moldovenii si toti de la Rân se trag. Ardealul - mai multu tara latita de români decât de unguri." Tot el demonstreaza , pentru prima oara ideea latinitatii limbii române în capitolul intitulat "Pentru limba noastra moldoveneasca". La sfârsitul capitolului trage concluzia :"ca de la Râm de tragem si cu ale lor cuvinte ni amestecat graiul - de la Râmleni, ce le zic latini, pâine, ei zic panis, carne, ei zic caro, gaina, ei zi galina, muierea - mulier si altele ca de ne-am socoti pe de-amanuntul, toate cuvintele le-am întelege".

O alta capodopera realizata de Grigore Ureche este portretul domnitorului Stefan cel Mare. Fiind un povestitor adevarat , G. Ureche este intemeiatorul portretisticii in literartura romana veche. Ureche concepe povestirea din patru momente: imprejurarile mortii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui Stefan, aprecieri asupra vremii si intrarea lui in legenda. Astfel, in primul paragraf cronicarul ne prezinta circumstantele in care marele voievod s-a stins din viata. S-a intors la cetatea Sucevei fiind foarte bolnav din cauza atator razboaie la care a participat si totodata batran, cuvant sugerat foarte frumos de Ureche prin expresia “slab de ani”. Urmatorul fragment reprezinta un portret mixt facut lui Stefan in care predomina trasaturile morale : bun strateg, conducator angajundu-se in lupta in fruntea ostirii sale, ca exemplu oferit combatantilor. Curajul, vointa, patriotismul sunt calitatile pe care cronicarul le remarca :“si-unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, se radica deasupra biruitorilor”. In cel de-al treilea paragraf, Ureche vrea sa scoata in evidenta cat de mult l-au iubit locuitorii Moldovei pe domnitorul lor, “l-au ingropat-tara cu multa jale si multa plangere in manastire in Putna, care era de dansul zidita”. Ultimul paragraf reprezinta aprecieri asupra vremii, care a fost foarte “urata”, cu iarna friguroasa si vara ploioasa, chiar inainte de moartea lui Stefan-Voda.

Arta portretului la Ion Neculce este redata din „O sama de cuvinte”, in special de portretul lui „Niculae Milescu spatarul” din legenda 41. Ca personaj istoric, Nicolae Milescu (1636-1708) a fost contemporan cu Miron Costin si Dosoftei. "Legenda lui Nicolae Milescu Spatarul" este o scriere cu caracter evocator, care aduce in prezent fapte dintr-un trecut. Puterea si intelepciunea lui Milescu il fac pe Stefanita-voda sa-l indrageasca, luandu-l la masa si jucand carti cu el, pentru ca "era atunce grammatic la dansul". Este taiat la nas de Stefanita-Voda, pentru a fi mers, cum spune legenda, la Constantin Basarab cu viclenie. Diplomatul Foy de Neuville spune ca a fost crestat la nas pentru ca ar fi dezvaluit un tratat secret al lui Grigore Ghica cu Polonia, pentru care domnitorul a fost mazilit in 1664.

Legenda X este o anecdota, care povesteste cum procedeaza un sol roman trimis la inalta Poarta atunci cand intra in contact cu o noua bautura, cafeaua. Logofatul Tautu, trimis la turci de Bogdan-Voda sa inchine tara, comite o serie intreaga de erori de protocol, culminand cu sorbirea cafelei ca pe oricare alta bautura. Textul este ironic pentru ca Tautu punea tara intr-o situatie nefavorabila, de pierdere a independentei fata de turci.

Doana Andrei IonutCls a XI-a B

Legenda a IlI-a explica un ritual initiatic, acela al gasirii locului unei manastirii (Putna, in anul 1466, un locas de cult devenit extrem de drag lui Stefan cel Mare). "Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca manastirea Putna, au tras cu arcul Stefan-voda dintr-un varvu de munte." Manastirea urmeaza sa se ridice "unde au agiunsu sageata", pentru a face in acel loc altarul.

Orice s-ar spune cronicile muntene nu pot egala pe cele moldovene sub nici o forma. Talentul literar este mult mai dezvoltat la cronicarii moldoveni decat la cei munteni. Numarul lor redus si lipsa de circulatie exemplifica valorificarea operelor. Cronicarii munteni isi pun bazele pe o scriere spectaculoasa si comica.