Folosirea proverbelor, zicătorilor, ghicitorilor și a strigăturilor în educația morală a copiilor preșcolari

Pe parcursul activității mele, am constatat că proverbele zicătorilor, ghicitorilor și a strigăturilor plac foarte mult copiilor de vârstă preșcolară, ele constituind un mijloc puternic de formare a dragostei față de limba maternă, de muzicalitatea ei, contribuind și la educația morală a acestora. Deși la început nu am avut o metodică precisă, experiența mi-a arătat procedeele cele mai bune, reușind să stabilesc o anumită succesiune în această direcție.

Constatând că unor copii le place să întârzie sau să lipsească de la grădiniță fără motiv, am găsit momentul cel mai potrivit de a le zice proverbul "Cine se scoală de dimineață departe ajunge!". Cu această ocazie am constatat că proverbele plac copiilor iar apoi ei, mergând acasă au spus părinților acest proverb de mai multe ori și au hotărât de atunci să fie primii în toate și nu au mai întârziat sau lipsit decât motivat. Astfel învățarea acestui proverb a dus la schimbarea atitudinii lor față de ceea ce este rău și nepermis.

Pentru a-i familiariza pe copii cu proverbe, zicători, ghicitori ori strigături nu am programat actvități speciale ci am căutat să le inserez în activitatea din cursul unei săptămâni. La activitățile cu teme mai grele de efectuat și când unii copii erau mai greoi ori refuzau să lucreze în timp ce toți lucrau, le spuneam proverbul "Cine nu muncește, nu mănâncă!". Explicând ce înseamnă acest proverb am reușit să îi determin să înțeleagă că numai muncind și învățând de mici a munci pot deveni oameni harnici, folositori comunității din care fac parte. Astfel copii au înțeles ceea ce le explicam și fără a mai interveni, ei erau animați de dorința de a duce la bun sfârșit lucrul început. Obișnuiesc să le spun copiilor că au "mâini de aur", că sunt "meșteri în toate", de unde și zicala "Un meșter bun face treaba bună!", iar despre cei leneși ce lucrează de mântuială se zice "Leneșul la toate spune că nu poate!" ori "Lucrează de mântuială!".

Le fac precizări spunând că fiecare trebuie să fie politicos și respectuos, foarte atent cu cei din jur. Într-o zi observând că unul dintre copii refuză să își aducă scăunelul și preferă să stea în picioare am intervenit spunându-i că nu trebuie să stea în picioare când toți ceilalți stau jos, deoarece stând în picioare obosește iar apoi va trebui să-și aducă scaunul și pățește ca cel leneș care "aleargă mai mult". Astfel le-am spus și explicat și proverbul "Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește!".

Le cer copiilor să se gândească bine înainte de a răspunde întrebărilor mele, pentru a nu greși deoarece la noi se face haz de cei ce vorbesc fără să se gândească, de unde și proverbul: "Graba strică treaba!". Mi s-a întâmplat ca după unele activități unde toți copii au participat activ să le spun pentru încurajare "Ați muncit, iar acum puteți să vă odihniți!"ori "Treaba de v-ați terminat, vă pot duce la jucat!".

Ghicitorile plac foarte mult copiilor deoarece cuprind un cerc larg de fenomene și învățăminte. M-am folosit de ghicitori pentru a-i familiariza cu originea unor fenomene, cu materialul din care sunt făcute obiectele. La fiecare ghicitoare învățată, am constatat că întreaga grupă de copii caută să compare, să generalizeze, să tragă o anumită concluzie. Astfel am dezvoltat exercițiul mintal al copiilor într-un mod antrenant și distractiv.

Prin intermediul ghicitorilor am dezvoltat copiilor istețimea, atenția, priceperea de a scoate în evidență trăsătura principală a unui obiect sau fenomen, nu am obligat copii să le ghicească ci am urmărit a le trezi interesul și a le atrage atenția asupra sensului lor. Copii m-au întrebat "cine și de ce a scris ghicitori?". Răspunsul meu a fost că ele s-au transmis prin viu grai, noi le ascultăm și le transmitem la rândul nostru urmașilor noștri. Chiar copii au reușit să facă ghicitori ca de exemplu "el patru picioare are, la căruță trage tare" (calul).

Pe lângă toate acestea, am căutat să îi învăț și strigături de la dansurile populare din Bihor, strigături ca "Joacă bădiță fata, n-aștepta să zică ea!", "Astă fată joacă bine, și mă învață și pe mine!",

"Nu te uita la cojoc, ci te uită cum mai joc!". Acestea au fost îndrăgite de copii, ei devenind foarte atenți și interesați de învățarea lor cerând chiar părinților, bunicilor să-i învețe altele, știute de ei. Exemple de strigături învățate de la copii: "Fata mamii jucăușă, cu gunoiu după ușă!", "Are mama șapte fete, mor pisicile de sete!" etc. Acestea au venit în ajutorul copiilor pentru a putea să înlăture unele aspecte negative din atitudinea lor.

Prin intermediul proverbelor, zicătorilor, ghicitorilor, strigăturilor, am urmărit și voi urmări orientarea copiilor în spiritul dragostei de muncă, în spiritul dragostei pentru adevăr, cinste, dreptate.

Bibliografie:M.E.C (2009) Curriculum pentru Învăţământul preşcolar, Bucureşti Bianca Bratu - "Preșcolarul și literatura" - Studiu și antologie, București 1977Corneliu Crăciun "Culegere de texte literare și nonliterare de exerciții, jocuri și glume", editura Emia 2007