38

CAPITOLUL 4

ANALIZA SITUAŢIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE

Scopul analizei fluxurilor de trezorerie este de a evalua capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului, precum şi capacitatea de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.

Importanta fluxurilor nete de trezorerie (cash-flow) în diagnosticul financiar este dată de faptul că întreprinderile pot să înregistreze profit, dar să nu dispună de lichidităţi sau să înregistreze pierdere şi să dispună de lichidităţi.

Sursa de informaţii pentru analiză, în cazul întreprinderilor româneşti, este „Situaţia fluxurilor de trezorerie”, care este întocmită conform IAS 7.

Situaţia fluxurilor de trezorerie arată provenienţa lichidităţilor şi cum au fost ele folosite, arătând cauzele modificării lor.

Bilanţul contabil prezintă soldul lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi la sfârşitul exerciţiului financiar. Pe baza a două bilanţuri succesive rezultă modificarea lichidităţilor şi a echivalentelor de lichidităţi în cursul anului.

Contul de profit şi pierdere prezintă informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente diferitelor activităţi, care reprezintă sursele şi utilizările lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi (ca sume potenţiale).

Fluxul net total de lichidităţi se explică funcţional, şi anume din activităţi de exploatare, activităţi de investiţii şi activităţi de finanţare.

4.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activităţi de exploatare

Fluxul net de trezorerie generat din activităţile de exploatare este esenţial, de mărimea sa depinzând capacitatea firmei de a genera lichidităţile necesare pentru acordarea de dividende, realizarea de noi investiţii, rambursarea împrumuturilor şi a ratelor de leasing financiar etc.

Fluxul net de trezorerie din exploatare poate fi determinat prin metoda directă şi metoda indirectă.

4.1.1. Metoda directă

Potrivit metodei directe fluxul net de trezorerie din exploatare (FNTE) se stabileşte ca diferenţă între fluxurile de încasări şi fluxurile de plaţi aferente exploatării. Standardul Internaţional de Contabilitate IAS7 recomandă utilizarea metodei directe, pentru ca este mai uşor de înţeles de către utilizatorii de informaţii financiare, în special de investitori. De asemenea, pe baza informaţiilor furnizate de metoda directă, se pot realiza estimări ale fluxurilor viitoare de trezorerie.

Fluxul net de trezorerie prin metoda directă se poate calcula astfel: 1. Încasări din vânzarea de bunuri (mărfuri, produse finite etc.), execuţia de

lucrări şi prestările de servicii; 2. Încasări totale din redevente, onorarii, comisioane; 3. Încasări totale din activităţi propriu-zise de exploatare (1 +2); 4. Plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii; 5. Plăţi către salariaţi şi în numele acestora; 6. Plăţi privind impozitele, inclusiv impozitul pe profit; 7. Plăţi privind dobânzile;

39

8. Plăţi totale din activităţi propriu-zise de exploatare (4+5+6+7); 9. Flux net de trezorerie din activităţi propriu-zise de exploatare (3-8): 10. Încasări din operaţiile extraordinare; 11. Plăţi privind operaţiile extraordinare; 12. Flux net de trezorerie din operaţii extraordinare (10-11); 13. FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (9+12). Notă: a) IAS 7 menţionează că activităţile de exploatare cuprind activităţile

principale generatoare de venituri şi orice alte activităţi, cu excepţia celor definite ca fiind activităţi de investiţii şi de finanţare.

b) Plăţile privind impozitul pe profit ar putea fi împărţite pe cele trei tipuri de activităţi (exploatare, investiţii şi finanţare).

Pe baza informaţiilor de mai sus, se pot determina următorii indicatori utili în diagnosticul financiar:

a) ponderea încasărilor pe tipuri de activităţi în cadrul încasărilor totale din activitatea propriu-zisă din exploatare;

b) ponderea plăţilor pe categorii de beneficiari în cadrul fluxului total de plăţi din activitatea propriu-zisă de exploatare;

c ) raportul între plăţi şi încasări; d) raportul dintre fluxurile trezoreriei totale; e) dinamica încasărilor şi plăţilor.

4.1.2. Metoda indirectă

Fluxul net de lichidităţi din exploatare, potrivit metodei indirecte, se calculează astfel:

1. Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării şi elementelor extraordinare

Ajustării privind veniturile si cheltuielile nemonetare 2. (+) Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanelor 3. (-) Venituri din reluări de provizioane

Ajustări privind veniturile şi cheltuielile nelegate de exploatare 4. (-) Profit, (+) Pierdere din cesiunea de imobilizări 5. (-) Profit, (+) Pierdere din cesiunea de titluri de plasament 6. (+) Cheltuieli privind dobânzile 7. (-) Venituri din dobânzi şi dividende 8. (-) Venituri din reluarea subvenţiilor pentru investiţii 9. (=) Rezultatul din exploatare recalculat înaintea variaţiei NFR

Variaţia necesarului de fond de rulment (∆NFR) 10. (-) Variaţia stocurilor 11. (-) Variaţia creanţelor comerciale şi de altă natură 12. (-) Variaţia cheltuielilor constatate în avans 13. (+) Variaţia datoriilor comerciale şi altar datorii din exploatare 14. (+) Veniturile în avans

Încasări şi plăţi ataşate fluxurilor de exploatare 15. (-) Plăţi privind impozitul pe profit 16. (-) plăţi privind dobânzile 17. (+) Elemente extraordinare (diferenţa dintre încasări şi plăţi) 18. (=) FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE

40

Metoda indirectă de stabilire a fluxului net de trezorerie din exploatare este preferată de manageri, deoarece nu oferă o imagine directă cu privire la fluxurile de lichidităţi ale întreprinderii.

Fluxul net de trezorerie din exploatare depinde în esenţă de: - rezultatul exploatării corectat cu veniturile din reluări de subvenţii pentru

investiţii şi cu rezultatul cedărilor de active, ceea ce în esenţă reprezintă rezultatul exploatării din operaţiuni comerciale curente;

- amortizare; - provizioane (ca sumă netă); - variaţia necesarului de fond de rulment; - plăţile privind dobânzile şi impozitul pe profit. În această optică, fluxul net de trezorerie din exploatare este influenţat de: - rata de creştere a activităţii (cifrei de afaceri);

- marja brută din exploatare

CAEBE ;

- importanţa, caracteristicile şi viteza de rotaţie a elementelor necesarului de fond de rulment (stocuri, creanţe, furnizori etc.).

4.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activităţile de investiţii

Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiţii (FNTI) se determină prin metoda directă.

Relaţia de calcul este: 1. Încasări din vânzarea de imobilizări necorporale şi corporale; 2. Încasări din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale

altor întreprinderi; 3. Încasări din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor acordate altor părţi; 4. Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări necorporale şi corporale; 5. Plăţi pentru achiziţionarea de instrumente de capital propriu şi de creanţe ale

altar întreprinderi; 6. Plăţi privind avansurile pentru imobilizări şi împrumuturile acordate altor

părţi; 7. FLUX NET DE TREZORERIE DIN ACTIVITAŢI DE INVESTIŢII (1 + 2

+ 3 -4 -5 -6) Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiţii reprezintă investiţia netă

sau dezinvestirea netă. FNTI oferă informaţii cu privire la modul în care întreprinderea îşi asigură

creşterea internă (investiţiile în imobilizări necorporale şi corporale) şi creşterea externă (investiţiile în alte firme).

Un FNTI cu semnul minus (plăţi pentru imobilizări mai mari decât încasările din cedarea de imobilizări) nu se apreciază negativ, dimpotrivă este un mesaj pozitiv pentru utilizatorii de informaţii financiare.

În cazul în care FNTI este pozitiv, iar FNTE este negativ, rezultă o concluzie nefavorabilă pentru întreprindere, şi anume ca pentru a-şi continua activitatea firma a fast obligată să vândă din activele imobilizate, ceea ce are ca efect reducerea potenţialului de a crea fluxuri de trezorerie în viitor.

Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de investiţii poate fi aprofundată pe baza următoarelor rate:

41

a) rata autofinanţării minime:

100 corporale si enecorporal imobiliz.pentru totalelatiP

anuala aAmortizare⋅

b) rata de finanţare a investiţiilor pe seama vânzărilor de active:

100 imobiliz. de cumparareapentru latiP

imobiliz. de eadin vanzar Incasari⋅

c) rata autofinanţării de menţinere şi dezvoltare:

100 corporale si enecorporal imobiliz.pentru totalelatiP

FNTE⋅

4.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanţare

Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanţare (FNTF) se calculează prin metoda directă:

Relaţia de calcul este: I. Încasări din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu 2. Încasări din emisiunea de obligaţiuni, ipoteci şi alte împrumuturi 3. Plăţi către acţionari (răscumpărarea de acţiuni şi dividende) 4. Rambursările privind sumele împrumutate 5. Plăţile privind operaţiunile de leasing financiar 6. Fluxul net de lichidităţi din activităţi de finanţare (1 + 2 -3 -4 -5) Fluxurile de trezorerie de finanţare de natura intrărilor şi ieşirilor au ca efect

modificări în dimensiunea şi ponderea capitalurilor proprii şi împrumutate (structura financiară a întreprinderii).

Dinamica intrărilor de numerar reflectă capacitatea întreprinderii de a atrage noi surse de finanţare pentru exploatare şi pentru investiţii, iar dinamica ieşirilor de numerar reliefează capacitatea firmei de a remunera acţionarii şi a rambursa ratele scadente aferente împrumuturilor anterioare şi operaţiunilor de leasing financiar.

Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanţare poate fi completată pe baza următoarelor rate:

a) rata de finanţare a investiţiilor noi pe seama împrumuturilor: Încasări din emisiuni de obligaţiuni şi alte împrumuturi:

100 financiare si corporale e,necorporal iimobilizar privind Plati

iimprumutur alte si iobligatiun de emisiuni de Incasari⋅

b) ponderea dividendelor plătite în FNTE:

100NTEF

platite Devidende⋅

c) rata capacităţii de a rambursa împrumuturile pe seama FNTE:

100FNTE

iimprumutur de arambursare privind Plati⋅

d) ponderea plăţilor privind operaţiunile de leasing financiar în FNTE:

100FNTE

financiar leasingul privind Plati⋅

În concluzie, putem menţiona că fluxul net total de trezorerie, ca sumă a celor trei fluxuri studiate, reprezintă îmbogăţirea sau sărăcirea întreprinderii în termeni de lichiditate.