IV. Forma de stat. Definiţie

Statul este o organizaţie politica ce deţine monopolul forţei de constrângere, al elaborării si aplicării dreptului si care exercita asupra unei populaţii aflata pe un teritoriu puterea suverana din societatea respectiva.

Forma de stat exprima modul de organizare al conţinutului puterii , structura interna si externa a acestui conţinut .Laturile componente ale formei de stat sunt :- forma de guvernământ ;- structura de stat ;- regimul politic .

I. Prin FORMA DE GUVERNĂMÎNT înţelegem organizarea puterii supreme de stat , modul de formare si competenta organelor supreme ale statului .Forme de guvernământ sunt :

a ) monarhia in care puterea suprema o deţine o singura persoana ce ocupa tronul , prin succesiune sau alegere pe viata :Monarhia are următoarele forme:

o - monarhia absolută (autoconducere) Puterea supremă în stat aparţine în totalitate monarhului şi nu este limitată de nimic. Nu există oarecare acte legislative sau organe care ar limita puterea monarhului. În prezent la categoria de stat cu monarhie absolută putem include statul Brunei.

o monarhia constituţională are două forme:- dualistă- parlamentară În monarhia constituţională dualistă , puterea supremă de stat este împărţită între monarh şi parlament, iar monarhul deţine puterea executivă, este independent în acest domeniu şi are funcţia de a numi guvernul care este responsabil faţă de el. Parlamentului îi aparţine atribuţii în domeniul legislativ şi adoptarea bugetului. Monarhul deţine dreptul de veto şi poate după propria iniţiativă să dizolve parlamentul. Astăzi o formă asemănătoare o întâlnim în Iordania, Cuveit , Maroc.

În monarhia parlamentară puterea monarhului poartă un caracter reprezentativ care este limitată de constituţie şi organul suprem care este parlamentul. Aici monarhul numai formal este şeful statului care este păstrat (prim ministru)ca un simbol al naţiunii. Deşi formal, anume monarhul numeşte preşedintele guvernului şi miniştrii, semnează legile, dar cu toate acestea puterea reală este concentrată în mâinile parlamentului şi a guvernului. Guvernul poartă răspundere politică în faţa parlamentului şi nu a monarhului. Toate actele emise de monarh intră în vigoare numai după acordul miniştrilor. Persoanele de la conducere sunt alese în baza alegerilor de către populaţie în dependenţa de voturile primite de către fiecare partid din listele electorale. Exemple de astfel de monarhii sunt: Spania, Japonia, Marea Britanie, Suedia , Norvegia.

b ) republica in care puterea o deţine un organ colegial , ales pe timp limitat .Republica are următoarele forme:- prezidenţială, ce se caracterizează prin faptul că în mâinile preşedintelui sunt

concentrate atât atribuţiile de şef al statului cât şi cele de şef al guvernului. Trăsătura formală a republicii prezidenţiale este lipsa funcţiei de prim ministru , deoarece însăşi preşedintele deţine în exclusivitate puterea executivă, numeşte guvernul, astfel fiind un conducător suprem. Atât preşedintele cât şi parlamentul este ales numai de către populaţie. E necesar de menţionat faptul că guvernul şi parlamentul sunt independente şi nu sunt în relaţii de supunere. Parlamentul nu are dreptul să-şi manifeste

neîncrederea faţă de preşedinte. Preşedintele la rândul său nu poate dizolva parlamentul, şi deţine dreptul de veto în ceia ce priveşte actele adoptate de parlament. Exemplu de republici prezidenţiale sunt: SUA, Mexic, Brazilia, Argentina.

- Republică parlamentară. Astfel de formă se manifestă prin: preşedintele este seful statului cu funcţii reprezentative şi atribuţii formale. Puterea executivă este exercitată de guvern în frunte cu prim ministru, acesta fiind numit de preşedinte din numărul persoanelor membre a partidului ce guvernează deţinând voturile majoritare în parlament. Specificul republicii parlamentare sunt alegerile indirecte de către parlament a preşedintelui şi puterea supremă a acestui organ în stat, ce se manifestă printr-un caracter de conducere a unui partid. Astfel parlamentul alege preşedintele formează guvernul şi îşi exercită controlul asupra activităţii acestuia. Parlamentul este în drept să-şi manifeste neîncrederea faţă de guvern să-l dizolve ori să demisioneze miniştrii ce nu-şi exercită atribuţiile. Preşedintele la rândul său acţionează numai cu acordul guvernului, actele emise de le întră în vigoare şi au forţă juridică numai după acordul parlamentului şi a guvernului. Ex: Austria, Germania, Suedia, Italia, Izrail, Turcia, India, Grecia, Moldova.

- Republici mixte ce se caracterizează prin prezenţa unor elemente din ambele forme ale republicii(parlam.şi prezid.) În această forma organele puterii de stat le alcătuiesc preşedintele, parlamentul şi guvernul. Astfel toate acestea deţin puterea şi au împuterniciri şi atribuţii egale care sun împărţite între ele. Ex. Franţa, Rusia.

II. STRUCTURA DE STAT se refera la organizarea puterii de stat , in funcţie de împărţirea administrativ - teritoriala , astfel ca din acest punct de vedere , statele pot fi :

a) unitare - pe teritoriul cărora exista o singura putere de stat , o singura formaţiune sociala si un singur rând de organe centrale ale statului , iar membrii societăţii au o singura cetăţenie ;

Trăsăturile statului unitar sunt:- este un stat centralizat, compus din unităţi admistrativ-teritoriale ce se supun

organelor puterii centrale şi nu dispun de suveranitate.- Organe legislative, executive judecătoreşti unice, specifice întregului stat, care îşi

îndeplinesc funcţiile prin intermediul organelor administraţiei publice locale.- Organele puterii centrale pot soluţiona orice problemă ce ţine de competenţa

organelor locale.- Pe teritoriul statului unitar acţionează o singură constituţie şi un sistem legislativ unic;- Unităţile administrativ teritoriale nu deţin putere legislativă;- O singură cetăţenie.- - Activităţile externe sunt înfăptuite de organele centrale de stat,ce prezintă ofocoal

statul pe aren internaţională;- Organele centrale,fără acordul administraţiei publice locale sunt în drept să modiice

numarul unităţilor administrativ-teritoriale,mărimea şi hotarele teritoriiloracestor unităţi.

- Astăzi majoritatea statelor sunt unitare.(China,Japonia,Freanţa,Moldova,Romîia,ş.a.)b) federale - ( complexe , compuse ) pe teritoriul cărora sunt organizate mai multe puteri de stat din unirea cărora rezulta statul federal . Exista mai multe formaţiuni statale si una ce rezulta din unirea lor si cărora le corespund doua rânduri de organe centrale , cele ale statului federal si cele ale fiecărui stat membru , organul suprem reprezentativ al statului federal având o a doua camera in care sunt reprezentate statele membre ; membrii societăţii pot avea doua cetăţenii ( una a statului federal si una a statului membru din care fac parte ).Statul federal se prezintă ca o contopire benevolă a doua sau mai multe state unitare ce vor avea calitatea de subiecţi ai federaţiei,şi în rezultat vor forma un stat descentralizat, unic.Subiecţii federaţiei vor deţine calităţi suverane aparte.

Caracterele federaţiei:- teritoriul federaţiei este compus din teritoriul statelor

subiecte(republici,ştate ),pentru a modifica teritoriul subiecţilor federaţiei este posibil numai cu acordul lor,în acest mod aceste state sunt indivizibile şi inalienabile.

- statutul de subiect nu poate fi schimbat fara acordul lui, aceasta se referă la reorganizarea şi contopirea teritoriilor membre.Paralel cu organele federative generale,fiecare subiect deţine organe supreme de stat,care sunt alese nemijlocit de cetaţeni,ci nu de organele centrale.Relaţiile juridice,economice, sociele si orice fel de relaţii înre subiecţi şi federaţi sunt reglementate prin legislaţia federală şi diverse acorduri,si în acest mod federaţia nu este în drept să se implice în activitatea interna a statelor membre.

- Subiectii federaţiei deţin dreptul de adoptare a propriei constitutie,şi a legilor din sfera economică.Cetăţeanul statului membru poate avea cetăţenia atît a federaţiei cît si a subiectului acesteia.

- Caracterul formal al statului federativ se prezintă prin prezenţa paletei supreme în parlament,ce va prezenta interesele subiecţilor federaţiei.

- Subiecţii federaţiei deţin stema de stat proprie,participă în relaţiile externe din nume propriu,sunt în drept să emită hîrtii de valoare,să participe la relaţiile financiar-bancare şi să-şi asume obligaţiile corespunzătoare,stabilindu-şi taxe şi impozite regionale.

Federaţiile se clasifică în: naţionale (Belgia) teritoriale (SUA,Mexic,Germania), mixte (federaţia Rusă,India)b) confederaţia este contopirea benevolaă a doua sau mai multe state suverane,pe baza unui acord pentru atingerea unor interese comune.Participanţi ai federaţieie sun deobicei teritoriile vecine ce deţin rădăcini istorice şi interese socio-culturale,economice comune.Scopul contopirii statelor pate fi de ordin economic,militar,umanitar ş.a.Subiecţii confederaţiei acceptînd anumite oblgaţii pentru realizarea scopurilor comune,deţin în acelaşi timp suveranitate proprie.În sens deplin confederaţia nu se prezintă ca stat,ci se cosidera mai mult a fi o formaţiune statală.

Specificul Confederaţiei este următorul:- Subiecţii confederaţiei pot avea organe legislative,executive,si judecătoreşti comune,

dar organele de conducere confederative comune formate din reprezentanţi ai statelor membre rezolvă problemele stric comune subiecţilor,neavînd dreptul de a se implica în activităţile zilnice ale fiecărui stat în parte.

- confederaţia nu presupune fomarea unei unităţi militare comune sau a unui sistem bancar şi fiscal comun, şi nu deţin un buget comun.

- se păstrează chiar dacă în mod sipmlificat regimul teritorial între statele participante;- - fiecare stat membru este în drept de a ieşi oricînd din componenţa federaţiei;De ex: (S.U.A. intre 1778-1787,) Astăzi un exepmlu de confederaţie întîlnim doar în constituţia unui singur stat acest acesta fiind Elveţia,dar cu toate acestea el se prezintă ca stat federativ.Confederaţie modernă mai pote fi numită şi Uniunea Europeană,Comunitatea Statelor Independente.III. REGIMUL POLITIC reprezintă ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societăţii cu referire imediata la raporturile dintre stat si individ , la modul concret in care un stat îşi asigura si garantează in volum si intensitate drepturile subiective . Din aceasta perspectiva , statele sunt clasificate in : - state cu regimuri democratice - state cu regimuri autocratice In viziunea lui Hans Kelsen , democraţia si autocraţia sunt doua tipuri de stat ideale , dar diametral opuse . Statele existente in comunitatea internaţionala nu pot fi , insa , încadrate cu precizie in una sau alta din cele doua forme , întrucât conţin elemente si din unul si din altul din aceste doua tipuri .

Dictaturile , in funcţie de rolul pe care - l au in conflictul dintre doua sisteme - sistemul nou si cel vechi pot sa fie :- dictaturi revoluţionare care accelerează instaurarea noilor structuri , de regula democratice ;- dictaturi reacţionare destinate sa frâneze evoluţia lor , sa menţină vechile structuri dictatoriale .Ele au in comun nu numai restrângerea libertăţilor publice , ci si a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor .Intre regimurile autoritare se încadrează statele autoritare comuniste si cele fasciste care au ca elemente comune :- tendinţa spre monopolism- existenta partidului unic- suprimarea sau reducerea opoziţiei .Caracterul democratic al unui regim politic rezulta atât din consfinţirea si garantarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor si din garantarea ordini de drept , cat si din existenta mai multor partide politice .

La etapa contemporană în lume predomină statele unitare ca: Republica Moldova, România, Bulgaria, Italia, etc.Statul federativ, compus sau unional, este statul constituit din două sau mai multe entităţi, unităţi statale în care există două rânduri de organe centrale de stat , există mai multe constituţii, există două categorii de cetăţenie.Uniunile de state pot fi: Uniunea personală, care reprezintă o uniune a două sau mai multe state, care păstrându-şi suveranitatea desemnează un şef de stat comun. Uniuni de state au existatîntre Olanda şi Luxemburg(1815-1890), Danemarca şi Islanda (1918-1944).Uniunea reală, în cadrul ei pe lângă şeful statului există şi alte organe de stat comune. Uniuni reale au existat între Suedia şi Norvegia (1815-1905).Între anii 1859-1862, Principatele Unite Muntenia şi Moldova au constituit o uniune personală transformată15 între anii 1862-1864 o uniune reală, care a dus la formarea statului unitar român.Confederaţia – constituie o asociaţie de state independente, formată din considerente economice şi politice, atât de ordin intern cât şi extern, care dă naştere unui stat nou ca subiect de drept internaţional. Statele confederale urmăresc realizarea unor scopuri comune pentru soluţionarea cărora îşi urmăresc un organism comun unde sînt reprezentate toate statele membre.Regimul politic include ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii, ansamblu care vizează atât raporturile dintre stat şi individ, cât şi modul în care statul concret asigură şi garantează drepturile subiective. Din punct de vedere a regimului politic se disting două categorii de state: State cu regimuri politice democratice şi state cu regimuri politice autocratice (totalitare).Democraţia reprezintă acea formă de guvernare politică în care puterea aparţine poporului. Democraţia şi regimul democratic se caracterizează prin anumite trăsături esenţiale şi anume: prin pluralism, adică prin existenţa mai multor partide cu programe proprii care concurează la exercitarea puterii.Democraţia se bazează pe alegeri, prin scrutin universal, în desemnarea reprezentanţilor poporului pentru organizarea puterii. Într-o democraţie se manifestă principiul majorităţii, ceea ce înseamnă că deciziile, hotărârile se adoptă pe baza votului majorităţii.Democraţia poate fi directă şi reprezentativă.Directă – presupune participarea directă a cetăţenilor la conducere, la adoptarea deciziilor;Reprezentativă – presupune alegerea de către cetăţeni a organelor reprezentative prin intermediul cărora se exprimă voinţa şi interesele poporului şi anume prin alegericare se realizează prin vot universal, egal, direct, secret.16Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atât a condiţiilor juridice formale cât şi a

condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. La asemenea regimuri poate fi atribuit şi regimul dictatorial comunist (imposibilitatea poporului să determine sau săinfluenţeze politica internă şi externă a statului )

1.2. Organizarea politico-etatica a Republicii Moldova.

Asadar, suveranitatea poate fi privita sub un dublu aspect: extern si intern. Independenta in raport cu alte state, neatirnarea de orice alta putere exterioara este aspectul' extern. Din punct de vedere intern, este imperiul sau asupra teritoriului si asupra unei populatii. Cetatenia, adica apartenenta - prin legatura juridica - la stat, naste datoria juridica generala de subordonare fata de stat. Si nu numai pentru cetateni exista aceasta obligatie juridica, ci si pentru toti cei care se afla, temporar sau definitiv, in subordonare fata de ordinea juridica a statului respectiv.

Asa cum viata organismului individual se afirma printr-o actiune continua de adaptare, de reintegrare, de aparare contra elementelor nocive, tot astfel viata statului este o perpetua reafirmare a propriei sale unitati, care tinde sa domine si sa armonizeze fortele convergente si care actioneaza impotriva fortelor dez-agregatoare. Daca statul nu ar avea o suprematie reala asupra indivizilor care il compun, el ar inceta sa fie stat. Suveranitatea este inclusa in propria sa natura.

in democratie insa suveranitatea, exercitata asupra cetatenilor, nu provine din afara, ci din interior, ea fiind, de regula, un produs al vointei celor care se supun statului. Statul trebuie sa fie sinteza vointelor si a drepturilor individuale, sau, cum spune magistral Giorgio del Vecchio, el este "punctul ideal de convergenta al acestor drepturi, intr-o suprema expresie protestativa".

Statul de drept

Această sintagmă reflectă interdependenţa dintre cele două fenomene sociale, fiecare având tendinţe opuse:

- statul (puterea) de dominaţie şi supunere,- dreptul de ordonare şi frânare.

Un renumit jurist francez, L. Duguit, spunea că dreptul fără forţă e neputincios dar forţa fără drept este o barbarie.

Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor două componente, în sensul domniei legii, adică a supremaţiei ei absolute în scopul prezervării drepturilor şi libertăţilor individuale. El a apărut în secolele XVII-XVIII, în cadrul revoluţiilor din ţările occidentale îndreptate împotriva arbitrarului feudal. În epoca noastră conceptul a fost reactualizat, în urma experienţelor totalitare din mai multe ţări europene.

Prin trăsăturile sale, vom observa că, de fapt, statul de drept se identifică cu statul liberal-democratic. Oricum, reprezintă stadiul cel mai avansat de organizare social-politică, validat de experienţa istorică, ceea ce nu înseamnă că nu este perfectibil.

Statul de drept este rezultatul dezvoltării istorice a coexistenţei celor două fenomenesociale interdependente - statul şi dreptul, ambele cu rol esenţial în organizarea şiguvernarea societăţii. constituie o replică socială faţă de abuzul de putere şi o soluţie pentru împiedicarea

acestuia; promovează pluralismul politic, libertatea competiţiei politice şi a dreptului la opoziţie; are ca premiză democratismul puterii, manifestat prin suveranitatea poporului, realizată prin

sistemul electoral bazat pe vot universal egal, direct şi secret, alegeri libere prin care se instituie Parlamentul, cu atribuţiile sale de legiferare şi de control asupra executivului;

solicită o ordine de drept, în care locul suprem îl ocupă Constituţia. Obligativitatea de a se supune legii este impusă tuturor. În cadrul ordinii de drept, legalitatea (respectarea normelor juridice, a principiilor şi procedurilor prevăzute de lege) se bazează pe legitimitate, pe respectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor la nivelul standardelor internaţionale;

solicită separaţia puterilor în stat, limitarea puterilor prin drept, independenţa judecătorilor, posibilitatea fiecărui cetăţean de a se adresa justiţiei în cazul în care i se încalcă drepturile legitime de către un organ de stat sau de către un organism social sau un alt cetăţean;

semnifică guvernarea în numele majorităţii prin respectarea drepturilor minorităţii, a egalităţii în faţa legii pentru toţi cetăţenii, fără nici o deosebire;

se realizează prin respectarea libertăţii economiei de piaţă, a proprietăţii private şi a egalităţii şanselor, statul de drept presupunând şi protecţia socială a categoriilor defavorizate;

este condiţionat ca realizare practică şi de gradul de educaţie şi instruire apoporului, de tradiţiile culturale, de aspectele psihosociale în ceea ce priveşte respectul faţă de lege;

presupune libertatea presei, a tuturor mijloacelor mass –media , a dreptului de asociere, a existenţei societăţii civile – ca una din modalităţile importante de a împiedica abuzul puterii statale;

are drept corolar respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale aşa cum acesteasunt prevăzute în documentele internaţionale.Trăsăturile definitorii ale statului de drept: SEPARAREA PUTERILOR- domnia drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale

omului în exercitarea puterii.DOMNIA LEGII- răspunderea reciprocă a statului şi a persoanei.CORELAŢIA ÎNTRE STAT ŢI DREPT, PUTERE ŞI LEGE – prezenţa unor forme

efective de control a aplicării legilor.

Caracteristicile “stat de drept, „stat democratic",astfel declarate la momentul actual nu reflectă o realitate. Ele pot şi trebuie să fie interpretate ca obiective strategice spre care tinde Republica  Moldova. Constituţia ca act juridic suprem, este şi un act programatic de durată. Realitatea obiectivă ne determină să evidenţiem şi alte obiective ale statului: consolidarea statalităţii Republicii Moldova,fundamentarea bazelor legale de funcţionare a statului, vom exagera dacă vom menţiona că de realizarea acestor obiective depinde în mod cert crearea statului de drept, democratic.Pentru atingerea obiectivelor evidenţiate se impune antrenarea între-gii societăţi într-oactivitate de perspectivă prin avansarea unor sarcini economice, politice, sociale, ideologice.Sarcina economică  principală a Republicii Moldova este stabilită în art. 126 alin. 1 din Constituţie. „Economia Republicii Moldova este economic de piaţă, de orientare socială,bazată pe proprietatea privata şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţa liberă".Evident, sintagma „economie de piaţă" comportă un sens larg şi reflectă o sarcină durabilă într-un domeniu vast de activitate al statului .Sarcina politică  principală este determinată de realitatea cu care se confruntă statul nostru. Considerăm că la ora actuală nimic nu e mai important decît integrita-tea teritorială şi asigurarea  unităţii  poporului Republicii Moldova.  Ultima rezultă  şi din art.  10 alin. 1 din Constituţie: ,Statul are ca fundament unita-teapoporului Republicii Moldova. RepublicaMoldova este patria comună şi indivizibilă a îuturor cetăţenilor săi. " Sarcina socială  principală a Republicii Moldova este stipulată în art. 47 alin.! 1 din Constituţie care obligă statul  ,să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent,care să-i asigure sănătatea şi bunăsta-rea lui şifamiliei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea,locuinţa, îngriji-rea medicală precum şi serviciile sociale necesare." Sarcina ideologică  a statului nostru constă în recunoaşterea reaíă, şi nu formală, ademnităţii tuturor  membrilor comunităţii  umane şi în forma-rea unei societăţi, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui.