A m i l I V S ib iiu , Duminecă, 7/19 Ianuarie 1896 ■Nr. 2

s -■

tsâ

P re ţu l abonam entului:pe un a n .......................................2 fi. (4 coroane;.Pe o jumftate de an . . . 1 fl. (2 coroane).

Pentru România 10 lei anual. , Abonamentele se fac la Institutul Tipografic în Sibiiu

Apare în fieeare DuminecăINSERATE

se primesc in b ir o u l a d m i n i s t r a ţ i u n i i (strada Poplăcii nr. 15.)— Telefon n r. 14.

Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oar;t 6 cr. a treia oară, 5 cr.; şi timbru de 30 cr.

Acest articlu ’l-am primit dela un abo- nent plugar, pentru adevărurile temeinice şi frumoase, cari se c uprind în dînsul, îl publicăm In iruntea foii noastre.

în a in te de a ceti „Foaia Poporului“ n’am fo s t d ep rin s Iu c- t i t şi u ’am ştiu t atâtea b u n e câte ştiu acum de când cetesc această foaie . Noi înain tam , căci acum abia e s te casă rom ânească, în care să nu fie şco la r sau şcolăriţă , cari se nu ştie c t t l ; b in e a r fi, se nu lipsească din nici o casă această foaie, căci e foarte ieftină şi e de m are folos se o ceteşti s.iu şi numai să o asculţi cu băgare de seam ă.

Se fi fost foaia în tem eiata cu zeci de an i înain te , eram poate pe a ltă cărare mai b u n ă noi Romanii, ca cum sântern astăzi. Abia fin 3 ani, de când apare „Foaia Poporului", şi poporul s ’a lum inat b in işo r; dar’ drtcA se vor înm ulţi abonenţii şi va şti fiecine chem area şi da to ria lui dc Român, se vor lum ina cu mult mai m ulţi.

Se m ulţum im lui Dum nezeu, că n i-a dat oam eni, cari să ne lum ineze şi pe noi, ţer&nimea, aceştia s ’au in lrep u s şi au În­temeiat şi „F o a ia Poporu lu i11. Vedem de altă p a r te c â te pedepse In bani ?i câte închisori au su fe rit, numai să se netezească drumul fiilor şi nepoţilo r noştri pen tru v iitor.

Să zicem că cum părăm o carte , fie ori-şi-cât de frum oasă, odată trecend peste dlnsa, câ o ce tesc odată sau fie şi de dout-ori şi-o pun de-o p arte , apoi m ultă

vrem e nu o mai iau în m ână, fiiudcâ-’i ş tiu cuprinsul. Cu câ tă bucurie cetim o foaie, care ne aduce în to a te Duminecile lucru ri folositoare şi legi, apoi veşti şi poveşti, în câ t îţi sa ltă in im a să o ceteşti

sau să o asculţi.

P rin ce tit se d ep rin d e omul to t mai b ine şi îşi lărgeşte cu n o ştin ţe le . E u ştiu con- şcolari de ai mei, cu cari am umblat deodată la şcoală, ca ri acum nu mai ştiu nim ica ceti ori scrie . MC întreb oare pen tru -ce? P en tru -c â nu s’au in te­re sa t nici deprins la c e tit, se poate nici el n ’au av u t ce se ce tească . Se căutăm la a lte neam uri se v id -m , că abia găseştio su tă , cari se nu ş tie c* ti şi sc rie ; pe când la noi Rom ânii, d acă nu ch iar întors, pe ju m ă ta te to t găsim , ca ri nu ştie ceti şi scrie nici o lite ră . D acă Întrebăm de unde se naşte ră u l? R ăspunsul dela aceia cari zic, că copiii lo r n ’au vrem e se ce- teascâ, că n u -’i vor p u r ta la şcoală, că şi aşa, nu vor fi din ei popă . nici dascăli ş. a.

In Dumineci şi să rb ă to ri, când tine­rim ea nu are m ult lucru , se adună in poveşti sau se duc In c râşm ă şi fac alte lucruri nefo lositoare; pe când dacă ar

ave to t omul cât<-o foaie In casa lui, s’ar deprinde cu cetitu l el însuşi sau copiii Iui. A şa, că peste p u ţin ă vrem e s ’a r schimba

trebu rile altcum .Se nu p erd tm din vedere, că unii

vor zice, că 1 fl., ca re să p lă teşte pe. jum ă­ta te de on pe foaie, a r ave şi alt loc. Ade­văra t, cA aşa este, n ăcazu rile sâ n t grele

d a r ’ de a r fi num ai acelea a r fi n im ica, d a r’ câ te le m ai fac unii cu voia, şi nu au nici un fo los: pe b eu tu ri, pe tăbac, peste m ăsură. D acă acesto ra le-ar mai pune cum păt, dacă a r întem eia o reuniune de tem p era ţie prin satele noastre , a tunci n e -a r aduce un m are folos. A şa fiind, m ulţi bani n e-ar răm ânea în pungă şi p en tru deştep tare şi lum inare.

D acă am „F oaia Poporului" îu D u- m iueci şi sărbători, zile cari stint lăsate de Dumnezeu pen tru odichnă şi p en tru lu cru ri plăcute lui Dum nezeu, viu dela b iserică acasă, şi după prânz, dacă am foaia, atunci şed acasă şi cetesc. A şa mă odiclmesc b ine, nu mă duc să vorbesc de nim e rău , nu m erg la crâşm ă şi nu m erg In poveşti unde se consum ă o grăm adă de tăbac şi

m ulte a lte cheltueli.A ceasta este calea cea bună să ne

deştep tăm şi să cruţăm banii şi sănăta tea.U nde lipseşte foaia, e cu totul în ­

to arsă treaba, acolo după p rânz ori se ad u n ă la poveşti, ori să duc la crâşm ă, aşa cheltuesc bani. Apoi când se apucA omul la chef, beute şi voe bună, se cheitu rşte mai m ult ca 1 fl., In tr’o singură z i ; d a r ’ IncA în tr ’o ju m ăta te sau în tr ’un an în tre g ?

K ată aşa, din bani c ru ţa ţi prin tra iu cum păta t, s 'a r putea să pri num ere aproape fiecare om foaia, că aceea li aduce folos, nw ca tAbacul sau rachiul jidovesc.

G u r a r i u l u i , Ianuarie 189fi.D u m itr u G ro ti/c .

plugar.

FOIŢA.Anul-Nou.

Sibiiu, 2 Ianuarie.

După datina străbună în preseara Anu- lai-Nou s ’au petrecut mai multe lucruri demne de însemnat.

în preseara Annlui-Nou şi înainte de ce s’ar fi zîb la cel vechiu: „Vecînica Ini pome­nire*, tinerim ea se pregătise, ca să întocmească o serbare vrednică de martirii români, cari se aflau aici. Aceia Insă fără veste plecară to*i că tră casă, ca să ajungă a sărbători în cijlocul fam iliilor iubite, cătră cari îi trăgea ingostea şi dorul.

Mai târz iu rămase părintele Vasile Lu- etdu, căruia îi doriam să-’i sărbătorim ziua onomastică; dar’ am rămas numai cu dorul. H rintele se grăbia la credincioşii sei.

In p researa Anului-Nou Vasile Lucaciu taW eu n ă cu soţia, băiatul seu Vasiliu şi casL tu l J. Costin cu soţia lui, soră dulce a

părintelui, se retrasă la o cină modestă In so­cietatea soţilor do luptă, Nicolau Cristca, D. Comşdy Diamandi ilanole şi 11. Banctu.

îndată după sfirşitul cinei plecă cu tre­nul dela 10 ’/i ore, fără să fi primit însoţire la gară.

„Reuniunea română de cântări® a întoc­m it o petrecere pentru membrii sei, cari au avut înfaţoşarea unei petreceri familiare. La această serată au luat parte mai toată inte­ligenţa din loc, încât sala cea mică dela »Ge- 8ellsehaftshaus“ s’a arătat prea mică pentru oaspeţii şi dansatorii mulţi. Această petrecere s’a întins până după miezul nopţii, aşa că o parte din dinsa a ajuns în anul 1896. Atunci membrii grăbiau fiecare se-’şi poftească an nou fericit.

Aşa este dorinţa; an fericit! Dacă in­tre oameni există deosebire mare, dacă na­tura acelora se desoebeşte încât ne-am înda­tinat a zice: câţi oameni atâtea năravuri, to­tuşi în dorul de a fi fericiţi toţi se întâlnesc.

Fericirea este soare, ear’ dorinţele ome­neşti razele. Dacă nu se pune înaintea ra ­zelor ceva obiect, ca să facă umbră, atunci

s o a r e l e în c ă lz e ş t e . în to c m a i e.ste o m u l f e r ic i t ,

d a c ă p e a c e a nu î m p e d e c â s u f e r in ţ e le v ie ţ i i .

Se revărsară zorii Anului-Nou, zori aspri, căci gerul era atât de puternic, încât dc apă­sarea aceluia se ascundea şi se sgulea câtra zero chiar argintai viu din ţevile term om ttrului.

Sub picioarele alergătorilor, cari erau con- strînşi a călători repede, cari erau minaţi de asprimea aerului, zăpada cârţeia şi ţiviia, în ­cât credeai că auzi din depărtare ascuţitul coaselor muncitorilor sîrguincioşi de pe câm­purile întinse.

Cu veselie alergau bătrâni, tineri, fete, ficiori la biserică, unde clopotele chemau prin glasul aramei sunătoare pe adevăraţii creştini. Acolo ajunşi, unii cereau vieaţă mai lungă, alţii noroc, dela Părintele ceresc.

Dorinţele şi oftările d e : An-Nou fericit în vremea amezi se ridicase la cea mai înaltă culme, mulţimea curge pe străzi, prieten la prieten aleargă, servitorii purtau bilete. Toţi oamenii erau în tr’o mişcare şi alergare ca furnicile în zilele cele m2i frumoate din vară.

Pag. 10 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 2

Cătră cetitori.C a f o a ia s e s e p o a t ă t r im i t e c u

în l e s n i r e c h i a r d e l a în c e p u tu l A n u lu i - N o u c e s e a p r o p ie , r u g ă m p e a b o ­n e n ţ i i n o ş t r i c a s ă în c e a p ă c h i a r d e p e a c u m t r i m i t e r e a p r e ţu lu i d e a b o ­n a m e n t :

2 II. pe anul întreg1 fl. pe jametate au.

P e m a i p u ţ in c a j u m ă t a t e a n n u s e p r im e s c a b o n a m e n te .

R u g ă m t r i m i t e r e a a b o n a m e n t e ­l o r c h i a r d e p e a c u m m a i a le s d in c a u s ă , c ă în lu n a I a n u a r ie v in d e o ­d a t ă a ş a d e m u l te m a n d a te , î n c â t c u t o a t e - c ă lu c r e a z ă c â te p a t r u in ş i, n u b i ru e a le t r e c e în c a r t e ş i a s t f e l ş i e x p e d i ţ ia fo ii a d e s e a a b ia s e p o a t e fa c e la d o u ă s ă p tă m â n i d u p ă p r i m i ­r e a a b o n a m e n tu lu i .

A b o n e n ţ i i v e c h i s ă l ip e a s c ă la m a n d a t f ă ş ia v e c h e , e a r ’ c e i n o i s â n t r u g a ţ i s S -’şi s c r ie a d r e s a c u r a t , s ă s e p o a t ă c e t i şi î n t r e a g ă , c a s ă n u fie în c u r c ă tu r i c u p o s ta .

Adm inistraţia „FO II POPORULUI

Reînoireapactului cconomic dualistic.

Negociârile in tre A ustria şi U ngaria pen tru reînoirea pactului s ’au început.

T rebue se stie cetitorii noştri, cA în anul 1868 , când s ’a încheiat în ţelegere in tre A ustria şi U ngaria, s ’a stab ilit cu con tract câte sarcini trebue st* poarte o p arte şi câte a l t i din statu l aşa poreclit dualistic. Până acum A ustia a p lătit 7 0 ° /0 din g reu tă ţile comune, ear’ U ngaria 3 0 % . Acum Inse, A ustria zice cA şi U ngaria t r e b u e să plătească mai m ult, fiindcA au în a in ta t pe terenul economic, d a r ’ U ngaria replică, cA A ustria a re mai m ulte venite din industrie. În ţelegerea cu privire la acest* şi a l'e în trebări se

află acum sub desbatere în tre cele două s ta te în tovărăşite .

Popoarele uem aghiare ale U ngarie i şi dacă U ngaria va reînol con tractu l cu A ustria , dacă to t ea a r dobândi m ai m ulte foloase, decât p ân ă acum , uoi p u ţin ă do­bândă putem av6 . Aşa a r treb u i să fie, s6 se bucure, d acă ... Când popoarele ne- m aghiare a r trag e folos, în m ăsu ra celi-se cuvine, in proporţiunea num ăru lu i lor, când a r pu tea conlucra şi ele, la r e ­înoirea pactului economic cu cea la ltă j u ­m ătate a m o n arc liie i; atunci noi ne-am bucura. F iind însă, că nu stau astfel lucru ­rile, fiindcă s tăp ân irea ungurească nego ţiază şi despre soartea noastră , fără n o i ; fiindcă noi nu num ai uu tragem foloasele ce is- vorăsc pen tru U ngaria din pactul dualistic , ci din con tră toate foloasele acestea se În trebuinţează în tru batjocorirea noastră , în tru ex tirp area popoarelor n e m a g h ia re ; fiindcă toate institu ţiun ile , n u trite de aceste foloase se pun num ai în slujba m a g h ia r is ă n i: de aceea popoarele nem aghiare nici de- cum nu se pot bucura, când şi dacă g u ­vernele, nem aghiare reuşesc a stoarce dela A ustriaci foloase mai m ari, decât cele de până azi. Din co n tra : avend în vedere p lanurile rele ale s tăpân irii m aghiare faţă de noi, cari sflntem excluşi din v ieaţa po­litică şi constitu ţionala a ţe riif avGnd in vedere, d l cu cât mai m ulte favoruri şi drep tu ri s to rc din A ustria , cu a tâ t mai m ult ne apasă, asupresc şi batjocoresc. Noi popoarele nemaghiare, nu num ai cA nu ne putem bucura de învingerea econom ică a U ngariei faţA cu A ustria , ci mai bine am dori, cA arm ele guvernelor m aghiare, cu care ne nim icesc, se se tîmpeascA şi slăbească.

Nu ne. este team ă de o im putare, cA avem o astfel de d o rin ţă ; o facem cu conştienţă Îm păcaţi', siguri liind-că to a tă lum ea ne cunoaşte durerile noastre , afară de stăpân irea m aghiară, şi cei-ce Încuviin­ţează po litica lor nim icitoare de n a ţio n a­lită ţi. Ba avem deja Înaintea n o as tră şi

probe, dovezi de-ale o p in iun ii publice d ic s tră in ă ta te , că d rep t procedăm , nedorind spo rirea arm elo r în m anile celor-ce p riir ele ne sdrobesc.

Lipitorile satelor - striv ite .ş

N oi am scris nu odată în „Foaia. Poporului“ co n tra p rim ejd ioaselo r lipitori; ale sa te lo r, con tra p e rc iu n a ţilo r J id a n i, în-j dem nând pe ce tito rii noştri a se fe ri de; bolţile şi b irtu rile lo r o trăv ite , şi a cum păra câ t num ai se p o a te to t deh creştin i. Se se apuce şi oam enii nostrij de aceste în trep rin d e ri aducătoare de buci ven it, de nego ţ şi cârc lm ărit, dând h lă tu ri pe nem iloşii sugători J idan i. N e[ pare b ine d rep t aceea, când vedem, ci icl-colo se şi face acest lucru , şi cu plă­cere îl vestim şi noi m arelu i n o stru nu­m ăr de c it i to r i . D upă celelalte vestit- iu num erii de mai n a in te ai „Foii Po­poru lu iJ, astăzi sfln tj m în s ta re a da o nouă ştire, frum oasă d* acest fel. 0 aflăm în . Revista Orăştici* în numere! seu cel mai nou, prim ita ca scrisoare disBalomir , in com itatul H unedoarei. E i tâ -o : l

llînlomir, Dec. IS'J5. ţ

Domnule Rcdactor, \t 1In comuna noastră Iltlom ir locueşte unf

Jidan cu numele Klein David, după care de*12 ani de când ’l-a adus vântul, poporul nostru! numai bine nu a putut so aibă. j

Când a venit aici, îl putea sutla văntuU de uşor ce era, şi se mulţumia şi cu titula [ *jupân“, astăzi a început a cere dela oameni | să-'i zică „Domn", eară peste câţiva ani vs/ cere şi titula de „M ăm -S a!“ Precum Be !n / graşe de bine de pe spatelo noastre, aşa îngroaşe şi aşteptările lui faţă de noi. j

A apucat în mână în vr’o G ani dupij olaltă morile şi crâşma dela comuna, cart; apoi ’l-au ajutat bine spre a se putea Îngâmfi-! ba ’şi-a cumpărat şi o casă în mijlocul comune:! şi o moşioură bună. Dar’ acum ce so vezi j Cel pc cârc nu 'Ini lăsat s i moară dc foarru j astăzi uu tc lasă s l trăcşti! Îngâmfat fiind [ astăzi nu vrea so mai cunoască pe cei-ce spriginit şi 'l-au pus în toate bunurile, ci acuir.i

L-* presidentul partidului naţional Dr. Ioan Itaţiu, venerabilul şi mult iubitul luptător hotăiît, care In purtarea greutăţilor luptei este tiner viguros; dar’ în adevăr pletele albite arata vîrsta înaintată: gratulările popo­rului român curgeau -.-a un isvor nesecat. Peste multe sute trec felicitările primite de prin deosebitele părţi locuite de strănepoţii lui Tratau.

Asemenea ni-s’au trimis şi nouă felicitări celor din redacţiune din Ungaria şi Tran­silvania, dela prieteni şi cetitori. Ne-a dorit an fericit, putere şi statornicie spre a pută merge cu steagul, care ni-’l-a încredinţat po­porul român to t înainte. Noi încă sflntem hotăriţi a merge cu deplină t in e şi mândrie, to t Înainte, văzend cu bucurie mulrâ, că Băntem înţeleşi şi spriginiţi diu partea miilor de cetitori.

Sperăm, câ precum In tre :ut, aşa şi pe viitor, ne vom afla la datorinţa noastră, muncind şi luptând, pentru deşteptarea, luminarea şi fericirea poporului român.

l^oefsii p o p o r a le .D in B u c iu m - S a t

culc«e dc Moiar Toma, june.

De-ai şti Iele dragă floare De ce inima mă doare,De ce trag atâta chin Şi de dorul coi suspin,De m’ai crede, lele, zeu Că mă usc de dorul tău T a ’mi-ai zice atunci mie A ta sflnt până ’n vecie,Dar’ tu ştii poate şi crezi Să sufer ’ţi-e drag să vezi Şi ’ţi-e team ă sii-’rai urmezi.

Frunză verde bob şi linte Bădiţul e om cu minte,Că mergând din deal la vale S’abate puţin din cale Şi s’abate cătră casă La m ândruţa iui frumoasă,

Când de dor el îi vorbeşte Mândra cu drag îi zimbeşte Inima-’i Întinereşte Şi la boi nu nu i gândeşte.

Frunză verde foaie fragă Cum să- ţi zic, mândruţă dragă. Zice-’ţi-aş eu vidră albă Că de mică ’mi-ai fost dragă, Dar’ eu bade cum se-’ii zic Rosmalin roşu ’nvălit Drag ’mi-ai fost şi te-am urlt Te-am urlt acum de-o lună Te-am urît pentru-o minciună .

Păunaş peană rotat Unde mergi aşa gătat,La mândruţa In tra lt sat, Ţipă peana, mergi mai tare Că mândruţa ta mai moare Frate-seu ţine lumină Soru-sa plânge ’n grădină, Mumă-sa pânză-’i croia

ia

N r. 2

îşi bate joc ch iar şi de oamenii inteligenţi din comună.

în anul acesta s’au exarSndat atât mo­rile cât şi d rep tu l de erâşmărit. Licitanţi au fost 4 Rom âni ş i jupânul Klein. Cei 4 Ro­mâni s’au lu p ta t ca se nu învingă Jidanul, u r­când arenda la un preţ ne mai pomenit pâna astăzi, ca j id a n u l s l cadă! Văzând că n u -ş i poate ajunge scopul, s’a socotit se strice în alt chip R om ânilor: a făcut o îmbieciune şi mâi m are la comună, ca să strice licitarea cea dintâi. D ar', spre onoarea representanţei noastre comunale şi a licitanţilor Români, fie zis, J i ­danul a căzut ş i a doua-oard cu planul seu! Aşa a rem as arfinda de mori pe numele sub­scrisului, deşi nu cred să am ceva câştig, fiind arenda foarte m are. Dar’ me mulţumesc, că am smul-so din mâna lipitoarei ovreeşti. Drep­tul de erâşm ărit încă nu ’l-a luat Jidanul mai mult, nevoind representanţa a-‘l viat da in mâna lu i, fără luându-'l comuna pe numele ku , şi încred in ţând pe un creştin şi anume tot pe subscrisul Bpre supraveghere să controlez pe vânzăto rii de spirtuoase, între cari şi Jidanul.

În ţelegând jupânul şi despre asta, că adecă, a re se-’l controleze un Român, nu i-a venit la socoteală şi înfuriindu-se tare, a mera la cancelaria coruunală şi a Început a striga în p u ră mare, ca so nu cuteze cineva a se băga la el în pivniţă să-’i controleze beutura sau măsurile, că do loc îl îm puşcă! Subscrisul auzind cuvântul acesta, in’am hotărit a-’l da pe mâna judecătoriei, doar’ îl va învăţa şi jude­cătoria minte!

U a lo m ir , 1!» Decemvrie 1895,Io n A fh tm .

arrnilalor ţi proprietar.

Dorim, ca p ilda frum oasă dată, de

fra ţii noştri Rom âni din Ualomir, m ulţi u rm ăto ri se aflu peste to t locul pe unde locuesc R om âni, căci sm ulgerea fe lu rite lo r artnz i d in inân ile J id an ilo r es te in folo­sul b ine în ţe le s al Însuşi poporului nostru . În a in ta rea lui m aterială va spori vezend cu ochii. î5C*-’i dâm In lă tu ri şi sC- i Înlocuim no i, — dar urm ândude lor in negoţul cu mărfii ori bculură, s l nu Ic um iilm f i in fe lu l nccrcflincsc, sugător ca lipitoarea , dc care ci sc folosesc in negoţ.

Vandalismele dela Turdaajunse la

In 10, 11 şi 12 Ianuarie n. 1896 s’a pertractat înaintea tribunalului regesc din Turda un proces foarte însemnat şi carac­teristic, care pe toţi Românii îi priveşte dea- proape.

Vorba este de afacerea cunoscutelor van- dalisme săvîrşite la Turda. Aceste în vara anu­lui 1892 şi 1893 revoltaseră spiritele tuturor oamenilor de bine, nu numai de aici dela noi, ci şi din toată Europa cultă, pe unde numai străbătuse vestea lor.

Trei ani şi jum ătate au trecut de atunci. Dr. I. Raţiu, preşedintele partidului naţional, contra căruia s’au înscenat acele vandalisme, a fost p îrit, judecat, a s ta t şi peste un an în închi­soarea din Seghedin. Afară de cei judecaţi în pîra „Memorandului"* câţi preoţi, câţi învăţători şi plugari români din toate părţile terii au mai fost siliţi de atunci să îndure temniţe şi pedepse m ari tot numai în urma agitaţiunilor puse la cale prin vandalismele de'a T urda? Şi pe când acestea s’au petre­cut cu Românii, pe atunci autorii vandalis- melor, cari erau Maghiari, au fost lăsaţi în pace până azi.

Dar’ se vedem cel puţin acum, după trei ani şi jumetate, cum ştie justiţia ungu­rească se dee dreptate Românilor batjocoriţi şi care este asprimea legii faţa cu cei vino­vaţi. O mică descriere a faptelor petrecute vorbeşte ca de m u c . Iv\ta-o:

Se ştie, că primul vandalism ’l-au s5 vGrşit Ungurii dela Turda în vara anului 1892, anume în 13 Iunie, când s’a reîntors dela Viena dl I)r. Raţiu. Acesta luase parte ca prosident şi factor do frunte în deputaţiunea ce merse cu Memorandul, l a ţă cu vandalis­mul Fevîrşit atunci contra dlui I)r. Raţiu, caro numai prin fugă Işi scăpă vieaţa cât şi con­tra respectabilei salo familie, tribunalul ti a găsit să pună sub acusaţiune, decât pe doi croitori: Jenei Samu şi Tim ar Jănos. Despre Jenei s’a putut constata numai atâta, câ după sovlrşirea acelui „şari-vari* (,mac*kazene‘‘) a r fi zis cătră trei .Valahi* .In glumă- : şi eu im fost acolo ţi nm condus tabăra — stând călare; ear’ Timar Jănos a recunoscut, că, co e drept, fiind el cu desevîrşire beat, s a în făţoşat Ia demonstraţia, ce s’a făcut înaintea casei Iui Raţiu, şi acolo, la oare-care depăr­tare dela locul, unde se svîrlea cu pietri,

F O A I A P O P O R U L U I Pag. 11

„a urlat" 5n mijlocul mulţimii strigătoare dar* n’a luat parte la derimările făcute ear* la de- monstratiunea, ce se fâeea în acelaşi timp la M e s a r o ş i u şi la V l ă d u ţ i u , el nici nu s’a înfăţoşat. *

Al doilea vandalism s’a întâmplat în 26 Iulie 1893, când s’a reîntors dela conferenţa din Sibiiu dl Iuliu Vlăduţiu, despre care se lăţise vestea, că ar fi insultat pe un ziarist ungur. P îrîţi în causa aceasta au fost 17 inşi, dintre cari înse 2 nu s’au înfăţoşat la pertractare din pricină de boală, având a se ţină cu aceştia o nouă pertractare.

Dar’ se vezi minune, nici în afacerea aceasta „nu s’a putut adeverl“ la pertractarea finală nici o vină asupra acusaţilor. Nu­mai fată cu 4 dintre ei s’au ivit oare-eari bânueli: anume despre acusatul lenei Jozsef a mărturisit un păzitor de noapte, că ’l-ar fi văzut aruncând cu petri asupra casei lui Chioreanu. Despre Szebeni Jozsef, un alt acu- sat, a mărturisit un gendarm, că văzându-’l aruncând cu petri, ’l a prins şi ’l-a predat unui poliţist, dela care a auzit, că ’l-ar chema Szebeni Jozsef. Pe acusatul Benkis Jozef gendarmul ’l-a prins tocmai în momentul, când voia să ridice o peatră de jos; fiind însă prins, el începu se plângă. In urmă despre al patrulea pîrit, cu numele Ivis Jozsef, ca întâm­plare îngreunătoare a fost impregiurarea, câ un alt gendarm ’l-a puşcat printr’un picior toc­mai în momentul, când pentru a doua-oară voia să arunce cu petri asupra gendarmului. Faţă cu ceialalţi pîrîţi nu s’a putut ade­veri nimic.

Acusatorul public, care era representat prin snbprocurorul Vajna Vincze, a cerut so fie toţi aceşti G declaraţi do vinovaţi şi pe­depsiţi pentru crima prevăzută In §. 16 al codului penal. Tribunalul înse pe toţi şese ’i-a achitat, ra r ’ pe păgubaşi, cari prin repre- scntantul dlui Dr. Raţiu au cerut o despă­gubire de 1500 fl., ’i-a îndrumut să-’şi caute dreptul pe .c a h a obicinuită a l e g i i . P r o c u ­rorul n apelat.

L i pertractare au luat parto dintre pă­gubiţi domnii: Vlăduţiu. Mesaroş, David Ku- gler, d na Chioreanu, Iacob Lugoşianu. car* Dr. Raţiu a fost representat prin dl advocat Dr. George Popescu.

Dacă vandalismul ar fi fost sevtrşit do Ron.ftni, oare ar fi fost judecătorii atât de fa- voritoriV Aceasta esto întrebarea, caro ne lasă so ne Bocotim şi resocotim asupra afacerii.

Tată-seu casă-’i făcea, Lasă, ta tă sdlaşul Că ’m i-a venit drăguţul, Dragul meu drăguţ frumos Tu dela moarte m’ai scos.

Pe sub vie, pe sub coastă Merge-o ruje de nevastă, E a a tâta s’a tot dus Câ trei poduri a ajuns, Când acolo a sosit De drum s’a fost obosit Puţin tel s’a odihnit După-aceea s’a sculat Şi din gură-a cuvântat Podari, podari,M eşteri mari,Trece-ţi-m e Abrudul Că m ’ajunge urîtul,U rî tu l suspinele Cari ’mi-au mâncat zilele >îoi bucuros te vom trece P este apa lată rece D acă gnriţă ni-’i da

Pe noi de ni-'i săruta Pe unul cam de trei-ori Pe toţi trei de nouă-ori.N’am ajuns a ţa departe Să trec pentru sărutate,Că eu de m’oi supăra Cisme roşii-oiu desculţa Şi ptin apă m’oiu băga Şi dacă m’oiu îneca Sufletul vost samă-o da.Dacă treaba stă aşa Sui nevastă ’n pod de peatră Că te-oi trece fără plată Sui nevastă ’n pod de-aramă Că te-oi trece fără vamă Că nevasta supărată Nu dă vamă nici-odată.

D in B u c iu m - P o e n iculese de L u p u *

Pe colina Vidri ’n sus Iancul nostru doarme dus Trece-o pasere sburând

Aşa-’i cântă lui de blând .Scoală Iancu nu durml Că vor veni Ungurii Te-or prinde şi te-or lega La temniţă judeca Te-or lega te-or face ghem Că de tine mulţi se tem Dar’ dacă vei fi deştept Nu-’i avea lanţuri pe piept* Atunci Iancu sare sus Pasere ce ’mi-ai fost spus Să mă scol şi să fiu treaz Ca se mă scap de năcaz N’avea păsăruică teamă Colina va da de seamă Când m’am pus să odichnesc Toate florile-’mi şoptesc Culcă-te trupşor frumos Noi te-om umplă de miros, Noi te-vom şi deştepta Iancule m ăria-ta Păsăruică trece ’n sbor Ianeu merge la isvor Spală faţa ’n apă rece

Dreptul de alegetor.L e g e a e le c to ra lă u n g u r e a s c ă d in 1874 ( a r ­

tico lu l X X X III)

P a r t e a I .

Dreptul (le alegere.§. 1. D rep t de alegere p en tru de­

p u ta ţi d ietali au , a fară de femei, to ţi ce­tă ţen ii m oşueni (aici născuţi) ori n a tu ra - lisa ţi (cari au ven it din a ltă ţea ră , d a r ’ s ’au în ce tă ţen it îu to a tă form a), şi anum e aceia, care au îm plin it v îrsta de 2 0 de an i şi cari în tru n esc cerinţele §-lor 1 şi 2 ai articolu lu i de lege Y . din 18 4 8 (adecă a legii electorale făcute în 1 848) precum şi cerin ţe le §-lor 3 şi 4 din articolul de lege I I . ardelean to t din 1 8 4 8 , — ce­rin ţe ce se lăm uresc mai bine in §-ii u r­

m ători.însemnare. Din §-ul acesta, bunul ce­

tito r înţelege, că legea aceasta adusă în 1874, este numai o întregire şi desevîrşire mai mare a legii electorale ce s’a fost votat la 1848 în dieta ungurească din Budapesta pentru Un­garia şi în cea ardeleană pentru Ardeii. (Pe atunci Ardealul nostru era încă neatîrnător, cu dieta sa projfrie). Temeiul legii acesteia electorale este dar’ legea ungureană şi arde­leană dela 1818, cari prin aceasta so contopesc în tr’una şi aşa au remas până azi.

§. 2. P e v iitor dreptul de a lege to r nu mai po*te fi în tem eiat pe privilegii (adecă drepturile ex tra , date deosebit unei an u ­mite same de cetăţeni) ce erau in fiinţă înain te de anul 184 8 , — d a r’ se vor lăsa to tuşi, pen tru persoana lor, d rep tu l de alegetor ce-’l aveau, acelora, cari do­vedesc, că în pu terea articolului de lege V. din anul 1848 ori II. ardelean din 1 8 1 8 , fuseseră luaţi Iu oare-care listă dela 1 8 4 8 până la 1872 .

însemnare. Adecă nu se desbracă .p r i ­vilegiile8. drepturile extra, deodată do po rei-r,e le aveau, ci rolor-co Intre anii l.Ş ls şi 1872 le-au avut, li-se lasă până vor trăi, nu mai trec Inso şi asupra urmaşilor lor.

§. 3. In oraşele libere regeşti şi în oraşele cu m ag istra t constitu it, au drept d c alcrdori to ţi aceia, cari fie ca pro-

Prin codru la vale trece Şi-aşa căntă-o poezie De vlăstarii toţi învie,Pădurice deasă eşti Do multe tu m5 scuteşti Făcutu-’mi-am o cărare Prin mijlocu-’ţi păn’ Ia vale Făcutu-’mi-am şi salaş Mai sigur ca Ia oraş în mijlocul cel de stâncă în valea cea mai adâncă Uade viscolul nu bate Nici duşmanul nu străbate.

«

Fetiţă subţire trasă Scoate-’ţi gunoinl din casă.Ţipă apa cea betrînă.Mină cofa la fântână,Apucă-te şi te ’mhrgci.Du-'ţi caerul şi-’l dă ’n clacă Şi-’ţi mai cască-odatâ gura Prinde-a mână cusătura Bianta de când ai priDa Vezi bine că ’ţi-s’o "ncir.s

Pag. 12

p rie ta te a lo r înşişi ori îm preună cu so­ţiile lo r ori cu copii lo r m inoreni, —

a) s â n t p ro p rie ta ri de case (au adecă casă), care a re cel puţin tre i p ă r ţi a lcă­tu ito a re ce se pun la dare de casă, — fie apoi această casă ch iar scu tită pe un tim p oare-care de dare.

b) au d rep t de alegatori cei-ce au v re-un loc, care a fost pus la dare ca aducfiud un v en it cu ra t de cel p u ţin 16 fl.

în sem nare. Paragraful acesta priveşte, precum se poate ved6, numai oraşele şi e a se înţelege aşa, că dacă locuind în oraş liber rege?c ori cu m agistrat regulat, ai o casă cu trei încăperi bune pentru locuit şi socotite la dare ca atari, fără de cuhnie şi tindă şi că­mară, — casa aceasta singură, chiar ne mai avGnd altă avere, te îndreptăţeşte a fi alegetor.

§. 4 . în acele p ă rţi ale ţe rii, unde e în vigoare articolul de lege V . din 1 8 4 8 (adecă în U ngaria) au d rep t de alegCtori aceia, cari în com unele m ari ori mici, au un p ă tra r (*/4) de sesiune u rb a ria lă , ori vre-un a lt loc de aceeaşi m ărim e, ca avere a lor singuri ori cu soţiile laolaltă, ori cu copii m inoreni, şi fie apoi această avere scrisă îu cartt-a fuuduară pe num ele ori-cui d in tre aceştia.

Ca p arte deopotrivă cu '/< sesiune u rbarială , se socoteşte o nstfel de avere de pâm ent, după care se p lăteşte dare a tâ ta , cât se p lăteşte după în aceeaşi co­m ună după ' / , sesiune u rb a ria lă , de cea mai slabă. D acă In o com ună n ’a r fi nici o proprietate, u rb a ria lă după care sC se îndrep te In p re ţu irea celoralalte averi, atunci pen tru p re ţu ire e a se lua >/« de sesiune u rbarială diu acea com ună în v e­cinată , unde se allă avere u rb a ria lă , care a re mai m ultă asem ănare în p riv in ţa p re ­ţu irii pămCntului, cu com una de ca re e vorba.

în părţile confitiiilor m ilitare (părţile g răn iţe reşti) ce s ’au alip it la com itatele JSaci-îfodrpg, 7'imiş, Toronial şi Caraş, precum şi în com itatul Sevcrin, s ân t a se socoti ca p arte deopotrivă cu '/♦ sesiune

Spală-’ţi mânile pe dos C’au căpetat un miros Mergi şi te bagă ’n grădină Şi ’ţi-le spală de tină Că până-ce-ajungi Ia piele Gunoeşti un strat cu ele Spalăţi ochii de urdori Că-’ţi vor veni peţitori,

F O A I A P O P O R U L U I

urbarilă , păm ânturile în în tin d ere de io ! jugfire, fiecare jugfir de 1 6 0 0 m etri p ă- | tra ţi, — e a r’ în com itatul Solnocului-de-\ mijloc a l Crasnei şi a l Zarandului, apo i; în d is tric tu l Cetăţii-de-peatră, şi în Iazig ia \ şi Cutnania se socotesc a fi deopo trivă! cu */4 de sesie, locurile de 8 jugSre de! câ te 1 2 0 0 m etri p ă tra ţi.

C a loc cultivat s â n t a se s o c o t i : J păm entul in trav ilan , grăd in ile , viile, a r ă - , tu rile şi locurile de păşune. (Va urau.;

SCRISORI.Tim puri grele.

Din toate părţile se aud plângeri, ci greutăţile vieţii sflnt tot mai multe şi mai mari. îndeosebi economii, toţi de-arîndul îşi dau pe faţă nemulţumirea cu starea de azi ■ a lucrurilor, dorind o schimbare spre mai ; bine. Şi e îndreptăţit! nemulţumirea aceasta 1 a plugarilor, cum şi dorinţa lor de a ajunge f la zile mai bune, mai fericite. !

Dările şi alte date dc tot felul se în­mulţesc din an In n n ; ear’ povara lor mai tare o simte plugarul, ale cărui roade câşti­gate cu crunte sudori, mai nici-odată nu ’i-se plătesc după vrednicie.

An de an plugarul e supus la pagube j nenumerato. Odată sflnt ploi prea multe, S altă-dată bântue seceta: uneori bate grindina, \ de alte-ori cade bruma la timp nepotrivit | Stricăcioase sflnt şi iarna prea lungă si gerul ! prea mare. i

La aceste se adaug şi alte nenorociri: {boale şi moarte în animale, focuri si o miie ;şi o sută do primejdii, cari îl pot ajunge cind |nici nu gândeşte. Cu un cuvflnt, averea piu- !garului, fiind atîrnntoare de umblarea timpului, ieste ameninţată In toată clipita cu nimicire. / De aceea un an întru toate bun pentru el trar se întumplă, oii doar’ nici-odată. i

Pe lângă multele năpastii ce ti pot ajunge fpe plugar din pricina umblării timpului, mai jsflnt şi altele, ce ’i-se căşunează din parte.* \ oamenilor sau ’şi-le face înşişi prin neprice­perea sa, de care mulţi se folosesc pentru a-’i strica.

Veacuri nenumerato plugarul a fost rob \pământului, nefiind socotit mai mult vrednic jdecât un dobitoc. Itobin ’i-se pregătoşte Insă ş

Umblai ţeara juinetate |în Ardeal a treia parte. \

Dorul arde veştejeşte jInima care iubeşte jCu lumină şi cu pară f Din zori albe până ’n seară.

____________ _________________ Nr. 2 -

Eşti de vrîstă eşti de dat Mai mult nu-i de aşteptat, Peste doi eşti de cincizeci N’astepta ca să mai treci.

D in J e r t o fculese de J l ie S crb u .

Frunză verde trei bujori După Pa^ti în sărbători Când e câmpul plin de flori Pusei gândul se mă ’nsor.

Pentru ochi ca murele încungiurai pădurile.Pentru sprlncenele late

Ah şi-amar de-a mea vieaţă Nici o dragă dimineaţă Să nu vărs lacrimi pe faţă Nici o dragă de cu seară Lumea se nu-’mi fie-amarâ.

Dragostea mânca-oar focul Nu ciarcă vremea şi locul.

Străinu-’a străin în lume Străinu-’s şi n’am pe nime Străinu-’s ca pasărea N’am milă nicăirea,Arză-’l focul de străin De ’i-ai face apa miere Nu-’i poţi face pe plăcere

Nr. 2 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 13

• şi astăzi, şi poate o robie cu mult mai amară «decât cea din trecu t, de care bunul Dumne­zeu se ne păzească. Dar’ să ne păzim şi noi înşine, căci se zice: „ajută-te, ş t- ţ i va ajuta şi Dumnezeu!*

Pentru aceea nici-odată n’a avut plugarul romin mai m are lipsă de a fi deştept şi Iu- roinst ca în zilele noastre, când ’i-se cobeşte tot a reu. M ulţi şi zic, că în multe privinţe, 5n multe feluri, e mai reu ca în timpul ioba- gieL- Atunci avea omul măcar „pânea cea de tonic zilele". Astăzi însă în multe locuri chiar şi aceasta îi lipsfşte plugarului. De aceea nulţi au pornit pe calea pribegiei şi, de vor merge treburile to t aşa ca până acum, lung are se fie şirul celor-ce le vor urma.

Cea dintâiu trebuinţă a omului este hrana şi, când şi aceasta îi lipseşte într’un loc, el *e silit a ’şi-o căuta unde o poate afla. Aceasta ;«i e pricina cea mai de căpetenie a pribegiei, ce s’a pornit. Nutnai cât părăsirea căsuţet, tis care te-ai născut şi a locurilor dragi, unde ţi-ai petrecut anii copilăria, este pentru noi Ib fiânii un lucru foarte păgubitor in urmă­rile sale.

Trebue deci se căutăm chipuri şi feluri de a pune stavilă acestei porniri.

Şi ori-cât sflnt de grele timpurile prin cari străbatem şi ori-câte pedeci ne sflnt puse in cale: se ne dăm toată silinţa de a cerca unde zace răul şi de a-’i h-cul.

Dar* Înainte do toate: sJ ne schimbăm .înşine, cum a zis înţeleptul Franklin, ş i tim­purile încă se vor schimba. tn, tn.

Sfat bun.Ţnp, In 11 Ianuarie 180G.

Onorald Rcdac(iunc,

în nr. -19 al „Foii Poporului" din 3/15 Dc- cpjm rie 1S9T» «ub titlul „Sfiit rău“ . dl Ni- colae Daş.i, învăţiitor în C e n a d e , mo ncirn Înaintea publicităţii, că eu dau sfaiuri şi în­voituri re le poporului.

A devărat este, că eu am zis câtrît cura­torul din Cenade Jlie Olariu : ca să-'i dec d ra­mul dlui N. Duşa, Inso aceasta nu e sfat reu, ci din contra sfa t bun.

Şi ca cetitorii oii Poporului11 îe se convingă, că ln tr’adevăr eu am dat sjat bun curatorului din Cenade, voiu descrie staroa lucru­lui cum eîte, şi causa pentru care se cădea să dau acel sfat.

I)e ’i-ai face apa vin T o t nu-’i faci voia deplin C ă Mrăinu-’i tot străin.

Iu , iu. iu, că iu mă chiamă E p n rile -’i bun de zamă Epuroaica-’i de friptură F a ta de pupat în gură.

Kevastă cu ochii bori Nu te uita sus la nori Ci te uita la bărbat Dacă dracu ’ţi-’l-a dat

C âte fete ’n sat la noi T oate-’s ca buzele moi Dar* doue-’s de gândul meu S ăru ta le aş numai eu A q sprîncene cam gălbii —- F ăcu te pe lăcomii.

F ru n ză verde de nuea I te a podoabă-’i dragostea Căci arde şi veştejeşte in im a care iubeşte.

De câţiva ani toţi învăţătorii de pretu- tindenea îşi dau o silinţă mare se se facă pro­gres în învăţămentul şcolar, ca aşa se arete omenilor de o parte, că banii ce dînşii plătesc cu mare chiu şi vai nu-’i plătesc îndeşert, ear’ de altă parte, ca se devină plăcut înaintea superiorilor sei, liniştit în conştienţa lor, că ’şi-a împlinit chemarea de învăţători.

Asemenea şi în traetul Blajului toţi în­văţătorii au arătat eă-’şi cunosc chemarea şi diregătoria lor, au arătat, că banii poporului nu-’i raâncă înzadar şi că vrednici sflnt de leafa lor, roţi poartă cunună de laudă, ceea-ce dînşii au documentat-o cu resultitele bune din şcoale

Numai dl N. Duşa Ia toate ce se petrec în comunele din ju r doarme, doarme liniştit somnul cel lung al nepăsării, făcănd de ruşine pe ceialalţi învăţători. \

De când a Intrat dinsul în Cenade, nici un progres în Inveţămentul şcolar, fură numai regres înspuiinCntător.

Erau zile fericite pentru poporul din Ce­nade, când la examene se da petreceri In fa­vorul şcoilei de bucuria progresului ce ’l-au făcut pruncii, astăzi pene acel progres s’a tras vălul I.- tunerecului. Astăzi la examenele din Cenade poporul în loc de bucurie, are întris­tare, fa r ’ coinisiunili* examinatoare se miră de o stagnate aşa în pum ăntătoare.

Am lua- şi eu parte la 2 examene în Cenade In societatea comisiunii examinătoare, şi aceasta îl năcăjeşte pe dl Duşa, di acolo am văzut progresul racului. Aceasta este causa, că dinsul me acusă.

La examenul viitor încă am să fiu de faţă şi voiu sbiciula nelucrarea şi lenea, cum sbiciulă frumoisele fetiţe romîtne cânepa.

Aşa este că ’i-am dat curatorului acel sfat bun, crezend ră dinsul ca curator şi ca membru In penatul şcolar, va părăsi nepăsarea, beutura şi va dogenl pe învăţător, ca ne se npuce de lucru sau să părăsească Cenadea. Iiine a r fi, ca să vină alt învăţător, care «o scoaţă şcoala română din întunerecul şi ruşinea In care a aruncat-o dl N. Duşa.

După-cum văd curatorul In loc de do- jană, cum trebue să facă un om de frunte, este frate de cruce In orbirea poporului, necum să-’l Înduplece la vre-o schimbare spre bine. De altcum nici dojana inspectorului regesc şcolar, caro a z ii: nf<» t p/cat, că poporul din Cenade plăteşte acestui invlţător ;oo fi. v. a .', nu ’l-a genat pe pomenitul în ­văţător nici cât de puţin. ^

Uusuioc cu patru creste Mergeţi fiiciori la neveste .Şi vă fiiccţi ochi ’n patru Să nu vă vadă bărbatul.

Capitane, căpitaneSlobozi-me din cabaneSă mai prind plugul de coarne,Căci dacă îmi voiu a ia Cu mândra rn’oi împăca înapoi m’oi re 'ntorna.

Foaie verde foaie ’n fragă,Departe eşti, lele dragă,E u departe, tu departe U n hotar ne mai desparte,U n hotar şi o pădure Cu smeură şi cu mure.

Iubeşte-me raândro dragă S§ nu viu pe-aiei de geaba Şi seara şi dimineaţa Până ’mi perd, mândro, vieaţa.

E ar’ în cee3-ce atingea facerea, că eu am duduit teologul, care ’l-am avut ca învă­ţător, pentru-ca se rămân eu învăţător, răs­pund: nu e adevărat. Teologul amintit şi as­tăzi e învăţător în comuna Ţiapu şi e în- cuartirat şi cu viptul în casă la mine. Dacă ar fi drept ce susţine domnul Duşa, atunci n’ar pută fi aci teologul. Mi-se pare, că dl Duşa este de credinţa proverbului: Dîusul zice, dînsul minte, omul tot de omenie rămâne. Atâta pentru desvinovăţTea mea.

J ia s i l iu D a n c i i , p re o t g r.-ca t.

CRONICĂ.R u g ă m pe to ţ i a ce ia , c a r i a u d e

c o m u n ica t cev a cu re d a c ţiu n e a sa u a d m in is tra ţ iu n e a z ia ru lu i n o s tru c a se n u m a i ad re seze a b so lu t n im ic l a p e r s o a n e , c i d e -a d re p tu l la re d a c -tiu n e sau a d m in is tra tiu n e .t **

G ratulare m a r tir ilo r ro m â n i. Cu ocasiunea Auului-Nou aproape din toate părţile locuite de Români li-s’au trimis adrese de felicitare bravilor martiri şi conducători ai poporului român. Noi alăturându-ne la aceste simţim totodată o mângâiere şi bucurie, eă deşt-ptul nostru popor ţine cu atâta mândrie la fruntaşii sei.

¥Jîou prora* pen tru „D oina lu t

L tira c iu “. Din Moroda (comitatul Aradului) ni-so scrie, că în 20 Decemvrie a fost cura- giosul tiner Onuţiu Iogia la judecătoria reg. ung. înaintea judelui Dr. (tross, pentru „Doinii lui Lucaciu“. Tinerul a fost întrebat, că cu­noaşte această doină şi cftntatu-a? Răspunsul a fost, că o cunoaşte bine, a cântat-o zilnic şi cii e gata a o cânta şi înaintea - - domni­lor... A fost mai departe întrebat, că ştie despre această doină, că ea conţine ura şi şi agitaţie în contra Ungurilor? Tinărul a răspuns, că el ştie că nu conţine nici o agi­taţie. In hftrşit B’a luat protocol cu dinsul în limba inspirară, caro Inse nu 'l-a subscris, ci a cerut ca să-’l ioc In limba îomâncascâ, dacă voeştc ca şi cl să-’l subscrie, ceea-ce nu s’a făcut. Afacerea nu s’a încle ia t; sen- tenţa încă nu B’a adus, ci tinărul logta a fost tlrît şi la pretură, unde asemenea a fost as­cultat. Itesultatul se aşteaptă.

♦TJpi.ic.ojt serbătorit. După-cum ni-se

îm părtăşeşte din diecesa Aradului, clerul şi poporul din acea eparchie se pregăteşte a sărbători ziua de Sf. Ioan botezătorul cu multă solemnitate, tn onoarea episcopului Ioan Meţian,— care va fi felicitat de corporaţiuni şi privaţi cu o rară distincţiune, — pentru ultimile cer- eulare, cari au menirea a îoainta binele cle­rului şi poporului.

*Pom de C răciun. Din Şimleu ni-se

scrie: Inteligenţa română din Şimleul-Silva- niei în frunte cu „Reuniunea femeilor române Bălăgene*, precum în anul trecut, aşa şi acuma, a axangiat pom de Crăciun, pentru şcolarii d e li ambele şcoale din Şimleu, cu care oca- siune s’au îm părţit veştminte copiilor săraci, cari toate s’au îndeplinit în ajunul Crăciunu­lui cu o ceremonie frumoasă. A ţinut o vor­bire dl vicar al Sălagiului, care din punct de vedere religios a apreţiat şi lăudat această faptă nobilă a „Reuniunii^, ear1 dl Andreiu Cosma, directorul „Silvaniei“ şi al şcoalei de fete, desvălind însemnătatea acestei in tre- prinderi ca tnaintătoare a causei învăţă-

m entului şi culturii naţionale, a cetit şi numele acelora, cari au concurs la pregă­tirea îmbrăcămintelor, şi le-a mulţumit pen­tru aceasta. în urm ă şcolarii ambelor şcoale au cântat câte o colindă şi au rostit vorbiri de mulţumită. M eritul cel mai mare însă în ­tru toate acestea ’i-se cuvine şi atribue d-nei A. Cosma, care atât în privinţa concursului material, cât şi prin activitatea desvoltată a fost conducătoarea acestei întreprinderi salutare, pentru care şi pe această cale primească mul- ţmitele tuturora marinimoasa nobilă doamnă.

*Sărbătorile C ră c iu n u lu i în F râ n a .

Ni-se împărtăşeşte prin junele Aureliu Axente, că tinerimea română din amintita comună a săr­bătorit Naşterea D. N. Isus Christos cu inultă desfătare. După-ce s’au Împlinit datorinţele creştineşti mergend la sfintele biserici, au convenit Ia o casă, unde au cântat poesii naţionale şi s’au cetit „Foaia Poporului*. Aşa şi trebue, ca tinerimea noastră 'ă fie pătrunsă de dorul luminării, deşteptării şi lucrării.

*D a ru r i bisericeşti. Biserica noastră

gr.-ort. din Craiva având o modestă stare materială, era lipsită între altele şi de veşt­mintele bisericeşti trebuincioase Ia Bervirile eacre şi rituale. Evlavioşii poporeni: Toma Popa, Panttnie Todentţ, Ioan Popa al Jrine hei, Pavel Suciu şi Somnii Buciumau au dăruit sfintei noastre biserici un rlnd de veştminte negre de catifea (b'irşon), In preţ de 25 fi. v. a. Michail Borza, a dăruit un prapor de coloare verde, în preţ de G fl. v. a. P ri­mească aceşti binefăcători şi evlavioşi creştini mulţumirea mea şi a credincioşilor ţi pe această cale. Craiva, la 28 Dec. 181)5. In numele poporului: loan Mon/şcn, paroch gr.-oit.

— Din partea comitetului parochial al bisericii grero-catolice din Sub-cetat** se aduce pe această chIe cea mai atlAncă

mulţumită domnului Marcu Cetdfeauu din Ko- ghinul-săsesccare din iubire rurală cătiă locul caşteiei sale, a donat pentru biserica noastră o lnvelitoare de mâtasă roşie pentru prifitol In preţ de 10 H. v. a. Snbretatc, Vasiliu CchUcan, preot gr. cat. Tcdor Ddnufi, prim curator.

F a p t o c r e ş tin e ş ti . Vrednicul nostru ep'troji Toa ier Suciu, îndemnat de bunul simţ cc-’l are In toate trebile biniriceşti ti naţ’o- nale, a dăru t şi de astă-dată pe .'e(.ma bise­ricii noastre gr.-orient. un epiti acliil (patrafir) frumos şi două ncoperemente pentiu strane In preţ de 14 fl. v. a. Deasemenea văduva Maria Dud a dăruit un acoperemOnt pentru pristol In preţ de 2 fl. 80 cr. Pentru aceste fapte creştineşti, vrednice de imitat, li-se aduce şi pe această cale calde mulţumiri din p artia celorhlţi credincioşi. L'pncoiul-de-sus, la 28 Decemvrie 1895. Ioan Roman, parooh grecoorienta'.

*

1"Mutate păcătoasă. Din Halmagia ni-Ee face curoscut, c i doi domni, unul ecrii- tov în cancelarii notarială altul Învăţător, de altcum oam eti ca frumoase cunoştinţe, — pe cari de astă-dată nu-’i numim, — nu abonează nici o foaie românească. Ne având foile lor poartă sau cetesc din cancelaria notarială foile altora. Nu odată li-se întâmpla abonenţilor, că aceşti domni trimit foile abonenţilor, sau Ie nimicesc total. Deloc nu e lucru cinstit & se folosi de foaia altuia fără învoirea adevă­ratu lui proprietar. Dela un învăţător român so aşteaptă, ca dînsul să spriginească şi lăţască lite ra tu ra şi cultura noastră. Noi asemenea dorim , ca la asemenea invinuiri să nu se dee

Pag. 14 •

prilegiu, ci cu bună înţelegere să se răspân­dească foile între popor, că aşa să deştepte şi lumineze.

¥

N epriceperi o r i fr ic ă . Din comuna Căpâlna ni-se împărtăşeşte, că învăţătorul P. Rodian, — din nepricepere ori frică, — de când a primit circularul metropolitului Miron se teme a instrua cpfii în cântări. Aşa la săr­bătorile Crăciunului aveau băieţii şcolari da­tină, ca se nmble cu steaua înfăţoşiml pe cei trei erai. De astă-dată învăţătorul 'i-a oprit sub cuvânt, că nu pot purta vestmintele în­datinate la asemenea ocasiune, fiind Infrum- seţate cu tricolorul naţional. Nu numai, dar', s’a lăudat, că dacă credincioşii nu-’i plătesc înainte leafa, va trece cu şcoală cu tot ca în­văţător în Blujba statului. Slabă dovadă dă d-sa despre cunoştinţele drepturilor noastre.

*

Jiăutate neierta tă . Cu multă părere de rău a trebuit să înţelegem, că în comuna Morada luând regalia un Român; notarul şi preotul de acolo părtinesc faţă de Român pe un Jidov. De astă-dată, In speranţa bunei Înţelegeri şi ca să vină cei greşiţi la cunoş­tinţa datorinţei nu amintim numele. Datorinţa fruntaşilor noştri din comune este: ca să părtinească ori-care întreprindere română, ducă voim Înaintarea şi bunăstarea poporului nostru. Jidovii din firea lor mai râpaci ?i dau d a ru ri; dar’ dela ai noştri nu trebue să aşteptăm nşa ceva. Neguţătorii, cân îm arii şi măiestrii români trebue părtiniţi, ca să poată j *rtfi pentru binele public, biserică, şcoală ti cieşterea băieţilor romani In între­prinderea lor. Dela frate nu aştepta mituire, ci ajutâ-’l ca să pontă Înainta.

«

("ăluşvri. In zilele trecute o trupă de eiluşeri fu iori români dela sate, cu zur- gnlae şi ciucuri la picioare, cu bâte lungi In inAnă ţi frumoase pene de păun Ia pălărie percurgeau stradele Sîbiinlui, cerflnd voie In câte un loc să joace ,cn luşrru l“. Unde li-se da voie ei formau Îndată cerc şi jucau eu tact şi ru mult foc, spur e td strigături fru­moase. In toată calea lor erau însoţiţi de un poliţist, care le făcea pază. Ar putea să înveţe din acest ras unii solgăbirăi fanatici, cari cearcă să oprească acest frumos joc naţional.

*

„ V u ltu ru l'1. Ni-a sosit primul număr din această foaie homoristică, care este redactată de cătră dl Iustiu Ardelean. Apare In fiecare Duminecă In Oradea-mare; preţul 6 fl. pe an. De astă-dată „Vulturul* este foarte interesant în glume şi rîsuri. Cu deosebire două tablouri sOnt deplin reuşite. Primul înfăţoşează Un­garia şi Transilvania ca pe o vacă bine ţinută, stăpânirea cu trup gros mulge vaca, un uger Insă ’l-a dat în gura unui băiat de ungur gras, la spatele Etăpânirii, un Jidov suge, îndoapă din doniţă prin o ţeve, la această mulgere aleargă şi cere lapte: Românul, Slovacul şi S ârb u l; dar’ li-se văd oasele de chinuiţi ce ftint. Al doilea tablou înfăţoşează M ileniul sau venirea Jidovilor In Ungaria. Tabloul este atât de interesant, încât descrierea deloc nu poate reda adevărată înfaţoşare ce face asupra privitorului. Cu toată căldura reco­mandăm cetitorilor noştri această foaie de rîs şi glume, căci poate câştiga multe momente plăcute şi celor mai serioşi bărbaţi. Mai vîrtos o pot abona corporaţiunile şi mai mulţi cetitori însoţiţi.

F O A I A P O P O R U L U I Nr. 2

R Î S .E l ’şi-a mutat gardul.L'n Ţigan se bagă într’o vie să jure

nişte struguri. Vierul îl vede, se ia după el, îl prinde, a dă o bătaie bună ş i - l Ş svîrle peste gard. Un glumeţ vede pă- ţania Ţiganului ş i- i zice: <

— Mâi, da te-a aruncat vierul ca pe un nap i

— Aşa o fi, răspunde Bolhoacă voinicosul; da el n’a putut scăpa până-ce nu ’şi-a mutat gardul din sus de mine!

*

Ţeranii dintrun sat prinseseră, viu_ un lup, care le prăpădise vitele.

- - S6-’l ardem de viu , propuse unul năcăjit.

— Ba sH-’l jupuim de viu, 2)r<>puse un altul, m ai fioros.

— E u sunt de părere, zise un un- chtns, carc trăise în căsnicie cincizeci de ani încheiaţi, sC-’l însurăm. Dacă ar p mâncat de două-ari pc atâtea vite, toi nu-'i treime jmle.apsă mare.

*Preşedintele cătră acuzat’. N u -ţi

este ruşine, nenorocit tde, *■<’ vii jfentru a1 2 -a oră în acest local?

Acuzatul: Ei. dle, preşedinte, de o: \ si!-’mi fie, ruşine, cA am venit de 12-vri; de, ce, nu ’ţi este ruşine d-tale, care, rit în toate, zilele!

P O S T A R E D A C Ţ I E I .

Pini S. Chiriciti In Ccbza. In afacerea d-UÎ' ; rautil îndrumările dc lipsă la despărţementul lînanriM Darii primeşti îndrumare din asemenea loc, ntunc; j cţti scutit dc nri-cc pedeapsă.

Piui N. N. In Pinchinţi. Pin tufă nu sc cad: i a lovi In preoţi ţi învăţători,' re c*te drept sc spunr ru fruntea deschisă.

Piui D. Stanciu, Viştca-Inf. Asemenea fap’.c dc nici <> semnă nu sc publică prin foi.

Piui Petru Preda, Pctrila. Pentru viul inte­res carc il ai faţă de lăţirea foii noastre primeşte frăţească mulţumită TcIca dc cerb numai cojocari­lor din apropiere o dă *prc direjjcrfl, dacă o trimiţi | pc postă mai departe, costă rhcllucli mari. I

Pini Marcu Pâşcuţ. Şiria. Daci adevereşti cu ţ document subscris cu martori, atunci noi îţi puhliclr*. >ş rectificarea. 4

Piui D. Manole, preot in Tlrgulungeni. Pri- j meşte mulţumită pentru zelul deosebit faţă dc deş­teptarea credincioşilor d-tale şi părtinirea foii noastre

Dlui Vaaile Cadar. în afaccrca dc asigurare adrcscază-te in Sibiiu la agentul .Transilvaniei» G Pop, Poschcn G. Nr. 18.

Dlui George Drigan, Boiţa. N’are loc dez­minţirea câ acolo este vorba dc N. Drăgan, aşa ori- ţi-cine poate şti c i nu eşti d-ta.

Dlui Radu Jantea. Au sosit din multe p ir? , dcci nu s’au putut publica toate pe rind, ci laolaltă.

Dlui Romul Lesing. Din epistola trim işipoveţele dc lipsi.

Dlui I. Bl—r in Haşag. Lucrurile ce ni-le spu: despre preotul d-Toastxc sfost aşa de urite, de ni ru­şine s i le punem.!n foaie. Pentru atari preoţi nu­mai la consistor se poate gis» leac în foi nu se pot pune, c i ne-ar rîde străină-

Dini A. Arjoca, Reşiţa. C d e scrise cu privire la deşteptarea, luminarea şi invitarea miiestriUor stint nişte lucruri, despre cari noi an> s«ns foarte lim­pede. Articolul şi de altcum a sosit t in iu , d e d na­ş a putut publica.

Pentru redacţie ţi ed itu ri responsabil: Andrelo B a lte f Proprietar’: Pentru T. L. Albini sub secuestru::

losif ManchaU.

Nr. 2 F O A I A P O P Q r i j t , ttt

S u b se m n a tu l doresc a cumpfira.

O M O A R Ă(In Suhaei)

s6 t r a g ă n u m a i un cal şi s6 se p o ată m&cina cucuruz şi grâu f&ină sim plă.

C ine a re o a ta re m oară şi voeşte a o v inde, sa u eventual dacă se află un m ăiestru , c a re prim eşte sub g a ran ţie , că o face d e n ou şi se um ble aşa u şo r s6 poată fi m in a tă num ai de un cal, aceştia b ine- ro e a sc ă a mS avi sa p rin ep is to lă înch isă •despre cond iţiun ile de v ân za re sau în tre ­p rin d e re , p recum şi locul locu in ţe i d-lor

şi p o s ta u ltim ă, la ad resa m ea

N i c o l a e P o p o v i e iîn L u n c a v iţa [1,,J1 1—3

p. u. Teregova, (eoni. C araş-Severiu .)

♦

❖

♦

^ j J L J L > II ♦ 11 ♦ 11 ^ ii ^ ij ^ ^ 11 ♦ \\ Wi

Petru Moga, franzelar în Sibiiuoferă p. t. public

cea mai bună făinăîn toate calităţile,

d i n B anat şi U n g a r i a din cele mai renumite m o r i d e v a p o r e u p r e ţ u r i f o a r t e i e f t i n e . [3440] 9—9

Sunt dispus a face cele mai favorabile preţuri îu special vânzătorilor din provincie ce vor sS se asorteze e u f ă in ă b u n ă p e n t r u s ă r b ă to r i .

♦

♦

Magazinul in strada ( M d i e i Nr. 44.# i ^

X -

X

X -

b£

,

Oroloage, lanţuri de oroloage, giu\aere, preţioase, de aur şi argint, proyezute cu marca oficiului reg. ung

Cel mai mare şi mai frumos deposit(le tot felul dt* oroloage bine regulate. Numai oroloage veritabile elveţiene cu preţuri ă

fabrică numai pe lftngă plâtire în bani gata în

atelierul de orologieriea lui

» I U L I U E R O S , <Sibiiu, strada Cisnădiei nr. 3.

Oroloago remontoar de argint pentru bărbaţi şi femei cu şi fără capac duplu 7, 8 , •>— 10 H-

Oroloago remontoar de nikel pentru domni veritabile elve- tieno .'i fl. -r><' cr., foarto fino, cu marca Urania 5—fl 11.

Oroloago remontoar de nikel pentru domni veritabile olvo- ţieno cu capac duplu 5 tl., foarto fino marca Urania tl. 5.50.

Oroloago ruseşti do argint veritabil do tuia 9 (1., cti capac duplu şi Încrustate cu aur, nnker 15— 10 rubine 12 «O tl.

Oroloago remontoar de aur pentru dame cti sticlă de cristal 15 (I., cu capac duplu (masiv) împreuna cu cutia 20 tl.

Oroloago remontoar anker dc argint pentru domni cu eapa.c duplu foarte masiv, toate 3 capacele de argint 10 10 tl.

Oroloago remontoar anker de aur pentru domni cu sticlă de cristal cu c a p a c d u p lu 22-—30 in. Împreuna cu cutia dela 30— 37— 50 H.

Oroloage bune de părete, închise, cu mecanism de b ă t u t merg6nd 36 oare, cu gravură frumoasă, veritabile de Schwarzwald 3—4 fl.

Deşteptător veritabil american în căsulie de nikel cu şi fără dată, deasemenea foarte bune 2—3 fl.

Orologiu CU pendul veritabil vienez, tras odată merge 8 zile, cu şi fără mecanism de bătut 10—13 11.

Lanţuri de argint si brăţare pentru doamne dela 1 fl. 50 cr. pană la 4 fl., 'inele de argint şi double 30— 80 cr.

Cercei de aur cu briliant simili frumos împreună cu cutia 4 fl. 50 cr., cu diamant veritabil 22—36 fl.

Lanţuri de argint bărbăteşti pentru c i v i l i şi m .n U iir i dela 2 fl. până la 4— 5 fl., medalion de argint dela 30 cr. în sus.

Inele de aur bărbăteşti şi femeieşti dela 5 - 1 0 fl, l a ţ u r i de aur femeieşti 1 1 -2 4 fl., bărbăteşti dela 2 5 -5 0 fl.

A fară de cele sus am intite am to t felul de articli de acest soiu p r e c u m ^

mărfuri optice. x i in r r Dână la 14 fl., de o ţ e l , n i k e l , d o u b le ş i a u r . .

O c h e l a r i nunu l cu stic li t a i de « > « “ > ^ si I8M a , in mod

Comandela din r i r t M M r i — ţml «■ »n _ 18 ^ fl„ e acl , , („uHtk T

Lorgnete, oeliianuri de câmp 4 n- ou • . *ţm' . execută, în m odul cel m a t conştienţios, bine ş i ieftin.

m - Reparaturi dc oroloage p chccte oPHce . ^ imfoea!:i tam . împachetarea se compută tn

Mărfuri neconvenabile se schimbă în decurs de opt z ie Dendul rugăm a se alătura 5 fl.preţul speselor proprii, la coman e e o ^ excde)im am de tot soiul in deposit,. de a u r , de

Oroloage dc buzunar dela 2 f i . 50 cr., până la spectalţtatc duplu cu c ă s u l i e foarte frumos gravată 6 fl.)argint, nikel, albe s i de goldin. (Un orologiu goUtn ac cap P

nat de mu te, semnez cu toata suma Rugându-mS pentru comande cât de mu ,

Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3 [3] 19—53

. ---tiiri garanţie cinstită de 2 ani!Pentru oroloage noue şi reparaturi gar y ______________------------------------------------şi conştienţiosH! | Numai fabricatele inal “ ’ —

cea i—> Şjc

t*63P*&

aie+S».

OB“S®a

se

i

Pag. 16 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 2

L A T IN T AM EDITAŢIUNE POLITICĂ

DE

<<I <<I IM se află de vânzare la Institutul Tipografic g T. L. Albini în Sibiiu.^ P re ţu l 40 cr. plus 5 ci\ porto postai.

N . C R I S T E A ,ASES. COKSISTOR.

I\\

©

m©

©

O *3 S»_ CP ZZ fDct Oi î 2 j i re £«O x- :r> c .| < C d p?I <T fcCc* = r& ,

^ 3 o ’S

^ B c5 2*» c

n 2 Cu5" re

ZU i H >—<

aHO :M

*aS=•fr*-fDP

o

©©©©©©©©© W ® £

® s @ * © c .© 5 ® 5 O â@©

oH-* ca5 . 3

c nP °5LcT

rt ro

<T>

5 x .T> ^-o15 îr-r+- & CD—* Oe

# O

_ ® « c n |i g iS Z !

_ o j ©

W £

t apC-f-c ►—»

o P

Ci

cc

<t>

CRC

c/îof?

CD'"nP

£?03

w o£3 » —•1 *1 -vT C*& ?

cu 2 . 3C SS —T3 J“* p r/î

L

J3 <T5 ~ G^ n «-t s?<n m <0

p 3 ST. C— M

a1—4H O > tn o o

> ■ 1-4m

M > O

-H

©0

r 0 © ©

Carol F. Jickeli, Sibiiu,re c o m a n d ă :

Jur Enterprise" nro 2, maşină de măcinat carneagalvanisată argintiu.

53*w ^c - Vjmm* 2* **w N «^ O.2 .2 1

^ rv

-c- .-AJ « î;• - , | C & •- '■- T ! rt *. _

i > o -I O <J- * -< -> , 'ta- . O

- o

-t o— XS . C5

A ceastă m aşină taie uşor 1 chilo de carne In dou£ m inute. V înele se p re lucră to t aşa de m Srunt ca carnea şi fără osteneală m are. C uriiţirea m aşinii urm ează cu totul de sine, prin a ru n ca rea unei bucăţi de pâne înliluntru. M arina „Nev E n te rp rise " ta ie carnea până la cel din urm ă re st. M ontarea ei este foarte sim plă.

(32H)] 5—5

1 a a §' • S, ’a j .« s* § g, | h: s-2 B § A g - ^ ă - 8 ,g Ş . & g -* 8