Florica Puscas Analizarea retelelor de calculatoare

Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC

Proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013

Beneficiar – Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic

str. Spiru Haret nr. 10-12, sector 1, Bucureşti-010176, tel. 021-3111162, fax. 021-3125498, vet @ tvet.ro

Titlul modulului

Analizarea reţelelor de calculatoare(LAN)

Material de învăţare

Domeniul: Informatică

Calificarea: Tehnician echipamente de calcul

Nivel 3 avansat

2009

mailto:[email protected]

AUTOR:

Florica Puşcaş – profesor grad didactic I, Colegiul Tehnic „Alesandru

Papiu Ilarian” Zalău

COORDONATOR:

SIDOR COSTINAŞI - Prof. Drd., Colegiul Tehnic “INFOEL” Bistriţa

CONSULTANŢĂ:

IOANA CÎRSTEA – expert CNDIPT

GABRIELA CIOBANU – expert CNDIPT

ANGELA POPESCU – expert CNDIPT

DANA STROIE – expert CNDIPT

2

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul TIC, proiect cofinanţat din Fondul Social European în cadrul POS DRU 2007-2013

3

Elemente grafice

Element Semnificaţie

Criterii de apreciere/ verificare

Definiţie

Listă de verficare;

Paşi de urmat

Atenţie! Informaţie importantă!

Atenţie! Este interzis să...

Recomandări cu privire la termene – limită;

Alte recomandări cu privire la organizarea resurselor de timp.

Harta traseu

Expansiune

Problematizare

Rezumare

Studiu de caz

Proiect

Pânză paianjen

Observarea

Grup de experţi

Cubul

Expansiune

5

Cuprins

Elemente grafice..............................................................................................................3I. Introducere..................................................................................................................8II. Resurse.....................................................................................................................13

Tema 1 Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN...........................................14Fişa de documentare 1.1: Componentele reţelei de calculatoare..........................14

Activitatea de învăţare 1.1.1 Enumerarea şi recunoaşterea componentelor reţelei LAN...................................................................................................................................19Activitatea de învăţare 1.1.2 Asocierea la fiecare componentă a reţelei LAN rolul specific..............................................................................................................................19Activitatea de învăţare 1.1.3 Realizarea schemei pentru porţiunea de reţea LAN din laboratorul de informatică...............................................................................21

Fişa de documentare 1.2: TOPOLOGII LAN...........................................................22Activitatea de învăţare 1.2.1 Clasificarea reţelelor de calculatoare.......................26Activitatea de învăţare 1.2.2 Caracterizarea şi reprezentarea tipurilor de topologii LAN...................................................................................................................26Activitatea de învăţare 1.2.3 Caracterizarea reţelelor LAN....................................26

Fişa de documentare 1.3 Arhitectura de reţea........................................................27Activitatea de învăţare 1.3.1 Descrierea arhitecturilor de reţea.............................31Activitatea de învăţare 1.3.2 Compararea caracteristicilor arhitecturilor de reţea...........................................................................................................................................31Activitatea de învăţare 1.3.3 Documentare despre standardele care guvernează funcţionarea reţelelor......................................................................................................31

Fişa de documentare 1.4: Beneficiile unei reţele LAN............................................32Activitatea de învăţare 1.4.1 Descrierea beneficiilor unei reţele LAN..................35

Tema 2 Conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare 36Fişa de documentare 2.1: Moduri de transmitere a datelor....................................36

Activitatea de învăţare 2.1.1 Microcercetare despre moduri de transmitere a datelor în cadrul unei reţele LAN..................................................................................40

Fişa de documentare 2.2: Clasele de IP.................................................................41Activitatea de învăţare 2.2.1 Recunoaşterea componentelor unei adrese de IP...........................................................................................................................................42

Fişa de documentare 2.3: Masca de reţea..............................................................43Activitatea de învăţare 2.3.1 Stabilirea caracteristicilor pentru masca de reţea. .44

Fişa de documentare 2.4: Configurarea manuală şi automată a adreselor IP........45Activitatea de învăţare 2.4.1 Configurarea manuală şi automată a adreselor IP 47

Fişa de documentare 2.5: DHCP............................................................................48Activitatea de învăţare 2.5.1 Caracterizarea DHCP-ului (Dynamic Host Configuration Protocol) şi atribuirea dinamică a parametrilor de reţea..................51Activitatea de învăţare 2.5.2 Parcurgerea paşilor pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe........................................................................................51

Fişa de documentare 2.6: Protocolul FTP...............................................................52Activitatea de învăţare 2.6.1 Caracterizarea Protocolului FTP...............................56Activitatea de învăţare 2.6.2 Urmărirea efectului comenzilor FTP.........................56

Fişa de documentare 2.7: Protocolul HTTP – protocol de bază al Web-ului...........57Activitatea de învăţare 2.7.1 Stabilirea detaliilor legate de Protocolul HTTP......61Activitatea de învăţare 2.7.2 Recunoaşterea erorilor de HTTP.............................62

Fişa de documentare 2.8: Protocolul SMTP...........................................................63Activitatea de învăţare 2.8.1 Stabilirea unor caracteristici pentru website-uri de transmitere a informaţiei................................................................................................66

Fişa de documentare 2.9: Protocolul DNS..............................................................67

Activitatea de învăţare 2.9.1 Descrierea elementelor specifice necesare pentru gestionarea domeniilor în Internet................................................................................70

Tema 3 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de reţea......................................................................................................................71

Fişa de documentare 3.1: ECHIPAMENTELE REŢELEI LAN................................71Activitatea de învăţare 3.1.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale elementelor unei reţele LAN..........................................................................................75

Fişa de documentare 3.2: Descrierea şi facilităţile hub-ului, router-ului şi switch-ului................................................................................................................................76

Activitatea de învăţare 3.2.1 Identificarea hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală........................................................................................79Activitatea de învăţare 3.2.2 Stabilirea caracteristicilor hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală şi compararea acestora cu cele din ultimele tipuri de cataloage cu echpamente fizice ale unei reţele LAN..................79

Fişa de documentare 3.3: Puncte de acces wireless..............................................80Activitatea de învăţare 3.3.1 Realizare referat „Puncte de acces wireless”......83Activitatea de învăţare 3.3.2 Modalitatea de creare a tipului de celule wireless folosită în Wireless LAN din şcoală..............................................................................83Activitatea de învăţare 3.3.3 Caracterizarea celulelor wireless.............................84

Tema 4 Identificarea denumirilor, scopurilor şi caracteristicilor cablurilor de reţea...........................................................................................................................85

Fişa de documentare 4.1: Cablu torsadat...............................................................85Activitatea de învăţare 4.1.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului torsadat.............................................................................................................................87

Fişa de documentare 4.2: Cablu coaxial.................................................................88Activitatea de învăţare 4.2.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului coaxial...............................................................................................................................89

Fişa de documentare 4.3: Cablu cu fibră optică......................................................90Activitatea de învăţare 4.3.1 Identificarea elementelor şi caracteristicilor unui cablu cu fibră optică........................................................................................................94

Tema 5 Realizarea studiilor de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN.........................................................................95

Fişa de documentare 5.1: Studiul de piaţă.............................................................95Activitatea de învăţare 5.1.1 Parcurgerea etapelor proiectului pentru un studiu de piaţă.............................................................................................................................98Activitatea de învăţare 5.1.2 Culegerea informaţiilor pentru un studiu de piaţă. .98Activitatea de învăţare 5.1.3 Stabilirea duratei optime de achiziţionare a componentelor unei reţele de calculatoare...............................................................103

Fişa de documentare 5.2: Studierea dimensiunilor pieţei.....................................104Activitatea de învăţare 5.2.1 Studierea dimensiunilor pieţei.................................107

Tema 6 Conectarea elementelor unei reţele LAN într-un hub şi/sau switch...108Fişa de documentare 6.1:Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switch...108

Activitatea de învăţare 6.1.1 Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switch.........................................................................................................................................109

Fişa de documentare 6.2: Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch....................................................................................................................110

Activitatea de învăţare 6.2.1 Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch...................................................................................................................113Activitatea de învăţare 6.2.2 Metode optime de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch.................................................113

7

Activitatea de învăţare 6.2.3 Documentare la mai multe sedii ale reţelelor LAN din oraş în legătură cu modul de de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch.................................................116

Tema 7 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor şi/sau switch-urilor........................................................................................................................118

Fişa de documentare 7.1: Domeniu de coliziune..................................................118Activitatea de învăţare 7.1.1 Documentare despre modul de apariţie a unui domeniu de coliziune....................................................................................................119

Fişa de documentare 7.2 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor 120Activitatea de învăţare 7.2.1 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor................................................................................................................................121

Fişa de documentare 7.3 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor 122Activitatea de învăţare 7.3.1 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor................................................................................................................................125

III. Glosar.....................................................................................................................126IV. Bibliografie..............................................................................................................131

8

I. IntroducereMaterialul de învăţare are rolul de a conduce elevul la dobândirea competenţelor :

- Descrie reţelele de calculatoare - Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţele de calculatoare- Expune proprietăţile echipamentelor fizice ale unei reţele de calculatoare- Configurează echipamentele unei reţele de calculatoare

Domeniul InformaticăCalificarea Tehnician echipamente de calcul

Nivelul de calificare 3 avansat

Materialul cuprinde:- fişe de documentare- activităţi de învăţare- glosar

Prezentul material de învăţare se adresează elevilor din cadrul şcolilor postliceale, domeniul Informatică, calificarea Tehnician echipamente de calcul.

Competenţa / Rezultatul învăţării

Teme Elemente componente

Descrie reţelele de calculatoare

Tema 1

Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN

Fişa de documentare 1.1 Componentele reţelei de calculatoareActivitatea de învăţare 1.1.1Enumerarea şi recunoasterea componentelor reţelei LANActivitatea de învăţare 1.1.2 Asocierea la fiecare componentă a reţelei LAN rolul specificActivitatea de învăţare 1.1.3 Realizarea schemei pentru porţiunea de reţea LAN din laboratorul de informaticăFişa de documentare 1.2 Topologii LANActivitatea de învăţare 1.2.1 Clasificarea reţelelor de calculatoareActivitatea de învăţare 1.2.2 Caracterizarea şi reprezentarea tipurilor de topologii LANActivitatea de învăţare 1.2.3 Caracterizarea reţelelor LANFişa de documentare 1.3 Arhitectura de reţeaActivitatea de învăţare 1.3.1 Descrierea arhitecturilor de reţea

Activitatea de învăţare 1.3.2 Compararea caracteristicilor arhitecturilor de reţea



Activitatea de învăţare 1.3.3 Documentare despre standardele care guvernează funcţionarea reţelelorFişa de documentare 1.4Beneficiile unei reţele LANActivitatea de învăţare 1.4.1 Descrierea beneficiilor unei reţele LAN

Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare

Tema 2. Conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare

Fişa de documentare 2.1Moduri de transmitere a datelorActivitatea de învăţare 2.1.1 Microcercetare despre moduri de transmitere a datelor în cadrul unei reţele LANFişa de documentare 2.2Clasele de IPActivitatea de învăţare 2.2.1 Recunoaşterea componentelor unei adrese de IPFişa de documentare 2.3Masca de reţea

Activitatea de învăţare 2.3.1 Stabilirea caracteristcilor pentru masca de reţeaFişa de documentare 2.4Configurarea manuală şi automată a adreselor IP

Activitatea de învăţare 2.4.1 Configurarea manuală şi automată a adreselor IPFişa de documentare 2.5DHCP

Activitatea de învăţare 2.5.1 Caracterizarea DHCP-ului (Dynamic Host Configuration Protocol) şi atribuirea dinamică a parametrilor de reţeaActivitatea de învăţare 2.5.2 Parcurgerea paşilor pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţeFişa de documentare 2.6Protocolul FTP

Activitatea de învăţare 2.6.1 Caracterizarea Protocolului FTP

10



Activitatea de învăţare 2.6.2 Urmărirea efectului comenzilor FTP

Fişa de documentare 2.7Protocolul HTTP

Activitatea de învăţare 2.7.1 Stabilirea detaliilor legate de Protocolul HTTPActivitatea de învăţare 2.7.2 Recunoaşterea erorilor de HTTP

Fişa de documentare 2.8Protocolul SMTP

Activitatea de învăţare 2.8.1 Stabilirea unor caracteristici pentru website-uri de transmitere a informaţiei.Fişa de documentare 2.9Protocolul DNS

Activitatea de învăţare 2.9.1 Descrierea elementelor specifice necesare pentru gestionarea domeniilor în Internet

Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoare

Tema 3. Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de reţea

Fişa de documentare 3.1Echipamentele reţelei LAN

Activitatea de învăţare 3.1.1Identificarea caracteristicilor specifice ale elementelor unei reţele LANFişa de documentare 3.2Descrierea şi facilităţile hub-ului, router-ului şi switch-ului

Activitatea de învăţare 3.2.1Identificarea hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoalăActivitatea de învăţare 3.2.2 Stabilirea caracteristicilor hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală şi compararea acestora cu cele din ultimele tipuri de cataloage cu echpamente fizice ale unei reţele LANFişa de documentare 3.3Puncte de acces wireless

Activitatea de învăţare 3.3.1 Realizare referat „Puncte de acces

11



wireless” Activitatea de învăţare 3.3.2 Modalitatea de creare a tipului de celule wireless folosită în Wireless LAN din şcoalăActivitatea de învăţare 3.3.3 Caracterizarea celulelor wireless

Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele..de calculatoare

Tema 4 Identificarea denumirilor, scopurilor şi caracteristicilor cablurilor de rețea

Fişa de documentare 4.1Cablu torsadatActivitatea de învăţare 4.1.1Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului torsadatFişa de documentare 4.2Cablu coaxial

Activitatea de învăţare 4.2.1Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului coaxialFişa de documentare 4.3Cablu cu fibră optică

Activitatea de învăţare 4.3.1Identificarea elementelor şi caracteristicilor unui cablu cu fibră optică

Configurează echipamentele unei rețele de calculatoare

Tema 5 Realizarea studiilor de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN

Fişa de documentare 5.1Studiul de piaţă

Activitatea de învăţare 5.1.1Parcurgerea etapelor proiectului pentru un studiu de piaţă Activitatea de învăţare 5.1.2 Culegerea informaţiilor pentru un studiu de piaţă

Activitatea de învăţare 5.1.3 Stabilirea duratei optime de achiziţionare a componentelor unei reţele de calculatoareFişa de documentare 5.2 Studierea dimensiunilor pieţei Activitatea de învăţare 5.2.1 Studierea dimensiunilor pieţei


Tema 6 Conectarea elementelor unei reţele LAN într-un hub şi/sau switch

Fişa de documentare 6.1 Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switchActivitatea de învăţare 6.1.1Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switchFişa de documentare 6.2 Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch

12



Activitatea de învăţare 6.2.1Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switchActivitatea de învăţare 6.2.2Metode optime de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switchActivitatea de învăţare 6.2.3Documentare la mai multe sedii ale reţelelor LAN din oraş în legătură cu modul de de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch


Tema 7 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor şi/sau switch-urilor

Fişa de documentare 7.1. Domeniu de coliziune

Activitatea de învăţare 7.1.1Documentare despre modul de apariţie a unui domeniu de coliziuneFişa de documentare 7.2Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilorActivitatea de învăţare 7.2.1Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilorFişa de documentare 7.3Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilorActivitatea de învăţare 7.3.1Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor

Absolventul învăţământului postliceal cu specialitatea Tehnician echipamente de calcul trebuie să fie capabil să îndeplinească sarcini cu caracter tehnic de montaj, punere în funcţiune, întreţinere, exploatare şi reparare a echipamentelor de calcul.

Testează prototipurile, concepe şi realizează scheme de montaj ale echipamentelor de calcul, contribuie la estimarea cantităţilor şi costurilor materiale, la estimarea forţei de muncă necesare. Asigură controlul tehnic al echipamentelor, întreţine echipamentele de calcul în vederea funcţionării conform specificaţiilor şi reglementărilor.

13

II. ResursePrezentul material de învăţare cuprinde diferite tipuri de resurse care pot fi folosite

de elevi:

- fişe de documentare

- activităţi de învăţare

Elevii pot folosi atât materialul prezent (în forma printată) cât şi varianta echivalentă online.

14

Tema 1 Caracteristicile şi beneficiile unei reţele LAN

Fişa de documentare 1.1: Componentele reţelei de calculatoare

Reţeaua de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectateprin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în.. acest fel utilizarea în comun de către un numar mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice(hardware), logice (software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.

Componentele reţelei de calculatoare Principalele componente ale unei reţele de calculatoare sunt: Placa de reţea Cabluri de reţea Hub(Cutia centrala a reţelei) sau concentrator Punţi Switch Router(repartitor) Modem Transceiver Terminator Conector

Placa de reţea–NIC (Network Interface Card)

O placă de reţea ~ este o piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o reţea de calculatoare. Rolul plăcii de reţea este următorul:- pregăteşte datele din calculator pentru a fi transmise prin cablu de reţea- transmite datele către un alt calculator- recepţionează datele primite prin cablu şi le transformă în octeţi- controlează fluxul de date între calculator şi cablu de date

Fig.1.1.1.2 ~ Placa de reţea

Cabluri de reţea Reţelele actuale sunt conectate prin fire sau cabluri. Acestea acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea. Rolul lor este de a tranporta semnalele între calculatoare.Cablurile folosite pentru realizarea reţelelor sunt: coaxial, torsadat, fibra optică.

Hub (Cutia centrală a reţelei) sau concentratorHub-urile permit computerelor dintr-o reţea să comunice. Fiecare computer se conectează la hub printr-un cablu Ethernet, iar informațiile trimise de la un computer la altul trec prin hub. Un hub nu poate să identifice destinația sursă , de aceea trimite informațiile tuturor computerelor conectate la acesta, inclusiv celui care le-a trimis.

Fig.1.1.1.2 ~ Hub

Hub-ul trimite şi primește informații, dar nu poate efectua ambele activități simultan.

PunţilePuntea sau bridge-ul este dispozitivul de interconectare ce poate lua decizii logice, este echipamentul de reţea care lucrează pe subnivelul MAC al modelului OSI şi mai este denumit releu de nivel 2(Layer 2 Relay). Punţile sunt folosite şi la interconectarea a grupuri de calculatoare ce diferă prin protocolul folosit. Mecanisme ce fac din punte un dispozitiv de interconectare "inteligent" sunt: - încapsularea datelor la nivel legătură de date; - folosirea unei scheme de adresare pentru livrarea datelor.

a b cFig. 1.1.1.3 ~ Reprezentări grafice pentru puntea de reţea

a-panoul frontal; b-panoul din spate; c-simbol grafic

O punte ce primeşte cadre de date le retransmite reţelelor interconectate pe baza unor algoritmi de expediere (forwarding) selectaţi de producător (dirijare explicită, filtrare de adrese etc.).

SwitchUn switch de reţea este un dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC.

16

Fig.1.1.1.4 ~ Switch

Adresa MAC (Media Access Control) este un număr întreg pe 6 octeţi (48 biţi) pe reţelele Token-ring sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o reţea locală.

Router (repartitor)Routerul sau echipamentul de dirijare a pachetelor este un echipament de comunicaţie de nivel reţea (layer 3 device). Acesta utilizează algoritmi specifici de deducere a căii optime de transfer a datelor într-o reţea de arie largă, având căi redundante.Un router folosit pentru conectarea unui LAN în WAN, la nivelul căruia se aplică o anumită politică de securiate, se numeşte şi echipament de tip ”zid de protecţie”(firewall).

a b c d eFig.1.1.1.5 ~ Moduri de reprezentare a routerului

a-router; b-router; c-ATM router; d-gateway; e-firewall

Fig. 1.1.1.6~ Router- panoul frontal

Fig. 1.1.1.7~ Router- panoul din spate

ModemModemul este un dispozitiv de comunicaţie care permite unui calculator să transmită informaţii pe linii telefonice standard. Rolul modemului este de a converti semnalele digitale în semnale analogice şi invers. Modemurile emiţătoare combină (modulează) semnalele digitale ale unui calculator cu purtătoarea (un semnal de frecvenţă constantă) pe o linie telefonică.

17

Fig.1.1.1.8~ Modem

Transceiver este un dispozitiv care conectează calculatorul în reţea. Denumirea..acestui..dispozitiv..derivă..din..TRANSmitter/reCEIVER (emiţător/receptor);deci este un dispozitiv care transmite şi recepţionează semnale.Un transceiver este utilizat pentru conectarea unui anumit echipament dintr-o reţea locală (calculator, router s.a.) la mediul de transmisie (cablu UTP, coaxial, optic etc.), prin intermediul unor interfeţe AUI (Attachment Unit interface) sau MII (Media Independent Interface). Transceiverul este un dispozitiv multiport care conţine etaje de amplificare şi convertoare de semnal ( de exemplu, semnalul electric poate fi convertit în undă luminoasă şi invers folosind diode LASER şi fotodiode).

Fig.1.1.1.9Transceiver

Terminator – este un rezistor folosit la fiecare capăt al unui cablu Etheret pentru a evita reflectarea semnalelor înapoi pe cablu si generarea unor erori.

Fig.1.1.1.10 Terminator

Terminatorul se instalează la primul şi ultimul calculator din reţea.

18

Fig.1.1.1.11~ Poziţionarea conectorilor

Terminatorul BNC încheie fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a absorbi semnalele parazite.

O reţea magistrală nu poate funcţiona fără terminatoare BNC

Conectorul este un dispozitiv ce realizează conexiunea între cablu şi calculator.Pentru cablurile coaxiale se folosesc conectori de tip BNC, BNC (mufa) sau BNCT.

Fig. 1.1.1.12 ~ Conectori BNC

Conectorii RJ- 45(Registered Jack 45) sunt de tip mamă şi tată.

Fig. 1.1.1.13 ~ Conectori RJ- 45

Introducerea cablului în aceşti conectori se realizează cu unelte speciale şi trebuie respectate convenţiile de poziţionare şi culoare.

Fig. 1.1.1.14 ~ Convenţii de numerotare

Convenţii de numerotare: Numerotarea începe de la pinul din stânga-numărul 1, iar în dreapta este pinul numărul 8.

19

În comunicarea datelor intervin 4 pini astfel:- 1 TD + (Transmission Data +)- 2 TD - (Transmission Data -)- 3 RD + (Received Data +)- 6 RD - (Received Data -)Culorile firelor:Fiecare pereche are o culoare specifică:portocaliu, verde, albastru şi maro.În fiecare pereche, un fir va avea culoarea perechii, iar celălalt va avea drept culoare o combinaţie între alb şi culoarea perechii. Astfel se obţin 8 culori: alb-portocaliu, portocaliu, alb-verde, verde, alb-albastru, albastru, alb-maro şi maro.Perechile active sunt perechile de culoare portocalie şi verde.Regulă generală:- pinului pozitiv (TD+/RD+) i se asociază o culoare combinată (alb-verde/alb-portocaliu)- pinului negativ i se asociază culoare pură (verde/portocaliu)

Activitatea de învăţare 1.1.1 Enumerarea şi recunoaşterea componentelor reţelei LAN

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să enumeri componentele unei reţele de calculatoare şi să le reperezi în cadrul reţelei.Durata:20 minuteTipul activităţii:Învăţare prin categorisireSugestii: Clasa poate fi organizată pe grupe în funcţie de stilul de învăţare.Sarcina de lucru:Enumeraţi componentele reţelei LAN Elevii cu dominanta auditivă vor răspunde întrebărilor puse de către profesor, vor enumera şi arăta componentele reţelei (conform informaţiei din fişa de documentare).

Activitatea de învăţare 1.1.2 Asocierea la fiecare componentă a reţelei LAN rolul specific

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să ştii rolul fiecărei componente din cadrul reţelei.Durata:20 minuteTipul activităţii:CorespondenţăSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Realizaţi corespondenţa între coloana A şi B a tabelului următor

20

A B

Componenta reţelei LAN Rolul componentei

1 Placa de reţea A nu poate să identifice destinația sursă , de aceea trimite informațiile tuturor computerelor conectate la acesta, inclusiv celui care le-a trimis

2 Cabluri de reţea B converti semnalele digitale în semnale analogice şi invers

3 Hub(Cutia centrală a reţelei) sau concentrator C evită reflectarea semnalelor înapoi pe cablu şi generarea unor erori.

4 Punţi D tranportă semnalele între calculatoare

5 Switch E realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC.

6 Router(repartitor) F transformă fluxul de date paralel folosit pe magistrala internă a calculatorului, într-un flux de date serial

7 Modem G realizează conexiunea între cablu şi calculator

8 Transceiver H dispozitivul de interconectare ce poate lua decizii logice

9 Terminator I controlează fluxul de date între calculator şi cablu de date

10 Conector J maximizează ratele de transfer şi de filtrare a pachetelor.

Evaluare: Pentru fiecare corespondenţă corectă se acordă 1 punct.

21

Activitatea de învăţare 1.1.3 Realizarea schemei pentru porţiunea de reţea LAN din laboratorul de informatică

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să ştii poziţia fiecărei componente din cadrul reţelei.Durata:20 minute

Tipul activităţii:Hartă traseuSugestii:Activitatea se realizează individual Puteţi folosi simboluri pentru elementele componente ale reţeleiSarcina de lucru: Realizaţi pe un format A4 schema pentru porţiunea de reţea LAN din laboratorul de informatică.

22


Fişa de documentare 1.2: TOPOLOGII LAN

Clasificarea reţelelorDupă tehnologia de transmisie:- reţele cu difuzare (broadcast);- reţele punct - la - punct;După scara la care operează reţeaua (distanţa);- reţele locale LAN;- reţele metropolitane MAN;- reţele de arie întinsă WAN;- Internet-ul;După topologie:- reţele tip magistrală (bus);- reţele tip stea (star);- reţele tip inel (ring);- reţele combinate.;După tipul sistemului de operare utilizat:- reţele peer-to-peer;- reţele bazate pe server.

Reţeaua locală ( Local Area Networks – LAN) este un ansamblu de mijloace de transmisiune şi de sisteme de calcul pentru a realiza atât funcţii de transport ale informaţiei cât şi funcţii de prelucrare a acesteia.

Reţeaua locală de calculatoare LAN este o combinaţie de componente hardware şi software: sisteme de calcul care se interconectează; adaptoare sau plăci de reţea (NIC – Network Interface Card); mediul fizic de comunicaţie; unităţi de interconectare (concentratoare / repetoare, etc.); software de reţea. LAN-urile sunt proiectate să realizeze următoarele lucruri: - să opereze pe o aria geografică limitată la o clădire sau un grup de clădiri; - să permită unui număr de utilizatori să acceseze media cu laţime de bandă mare; - să furnizeze conectivitate permanentă la serviciile locale; - să conecteze echipamente de reţea adiacente.

LAN-urile sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de lucru din birourile companiilor şi fabricilor, în scopul de a partaja resurse (imprimante, de exemplu) şi de a schimba informaţii. Reţele LAN - Local Area Network - sunt în general reţele private.

Topologii LAN

Topologia logică ~ reprezintă metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul.Topologia fizică ~ este dispunerea fizică în teren a componentelor care alcatuiesc reţeaua de calculatoare.

Sinonimele care se pot folosi pentru topologie sunt:structură, dispunere fizică, hartă, diagramă.Performanţele unei reţele sunt influenţate de topologia aleasă.Pentru a alege o topologie în detrimentul alteia trebuie avut în vedere următoarele:- tipul de echipament necesar pentru realizarea reţelei- caracteristicile echipamentului- extinderea reţelei- modul de administrare al reţeleiPentru aranjarea în reţea a calculatoarelor se folosesc diferite topologii(standard şi hibride). Topologiile standard sunt: Reţele de tip magistrală Reţele de tip stea Reţele de tip ring

Reţele de tip magistrală

În cadrul acestui tip de reţele toate calculatoarele sunt interconectate la cablul principal al reţelei. Datele din reţea, sub forma unor semnale electronice sunt transmise tuturor..calculatoarelor..conectate. Informaţia va fi acceptată doar de calculatorul a cărui adresa..corespunde..adresei..codificate..de..semnalul..transmis.

Fig. 1.2.1 ~ Reţea cu topologie de magistrală

Pentru a opri reflectarea semnalului, la fiecare capăt al cablului este plasat un terminator . Acest terminator are rolul de a absorbi semnalele.Reţele de tip steaAcest tip de reţea face legatura între calculatoare prin intermediul unui concentrator sau hub.Reţelele care au această topologie oferă administrare centralizată.

Fig. 1.2.2 ~ Reţea cu topologie stea

24

Dacă se defectează hub-ul cade toată reţeaua.Dacă un calculator sau un cablu care îl conectează la hub se defectează atunci numai calculatorul respectiv nu receptionează şi nu transmite informaţii, restul reţelei funcţionează.

Reţele de tip ring Tipul de reţea circular face legatura între calculatoare prin intermediul unui port

de intrare (In Port) şi a unui port de ieşire (Out Port). În această configuraţie fiecare calculator transmite date către următorul calculator din reţea prin portul de ieşire al calculatorului nostru către portul de intrare al calculatorului adresat.

Fig. 1.2.3 ~ Reţea cu topologie inel

Topologia de inel conectează fiecare calculator de alte două, imaginea fiind aceea a unor calculatoare asezate în cerc. Datele transmise de un calculator trec prin toate calculatoarele intermediare înainte de a ajunge la destinaţie. Dacă nu se folosesc cabluri suplimentare, oprirea unui calculator sau ruperea unui cablu duce la oprirea întregii reţele. Trebuie folosite topologii diferite în funcţie de suprafaţa pe care se realzează şi specificul informaţiilor care se transmit în reţea cu frecvenţă mai mare.

Trebuie să facem distincţie între topologia fizică (dispunerea fizică în teren a componentelor), şi topologia logică (modul în care datele sunt transferate de la un calculator la altul).Caracterizarea reţelelor LAN se realizează prin:- topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii- mărime: LAN - urile au in general dimensiuni mici, iar timpul de transmisie este limitat şi cunoscut dinainte ;- tehnologia de transmisie: LAN-urile utilizează frecvent o tehnologie de transmisie constă dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste reţele functionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mb/s. LAN - urile mai pot funcţiona şi la viteze mai mari, de pană la sute de Mb/s. Reţele cu difuzare (broadcast) sunt acele reţele care au un singur canal de comunicaţie care este partajat (este accesibil) de toate calculatoarele din reţea.Acest mod transmitere este caracteristic reţelelor LAN.Topologiile corespunzătoare acestui tip de legătură sunt: magistrală comună, inel şi satelit.

Fig. 1.2.4 ~ Magistrală comună

25

Fig. 1.2.5 ~ Topologia inel

Fig. 1.2.6 ~ Topologia satelit

Reţelele punct la punct dispun de numeroase conexiuni între perechi de calculatoare individuale. Pentru a ajunge la destinaţie, un pachet s-ar putea să fie nevoit să treacă prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. În mod obişnuit se folosesc cinci topologii în cadrul acestei legături:stea, arbore, multistea,buclă şi neregulată.

Fig. 1.2.7 ~ Structură..centralizată..(stea);

Fig.1.2.8 ~ Structură ierarhizată..(arbore)

Fig. 1.2.9 ~ Structură completă..(multistea)

Fig. 1.2.10 ~ Structură tip..buclă..(inel)

26

Activitatea de învăţare 1.2.1 Clasificarea reţelelor de calculatoare

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate:O1 - La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să clasifici reţelele de calculatoare după mai multe criterii de clasificare.O2 - La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să defineşti o reţea LAN şi să precizezi principalele lucruri pentru care sunt proiectate.Durata: 10 minuteTipul activităţii: Învăţare prin categorisireSugestii:Activitatea se realizează frontal Sarcina de lucru:Clasificaţi reţelele de calculatoare după următoarele criterii:

- După tehnologia de transmisie- După scara la care operează reţeaua- După topologie- După tipul sistemului de operare utilizat

Definiţi LAN-ul şi precizaţi scopului pentru care este realizată Profesorul distribuie tuturor elevilor fişe cu întrebări, iar elevii raspund (răspunsurile să fie conform fişei de documentare)

Activitatea de învăţare 1.2.2 Caracterizarea şi reprezentarea tipurilor de topologii LAN

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să dai detalii despre fiecare tip de reţeaO2 - să reprezinţi fiecare tip de reţea Durata: 20 minuteTipul activităţii: Învăţare prin categorisireSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru:1. Caracterizaţi şi reprezentaţi tipurile de reţea LAN Profesorul realizează un document cu întrebări pe care le proiectează cu videoproiectorul, iar elevii raspund (răspunsurile să fie conform fişei de documentare). 2. Reprezentaţi tipologiile LAN şi depistaţi tipul de reţea din laboratorReprezentarea se realizează pe o coală de hârtie format A4.

Activitatea de învăţare 1.2.3 Caracterizarea reţelelor LAN

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: O1 - La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să dai detalii despre elementele care caracterizează reţelele LAN.Durata: 20 minute

Tipul activităţii:ProblematizareSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu în care să caracterizaţi fiecare tip de reţea LAN având în vedere topologia, mărimea şi tehnologia de transmisie.


Fişa de documentare 1.3 Arhitectura de reţea

Arhitectura de reţeaTermenul de arhitectură de reţea defineşte structura globală a reţelei precum şi toate componentele care o fac funcţională (echipamentele hardware şi software-ul de sistem)Cele mai utilizate arhitecturi de reţea sunt:

Ethernet TokenRing AppleTalk ArcNet

Arhitectura de reţea Ethernet

Ethernet este cea mai populară arhitectură de reţea în momentul de faţă. indiferent de topologia utilizată. Arhitectura standard a unei reţele Ethernet este următoarea: - server-e,- staţii de lucru (clienţi), - echipamente de comunicaţie LAN Ethernet este o ahitectură de reţea locală dezvoltată de firma Xerox în 1976, în colaborare cu DEC şi Intel.

Fig. 1.3.1 ~ Arhitectura de reţea Ethernet

Arhitectura de reţea TokenRing

Un inel poate fi format nu numai dintr-un mediu unic de difuzare, ci şi din mai multelegături punct-la-punct, care formează un inel. Legăturile punct-la-punct pot fi implementate pe diferite tipuri de medii fizice. Ideea utilizării unei structuri de inel real, nu numai logic, cu un canal având cunoscută limita superioară a debitului, a fost adoptată de către compania IBM, care a aplicat-o pentru LAN - urile produse de ea.

În consecinţă a apărut un al treilea standard pentru LAN – uri IEEE 802.5, larg cunoscut sub numele de token-ring.

Fig. 1.3.2 ~ Protocolul Token-ring 802.5-reţea inel

Fig. 1.3.4 ~ Protocolul Token-ring 802.5-ascultare

Fig. 1.3.5 ~ Protocolul Token-ring 802.5-transmisie

Arhitectura de reţea AppleTalkPe masură ce calculatoarele Apple au câstigat popularitate, a devenit imperios necesară integrarea acestora în reţea. A apărut astfel stiva de protocoale de reţea AppleTalk, la fel de "prietenoasă" ca şi interfata de utilizator Apple. Reţeaua AppleTalk este o reţea de tip peer-to-peer care asigură ca funcţiuni de bază partajarea fişierelor şi a imprimantelor. AppleTalk are: Stratul Aplicaţie - asigură servicii de reţea pentru aplicaţii dinafara stivei de

protocoale: e- mail, imprimare în reţea etc. Stratul Sesiune - asigură servicii de genul: transmisie fullduplex, rezoluţie de

nume în adrese, acces la imprimantă, secventare de pachete, etc. Stratul Transport - asigură conexiunile sigure şi fară erori cap-la-cap între două

calculatoare Stratul Datagram - asigură livrare de datagrame în mod fără conexiune. Stratul Network Access - corespunde straturilor de jos, 2 şi 1 (DataLink şi Fizic)

Arhitectura de reţea ArcNet

ARCNET este o reţea locală (LAN) de protocol. ARCNET a fost primul sistem de reţele disponibile pe scară largă pentru microcalculatoare şi a devenit popular în anii 1980 pentru automatizarea sarcinilor de birou.

Tab.1.3.1ARHITECTURA

DE REŢEACARACTERISTICI OBSERVAŢII

Ethernet Topologie magistrală liniarămagistrală stea

Metoda de acces

CSMA/CD

Viteza de transfer

10Mbps sau 100Mbps

Tipul de cablu Coaxial grosCoaxial subţireUTP

Topologii Ethernet de 10 Mbps:10Base T, 10Base 2, 10Base S, 10 Base FLTopologii Ethernet mai mari de 10 Mbps :100Base VG – AnyLAX Ethernet100BaseXEthernet(Fast Ethernet

TokenRing Topologie Inel cablat în steaMetoda de acces

Prin transferul jetonului

Viteza de transfer

4 şi 16Mbps

Tipul de cablu Torsadat ecranat-STRTorsadat neecranat-UTP

Transmisie bandă

Concentratorul, într-o reţea TokenRing , găzduieşte de fapt inelulDenumiri pentru concentrator:MAU,SAU,SMAU

AppleTalk Este inclusă în sistemul de operare MocintoshReţelele AppleTalk sunt foarte simple în comparaţie cu alte reţele

ArcNet Are arhitectură simplă, ieftină şi flexibilăPoate avea o topoplgie magistrală-stea sau magistrală

Standardul care guvernează funcţionarea reţelelor Ethernet este IEEE 802.3 după cum urmează: Tab.1.3.2

Denumirea Standard Mediu de transmisie

Conectori Topologie Viteza de transfer

10 BASE 5 IEEE 802.3 Cablu coaxial gros (cupru)

Mufa “vampire” Magistrală 10 Mbps500 m

10 BASE 2 IEEE 802.3 Cablu coaxial subţire (cupru)

BNC MagistralăDaisy chain

10 Mbps180 m

10 BASE – T IEEE 802.3 Cablu torsadat cupru neecranat (UTP) / ecranat (STP)

J 45 (8 pini) Stea

1024 staţii

10 Mbps

100 m10 BASE – F10 BASE FL

IEEE 802.3 Cablu - fibră opticăIdem cu 2 fire

ST Stea 10 Mbps2000 m

Fast Ethernet 100 BASE T- 100 BASE T4- 100 BASE TX- 100 BASE FX

IEEE 802.3u

Cablu torsadat neecranat (UTP) / ecranat (STP) CAT 5 4 perechi fire

2 perechi fire HQ2 fibre optice

100 Mbps

Gigabit Ethernet 1000 BASE T – (1998)

IEEE 802.3z

IEEE 802.3ab

Fibră optică:sauCablu cupru

1 000 Mbps = 1 Gbps

10 Gigabit Ethernet (2002- 2006)

IEEE 802.3ae

Fibră optică:- single mode: 40 km- multimode: 300 m

10 000 Mbps =10 Gbps

Activitatea de învăţare 1.3.1 Descrierea arhitecturilor de reţea

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să descrii fiecare tip de arhitectură de reţea.Durata: 30 minuteTipul activităţii:Învăţarea prin categorisireSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Descrieţi într-un document pe un format A4 fiecare tip de arhitectură de reţea şi postaţi pe wiki-ul clasei aplicaţia realizată.

Activitatea de învăţare 1.3.2 Compararea caracteristicilor arhitecturilor de reţea

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil O1 - să compari caracteristicile arhitecturilor de reţea O2 - să menţionezi observaţii specifice despre fiecare arhitectură de reţeaDurata: 50 minute

Tipul activităţii: RezumareSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Comparaţi caracteristicile arhitecturilor de reţea menţionând observaţiile specifice pentru fiecare pe blogul clasei.

Activitatea de învăţare 1.3.3 Documentare despre standardele care guvernează funcţionarea reţelelor

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să dai detalii despre Standardul care guvernează funcţionarea reţelelor Ethernet.Durata: 1 saptămână

Tipul activităţii: ExpansiuneSugestii: Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu (dimensiunea eseului – 5 pagini) în care să includeţi şi un tabel cu Standardul care guvernează funcţionarea reţelelor Ethernet IEEE 802.3, tabel care să cuprindă denumirea, standardul, mediu de transmisie, conectori, topologie şi viteza de transfer.


Fişa de documentare 1.4: Beneficiile unei reţele LAN

Beneficiile unei reţele LAN sunt:Acces la resurse, utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale (UC)Acces direct la resursele hardware (unităţi de stocare externe, imprimante) şi software (editoare, limbaje de programare, programe specializate)Păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea lor de către orice utilizator cu drept de accesSistem de protecţie a fişierelor şi programelorUtilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulţi utilizatori Comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la nivel local, regional sau mondial

Acces la resurse (utilizare eficientă prin partajare a resurselor unităţii centrale (UC) Pentru utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul, unele sisteme de operare pot gestiona execuţia concurentă a mai multor procese, asigurând proceselor din sistem accesul concurent la resursele sistemului sau partajarea resurselor. Aceasta înseamnă că, la un moment dat, în sistem se pot afla în execuţie mai multe procese care concurează între ele pentru accesul la resursele sistemului iar sistemul de operare gestionează resursele sistemului pentru satisfacerea cât mai multor cereri ale acestor procese pentru alocarea de resurse. O caracteristică importantă a unui sistem de operare este măsura în care poate asigura execuţia concurentă a proceselor. Având în vedere acest criteriu, sistemele de operare pot fi:- monotasking, care nu asigură execuţia concurentă şi nici partajarea resurselor între mai multe procese. Exemplu: sistemul de operare MS-DOS - multitasking sunt acele sisteme de operare care asigură execuţia concurentă a mai multor procese care există concomitent în sistem. Exemplu: sistemele de operare Windows, Unix

Acces direct la resursele hardware (unităţi de stocare externe, imprimante) şi software (editoare, limbaje de programare, programe specializate)Ţinând cont de faptul că informaţia care se poate obţine din cadrul unei reţele poate fi prelucrată şi utilizată şi în alte reţele sau pe PC-uri, aceasta trebuie stocată pe suporturi magnetice, optice sau pe suport de hârtie.

Unităţile de stocare externă sunt: CD-ul, DVD-ul, blu-ray-ul, HD DVD, floppy disk-ul, USB flash drive-ul (stick-ul ), banda magnetică.

Informaţia pe suport de hârtie se obţine cu ajutorul unei imprimante sau a unui plotterServerele de tipărire din cadrul unei reţele LAN sunt dispozitive care administrează accesul clienţilor dintr-o reţea la una sau mai multe imprimante conectate la aceasta. Ele pot fi calculatoare specializate, dispozitive dedicate (dotate cu un port Ethernet şi unul sau mai multe porturi paralele) sau chiar staţii de lucru pe care sunt instalate aplicaţii care permit partajarea imprimantei ataşate. Soluţia alternativă la utilizarea unui server de tipărire este ataşarea imprimantei direct la LAN. Numeroase imprimante pot fi echipate cu o placă de reţea (NIC) care le permite să fie conectate direct la LAN şi să devină astfel servere de coadă de tipărire.

Rolul unui server de tipărire este să accepte cererile de tipărire ale tuturor dispozitivelor interconectate, să le plaseze într-o coadă de aşteptare şi să le trimită imprimantei corespunzătoare. Cererile sunt procesate, de obicei, în ordinea în care au fost primite, deşi unele sisteme de operare în reţea permit stabilirea unor priorităţi pentru task-urile de tipărire. Imprimanta reţelei este un printer partajat care oferă la toti utilizatorii reţelei posibilitatea de tipărirePlotter-ul se utilizează de obicei în domeniul industrial, deoarece oferă utilizatorilor posibilităţi de tipărire pe formate de dimensiuni mai mari decât formatul A0.În condiţiile în care reţeaua se dezvoltă, prin conectarea de tot mai multe staţii de lucru sau utilizarea de software cât mai complex, se poate trece la utilizarea de mai multe servere. Acestea vor fi specializate, pentru îndeplinirea anumitor sarcini: servere de fişiere sau de tipărire, de aplicaţii, de postă electronică, de fax, de comunicaţii etc.Editoarele (de text,web,video, audio,pentru XLM, foto,pentru articole în alte limbi,etc) folosite pentru realizarea oricărei aplicaţii pot fi accesate cu mare usurinţă.Pe langă sistemul de operare destinat acţiunilor la nivelul staţiei de lucru, există programe speciale de comunicţtii în reţea (de exemplu pentru sistemul de operare NetWare există Netware Shell) ce permite comunicarea staţiei de lucru cu calculatorul central şi cu toate celelalte staţii de lucru conectate la reţea. Aceste programe speciale permit ca toate staţiile de lucru din reţea să utilizeze programele şi fişierele de date de pe calculatorul central în funcţie de priorităţile recunoscute utilizatorului respectiv.

Păstrarea programelor şi fişierelor într-o singură copie (pe server) şi utilizarea lor de către orice utilizator cu drept de acces

Serverul este un dispozitiv (calculator) din reţea destinat satisfacerii diverselor servicii necesare într-o reţea LAN. În funcţie de serviciile pe care le oferă serverele, acestea pot fi : servere de fişiere, servere de tipărire şi servere de aplicaţii. Servere de fişiere sunt dispozitive centralizate de stocare a fişierelor necesare unui grup de utilizatori. Plasarea acestor fişiere într-o singură locaţie specializată, în loc să fie dispersate pe numeroase şi diverse calculatoare de nivel client, conferă următoarele avantaje : ~ locaţie centralizată ~ utilizatorii nu sunt nevoiţi să caute un fişier prin mai multe locaţii posibile de stocare şi sunt scutiţi de dificultatea menţinerii a mai multor conexiuni simultane cu mai multe calculatoare ; ~ reducerea costurilor ~ pentru ca toate datele să fie disponibile în orice moment este nevoie ca toate calculatoarele să funcţioneze neîntrerupt, ceea ce creşte costurile de întreţinere a reţelei. Utilizând un server de fişiere, este nevoie ca doar acesta să funcţioneze neîntrerupt, trebuind să fie echipat corespunzător ; ~ arhivarea unitară a datelor ~ datele fiind stocate de către un singur dispozitiv nu mai este necesară schimbarea formatului datelor de la un dispozitiv la altul, aplicaţia care gestionează aceste fişiere fiind unică. De asemenea, se pot face periodic copii de siguranţă (backup-uri) a tuturor datelor ; ~ viteza de acces la orice informaţie ~ este mai mare decât pentru o reţea peer-to-peer deoarece există o singură conexiune, iar serverul de fişiere este un dispozitiv specializat pentru o astfel de activitate.

Sistem de protecţie a fişierelor şi programelor

Sistemul de protectie a fişierelor (directoare şi fişiere obişnuite) este destinat controlului accesului la fişiere. Sistemul UNIX realizează o bună separare a contextelor de execuţie.

În sistemul UNIX există trei tipuri de acces la fişiere:R (read) - dreptul de citire ce permite vizualizarea conţinutului;W (write) - dreptul de scriere ce permite modificarea fişierului;X (execuţie) - dreptul de execuţie ce permite încărcarea fişierului în memorie şi lansarea lui în execuţie sau citirea şi execuţia unui fişier de comenzi Shell.

Indiferent de sistemul de operare care este instalat pe calculatoarele din reţea, sistemul de protecţie a fişierelor şi programelor se poate realiza cu antiviruşi.Altă soluţie de aparare este instalarea unui firewall. Un firewall + un antivirus realizează o protecţie bună, dar există anumite restricţii ce pot incomoda utilizatorul simplu.Protejarea fişierelor se poate face şi prin parolare.Fie că este vorba de documente confidenţiale, sau orice aplicaţie, fiecare vrea să-i fie asigurată protecţia acestora. Metodele de criptare a datelor nu sunt tocmai simple, dar se folosesc programe speciale de criptare.Fişierele criptate vor lua extensia EOC şi vor avea o pictogramă specifică, ce sugerează faptul că sunt protejate. Dacă încerci să le execuţi, după ce le-ai criptat, ţi se va cere parola.

Utilizarea simultană a bazelor de date de către mai mulţi utilizatori

Serverele de aplicaţii sunt dispozitive care găzduiesc software de aplicaţii executabil. Pentru a rula acest software, un client trebuie să stabilească prin reţea o conexiune cu serverul şi apoi să ruleze aplicaţia pe serverul respectiv. Este de dorit separarea software-ului de aplicaţie de fişierele sale de date prin utilizarea de servere diferite, totuşi există o excepţie importantă de la această regulă : datorită faptului că unele aplicaţii construiesc şi menţin mari baze de date relaţionale, aceste aplicaţii şi bazele lor de date ar trebui să se găsească împreună pe serverul de aplicaţii. Acest server face mai uşoară actualizarea aplicaţiilor software, deoarece acestea nu se găsesc pe fiecare staţie de lucru client în parte. Utilizatorii lansează aceste aplicaţii de pe calculatoarele lor locale, dar aplicaţia este stocată de fapt, pe server.În acelaşi timp bazele de date pot fi utilizate de către toţi utilizatorii interesaţi de conţinuturile anumitor baze de date.

Comunicare şi schimb de informaţii (programe şi fişiere) între utilizatori la nivel local, regional sau mondialPentru a putea avea acces la anumite servicii orice calculator trebuie mai întâi să se conecteze. Conectarea este asigurată de un software specializat şi constă în recunoaşterea reciprocă a celor două calculatoare aflate în dialog. Server-ul care asigură un anumit serviciu Internet se numeşte sit al acelui serviciu. Internetul asigură utilizatorului acces la următoarele servicii:- comunicare: între utilizatori prin participarea la dezbateri în grupuri de interes, gruparea se face pe afinităţi şi interese comune (grupuri de dialog);

Comunicarea se poate realiza on-line, prin intermediul mesajelor (e-mail) sau a informaţiilor postate pe platforme informatice (blog, wiki, etc)- informare: utilizatorul se poate informa prin intermediul ziarelor electronice, informaţii despre galerii de artă, muzee, teatre etc;- transfer de fişiere: utilizatorul poate copia (gratuit sau contra cost) pe propriul calculator fişiere text, cărţi electronice, programe software etc;- acces la distanţă: utilizatorul poate accesa calculatorul la distanţă ca pe propriul calculator, având acces la o parte din resursele de execuţie şi stocare ale acelui calculator;- comerţ electronic: utilizatorul poate accesa paginile Web ale diverselor magazine care practică comerţul electronic şi îşi poate efectua cumpărăturile, poate rezerva locuri la avion, la hotel sau poate cumpăra bilete în staţiunea de odihnă care-l interesează;- poştă electronică: utilizatorul poate folosi Internet-ul pentru a efectua propria corespondenţă.

Activitatea de învăţare 1.4.1 Descrierea beneficiilor unei reţele LAN

Competenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să enumeri, descrii şi să uzezi de beneficiile unei reţele LAN.Durata: 50 minute

Tipul activităţii:ExpansiuneSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru:

a. Descrieţi beneficiile reţelei LANDocumentaţi-vă pe Internet despre beneficiile unei reţele LAN şi realizaţi într-un document de 3 pagini un eseu pornind de la enunţul „Accesul la informaţie este.......”

b.Descrierea beneficiilor reţelelor LAN din oraşul vostruCompetenţa: Descrie reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil să enumeri, descrii şi să uzezi de beneficiile reţelei LAN în cadrul căreia eşti conectat.Durata: 1 săptămână

Tipul activităţii: Studiu de caz – Beneficiile reţelelor LAN din oraşul vostruSugestii:Activitatea se realizează pe grupe de 3-4 elevi.Sarcina de lucru: Realizaţi întâlniri în cadrul sediilor LAN din oraşul vostru şi stabiliţi la care reţea LAN v-ar place să fiţi conectaţi.Menţionaţi concluziile fiecărei întâlniri pe blogul clasei, studiul de caz îl postaţi pe wiki-ul clasei.

Tema 2 Conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare

Fişa de documentare 2.1: Moduri de transmitere a datelor

Modelul de comunicaţie în sistemele de date

Tehnicile utilizate în transmiterea informaţiilor se referă la totalitatea mijloacelor şi metodelor de transmisie eficientă şi de protejare a informaţiei împotriva perturbaţiilor.

Modelul general valabil al unui sistem pentru transmiterea informaţiei este prezentat în figura următoare.

Fig. 2.1.1 ~ Modelul general de transmitere a informaţiei

Semnificaţiile blocurilor funcţionale din figură sunt:

E = emiţătorG = generator de purtătoareC = canal de transmisiuniP = perturbaţiiS = sursa de informaţiiR = receptorD = destinatar

Sursa de informaţii (S) va alege într-un mod imprevizibil un anumit mesaj ce urmează a fi transmis destinatarului. Aceasta poate furniza o mulţime de mesaje (m), dar la un moment dat ea va alege un anumit mesaj pe care-l va transmite, fără ca destinatarul să cunoască alegerea făcută.Emiţătorul transmite mesajele la distanţă prin următoarele operaţii:- traducerea- codarea- modularea Natura fizică a mesajelor furnizate de o sursă este foarte diversă, de aceea este necesară transformarea acestor mesaje în semnale electrice sau în semnale uşor de prelucrat ulterior.Transformarea se realizează cu ajutorul unor traductoare. Operaţiunea se numeşte traducere. În scopul măririi eficienţei transmisiunii şi protejării informaţiei transmise împotriva perturbaţiilor semnalele de la ieşirea traductoarelor sunt transformate în semnale elementare prin operaţiunea de codare.

Pentru asigurarea posibilităţii de propagare la distanţă a semnalului tradus şi codat, se generează un semnal de înaltă frecvenţă (purtătoare) care este modulat de informaţia mesajului prelucrat anterior prin procedura de modulare.

Prin canal de transmisiuni se înţelege în general, orice mediu fizic prin care se poate propaga informaţia (cablul telefonic, cablu telegrafic, cablu coaxial, canal radio, canal TV, cablu optic).Toate canalele de transmisiuni sunt perturbate de anumite zgomote astfel încât semnalul de la ieşirea canalului (r), este o sumă între semnalul transmis de emiţător (s) şi zgomotul (n) ce apare inevitabil pe orice cale de transmisiune. În transmisiunile binare, zgomotul are caracter aditiv (se sumează binar modulo 2 cu biţii transmişi).Receptorul (R) realizează operaţiile inverse celor asociate emiţătorului în scopul recuperării informaţiei iniţiale:- demodularea- decodarea- traducerea

Moduri de transmitere a datelorÎn funcţie de posibilităţile de vehiculare direcţionată a datelor, sunt cunoscute trei tipuri fundamentale de canale: simplex, semi-duplex (half-duplex), duplex (full-duplex).

a b c Fig.2.1.2 - Tipuri de canale de comunicaţie

a ~ simplex; b~ semi-duplex;c~ duplex

Considerând o legătură de tip "punct la punct" între două puncte, A şi B, sunt posibile situaţiile: transmisie într-un singur sens, de la A către B, specifice terminalelor de supervizare. Un astfel de canal este de tip simplex. transmisia de la A către B, sau de la B către A, dar alternativ şi nu simultan, defineşte canalele semi-duplex (half-duplex). În cazul circuitelor care utilizează două fire conductoare, linia trebuie comutată pentru schimbarea sensului de transmisie. Comutarea liniei poate fi evitată dacă se utilizează circuite pe patru fire (sau separarea benzilor de frecvenţă în cazul transmisiunilor modulate). transmisia simultană de la A către B şi de la B către A se numeşte transmisie full-duplex sau duplex. De multe ori un canal full-duplex utilizează circuite distincte din punct de vedere fizic (pe patru fire, de exemplu, câte o pereche pentru fiecare sens) dar există şi posibilitatea unei transmisii full-duplex şi pe un circuit fizic comun (de exemplu prin divizarea spectrului de frecventă, creându-se un canal de transmisie şi un canal de recepţie sau prin utilizarea de radiaţii optice cu lungimi de undă diferite în cazul comunicaţiilor prin fibra optică).Un caz particular îl constituie transmisia de tip echoplex pe canale full-duplex, care constă în retransmisia înapoi a caracterului recepţionat, efect similar cu ecoul. Echoplexarea este utilă pentru detectarea şi corectarea erorilor. De exemplu, caracterele tastate de la o tastatura pot fi verificate prin vizualizare pe un monitor, prin redirecţionarea lor de către echipamentul receptor (ecou).

Transmiterea datelor

Pentru ca mai multi utilizatori sa poată transmite simultan informatii în reţea, datele trebuie..fragmentate..în..unităţi..mici şi.. mai..uşor..de..manevrat.Aceste unităţi sunt numite "pachete" sau "cadre". Pachetele reprezintă unitatea de bază a comunicaţiilor în reţea. Dacă datele sunt fragmentate în pachete, transmisiile individuale vor fi accelerate, astfel încât fiecare calculator din reţea va avea multe ocazii de..a..transmite..şi..recepţiona..date.

Comunicarea în reţea are loc în cadrul a două mari nivele – nivelul fizic si nivelul logic şi a încă 3 nivele importante necesare pentru înţelegerea modului de funcţionare a unei reţele: nivelul reţea, nivelul transport şi nivelul sesiune.Nivelul fizic stabileşte modul de transmisie: simplex (un singur echipament poate transmite, iar corespondentul doar recepţionează), half-duplex (ambele echipamente pot să transmită şi să recepţioneze semnale, dar nu în acelaşi timp), full-duplex (ambele echipamente pot să transmită şi să recepţioneze semnale în acelaşi timp).Nivelul legăturii de dateLa nivelul legăturii de date sunt definite protocolale de interconectare a reţelelor LAN, în funcţie de tipul transmisiei utilizate la nivel fizic: protocoale orientate pe biţi, utilizate pe transmisii seriale: PPP (Point-to-Point Protocol, destinat legăturilor sincrone şi asincrone), HDLC (High Data Link Control, destinat numai legăturilor sincrone punct-la-punct sau legăturilor multipunct şi permite lucrul full-duplex).Nivelul reţeaPermite transferul de date între sistemele neadiacente (care nu partajează acelaşi mediu de acces). Unitatea de date utilizată este pachetul.Nivelul transportSarcina principală a nivelului transport este aceea de refacere a fluxului de date la destinaţie, deoarece un pachet poate fi segmentat în mesaje mai mici, cu rute diferite prin reţeaua de comunicaţii.Nivelul sesiunePermite stabilirea de conexiuni (sesiuni) între aplicaţiile existente pe echipamentele dintr-o reţea.Acest nivel este responsabil cu iniţierea, administrarea şi încheierea sesiunilor de comunicaţie între entităţile nivelului prezentare.De asemenea, nivelul sesiune oferă un control al dialogului între nodurile terminale şi coordonează comunicaţia între sisteme.Există 3 moduri de comunicaţie între sistemele terminale:simplex, half-duplex şi ful-duplex. Nivelul prezentareStabileşte sintaxa pentru datele transmise prin reţea. Nivelul Transport fragmentează datele în unităţi mai uşor de manipulat numite segmente. De asemenea numerotează segmentele pentru ca acele calculatoare destinaţie să poată recompune datele iniţiale. Apoi nivelul Reţea încapsulează fiecare segment luând naştere pachetele, la care va adăuga adresele IP a maşinii sursă şi a celei destinaţie. Mai departe nivelul Legătură de date încapsulează pachetele rezultând astfel aşa-numitele frame-uri la care va adăuga adresa MAC a maşinii sursă şi a celei destinaţie. Apoi aceste frame-uri vor fi transmise bit cu bit către nivelul Fizic.Primele trei niveluri (cele mai de jos) a modelului OSI sunt cele care se ocupă de mişcarea datelor prin Internet şi Intranet. Când datele sunt transmise doar de-a lungul unui LAN, vom vorbi despre unităţile de date ca fiind frame-uri, adresele MAC fiind tot ceea ce este necesar pentru ca datele să ajungă de la sursă la destinaţie.

Fig.2.1.3 ~ Comunicarea în cadrul nivelelor

Repetoarele sunt dispozitive având un singur port de intrare şi un singur port de ieşire. Acestea pot transfera pachetele de pe un mediu fizic pe altul atunci când repetorul este astfel construit încât să accepte mai multe tipuri de conexiuni fizice. Acest transfer se poate face doar dacă cele două medii folosesc aceeaşi metodă de acces.

Rolul unui concentrator (hub) este acela de a regenera şi retransmite semnale, la fel ca şi repetoarele.

Switch-urile lucrează full-duplex adică pot trimite şi primi date în acelaşi timp.

Punţile lucrează la nivelul Legătură de Date (Data Link) al modelului OSI. Transferul pachetelor se face în modul următor: dacă destinaţia nu se regăseşte în tabela de rutare, puntea transmite către toate segmentele; dacă destinaţia apare în tabela de rutare (aflată în memoria ei RAM), puntea transferă pachetele pe segmentul respectiv. Router-ul este primul dispozitiv care lucrează la nivelul Reţea al modelului OSI, deci va lua decizii cu privire la transmisia datelor prin analiza adreselor de reţea nu a adresei MAC cum făceau bridge-urile sau switch-urile. Ele au devenit backbone-ul Internet-ului deoarece folosesc protocolul IP şi în plus pot conecta diferite tehnologii de reţea. Scopul unui router este de a examina pachetele (datele de nivel 3) şi de a alege cea mai bună rută de-a lungul reţelei către destinaţia acestora.

Activitatea de învăţare 2.1.1 Microcercetare despre moduri de transmitere a datelor în cadrul unei reţele LAN

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare.Obiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să descrii modelul general de transmitere a informaţiei.O2 - să dai detalii despre operaţiile realizate în blocurile funcţionale ale sistemului pentru transmiterea informaţiei. O3 - să ştii modul de comunicare prin fiecare tip de canal de comunicaţie. O4 - să descrii modul de transmisie a informaţiei în cadrul nivelelor reţelei.O5 - să menţionezi componentele reţelei precum şi rolul lor în cadrul transmisiei de dateDurata: 4 săptămâni

Tipul activităţii:proiectSugestii:Activitatea se realizează pe grupe. Profesorul împreună cu elevii stabilesc numărul elevilor din grupă şi criteriul de selecţie ţinănd cont de tematica proiectului.Temele sunt date de către profesor.Profesorul prezintă o publicaţie (buletin informativ, broşură, afiş, material tipărit, etc) în care include informaţii despre modul de realizare a proiectului, responsabilităţile membrilor grupului, cerintele pentru proiect şi modul în care proiectul va fi evaluat. Se vor fixa termene de verificare parţială a proiectelor.Proiectele vor fi postate pe wiki-ul clasei.Wiki-ul clasei va fi creat şi administrat de către profesor.Fiecare elev va avea cont pe wiki, iar în folderul personalizat din cadrul wiki-ului îşi va posta proiectul.Discuţiile şi întrebările referitoare la modul de realizare a proiectului pot fi puse pe blogul clasei.Sarcina de lucru:Realizaţi proiectul cu tema „Moduri de transmitere a datelor în cadrul unei reţele LAN”.


Fişa de documentare 2.2: Clasele de IP

Clasele de IP

Din punct de vedere al utilizatorului adresa IP este o secvenţă formată din patru octeţi separaţi de caracterul „.” (punct), fiecare octet putând lua valori între 0 şi 255. Pentru echipamentul de reţea, adresa respectivă apare ca o succesiune continuă de 32 de biţi, fiecare grup de opt fiind reprezentarea binară a unui octet din formatul vizibil pentru utilizator.Exemplu: Tab.2.2.1

Componentele unei adrese IP Tab.2.2.2

1.COMPONENTA REŢEA 2.COMPONENTA DE HOSTÎn funcţie de numărul de biţi rezervaţi acestei componente, spaţiul de adrese se împarte în următoarele clase:

Biţii rămaşi după ocuparea adresei cu componenta de reţea identifică echipamentele din cadrul unei reţele. Numărul de biţi ai componentei de host determină numărul maxim de echipamente din reţeaua definită prin componenta reţea.

Clasa A

Primii 8 biţi reprezintă adresa de reţea 0.0.0.0 pînă la 127.255.255.255.

256 de reţele, 16777216 echipamente adresabile în fiecare reţea

Clasa B

Primii 16 biţi reprezintă adresa de reţea 128.0.0.0 până la 191.255.255.255.


Clasa C

Primii 24 de biţi reprezintă adresa de reţea 192.0.0.0 până la 233.255.255.255


În cadrul clasei C există două subclase cu destinaţii specialeClasa D adrese multicast, pentru

reţele multimedia (voce, video), 224.0.0.0 pînă la 239.255.255.255

Clasa E clasă pentru dezvoltări ulterioare, 240.0.0.0 până la 247.255.255.255

10010110 11010111 00010001 00001001150 215 017 009

Exemplu:

Adresa IP 150.215.017.009 are componentele:150.215 componenta reţea017.009 componenta hostTipuri de adrese:- reale- private

Recomandări:

1.Reţelele din instituţii să folosească adrese private2. Se pot utiliza şi adrese reale alese dintr-o clasă oarecare, punând condiţia ca reţeaua sa nu fie conectată la Internet.În reţeaua locală adresele IP trebuie să fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea existenţei de adrese duplicate în reţea se poate instala un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) care va asigna automat o adresă oricărei staţii care se va conecta în reţea.

Activitatea de învăţare 2.2.1 Recunoaşterea componentelor unei adrese de IP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti adresa IPO2 - să enumeri componentele unei adrese IP O3 -să recunoşti într-o adresă IP fiecare componentăO4 -să dai recomandări în legătură cu modul de utilizare în reţeaua locală a adreselor IPDurata: 10 minute

Tipul activităţii:Diagrama paianjenSugestii:Activitatea se realizează individual.Sarcina de lucru: Folosind caietul de notiţe sau alte surse de documentare obţineţi informaţii despre clasele de IP.


Compnenta…………………………

Compnenta…………………………

Adresa IP

128.207.012.005

Clasa…………….

Fişa de documentare 2.3: Masca de reţea

Masca de reţea

Masca de reţea este formată din adresa de reţea plus biţii de identificare a subreţelei. Prin convenţie, biţii de reţea sunt de valoare 1.

Gama pentru adrese private mască 255.0.0.0, adrese de reţea de la 10.0.0.0 până la 10.255.255.255, mască 255.255.0.0, adrese de reţea de la 172.16.0.0 până la 172.31.255.255, mască 255.255.255.0, adrese de reţea de la 192.168.0.0 până la

192.168.255.255.

Având în vedere Adresa IP 150.215.017.009 putem remarca în tabelul următor forma zecimală şi binară pentru:

Tab.2.3.1Masca de subreţea

255.255.240.000 11111111.11111111.11110000.00000000

Adresa IP 150.215.017.009 10010110.11010111.00010001.00001001Adresa subreţelei

150.215.016.000 10010110.11010111.00010000.00000000

Masca este un filtru care determină cărei subreţele (subnet) îi aparţine o adresă IP.

Caracteristicile de care trebuie să se ţină seama la alocarea adreselor gazdă într-o reţea sunt:

fiecare subreţea are rezervate 2 adrese:prima adresă alocabilă ca fiind identificatorul subreţelei (Net Address) şi ultima adresă alocabilă utilizată pentru trimiterea datagramelor către toate calculatoarele din subreţea(Broadcast Addresss)

calculatoarele cu adresa alocată într-o subreţea pot comunica direct numai cu calculatoarele din subreţeaua respectivă; pentru comunicarea cu alte subretele se foloseşte gateway-ul.

Activitatea de învăţare 2.3.1 Stabilirea caracteristicilor pentru masca de reţea

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti masca de reţea.O2 - să enumeri gama pentru adrese private.O3 -să menţionezi caracteristicile de care trebuie să se ţină seama la alocarea adreselor gazdă într-o reţea.Durata: 10 minute

Tipul activităţii:expansiuneSugestii:Activitatea se realizează în grupe (2 elevi)Sarcina de lucru: Realizaţi un eseu de 10-12 rânduri în care să dezvoltaţi ideea conţinută în enunţul „Masca de reţea este..................”Este obligatoriu folosirea în eseu a următoarelor cuvinte:IP, filtru, biţi, adresă, şi caracteristici.


Fişa de documentare 2.4: Configurarea manuală şi automată a adreselor IP

Configurarea manuală şi automată a adreselor IP

Interfaţa de conectare la o reţea este reprezentată fizic (hardware) de placa de reţea, iar din punct de vedere software, de „entitatea” care va primi o adresă IP. Această adresă se asignează unei interfeţe de reţea, şi nu unui calculator. Un calculator cu două plăci de reţea va avea două interfeţe, fiecare cu adresă IP proprie.

Configurarea se poate realiza astfel:

a) prin DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol)

-Selectare Obtain an IP address automatically şi Obtain DNS server address automatically

Observaţie ~ Această obţiune e setată default la instalarea windows-ului

-adresa IP, masca de reţea, gateway sunt date de către serverul de DHCP la pornirea calculatorului

Observatie ~ Trebuie să existe un server DHCP sau routerul să aibe DHCP Relay

Fig.2.4.1 ~ Configurarea automată a adreselor IP

b) manuală-Selectatrea Use the following IPaddress şi Use the following DNS server addresses-acum există posibilitatea de a introduce manual IP,subnet mask,gateway şi adresele DNS

Fig.2.4.2 ~ Configurarea manuală a adreselor IP

c)…alternate..configurationAtunci când e selectată alocarea adresei IP prin DHCP şi nu există server sau relay de DHCP.se..ia..configurarea..care..este..setată..aici:-Automatic private IP address ( APIPA) => se dă o adresa de tip-ul 169.254.x.y şi masca 255.255.0.0

Fig.2.4.3 ~ Configurarea alternată- automată a adreselor IP

-User configured (se setează manual IP,maska,gateway,DNS server)

Fig.2.4.4 ~ Configurarea alternată- manuală a adreselor IP

Activitatea de învăţare 2.4.1 Configurarea manuală şi automată a adreselor IP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare.Obiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să enumeri etapele de configurare manuală şi automată a adreselor IP.O2 - să realizezi configurarea manuală şi automată a adreselor IP.Durata: 30 minuteTipul activităţii:exerciţiu practicSugestii:Activitatea se realizează individual.Sarcina de lucru:Realizaţi configurarea manuală şi automată a adresei IP a staţiei de lucru la care sunteţi repartizat.


Fişa de documentare 2.5: DHCP

Domain Host Control Protocol - protocol de control al domeniului-gazdă DHCP este un protocol pentru alocarea dinamică de adrese tip IP tuturor computerelor conectate la o reţea.

Atribuire dinamică parametrilor de reţea

Cu ajutorul DHCP, unui computer îi poate fi alocată o adresă IP unică, în mod automat şi de fiecare dată când se conectează la o reţea, facilitând astfel administrarea adreselor IP. În momentul în care un computer se conectează la o reţea, server-ul DHCP selectează şi atribuie automat noului sistem o adresă IP din lista primară. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) permite atribuirea transparentă a unei adrese IP gazdelor dintr-o reţea.

Configurările dinamice permit atribuirea automată a următorilor parametri de reţea: adresa IP, masca de reţea, gateway-ul, serverul de DNS.

Cel mai utilizat protocol de configurare dinamică (automată) este DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol ).Funcţionarea acestui protocol este posibilă numai în reţelele locale în care se găseşte un server de DHCP.Serverului îi sunt specificate plaja de adrese IP pe care le poate atribui calculatoarelor şi restul configurărilor de reţea.Atunci când o staţie doreşte să obţină o adresă IP, va trimite un mesaj către toată reţeaua (broadcast) prin care încearcă să determine dacă există un server de DHCP. Dacă acest server există, atunci el va trimite configuraţiile către staţie.Configurarea parametrilor interfeţei de reţea folosind DHCP se poate realiza în mod temporar sau permanent.Pentru a realiza o configurare temporară se porneşte clientul de DHCP cu ajutorul comenzii dhclient.Interfaţa va rămâne astfel configurată până la următoarea repornire a staţiei sau până când configurările vor fi schimbate.Pentru a realiza o configurare permanentă prin DHCP se foloseşte fişierul /etc/network/interfaces. Linia care configurează interfaţa eth0 arată astfel :iface eth0 inet dhcp.

Modul de lucru pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe

Clienţii DHCP caută în reţea servere DHCP de la care încearcă să obţină, pe o durată limitată de timp, o identitate (adresă IP, mască de reţea, adresă pentru default gateway) .Un dispozitiv cu mai multe interfeţe (router , calculator cu mai multe NIC-uri , etc )

trebuie să utilizeze DHCP pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe. Acest proces se desfăşoară în patru paşi :1. Discover2. Offer 3. Request4. Acknowledge

PASUL 1 ~ Discover- pachetul TCP/IP este lansat în execuţie pe un calculator client- calculatorul client trebuie să fie configurat pentru obţinerea dinamică a adreselor- DHCP client foloseşte adresa 0.0.0.0 pentru a trimite în reţea un pachet “DHCP discover”. ”. Acesta este un broadcast packet transmis către serverul DHCP/BOOTP (portul 67), folosind UTP la nivelul transport.- fiecare DHCP server, aflat în subreţeaua locală, primeşte pachetul.- pachetul nu trece prin router spre alte reţele sau subreţele deoarece este un broadcast packet.

Dacă router-ul suportă RFC 1542, cunoscut ca suportul pentru DHCP/BOOTP, va înainta pachetele şi altor reţele sau subreţele.

PASUL 2 ~ Offer

- fiecare server DHCP, care primeşte cererea de alocare dinamică a unei adrese şi care are o adresă de reţea validă, transmite clientului DHCP un packet “DHCP offer”

- pachetul DHCP offer conţine:

adresa de IP validă pe care i-o oferă spre închiriere.

masca de reţea

adresa serverului DHCP care trimite pachetul

durata de închiriere a adresei

adresa pentru default gateway

Adresele oferite sunt rezervate şi nu vor putea fi utilizate sau oferite altor clienţi pînă când rezervarea nu este anulată.

Deoarece clientul nu are încă o adresă de IP, pachetele “DHCP offer” sunt de tip broadcast şi sunt transmise cu numărul de port destinaţie 68 care indică programele client DHCP/BOOTP .

PASUL 3 ~ Request

Clientul DHCP realizează operaţiile:- selectează prima ofertă primită- trimite un “broadcast packet” în care anunţă serverul că îi acceptă oferta - cere informaţii suplimentare (masca, adresa de gateway, adresa de DNS, etc ).

Toate celelalte servere DHCP care au făcut oferte primesc acest pachet; acestea află că au fost refuzate şi că pot anula rezervările pe care le-au făcut pentru adresele oferite.

PASUL 4 ~ Acknowledge

În momentul în care serverul primeşte “request packet” răspunde cu confirmarea închirierii adresei şi cu informaţiile suplimentare cerute de clientul DHCP .- închirierea este fundamentală pentru procesul DHCP. - fiecare adresă oferită de un server DHCP are o perioadă de închiriere asociată, perioadă în care clientul are permisiunea să folosească adresa.- perioada de închiriere poate avea orice valoare de la câteva minute pînă la câteva luni , câţiva ani sau pentru totdeauna.

Închirierea pe perioadă nelimitată de timp transformă adresarea dinamică în adresare statică şi nu este recomandată.

Observaţii:

Dacă s-a scurs peste 50% din timpul de închiriere al adresei, clientul trimite serverului o cerere de prelungire a perioadei de utilizare a adresei.Dacă serverul nu răspunde favorabil, la scurgerea a 87,5% din timp, clientul trimite un broadcast packet încercând să închirieze o altă adresă de la un alt server sau de la acelaşi server.Procesul de închiriere poate fi anulat atât de client cât şi de server înaintea perioadei stabilită iniţial. Serverul DHCP are posibilitatea să trimită mesaje clienţilor obligîndu-i să înoiască contractul de închiriere înainte de terminarea lui.

Activitatea de învăţare 2.5.1 Caracterizarea DHCP-ului (Dynamic Host Configuration Protocol) şi atribuirea dinamică a parametrilor de reţea

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare.Obiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti DHCP-ul.O2 - să descrii modul de atribuire dinamică parametrilor de reţea.Durata: 10 minute

Tipul activităţii:rezumareSugestii:Activitatea se realizează individual.Sarcina de lucru: Documentaţi-vă din diverse surse despre DHCP şi pregătiţi un discurs de 3 minute .

Activitatea de învăţare 2.5.2 Parcurgerea paşilor pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare.Obiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să descrii/parcurgi paşii pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe. Durata: 40 minute

Tipul activităţii:Observarea sistematică şi independentăSugestii:Activitatea se realizează frontal şi indpendentSarcina de lucru: Observaţi/parcurgeţi paşii pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe conform fişei de documentare.


Fişa de documentare 2.6: Protocolul FTP

Tipuri de protocoalele Tab.2.6.1

Protocol AcronimFile Transfer Protocol FTP

Hyper Text Transfer Protocol HTTPSimple Mail Transfer Protocol SMTP

Domain Name System DNS

Protocolul FTP

Protocolul FTP - Protocolul de Transfer al Fişierelor - este cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor de la un computer la altul , prin intermediul Internetului .

FTP se foloseşte atunci când: - se transferă ( upload ) pentru prima dată fişierele unui sit la o gazdă web - se înlocuieşte un fisier sau o imagine - se încarcă ( download ) un fişier de pe un alt computer - se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fişier din situl propriu

Pentru a lucra pe FTP trebuie:1. un program client FTP instalat pe calculatorul pe care se lucreazăCalculatorul pe care lucraţi, calculatorul local, rulează un program numit client FTP. Există o mare diversitate de clienţi FTP unii având interfeţe grafice , alţii dispunând doar de o linie de comandă.2. să se cunoască modul de conectare la un server FTPPentru conectarea la un server FTP , trebuie cunoscut URL-ul sau adresa IP , adică adresa gazdei FTP obtinută la înscriere . Calculatorul la care se conectează utilizatorul, cel mai adesea numit remote server sau site FTP, rulează un program numit server FTP. Serverul cere utilizatorilor să se identifice (login) cu un nume de utilizator (username) şi cu o parolă (password) înainte de a începe transferul fişierelor între calculatorul lor şi server. Operaţia prin care se realizează transferul fişierelor de pe server pe calculatorul local poartă numele de download. Operaţia inversă, adică transferul fişierelor de pe calculatorul local pe server se numeşte upload.Sit-urile FTP anonime (anonymous FTP site) permit oricarui utilizator să transfere fişiere identificându-se doar cu numele de utilizator anonymous sau ftp fară să i se ceară o parolă anume. În acest caz, dacă este cerută o parolă, ea este de obicei de forma unei adrese e-mail, utilizatorul putând introduce orice adresă de e-mail doreşte, parola nefiind verificată de către serverul ftp decât din punct de vedere al corectitudinii formatului adresei e-mail. La ora actuală, internetul este plin de sit-uri FTP anonime, site-uri din care utilizatorii pot transfera software gratuit, documentaţie, imagini, muzică, etc.

Scopurile protocolului FTP sunt :

http://ro.wikipedia.org/wiki/DNS

să promoveze ideea de partajare de informaţii organizate în fişiere(programe sau/şi date)

Fig.2.6.1 ~ Partajarea informaţiilor

să încurajeze conexiunea implicită sau indirectă între calculatoare aflate la distanţă ( prin intermediul programelor )

să protejeze utilizatorul de variaţiile dintre diferitele sisteme de operare de pe calculatoare diferite

să transfere date între calculatoare diferite eficient şi stabil

Fig.2.6. 2 ~ Informaţii pe server FTP

Fig. 2.6.3 ~ Date transferate

FUNCŢIILE PENTRU TRANSFERUL DE FIŞIERE

Infomatia transferată poate fi o parte dintr-un fişier, un fişier întreg sau mai multe fişiere. Calea poate fi între un server-DTP şi un user-DTP, sau între două server-DTP.dată port ( portul de conexiune )Procesul de transfer pasiv "ascultă" la portul rezervat protocolului FTP pentru a realiza o conexiune cu procesul de transfer activ pentru a deschide o sesiune de transfer.DTP ( dată transfer process )Procesul de transfer al informaţiei ( pe scurt DTP ) stabileşte şi controlează conexiunea de informaţii. DTP poate fi activ sau pasiv.End-of-Line ( sfârşit de linie )Secvenţa de sfârşit de linie defineşte separarea liniilor. Aceasta e formată din CR (Carriage Return ) , urmată de LF ( Line Feed ).EOF ( sfârşit de fişier )Condiţia de sfârşit de fişier ce defineşte sfârşitul fişierului care se transferă. EOR ( sfârşit de înregistrare )Secvenţa de sfârşit de linie defineşte separarea înregistrărilor care se transferă.error recovery ( recuperarea după o eroare )

O procedură ce permite utilizatorului să revină după apariţia unei erori cum ar fi o eroare în sistemul de operare al unuia dintre calculatoarele implicate în transfer sau o eroare a procesului de transfer. În transferul FTP, recuperarea după o eroare poate să implice restartarea transferului de la un anumit punct. Funcţiile şi semantica comenzilor FTP sunt :1. Comenzile pentru Controlul Accesului, 2. Comenzile pentru Transferul Parametrilor,3. Comenzile Serviciului FTP , 4. Comenzi Amestecate

1. COMENZI PENTRU CONTROLUL ACCESULUI

Tab.2.6. 2Nr.crt Comanda Funcţia

1 USER NAME (USER) Identificarea utilizatorului2 PASSWORD (PASS) Parola – controlul accesului3 CONT (ACCT) Identifică contul utilizatorului4 CWD Schimbarea directorului de lucru5 CDUP Schimbarea directorului către directorul părinte6 SMNT Structura Mount- permite utilizatorului să monteze

un sistem de fişiere cu structură diferită fară să-şi modifice conexiunea sau informaţiile despre cont

7 REIN Reiniţializează toti parametrii8 ABOR Acţiune de întrerupere a conexiunii9 QUIT Deconectarea-serverul.închide conexiunea

2. COMENZILE PENTRU TRANSFERUL PARAMETRILORPORTUL (PORT) Argumentul este un PORT-GAZDĂ specificat ca port folosit în realizarea conexiunii de date. Există setări implicite pentru ambele porturi( client, server) şi în mod obişnuit nu este nevoie de această comandă.Exemplu de comandă pentru port: PORT h1,h2,h3,h4,p1,p2 h1 reprezintă cei mai semnificativi 8-biţi ai adresei.PASSIVE (PASV)

Această comandă cere serverului DTP să "asculte" la un port (care nu este portul său implicit) şi să astepte realizarea unei conexiuni decât să iniţieze una în momentul recepţionării unei comenzi de transfer. Răspunsul la această comandă include adresele gazdei şi portul la care serverul ascultă. TIPUL REPREZENTARII (TYPE) A - ASCII | | N - neprintabil | | T - specificator de format Telnet E - EBCDIC| | C - return de car (ASA)

I - Imagine L -dimensiunea în octeţi; 3.COMENZILE SERVICIULUI FTPComenzile serviciului FTP descriu modul de transfer al fişierelor sau funcţiile sistemului de fişiere cerute de utilizator. SALVARE (RETR)STOCARE (STOR)STOCARE UNICĂ (STOU)ADĂUGARE (cu creare) (APPE) ALOCARE (ALLO)REPORNIRE (REST) REDENUMEŞTE DIN (RNFR)REDENUMEŞTE LA (RNTO)ÎNTRERUPE (ABOR)ŞTERGE (DELE)ŞTERGE DIRECTOR (RMD)CREEAZĂ DIRECTOR (MKD) OBŢINE NUMELE DIRECTORULUI DE LUCRU (PWD)LISTEAZĂ (LIST)LISTA DE NUME (NLST)PARAMETRII DE POZIŢIE (SITE)SISTEM (SYST)STARE (STAT) ASISTENŢĂ (HELP)FĂRĂ OPERAŢII (NOOP) 4. COMENZI AMESTECATEAnumite comenzi (cum ar fi ABOR, STAT, QUIT) pot fi transmise prin conexiunea de control în timp ce se desfăşoară un transfer de date. Este posibil ca unele servere să nu fie capabile să monitorizeze conexiunea de control şi conexiunea de date simultan, caz în care unele acţiuni speciale sunt necesare pentru a atrage atenţia serverului.Unele comenzi se desfăşoară în grupuri secvenţiale, cum ar fiUSER, PASS şi ACCT, sau RNFR şi RNTO. Răspunsurile arată existenţa unei stări intermediare dacă toate comenzile anterioare s-au încheiat cu succes. O eroare în orice punct al secvenţei necesită repetarea întregii secvenţe de la început.

Activitatea de învăţare 2.6.1 Caracterizarea Protocolului FTP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti protocolul FTPO2 - să cunoşti condiţiile în care poţi lucra pe FTPO3 - să cunoşti scopul utilizării protocolului FTPDurata: 20 minute

Tipul activităţii:rezumareSugestii:Activitatea..se..realizează..pe..grupe..în..funcţie..de..stilul..de..învăţare(vizual, auditiv,practic). Sarcina de lucru: Documentaţi-vă din diverse surse despre DHCP şi pregătiţi într-un document un text pe care îl postaţi pe wiki-ul clasei. Comentaţi textul realizat de către celelalte grupe.

Activitatea de învăţare 2.6.2 Urmărirea efectului comenzilor FTP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoare.Obiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să enumeri funcţiile pentru transferul de fişiereO2 - să cunoşti/utilizezi comenzile FTPDurata: 50 minuteTipul activităţii:exercitiu practicSugestii:Activitatea se realizează frontal şi individual.Sarcina de lucru: 1. Vizualizaţi şi comentaţi modul de organizare a informaţiilor pe un server FTP2. Utilizaţi comenzile FTP3. Răspundeţi întrebărilor puse de către profesor


Fişa de documentare 2.7: Protocolul HTTP – protocol de bază al Web-ului

Protocolul HTTP – protocol de bază al Web-ului

Protocolul HTTP - reprezintă un protocol de comunicare folosit în mod curent pentru accesarea paginilor Web.

Acest protocol dictează toate interacţiunile între browser şi serverul de WebSpre deosebire de protocolul FTP care oferă o conexiune continuă pană la eventuala apariţie a unei erori sau pană la închiderea conexiunii, protocolul HTTP e “stateless” (nu are o stare stabilă). Browser-ul (aplicaţia client ce foloseşte protocolul HTTP pentru a aduce informaţii) şi serverul (aplicaţia care rulează pe maşina care stochează informaţiile) trebuie să realizeze o conexiune internet, şi ulterior să o întrerupă, pentru fiecare operaţie HTTP. Exemplu: la conectarea la un site de Web, browser-ul (clientul) şi serverul crează o conexiune ce permite serverul-lui să trimită clientului fişierul HTML dorit. După ce clientul prelucrează fişierul HTML şi constată că are nevoie să aducă şi alte fişiere (HTML, imagini etc.) el trebuie să iniţieze o nouă conexiune la server. Tanzacţia-este orice singură operaţie HTTPProtocolul HTTP foloseşte o conexiune TCP/IP care este menţinută numai pe durata unei singure tranzacţii.Nici browser-ul clientului şi nici serverul nu reţin starea ultimei conexiuni. Folosind protocolul HTTP, clienţii şi serverele determină tipul formatelor de document în mod dinamic. Astfel că atunci când o aplicaţie client contactează un server, ea trimite serverului o listă a formatelor pe care le recunoaşte. Serverul ca şi răspuns trimite datele folosind cel mai apropiat format posibil. Astfel, serverele şi clienţii pot folosi formate de date proprii sau private pentru a schimba date.

Protocolul HTTP este un protocol sigur, de tip cerere/răspuns, comunicaţiile decurgând peste conexiunile TCP/IP, portul standard de acces fiind portul 80.

Mesajul HTTP va avea întotdeauna formatul acesta:<linie initială, diferită pentru cerere sau răspuns>Header1: valoare1Header2: valoare2<corpul mesajului, conţinând orice în orice format>

Erorile de HTTP sunt clasificate în 5 clase:1.informaţionale2. răspuns reuşit3.redirectări4.erori ale utilizatorilor5.erori de server

Tab. 2.7.1

DENUMIRE ERORI SIMBOL SEMNIFICATIE

INFORMAŢIONALE 1xx -indică un răspuns provizoriu al serverului şi conţine numai linia de status (de răspuns) sau alte aplicaţii opţionale. - aceste status-uri pot fi ignorate

- continuă 100 - utilizatorul ar trebui să îşi continuie cererea/acţiunea -răspunsul provizoriu este folosit pentru a informa utilizatorul ca partea iniţială a cererii a fost receptată şi că deocamdată nu a fost refuzată de server. - utilizatorul ar trebui să continuie şi să ignore acest răspuns

- schimbare protocol 101 -server-ul înţelege şi are intenţia de a îndeplini cererea utilizatorului, răspunzând prin această eroare că părţi ale server-ului sunt în proces de schimbare/mutare. -server-ul va schimba protocolul imediat după ce răspunsul pentru linia 101 va fi terminată. -protocolul ar trebui schimbat doar în momentul în care acest lucru este avantajos şi se permite

RĂSPUNS REUŞIT 2xx -clasă de răspuns/status ce indică utilizatorului că cererea a fost primită, înţeleasă şi acceptată cu succes

- ok 200 - cererea a fost executată cu succes - informaţia a revenit cu un răspuns pozitiv, indiferent de modul în care s-a făcut cererea

- creat/realizat 201 - cererea a fost îndeplinită - rezultat poate fi referit/raportat

- acceptat 202 -cererea a fost acceptată pentru procesare, dar aceasta din urmă nu a fost terminată complet - scopul acestui mesaj este de a permite unui server să accepte cereri de la alţi utilizatori, fără a cere conexiunii clientului să insiste până ce procesul/cererea e completă

- informaţie neautorizată

203 - informaţia returnată/revenită nu e definitivă ca fiind din server-ul principal, ci e adunată/receptionată de la un server local

- fară conţinut 204 - server-ul a îndeplinit cererea şi nu e nevoit să întoarcă răspunsul

- server-ul poate da un răspuns- conţinut refăcut 205 - cererea a fost îndeplinită şi ar trebui ca browser-ul

să poată modifica/reseta modul de vizualizare a documentului ce a cauzat această cerere către server

- conţinut parţial 206 -serverul a îndeplinit parţial cererea de primire de la sursă

REDIRECTARI 3xx - indică faptul că acţiunile următoare vor trebui făcute de browser pentru a putea fi îndeplinită cererea-cererea ar putea fi direcţionată de browser fără a interacţiona cu utilizatorul dacă şi numai dacă metoda folosită în cea de a doua cerere este „primit/recepţionat” sau „direcţionat/condus”.

- diferite/multiple alegeri

300 -sursa cererii corespunde unor seturi de descrieri - fiecare descriere are locaţii specifice

- iar browser-ul primeşte răspunsul astfel încât utilizatorul să poată alege modul dorit de redirectare

- modificat/mutat permanent

301 - cererii i-a fost atribuită o sursă nouă şi permanentă - dacă acest mesaj/cod este primit ca răspuns al unei cereri tip „primit/recepţionat” sau „direcţionat/condus”, browser-ul nu trebuie să redirectţioneze automat cererea, doar dacă nu poate fi confirmată de către utilizator

- găsit 302 -sursa cererii este temporar pe un alt URI- în cazul în care redirectarea ar putea fi schimbată ocazional, utilizatorul ar trebui să folosească în continuare cererea URI. - dacă mesajul/statusul 302 este recepţionat ca răspuns al unei cereri alta decât „primit/recepţionat” sau „direcţionat/condus”, browser-ul nu trebuie să redirecteze automat cererea dacă aceasta nu poate fi confirmată de cărte utilizator.

- vezi alta sursă 303 - răspunsul cererii poate fi găsit sub un diferit URI şi ar trebui să fie recepţionat folosind metoda „primit/recepţionat” de la acea sursă

- nemodificat 304 -în cazul în care clientul a efectuat o cerere de tip „primit/recepţionat” şi accesul este permis, dar documentul nu a fost modificat, serverul ar trebui să răspundă cu acest mesaj/status.

- foloseşte proxy 305 -cererea trebuie accesată printr-un proxy dat de către câmpul de locaţie.- acesta este dat de către URI-beneficiarul va repeta acestă unică cerere prin intermediul unui proxy - răspunsul 305 va fi generat doar de către serverul de origine

- nefolosit 306 -acest mesaj/status a fost folosit într-o vesiune anterioară a specificaţiior deci nu mai este folosit, el fiind reţinut

- redirectare temporară

307 Sursa cerută se află temporar la un diferit URI din moment ce redirectarea poate fi modificată ocazional, utilizatoarul ar trebui să continuie să folosească URI-ul cerut pentru viitoarele acţiuni

Erori ale utilizatorilor 4xx -această clasă de mesaje este folosită în cazurile în care utilizatorul ar putea greşi formularea cererii -excepţia-răspunsurile pentru cererile tip „directionat/condus, atunci serverul ar trebui să conţină o intrare cu o explicaţie a situaţiei erorii şi dacă e o eroare temporară sau pemanentă. Aceste răspunsuri sunt aplicabile pentru orice fel de cerere. Browser-ele ar trebui să arate orice intrare cerută de utilizator

- cerere greşită 400 -cererea nu a putut fi înţeleasă/percepută de către server din cauza unei sintaxe greşite/incomplete

-utilizatorul ar trebui să nu repete cererea fără ca aceasta să suporte modificări.

- neautorizat 401 -cererea necesită autentificarea/înregistrarea utilizatorului. -rspunsul trebuie să includă WWW - câmp de autentificare conţinând o somaţie aplicabilă utilizatorului -utilizatorul poate repeta cererea-dacă cererea deja includea câmpul de autorizare, atunci raspunsul 401 indică faptul că autorizarea a fost refuzată -dacă răspunsul 401 conţine aceeaşi somaţie ca răspuns principal iar browser-ul a executat autentificarea cel puţin o dată, atunci utilizatorului trebuie să i se prezinte intrarea dată în răspuns, din moment ce aceasta include informaţii relevante.

- necesită plata 402 -rezervat pentru utilizare ulterioară- interzis 403 -serverul a înţeles cererea, dar refuză să o

îndeplinească-autorizarea nu ajută în nici un caz, iar cererea nu ar mai trebui repetată

- negăsit 404 - serverul nu a găsit nimic care să corespundă cererii URI- nu se dau indicaţii despre condiţia temporară sau permanentă.

- metodă nepermisă 405 - metoda specificată în linia de cerere (Request-Line) nu este permisă de către sursa identificată după URI-ul cerut

- neacceptat 406 - sursa identificată de cerere este capabilă să genereze doar intrări care au conţinut specific neacceptat de către condiţiile de acceptare trimise prin cerere

- autentificare prin proxy

407 - indică situaţia în care utilizatorul trebuie să se autentifice prin proxy

- cerere expirată 408 - utilizatorul nu a făcut cererea în timpul în care serverul era pregătit să o aştepte-se poate repeta cererea fără modificări prealabile

Erori de server 5xx - indică cazurile în care serverul e conştient de greşelile produse sau e incapabil să execute cererea-excepţie -răspunsul unei cereri „Direcţionat/condus”, Iar în acest caz serverul ar trebui să includă o afişare cu o explicaţie a situaţiei de eroare, fie că e temporară sau permanentă

- eroare internă de server

500 -server-ul a întâmpinat o condiţie neaşteptată şi o previne spre a putea îndeplini cererea.

- neîndeplinit/nerecunoscut

501 -server-ul nu poate suporta funcţionalitatea cerută pentru a putea îndeplini cererea-server-ul nu recunoaşte metoda de cerere şi nu e capabil să o suporte indiferent de mijloc/resursă.

- poartă/ieşire greşită 502 -server-ul, în timp ce încercă să se comporte ca o poartă/ieşire sau ca un proxy, a recepţionat un răspuns invalid de la un server de deasupra/anterior

în încercarea de a îndeplini cererea.- serviciu nedisponibil

503 -în prezent server-ul nu poate să se ocupe de cererile trimise din cauza unei supraîncărcări sau a serviciilor de întreţinere a server-ului ce au loc în acel moment. Aceasta este o stare temporară şi în curând va fi remediată.

- poartă/ieşire expirată

504 - server-ul, în timp ce încerca să se comporte ca o poartă/ieşire sau ca un proxy, nu a primit un răspuns la timp de la serverele de deasupra/anterioare lui specificat de URI sau de la un server auxiliar necesar accesării în încercarea de a termina/îndeplini cererea.

- versiunea HTTP nu e suportată/susţinută

505 -serveru-l nu suportă sau refuză să suporte versiunea de protocol a HTTP ce a fost folosită în formularea cererii- server-ul sugerează că e incapabil să completeze/termine cererea folosind aceeaşi versiune cu cea a clientului.

Activitatea de învăţare 2.7.1 Stabilirea detaliilor legate de Protocolul HTTP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti protocolul HTTPO2 - să dai detalii despre operaţii HTTPO3 - să clasifici erorile de HTTPDurata: 10 minuteTipul activităţii:Învăţarea prin categorisireSugestii:Activitatea se realizează frontal.Sarcina de lucru: Răspundeţi la întrebările puse de către profesor pe blog.

Activitatea de învăţare 2.7.2 Recunoaşterea erorilor de HTTP

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să dai detalii despre erorile de HTTP O2 - să menţionezi cauzele erorilor şi să dai soluţii pentru remedierea lorDurata: o săptămână

Tipul activităţii: problematizareaSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Navigând pe Internet întâlnim situaţii în care nu putem realiza operaţiile pe care le dorim datorită unor erori de HTTP.În decurs de o săptămană urmăriţi acest aspect şi completaţi următorul tabel:

Nr.crt. Data Denumire eroare

Simbol Soluţie pentru remediere


Fişa de documentare 2.8: Protocolul SMTP

Protocolul SMTP - este un protocol folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet.Portul TCP standard pentru protocolul SMTP este 25.Sarcina acestui protocol este de a permite transferul mesajelor într-un mod eficient ; este un sistem independent care necesită stabilirea unui canal de comunicaţie bidimenional între cele două calculatoare care participă la schimbul de mesaje (calculatorul care trimite mesajul şi cel care-l preia şi eventual îl trimite mai departe).Protocolul SMTP defineşte un limbaj de comunicare între procesul care transmite (client) şi procesul care primeşte mesajul electronic (server). Comunicaţia între procesul client şi procesul server se efectuează în modul următor: clientul trimite o comandă server-ului, acesta o execută şi returnează clientului un cod numeric.

Funcţia mailComenzi SMTPPrincipalele comenzi definite de protocolul SMTP sunt:- HELO <hostname> - reprezintă comanda care iniţializează dialogul dintre procesul client şi procesul server; procesul client se va identifica server-ul cu numele calculatorului pe care rulează, specificat prin parametrul <hostname>;- MAIL FROM: <expeditor> - informează procesului server că urmează să primească un e-mail de la expeditor (care se identifică prin adresa căsuţei sale poştale în parametrul <expeditor>);- RCPT TO: <destinatar> - specifică procesului server adresa destinatarului (prin parametrul <destinatar>) căruia îi este adresat mesajul e-mail care urmează a fi transmis;- DATA – specifică procesului server că urmează să primească de la client conţinutul unui mesaj electronic (e-mail);- QUIT - închide canalul de comunicaţie dintre client şi server.

Coduri SMTP returnatePentru fiecare comandă trimisă de către clientul SMTP către serverul SMTP, acesta din urmă returnează un cod numeric (însoţit eventual de un mesaj explicativ)care reprezintă codul rezultat în urma execuţiei operaţiei specificate de către client.Principalele coduri numerice returnate de procesul server sunt următoarele:

Tab.2.8.1Coduri SMTP returnate Simbol Semnificaţii

Service ready 220 procesul server este disponibil pentru a prelua un mesaj

Service closing transmission channel

221 procesul server urmează a închide canalul de comunicaţie cu procesul client;

Request mail action okay, completed

250 specifică procesului client că operaţia specificată de acesta a

http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet

fost executată cu succes;User not local 251 informează procesul client că nu

cunoaşte adrea destinatarului şi va redirecta mesajul respectiv către un alt calculator server

Start mail input 354 specifică procesului client că acesta poate începe transmisia conţinutului mesajului (e-mail-ului)

Command not implemented

502 cod de eroare returnat atunci când comanda speificată de către procesul client nu este cunoscută /implementată de către procesul server.

Fig.2.8.1 ~ Dialogul SMTP pentru transferul unui mesajde la procesul client către procesul server.

Printre cele mai cunoscute servere SMTP amintim Psotfix, gmail, Novell GroupWise, Exim, Novell NetMail şi Microsoft Exchange Server.

Transmiterea unui e-mail prin SMTP Un server SMTP trebuie să cunoască cel puţin următoarele comenzi:HELO – identificare computer expeditor;EHLO – identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;MAIL FROM – specificare expeditorului;RCPT TO – specificarea destinatarului;DATA – conţinutul mesajului;RSET – reset;QUIT – termină sesiunea;HELP – ajutor pentru comenzi;VRFY – cerifică o adresă;EXPN – expandează o adresă;VERB – informaţii detaliate.

Fiecare mesaj este descompus în trei blocuri de date care sunt transmise serverului într-o anumită ordine. Primul bloc conţine adresa de poştă electronică a expeditorului, adresă care corespunde câmpului From din aproape toate utilitarele de poştă electronică. Al doilea bloc conţine lista destinatarilor mesajului (până la limita numărului de destinaţii acceptate de server), listă care corespunde câmpurilor TO şi CC din aproape toate utilitarele de poştă electronică. Al treilea bloc este compus din antetul (headers) curent şi corpul mesajului. Când se termină transmiterea primului mesaj, clientul avansează la următorul, şi aşa mai departe până se epuizează lista cu mesaje ce trebuie transmise.Ulterior, serverul decide ce politică de livrare trebuie să adopte în funcţie de domeniul (adresa) fiecărui destinatar. Dacă domeniul este administrat local, întregul mesaj (constând din corp şi preambul) va fi stocat pe discul curent în aşteptarea clientului legitimat să-l primească. De regulă, prin programe adăugate care implementează protocoalele POP3 sau IMAP, programe care permit clienţilor să se conecteze şi să descarce mesajele. Dacă domeniul destinaţie nu pică în jurisdicţia serverului curent, în funcţie de configurare, serverul va decide transmiterea mesajului la alt server SMTP, urmărind acelaşi proces desfăşurat între client şi server, proces în care serverul emitent este clientul SMTP. Este posibil ca să fie contactat direct serverul destinaţie pentru a rezolva mesajele de poştă electronică primite căutând adresa fizică IP a serverului destinaţie printr-o interogare DNS cu o înregistrare MX (Mail eXchange) corespondentă domeniului căutat.Observaţie: ~ Securitatea mesajelor~ Specificaţiile protocolului nu obligă nici o verificare a autorizării clienţilor care sunt liberi să transmită orice fel de mesaj fără necesitatea formală de a se autentifica printr-un cont şi o parolă. Am folosit cuvântul formal deoarece, pe de altă parte serverul are libertatea de a forţa orice fel de regulă sau politică implicând cine transmite şi ce, putând forţa sesiunea SMTP să se desfăşoare printr-o sesiune autentificată de măsuri specifice. O restricţie tipică este aceea de a permite oricui să transmită mesaje conturilor locale, interzicând retransmiterea mesajelor destinate altor domenii dacă adresa IP a maşinii client (care este detectată la stabilirea conexiunii) nu face parte din lista conturilor privilegiate. Adesea privilegiul de retransmitere este acordat calculatoarelor din reţeaua locală.Dezavantaj SMTPExistă mai multe servere SMTO ce au opţiunea de OPEN Relaying activă.Această caracteristică a serverului permite folosirea acestuia de către orice utilizator din orice reţea, rezultând mijloace de trimis spam (mesaje e-mail nesolicitate trimise la o mulţime de destinari cu scopul publicităţii, fraudei etc.)

Activitatea de învăţare 2.8.1 Stabilirea unor caracteristici pentru website-uri de transmitere a informaţiei.

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să dai detalii despre modul de transmitere a mesajelorDurata: 50 minute

Tipul activităţii:Metoda grupurilor de experţiSugestii:Activitatea se realizează pe grupeSarcina de lucru: Se formează grupe din 4-5elevi. Fiecare grupă va completa câte o linie a următorului tabel, deoarece după ce v-aţi documentat şi consultat aţi devenit „experţi” în website-ul de transmitere a informaţiei.Reorganizaţi grupele în aşa fel încât în noua grupă să fie cel puţin o persoană din fiecare grupă iniţială.Timp de 10 minute veţi împărţi cu ceilalţi colegi din grupa nou formată cunostinţe acumulate în prima grupă.

Grupa Caracteristici www.yahoo.com www.gmail.com www.apropo.ro1 conectare

confidenţialitateavantaje

2 conectareconfidenţialitateavantaje



5 conectereconfidenţialitateavantaje


Evaluare: La final fiecare elev va prezenta cunostinţele acumulate într-un document Word pe care-l va trimite prin e-mail profesorului.


Fişa de documentare 2.9: Protocolul DNS

Protocolul DNS Protocolul DNS se foloseşte la gestionarea domeniilor în Internet.DNS este un serviciu de registru Internet distribuit. DNS translatează ("mapează") din nume de domeniu (sau nume ale maşinilor de calcul) în adrese IP şi din adrese IP în nume. Translatarea numelui în adresa IP se numeşte "rezolvarea numelui de domeniu". Cele mai multe servicii Internet se bazează pe DNS şi dacă acesta cade, siturile web nu pot fi găsite iar livrarea mail se blochează.Domain Name System (DNS) este un sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică.

Caracteristicile sistemului de nume (DNS) sunt: foloseşte o structură ierarhizată; deleagă autoritatea pentru nume; baza de date cu numele şi adresele IP este distribuită.

Fig.37 ~ Ierarhia DNS

Site-urile Web au atât o adresă „prietenoasă”, numită Descriptor de resurse uniform (URL), cât și o adresă IP. Oamenii utilizează URL-uri pentru a găsi site-uri Web, dar computerele utilizează adrese IP pentru găsi site-uri Web. DNS traduce URL-urile în adrese IP (și viceversa). De exemplu dacă tastați http://www.microsoft.com în bara de adrese din browserul Web, computerul trimite o solicitare unui server DNS. Serverul DNS traduce URL-ul într-o adresă IP, astfel încât computerul să poată găsi serverul Web Microsoft. Ultima parte a unui URL se numește nume de domeniu rădăcină. Numele de domenii rădăcină identifică diferite tipuri de site-uri Web.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Baz%C4%83_de_date

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sistem_distribuit&action=edit&redlink=1

Nume de domenii rădăcină: Tab.2.9.1

Domeniu rădăcină

Simbolizează

.com site comercial (de afaceri)

.net site administrativ de Internet

.org organizație nonprofit

.gov agenție guvernamentală.

.edu instituție de învățământ

Noi denumiri au fost aprobate în noiembrie 2000 de către Compania Internet de Atribuire a Numelor şi Numerelor (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers -ICANN), domenii ce au început să fie active:.biz -business - afaceri.museum -muzeu.info -informaţii, ştiri.pro . profesionişti.name - pentru persoane fizice.aero . pentru industria aeronautică.coop . pentru cooperativeÎn completare, există nume de domeniu atribuite în funcţie de apartenenţa la o ţară, pentru a identifica şi localiza fişierele cât şi pentru a uşura căutările utilizatoriIor. Acestea au forma codului din două litere existent pentru fiecare ţară şi au fost standardizate de Organizaţia de Standardizare Internaţională (InternationalStandards Organization) ca ISO 3166. Exemplu:ro - Româniach - Elveţiade - Germaniajp - Japoniauk . Marea Britanieat - Austria

Fig.38 ~ Domenii

Componente DNS- Servere DNS,- Zone DNS,

- Rezolvere DNS - Înregistrări de resurse.Un server DNS este o staţie pe care rulează un program de server DNS.O zonă DNS este un spaţiu continuu de nume din spaţiul de nume DNS pentru care un server DNS are autoritatea să rezolve interogările.Resolverul DNS este un serviciu care utilizează protocolul DNS pentru a transmite interogări serverelor DNS.-Înregistrări de resurse (RR - resource records)Baza de date DNS conţine înregistrări de resurse. Aceste înregistrări provin din mapările între nume şi obiecte din reţea. Fiecare server DNS păstrează înregistrările de resurse din porţiunea de spaţiu de nume peste care este autoritativ. Un server DNS conţine următoarele tipuri de înregistrări de resurse: A – nume de staţie: stochează adresa unei staţii; NS – nume de server: defineşte serverul autoritativ pentru o zonă sau serverul care

conţine fişierul de zona dintr-un domeniu; CNAME – nume canonic: crează unui alias pentru o staţie care are deja o

înregistrare; MX – mail exchanger: specifică serverul către care aplicaţiile de e-mail să trimită

mesajele; SOA – start of authority: stochează numele serverului DNS care este server primar

pentru o zonă DNS; înregistrarea SOA este prima înregistrare creată în momentul definirii unei zone;

PTR – pointer: pentru interogări inverse – rezolvare de IP în nume de domeniu cu ajutorul domeniul în-addr.arpa.

Fiecare implementare TCP/IP conţine o rutină software (name resolver) specializată în interogarea serverului de nume (DNS) în vederea obţinerii translatării nume/adresă IP sau invers.Există 2 tipuri de rezoluţie de nume: rezoluţie recursivă (name resolverul cere serverului de nume să facă translatarea); rezoluţie iterativă (name resolverul cere serverului de nume să îi furnizeze adresa IP a

unui server care poate face translatarea).Tipic, procesul de rezoluţie a numelor se desfăşoară astfel:1. Name resolverul primeşte de la o aplicaţie client TCP/IP un nume; acesta

formulează o interogare primului server de nume din lista serverelor;2. Serverul de nume (DNS) determină dacă este mandatat (autorizat) pentru domeniul

respectiv (dacă există configurată o zonă DNS care conţine numele respectiv);3. Dacă este autorizat, transmite răspunsul clientului;4. Dacă nu, transmite o interogare altui server de nume pentru un răspuns autorizat;

obţine răspunsul autorizat şi transmite clientului un răspuns neautorizat; totodată stochează răspunsul local pentru a răspunde la alte cereri pentru acelaşi nume.

5. Resolverul de nume transmite răspunsul aplicaţiei utilizator şi îl păstrează într-un cache pentru o anumită perioadă;

6. Dacă name resolverul nu primeşte un răspuns într-un anumit timp, transmite cererea următorului server de nume din listă. Când lista este epuizată, va genera o eroare.

Beneficiile DNS-ului numele de domenii sunt mult mai uşor de reţinut decât adresele IP; putem schimba unde se îndreaptă un domeniu prin schimbarea adresei IP către

care redirecţionează serverul DNS - un site se poate muta pe un alt computer, în cealaltă parte a lumii, şi totuşi va rămâne accesibil prin domeniul său web, atâta timp cât sistemul DNS este adus la zi cu noua adresă IP;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adres%C4%83_IP

http://ro.wikipedia.org/wiki/TCP/IP

identifică în mod unic o reţea sau un calculator host, atât prin intermediul unei adrese IP, cât şi prin intermediul unui nume de calculator host.

Activitatea de învăţare 2.9.1 Descrierea elementelor specifice necesare pentru gestionarea domeniilor în Internet

Competenţa: Precizează conceptele şi tehnologiile de bază utilizate în reţelele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti protocolul DNSO2 - să enumeri caracteristicile DNSO3 - să recunoşti nume de domenii rădăcinăO4 - să enumeri componentele DNSO5 - să prezinţi rolul fiecărei componenteO6 - să enumeri beneficiile DNSDurata: 10 minute

Tipul activităţii:cubulSugestii:Activitatea se realizează pe grupeSarcina de lucru: Protocolul DNS se foloseşte la gestionarea domeniilor în Internet.Pentru gestionarea domeniilor în Internet trebuie cunoscute următoarele elemente specifice:1. Descrierea DNS-ului2. Analizarea caracteristicilor DNS3. Asocierea denumirilor de domenii rădăcină cu activităţile din organizaţii4. Compararea rezoluţiilor de nume5. Enumerare componente DNS şi rolul ficăreia6.Recunoaşterea şi argumentarea elementelor unei adreseClasa se va împarti în 6 grupe. Fiecare grupă va avea un lider.Liderul va rostogoli aleator cubul cu cerinţe(cerinţele vor fi cele 6 elemente specifice enumerate mai sus) “Faţa de sus” a cubului va indica sarcina grupului respectiv.

Tema 3 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de reţea

Fişa de documentare 3.1: ECHIPAMENTELE REŢELEI LAN

Elementele necesare realizării unei reţele

1) Echipamentele reţelei calculatoare de aplicaţie dedicate(servere) staţii de lucru alte dispozitive(imprimante , scannere , modemuri şi alte periferice care pot fi

puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor din reţea)2) Infrastructura de comunicaţie

plăci de reţea circuite de comunicaţie: cabluri (BNC,UTP,fibră optică) sau unde radio; echipamente cu rol de amplificare şi distribuire a datelor(hub-uri ,

receptoare); echipamente cu rol în dirijarea (rutarea) şi filtrarea informaţiei(routere

, punţi-bridges)3) Programe de comunicaţie numite protocoale de reţea ce asigură dialogul dintre calculatoarele reţelei precum şi dialogul dintre reţeaua locală şi alte reţele.4) Resurse partajabile – discuri , imprimante , unităţi de CD-ROM , modemuri , scannere , etc.

ECHIPAMENTELE REŢELEI LAN

Calculatoarele unei reţele pot fi:

servere, ce prestează servicii altor utilizatori din reţea staţii de lucru – calculatoare personale, utilizate în scopuri individuale de către

fiecare utilizator în parte.

Serverul este un dispozitiv (calculator) din reţea destinat satisfacerii diverselor servicii necesare într-o reţea LAN. În funcţie de serviciile pe care le oferă serverele, acestea pot fi : o servere de fişiere;o servere de tipărire;o servere de aplicaţii. Servere de fişiere ~ sunt dispozitive centralizate de stocare a fişierelor necesare unui grup de utilizatori. Facilităţile oferite sunt:- locaţie centralizată ~ utilizatorii nu sunt nevoiţi să caute un fişier prin mai multe locaţii posibile de stocare şi sunt scutiţi de dificultatea menţinerii a mai multor conexiuni simultane cu mai multe calculatoare ; - reducerea costurilor ~ pentru ca toate datele să fie disponibile în orice moment este nevoie ca toate calculatoarele să funcţioneze neîntrerupt, ceea ce creşte costurile de întreţinere a reţelei. Este indicat să se utilizeze un server de fişiere, dar este nevoie ca acesta să funcţioneze neîntrerupt, trebuind să fie echipat corespunzător ;

- arhivarea unitară a datelor ~ datele fiind stocate de către un singur dispozitiv nu mai este necesară schimbarea formatului datelor de la un dispozitiv la altul, aplicaţia care gestionează aceste fişiere fiind unică. De asemenea, se pot face periodic copii de siguranţă (backup-uri) a tuturor datelor ; - viteza de acces la orice informaţie ~este mai mare decât pentru o reţea peer-to-peer deoarece există o singură conexiune, iar serverul de fişiere este un dispozitiv specializat pentru o astfel de activitate. Grupul de utilizatori are stocate fişierele în serverul de fişiere care este o locaţie centralizată

Fig.3.1.1~Servere

Servere de tipărire~sunt dispozitive care administrează accesul clienţilor dintr-o reţea la una sau mai multe imprimante conectate la aceasta. Ele pot fi: calculatoare specializate, dispozitive dedicate (dotate cu un port Ethernet şi unul sau mai multe porturi paralele); staţii de lucru pe care sunt instalate aplicaţii care permit partajarea imprimantei ataşate. Soluţia alternativă la utilizarea unui server de tipărire este ataşarea imprimantei direct la LAN. Numeroase imprimante pot fi echipate cu o placă de reţea (NIC) care le permite să fie conectate direct la LAN şi să devină astfel servere de coadă de tipărire. Rolul unui server de tipărire este să accepte cererile de tipărire ale tuturor dispozitivelor interconectate, să le plaseze într-o coadă de aşteptare şi să le trimită imprimantei corespunzătoare.

Cererile sunt procesate, de obicei, în ordinea în care au fost primite, deşi unele sisteme de operare în reţea permit stabilirea unor priorităţi pentru task-urile de tipărire.

Fig. 3.1.2 ~ Server de tipărire

Servere de aplicaţii ~ reprezintă dispozitive care găzduiesc software de aplicaţii executabil. Pentru a rula acest software, un client trebuie să stabilească prin reţea o conexiune cu serverul şi apoi să ruleze aplicaţia pe serverul respectiv. Diferenţa între serverele de fişiere nu constă în locul unde este stocat fişierul, ci în locul unde este executată aplicaţia. Serverele de aplicaţii sunt astfel proiectate încât să permită: procesarea rapidă a datelor; livrarea rapidă a rezultatelor procesării către clienţii care accesează aplicaţiile, să asigure siguranţa şi corectitudinea în manipularea datelor care sunt procesate, să ofere securitatea asupra integrităţii si confidenţialităţii informaţiilor prelucrate.Serverul de aplicaţie este dezvoltat: ca un serviciu Web, care se instalează pe maşini Windows şi execută instanţele modulelor proceselor de business. Serverul de aplicaţie să execute modulele instalate pe server conform logicii codificată în interiorul modelelor. Un server poate fi dedicat sau nededicat. Serverele dedicate nu pot fi utilizate concomitent şi ca staţie de lucru, pe când cele nededicate pot fi utilizate.

Aplicaţia care va rula conform figurii3.1. 3 este o baza de date realizată în AEL.

Fig. 3.1.3 ~ Conectarea la baza de date

Staţii de lucru - Workslation este un calculator obişnuit care lucrează sub un sistem de operare (Windows-, Dos, Linux etc.) şi care este folosit de utilizatori obişnuiţi.

O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea NIC. Această placă de reţea realizează interfaţa cu reţeaua.Staţia de lucru sau clientul este folosită de către utilizatori individuali.Activităţile pe care le desfăşoară utilizatorii pe fiecare staţie de lucru sunt diferite în funcţie de priorităţile şi preferinţele utilizatorului. La nivelul staţiei de lucru, pe lângă sistemul de operare destinat acţiunilor există programe speciale de comunicaţii în reţea care permit comunicarea staţiei de lucru cu calculatorul central si cu toate celelalte staţii de lucru conectate la reţea. Programele speciale permit staţiilor de lucru din reţea să utilizeze programele şi fişierele de date de pe calculatorul central in funcţie de priorităţile recunoscute utilizatorului.Aceste prioritaţi se realizează ţinând seama de importanţa şi specificul activităţii într-un ritm diferit care depinde de utilizator.Aceeaşi activitate poate fi temporizată diferit la utilizatori diferiţi.

Fig. 3.1.4 ~ Staţii de lucru

Terminalele sunt dispozitive, care permit utilizatorului accesul la resursele reţelei, fără a dispune de facilităţile proprii de prelucrare şi stocare a datelor. Uzual un terminal include un monitor pentru afişarea de informaţii şi o tastatură pentru intrarea de comenzi şi date. Utilizarea unui terminal în loc de un calculator personal, pentru acces la resursele unei reţele de arie largă, restrânge în mare măsură serviciile disponibile.

Activitatea de învăţare 3.1.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale elementelor unei reţele LAN

Competenţa: Expune proprietăţile echipamentelor fizice ale unei reţele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să enumeri elementele necesare realizării unei reţele LAN O2 - să enumeri facilităţile echipamentelor reţelei LANO3 - să identifici elementele unei reţele LAN Durata: 20 minuteTipul activităţii: Învăţarea prin categorisireSugestii:Activitatea se realizează frontalSarcina de lucru: Completaţi tabelul următor:Elementele unei reţele LAN

Facilităţile echipamentelor reţelei LAN

Caracteristici specifice ale elementelor identificate în cadrul LAN


Fişa de documentare 3.2: Descrierea şi facilităţile hub-ului, router-ului şi switch-ului

Hub HUB-ul se mai numeşte – CONCENTRATOR Concentratorul este componenta centrală a unei reţele cu topologie stea

Fig. 3.2.1 ~ Hub în reţea cu topologie stea

Rolul unui concentrator (hub) ~ de a regenera si retransmite semnale.

Fig. 3.2.2 ~ Hub

Descriere şi facilităţi- este o casetă care are mai mulţi conectori de cablu pe ea- prin conectarea mai multor concentratoare poate fi extinsă reţeua(prin concentrator hibrid)

Fig.3.2.3 ~ Concentrator hibrid

HUB

- permite accesul nepartajat la server, al unui număr oricât de mic de staţii de lucru, reducând coliziunile şi asigurând viteze de maxim 10 Mbps.

- dispun de conectoare de tip BNC şi/sau AUI pentru a permite conectarea la astfel de segmente de reţele cum ar fi 10BASE2 şi 10BASE5- este responsabil pentru retransmiterea semnalului (în caz de blocare) spre toate port-urile sale

Caracteristicile hub-ului- tipul- codul-numărul de porturi

Router Router se mai numeşte şi repartitor. O reţea complexă necesită un dispozitiv care nu doar să cunoască adresa fiecărui segment, ci să determine şi cea mai bună cale (rută) pentru transmiterea datelor şi filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local.

Fig. 3.2.4 ~ RouterRouter este componentă hardware ce redirecţionează datele primite de la o reţea locală (LAN) către o linie de la distanţă. Routerele administrează erorile de transmisie, menţin statistici de utilizare a reţelei si administrează problemele de securitate. Anumite routere pot totodată să permită accesul numai pentru staţiile de operare autorizate, pentru a păstra confidenţiale informaţiile cu caracter privat. Routerele pot comuta şi rula (dirija) pachete între diferite reţele

Fig. 3.2.5 ~ Utilizarea routerului

Routerul realizează:- Dirijarea traficului- Securitatea datelor- Filtrarea pachetelor

Caracteristici- număr de porturi- viteza maximă- protocoale suportate- funcţii securitate- operează la nivel LLC şi reţea ; - subreţelele conectate la router sunt independente ;- practic nivelul reţea tinde să identifice arhitecturi de comunicaţie. Deci, selectia router-ului tinde să depindă de întrega configuraţie de protocol a nivelelor superioare; - routerele sunt adresate în mod explicit de staţii ;- spaţiu de adresa separat în diferite domenii administrative ; - adresare ierarhic;. timpul de scanare este proprţional cu numărul de subreţele din sistem ;- topologii de interconectare complexă incluzând tehnologii diferite; În acest caz este indicat să se concilieze multiple tipuri de servicii de nivel reţea precum si protocoale; - instalare, configurare mai pretenţioasă; - conectivitate locală şi la distantă; este recomandat pentru interconectarea LAN-urilor aflate la distantă si a LAN-urilor cu WAN-uri; - topologii de interconectare complexe; - procesare de pachete relativ complexă

Switch

Switch - ul este un echipament ce se foloseşte în reţelele de trafic mare de date şi poate gestiona mai multe legături deodată. Se comportă ca o punte multiplă. Switch-ul de reţea realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC.

Fig. 3.2.6 ~ Switch

Operaţiile de bază pe care le realizează switch-ul sunt:• comutarea cadrelor de date• menţinerea operaţiilor de comutare

Caracteristici- numărul de porturi- rată transfer- tehnologia de conectare- standarde- sunt echipamente de nivel 2- cresc lăţimea de bandă disponibilă- reduc congestia in reţea- permit Ethernet full-duplex

Activitatea de învăţare 3.2.1 Identificarea hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să identifici hub-ul, router-ul şi switch-ul din reţeaua LAN din şcoală.O2 - să poziţionezi hub-ul, router-ul şi switch-ul în cadrul schemei unei reţele LANDurata: 10 minute

Tipul activităţii: Observare sistematică şi independentăSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Realizaţi pe un format A4 schema reţelei şcolii şi scoateţi în evidenţă poziţia hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală.Simbolul pentru hub, router şi switch le realizaţi folosind culori diferite.

Activitatea de învăţare 3.2.2 Stabilirea caracteristicilor hub-ului, router-ului şi switch-ului în cadrul reţelei LAN din şcoală şi compararea acestora cu cele din ultimele tipuri de cataloage cu echpamente fizice ale unei reţele LAN

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să identifici caracteristicile hub-ului, router-ului şi switch-ului din reţeaua LAN din şcoală O2 - să compari caracteristicile hub-ului, router-ului şi switch-ului din reţeaua LAN din şcoală cu cele din ultimele tipuri de cataloage cu echipamente fizice ale unei reţele LANDurata: 1 săptămană

Tipul activităţii: Observare sistematică şi independentăSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Completaţi tabelul următor:Componenta fizică

Caracteristici în cadrul reţelei LAN din şcoală

Caracteristici din cataloage cu echpamente fizice ale unei reţele LAN

Concluzii

hubrouterswitch


Fişa de documentare 3.3: Puncte de acces wireless

Reţelele locale wireless (fără fir) asigură comunicarea si accesul la reţea a utilizatorilor LAN folosind ca modalitate fizică de realizare a transmisiilor legăturile radio. Wireless LAN sunt adaptabile atât pentru lucrul în interiorul cât şi în exteriorul clădirilor.Acest tip de LAN sunt soluţia perfectă pentru interconectarea unor locaţii situate in interiorul unor clădiri, cum ar fi birouri, hale de producţie, spitale sau instituţii de învăţământ . În wireless LAN unitatea de bază este celula (Cell). Aceasta este aria în care are loc comunicarea fară fir. Aria de acoperire a unei celule depinde de: puterea semnalului radio; de construcţia pereţilor, de configuraţia camerei; alte caracteristici fizice ale spaţiului interior. În cadrul wireless LAN, managementul traficului radio este realizat de un echipament numit Access Point (AP) sau Punct de Acces.

Scopul punctelor de acces wireless: realizarea conectării celulelor wireless LAN între ele; realizarea conectării celulei wireless LAN cu o reţea cablată Ethernet folosind

pentru aceasta o priză (nod) de acces LAN. Figura următoare prezintă o astfel de aplicaţie: AP- Punct de Acces SA- Staţii de lucru

Fig. 3.3.1~ LAN wireless

Caracteristicile punctelor de acces wireless - ţinând cont de felul celulei wirelessCelule wireless stand-aloneCelula de bază este compusă dintr-un Punct de Acces (AP) şi toate staţiile de lucru wireless..corespondente. Numărul de staţii wireless per celulă este în funcţie de nivelul şi tipul traficului de date.

Tab. 3.3.1Traficul de date Număr staţii conectate intr-o celulă

trafic foarte ridicat 50trafic redus 200

O celulă stand-alone este metoda ideală de a realiza o reţea locală de mărime redusă sau medie pentru un anumit număr de staţii sau grupuri de lucru. Acest tip de celulă nu necesită nici un fel de cablare.

Fig. 3.3.2 ~ Celula wireless stand-alone

Celule wireless suprapuseO suprafaţă oarecare dint-o clădire poate fi inclusă în ariile de acoperire a mai multor celule wireless. În acest caz se spune că avem de-a face cu fenomenul de suprapunere a celulelor wireless (overlapping). Fiecare staţie de lucru din acest perimetru stabileşte în mod automat cea mai bună posibilă conexiune cu unul din punctele de acces (AP). Aria de acoperire a acestei suprafeţe de suprapunere este unul din cele mai importante atribute ale setării unei LAN wireless deoarece în acest mod se validează transferul fără perturbaţii între celule suprapuse. Celule înlănţuite- Linked-cellsConsiderăm două celule , de exemplu A şi B (cele două celule se suprapun parţial). Utilizatorul unui notebook poate merge de la celula A la celula B fără nici o întrerupere a lucrului în reţea. Transferul de la o celulă la alta este transparent pentru utilizator.Utilizatorii cu staţii de lucru portabile (note-book, notepad sau pen based computer), se pot mişca liber între celulele wireless care se suprapun parţial menţinând tot timpul conectarea la reţea. Caracteristica menţiontă se numeşte roaming (transfer intre celule). Pentru ca lucrul in reţea să se menţină în tot timpul deplasării utilizatorului în interiorul ariilor acoperite de celulele wireless trebuie ales cel mai bun punct de acces la reţea (AP).

Fig. 3.3.3 ~ Celule înlănţuiteMulti-cellsMulti-cells se formează atunci când mai multe puncte de acces (AP) pot fi poziţionate astfel incât aria lor de acoperire să fie convergentă Modalitate de creare a unui multi-cells este şi aceea de a conecta câteva Access Point- uri la antene externe direcţionale în loc de a le conecta la antenele omni-direcţionale. AC-urile sunt poziţionate la locaţii diferite din suprafaţa de acoperire a wireless LAN cu antenele orientate astfel încât să formeze un multi-cells. Staţiile de lucru aflate in interiorul acestei suprafeţe descrise de multi-cells vor alege in mod automat cel mai bun punct de acces (AP) pentru a se conecta la LAN. Crearea unui multi-cells este utilă mai ales în acele situaţii în care ne întâlnim cu un trafic ridicat de date în reţea.

Fig. 3.3.4 ~ Multi-cells

Activitatea de învăţare 3.3.1 Realizare referat „Puncte de acces wireless”

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să menţionezi scopul punctelor de acces wirelessO2 - să enumeri caracteristicile punctelor de acces wirelessO3 - să reprezinţi tipurile de celule wirelessO4 - să analizezi caracteristicile tipurilor de celule wirelessDurata: 1 săptămană

Tipul activităţii: ExpansiuneSugestii: Activitatea se realizează individual de către elevii cu stil de învăţare practicSarcina de lucru: Realizaţi un referat folosind diferite surse de documentare în care să prezentaţi date concrete despre „Puncte de acces wireless”.În cadrul referatului se va menţiona:

o Numele punctului de acces wirelesso Localizarea punctului de acces wirelesso Locaţiile conectateo Caracteristicile de care depinde aria de acoperire a unei celuleo Scopul punctului de acces wirelesso Tipul de celule wirelesso Numărul de staţii wireless per celulăo Modul de conexiumeo Impactul punctelor de acces wireless asupra omului

Activitatea de învăţare 3.3.2 Modalitatea de creare a tipului de celule wireless folosită în Wireless LAN din şcoală


Tipul activităţii: Studiu de cazSugestii:Activitatea se realizează individual de către elevii cu stil de învăţare vizualSarcina de lucru: Cunoscând modalităţile de creare a tipurilor de celule wireless studiaţi şi analizaţi modalitatea de creare a tipului de celule wireless folosită în Wireless LAN din şcoală.În cadrul studiului comparaţi şi analizaţi oportunităţile de extindere a Wireless LAN folosind diferite tipuri de celule wireless

Activitatea de învăţare 3.3.3 Caracterizarea celulelor wireless


Tipul activităţii: Harta traseuSugestii:Activitatea se realizează individual de către elevii cu stil de învăţare auditivSarcina de lucru: Conform informaţiilor deţinute realizaţi rebusul care să aibă răspunsul pe verticală între A şi B. Răspunsul să fie „Celule wireless”.Soluţia se va afla completând pe orizontală răspunsuri la anumite cerinţe : A

C1 E2 L3 U4 L5 E6 W7 I8 R9 E10 L11 E12 S

S B

Cerinţele le puneţi după o discuţie despre:- definiţia reţelei fără fir- scopul punctelor de acces wireless- caracteristicile punctelor de acces wireless- tipurile de celule wireless- caracteristicile tipurilor de celule wireless

Tema 4 Identificarea denumirilor, scopurilor şi caracteristicilor cablurilor de reţea

Fişa de documentare 4.1: Cablu torsadat

Metodele de conectare a elementelor în cadrul unei reţele LAN sunt în continuă dezvoltare şi momentan foarte diverse. În condiţiile actuale reţelele sunt conectate prin fire şi cabluri, care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea, transportând semnale între calculatoare

1 – calculator 1 2 - calculator 23 - placa de reţea4 - placa de reţea5 - cablu

Fig. 4.1.1~Conectarea prin cablu a 2 calculatoare

Majoritatea tipurilor de reţele folosesc 3 tipuri de cablu: cablu torsadat cablu coaxial cablu cu fibră optică

Cablu torsadat – este foarte comun şi folosit,dar se ţine seama de topologia de reţea aleasa şi de condiţiile în care funcţionează.

Cablul torsadat este format din doua fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celuilalt.Tipurile de cabluri torsadate: neecranat - Unshielded twisted-pair – UTP ecranat - Shielded twisted-pair - STP

Cablul torsadat neecranat ~ UTP - constă din două sau mai multe perechi de conductori izolaţi cu plastic amplasaţi în interiorul unei mantale de cablu (fabricată din

vinil sau teflon). Pentru fiecare pereche, cei doi conductori sunt răsuciţi în interiorul cablului, îmbunătăţind astfel rezistenţa cablului Ia interferenţe electrice exterioare. Există standarde rigide legate de acest cablu, inclusiv privind distanţa adecvată dintre fiecare pas al perechii.

manta

Fig. 4.1.2 ~ Cablu UTP

Mediul de transmisie este format din patru perechi de fire care sunt izolate între ele. Prin răsucirea perechilor de fire apare efectul de anulare.Acest efect limiteazǎ degradarea semnalelor din cauza interferenţelor magnetice sau a undelor radio. Cablul UTP are următoarele caracteristici:- are un diametru de aproximativ 4 mm;- este un cablu uşor de instalat;- este mult mai ieftin decât alte tipuri de cabluri. - deşi este considerat cel mai rapid mediu de transmisie bazat pe cupru, este mai vulnerabil în faţa zgomotelor electrice în comparaţie cu alte categorii de cabluri.Cablurile UTP sunt împărţite în mai multe categorii; cele din categoria 3 sunt formate din douǎ fire izolate împletite împreunǎ; categoria 5 este o variantǎ mai performantǎ~ sunt similare celor din categoria 3, dar au mai multe rǎsuciri pe centimetru si ar trebui să fie izolate cu teflon, rezultând o interferenţǎ redusǎ şi o mai bunǎ calitate a semnalului pe distanţe mari.

Cablul torsadat ecranat ~ STP - este similar cu UTP, cu deosebirea că STP prezintă un scut de metal care înconjoară perechile torsadate pentru reducerea suplimentară a posibilităţilor de interferenţă cu sursele electrice dinafara cablului.Acest tip de cablul combină trei tehnici legate de transmisia datelor: shielding (protejarea), cancellation (anularea) si twisted (torsadarea) firelor.STP de 100 ohmi este folosit în reţelele Ethernet şi oferǎ rezistenţǎ atât la interferenţele electromagnetice, cât şi la cele radio, fǎrǎ a fi un cablu prea gros.Chiar dacǎ este mai scump decât cablul UTP, cablul STP oferǎ o protecţie mai bunǎ la interferenţe. Spre deosebire de cablul coaxial, învelişul protector nu face parte din circuitul electric.

4 perechi torsadate

conductorizolaţie plastic

Activitatea de învăţare 4.1.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului torsadat

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să enumeri tipurile de cabluriO2 - să identifici tipurile de cabluriO3 - să menţionezi scopul cablurilor torsadateO4 - să clasifici tipurile de cabluri torsadate O5 - să identifici componentele unui cablu torsadatO6 - să enumeri caracteristicile cablului torsadatDurata: 20 minute

Tipul activităţii: Harta paianjenSugestii:Activitatea se realizează pe grupe(2-3 elevi)Sarcina de lucru: Folosind fişa de documentare şi alte surse completaţi schema următoare:

Cablu torsadat

RolClasificare

Descriere Componente

Reprezentare

Caracteristici

Tema 4 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor de rețea

Fişa de documentare 4.2: Cablu coaxial

Cablu coaxial - constă dintr-un miez de cupru înfăşurat intr-un material plastic izolator, Ia rândul său înconjurat de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică şi o cămaşă exterioară de protecţie.

Fig. 4.2.1 ~ Cablu coaxial1-înveliş exterior-camaşă de protecţie2-scut metalic striat3-izolaţie-material plastic izolator4- conductor-miez cupru

Tipuri principale de cablu coaxial: subţire ~ Thin Ethernet (10Base-2) folosete RG-58/AU sau RG-58/CU; gros ~ Thick Ethernet (10Base-5) folosete RG-8.

Activitatea de învăţare 4.2.1 Identificarea caracteristicilor specifice ale cablului coaxial

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să identifici cablul coaxial folosit în cadrul reţelei LANO2 - să menţionezi scopul cablului coaxialO3 - să enumeri tipurile de cablu coaxial O4 - să identifici componentele unui cablu coaxialO5 - să enumeri caracteristicile cablului coaxialDurata: 20 minute

Tipul activităţii: ExpansiuneSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Identifică cablul coaxial de pe panoplia cu tipuri de cabluri şi realizează un text de 10 rânduri în care să menţionezi caracteristicile cablului respectiv.Poneşte de la enunţul „Cablul coaxial are rolul.............”

Tema 4 Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor de rețea

Fişa de documentare 4.3: Cablu cu fibră optică

Cablu cu fibră optică ~ foloseşte un toron de sticlă şi transportă semnalele de date sub formă de lumină, nu de electricitate. Fibrele optice sunt fire lungi de sticlă foarte pură de diametrul unui fir de păr. Acestea sunt adunate în pachete numite cabluri optice şi sunt folosite pentru transmiterea de semnale luminoase pe distanţe mari.Un sistem de fibră optică este format din:Transimţător: produce şi codează semnalele luminoase; Fibră optică: conduce semnalele luminoase; Regenerator optic: regenerează semnalul pentru distanţe mari; Receptor optic: recepţionează şi decodează semnalele luminoase. Fibrele optice - se pot folosi individual (cordon de fibră)sau grupate în cabluri.

Elementele unui cablu cu fibră optică sunt -miezul cablului;: - înfăşurări(material plastic, aramidă, kevlar); -element..central..de..rezistenţă- interstiţii cu aer sau gel; - tuburi protectoare; - fibre optice; - mantaua cablului;- cablu de oţel (pentru cabluri aeriene).

Fig. 4. 3.1 ~ Cablu cu fibră optică

Construcţia cablului - în jurul elementului central de rezistenţă se răsucesc tuburile largi protectoare cu fibre optice. Înfăşurările (din material plastic, Kevlar) se realizează peste elementul central şi tuburile largi astfel încât sǎ dea miezului o forma rotundă.Tuburile protectoare largi sunt reprezentate de o ţeavă mică din plastic în interiorul căreia se află una sau mai multe fibre optice. Mantaua exterioară se poate realiza din: polietilenă PE; policlorură de vinil PVC; etilen propilenă florurată FEP; copolimer etilen/acetate de vinil EVA.Cablul de oţel reprezintă elementul de susţinere aerianǎ a cablului cu fibrǎ optică

Clasificarea cablurilor cu fibre optice: După tipul fibrei:- cabluri cu fibre optice Multi-Mode - cabluri cu fibre optice Single-Mode După modul de pozare:- cabluri aeriene; - cabluri subacvatice;- cabluri de interior.- cabluri subteraneDupă numărul de fibre optice:- 1 ,2 ,6 ,12 ,18 ,32 ,48

Cabluri cu fibre optice Multi-Mode- fibrele suportă mai multe căi de propagare transversală (module)

Fig.4. 3.2 ~ Cablu cu fibră optică Multi-Mode

Parametrii optici ai fibrelor Multi-Mode pentru aplicaţii de transmitere de date sunt:Tab.4.3.1

Nr.crt Parametrii optici Unitate de măsură1 diametrul miezului conductor optic μm2 diametrul de acoperire optică cu fibră μm3 diametru fibră cu inveliş acrilic μm4 lungimea de undă nm5 atenuare db/km6 gigabit perform m7 lărgimea de bandă MHzxkm8 index de refracţie

Simbolizarea fibrelor Multi-Mode se realizează in funcţie de tip fibră, diametrul miezului conductor optic şi diametrul de acoperire optică cu fibră. Exemplu de simbolizare cablu cu fibră optică Multi-Mode: MM 50/125MM – tipul fibrei(Multi-Mode)50 - diametrul miezului conductor optic125 - diametrul de acoperire optică cu fibrăValoarea parametrilor depinde de tipul standardului şi condiţiile în care lucrează.Culoarea materialului din care este realizat stratul de protecţie este ales de firma producatoare ţinând seama de parametrii optici ceruţi în exploatare şi condiţiile de utilizare.Fibra Multi-Mode este utilizată în general pentru distanţe scurte de comunicare

Cabluri cu fibre optice Single-Mode - fibrele suportă doar un singur modul – o cale de propagare transversală. Fibra optică Single-Mode este utilizată în general pentru distanţe de comunicare de peste 200 metri.Elementele componente ale cablurilor cu fibre optice Single-Mode- miez (core) - centrul fibrei prin care circulă lumina; - înveliş optic (cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina; - înveliş protector (coating) - înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală. - manta

Fig.4.3.3 ~ Elementele componente ale cablurilor cu fibre optice Single-Mod

Parametrii optici ai fibrelor Single-ModeTab.4.3. 2

Nr.crt Parametrii optici Unitate de măsură1 diametrul miezului conductor optic μm2 diametrul de acoperire optică cu fibră μm3 diametru fibră cu inveliş acrilic μm4 lungimea de undă nm5 atenuare maximă db/km6 coeficient dispersie ps/(nmxkm)7 coeficient PDM ps/Vkm

Simbolizarea fibrelor Single-Mode se realizează in funcţie de tip fibră, diametrul miezului conductor optic şi diametrul de acoperire optică cu fibră. Exemplu de simbolizare cablu cu fibră optică Single-Mode: SM 9/125SM – tipul fibrei(Single-Mode)9 - diametrul miezului conductor optic125 - diametrul de acoperire optică cu fibrăSimbolurile pentru aceste cabluri menţionează caracteristici ale acestora, valorile caracteristicilor

Caracteristici tehnice medii Tab. 4.3.3

Tab.4.3. 4

Număr Fibre

FRP (mm)

Mărimea Tubului (mm)

Număr tuburi

NucleuDiametru cablu (mm)

Greutate (Kg/Km)

Forţa (N)Rezistenţa la rupere (N/100mm)

4~6 2.8 1.5/2.1 1 6 11.2 120 600/1500 300/10008~12 2.8 1.5/2.1 2 5 11.2 120 600/1500 300/100014~18 2.8 1.5/2.1 3 4 11.2 120 600/1500 300/100020~24 2.8 1.5/2.1 4 3 11.2 120 600/1500 300/100026~30 2.8 1.5/2.1 5 2 11.2 120 600/1500 300/100032~36 2.8 1.5/2.1 6 1 11.2 120 600/1500 300/100038~42 3.7 1.5/2.1 7 1 12.5 140 1000/3000 300/100044~48 3.7 1.5/2.1 8 0 12.5 140 1000/3000 300/100050~60 2.8 2.0/2.6 5 1 12.5 138 600/1500 300/1000

Valoarea parametrilor depinde de numărul de fire şi condiţiile în care lucrează.Deşi fibra optică simplă are o mare flexibilitate, datorită faptului că energia şi cantitatea de informaţie transmise prin fibră sunt limitate, se folosesc cabluri alcătuite din mai multe..fibre..optice..simple..Cablurile..de..fibre..optice..pot..fi: - cabluri necoerente sau ghiduri de lumină;- cabluri coerenteCablurile necoerente se folosesc atunci când semnalul transmis de o fibră optică simplă a cablului nu este corelat cu semnalele transmise se celelalte fibre simple ale cablului; în astfel de cabluri nu este importantă poziţia relativă a diferitelor fibre simple care alcătuiesc cablul. Cablurile coerente sunt folosite în special pentru transmiterea imaginilor; la asemenea cabluri poziţia relativă a diferitelor fibre simple care intră în componenţa..acestora..este..de..importanţă..vitală.

Atenuare maximă la 1550nm <=0.22dB/Km

Atenuare maximă la 1310nm <=0.36dB/Km

Dispersie (1288-1339nm) <=3.5ps/nmKm

Dispersie (1271-1360nm) <=5.3ps/nmKm

Dispersie (1550nm) 18ps/nmKm

Diametrul invelişului 125±1µm

Concentraţie nucleu-inveliş <=0.5µm

Diametru la 1310nm 9.2±0.5µm

Diametru la 1550nm 10.4±0.5µm

Activitatea de învăţare 4.3.1 Identificarea elementelor şi caracteristicilor unui cablu cu fibră optică

Competenţa: Expune proprietățile echipamentelor fizice ale unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să identifici elementele unui cablu cu fibră opticăO2 - să menţionezi scopul cablului cu fibră opticăO3 - să enumeri tipurile de cablu cu fibră opticăDurata: 20 minute

Tipul activităţii: Harta paianjenSugestii:Activitatea se realizează pe grupe în functie de stilul de învăţareSarcina de lucru: 1.Alegeţi cablu cu fibră optică de pe panoplia cu diferite tipuri de cabluri şi-l analizaţi din punct de vedere constructiv şi dimensional.2. Folosind fişa de documentare şi alte surse completaţi schema următoare:

Cablu cu fibră optică

RolClasificare

Descriere Componente

Reprezentare

Caracteristici


Fişa de documentare 5.1: Studiul de piaţă

Studiul de piaţă în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN reprezintă colectarea informaţiilor despre acestea pe o piaţă. Studiul de piaţă va permite colectarea şi prelucrarea informaţiilor, având ca obiectiv o mai bună cunoaştere a sectorului de piaţă cu echipamente de reţea şi de a reduce incertitudinea deciziilor viitoare (achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge, switch, placă de reţea)

Proiectarea unui studiu de piaţăElaborarea unui studiu de piaţă reprezintă una dintre cele mai importante

responsabilităţi ale specialiştilor de marketing. Pentru a realiza un studiu de piaţă riguros este absolut necesar ca, anterior desfăşurării acestuia, specialiştii implicaţi să întocmească un proiect al studiului de piaţă.

Proiectul unui studiu de piaţă presupune parcurgerea următoarelor etape:I.Definirea obiectului studiului de piaţă Un studiu de piaţă nu este realizat niciodată doar în scop informativ; întotdeauna finalitatea studiului este concretizată în adoptarea unei decizii. Tocmai de aceea, în primul rând este necesară o formulare clară a problemei care interesează.Problema care ne interesează pe noi este ~ Achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge, switch, placă de reţea

II.Inventarierea informaţiilor necesare studiului. Studiul de piaţă nu poate să formuleze răspunsuri la toate întrebările şi problemele pe care şi le pune un coordonator de activitate,un patron , un manager etc; Studiul de piaţă care se realizează poate să furnizeze informaţii, care să-l ajute pe oricare să adopteze deciziile cele mai potrivite.Faza cea mai importantă, dar şi cea mai dificilă în cadrul elaborării proiectului studiului de piaţă este formularea precisă a informaţiilor necesare soluţionării unei anumite probleme.Informaţiile care trebuie cunoscute în legătură cu achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge, switch, placă de reţea sunt menţionate în tabelul 5.1.1

Tab. 5.1.1Nr.crt Componente de reţea Informaţii1 hub - nume hub

- numar porturi- dimensiuni(W x D x H mm)- greutate-compatibilitate sistem de operare-firma producătoare-magazine de desfacere- preţ-perioada de garanţie- mod de transport

- mod de instalare2 bridge |Z| R X MΩ

|Z| G B SCs Cp FLs Lp HD -Q -Ø 0

Δ %Gama frecvenţe HzConectori (tipuri,dimensiuni)Alimentare V/Hz

3 switch - nume switch- număr porturi- dimensiuni(W x D x H mm)- greutate- firma producătoare-magazine de desfacere- preţ-perioada de garanţie- mod de transport- mod de instalare

4 placă de reţea -nume-model -producător-preţ-garanţie

III. Alegerea tehnicilor de culegere a informaţiilor După ce se cunoaşte denumirea şi numărul informaţiilor de care este nevoie, se alege cea mai potrivită metodă prin intermediul căreia să de facă studiul de piaţă. Tehnica abordată este chestionarul Acest chestionar consta în întrebări cu itemi diferiţi.Se va prelucra chestionarul şi se vor stabili modalităţile de achiziţionare a echipamentelor reţelei de calculatoare.IV. Evaluarea termenelor şi costurilorActivităţile se realizează eşalonat incluzându-se într-o anumită perioadă din timpul anului .Se poate realiza un grafic de desfaşurare conform datelor calendaristice discutate şi stabilite de către responsabili.În calendar trebuie să figureze activităţile propuse, precum şi un deviz al cheltuielilor.Una dintre metodele folosite este aceea de a realiza o listă a activităţilor.Aceste activităţi pot fi enumerate într-un tabel astfel:

Tab.5.1. 2 Nr.crt Denumire activitate

Reprezentarea grafică a activităţilor poate fi realizată sub forma unei diagrame (folosind programul de calcul tabelar Microsoft Excel) sau a unui grafic(Gantt)

Graficul Gantt este o matrice care prezintă pe axa verticală activităţîle care trebuie realizate, cele care au fost menţionate în tabelul 5.2.Pe fiecare linie se menţionează o singură activitate care este identificată prin număr şi nume.Pe axa orizontală se menţionează durata estimată a activităţii. Pe fiecare linie orizontală se marchează prin dreptunghiuri haşurate sau colorate durata fiecărei activităţi. Perioadele trebuie să fie exprimate în aceleaşi unităţi de timp:ore, zile, săptămâni etc. Graficul Gant poate fi sub forma următoare:

Devizul cheltuielilor va fi realizat de către secretarul firmei.

V. Adoptarea sau modificarea proiectului. Responsabilul de marketing ia decizia, referitoare la proiectul elaborat. Decizia va fi luată având în vedere două aspecte: compararea informaţiilor obţinute, costul realizării proiectului~cost cuantificat în unităţi de timp, respectiv unităţi monetare. După aceea , poate fi evaluată şi valoarea informaţiilor care vor fi furnizate de studiul de piaţă, evaluare în urma căreia se va cuantifica rentabilitatea acestuia.

Activitatea de învăţare 5.1.1 Parcurgerea etapelor proiectului pentru un studiu de piaţă

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să defineşti studiul de piaţăO2 - să enumeri etapele de proiectare ale unui studiu de piaţă O3 - să dai informaţiile în legătură cu achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge, switch, placă de reţeaDurata: 50 minute

Tipul activităţii: Harta traseuSugestii:Activitatea se realizează individualSarcina de lucru: Realizaţi o schemă tip hartă traseu în care să menţionaţi etapele de proiectare ale unui studiu de piaţă şi în cadrul fiecărei etape menţionaţi informaţiile în legătură cu achiziţionarea componentelor de reţea - hub, bridge, switch, placă de reţea.

Activitatea de învăţare 5.1.2 Culegerea informaţiilor pentru un studiu de piaţă

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să realizezi culegerea informaţiilor pentru un studiu de piaţăDurata: 50 minuteTipul activităţii: Joc de rolSugestii: Activitatea se realizează pe grupe în funcţie de stilul de învăţareSarcina de lucru:Activitatea se realizează prin „Metoda jocului de rol”Metoda jocului de rol cuprinde patru etape:- organizarea jocului,- instruirea participanţilor,- jocul propriu – zis,- discuţia ulterioară.Organizarea jocului:Profesorul împreună cu elevii stabilesc informaţiile care trebuie cunoscute în legătură cu achiziţionarea componentelor de reţea În această activitate veţi avea roluri:

- intervievator- persoane civile din diferite reţele LAN- observatori

Se va aplica chestionarul în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN.

Instruirea participanţilor: Profesorul dă explicaţii în legătură cu fiecare rol.Intervievatorul – ia interviu şi aplică chestionarulPersoanele civile – răspund la întrebări şi completează chestionarulObservatorii - nu intervin pe parcursul desfăşurării jocului, fac observaţii scriseJocul propriu – zisIntervievatorul aplică chestionarul în vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN.

CHESTIONARîn vederea achiziţionării echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN

Acest chestionar urmează să servească drept bază de evaluare a interesului publicului pentru caracteristicile echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN . Aceasta va permite orientarea activităţii managerului unei retele LAN Acordăm o deosebită importanţă opiniilor dumneavoastră asupra Reţelei LAN ............................; care sunt lucrurile pe care le apreciaţi, ce s-ar putea îmbunătăţi…? Preţuim feedback- ul dumneavoastră şi vă mulţumim pentru timpul alocat completării acestui chestionar. În cazul în care aveţi întrebări sau doriţi clarificări, vă rugăm să contactaţi ......................................................................persoana de contact............................................................................

1. Cum apreciaţi ideea generală a creării şi dezvoltării Reţelei LAN........................?

Foarte interesantă Interesantă Pentru mine nu prezintă interes

2. Doriţi să vă implicaţi activ în Reţeaua LAN.................................? DA NU

Daca da, care sunt motivele dumneavoastră?

Pentru a fi la curent cu noutăţile Pentru a învăţa din practicile de succes ale altor persoane implicate

Pentru a promova propriile cercetări sau proiecte Pentru a întâlni şi comunica cu alţi profesionişti (găsirea de parteneri şi experţi)

Altele …………

3. Ce categorii de persoane consideraţi că ar trebui implicaţi în proiectarea, realizarea şi întreţinerea Reţelei LAN ..................şi ce măsură?

1 2 3 4 5Reprezentanţi ai administraţiilor locale ale oraşelor Urbanişti Instituţii de cercetare Instituţii de învăţământ Organizaţii non guvernamentale Reprezentanţi ai administraţiei centrale Alţii ….…………

(1 cel mai puţin important, 5 cel mai important)

4. Este necesar ca cele 4 componente(hub, bridge, switch, placă de reţea) ale reţelei să aibă cele mai bune caracteristici?

În ce măsură?

DA NU

Comentaţi ……………………

5. Ce caracteristici ale componentelor credeţi că ar trebui mărite în anul 2009 pentru ca performanţele Reţelei LAN.............să fie ridicate?

hub - număr porturi

- dimensiuni(W x D x H mm)- greutate-compatibilitate sistem de operare- preţ-perioada de garanţie- mod de transport- mod de instalare

bridge |Z| R X MΩ|Z| G B SCs Cp FLs Lp HD -Q -Ø 0

Δ %Gama frecvenţe HzConectori (tipuri,dimensiuni)Alimentare V/Hz

switch - număr porturi- dimensiuni(W x D x H mm)- greutate- preţ-perioada de garanţie- mod de transport- mod de instalare

placă de reţea

-model -preţ-garanţie

6. Buna funcţionare a Reţelei LAN...............................care se va realiza este esenţială pentru locuitorii zonei............................ Ce caracteristici ale componentelor credeţi că ar putea îmbunătăţi comunicarea în cadrul reţelei ?

............................................................................................................................................

..................................

7. Cum apreciaţi aspectul site-ului ...................în care se face reclamă la Reţeaua LAN.................... care urmează să se realizeze şi la caracteristicile acesteia ţinând cont de caracteristicile echipamentelor existente pe piaţa din................................?

Îmi place Nu- mi place

Ce propuneri aveţi? …………………………………………………

8. Alte sugestii sau comentarii? ………………………………………………………………………………...

Vă mulţumim!

Intervievatorul prelucrează chestionarele si prezintă concluziileDiscuţia ulterioară Se abordează tot ceea ce a fost văzut, auzit, experimentat în timpul jocului. Elevii sunt încurajaţi să discute despre:

trăirile afective pe care le-au încercat în timpul jocului, cum s-au simţit în rolurile respective, ce sentimente au avut faţă de colegii lor, faţă de rolurile în sine, dacă interpretarea rolului a fost sau nu o situaţie agreabilă pentru persoana în

cauză.Profesorul are un rol central ca îndrumător al discuţiei. După ce lasă elevii să se exprime liber, profesorul intervine şi sintetizează discuţia.

Observatorii vor completa fişa de observaţie

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE

AElevi participanţi:1.2....Observator.......................BÎntrebări(le stabileşte observatorul)****...CPunctaje acordate1.2....DConcluziile observatorului

Activitatea de învăţare 5.1.3 Stabilirea duratei optime de achiziţionare a componentelor unei reţele de calculatoare

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să realizezi completarea documentelor pentru un studiu de piaţăDurata: 1 săptămână

Tipul activităţii: Studiu de cazSugestii:Activitatea se realizează pe grupe Sarcina de lucru: Prelucraţi chestionarele şi întocmiţi individual tabelul activităţilor realizate şi graficul Gantt.Fiecare grupă prezintă modul de realizare a activităţilor şi durata totală.Se realizează o clasare a grupelor în funcţie de timpii de realizare


Fişa de documentare 5.2: Studierea dimensiunilor pieţei

Studierea dimensiunilor pieţei ~ Studierea pieţei nu se limitează la descifrarea unor elemente de natură generală, teoretică, la explicarea anumitor comportamente şi atitudini, ci implică şi evaluarea pieţei cu ajutorul unor indicatori direct măsurabili. Este absolut necesară operaţiunea de studiere a dimensiunilor pieţei: capacitatea, aria şi structura pieţei trebuie cunoscute pentru ca studiul parametrilor care ne interesează pentru fiecare echipament să fie realizat conform cerinţelor de realizare a unei reţele locale de calculatoare.

Capacitatea pieţei

Capacitatea pieţei se defineşte prin cantitatea maximă dintr-un anumit produs(în cazul nostru ne referim la echipamentele unei reţele LAN) , care poate fi absorbită de o anumită piaţă, la un moment dat, luând în considerare restricţiile legate de limitele de natură fizică sau psihică ale consumatorului, respectiv restricţiile de capacitate ale producătorului.Calculul capacităţii pieţei poate fi realizat ca produs între numărul de consumatori şi intensitatea medie de consum.

Volumului pieţei reprezintă vânzările realizate în mod efectiv, pe piaţă

Potenţialul pieţei reprezintă volumul de vânzări maxim ce se poate înregistra pe o piaţă, la un nivel de preţ şi la un nivel determinat al veniturilor consumatorilor.

Gradul de saturare a pieţei reprezintă raportarea volumului pieţei la potenţialul pieţei. Cu cât nivelul acestui indicator este mai redus, cu atât posibilităţile de pătrundere pe piaţa respectivă sunt mai însemnate şi invers.

Cota de piaţă a unei firme sau a unui produs se determină ca raport între vânzările firmei sau vânzările aferente produsului considerat şi volumul total al pieţei. Acesta este, de fapt, cota de piaţă absolută, alături de care se poate calcula şi cota de piaţă relativă, ca raport între piaţa firmei considerate şi piaţa celui mai puternic concurent al său.

Aria pieţeiStudierea activităţii de piaţă nu se poate realiza făcând abstracţie de dimensiunile spaţiale ale acestei activităţi. În acest sens, unul dintre fenomenele cele mai importante este reprezentat de gravitaţia comercială.Fenomenul gravităţii comerciale a fost studiat de profesorul Reilly, care a formulat legea gravitaţiei comerciale: „două centre comerciale, A şi B, atrag cumpărătorii dintr-o localitate intermediară T în raport direct proporţional cu mărimea lor (exprimată prin dimensiunea populaţiei, respectiv numărul de locuitori) şi invers proporţional cu pătratul distanţei dintre localitatea T şi cele două centre de atracţie.”

CA/CB = (PA/PB) * (DAT/DBT)2,în care:CA – cumpărările atrase de ACB– cumpărările atrase de BPA – populaţia centrului APB– populaţia centrului BDAT– distanţa până la ADBT– distanţa până la BGradul de concentrare a pieţei poate fi determinat printr-o serie de indicatori.Aceştia sunt: volumul de vânzări raportat la o anumită suprafaţă; volumul de vânzări raportat la un anumit număr de locuitori, numărul de puncte de vânzare la unitatea de suprafaţă.

Structura pieţeiDin punctul de vedere al marketingului, piaţa poate fi structurată în două categorii: -categoria consumatorilor-categoria nonconsumatorilor

Consumatorii pot fi definiţi ca entităţi care au introdus deja produsul în consum sau îl vor introduce în perioada imediat următoare.Nonconsumatorii sunt grupaţi, la rândul lor, în două mari subcategorii:absoluţi şi relativi. Ansamblul consumatorilor şi al nonconsumatorilor definesc piaţa totală

Potenţialii clienţi, care sunt şi purtătorii cererii, sunt reprezentaţi de:Potenţialii clienţi, care sunt şi purtătorii cererii, sunt reprezentaţi de:

consumatorii: persoane care cumpără produsul pentru a-l folosi în diferite scopuriconsumatorii: persoane care cumpără produsul pentru a-l folosi în diferite scopuri (personal sau spre a-l oferi cadou). (personal sau spre a-l oferi cadou). firme distribuitoare: sunt intermediari între producător şi locul de vânzare;firme distribuitoare: sunt intermediari între producător şi locul de vânzare; volumul ofertei/vânzărilor este determinat de segmentul căruia i se adresează;volumul ofertei/vânzărilor este determinat de segmentul căruia i se adresează; gusturile, preferinţele clienţilor dar şi de obiectivele pe care firma doreşte să le atingă;gusturile, preferinţele clienţilor dar şi de obiectivele pe care firma doreşte să le atingă; tendinţele de evoluţie: piaţa produsului are o tendinţă de dezvoltare datorită creşteriitendinţele de evoluţie: piaţa produsului are o tendinţă de dezvoltare datorită creşterii natalităţii.natalităţii.

Principalele tehnici de studiere a pieţei sunt: studiile documentare,studiile calitative, sondajele, panelurile şi metodele de analiză a datelor.

Fig. 5.2.1 ~ Tehnici de studiere a pieţei

Serverele de aplicaţii îi permit unei organizaţii să reducă costul global al software-ului de aplicaţii. Costul de achiziţionare şi menţinere a unei singure copii multiutilizator a unei aplicaţii sunt, de obicei, mai mici decât cele de achiziţionare şi menţinere a unor copii separate pentru fiecare staţie de lucru. Finalitatea unui studiu de piată este de a furniza informaţii adecvate pentru a înţelege dimensiunile unei probleme.

Activitatea de învăţare 5.2.1 Studierea dimensiunilor pieţei

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să caracterizezi dimensiunile pieţeiDurata: 1 săptămână

Tipul activităţii: ExpansiuneSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru:Realizaţi un eseu de 5 pagini având în vedere următoarele enunţuri:

1. Capacitatea pieţei pentru echipamentele unei reţele LAN din oraşul nostru..............

2. Fenomenul gravităţii comerciale se determină folosind formulaCA/CB = (PA/PB) * (DAT/DBT)2

Iar în oraşul nostru are valoarea...................................3. Potenţialii clienţi, care sunt şi purtătorii cererii, sunt reprezentaţi de..................


Fişa de documentare 6.1:Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switch

Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switchTestul critic al oricărei structuri de reţea îl reprezintă capacitatea acestuia de a direcţiona traficul de reţea de la un nod la un alt nod. Trebuie să conectaţi diferitele dispozitive ale reţelei într-o configuraţie care să permită reţelei să transmită semnale între dispozitive cu maximum de eficienţă, luând în calcul tipul de reţea şi diferitele necesităţi de conectivitate ale reţelei.

Staţia de lucru (Workstation) este un calculator obişnuit PC care lucrează sub un sistem de operare obişnuit (Windows, Dos, Unix, Linux, etc.) şi care este folosit de utilizatori obişnuiţi. Staţiile de lucru (terminale) reprezintă componentele de bază ale unei reţele de calculatoare. O staţie de lucru are în configurare o placă de reţea (NIC- Netware Interface Card) ce realizează interfaţa cu reţeaua, fiind conectate cu restul componentelor din reţeaua de calculatoare.Sistemele de operare în reţea trebuie să recunoască aceste componente de conectare. De aceea, firmele constructoare oferă drivere corespunzătoare pentru sistemele de operare cel mai des utilizate.

Conectarea calculatorului în reţeaua localăPentru ca un PC să fie inclus în LAN se parcurg următorii paşi:1

*instalarea plăcii de reţea**instalarea driverului aferent NIC***conectarea fizică la LAN****configurarea plăcii de reţeaPentru a parcurge aceşti paşi este recomandabil să se cunoască resursele generale ale sistemului*Instalarea plăcii de reţeaResurse hardware necesarePentru conectarea sistemului la Internet sunt necesare următoarele echipamente hardware şi software:- computer- placă de reţea ( de exemplu)10 Mbps sau 10/100 Mbps- modem cablu (de exemplu LanCity)- cablu UTP pentru conectarea modemului cu placa de reţea- sistem de operare

în documentaţie(USB,ISA,PCI etc.)**Instalarea driverului aferent NICPentru a putea fi controlată placa de reţea prin software este necesară instalarea unui driver.Driverul poate fi de la firma producătoare (pe flopy sau CD-ul care însoţeşte documentaţia) sau unul compatibil din arhivele sistemului de operare. *** Conectarea fizică la LANConsiderăm ca în sală sunt făcute cablările şi trebuie să conectăm PC-ul în cadrul LAN-ului parcurgând paşii:1 Fiecare steluţă indică numărul pasului care trebuie realizat pentru ca un calculator să fie conectat într-o reţea LAN

- alegerea conectorului- introducerea conectorului în portul plăcii de reţea- verificarea aprinderii Led-ului de control al legăturii PC-ului cu reţeaua**** Configurarea plăcii de reţeaEtapele care se parcurg când se configurează PC-ul pentru o bună conexiune în reţeaua LAN sunt:

- alegerea protocolului de comunicaţie;- alocarea unei adrese IP plăcii de reţea- stabilirea numelui hoastului, a domeniului şi a serverului de reţea

Cel mai uzual protocol de comunicaţie este TCP/IP

Activitatea de învăţare 6.1.1 Conectarea staţiei de lucru într-un hub şi/sau switch

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să parcurgi paşii de conectare a calculatorului în reţeaua localăDurata: 50 minuteTipul activităţii: Exerciţiu practicSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Realizaţi conectarea calculatorului la care lucraţi în reţeaua locală.Pregătiţi driverele şi parcurgeţi paşii conform fişei de documentare 6.1.


Fişa de documentare 6.2: Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch

Soluţiile pentru dezvoltarea reţelei (up-grade) sunt legate de mecanismele segmentare.Dispozitivele care permit acest lucru sunt punţile, switch-urile şi routerele.Aceste mecanisme permit o mai bună alocare a benzii canalului de comunicaţii) prin reducerea domeniului de coliziuni şi gestionarea celor mai solicitate segmente din interiorul grupurilor de lucru.

Punţile reprezintă instrumente puternice de extindere şi segmentare a unei reţele.Ele sunt foarte frecvent utilizate în reţelele care conţin segmente dispersate pe zone mari, legate prin linii telefonice.Punţile lucrează la un nivel OSI superior repetoarelor. Aceasta înseamnă că încorporează mai multă inteligenţă.

Fig.6.2.1 ~ Punţi la distanţă folosite pentru a conecta segmente depărtate

Facilităţile..conectării..printr-un..hub..sunt-Hub-urile implementează facilităţi de comutare pentru a facilita conectarea logică a sistemelor la segmentul de transmisie adecvat. Se utilizează diferite tipuri de hub-uri ce pot fi folosite pentru a conecta aceste sisteme. Există hub-uri de modul, hub-uri de grup, şi..hub-uri..de..port-Hub-urile de modul nu oferă nici o facilitate de comutare în cadrul unui hub pentru a putea asigna banda de frecvenţă a unui LAN. -Hub-urile de modul, hub-urile obişnuite sau repetoare multiport sunt utilizate pentru a conecta..grupe..de..sisteme..la..segmentul..de transmisie..adecvat.-Hub-urile de grup au implementată în interiorul lor o facilitate de comutare ce permite fiecăruia dintre multiplele grupe de porturi de a fi interconectate la unul din segmentele de transmisie. Cu un hub de grup, un întreg grup de porturi din hub este ataşat la un acelaşi..segment..de..transmisie-Hub-urile de port, denumite câteodată şi hub inteligent, pot folosi o facilitate de comutare sofisticată din hub ce permite fiecărui port individual să fie asignat unui segment de transmisie adecvat. Asemenea hub-uri permit o mare flexibilitate în crearea de grupuri de lucru, mai ales atunci când se poate selecta un segment de transmisie pentru fiecare port cu ajutorul software-ului de administrare al reţelei, iar grupurile de lucru..pot..fi..modificate..în..mod..dinamic.

Asupra Ethernet se aplică regula "5-4-3" de plasare a repetorilor: reţeaua poate avea numai 5 segmente conectate; poate folosi numai 4 repetori; iar din 5 segmente, numai 3 pot avea utilizatori ataşati; ceilalti 2 trebuie sa fie legaturi inter-repetori.

Fig. 6.2.2 ~Regula 5-4-3

Fast Ethernet a modificat regula repetorilor, din moment ce pachetele de date de mărime minimă au nevoie de un timp mai mic de transmisie decât la Ethernet. Lungimea legaturilor de reţea şi standardul permit un număr mai mic de repetori. În reţelele Fast Ethernet sunt două clase de repetori.

Repetorii de Clasa I au o latentă de 0,7 microsecunde sau mai puţin şi sunt limitaţi la un repetor pe reţea.

Fig. 6.2.3~Repetori de Clasa I

Repetorii de Clasa II au o latentă de 0,46 microsecunde sau mai puţin şi sunt limitaţi de 2 repetori pe reţea.

Fig. 6.2.4~Repetori de Clasa II

Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un switch Cu switch-uri, proiectanţii reţelei pot construi reţele extinse care să funcţioneze bine.

Switch-ul este un alt dispozitiv Layer 2. Aşa cum hub-ul este un repeater multiport switch-ul este un bridge multiport. Switch-ul este cu siguranţă mai inteligent decât hub-ul având in vedere că acesta nu numai că retemporizează şi regenerează biţii (cum face hub-ul), dar ia şi decizii de forwardare, reducând astfel traficul din reţea. Switche-urile oferă avantajul unor conversaţii multiple simultane între gazdele din reţea. Să presupunem că patru computere sunt conectate direct la un switch (un scenariu foarte obişnuit). Switch-ul tratează acestă situaţie ca şi când ar conecta patru segmente de reţea. Astfel încât dacă Computerul 1 trebuie să intre în legatură cu Computerul 4 switch-ul va forwarda cadrele de la Computerul 1 numai Computerului 4. Computerele 2 şi 3 nu pot vedea nici unul dintre cadrele transmise, aşa că pot intra şi ele la rândul lor în contact fară să deranjeze alte computere.Switch-urile LAN funcţionează pe baza comutării pachetelor (packet switching): switch-ul stabileşte o conexiune între două segmente suficient timp pentru a transmite pachetul respectiv. Pachetele care sosesc în părţi ale cadrului Ethernet, sunt salvate într-o zonă temporară de memorie (buffer). Adresa MAC de destinaţie, conţinută în antetul (header-ul) cadrului este citită şi comparată cu lista de adrese întreţinută de switch: tabela de filtrare (look-up table).

Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:- pagina web de configurare, accesând cu un browser adresa IP a switch-ului- Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune între portul serial al calculatorului şi portul serial din switch, şi aplicaţia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului.

Conectarea la switch printr-o sesiune Telnet, din linie de comandă tastaţi: telnet adresa_IP_switch.

Activitatea de învăţare 6.2.1 Conectarea segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să parcurgi paşii de conectare a punţilor, hab-ului şi switch-ului în reţeaua localăDurata: 50 minuteTipul activităţii: Exerciţiu practicSugestii:Activitatea se realizează frontal:elevii cu dominanta auditivă vor explica modul de conectare, cei cu dominanta practică vor realiza practic conectarea iar cei cu dominanta vizuală vor concluziona modul de realizare a conectării şi caracteristicile software ale activităţii.Sarcina de lucru: Realizaţi conectarea punţilor, hab-ului şi switch-ului în reţeaua locală.Pregătiţi driverele şi parcurgeţi paşii conform fişei de documentare 6.2.

Activitatea de învăţare 6.2.2 Metode optime de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să parcurgi paşii de conectare a calculatorului în reţeaua localăDurata: 1 săptămână

Tipul activităţii:Studiu de cazSugestii:Activitatea se realizează individual Sarcina de lucru: Realizaţi o informare despre reţeaua LAN în care sunteţi conectaţi şi menţionaţi conform fondului informaţional din „FIŞA DE INFORMARE” dacă este necesară schimbarea tipului de reţea Ethernet.

FIŞA DE INFORMARE

Nume elev…………………………Clasa……………………………Numele reţelei……………………………..Caracteristici:

1. Tipul reţelei………………………2. Locaţia………………………..3. Echipamente necesare…………………………….4. Accesul publicului……………………………5. Fondul informaţionalExistă mai mult de 18 tipuri de reţele Ethernet pentru care există specificaţii sau pentru care încă se dezvoltă specificaţiile. În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai importante. Se menţionează care face parte din reţea

Numele popular Numele

StandardViteza Mediul

Segmentul Maxim de Lungime

10BaseT 10BaseT10

MbpsCat 5 UTP 100m

Fiber Ethernet 10BaseF10

MbpsMultimode

Optical Fiber2000 m

Fast Ethernet 100BaseT100

MbpsCat 5 UTP 100m

Gigabit Ethernet over UTP

1000BaseT1000 Mbps

Cat 5 UTP 100m

Se descrie modul de alegere.

Bridge-urile pot de asemenea conecta segmente de reţea care operează în protocoale Layer 2 diferite. În tabelul de mai jos sunt prezentate cateva tipuri de bridge-uri disponibile (lista nu este exhaustivă).Se bifează care face parte din reţea.

Tipul de Bridge Segmentele de LAN Conectate

Transparent Ethernet cu Ethernet Token ring cu Token ring

Translating Ethernet cu Token ring şi vice versa Encapsulating Ethernet cu FDDI şi vice versa

Performanţa bridge-ului este masurată în general în funcţie de două criterii: a) viteza de filtrare .......................................................................................... b) viteza de forwardare ..................................................................................

Switch-ul este un alt dispozitiv Layer 2. Având în vedere că preţurile switch-urilor scad acestea sunt într-o anumită masură preferabile hub-urilor din cauza performanţei îmbunătăţite pe care o oferă.Pentru Switch se menţionează:Caracteristici……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………...

Avantaje……………………………………………………………………………………………

Particularităţi………………………………………………………………………………………

Recomandări de utilizare………………………………………………………………………...

HubPentru hub se menţionează:Caracteristici……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………...

Avantaje……………………………………………………………………………………………

Particularităţi………………………………………………………………………………………

Recomandări de utilizare………………………………………………………………………...

Numele persoanei de contact..........................................................................................Numele profesorului.......................................................................................................

Activitatea de învăţare 6.2.3 Documentare la mai multe sedii ale reţelelor LAN din oraş în legătură cu modul de de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 -să ştii să te documentezi în legătură cu modul de de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch.Durata: 50 minuteTipul activităţii:Joc de rolSugestii: Activitatea se realizează pe grupe în funcţie de stilul de învăţareSarcina de lucru: Elevii şi profesprul vor parcurge etapele:- organizarea jocului,- instruirea participanţilor,- jocul propriu – zis,- discuţia ulterioară.Organizarea jocului:Profesorul împreună cu elevii stabilesc informaţiile care trebuie cunoscute în legătură cu modul de de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch. În această activitate veţi avea roluri:

- documentarist- responsabili ai sediilor reţelelor LAN din localitatea voastră- observatori

Instruirea participanţilor: Profesorul dă explicaţii în legătură cu fiecare rol.Documentaristul – pune întrebări responsabililor sediilor reţelelor LAN.Responsabilii sediilor reţelelor LAN – răspund la întrebări şi dau explicaţii în legătură cu cu modul de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch; pot realiza şi o reclamă pentru reţeaua lor.Observatorii - nu intervin pe parcursul desfăşurării jocului, fac observaţii scrise.Jocul propriu – zisDocumentaristul – pune întrebări responsabililor sediilor reţelelor LAN, studiază documentele care-i sunt puse la dispoziţie şi realizează o centralizare a informaţiilor pentru a putea alege informaţiile de care are nevoie.Responsabilii sediilor reţelelor LAN – răspund la întrebări şi dau explicaţii în legătură cu modul de conectare a staţiilor de lucru şi a segmentelor reţelei LAN într-un hub şi/sau switch; prezintă o reclamă pentru reţeaua lor,pun la dispoziţia documentaristului documente spre informare.Observatorii - nu intervin pe parcursul desfăşurării jocului, fac observaţii scrise, iar în final fac observaţii pertinente.Jocul se realizează în cele 3 grupe( ţinând seama de stilurile de învăţare).La sfârşitul activităţii fiecare grupă concluzionează activitatea pentru toate grupele acordând note, apoi profesorul le comunică concluzia finală şi notele acordate de către profesor.Discuţia ulterioară Se abordează tot ceea ce a fost văzut, auzit, experimentat în timpul jocului. Elevii sunt încurajaţi să discute despre:

trăirile afective pe care le-au încercat în timpul jocului, cum s-au simţit în rolurile respective, ce sentimente au avut faţă de colegii lor, faţă de rolurile în sine, dacă interpretarea rolului a fost sau nu o situaţie agreabilă pentru persoana în

cauză.Profesorul are un rol central ca îndrumător al discuţiei. După ce lasă elevii să se exprime liber, profesorul intervine şi sintetizează discuţia.

Observatorii vor completa fişa de observaţie

FIŞĂ DE OBSERVAŢIE

AElevi participanţi:1.2....Observator.......................BÎntrebări(le stabileşte observatorul)****...CPunctaje acordate1.2....DConcluziile observatorului


Fişa de documentare 7.1: Domeniu de coliziune

Domeniul de coliziune este un set de interfeţe ale căror frame-uri se pot “ciocni”.Un domeniu de coliziune apare atunci când mai multe dispozitive împart acelaşi mediu de transmisie.

Fig. 7.1.1 ~Domeniu de coliziune

În figura 7.1.1 avem următoarele componente:1, 2,3,4 - calculatoare5 – bridge6 – hub7 –router8 - switchÎn această figură fiecare domeniu de coliziune este reprezentat cu linie punctată. Switch-ul separă LAN-ul în domenii de coliziune diferite pentru fiecare port. La fel şi bridge-ul şi routerul separă LAN-ul în domenii de coliziune diferite. Singurul device care nu creează domenii de coliziune diferite este hub-ul din centrul imaginii. Hub-ul repetă frame-urile pe toate porturile fără să se “gândească” la buffering sau la evitarea trimiterii unui frame pe un segment de LAN ocupat.În cazul în care domeniile de coliziune sunt prea mari comunicarea se îngreunează.De aceea se măreşte numărul domeniilor de coloziune.

Mărirea numărului de domenii de coliziune poartă denumirea de segmentare a reţelei.

Activitatea de învăţare 7.1.1 Documentare despre modul de apariţie a unui domeniu de coliziune

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să prezinţi modul de apariţie a unui domeniu de coliziuneDurata: 30 minute

Tipul activităţii:ExpansiuneSugestii: Activitatea se realizează individual;documentarea se realizează de pe Internet şi din fişa de documentare 7.1.Sarcina de lucru:Realizaţi un text în 10 rânduri menţionând modul de apariţie a unui domeniu de coliziune.Se menţionează şi resursele bibliografice.


Fişa de documentare 7.2 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor

Bridge-urile- asigură suportul unor conexiuni de date;- leagă două reţele locale împreună ;- transmite înainte cadre ţinând cont de adresa de control a accesului lor (MAC=

Media Acces Control).Bridge-urile nu cunosc protocoalele de nivel înalt, asta însemnând că ele se vor descurca cu adresele de IP,IPX şi în acelaşi timp cu orice noi protocoale care vin odată cu acestea. Bridge-urile asigură un mod de a segmenta reţelele care folosesc protocoale ne-routabile. Bridge-urile sunt adesea mult mai dificil de controlat decât router-ele. Protocoalele de tipul IP-ului au asociate protocoale de rout-are foarte sofisticate, oferind administratorului de reţea posibilitatea de a exercita un control riguros asupra rout-ării. Din acest motiv bridge-urile sunt potrivite pentru reţele simple, de dimensiuni reduse.

Principalele tipuri de bridge-uri folosite în cadrul reţelelor locale sunt: 1. Bridge-uri transparente - sunt folosite în general pentru a interconecta segmentele unei reţele Ethernet.Bridge-urile transparente nu cer utilizatorului să specifice calea către destinaţie,dar trebuie să menţină o tabelă de adresare.Tabela de adresare a unui bridge transparent este actualizată printr-o metodă staticăsau dinamică. În varianta statică, administratorul LAN specifică dacă un cadru de date pentru o anumită destinaţie necesită a fi dirijat la un alt LAN. În varianta dinamică, bridge-ul construieşte propria tabelă de adrese prin observarea traficului. Fiecare bridge din reţea trebuie să menţină o tabelă de intrări pentru toţi utilizatorii activi. 2. Bridge-uri sursă - sunt folosite în general pentru a interconecta segmente Token Ring. Bridge-urile sursă utilizate în LAN-uri de tip Token-Ring, cer ca staţiile ce transmit să asigure informaţii asupra modului de a ajunge la destinaţie a datelor transmise.În functie de interconectarea ce se realizează bridge-urile pot fi clasificate astfel: 1. pentru legături de tipul segment la segment2. pentru legături de tipul cascadă multiplă3. pentru interconectarea backbone-urilor 4. de tip multiport ce permit ca mai multe LAN-uri să partajeze un aceleaşi bridge

Bridge-urile ce fac legătura segment-la-segment sunt relativ des întâlnite. Segmentele legate în cascade multiple sunt de asemenea posibile. Traficul destinat pentru un nod aflat la distanţă trebuie să treacă prin mai multe bridge-uri, cauzând o posibilă degradare a calităţii serviciului. Bridge-urile multiport permit mai multor LAN-uri să partajeze unul şi acelaşi bridge. Echipamentele comunică unul cu altul prin bus-ul intern al bridge-ului. Resursele partajate şi administrarea mai bună a reţelei pot reduce costul per port al bridge-ului.Softul de bridge preia mesajele de la o conexiune şi le transferă la cealaltă, dar realizează şi filtrarea acestora.

Dacă un bridge ar transfera toate pachetele pe care le primeşte, atunci fiecare reţea ar avea pe lângă traficul ei şi întregul trafic de pe cealaltă parte a bridge-ului. Dar nu există nici un motiv ca un pachet care are ca destinatar un calculator de pe aceeaşi reţea să traverseze sistemul bridge în cealaltă reţea. Aceasta ar adăuga doar un trafic suplimentar celeilalte reţele. Pentru a evita aceasta, sistemele bridge realizează filtrarea. Ele pot fi configurate pentru a şti ce adrese se află de o parte a lui şi ce adrese se află de cealaltă parte sau ele pot învăţa singure, prin simpla urmărire a traficului pachetelor. Bridge-ul poate fi foarte rapid, deoarece face foarte puţine prelucrări asupra pachetelor. Principala calitate a software-ului de bridge este că el nu schimbă conţinutul mesajului, pentru că ele nu înţeleg nimic din “limba” în care este scris mesajul.Odată cu evoluţia tehnologiei informaţiei si comunicaţiilor s-au adăugat tot mai multe facilităţi bridge-urilor. Îmbunătăţirile făcute includ :- o tabelă de adresare mai mare- o filtrare de cadru complexă - un debit de informaţie mărit - echilibrarea încărcării - o diversitate mai mare de inferenţe - redundanţă - suport pentru capabilităţi de administrare reţea. Un..bridge comandat conectează două reţele locale comandate pe o legătură care de obicei este înceată (cum ar fi de exemplu reţeaua telefonică), pe când un bridge local conectează..două..reţele..locale..adiacente..local..împreună.

Activitatea de învăţare 7.2.1 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul bridge-urilor

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să prezinţi rolul şi principalele tipuri de bridge-uriO2 - să explici modul de conectare a bridge-ului în diferite poziţii în cadrul reţeleiO3 - să conectarezi bridge-ului în diferite poziţii în cadrul reţelei Durata: 50 minuteTipul activităţii:Exerciţiu practicSugestii: Activitatea se realizează individualSarcina de lucru:Realizaţi următoarele cerinţe:1. Alegeţi un tip de bridge2. Prezentaţi rolul bridge-ului ales3. Menţionaţi tipul de reţea pentru care se poate utiliza4. Specificaţi legătura care o realizează 5. Conectaţi bridge-ului în cadrul reţelei


Fişa de documentare 7.3 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor

Switch-urile

• Segmentează reţeaua realizându-se astfel multiple domenii de coliziune mai mici• Fiecare port creează un segment care este un domeniu de coliziune

• Segmentarea permite reducerea semnificativă a congestiei reţelei în fiecare segment.

• Dispozitivele dintr-un segment împart toată lăţimea de bandă disponibilă.

• Nu impart domeniul de broadcast

Fig.7. 3.1 ~ Segmentarea cu swich-uri/routere

Switch-urile au ajuns astăzi să fie considerate componenta fundamentală prin care se realizează segmentarea celor mai multe reţele. Ele permit utilizatorilor dintr-o reţea să transmită informaţii, prin acelaşi mediu, în acelaşi timp, fără a încetini traficul.Acestea permit diferitelor noduri din reţea să comunice direct unele cu altele, într-o manieră eficientă. Prin porturile sale, un switch împarte reţeaua în mai multe canale de comunicaţie. Aceste canale independente cresc randamentul switch-ului în ceea ce priveşte lăţimea de bandă folosită.

Fig.7. 3.2 ~ Tehnologia ATM şi reţeaua ISDN de bandă largă

Funcţionarea unui switchPentru un segment de reţea ataşat la un port al switch-ului, CSMA/CD va controla accesul la mediul de transmisie pentru respectivul segment. Dacă la respectivul port este ataşată o singură staţie de lucru, nu este nevoie de niciun mecanism prin care să se controleze accesul la mediu. Switch-ul verifică adresele MAC sursă şi destinaţie ale cadrelor pe care le recepţionează şi transmite respectivele cadre către porturile corespunzătorare. Prin urmare, comutarea pachetelor la nivelul 2 OSI se bazează pe hardware, deci, foloseşte adrese fizice (MAC). Funcţiile principale ale unui switch sunt:- Comutarea cadrelor- Gestionarea operaţiilor de comutareComutarea cadrelor are loc atunci când un cadru ajunge la switch dintr-un anumit mediu sau de pe un anumit port şi este transferat către un alt mediu/port.Gestionarea operaţiilor de comutare – este funcţia prin care switch-ul creează şi întreţine tabele de comutare sau de filtrare folosind ASIC - Application Specific Integrated Circuits. Fiecare switch folosit într-o reţea Ethernet induce latenţă.Valorile următoare vor confirma acest lucru.Un switch interpus între un server şi o staţie de lucru creşte timpul de transmisie cu 21 microsecunde. Un pachet de 1000 bytes are un timp de transmisie de 800 microsecunde. Dacă comutarea realizată de switch este de tip store-and-foreward, latenţa indusă creşte. Sunt în discuţie cele două tipuri de switching : de nivel 2 sau de nivel 3. Diferenţa între aceste două tipuri de comutări constă în tipul informaţiilor conţinute în cadru: la nivel 2 se foloseşte adresa MAC, iar la nivel 3 informaţiile nivelului 3. Switch-ul nu analizează informaţiile de nivel 3 conţinute de un cadru, ci doar adresa MAC a destinatarului. Dacă adresa este cunoscută, cadrul este transmis către interfaţa/portul corespunzătoare. Switch-ul construieşte tabele cu adresele MAC corespunzătoare fiecarui port în parte. Dacă nu se cunoaşte adresa destinatarului, cadrul este transmis către toate porturile (broadcast) pentru ca switch-ul să-i poată învăţa destinaţia corectă. Când este reprimit cadrul, switch-ul adaugă adresa în tabela cu adrese MAC a portului respectiv.

Metode de retransmitere a datelor Stochează şi trimite - switch-ul acţionează ca un buffer şi, în mod uzual, realizează o

însumare pentru fiecare cadru retransmis. Cut through - switch-ul doar citeşte adresa hardware a cadrului înainte de a o trimite

mai departe. Nu există detector de erori la această metodă. Fragment free - metoda încearcă să reţină beneficiile ambelor metode prezentate

anterior. Se verifică primii 64 de octeţi din cadru, stocându-se informaţia legată de adresare. În acest fel cadrul îşi va atinge întotdeauna destinaţia. Detecţia erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 şi 4, de obicei fiind vorba de routere.

Adaptive switching - metoda comută automat între cele trei metode precedente.

Metoda cut through apelează la stochează şi transmite dacă portul destinaţie este ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Octet

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hardware

Activitatea de învăţare 7.3.1 Segmentarea unei reţele LAN cu ajutorul switch-urilor

Competenţa: Configurează echipamentele unei rețele de calculatoareObiectivul/obiective vizate: La sfârşitul acestei activităţi vei fi capabil:O1 - să prezinţi rolul switch-urilorO2 - să explici modul de funcţionare a unui switchO2 - să conectezi un switch şi să menţionezi metoda de transmitere a datelorDurata: 50 minuteTipul activităţii:Exerciţiu practicSugestii: Activitatea se realizează individualSarcina de lucru:Realizaţi următoarele cerinţe:1. Alegeţi switch-ul2. Prezentaţi rolul switch-ului şi caracteristicile funcţionale conform cărţii tehnice 3. Conectaţi switch-ul în cadrul reţelei

III. Glosar

Acknowledge – pasul 4 din procesul pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe în care serverul primeşte “request packet” răspunde cu confirmarea închirierii adresei şi cu informaţiile suplimentare cerute de clientul DHCP

Adresa IP - este o secvenţă formată din patru octeţi separaţi de caracterul „.” (punct), fiecare octet putând lua valori între 0 şi 255

AP - Access Point sau Punct de Acces în cadrul unei celule wireless

Arhitectură de reţea – structura globală a reţelei precum şi toate componentele care o fac funcţională

ASIC - Application Specific Integrated Circuits - Circuite Integrate destinate unor Aplicatii Specifice

Cablu coaxial – cablu folosit pentru realizarea reţelelor LAN şi constă dintr-un miez de cupru înfăşurat intr-un material plastic izolator, Ia rândul său înconjurat de un strat de ecranare format dintr-o plasă metalică şi o cămaşă exterioară de protecţie

Cablu cu fibră optică - cablu folosit pentru realizarea reţelelor LAN care foloseşte un toron de sticlă şi transportă semnalele de date sub formă de lumină, nu de electricitate.

Cablul torsadat - cablu folosit pentru realizarea reţelelor LAN care este format din doua fire de cupru izolate, răsucite unul împrejurul celuilalt

Cabluri cu fibre optice Multi-Mode – cabluri folosite pentru realizarea reţelelor LAN în cadrul cărora fibrele suportă mai multe căi de propagare transversală (module)

Cabluri cu fibre optice Single-Mode - cabluri folosite pentru realizarea reţelelor LAN în cadrul cărora fibrele suportă doar un singur modul – o cale de propagare transversală

Cablu de reţea – fir care acţionează ca mediu fizic de transmisie în reţea şi are rolul de a tranporta semnalele între calculatoare

Canal de transmisiuni - orice mediu fizic prin care se poate propaga informaţia

Canalul de comunicaţie - circuit de date - mediul fizic prin care se transmit semnalele

Capacitatea pieţei - cantitatea maximă dintr-un anumit produs(în cazul nostru ne referim la echipamentele unei reţele LAN) , care poate fi absorbită de o anumită piaţă, la un moment dat, luând în considerare restricţiile legate de limitele de natură fizică sau psihică ale consumatorului, respectiv restricţiile de capacitate ale producătorului

Cladding - element component al cablurilor cu fibre optice Single-Mode numit înveliş optic - material optic care înveleşte miezul şi care reflectă total lumina

CLI – Command Line Interface - reprezintă un mecanism de interacţiune cu un computer, sistem de operare sau software prin tiparirea de comenzi.

Coating - element component al cablurilor cu fibre optice Single-Mode numit înveliş protector -înveliş de plastic care protejează fibra de zgârieturi şi umezeală.

Codare – operaţiunea prin care semnalele de la ieşirea traductoarelor sunt transformate în semnale elementare în scopul măririi eficienţei transmisiunii şi protejării informaţiei transmise împotriva perturbaţiilor

Conector - dispozitiv ce realizează conexiunea între cablu şi calculator

Core - element component al cablurilor cu fibre optice Single-Mode numit miez - centrul fibrei prin care circulă lumina

Cota de piaţă - se determină ca raport între vânzările firmei sau vânzările aferente produsului considerat şi volumul total al pieţei

DHCP - Dynamic Host Configuration Protocol - protocol de control al domeniului-gazdă, este un protocol pentru alocarea dinamică de adrese tip IP tuturor computerelor conectate la o reţea.

Discover – pasul 1 din procesul pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe DNS - Domain Name System – este un sistem distribuit de păstrare şi interogare a unor date arbitrare într-o structură ierarhică

Domeniu de coliziune - este un set de interfeţe ale căror frame-uri se pot “ciocni”

Domeniu de difuzare – domeniu de broadcast – reprezintă aceea secţiune dintr-o reţea în care se va propaga un pachet de difuzare

ETCD - echipamente de terminaţie a circuitului de date

Fibră optică - fir lung de sticlă foarte pură de diametrul unui fir de păr şi are rolul de a conduce semnalele luminoase

Firewall - este o aplicaţie sau un echipament hardware care monitorizează şi filtrează permanent transmisiile de date realizate între PC sau reţeaua locală şi Internet, în scopul implementării unei "politici" de filtrare

FTP - File Transfer Protocol - cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor, indiferent de tipul şi dimensiunea acestora, de la un computer la altul, prin intermediul Internetului

Gradul de saturare a pieţei - reprezintă raportarea volumului pieţei la potenţialul pieţei

HTTP - Hyper Text Transfer Protocol - este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informaţiilor în Internet care sunt păstrate pe servere

Hub – punct de conexiune pentru dispozitivele dintr-o reţea

Linked-cells - celule înlănţuite

http://ro.wikipedia.org/wiki/DNS

MAC - Media Access Control - identificator unic asignat plăcilor de reţea de către producători

Manta –învelişul exterior al cablurilor folosite in cadrul reţelelor de calculatoare

Masca de reţea - este formată din adresa de reţea plus biţii de identificare a subreţelei

Modem - dispozitiv de comunicaţie care permite unui calculator să transmită informaţii pe linii telefonice standard

Modulare - procedura de modificare a caracteristicilor informaţiei din mesaj pentru a transmite semnale purtătoare de informaţie

Monotasking - sistem de operare care permite unui utilizator să execute un singur program la un anumit moment dat.

Multi-cells - se formează atunci când mai multe puncte de acces (AP) pot fi poziţionate astfel incât aria lor de acoperire să fie convergentă

Multitasking - sistem de operare care permite executarea simultană a mai multor taskuri

NIC – Netware Interface Card - o placa de retea ce realizeaza interfata cu reţeaua, fiind conectate cu restul componentelor din reţeaua de calculatoare.

Nodurile de comunicaţie – componente destinate comunicării canalelor sau a traficului de date între canalele reţelei.

Offer – pasul 2 din procesul pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe prin care se transmite un pachet cu adrese şi caracteristici specifice

Placa de reţea - piesă electronică proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o reţea de calculatoare.

Potenţialul pieţei - volumul de vânzări maxim ce se poate înregistra pe o piaţă, la un nivel de preţ şi la un nivel determinat al veniturilor consumatorilor

Protocoale de reţea - Programe de comunicaţie ce asigură dialogul dintre calculatoarele reţelei precum şi dialogul dintre reţeaua locală şi alte reţele

Punte – dispozitivul de interconectare ce poate lua decizii logice şi transmite pachetele către toate segmentele

Receptor optic – componentă a unui sistem de fibră optică care recepţionează şi decodează semnalele luminoase

Regenerator optic - componentă a unui sistem de fibră optică care regenerează semnalul pentru distanţe mari

Repetor – dispozitiv care are un singur port de intrare şi un singur port de ieşire.

Request – pasul 3 din procesul pentru obţinerea dinamică a parametrilor fiecărei interfeţe în care clientul DHCP realizează anumite operaţii

Reţea de calculatoare - ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în.. acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice(hardware), logice (software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de date)de care dispune ansamblul de calculatoare conectate

Reţea locală - Local Area Networks – LAN - ansamblu de mijloace de transmisiune şi de sisteme de calcul pentru a realiza atât funcţii de transport ale informaţiei cât şi funcţii de prelucrare a acesteia

Reţele cu difuzare – reţele care au un singur canal de comunicaţie care este partajat (este accesibil) de toate calculatoarele din reţea

Reţelele locale wireless – reţelele fără fir care au rolul de a asigura comunicarea şi accesul la reţea a utilizatorilor LAN folosind ca modalitate fizică de realizare a transmisiilor legăturile radio

Roaming - transfer între celule wireless Router - componentă hardware ce redirecţionează datele primite de la o reţea locală (LAN) către o linie de la distanţă

Segmentare a reţelei - mărirea numărului de domenii de coliziune

Server – dispozitiv (calculator) din reţea destinat satisfacerii diverselor servicii necesare într-o reţea LAN

Servere de aplicaţii – dispozitive care găzduiesc software de aplicaţii executabil

Servere de fişiere - dispozitive centralizate de stocare a fişierelor necesare unui grup de utilizatori

Servere de tipărire - dispozitive care administrează accesul clienţilor dintr-o reţea la una sau mai multe imprimante conectate la aceasta

SMTP - Simple Mail Transfer Protocol - este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet

Stand-alone - celule wireless în care celula de bază este compusă dintr-un Punct de Acces (AP) si toate staţiile de lucru wireless..corespondente

Staţie de lucru - Workslation - un calculator obişnuit care lucrează sub un sistem de operare (Windows-, Dos, Linux etc.) şi care este folosit de utilizatori obişnuiţi

STP - Shielded twisted-pair - cablul torsadat ecranat

Studiul de piaţă - colectarea informaţiilor despre achiziţionarea echipamentelor de reţea necesare într-o reţea LAN pe o piaţă

Switch – dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MACTerminator - rezistor folosit la fiecare capăt al unui cablu Etheret pentru a evita reflectarea semnalelor înapoi pe cablu si generarea unor erori

Topologia fizică – dispunerea fizică în teren a componentelor care alcătuiesc reţeaua de calculatoare

Topologia logică - metoda folosită pentru transferul informaţiilor de la un calculator la altul

Topologie LAN – metodă pentru aranjarea în reţea a calculatoarelor

Traducere – operaţia de transformare a mesajelor furnizate în semnale electrice sau în semnale uşor de prelucrat ulterior

Transceiver - dispozitiv care conectează calculatorul în reţea

Transimţător - componentă a unui sistem de fibră optică care produce şi codează semnalele luminoase

UTP - Unshielded twisted-pair - Cablul torsadat neecranat - constă din două sau mai multe perechi de conductori izolaţi cu plastic amplasaţi în interiorul unei mantale de cablu (fabricată din vinil sau teflon)

Volumului pieţei - vânzările realizate în mod efectiv (componente ale reţelei LAN), pe piaţă

IV. Bibliografie

1. Bal, Carmen. (2007). Noţiuni de didactica specialităţii tehnice, Cluj-Napoca: Editura U.T.Pres

2. Gibbs, Mark. (1996). Reţele de calculatoare pentru începatori, Bucureşti: Editura Teora

3. Hallberg, Bruce. (2006). Reţele de calculatoare. Ghidul începătorului, Bucureşti: Editura Rosetti Educational

4. Jurcău, Nicolae. Bal, Carmen.(2003). Didactica disciplinelor tehnice, Cluj-Napoca: Editura U.T.Pres

5. Zinca, Daniel. (2006). Reţele de calculatoare, Cluj-Napoca: Editura Risoprint6. http://www.companiaprogram.jaromania.org/resurse_prg/GANTT.pdf .14.06.20097. http://facultate.regielive.ro/referate/calculatoare/fibra_optica-

91045.html .1.07.20098. http://www.kronect.ro/ .2.07.20099. http://rdslink.ro .15.07.200910. http://realpunk.3x.ro/ .8.07.200911. www.referatele.ro/ .28.06.200912. http://www.seap.usv.ro 16.07.200913. http://tetupb.inh.ro .15.06.200914. http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C5%A3ea_de_calculatoare .27.07.200915. http://www.microsoft.com. 28.06.200916. http://www.casa.org.ro 2.07.200917. http://revistaie.ase.ro 3.07.200918. http://www.euro.ubbcluj.ro19.http://www.quietroot.org 4.07.200919. http://www.e-referate.ro/referate/Retele2005-03-18.html 4.08.200920. http://cciu.unitbv.ro 3.08.2009

21. http://karina.3x.ro/carmen/lan.html 22.07.200922. http://www.extreme-design.info/retele.html-vizualizare 20.07.200923. http://www.convex-network.ro/studii-de-caz 10.07.200924. http://www.e-referate.ro/referate/Totul_despre_retele2005-03-18.html 3.08.200925. http://bamse.upg-ploiesti.ro/studenti/rc/l2.pdf -30.07.200926. http://shannon.etc.upt.ro/teaching/cd/L2_cd.pdf 17.07.200927. http://www.litere.uvt.ro/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm2_2004/dmicle.pdf 18.07.200928. http://telecom.etc.tuiasi.ro/telecom/staff/lscripca/discipline%20predate/rcso/an4/BRC_134_impar.pdf- 19.06.200929. http://csam.univ-ovidius.ro/~tudrescu/cursuri/info3/LAB1-INFO.pdf 3.08.200930. http://cciu.unitbv.ro/files/RETELE%20DE%20COMUNICATII%20DATE%20-%20subset.pdf 13.07.200931. Utilizarea Sistemelor de OperareDe Rughinis R., Deaconescu R., Milescu G., Bardac M.Publicată de Razvan DeaconescuISBN 9737187881, 9789737187888 30.06.200932. http://www.afaceri.net/WEBDESIGN/PUBLICARE/TRANSFER/FTP.htm 16.07.2009 33. http://itboard.ro/forums/thread/2969.aspx 19.07.200934. http://carti.x6.ro/cartea/j/Jargon-informatic/jargon-informatic.pdf-16.06.200935. http://www.fonomat.ro/glosar.aspx - 28.07.2009 36. http://www.unixinside.org/projects/linux-ro/RFC/rfc959-ftp.html-29.07.200937. http://www.contabilizat.ro/ 17.07.200938. http://www.preferatele.com/docs/informatica/5/multitasking15.php 4.08.2009

http://www.preferatele.com/docs/informatica/5/multitasking15.php

http://www.contabilizat.ro/

http://www.fonomat.ro/glosar.aspx

http://itboard.ro/forums/thread/2969.aspx

http://www.afaceri.net/WEBDESIGN/PUBLICARE/TRANSFER/FTP.htm

http://cciu.unitbv.ro/files/RETELE%20DE%20COMUNICATII%20DATE%20-%20subset.pdf

http://cciu.unitbv.ro/files/RETELE%20DE%20COMUNICATII%20DATE%20-%20subset.pdf

http://csam.univ-ovidius.ro/~tudrescu/cursuri/info3/LAB1-INFO.pdf

http://telecom.etc.tuiasi.ro/telecom/staff/lscripca/discipline%20predate/rcso/an4/BRC_134_impar.pdf-

http://telecom.etc.tuiasi.ro/telecom/staff/lscripca/discipline%20predate/rcso/an4/BRC_134_impar.pdf-

http://www.litere.uvt.ro/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm2_2004/dmicle.pdf

http://shannon.etc.upt.ro/teaching/cd/L2_cd.pdf

http://bamse.upg-ploiesti.ro/studenti/rc/l2.pdf

http://www.e-referate.ro/referate/Totul_despre_retele2005-03-18.html

http://www.convex-network.ro/studii-de-caz

http://www.extreme-design.info/retele.html-vizualizare

http://karina.3x.ro/carmen/lan.html

http://cciu.unitbv.ro/

http://www.e-referate.ro/referate/Retele2005-03-18.html

http://www.euro.ubbcluj.ro19.http://www.quietroot.org

http://revistaie.ase.ro/

http://www.casa.org.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C5%A3ea_de_calculatoare

http://tetupb.inh.ro/

http://www.referatele.ro/

http://realpunk.3x.ro/

http://rdslink.ro/

http://www.kronect.ro/

http://facultate.regielive.ro/referate/calculatoare/fibra_optica-91045.html

http://facultate.regielive.ro/referate/calculatoare/fibra_optica-91045.html

http://www.companiaprogram.jaromania.org/resurse_prg/GANTT.pdf

Florica Puscas Analizarea retelelor de calculatoare

Documents

Transcript of Florica Puscas Analizarea retelelor de calculatoare