Floare albastra Cele doua planuri lirice identifica un plan al fetei apartinand trecutului, apropiatului, in timp ce planul lui apartine tot trecutului, departelui > opozitia. Textul este construit prin opoziie si simetrie. Analiza textului Secventa reprosului Incipitul acestei poezii este reprezentat de o replica dintr-o structura dialogala care nu este prezentata decat lacunar => dialog aparent (doar vocea iubitei este auzita; in loc de replicile lui gasim liniste, pauza, absenta cuvantlui, o voce interiorizata) Adverbul iar sugereaza ca atitudinea pe care ea o reproseaza iubitului una frecventa generala Motivul reprosului: fata isi simte iubirea amenintata de preocuparile lui; ea se teme ca va fi uitata, ca iubitul se indeparteaza de ea Ea ii reproseaza ca s-a cufundat si ca gramadeste multe in gandirea lui. Stele, nori, ceruri, rauri de soare => elemente reprezentative, fundamentale ale cosmosului Campiile Asire-> infinitatea dimensionala terestra Piramidele invechite + pasiune pentru istorie antica, inceputurile civilizatie si fac trimitere la misterul mortii Intunecata mare => adancimea, pt romantici marea este leaganul vietii Aceste elemente formeaza o geografie mitica ce sugereaza ca barbatul este ocupat de cunoasterea absoluta, de geneza cosmosului, preocuparile sale sunt abstracte; el se valideaza prin gandire, meditare => toate acestea sugereaza geniul romantic nu cata in departare fericirea ta iubire => fata spune ca iubire = fericire

Secventa II- astfel zise mititica cuvant derivat, diminutivat -> se gandeste la ea cu drag, este o forma de alint; cuvantul poate fi si o forma de ironie, a barbatului care se simte superior- el rememoreaza un gest dulce netezindu-mi parul- atitudinea lui de atunci (rasul, tacerea), sugereaza nepasarea, faptul ca nu ia in serios avertismentul fetei ah ea spuse adevarul- din prezentul din care mediteaza asupra trecutului ii da dreptate; isi da seama de adevarul spuselor fetei prea tarziu Verbele la perfect compus confera strofei caracter de meditatie si intareste ipostaza de geniu superior

Secventa III Reprezinta chemarea fetei la implinirea iubirii; e o provocare inocenta pe care o adreseaza iubita care isi propune sa il initieze pe barbatul geniu in fericirea care se afla la indemana Codrul -> reprezinta un spatiu familiar, intim si un spatiu al vesniciei Izvoarele -> element acvatic sugerand miscarea, tineretea Ochiul de padure -> perfectiunea cercului; ca metafora este centrul acestui spatiu natural; acolo urmeaza sa se formeze cuplul iubirea este asociata cu centrul lumii Intimitatea cuplului este asigurata de natura vegetala Natura in care il invita fata este una perfecta, a totalitatii Fata se asteapta sa fie sedusa prin cuvant, prin minciuni Fata imagineaza o modalitate glumeata, copilareasca de verificare a sentimentelor lui Dupa aceasta etapa copilareasca fata devine mai indrazneata, incercand sa-l seduac Parul se leaga de frumusetea feminina Ea construieste posibila scena a sarutului ca sa-l determine sa actioneze Fata imagineaza prelungirea intalnrii pana dupa rasaritul lunii cand la adapostul intunericului in intimitatea noptii vor sta imbratisati Spre deosebire de satul aflat in vale, iubirea e asociata cu locul inalt Pe drumul de intoarcere spre casa ocrotiti de bolti de frunze ea imagineaza continuarea ritului de iubire prin sarutari dulci ca florile ascunse Spatiul este unul departat de lumea reala, pt indragostiti o reconstituire a gradinii eden iar cuplul reprezinta cuplul original Fata isi reafirma dorinta de a-si infatisa in fata tuturor iubirea Exista marci ale oralitatii => sugereaza simplicitatea fetei, limbajul fetei este autohtonizat Fata infatiseaza barbatului iubit proiectul ei de existenta; ii propune fericirea de a fi impreuna Adevarul fundamentla pe care fata il contureaza este ca omul poate atinge fericirea prin iubire, adevar pe care barbatul alege sa-l ignore la vremea respectica Alternativa oferita de fata este implinirea iubirii in timp ce speranta lui este sa atinga iubirea daatorita cunoasterii absoluteSecventa IV inc-o gura si dispare- reprezinta o prelungire a proiectului existential al fetei ca un stalp eu stau in luna barbatul a incremenint ramanand fara cuvinte, deoarece nu se astepta la o astfel de indrazneala din partea fetei e albastra-mi dulce floare- o considera o floare- metafora, epite si inversiune ce frumos, ce nebun repetitie Toate aceste figuri de stil comunica admiratia, regretul, dorul, iubirea lui Puncte de suspensie: Meditatie Reintoarcere la realitate Despart doua planuri temporale al trecutului din care e invitat in codru de al prezentului in care rememoreaza Incadreaza ca intr-un fel de rama o poveste de iubire care nu s-a implinitUltima strofa Dulce minune- reprezinta o noua repetitttie Iubirea/ iubita considerata minune, comoara pierduta, miracol, mister Perfectul compus sugereaza faptul ca a existat iubirea, s-a terminat a murit fara posibilitatea de a mai fi retraita floare albastra, floare albastra reprezinta o chemare peste timp totusi este trist in lume- reprezinta o admitere a faptului ca geniul n-a gasit in lumea abstracta a ideilor fericirea sperata. In absenta iubirii indeplinite lumea este trista, lipsita de fericire Regret tarziu; iubirea omeneasca e trecatoare si chiar daca el ar crede in existenta iubirii versul final sugereaza fragilitatea acesteia Tentat de cunoastere geniul rateaza implinirea prin iubire => geniul nu poate fi fericit. In pofida naivitatii sale, iubita intuieste corect faptul ca fericirea se afla in iubire

Mihai eminescu a fost si este cel mai mare poet si scriitor roman, cel mai mare poet romantic si a realizat o opera monumentala a traditiilor populare si culte nationale, depasindu-le prin geniul si munca saDe-a lungul vietii, Mihai Eminescu a scris poezii filozofice precum Luceafarul. Scrisoara I, poezii de inspiratie folclorica sau mitologica, poezii ce au ca tema natura, sau iubirea.Publicata in revista Convorbiri literare, poezia Floare Albastra constituie dupa cum spunea Vladimir Streinu primul mare semn al operei viitoare.Poezia Floare albastra, ca specie literara este idila si apartine liricii peisagiste si erotice, care prezinta in chip idealizat iubirea, intr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice si figuri de stil tablouri din natura si puternice trairi interioare, cu predilectie sentimentul de dragoste. Poezia romantica Floare albastra face parte din tema iubiri si a naturii, dar spre deosebire de alte poezii erotice aceasta creatie cuprinde si idei filozofice.Tema o constituie aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini, sceptiscim exprimatde ultimul vers al poeziei: totusi este trist in lumeIdeea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu pentru neputinta de a atinge absolutul iubiri, pentru imposibilitatea implinirii cuplului erotic.Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme floare, reprezentand efemeritatea, delicatetea si albastru sugerand infinitul cosmic dar si aspiratia. Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literaturi. In literatura germana, in lirica lui Novalis floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. In literatura italiana, in poezia lui Leopardi , motivul florii albastre sugereaza puritatea iubirii si candoarea iubitei, iar la Eminesuc reprezinta vointa dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea albastrul simbolizeaza infinitul, departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele. Poezia este construita pe doua planuri distincte, inegale ca intindere: un plan al femeii, ilustrand monologul liric, iar celalalt al barbatului, ilustrand monologul lirico-filozofic. Femeia este o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un contemplativ, sedus de dulceata jocului inocent, dar preocupat de idei filozofice. Elementele de prozodie se caracterizeaza prin rima imbratisata, masura de 7-8 silabe, si ritm trohaic in spiritul metricii populare.Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresata barbatului visator cufundat in stele si in ceruri nalte.Planul feminitatii cuprinde strofele 1-3 si 5-12. Are forma unui monolog, alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi in partea urmatoare dintr-o provocare inocenta, care este un act de seductie. Reprosul este expresia intuitiei feminine, care simte instrainarea barbatului, cufundarea lui in stele, in nori si ceruri nalte.Adverbul iar arata repetabilitatea confuziei barbatului asupra cailor omului de a fi fericit. Versul de nu m-ai uita incalte sugereaza dorinta inocenta a fetei de a nu fi uitata de barbatul meditativ. Din structura in zadar reiese inutilitatea preocuparilor reflexive, intrucat ceea ce dorea sa afla nu era necomplicant, ci pur si inocent.Confuzia barbatului o determina pe fata sa ilavertizeze asupra capcanei in care ar putea sa cada, si anume sa nu caute prea tarziu fericirea , iubirea : Nu cata in departare/ fericirea ta, iubite!Ghilimelele care delimiteaza primele trei strofe evidentiaza vorbirea directa, textul citat apartine iubitei si este reprodus pentru a creiona portretulomului de geniu.Initiativa adresata de fata hai in codrul cu verdeata poate fi interpretata si ca pe o lectie de initiere.Pastelul imagineaza un cadru romantic, feeric, in care natura e personificata: izvoare plang, ochi de padure. Natura e protectoare a cuplului deoarece preia manifestarile si sentimentele indragostitilor. Peisajul descris este maret, iar planul terestru se imbina cu cel cosmic.Ideea izolarii cuplului de indragostiti de restul lumii, dorinta de intimitate a indragostitilor este intalnita in aceasta poezie in motivul cuplului biblic, edenic.Portretul fetei intruchipeaza idealul de frumusete eminesciana, aici caractere fetei fiind reliefate prin intermediul epitetelor cromatice: de-aur parul, rosie ca marul.Gesturile tandre, soaptele , declaratiile erotice, chemarile iubirii optimiste avand chiar o nota de veselie se onstituie intr-un ritual erotic specific imaginarului poetic eminescian: Si mi-i spune atunci povesti, Ne-om da sarutari pe caleTimpurile verbale de viitor popular amplaseaza povestea de dragoste intr-un spatiu rustic si sugereaza optimismul eului liric priving posibila implinire a iubirii absolute, intr-un candva nedefinit, ca un vis de fericire ce urmeaza sa se manifeste intr-un viitor imaginar.Limbajul fetei este popular: de nu m-ai uita incalte.Expresivitatea se realizeaza prin figuti de stil si imahini artistice. In aceasta poezie se deosebesc figuri de stil precum metafore: campii asire, intunecata mare, piramidele inv