FIZIOTERAPIA

definiţie, istoric, categorii

utilizarea factorilor fizici, naturali şi artificiali în scop terapeutic:

• apa (hidroterapia)

• apa minerală (balneoterapia, crenoterapia)

• namolul (peloidoterapia)

• curentul electric (electroterapia),

• căldura (termoterapia)

• climatul (climatoterapia)

• masajul (masoterapia) , la care se adaugă cu dată mai recentă:

• kinetoterapia (terapia prin mişcare)

• câmpurile magnetice (magnetoterapia)

• lumina polarizată şi laser (laserterapia).

Conceptul de recuperare

1973 Wood a prezentat un concept nou (prin care a atras atenţia OMS) demonstrând că, numai caracterizarea din punct de vedere clinic a unei boli este insuficientă pentru a contura dimensiunile reale ale acesteia şi este obligatoriu a se defini concomitent cu aspectul clinic şi impactul funcţional şi social.

Problema a fost pe larg dezbătută şi în1980 OMS a propus completarea CIM (Clasificarea Internaţională a Maladiilor) cu CIH (Clasificarea Internaţională a Handicapului

Deficitul funcţional

Deficienţa corespunde unei pierderi de substanţă, unei alterări a funcţiei ce induce o stare patologică.

Incapacitatea (rezultatul deficienţei) corespunde reducerii parţiale sau totale a resurselor de prestare a unei activităţi, de locomoţie, de comunicare, comportamentală, etc.

Handicapul (dezavantajul social) corespunde prejudiciului pe care deficienţa sau incapacitatea îl crează subiectului. El reflectă consecinţele sociale, economice, culturale, etc, pe care le suportă bolnavul.

Denumiri folosite

Medicina fizică şi recuperarea medicală, sau Rehabilitation, sau Reeducation functionelle, sau Fizioterapia, sau pe scurt Rehab

are ca scop aplicarea de măsuri menite să prevină, să reducă, sau să elimine consecinţele funcţionale, fizice, psihice, sociale şi economice ale deficienţei sau incapacitaţii.

conceptul actual promovat OMS

maladia şi deficienţa necesită îngrijiri medicale şi/sau chirurgicale cu viză etiologică, patogenică sau simptomatică utilizând factori chimici, fizici, psihologici;

incapacitatea sau dizabilitatea generate de boală impun măsuri de recuperare medicală,

iar handicapul măsuri de recuperare medicală şi socio- profesională

Def.: Acad Rom de Stiinte Med, 1978

RECUPERAREA MEDICALA = o activitate complexă, medicală, educaţională şi socio- profesională menită să restabilescă cât mai deplin funcţiile pierdute de un individ şi să dezvolte mecanisme compensatorii, care să-i asigure posibilitatea de muncă şi autoservire, respectiv o viaţă activă, cu independenţă economică şi socială”.

aşadar, reabilitarea medicală asistă populaţia cu dizabilităţi să câştige independenţă şi self determinare.

Mijloace recup medicală

Factorii fizici naturali şi artificiali sunt utilizaţi cu eficienţă în reeducarea funcţională a:

- aparatului locomotor (limitat parţial sau total, posttraumatic sau de boli reumatice inflamatorii şi degenerative),

- sistemului nervos central şi periferic,

- sistemului cardiovascular şi pulmonar,

- arşilor în perioda de convalescenţă,

- suferinţelor planşeului pelvin,

- vârstnicului

Cine prestează ?

Tratamentul, în totdeauna individualizat are la bază interacţiunea

– medic- pacient,

– dar şi medic-familie,

– medic – kinetoterapeut, fizioterapeut, specialist în terapie ocupaţională;

poate fi efectuat numai de persoane calificate care trebuie să se adapteze şi personalităţii bolnavului, nivelului cultural şi de înţelegere

Contraindicaţii

Terapia cu factori fizicali are şi contraindicaţii generale şi speciale.

Contraindicaţiile de ordin general sunt: stările febrile, caşectice, hemoragice, afecţiunile acute sau etapele de acutizare a celor cronice, infectiile, tumorile maligne, bolile de sânge, bolile psihice, sarcina.

Contraindicaţiile speciale vor fi prezentate la fiecare capitol

ELECTROTERAPIA

Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul acţiunii următorilor agenţi fizici:

– curentul electric (constant sau variabil)

– radiaţiile electromagnetice (unde scurte, radar)

– şi undele sonore (ultrasunete).

Electroterapia: aplicarea curentului electric asupra unei regiuni a organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice. Pentru acest tip de activitate se folosesc şi termenii de electrostimulare sau terapie electrică

Aspecte de biologie

Celula, unitatea de bază a organismelor vii este considerată un sistem electric

Membrana celulară:

Fosfolipide, glicolipide, colesterol

Proteine (transmembranare, periferice)

Canale membranare-gradient chimic

Receptori

Comunicare intercelulară

Molecule adeziune

Endocitoză, exocitoză

Potenţial de membrană: La nivelul membranei celulare se înregistrează în repaus, un echilibru între forţele electrice dispuse pe faţa internă şi externă a celulei, fenomen numit potenţial de repaus care pentru celula nervoasă este de 70mV.

Rolul hotărator în generarea lui îl au ionii de Na+ şi de K+, aflaţi în concetraţii diferite în mediul intra şi extracelular;

- ionii de Na+ se află la exteriorul celulei în concetraţie de 142- 145 mEq/l iar în interior de 10-12mq/l;

- cei de K+ au o concentraţie extracelulară de 4mEq/l şi de 140-155mEq/l intracelular.

Această diferenţă este menţinută de un mecanism consumator de energie, numit pompă ionică subvenţionat de mitocondrie. Pompa de sodiu este mai puternică deşi permeabilitatea membranei pentru K+ este de 50-100 de ori mai mare.

Na+/K+-ATPase (Na+/K+-pump)

1 ATP exportă 3 Na+ ioni şi importă 2 K+ ioni.

Element crucial pt menţinerea potenţialului de repaus.

Alte pompe: Ca2+ pump

Un stimul ce agresează membrana celulară produce modificări importante la nivelul acesteia (în miimi de secundă)

=> proces de excitaţie;

Membrana stimulată devine permeabilă ionilor de Na+ ceea ce declanşază un flux ionic, de conducere a acestora către interiorul celulei, proces prin care faţa externă a celulei devine negativă => depolarizare

Prin fenomenul de depolarizare nivelul potenţialului creşte brusc, devine pozitiv => potenţial de acţiune => celula este aptă să transmită un semnal.

Aşadar, faza de depolarizare coincide cu procesul de deschidere a canalelor sodice voltaj - dependente ceea ce creşte considerabil conductivitatea membranei (de aproximativ 500 ori) pentru sodiu şi se obţine potenţialul prag sau critic.

Propagarea potenţialului de acţiune se face din aproape în aproape şi cuprinde întreaga membrană; proprietatea membranei de a conduce unda de excitaţie se numeşte conductibilitate.

In fibrele nervoase nemielinizate - unda se propagă din aproape în aproape, de manieră bidirecţională după „legea totului sau nimic.”

In fibrele mielinice excitaţia este transmisă saltator. Numeroase substanţe chimice (acizi, baze, săruri) sau stimuli mecanici pot provoca difuziunea ionilor de sodiu spre interiorul celulei deschizând canalele, cu generarea unui potenţial de acţiune.

La fel un stimul electric de o anumită intensitate poate depolariza celula şi acest fapt se va întâmpla la catod. La anod fibrele hiperpolarizate, prin aportul de sarcini pozitive, devin mai puţin excitabile.

Dacă intensitatea creşte lent stimulul devine ineficace, chiar la valori mari, supraprag.

ð Proprietatea unui stimul cu pantă lină (triunghiular, exponenţial, trapezoidal) de a nu declanşa o stimulare se numeşte acomodare.

In cursul acomodării fenomenul de transport ionic prin activarea pompei de sodiu nu se mai produce.

Fibrele nevoase şi musculare se comportă diferit în procesul de acomodare:

- fibrele nervoase motorii şi muşchii striaţi, perfect inervaţi se acomodează

- în timp ce fibrele musculare denervate nu se acomodează la impulsurile cu pantă lină, ceea ce facilitează electrostimularea selectivă

Sinapsa

Potenţialul de acţiune determină eliberare de neurotransmiţători (Ach) din membrana presinaptică

ò

difuzează în spaţiul sinaptic

ò

leagă receptorii din interiorul spaţiului postsinaptic

ò

deschiderea canalelor ionice si alterarea potenţialul de membrană

Transmiterea neuromusculară

în condiţii normale muşchiul şi nervul formează o unitate funcţională = unitate motorie (Sherington)

aplicarea unui stimul electric direct pe muschi (în cazul denervarii complete) poate iniţia contracţia, joncţuinea neuro - musculară funcţionând ca o sinaspsă obişnuită

Impedanţa

Caracteristicele electrice ale pielii

Organismul uman din punct de vedere electrofiziologic este considerat o soluţie electrolitică, izolată la exterior de stratul cutanat care este considerat o rezistenţă electrică a cărei valoare este dependentă de numeroşi parametrii (numărul şi starea porilor tegumentari, gradul vasodilataţiei, starea de umiditate, etc).

Aspecte fizice

Curentul electric se obţine în urma deplasarii sarcinilor electrice, a electronilor, de la polul (+ ) la polul (- ) în vid sau de-a lungul unui material numit conductor

Se cunosc trei tipuri de conductori:

- gradul I (metalici)

- gradul II (electrolitici)

- gradul III (gazoşi) (Curentul electric se obţine în urma deplasarii sarcinilor electrice, a electronilor, de la polul (+ ) la polul (- ) în vid sau de-a lungul unui material numit conductor

Se cunosc trei tipuri de conductori:

- gradul I (metalici)

- gradul II (electrolitici)

- gradul III (gazoşi) ( trecerea curentului electric este însoţită şi de mobilizarea ionilor )

Cls conductorilor biologici:

– Grd I – f. buni conductori de electricitate (str cu continut bogat in apa): sange, limfa, lichid cefalorahidian;

– Grd II – buni conductori: gl sudoripare, muschi, viscere;

– Grd III – rau conductori: tesut nervos, osos, adipos, gl sebacee;

– Grd IV – f. rau conductori: piele, fanere.

Corpul omenesc = conductor grd II, fiind privit in ansamblu ca un electolit

Aspecte fizice

Impuls: un eveniment electric izolat, separat de următorul printr-o perioadă definită de timp ;

Tren de impulsuri (cicluri)- secvenţe repetitive de impulsuri ;

Electrod terapeutic - material bun conducător de electricitate care permite transferul electricităţii către ţesuturi;

- au formă variabilă (dreptunghiular, oval, rotund, special-Scherbah)

- dimensiuni variabile (punctiform, mare); electrodul mic este cel activ, iar cel mare indiferent;

- densitatea curentului este invers proporţională cu mărimea electrodului;

- aplicarea electrozilor - direct / în jurul zonei dureroase pe dermatomul , miotomul sau sclerotomul ce corespunde nervului afectat

- orientarea poate fi monopolară, bipolară/ cvadrupolară

Clasificare curent electric

1. după frecvenţă:

curentul galvanic, constant, sau continuu, cu frecvenţă “0”;

curentul variabil: - de joasă frecvenţă (1- 1000Hz);

- de medie frecvenţă (1000- 10000 Hz);

- de înaltă frecvenţă (peste 100000 Hz);

2. după direcţie:

unidirecţional (polarizat) - lipsa de oscilaţii a particulelor şi existenţa unor efecte polare (curentul galvanic, curentul cu impuls cu pantă bruscă şi progresivă)

bidirecţional (nepolarizat) - oscilaţii ale particulelor în raport cu poziţia iniţială; se remarcă absenţa efectelor polare, ceea ce se traduce prin absenţa riscului de arsură chimică la contactul cu metalele.

3. după organizarea temporală a undelor electrice:

curent alternativ, când undele electrice se succed fără intervale libere;

curent cu impulsuri (pulsaţi), când undele sunt separate de intervale libere;

4. după forma undei:

impulsuri mono- sau bifazice simetrice, asimetrice, rectangulare, sinusoidale, exponenţiale, triunghiulare, etc.

Modularea

este un fenomen fizic prin care se variază parametrii (amplitudine, frecvenţă, durata impulsului) pe timpul duratei unui tren de impulsuri cu scopul de a îndepărta fenomenul de acomodare care apare pe parcursul sedinţei de terapie şi care scade randamentul terapeutic

Efectele biologice ale curentului electric

antialgice (blocarea transmiterii durerii);

ionizante (penetrarea transcutană a unor substanţe chimice cu rol terapeutic);

excitomotorii (inducerea unei contracţii musculare independente de voinţa persoanei);

vasodilatatorii, nutritive;

antiedematos, rezorbtive

Efectul antalgic

Curentul electric este utilizat în tratamentul durerii acute şi cronice de mai bine de 100 ani

Mecanisme:

blocarea conducerii prin fibrele nervoase senzitive a impulsului nevos

acţiunea ionizantă

neurostimulare periferică, controlul de poartă

vasodilataţie

diminuarea activităţii celulare la nivelul cornului dorsal al măduvei;

stimularea producţiei de peptide opioide (GABA şi serotonină )

Efectul ionizant

Aplicarea unui curent continuu (galvanic, constant ) creşte permeabilitatea cutanată şi în consecinţă penetrarea unor substanţe, precum ioni (dielectroliză), sau alte molecule (dielectroforeză);

pentru a facilita acest fenomen durata de aplicare a procedurii trebuie să fie 20-30 min

Efectul excitomotor

Capacitatea curentului electric de a stimula nervul (producând depolarizare membranară) cu apariţia unui influx nervos şi totodată muşchiul (depolarizare membranară)

Se induce contracţia musculară involuntara excitand nervul motor sau muşchiul direct

Răspunsul este condiţionat de starea anatomofiziologică a muşchiului

Tipuri de curent electric folosite în practică

Electroterapia cu curentul galvanic (constant sau continuu)

Electroterapia cu curent de joasă frecvenţă (cu impulsuri)

Electroterapia cu curent de înaltă frecvenţă

Radiaţiile luminoase

Terapia cu laser

Câmpuri magnetice de joasa frecvenţă

Vibraţiile mecanice

CURENTUL GALVANIC

Definitie: curentul galvanic se caracterizează prin existenţa unui flux de electroni unidirecţionat, neîntrerupt, de frecvenţă zero (continuu), intensitate mică (mai puţin de 50mA) şi tensiune mică (30-80V).

În ţesuturile vii numeroase substanţe se găsesc sub formă de ioni, iar aplicarea curentului continuu facilitează disocierea , sporind concentraţia şi totodată migrarea lor şi a unor molecule, pe care le orienteză spre polii de semn opus

Efecte biologice

Polare :electroliza: eliberarea atomilor liberi din solutia electrolitica

Interpolare : ionoforeza, electroforeza, electroosmoza

– Ionoforeza: proc biochimic ce are loc in tes reprezentat de deplasarea ionilor prin membranele cel semipermeabile

– Electroforeza: moleculele nedisociate din elem neutre electric (coloizii) se inconjura prin absorbtie cu ioni deplasindu-se in directia catodului(catelectroforeza) sau a anodului (anelectroforeza) dupa semnul incarcarii electrice.

– Electroosmoza: este deplasarea continutului de apa din tesuturi. prin stucturile membranelor sub influenta curentului continuu

Scopuri terapeuticeAnalgezic: efect la anod (negativ); mecanisme: òexcitabilitatii nervoase la anod, reglarea tulburarilor excitabilitatii ale SNC, vasodilatatie, resorbtia metabolitilor din inflamatie, reglare neurovegetativa

Stimulant asupra fibrelor motorii; efect aparut la catod la inchiderea/ deschiderea circuitului

Vasodilatator superficial si profund; efect aparut la catod (pozitiv)

Rezorbtiv

Biotrofic

Echilibrare vegetativă prin aplicare asupra ggl cervicali, lombari, ggl stelat

Reglare a sist circulator:

pol sup +, pol inf - => efect descendent=> descarca cordul si plamanii

pol sup -, pol inf + => efect ascendent => incarca cordul si plamanii

Efecte asupra excitabilitatii SNC:

descendent => sedativ

ascendent => excitant

Galvanoterapia

se poate realiza:

cu electrozi placă, dispuşi la nivelul zonei afectate, transversal sau logitudinal;

prin masaj galvanic cu electrodul activ sub formă de rulou;

în apă: baie parţială pentru membre, sau baie generală, Stanger

Procedură cu electrozi placă

un electrod este polul pozitiv al aparatului (anodul) iar celălalt negativ (catodul)

forma şi dimensiunile electrozilor se adaptează zonei dar şi scopului, antalgic sau vasodilatator

dimensiunile catodului trebuie să fie egale cu ale anodului, sau puţin mai mari pentru a se evita arsura chimică (fenomen negativ)

Protecţia împotriva acestei reacţii adverse:

prin interpunera între electrod şi tegument a unui strat hidrofil (la ambii poli) care se umectează (pentru a favoriza conducerea curentului);

dimensiunile stratului hidrofil vor fi mai mari cu 1 cm faţă de cele ale electrodului, iar grosimea stratului hidrofil de 0,5-1cm.

adaptarea intensităţii curentului folosit la necesităţile şi particularităţii pacientului

Se evită aplicarea procedurilor pe zonele ce conţin piese metalice de osteosinteză, proteze endotisulare sau obiecte metalice

Tehnica de lucru

bolnavul este informat asupra procedurii şi asupra percepţie ce o va avea;

bolnavul este aşezat într-o poziţie confortabilă ce permite accesul la zona de tratat; aria tegumentară va fi curată, fară leziuni;

bulnavul înlătură de pe regiune obiectele metalice de podoabă;

aparatul se deschide şi se verifică electrozii la zona de implantare a conductorului electric;

stratul hidrofil umectat se aşază bine întins pe zona recomandată; deasupra sunt aplicaţi electozii care vor fi fixaţi cu benzi elastice sau săculeţi cu nisip;

electrozii nu se poziţionează la mare distanţă unul faţă de celălalt;

orientarea electrozilor este trasversală (paravertebral), sau antero-posterior/ latero-lateral la nivelul articulaţiei;

aplicaţia poate fi bipolară, cu electrozi de aceeaşi dimensiune, sau unipolară (mai mic anodul, electrod activ);

se stabileşte intensitatea curentului în cooperare cu pacientul care trebuie să perceapă doar senzaţia de furnicătură uşoară (aproximativ la 0,1mA/cm2 de electrod);

durata şedinţei este de 15-20-30 min;

seria de şedinţe 10-15.

Pentru baia parţială, uni-, bi-, tri-, sau patru celulară

bolnavul se aşază confortabil, imersând membrele inferioare pâna la 10 cm sub genunchi şi membrele superioare flectate la nivelul cotului, până la 1/3 inferioară a braţului, în recipiente ale aparatului adecvate ca dimensiuni şi prevăzute cu electrozi.

Se permite conectarea a două, trei, sau patru membre pe sensul descendent al curentului (pozitiv membrele superioare, negativ membrele inferioare) sau ascendent (dispunerea inversă a polarităţii) în funcţie de scopul terapeutic, sedativ sau stimulator.

Temperatura apei = 35- 37,5 grade C.

Durata şedinţei este de 20- 30 min

Baia generală Stanger

este un aparat special alcătuit dintr-o parte principală cu aspect de cadă de baie, prevăzută cu 3 electrozi mari, în care se face imersia completă a pacientului pană la nivelul axilei.

Sensul curentului se stabileşte descendent (după introducerea pacientului), dinspre extremitatea cefalică spre mb inf, sau ascendent.

Apa din cadă are temperatura de 35-37,5 grade C; Durata şedinţei este de 20-30min, 2-3 sed/ săptămână.

Ionoforeza (iontoforeză)

metodă specială de aplicarea a curentului galvanic

aplicarea unor forţe electrice modifică permeabilitatea cutanată ceea ce influenţează migrarea substanţelor transepidermic

fenomenul de migrare a ionilor este concretizat de depasarea acestora către polul de semn electric contrar

Anionii au efect scleroletic

Cationii au efect sclerozant

Substante folosite: K, Ca, Li, Mg, Cu, Zn, Ach, His, anestezice, la anod; I, acid salicilic, acid ascorbic, ATB, la catod

Factorii care influenteaza patrunderea in tegument a ionilor din substantele chimice farmaceutice

Greutatea atomica: ionii grei migreaza mai incet, cei usori mai rapid

Cantitatea si concentratia ionilor in solutie: cationii trec mai incet decat anionii (printr-un proces de franare); franarea este cu atat mai mare cu cat cantitatea de substanta din solutie este mai mica

Intensitatea curentului (doza de curent) : cresterea intensitatii curentului creste cantitatea de ioni transferati pana la o anumita limita, dupa care descreste prin fenomenul de franare

Marimea electrozilor pentru facilitarea patrunderii ionilor se recomanda aplicarea electrozilor mici, activi, iar solutia trebuie preparata cu apa distilata.

Indicatii

Afect ale SN: nevralgii, nevrite, pareze,nevroze;

Afect ale ap locomotor: mialgii, artrite, artroze, tendinite, bursite, periartrite,traumatisme,entorse

Afectiuni CV: tulburari ale circulatiei periferice arteriale si venoase, ATS, HTA

Contraindicatii

Suferinte ale tegumentelor: supuratii, alergii, eczeme, tuberculoza, solutii de continuitate la nivelul tegumentelor, neoplasm cutanat

Intoleranta pentru curent electric

Stari febrile

Decompensari cardiace

Potential embolic

ELECTROTERAPIA CU CURENT ELECTRIC DE JOASA FRECVENTA (CU IMPULSURI)

DEFINITIE

Curentii de joasa frecv au val cuprinse:1-1000Hz

Curentul alternativ

Curentii periodici /cu impulsuri

PROPRIETATI FIZICE

Fiecare impuls electric are capacitatea sa genereze un PA, daca are o I suficienta.

C. cu imp. sunt caract de:

1. forma (generata de panta frontului ascendent si descendent),

2. durata impulsului,

3. amplitudine (intensitatea curentului),

4. frecv cu care se succed impulsurile,

5. durata pauzei

Polul negativ = ACTIV : aplicatia pe n.motor → ef striomotor; n. senzitiv → ef analgezic

C. de joasa frecventa cu rol therapeutic

Au diferite forme ale impulsului:

sinusoidal,

rectangular,

trapezoidal,

triunghiular,

exponential

Diferite frecvente

Sunt modulati pe principalii parametri: ampl, frecv, durata impulsului, succesiunea de tipuri de impulsuri → pt a se indeparta fenomenul de acomodare

Cele mai folosite forme sunt:

1. C. rectangular de tip Leduc (durata impulsului 0,1-1sec, frecv = 1-160 Hz)

2. C. rectangular Trabert ( durata imp = 2 ms, durata pauza = 5 ms, frecv = 140 Hz)

3. C. rectangular, TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation)

4. CDD (Bernard) – frecv 50 si 100 Hz

5. C. cu imp triunghiulare: durata = 1-1,6ms; frecv = 100 Hz

6. C. exponential (Lapique): durata = 1,6 -60 ms; frecv = 80-100Hz

SCOPURI

1. Antialgic

2. De stimulare a contractiei musculare (excitomotor)

3. De inducere a unor modificari fizico - chimice

ELECTROSTIMULAREA NEUROMUSCULARA

Obiectivele electrostimularii neuromusculare

1. stimularea contractiei ms striate normal inervate: imobilizari prel, ms abd hipotona, incontinenta sfincteriana

2. stimul contr ms partial sau total denervate: c. progresivi Lapique: 100-1000 ms; 1-10 imp/sec; c. cu imp trapezoidale; c. triunghiulari cu frontul ascendent cu crestere progresiva; c. exponentiali (stimul selectiv ms denervata)

3. stimul contr ms spastice: pareze/paralizii spastice posttraum, cerebrale, medulare,scleroza in placi, b. Parkinson.

4. stimularea electrica functionala → b. neurologici: hemiplegici, paraplegici

5. stimularea contr musculaturii netede: aplicarea de impulsuri exponentiale, impulsuri unice sau trenuri de impulsuri, cu durata mare, pauza mare, frecventa mica ( un impuls la 1 – 4 sec).

ABC-ul contractiei muscular

Sistem nervos central

● sistem nervos central (activare)

● motoneuron α si axon motor (conducere)

● jonctiune neuromusculara (acetilcolina)

Sistem muscular

● membrana musculara (depolarizare)

● tubi transversi

(pompa Na-K)

● reticul sarcoplasmatic (eliberarea Ca)

● proteine contractile

(cuplarea excitatie-contractie)

● reticul sarcoplasmatic (recaptarea Ca)

Unitate motorie

● motoneuron α

● fibrele musculare inervate

● Rata de inervatie = nr fibre musculare inervate de un motoneuron

● Muschii cu motilitate fina si discriminativa au unitati motorii cu 10-100 fibre musculare pentru fiecare axon, iar muschii mari 600-1000 fibre musculare pe axon

● Generatorul

● Curentul electric

Intensitate

Frecventa

● Electrozii si pozitionarea lor

Electrostimulatoare

◊ fixe vs portabile

◊ curent continuu vs

curent cu impulsuri

▪ monofazic

▪ bifazic

Curenti de joasa frecventa cu impulsuri (0-1000 cicli/secunda) au

capacitatea de excitare asupra tesuturilor musculare si a fibrelor

nervoase (efect excitomotor)

Forma impulsului determina forma curentului

Legea lui Weiss : relatie aproximativa intre I si t a stimulilor care produc raspunsul minim

IS = Ib + q/t

Reobaza = intensitatea necesara unui curent

pentru a produce o contractie minima

Cronaxia = durata impulsului de curent dreptunghiular,

cu amplitudine egala cu dublul reobazei,

care produce o contractie minima

Tipuri de electrozi

Electrozi de suprafata :

Configuratie monopolara = mai multi electrozi activi amplasati in vecinatatea structurilor muschi-nerv care urmeaza a fi stimulate si un singur electrod comun la distant

Configuratie bipolara = pentru fiecare canal de stimulare se utilizeaza cate doi electrozi plasati in vecinatatea structurilor care urmeaza a fi stimulate, circuitul inchizandu-se intre cei doi electrozi

Pentru lojele musculare de dimensiuni

mari (cvadriceps) se pot aplica mai multi electrozi, unul central-anod si ceilalti distal si proximal- catozi. Se obtine o stimulare secventiala a catozilor ―› recrutare asincrona a unitatilor motorii

Electrozi implantabili

Avantaje

► selectivitate mai buna

► pozitionare permanenta

► repetabilitate a intensitatii contractiei

► senzatia produsa de stimulul electric mult mai confortabila

pentru utilizator

(electrozi implantati la distanta fata de receptorii durerii si amplitudine

mai mica pentru un stimul care produce contractie de aceeasi intensitate

Dezavantaje

► tehnica invaziva

► risc de infectii

► deterioararea in timp a electrodului care

impune o noua interventie chirurgicala

Electrozii BION

► implantati fara interventie chirurgicala cu

ajutorul unui ac hipodermic

► pozitionati in apropierea punctului motor

al muschiului

► controlati si alimentati in intregime prin

unde radio de catre un dispozitiv extern

Parametrii prescriptiei de electrostimulare

Tipul de curent

Frecventa impulsurilor/grupurilor de impulsuri

Durata impulsului

Pauza

Durata seriei de impulsuri

Pauza intre grupurile de impulsuri

Durata totala a stimularii/nr de sedinte zilnice

Localizarea electrozilor

Electrostimularea muscular

I. Stimularea musculaturii normal inervate

(cuplu nerv-muschi intact)

II. Stimularea musculaturii denervate

III. Stimularea musculaturii descentralizate

IV. Stimularea musculaturii netede

I. Stimularea musculaturii normal inervate Impulsuri de durata scurta si frecventa relativ rapida (40-80 HZ, domeniul curentilor

tetanizanti – contractii lungi care se mentin cat timp se aplica curentul) Curenti dreptunghiulari (forma tipica de stimulare a ms striate) Curenti modulati (evitarea oboselii si durerii date de contractiile tetanizante) Curenti neofaradici (durata fixa a impulsului 1 ms si a perioadei T = 20 ms) ―

receptivitate electiva a fibrelor nervoase motorii, a fibrelor musculare si a placilor neuromotorii

Indicatii – electrogimnastica musculara

Atonii si atrofii musculare de diverse cauze dar normoinervate ► imobilizari prelungite la pat ► hipotonii/hipotrofii secundare suferintelor articulare

Antrenamentul muscular al unor grupe musculare hipotone ► musculatura hipotona a spatelui (scolioze) ► musculatura piciorului in prabusirea boltii plantare (picior plat) ► prevenirea aderentelor intra/intermusculare

Profilaxia trombozelor si a emboliilor postoperatorii Nevralgii, nevrite, stari postcontuzionale (efect analgetic, vasomotor, trofic)

Completeaza si faciliteaza programul de kinetoterapie activa

II. Stimularea musculaturii denervateIII. Musculatura normal inervata raspunde la stimuli cu declansare brusca

(dreptunghiulari) si nu raspunde la stimuli cu intensitate ce creste lent, cu panta (exponentiale) datorita capacitatii de acomodare

IV. Musculatura total denervata raspunde selectiv la impulsurile exponentiale deoarece degenerescenta nervoasa a dus la pierderea capacitatii de acomodare a muschiului Electrodiagnostic Recastigarea contractiei (curba I/t) musculaturii denervate

ElectrodiagnosticCurba I/t ►aprecieri cantitative ale proceselor de denervare si reinervare ►stabilirea parametrilor optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor flaste

Semnele de lezare a nervului periferic Inversarea raspunsului muscular la excitatia electrica (contractie la polul

pozitiv) Reobaza crescuta Cronaxia crescuta Coeficientul de acomodare α al muschiului lezat aproape de 1 sau sub 1 Curba intensitate-durata (I/t) se deplaseaza spre dreapta si in sus Curba intensitate-durata (I/t) fragmentata in trepte (unitati musculare cu fibre neuromotorii lezate neuniform)

Semnele de lezare a nervului periferic

Recastigarea contractiei musculaturii denervate:

Stimularea cu impulsuri exponentiale previne/incetineste instalarea atrofiei musculaturii denervate

Instituirea terapiei trebuie facuta cat mai precoce dupa lezarea neuronului motor periferic (max 7-10 zile)

Pregateste initierea kinetoterapiei recuperatorii

III. Stimularea musculaturii descentralizate

Muschi “descentralizat” = muschi ce a pierdut comanda centrala (leziune de neuron motor central)

Metode ► Huffschmidt = 2 circute separate de joasa frecventa ce determina excitatie electrica alternativa pe grupele musculare agoniste-antagoniste ► Stimulare electrica functionala (FES)

Stimularea electrica functional Producerea contractiilor muschilor paralizati prin intermediul stimularii electrice a

nervilor cu electrozi de suprafata sau implantati Conditii esentiale :

• integritatea neuronului motor

periferic • integritatea efectorilor

periferici (muschi, jonctiune neuromusculara)

Stimularea electrica functional:

Liberson 1961 : ― plasarea unor electrozi de suprafata in vecinatatea nervului sciatic popliteu extern ―› activarea flexiei dorsale a piciorului la pacientul hemiplegic pe parcursul fazei de oscilatie a mersului ― activarea stimulului electric de catre un comutator plat plasat sub calcai

Aplicatiile FES: Accident vascular cerebral Leziuni medulare Scleroza multipla Boala Parkinson Paralizii cerebrale

Membrul superior• Imbunatatirea prehensiunii de forta si finete ;

• Imbunatatirea orientarii membrului superior (pumn,umar, cot)Membrul inferior

• Imbunatatirea dorsiflexiei plantare

• Imbunatatirea ortostatismului • Imbunatatirea functiei intregului membru inferior (mers, ciclism, ortostatism)

Leziuni medulareImbunatatirea ortostatismului prin stimulare nervoasa femurala si gluteala bilaterala la un pacient cu leziune T5 si paraplegie;

V. Stimularea musculaturii netedeVI. • Imbunatatirea controlului vezicii urinare prin implantarea electrozilor in peretii

vezicii urinare, nervi splanhnici, radacinile anterioare sacrate si conul medular. APLICATII CU SCOP ANALGETIC ALE CURENTILOR DE JOASA FRECVENTASensibilitatea dureroasa

Recept pt durere = ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi, ce alcatuiesc un nerv cutanat (nociceptori).

Fbr n. cutanati au prag de excitabilitate diferit: Fbr A alfa conduc impulsuri pt aparitia senzatiei tactile; au diam mare, sunt

rapid conducatoare; Fbr A delta pt durere tolerabila, de tipul inteparii scurte; sunt subtiri, sarace in

mielina, lent conducatoare; Fbr C → durerea intensa si difuza; sarace in mielina, lent conducatoare ale

informatiilor nociceptive.

DUREREA. NOCICEPŢIA

NOCICEPŢIA: reprezintă latura senzorială adurerii cuprinde:

fenomenele legate de transducţia stimulilor dureroşi la nivelul receptorilor periferici (nociceptori)

transmiterea potenţialelor de acţiune pe calea ascendentă senzitivă

proiecţia corticală a acestora apariţia percepţiei stimulului dureros

Modularea: modificarea pragului receptorilor şi a intensităţii

senzaţiilor, în funcţie de starea sistemului nervos şi a organismului

se produce la toate nivelurile căii de conducere nociceptive, determinând fie reducerea, fie amplificarea senzaţiei

Analgezia – neperceperea unui stimul dureros asociat cu un stres Hiperalgezia - stimuli care în mod normal sunt indiferenţi (ex.

stimuli tactili) pot produce durere

EXPERIENŢA SENZORIALĂ NOCICEPTIVĂ se însoţeşte:

întotdeauna de manifestări afective, emoţionale → sunt în majoritatea cazurilor negative Þ durerea este o senzaţie neplăcută Þ trebuie evitată

în majoritatea cazurilor, de apariţia unor reacţii vegetative − tahicardie − creşterea tensiunii arteriale − creşterea secreţiei sudorale − modificarea respiraţiei

fenomene motorii somatice: − reflexe de apărare − adoptarea unor poziţii antalgice → evitarea amplificării stimulului

dureros.

NOCICEPTORII terminaţii nervoase libere, răspândite în toate structurile corpului neuronii primari senzitivi

corpul celular situat în ganglionii spinali ai rădăcinii posterioare a nervilor spinali

dendritele acestor neuroni formează receptorii senzoriali periferici = nociceptori

în fcţ. de gradul de mielinizare al neuronilor primari → pot avea: fibre Aδ - mielinizate fibre C - amielinice

Fibrele Aδ transmit senzaţia de durere ascuţită, acută, bine localizată, care apare

imediat după acţiunea stimulului Informaţia - este transmisă rapid

- serveşte la - localizarea stimulului - declanşarea reflexelor de apărare

se găsesc: - la nivelul tegumentului - în toate structurile aparatului locomotor

Fibrele C transmit senzaţia de durere surdă, difuză, care apare la câteva secunde

după acţiunea stimulului informaţia este transmisă şi structurilor implicate în viaţa afectivă Þ

instalarea caracterului neplăcut al durerii se găsesc în: - tegument

- aparatul locomotor - viscere

STIMULII - mecanici - termici - chimici

cea mai mare parte dintre nociceptori sunt sensibili la toate categoriile de stimuli = receptori polimodali

restul nociceptorilor sunt sensibili la stimuli mecanici sau termici TRANSDUCŢIA are loc prin depolarizarea membranei neuronale:

stimulii mecanici → activează canale membranare de Na+ stimulii termici (cald) → activează un canal neselectiv pentru

cationi (în special Ca2+ şi Na+) stimulii chimici → acţionează prin mai multe mecanisme (canale

ionice operate de ligand, activare prin mesager secund), specifice pt. fiecare subst. stimularea nociceptorilor → este produsă de bradikinină, H+, K+

REFLEXUL DE AXON

CARACTERISTICI: este reacţia locală cutanată la un stimul dureros, punctiform se desfăşoară în trei etape: - eritem local

- edem local - eritem inconjurător

fen. nu implică axonii, ci dendritele neuronilor primari nociceptivi MECANISM:

stimulul → acţionează asupra unei dendrite: este transmis spre corpul celular al neuronului se propagă şi la celelalte dendrite Þ elib. de neuromediatori:

substanţa P (SP) - vasodilataţie neurokinina A (NKA) Þ - ↑ permeab. endot. vasc.

- degran. mastocitelor - elib. de histamină

CGRP (calcitonin gene-related peptide – peptidul legat genetic de calcitonină)Þ↑NO elib. de endot. vasc. Þ vasodil.

ATP glutamat

FUNCŢIILE REFLEXULUI DE AXON funcţie trofică:

în condiţii normale stimulii nedureroşi care ajung la fibrele C: nu determină apariţia unei senzaţii de durere produc eliberarea unor cantităţi mici de neuropeptide

Þ vasodilataţie locală → rol trofic pentru ţesuturi Þ un efect de stimulare de către neuropeptide a proliferării fibroblaştilor şi a angiogenezei

modularea periferică a nocicepţiei prin neuropeptidele eliberate participă la declanşarea şi întreţinerea inflamaţiei, dependent de măsura

în care sunt stimulate fibrele C

Calea de conducere a informatiilor nociceptive

NEURONII PRIMARI SENZITIVI pătrund în măduvă prin rădăcina posterioară a nervilor spinali se distribuie în laminele I, II şi V ale cornului posterior fac sinapsă cu :

neuroni secundari nociceptivi specifici (fac sinapsă numai cu fibre provenind de la nociceptori)

neuroni secund. cu răsp. dinamic larg (wide dynamic range, WDR) primesc aferenţe de la nociceptorii cutanaţi, viscerali şi de

la mecanoreceptori care nu au legătură cu nocicepţia (fibre Aβ)

importantă convergenţă a aferenţelor

integrarea câmpurilor receptoare ale receptorilor, într-un câmp receptor comun, mai întins;

numeroşi neuroni intercalari

NEURONII SECUNDARI trec în cordoanele anterioare de partea opusă Þ tractul spinotalamic:

tractul neospinotalamic conduce informaţii de la fb. Aδ şi câteva din fb. C, la

talamusul lat.→porneşte fasciculul talamocortical → se proiectează la nivelul ariilor somestezice corticale primare şi secund.

Informaţiile ce provin de la fb. rapide Aδ Þ apariţia imediată a senzaţiei de durere

împreună cu informaţiile de la ceilalţi receptori cutanaţi, ce se proiectează în aceeaşi zonă, contribuie la localizarea şi caracterizarea senzorială a stimulului dureros

tractul paleospinotalamic conduce inf. de la fb. C la talamusul med. şi formaţiunea

reticulată din talamusul medial pornesc proiecţii difuze spre arii

corticale extinse şi spre struct. subcorticale (sist. limbic, subst. reticulată)

informaţiile transmise pe această cale au funcţie senzorială redusă, dar determină apariţia modificărilor emoţionale şi a fenomenelor vegetative ce însoţesc nocicepţia, pentru a produce senzaţia complexă de durere

PROIECŢIA CORTICALĂ A INFORMAŢIILOR NOCICEPTIVE PROIECŢIA CORTICALĂ

lobul temporal lobul frontal ariile asociative ariile integrative din rinencefal şi hipotalamus

Þ percepţia dureroasă dependentă de personalitatea individuluiÞ componenta afectivă şi emoţională a durerii

INTEGRAREA CORTICALĂ − capacitatea de evaluare cantitativă a senzaţiei dureroase (aspectul

cognitiv al durerii) − reacţia motivaţional-afectivă, realizată prin conexiunile cortexului cu

rinencefalul şi hipotalamusul modificările vegetative asociate durerii (la care participă nuclei din hipotalamus şi substanţa reticulată a trunchiului cerebral).

Curentii diadinamici: efecte si mod de actiune

Ef: analgezic, hiperemiant, dinamogen, determinate de: nivelul intensit, forma CDD, modalitatea de aplicare a electrozilor.

Intensitatea se regleaza progresiv,obtinandu-se senzatii de vibratii bine tolerate, nedureroase.

Acomodarea se instaleaza repede, I↑in timpul trat, sub pragul dureros.

Pt obt contr ms I↑la pragul de contr, fara senz de crampa ms (act dinamogena – la frecv = 50 Hz).

Formele clasice de CDD (Bernard) 1. monofazat fix: ef excitator,↑tonusul ms, prod vibratii ce act ca un masaj electric

profund, tonicizeaza peretii art prin act vasoconstrictoare. 2. difazat fix: este cel mai analgezic, ridicand pragul sensibilitatii la durere. 3. perioada scurta: ef excitator, tonicizant, actionand ca un masaj profund intens. 4. perioada lunga: ef analgetic si miorelaxant evident si persistent, anticogestiv. 5. ritm sincopat: cel mai pronuntat ef excitomotor, electrogimnastica ms.

Forme de CDD CDD MF: 50 impulsuri/sec CDD DF: 100 impulsuri/sec CDD PL: alternanta de MF cu durata trenului de 4 sec, cu DF cu durata trenului de 8

sec CDD PS: alternanta de MF cu DF, timp de 1 sec, fara pauze. CDD RS: alternante de MF de 1 sec, cu pauza de 1 sec.

Modalitati de aplicare Depind de scopurile terapeutice urmarite.

Aplicatii pe pct dureroase circumscrise: electrozi mici rotunzi de marime egala; polul (–) direct pe pct dureros, (+) la 2-3 cm distanta.

Aplicatii transversale: electozi plati de marime corespunzatoare si egala asezati de o parte si de cealalta a regiunii dureroase.

Aplicatii longitudinale: de-a lungul unui nerv periferic, vas. Polul (+), de regula mai mare, se aseaza proximal pe zona de emergenta, polul (-), mai mic, distal pe zona afectata.

Aplicatii paravertebrale: cu electrozi plati de marime adaptata de la caz la caz, transversal si paralel cu col vertebral – catodul pe locul dureros, sau de-a lungul coloanei anodul – proximal, catodul – distal.

Aplicatii gangliotrope: electrozi mici, rotunzi, cu catodul pe zona ggl respectivi, anodul la 2-3 cm distanta.

Aplicatii mioenergetice: pt tonicizarea unor ms normoinervati.Polul (+), mai mare, ca electrod indiferent, la locul de emergenta al n. motori, polul(-) pe pct motorii ale ms interesati.

Tehnica de aplicare

Marimea si forma electozilor – in fct de reg tratate, trebuie sa acopere cat mai mult din reg dureroasa.

Modalitatea de pozitionare si polaritea electrozilor – in fct de scopul terapeutic. Pacientii se aseaza pe pat sau scaun. Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile, bine umezite

si fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu nisip. Formele de CDD aplicat se aleg in fct de scopul terapeutic .

Intensitatea se regl prin crestere progresiva la o doza corespunzatoare efectului urmarit: analgetic, dinamogen, fara a atinge pragul sensibilitatii dureroase. In cursul sedintei I trebuie ↑ pt mentinerea senzatiilor de vibratie nedureroasa.

Durata sedintelor=in raport cu scopul terapeutic Durata=scurta, pt a evita acomodarea: 4-8 min. In aplic cu scop hiperemiant, vasculotrop, durata sedintei = 20-30 min. Polul activ este intotdeauna polul negativ. Ritmul sedintelor este in fct de stadiul afect tratate:

Std ac – de 2 ori/zi Nr sed: in fct de ef obtinute

Scop antalgic: 6 – 8 sedinte Scop dinamogen sau hiperemiant:> 10 sedinte.

Indicatiile CDD Stari posttraumatice: contuzii, entorse, luxatii, intinderi ms, redori articulare; Afect reumatismale: artroze, artrite, reum abarticular; Tulb circulat perif: B. Raynaud, acrocianoza, b. varicoasa, arteriopatii periferice

obliterante.Curentii Trabert

Curenti dreptunghiulari cu ef analgetic si hiperemiant (durata impuls 2ms, pauza 5ms, frecv 140 Hz).

Electroizi de aceasi dimensiune in fct de zonele tratate 3/4; 6/8; 8/12 cm, se aplica bipolar. Se aplica cu strat hidrofil de protectie f gros.

Electrodul (-) se aplica pe locul cel mai dureros, iar cel (+), de obicei proximal de catod, la numai 3-5 cm distanta.

Distanta dintre electrozi nu depaseste 5-7cm. I se stabileste la senzatia suportabila de vibratie, timp de 10 min.

Curentii stohastici Sunt curenti cu stimuli aperiodici, neregulati, cea ce reduce reactiile de adaptare,

crescand ef analgetic prin ridicarea mai pronuntata a pragului la durere, precum si durata acestui efect.

Frecv = 5-30 Hz.

Stimularea nervoasa electrica transcutanata –TENS Tehnica non-invaziva C de joasa frecv in impulsuri dreptunghiulare

Frecv pana la 100 Hz Durata impulsului 0,004 – 0,25ms

Mec de act: Inhibitie presinaptica ( la nivelul cornului dorsl medular) Eliberare de endorfine, enkefaline, dinorfine

Inhibarea directa a nervului excitat anormal Aplicatii de TENS

1. TENS conventional (constant, de frecventa inalta, normal): frecv 50-100 Hz, impulsuri de durata scurta 0,04 – 0,1 ms, I=10-40 mA, electrozii se aplica pe zona dureroasa, I se stabileste la senzatia de furnicatura confortabila, ef se instaleaza rapid 10-

15 min si dureaza cateva ore 3 – 4 ore, durata sed 15min, indic: dureri musculo-scheletale acute Act prin stimul fbr A

2. TENS acupuncture like (AL – TENS): stimulare endorfinica de f joasa frecv

C. electric de 1-5 Hz, impulsuri izolate sau trenuri de impulsuri cu durata de 0,15 – 0,25 ms, I 50-100 mA → ef musculoconstrictor

Stimularea se face pe zona dureroasa sau la distanta Marimea electrozilor 100 cm2 Durata stimularii 30 min Ef se instaleaza pt cateva ore, aprox 6 ore, Indic: durerea cr. Actioneaza prin stimul fbr C si a fbr motorii

3. TENS intens, stimulare intensa de scurta durata Mod de act: recrutarea fbr descendente inhibitorii reticulate de la nivelul

trunchiului cerebral Frecv mare 100-150 Hz, Durata impulsului 250-500 microsec Durata stimularii 15-30 sec Ef se instaleaza rapid 5 min, dispare dupa 30 min

PENS - Percutaneous Electrical Nerv Stimulation Electrostimulare antalgica care combina avantajele TENS cu cele ale

electroacupuncturii Electrozii sunt reprezentati de acele de acupunctura, plasati pe dermatomul ce corespunde patologiei ce genereaza durerea.TENS tehnica

Electrodul activ se aplica pe: zona dureroasa, pct trigger, pct de acupunctura Anodul se plaseaza mai jos de zona dureroasa, respectand dermatomul Protocol pt aplicare TENS:

Se verifica tegum Se degreseaza tegum cu o sol alcoolica 70% Se verifica aparatul si electrozii Se seteaza caractTENS Gradarea intensitatii la inceputul sedintei Descrestera controlata a I la inchiderea aparatului

Contraindicatii TENS Pacemaker Sarcina NU: pe sinusul carotidian, pe fata ant a gatului, pe laringe, transcerebral,

precordial !!!!!!!!!!! Lez cutanate

ACTIUNILE CURENTILOR DE MEDIE FRECVENTA

DEFINITIE CMF = curenti alternativi sinusoidali cu frecv cuprinse intre 1000 Hz (1 kHz) si

100000 Hz (100 kHz), limite stabilite de Gildesmeiter si Wyss. In terapie se folosesc frecv de 3 – 10 kHz.

ACTIUNI BIOLOGICE ALE CMF 1. Ef sumatiei temporare: excitatia fbr n mielinice este posibila numai dupa o

succesiune de perioade de c alternativi, deci dupa o succesiune de oscilatii de MF, dependent de un anumit prag de intensitate si un anumit timp util.

T util este cu atat mai mic, cu cat I de excitatie este mai mare. Cu cat creste frecv CMF, cu atat creste si nr per necesare pt declansarea unui

PA. 2. Excitatia apolara sau ambipolara: excitatia poate fi produsa la oricare din cei 2 poli

si concomitent, daca ei sunt aplicati simetric. Conditii:

A. impulsurile de c alt tb sa aiba o forma simetrica. B. CMF tb sa fie modulat in amplit, adica sa apara si sa dispara lent, la

intervale de cateva perioade de c alt C. frecv c tb sa fie > 1000 Hz .

3. Negativarea primara sau locala: la stimuli de MF cu I subliminara, dupa trecerea unui anumit nr de perioade, apare local o negativare primara exprimata de descresterea pot. de repaus a mb excitabile (depolarizare reactiva dupa Weyss).

PRINCIPALELE EFECTE FIZIOLOGICE 1. Act stimulatoare pe ms scheletica, producand contr ms puternice, reversibile, bine

suportate. 2. Ef de stimul asupra ms netezi hipotoni (ai unor org int) 3. Act antalgica 4. Act vasomotorie cu ef hiperemizant si resorbtiva 5. Alte ef: decontracturant – miorelaxant, trofic si asupra str veg (stimulare a vagului)

POSIBILITATI DE APLICARE

1. IN SCOP DIAGNOSTIC 2. IN SCOP TERAPEUTIC

A. Procedeul de aplicatie cu un singur curent deMF modulat B. Procedeul prin curent interferential dupa Nemec

1. SCOP DIAGNOSTICAplicatia locala a unui CMF provoaca contr numai pe un ms normoinervat.Intensitatea c necesar pt producerea contr ms tb sa fie cu atat mai mare, cu cat frecv impulsului de MF este mai mare.Test electrodiagn cu medie frecv: in conditiile unui raspuns contractil din partea ms testat, se confirma si se evita un exam electromiografic.

SCOP TERAPEUTIC

A. PROC DE APLICATIE CU UN SINGUR CMF MODULAT FORME DE CURENTI: Media frecv pura Media frecv pura redresata Media frecv cu modulare

In per scurta In per lunga

In PS – PL (dublu modulat)

TEHNICA DE LUCRU TIPURI DE ELECTROZI:

Placa (10/10 cm) Punctiformi (diam = 5 cm), pt zonele mici Tip masca pt ochi Inelari Toracici Palmari Electrozi vacuum

Se apl pe zona dureroasa, I stabilindu-se la furnicatura FRECVENTA:

5000Hz = ef excitomotor 1000Hz = ef antalgic, trofic, decontracturant LP = ef antalgic, de activare a circulatiei perif SP = ef excitomotor 20-50 trenuri/sec; biotrofic 50-100 trenuri/sec; antalgic

100-500 trenuri/sec Durata sedintei = 10 min

B. PROCEDEUL PRIN CURENT INTERFERENTIAL DUPA NEMEC Incrucisarea a 2 CMF cu frecv diferite, in general decalati cu 100 Hz; la locul de

incrucisare endotisular se realizeaza ef terapeutice prin unde modulate in intensitate.

CURENTUL INTERFERENTIAL Rezulta din 2 CMF cu amplitudini constante, dar cu frecv putin diferite. Rezultatul este tot un CMF, dar cu amplitudine variabila in fct de directia pe care il

consideram. Frecv de variatie a amplit este egala cu diferenta dintre frecv celor 2 curenti. Diferenta celor 2 frecv corespunde in cazul electroterapiei unei variatii de joasa frecv.

AVANTAJE 1. Modularea intensitatii prelungeste ef de stimulare al curentului alternativ de MF

aplicat, prevenind instalarea fenom de acomodare. 2. Utilizarea frecv purtatoare din domeniul MF intimpina o resistenta electrica redusa

din partea tegumentului. 3. Pot fi utilizate I mai mari de curent, cu un ef corespunzator crescut. 4. Interferentele de joasa frecv sunt considerate cele mai active dpdv biologic la niv

celulelor.

VARIANTELE MODULATIILOR DE FRECV APLICABILE CU C. INTERFERENTIALI

CU FRECV CONST: 0-100 Hz: 1. F mici < 10Hz → ef excitomotor pe toate fbr ms scheletice 2. F mijlocii: 12-35-50 Hz→ ef decontracturant, vasomotor, vasculotrofic 3. F rapide: 80-100 Hz→ ef analgetic

CU FRECV VARIABILE MODULATE RITMIC 1. modulatia 0-10 Hz (dif F celor 2 curenti variaza liniar crescator si apoi descrescator

in timp de 15 sec de la 0 la 15 Hz)→ act excitanta pe n motori 2. modulatia 90-100 Hz→ ef analgetic 3.modulatia 0-100 Hz→ ef decontracturant muscul, antiinfl, analgetic.

TEHNICELE DE APLICATIE ALE C. INTERFERENTIALI

1. STATICA: electrozii se mentin in acelasi loc si asupra lor se exercita o pres const Electrozii clasici: tip placa, cate 2 perechi cu dimens diferite 50, 100, 200, 400

cm2 Tip pernita Cu vacuum

2. CINETICA: se utilizeaza 2 electrozi tip manusa →electrokineziterapie

EFECTE FIZIOLOGICE 1. Ef. excitomotor pe ms striata (act numai pe ms sanatosi, normal inervati); F mici <

excita toate fbr ms; 2. Ef. decontracturant: se obt cu F medii 12-35 Hz; 3. Ef. vasculotrofic, hiperemizant,resorbtiv:

Act directa pe vase→ms neteda a vaselor sg Indirect, prin gimnastica ms realizata de ef excitomotor ms, cu producere de

contr fiziol line. 4. Ef analgetic modifica perceptia dureroasa prin diminuare excitabilitatii dureroase,

dar si prin combaterea hipoxiei generatoare de durere (act vasodilatatoare); 5. Act excitomotoare pe ms neteda, este realizata de orice formula de curent

interferential

INDICATII 1. afect ale ap locomotor: stari post traum, artrite, pperiartrite, artroze, discopatii,

mialgii, nevralgii, nevrite 2. afect vascul perif: tulb de circul art, venoasa, limfatica 3. afect ginecologice: anexite, metroanexite, dismenoree 4. afect ale org int: dischinezii biliare, distonii functionale intestinale, afect reno-

urinare, hipertrofii de prostate

CONTRAINDICATII 1. afect febrile de dif etiologii 2. tuberculoza activa 3. neoplazii 4. stari casectice 5. b infectioase 6. infectii 7. pace maker cardiac

TIPURI DE ELECTROZI

1. clasici – in forma de placa: 50, 100, 200 cm2 2. speciali

A. punctiformi: sunt 4 electrozi punctiformi cu diam de 4 mm, asezati diagonal la distanta de 7 mm, pt zone mici de tratat (nevralgii supraorbitare);

B. electrozii pt ochi: sunt constituiti dintr-o masca oculara cu electrozi aplicati deasupra globilor oculari si 2 electrozi pernuta plasati in diagonala peste apofizele mastoide;

C. electrozi inelari toracici: 2electrozi in forma de inel

D. electrozi palmari (manusa): electrozi cu suprafata mare ce se aplica pe palma; 2 electrozi placa de 200 cm2.

E. electrozi cu 4 campuri: o perna plata de 17/17cm, cu 4 electrozi cu supraf mare, dispusi diagonal, numiti electrozi tetrapolari

F. electrozi cu 2 campuri: o pereche de pernute plate (17/9,5cm), cu cate 2 electrozi mari, aplicabili doar perechi

3. Electrozii cu vid (vacuum) sau ventuza (2 E ventuza cu 2 E placa; 4 cu 4) Atentie !!!

Buretii de cauciuc introdusi in acesti E sa nu fie prea umeziti. Este interzisa umezirea cu sol chimice. Se regleaza initial un vid complet pt a crea o buna aderenta la tegument in

zonele bombate sau flaste. Se regl subpresiunea realizata sub ventuze pana la atingerea unei valori de 0,4

kg/m2,indicata la manometrul aparatului.

TEHNICA Frecv fixata – in fct de scopurile terapeutice Intensitatea curentului: tb sa creasca progresiv, iar la sf sedintei sa fie redusa

progresiv. Senzatia este de furnicatura puternica, dar bine tolerata placuta. Dozarea va fi la I joasa sau medie.

Durata sedintelor: 15-20 min electrozi placa; 10 min electrozi ventuza. Nr. sedintelor: 6-8, 14-16. Cand se recomanda un nr mai mare de sedinte >12, se

recomanda intercalarea unei pauze de14 zile. Aplicatiile se pot face zilnic sau la 2 zile.

Curentii de inalta frecventa

Electroterapia de înaltă frecvenţă aplicarea cu scop terapeutic a unui câmp electric şi magnetic de înaltă frecvenţă şi a undelor electromagnetice (unde decimetrice de 69 cm şi microunde de 12,25 cm) cu frecvenţa peste 300 KHz.

Caracteristici Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, sinusoidali, cu frecventa peste 100

000 Hz pana la cativa GHz sau zeci de GHz Orice curent electric cu frecventa > 10 kHz genereaza in jurul sau un camp

electromagnetic ce se propaga in atmosfera. Acest camp este utilizat in transmisii radio, tv, GPS etc.

Pentru a nu interfera cu undele folosite in telecomunicatii, aparatele de inalta frecventa folosesc benzi stricte de frecventa

Modul de producere a curentilor de inalta frecventa Emisia de unde scurte/ultrascurte presupune un circuit electric oscilator primar care

transforma curentul electric de la retea in oscilatii de IF si UIF I. Initial, aceste circuite oscilante functionau prin fenomenul de descarcare al unui condensator (pe condensator se acumuleaza electricitate, cand tensiunea dintre armaturi devine suficienta se produce strapungerea dielectricului care determina oscilatii de inalta frecventa cu amortizare rapida)

II. Ulterior s-au introdus lampi electronice (triode) se obtin oscilatii intretinute, (ce nu se amortizeaza) cu intensitati/amplitudini egale si o frecventa crescuta III. Actualmente, triodele au fost inlocuite cu un tub electronic in care ghidajul directiei fasciculului de electroni se realizeaza cu ajutorul unui camp magnetic perpendicular pe traiectoria fasciculului (magnetron)

Aparatele de inalta frecventa

Circuit oscilator primar (generator – produce curenti de inalta frecventa) a. condensator b. trioda c. magnetron

Circuit oscilator secundar (rezonator – circuitul in care este plasat pacientul) a. de tip electrodic (metoda in camp condensator) b. de tip solenoidic (metoda in camp inductor)

Proprietati fizice ale curentilor de inalta frecventa

Nu produc fenomene electrochimice (electroliza, disociatie si migrare ionica) Nu provoaca excitatie neuromusculara Au efecte calorice de profunzime fara a produce leziuni cutanate, (endotermie tisulara

sau diatermie) care durează peste 24 de ore fară să se solicite termoreglarea; Produc fenomene capacitive (segmentele corpului amplasate in zona de actiune sunt

strapunse intre electrozi asemeni unui condensator) si inductive (se induce in segmentul de tratat un curent de inalta frecventa )

Efectele biologice ale curentilor de inalta frecventa

Vasodilatatie in teritoriile arteriolare cu hiperemie locala dar si cu risc de staza venolimfatica, scade RVP scade TAd

Efect imunobiologic, cresterea capacitatii fagocitare, Actiune antibacteriana, prin cresterea temperaturii locale si prin afluxul de substante

imunobiologic active Efect analgetic si sedativ Efectul biotrofico-metabolic, resorbtiv, de ameliorare a clearance-ului tisular (virarea

metabolismului spre aerobioza cu indepartarea catabolitilor acizi in sangele venos) Efect proteolitic (fibrolitic), de rupere a aderentelor postlezionale/inflamatorii Creste rata diviziunii celulare, in special in epiderm Efect miorelaxant si antispastic pe musculatura neteda Produce echilibrarea pompelor ionice membranare celulare

Parametrii aplicatiilor curentilor de inalta frecventa1. Lungimea de unda (domeniul de inalta frecventa) 2. Modul de generare a campului aferent (condensator, inductor)3. Natura electrodului 4. Suprafata electrodului 5. Distanta electrod-piele 6. Durata procedurii

7. Intensitatea campului

2. Modul de generare a campului aferent • Emisia in camp condensator presupune modalitati de aplicare prin

intermediul electrozilor • Emisia in camp inductor presupune amplasarea segmentului de tratat in interiorul cablu spiralat ce reproduce un solenoid 3. Natura electrodului • electrozi cu contact direct • electrozi cu aplicatie in camp condensator (cu aer reglabil – electrozi Schliephake, cu aer nereglabili, electrozi supli- dielectricul utilizat este cauciucul si nu aerul) • cu aplicatie in camp inductor/solenoid

4. Suprafata electrodului - Pentru undele scurte in camp condensator, deasupra zonei anatomice unde se urmareste un efect terapeutic maxim, se plaseaza electrodul cu dimensiuni mai mici - Pentru undele scurte in camp inductor, principiul concentrarii campului nu se mai bazeaza pe inegalitatea electrozilor

5. Distanta electrod-piele - 1-2 cm efect superficial- 3-4 cm efect profund

Pentru undele scurte in camp inductor pulsat distanta trebuie sa fie 1,5 +/- 1,5 cmPentru curentii de IF distanta trebuie sa fie 3+/-1 cmPentru curentii de UIF distanta trebuie sa fie in jur de 5 cm

6. Durata procedurii Pentru afectiunile acute se prescriu doze Atermice sau oligotermice Durata sedintelor este de 3-5 minute Serii de sedinte 5-7, zilnic sau la doua zile Pentru afectiunile cronice se prescriu doze Medii sau intense Durate de aplicare si numar de sedinte aproximativ duble

7. Intensitatea campului Patru paliere de intensitate in functie de nivelul de incalzire tisulara profunda de tip endotermizant Dozarea aplicatiei se face dupa senzatia subiectiva a pacientului Doza I : (rece, atermica) – nu produce perceptie de caldura Doza II : (doza submedie) – temperatura cutanata creste local cu pana la 3° C, subiectul are senzatie slaba de cald Doza III: (medie, termica) – produce senzatie de caldura evidenta dar suportabila si agreabila Doza IV : (hipertermica) – produce o senzatie de caldura puternica, greu de suportat

Indicatii

reumatologie: reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular, sechele posttraumatice;

neurologie: nevralgii, neuromialgii, nevrite, pareze şi paralizii, sechele poliomielită, mielită şi meningită;

aparat cardiovascular: angină pectorală fără insuficieţă cardiacă, tulburări ale circulaţiei venoase periferice ale membrelor;

aparat respirator: bronşită cronică, sechelele pleurezie netuberculoasă, astm bronsic între crize.

aparat digestiv: spasme esofagiene, gastroduodenale, intestinale cu caracter funcţional,

constipaţie cronică, diskinezie biliară; aparat urogenital: hipertrofie de prostată, colică nefretică, epididimite, anurie. ginecologie: metroanexită, parametrită cronică, sterilitate secundraă, mastite; ORL: sinuzită, rinită cronică, faringită, laringită, otită externă; oftalmologie: orjelet, iridociclită: stomatologie: durere postextracţie, gingivită; dermatologie: furuncul, panariţiu, abces al glandelor sudoripare (hidrosadenită).

Contraindicaţii

Stări inflamatorii acute Afectiuni cu tendinta la hemoragie Fenomene ischemie Stari febrile TBC Tumori Graviditate Piese metalice intratisulare, pace-maker cardiac.