Fiziologia este stiinta care studiaza functiile organismului sanatos si viu ; pentru organe bolnave esista fiziopatologia iar pentru organismul uman fiziologia omului. Animalele de interes zootehnic- fiziologia veterinara. Functiile organismului: - respiratia - digestia - reproducerea - termoreglarea Fiziologia sangelui Sangele este singurul tesut lichid din organism. Are 2 componente- celulele sunt reprezentate de elemente figurate iar substanta fundamentala este reprezentata de plasma. La sange (hematologia) Pt. ex. : Rolurile: 1. Participa la functia de respiratie a organismului prin transportul gazelor respiratorii (O2 si CO2) din mediul ambiant catre celule. 2. Participa la functia de digestie prin transportul substantelor nutritive de la mucoasa digestiva catre sediile de metabolizare (organe si tesuturi diferite) 3. Participa la functia de excretie prin transportul catabolitilor, substantelor straine, toxinelor, de la celule catre sediile de eliminare (excretie) - rinichi - piele- excretia cutanata- transpiratie- sebum - plamani- CO2 4. Participa la functia de aparare anti microbiana, prin anticorpi (produsi de limfocitele B) si prin activitatea fagocitelor - granulocite : neutrofile, bazofile - monocitele : macrofagele, homeoterme ( animale care pastreaza caldura), heteroterme (animale care hiberneaza)

5. Participa la mentinerea functie de termoreglare prin : - Transportul caldurii de la organele termogenice (ficatul, musculatura scheletica, creierul si altele) preia caldura de la organe catre piele uniformizand astfel temperatura corpului. - Informarea prin propria temperatura a centrilor nervosi hipotalamici (centrul termogenic, respectiv centrul termalitic) 6. Asigura mentinerea constanta a pH-ului mediului intern (totalitatea lichidelor din organism) (sangele, lichidul cefalolimfa, endolimfa etc.) prin sistemele tampon din plasma si din hematii. pH-ul sangelui 7,35 7 ,57. - Deasupra pragului normal HIPER - Sub pragul normal HIPO - Singurul parametru functional din organism mentinut cu strictete este pH-ul. Valemia- volumul sangelui este rezultanta sumei volumelor celor 2 componente ale sangelui (plasma si elemente figurate) Valemia se exprima in l sau in Kg (1l de sange are mai mult sange decat un kg de sange) raportate la 100kg masa corporala. In functie de specie, valemia variaza intre 6-9 % l Hematocritul- in practica volumele componentelor sangelui se evalueaza prin hematocrit. Distributia volemiei in organism este inegala: - 80% se afla in sistemul cardiovascular (sange circulant) - Difrenta se afla cantonata in organele de depozit. Organe HEMOTOPEXICE (splina, pielea, ficatul, plamanii), sange denumit stagnant. Sangele stagnant este utilizat in situatii de efort (fizic, caloric, termic), stres (psihic), partcipand la suplimentarea transportului de substante nutritive si gaze respiratorii. Valemia se mentine relativ constanta prin mecanisme nervoase si umorale complexe. Functiile elementelor figurate Ex. Functiile hematiilor. 1. Asigura transportul gazelor (O2 si CO2) respiratorii datorita proprietatilor hemoglobinei. 2. Participa la mentinerea pH-lui sanguin prin elemente tampon

3. Fiind purtatoare de antigeni asigura specificitatea de grupa sanguina. Propietatile functionale ale hematiilor Numarul hematiilor se exprima in milioane pe mm3 Forma seamana cu un piscot din profil- ofera o suprafata maxima si optima pentru un anumit volum. Culoarea- Hemoglobina este un pigment biologic cromo-plast Permeabilitatea selectiva are membrana selectiva Plasticitatea- capacitatea de a intra in capilare mai mici decat volumul sau. Rezistenta osmotica egala cu a serului fiziologic (solutie sterila de 0,9% ClNa in apa distilata). 0,9% hematie 0,9% plasma- schimb izodinamic: cata apa intra intr-o hematie atata iese. Hemaliza- distrugerea hematiilor- fenomen ireversibil. Ratatinare- pierderea apei din hematie- fenomen ireversibil. Sedimentarea (VSH-viteza de sedimentare a hematiilor) sau (VSE- viteza de sedimentare a eritrocitelor).

Intr-o proba de sange recoltat pe anticoagulant si lasata in repaos, hematiile se separa de plasma si sedimenteaza la fundul eprubetei cu o viteza caracteristica speciei- albuminele au un rol in sedimentare. Valorile VSH sunt utilizate pentru orientarea diagnosticului (VSH- creste in reumatism, tuberculoza, cancer) se exprima in mm la o ora, 2 ore, 6 ore, 12 ore sau 24 ore. In laborator se folosesc pipete westergreen. Aglutizarea (lipirea unele de altele) Probrietatea pe care se bazeaza identificarea grupei sanguine. Pe membrana hematiilor pot exista molecule proteice specifice (aglutinageni) iar in plasma pot exista molecule corespunzatoare acestora numite aglutinine. Conform legii excluderii reciproce, in sangele aceluiasi individ nu se intalnesc niciodata aglutinagenii cu aglutininele corespunzatoare. GRUPA O (I) A (II) B (III) AB (IV) Hematii aglutinogeni O A B AB Plasma aglutinine ,

O

toate II IV III IV IV

La animale exista mai multi aglutinageni 12-14 depinde de specie si mai multe aglutinine. La om in transfuzii si identificarea paternitatii. La animale in transfuzii, identificarea paternitatii si activitati de ameliorare a raselor. Factorul Rh este un antigen proteina pe membrana hematiilor. Daca o mama Rh concepe primul copil cu un barbat Rh+, primul copil se naste fara nici o problema dar in timpul nasterii o cantitate mica de sange de la fat trece in circulatia materna. Fata de hematiile Rh+ primite de la fat organismul mamei elaboreaza anticorpi anti Rh, anticorpi care raman toata viata. Al doilea si urmatorii copii au de suferit datorita anticorpilor materni (fie sunt avortati, fie au o mare populatie de hematii anihilata iar daca sunt nascuti nu supravietuiesc)

In prezent mamele devenite Rh+ pot fi desensibilizate pe parcursul sarciniinemaiintamplandu-se accidente. Eritropoieza si eritroliza fiziologica. hematiile sunt produse de maduva osoasa hematogena (rosie); nu toate oasele au aceeasi productivitate de hematii, cele mai productive sunt corpurile vertebrelor, urmeaza oasele plate, sternul, spata, coastele, oasele lungi. din maduva osoasa, hematiile tinere trec in torentul circulator (eritrodiabaza)

-

Longevitatea hematiilor la mamifere: intre 57 si 135 de zile in functie de specie, la pasari (hematiile au nucleu) 35-50 de zile. Hemaliza (sfarsitul vietii) se realizeaza in splina prin fagocitarea hematiilor batrane (senescente) de catre macrofagele fixe. In urma fagocitarii hematiilor batrane, o parte din componentii hemoglobinei, glabina, fierul sunt reutilizati, iar restul se elimina in circulatie si ajungand la ficat sunt eliminati prin bila sub forma de pigmenti biliari (bilirubina, biliverdina)

Proprietati si functii ale hemoglobinei Combinatiile fiziologice (normale) -O2 axihemoglobina (OHb) - la bila se desface si se realizeaza usor

Hemoglobina este foarte avida pentru oxigen, saturarea ei realizianduse si in situatii de usoara hipaxie (la altitudine, in incaperi aglomerate) Combinarea hemoglobinei cu O2 se realizeaza in sangele capilarelor pulmonare, iar disocierea (desfacerea combinatiei) se realizeaza in sangele capilarelor tisulare (unde O2 este eliberat) - CO2 (carbhemoglobina) se formeaza in sangele capilarelor tisulare si se disocieaza, eliberand CO2, la nivelul capilarelor pulmonare. Combinatii anormale (patologice) - Monooxidul de carbon (CO) (carboxihemoglobina) nu se disocieaza usor, este toxica. - Hemoglobina este de 250-300 de ori mai avida pt. Monoxid decat pentru O2 - Cu metalele grele, cu nitritii. Functiile leucocitelor (globulele albe) - celule complete (au nucleu), dar numarul lor este mic si se exprima in mii la mm3. Familia celuleloe vii este constituita din mai multe categorii: Leucocitele se impart in : Granulocite (prezinta granule in citoplasma) - neutrofile (fixeaza colorantii neutri) - acidofile (fixeaza colorantii acizi) - bazofile (fixeaza colorantii bazici) Agranulocite (nu prezinta granule in citoplasma) - Limfocite (B-bursa dependente; T-timo dependente; NK- natural killers) - Monocite (macrofage mobile) Intre aceste categorii exista o anumita proportionalitate fiziologica. Exprimata procentual aceasta proportionalitate se numeste formula leucocitara. Functiile neutrofilelor - Fagocitarea microbilor - Secretia de substante antimicrobiene. In formula leucocitara, neutrofilele reprezinta in jur de 40-50 %.

Proprietati functionale (neutrofile) diapedeza (traversarea peretelui capilarelor sanguine si trecerea in tesuturi) chimiotactiza (proprietatea de a se deplasa orientat prin tesuturi catre locul microbului) fagocitoza abordarea microbului aderarea pe microb invaginarea (membrana realizeaza un plic unde aduce microbul) internalizarea (membrana se inchide cuprinzand microbul formarea fagozomului) formarea lizofagozomului digerarea microbului cu substantele antimicrobiene.

Longevitatea neutrofilului este de aproximativ 14 zile dupa care moare si este distrus de macrofag. Sunt produse in maduva osoasa hematogena (rosie) Functiile eugenofileleor in formula leucocitara reprezinta aproximativ 5% - functie antimicrobiana fagocitoza - functie secretorie secreta substante antimicrobiene dar si anti parazitare (numarul lor creste in anumite parazitaze si in reactii alergice) - bazofilele in forma leucocitara reprezinta in jur de 0,5 - 1% - prezinta fagocitoza - functie secretorie (heparina mentine sangele in stare lichida) - mai secreta seratonina si hertamina. Agronulocitele complexul monocit macrofag monocitul in formula leucocitara reprezinta 7% denumirea de monocit indica prezenta lui in circulatie 12 48h dupa care merge in tesuturi. macrofag mobil indica prezenta lui in tesuturi

Functii: fagocitoza (microbi dar si celule proprii moarte) secretorie (secreta substante antibacteriene, antivirale, antifungice) stimularea limfocitelor (limfochinine)

Limfocitele In formula leucocitara sunt foarte bine reprezentate, reprezinta 40 50% morfologic sunt toate la fel dar din pdv. functional sunt diferite.

Limfocitele sunt produse in maduva osoasa hematogena pe care o parasesc ca limfocite nefunctionale (neprocesate) ajungand in organele limfoide primare (timus, bursa, fabricis la pasari) unde sunt procesate (sunt educate si devin imunocompetente, adica pot recunoaste antigenii sau substantele straine organismului) Dupa procesare limfocitele imunocompetente parasesc organele limfoide primare (in lipsa acestora sunt si se cantoneaza in organele limfoide secundare splina, ganglionii limfatici, foliculi limfoizi, amigdale si placile peyer din mucoasa intestinala) Din organe secundare un numar redus de limfocite migreaza prin circulatia limfatica si se intorc in organul de unde au plecat (fenomenul hamming) In cursul acestei plimbari daca intalnesc microbi respectivele limfocite se activeaza si informeaza pe celalalte continute in organism; limfoidele care se implica in raspunsul imun, incep secretia de anticorpi care neutralizeaza microbii. Limfocitele B (bursodependente) intervin in apararea imuna prin secretie de anticorpi specifice unui anumit antigen (realizeaza imunitatea de tim umoral) Limfocitele T distrug celulele proprii infectate cu ajutorul substantelor citolitice (imunitate de tip celular) limfocitele T la randul lor sunt de mai multe tipuri.

-citolitice Tc -supresoare Ts -antisupresoare Tas -helper Th Limfocitele NK de tip citalitic, distrug celulele proprii care prezinta aberatii structurale (genetice) previn multiplicarea celulelor canceroase.

Functiile plachetelor sangvine (trombocitelor pt. pasari) Numarul lor se exprima in sute de mii / mm3 iar ca dimensiuni sunt cele mai mici. Proprietati: are functie secretorie adezivitate se lipesc de suprafete straine aglutinare se lipesc usor unele de altele emit pseudopade filiforme dar retractive prezinta fagocitoza la pasari

Functii: se regasesc in procesul hemastazei fiziologice

Hemastaza fiziologica- functie a organismului prin care se opreste spontan o hemoragie de mici dimensiuni Etapele hemastazei: Et. Vasculara (parietala) ea consta in vasoconstrictia reflexa rapida de scurta durata (1 min.) a vasului sanguin lezat, mecanismul este dublu: nervos (simpatic) umoral (seratonina eliberata de placheta) Et. Plachetara- consta in formarea tranbusului alb format din aglutinarea plachetelor la locul leziunii rezultand un dop, fragil care opreste previzoriu hemoragia. Et. plasmatica- consta in formarea cheagului rosu care opreste definitiv hemoragia.

3 faze : a) coaglare, b) retractie a cheagului , c) fibrinoliza

Fiziologia sistemului cardiovascular. - fiziologia inimii sistemul excito-conducator cardiac (SEC) Structurile sale asigura stimularea ritmica a muschiului cardiac SEC este reprezentat de urmatoarele structuri: Vena cava Nodul sinoatrial Nodul atrioventricular Fasciculul HIS Ramificatiile purkinje

In structura SEC elementele dominante sunt celulele P, acestea emit impulsuri (stimuli) ritmice pentru ca celulele ritmice nu-si pot mentine starea de repaus functional. NSA este structura principala, ea determina ritmul si frecventa cardiaca. Ritmul controlat de NSA se numeste ritm sinusal NAV- preia controlul inimii (in caz de imbolnavire a NSA) ritmul respectiv este de 2/3 din cel sinusal (ritm nodal)

Fasciculul HIS preia controlul daca s- au imbolnavit celelalte cu o frecventa de cel mult 50% din ritmul sinusal si poarta numele de ritm idioventricular. Aspectele active cardiace In activitatea inimii intalnim cateva aspecte: aspecte mecanice aspecte acustice aspecte electrice aspecte metabolice

Aspecte mecanice : revolutia sau ciclul cardiac frecventa cardiaca debitul cardiac lucrul mecanic cardiac

Revolutia sau ciclul cardiac reprezinta succesiunea stricta a unor secvente care permit inimii indeplinirea sau realizarea rolului de pompa ASPIRORESPINGATOARE- aceste frecvente sunt: Sistola atriala concomitenta cu diastola ventriculara Diastola atriala concomitenta cu sistola ventriculara Diastola generala

Frecventa cardiaca repeta nr. de cicluri cardiace pe minut- ea reprezinta un parametru functional (constanta fiziologica) Frecventa creste la efort fizic, la cresterea temperaturii mediului, stari de febra, stres psihic, hipaxie (altitudine) la femele, de specie (speciile mici), in ultima treime a sarcinii, dupa un pranz foarte bogat. Aspectele acustice- in cursul unui ciclu cardiac inima genereaza 4 zgomote dintre care zgomotele I si II pot fi percepute cu urechea sau cu stetoscopul, iar III si IV pot fi evidentiate de un aparat fonocardiograf. Zgomotul I numit si zgomot sistalic se aude in sistala ventriculara si este generat de vibrarea valvelor atrio-ventric in momentul inchiderii (vibrarea corzilor). Caracteristici: este puternic, scurt, infundat. Dupa zgomotul I urmeaza pauza mica si zgomotul II Zgolotul II sau diastalic este generat de vibrarea valvelor de la baza arterelor mari. Caracteristici : mai slab, mai prelung si de tonalitate inalta. Dupa zgomotul II urmeaza pauza mare.

Importanta practica- zgomotele se modifica chiar specific in anumite boli. Fiziologia vaselor Vasele sunt de 3 categorii: - artere - capilare - vene Circulatia in artere Caracteristici: - curgerea sangelui este ritmica (creste in sistala ,scade in diastala) - viteza torentului circulator este maxima in aorta in apropierea inimii si scade treptat in periferia arborelui arterial. - Presiunea sangelui este maxima in aorta si scade treptat catre arteriole. Presiunea arteriala este forta cu care coloana de sange impinge excentric in peretii arteriali. Cauzele variatiilor fiziologice ale presiunii arteriale: 1 fazele ciclului cardiac 2 fazele ciclului respirator 3 variatile de tonus vascular Tensiunea arteriala reprezinta gradul de intindere a peretelui arterial sub efectul presiunii arteriale. t.a. se exprima in mm/Hg (milimetri pe mercur) si are valori: - tensiunea sistolica - tensiunea diastolica Pulsul arterial- reprezinta expansiunea brusca a peretelui arterial care se propaga sub forma de unda pulsatila de la baza aortei pana la arteriole, prin peretele arterial. Pulsul arterial ofera indicatii despre: frecventa cardiaca starea functionala a inimii (puls puternic, puls slab) starea peretelui arterial (puls bine batut, puls saltaret, puls filiform)

Circulatia in capilare retelele capilare sunt plasate in arteriole si venule si impreuna cu acestea formeaza microcirculatia, numarul capilarelor difera dupa grupa de solicitare a organelor.

Rolurile retelelor capilare 1 Asigura schimbul de substante dintre sange si celule 2 Participa la termoreglare 3 Intervin in amortizarea variatilor (t.a.) In jumatatea arteriala sensul tranzitarii substantantei este de la sange spre lichidul intercelular (celule) datorita diferentei de presiune hidrostatica intre sange si lichidul intercelular. Tranziteaza apa, oxigenul, electrolitii, prin osmoza, iar substantele macromoleculare prin mecanism vezicular. In jumatatea venoasa sensul tranzitului este de la lichidul intercelular catre capilara- tranziteaza apa (9 zecimi), electroliti, CO2, alti cataboliti. Circulatia in vene reprezinta sectorul de intoarcere al sangelui de la tesuturi, organe, catre inima. Caracteristici: - curgerea este continua - presiunea este mai mare la nuvelul venulelor si continua sa scada devenind negativa in vena cava. - Viteza de circulatie este mica in venule si maxima in vena cava. Cauzele circulatiei sangelui in vene: Impulsul ventricular care impinge coloana de sange prin vis a tergo din artere si capilare in venule. Aspirarea sangelui din cava de catre diastola atriala efect via a frante impingere din fata. Gravitatia pentru venele plasate deasupra inimii Valvele in cuib de randunica din venele plasate sub inima Contractia muschilor scheletici pentru venele palsate intre muschi Pulsul arterial pentru venele satelite arterelor Prezenta unor structuri specializate

Respiratia- reprezinta functia organismului prin care se asigura aportul de oxigen din mediul ambiant catre celule si in sens invers transporta CO2 Functia de respiratie are urmatoarele etape: - mecanica respiratorie (ciclul si frecventa respiratorie) - ventilatia pulmonara - transferul alveolo-sanguin al gazelor respiratorii (O,CO2) - transportul sanguin al gazelor respiratorii - tranzitul sanguino-tisular al grupei - respiratia celulara Ciclul respirator reprezentat de cele 2 secvente legate si corelate- inspiratie si expiratia

Inspiratia consta in aspirarea aerului in mod pasiv in plamani consecutiv depresiunii create in plamani, generata de extensia pasiva a plamanilor, datorata cresterii celor 3 diametre ale cutiei toracice produsa de muschii inspiratori. Expiratia este faza inversa a inspiratiei Frecventa respiratorie reprezinta numarul de cicluri respiratorii pe minut. Capacitati pulmonare- reprezinta combinatii de volume pulmonare Transport sanguin al grupei respiratorii Tr. O2 se realizeaza sub 2 forme : 1. dizolvata in plasma; 2. combinata cu hemoglobina Tr. CO2 se realizeaza sub 3 forme : 1. dizolvata in plasma 2. combinata cu hemoglobina 3. sum forma de bicaronat de sodiu CO2Na Tr sanguino-tisular al grupei inseamna trecerea O2 din capilarele tisulare in lichidul intercelular si in sens invers. Respiratia celulara consta in utilizarea O2 in reactile metabolice specifice fiecarei celule si eliminarea CO2 din celula rezultat din metabolism Particularitatile respiratorii la pasari: plamanii nu prezinta placura sunt fixati de periostul coastelor plamanii nu au alveole palmanii nu au diafragma completa poseda 11 saci aerieni hemoglobina pasarilor este de 3,5 ori mai avida pt. O2 decat la mamifere.

Mod de functionare in inspiratie creste capacitatea cavitatii toracice abdominale. In expiratie se reduce capacitatea cavitatii toraco-abdominale. Deci la pasari in capilarele aeriene patrunde aer imbogatit cu O2 atat in inspiratie cat si in expiratie. Digestia Filozofia digestiei si absorbtiei

Digestia bucala- reprezinta procese mecanice si chimice care se realizeaza la nivelul cavitatii bucale (si faringelui) La fiecare segment avem 2 categorii de procese: procese mecanice si procese chimice Procese mecanice: - Pretensiunea reprezinta actele fiziologice care asigura selectarea si introducerea alimentelor in cavitatea bucala. La om se realizeaza cu ajutorul buzelor, dintilor, la care mai participa membrele anterioare, vazul, mirosul, auzul precum si sensibilitatea tactila La bovine se realizeaza cu ajutorul limbii (exteriorizata) sub forma unei secerii cu care prinde tulpinile plantelor; si prin retragerea limbii. La ovine asemanator ca la bovina fara exteriorizarea limbii La cabaline se face cu ajutorul buzelor La caini si pisici se realizeaza cu ajutorul incisivilor si caninilor si se ajuta de membrele anterioare pentru fixarea bucatilor mari de alimente. Masticatia proces foarte complex prin care se realizeaza fragmentarea alimentelor, imbibarea cu saliva si transformarea lor intr o masa pastoasa, numita bol alimentar. La masticatie participa dintii, musculatura masticatului, limba, obrajii, buzele, glandele salivare si sistemul nervos. Miscarile de masticatie se realizeaza in plan vertical la carnivor, suline si om, in plan preponderent orizontal, la rumegatoare, la rozatoare se produc in toate planurile. Durata masticatiei- este dependenta de specie si duritatea si pH-ul lor (cele acide determina o masticatie mai elaborata) Bolul alimentar este format din fragmente alimentare aglutinate prin mucusul salivei. Deglutitia- este procesul prin care bolul alimentar este propulsat din cavitatea bucala prin faringe si esofag pana in stomac. Deglutitia are 3 timpi: -Timpul bucal consta in plasarea bolului alimentar pe partea dorsala si la baza limbii urmata de rostogolirea bolului in faringe prin retragerea brusca a limbii. Timpul bucal este singurul controlabil prin vointa. - Timpul faringian consta in propulsarea bolului alimentar prin faringe catre esofag este cel mai scurt timp dar si cel mai complex, el se produce reflex. In timpul faringian se produc urmatoarele evenimente :

-

Orizontalizare valului palatin (se inchide comunicarea faringelui cu caile nazale) Inclinarea epiglatei peste orificiul traheei (evita patrunderea fragmentelor de alimente in trahee) Inhibarea reflexa a respiratiei (inspiratiei) (centrul nervos bulbar al deglutitiei inhiba in mod reflex centrul inspirator, producandu se apnee) Deschiderea orificiului faringian, a trompei eustache (egalizarea presiunii pe cele 2 fete ale timpanului) Contractia musculaturii faringiene Relaxarea sfincterului anterior al esofagului

Timpul esofagian consta in propulsarea bolului alimentar prin esofag pana in stomac prin miscari peristaltice. Mecanismul contractie peristalticei (legea intestinului) : fibrele circulare din spatele bolului alimentar se contracta in mod reflex concomitent cu relaxarea reflexa a fibrelor din fata bolului. Fibrele longitudinale din dreptul bolului se contracta concomitent cu cele din fata bolului. Efectele corelate ale celor straturi ale musculoasei imping sau propulseaza in sens unic bolul alimentar.

Esofagul prezinta 2 tipuri de contractii peristaltice: contractii principale (de tip I sau A) sunt declansate de prezenta bolului in esofag. Ele sunt puternice si mari. Contractii secundare (de tip II sau B) sunt declansate de fragmente desprinse din bolul alimentar ; ele sunt mai slabe, mai frecvente si cu rolul de a curatii lumenul esofagian (timp involuntar)

Procesele chimice sunt realizate de componentii salivei (secretia salivei) - saliva - produs de secretie al glandelor salivare - saliva produsa de o singura glanda se numeste saliva partiala iar amestecul salivelor partiale poarta numele de saliva totala - compozitia salivei: apa (99,87%) in care sunt dizolvate substante anorganice (cloruri, ioni de sodiu, potasiu, magneziu, fosfati) si substante organice (mucus, globuline- anticorpi, albumine, lizozomi(omoara microbii) si enzime-amilaza salivara) Rolurile salivei: 1. 2. 3. rol in digestie prin: dizolvarea (solubilizarea) alimentelor si inmuierea lor. stimularea receptorilor gustativi aglutinarea particulelor alimentare prin mucus

4. prin descompunerea (degradarea) amidonului cu ajutorul amilazei si transformarea lui in dextrine pana la maltoza. 5. rol in mentinerea igienei cavitatii bucale: - prin spalarea si indepartarea resturilor alimentare - neutralizarea microbilor prin lizozomi si anticorpi - prevenirea carilor dentare prin factorul anticarie 6. Rol in fonatie mentine corzile vocale umede si functionale (saliva para-simpatica) 7. Rol in termoreglare la caini, galinacee si rozatoare 8. La rumegatoare participa la ciclul hepato-reuminal al ureei endogene. (favorizeaza multiplicarea microbiontilor) Digestia gastrica: procese mecanice si chimice 1. Procese meganice (motilitatea gastrica): contractii peristaltice contractii strangulare contractii de foame contractii antiperistaltice (de voma) contractii tonice

Contractiile peristaltice au rolul de a propulsa in sens aboral continutul stomacal de langa peretii stomacului creand curenti in masa continutului si favorizand digestia chimica prin malaxarea alimentelor cu sucul gastric. Contractii de strangulare- sunt contractii de tip peristaltic mai rare dar foarte puternice si care au rolul de a propulsa cantitati mici de continut gastric in duoden (golirea stomacului) Contractii de foame de tip peristaltic care incep de la cardic si se propaga pe toata lungimea stomacului golit. Contractii antiperistaltice (de voma) ele au sens retrograd si declanseaza evacuarea continutului prin esofag, faringe, gura iar la unele specii pe nari. Acest caz este considerat patologic pentru unele specii si fiziologic la altele: pasari rapitoare care elimina partile nedigerabile (par,pene,gheare, unghi) la carnivorele salbatice, lupi,vulpi, hiene adultii vaneaza la distante de vizuina si prin actul vomei isi hranesc puii din vizuina.

Contractii tonice (variatii tonice) sunt relaxari si contractii lente ale musculaturii stomacului care realizeaza acomodara capacitatii stomacului la volumul continutului gastric. Motilitatea gastrica este controlata prin mecanism nervos, vegetativ (activarea parasimpaticului) stimuleaza contractiile iar activitatea simpaticului inhiba contractiile. Procesele chimice ale digestiei gastrice - constau intr o prima prelucrare (simplificare) chimica a alimentelor ajunse in stomac. Procesele chimice sunt realizate se componenta sucului gastric. Sucul gastric produsul de secretie al glandelor mucoasei gastrice (caviale, fundice, antrale) Epiteliul unei glande gastrice este constituit din: 1. celule principare secretaprecursorii enzimelor gastrice (proenzime) 2. celule parietale secreta acidul clorhidric 3. celule intermediare sau mucigene produc mucus Compozitia sucului gastric apa in care sunt dizolvate : substante anorganice (HaCl, ioni de clor, sodiu, calciu, ioni bicarbonici, sulfati) substante organice (mucus, lizozomi, globuline, enzime)

Rolurile HCl (acid clorhidric) Transforma (activeaza proenzimele sucului gastric in enzime active) Transforma (denatureaza proteinele din alimente in acid metaproteic, substante pretabile la actiunea pepsinei) Distruge microbii patrunsi impreuna cu alimentele

Rolurile mucusului mucusul se intinde sub forma de film pe toata suprafata mucoasei gastrice. Are rol protector fata de actiunea HCl si a pepsinei. Enzimele sucului gastric: 1. pepsina este secretata sub forma de proenzima (pesinogen) de celulele principale ale glandelor gastrice si activata de HCl. Rolul ei este de a descompune acid-meta-proteinele in lanturi mai scurte de polipeptide. Pepsina actioneaza doar la pH puternic acid. 2. Labferment (renina gastrica sau cheag) este secretata sub forma inactiva (prorenina) de celulele principale ale glandei gastrice si activata de HCl. Rolul ei precipita laptele (coaguleaza) este prezenta la sugarii rumegatoarelor. Acesta actiune este indeplinita la adult de catre pepsina.

3. Lipaza gastrica secretata sub forma de prolipaza si activata de HCl. Rol la sugari si la adulti. La sugari transforma trigliceridele din lapte in acizi grasi, monogliceride si glicerol in substante absorbabile. La adult nu exista aceasta enzima rolul este preluat de alte organe. Fazele secretiei sucului gastric: 1. Faza cefalica secretia de suc gastri se produce inainte ca alimentele sa ajunga in stomac. Secretia incepe in momentul masticatiei = reflex inascut, neconditionat ; sau in momentul observarii alimentului, perceperii mirosului sau a zgomotelor corelate cu administrarea hranei (reflex dobandit) 2. Faza gastrica consta in intensificarea secretie de suc gastric in momentul in care alimentele au ajuns in stomac. Mecanismul este dublu nervos si umoral (gastrina) 3. Faza intestinala consta in intensificarea secretie de suc gastric in momentul cand incepe evacuarea stomacului (continutul gastric ajunge in duoden) mecanismul este asemanator cu faza gastrica. Digestia intestinala intestin subtire Procese mecanice (motilitatea intestinala) si procese chimice 1. Procese mecanice : peristal si segmentatie Peristalul propulseaza continutul intestinal in sens aboral pe distante mici favorizand amestecarea continutului in componenta bilei, sucului pancreatic, sucului intestinal. CONTRACTIILE DE SEGMENTATIE (produse de contractii si relaxari reflexe numai a fibrelor circulare). Rolurile : - malaxeaza pe loc continutul intestinal cu substantele din bila, sucului pancreatic si intestinal - favorizeaza absorbtia digestiva a produsilor finali ai digestie (prin cresterea presiunii intralumenare) - contractii pendulare realizate pe baza contractiilor si relaxarilor reflexe doar ale fibrelor longitudinale (la om pe 8-10cm-continutul se deplaseaza inainte si napoi)

Rolul deplasarea continutului intestinal inainte si napoi pe distante modeste malaxand continutul cu cele 3 sucuri digestive. Mobilitatea intestinala este reglata neurovegetativ si umoral (parasimpaticul stimuleaza, simpaticul inhiba) . 2. Procese chimice sunt realizate de componentii a 3 secretii digestive, bila, sucul pancreatic si sucul intestinal toate actioneaza in lumenul intestinului subtire. - Bila (secretia biliara) este secretata de catre hepatocite (bila hepatica sau primara) - Bila se varsa in duoden - Compozitia: H2O in care se gasesc dizolvate substante anorganice (cloruri, sulfiti, fosfati (erbivore) ) si substante organice (globuline, lizozomi, mucus, colesterol, fosfolipide, pigmenti) acizi si saruri biliare fara enzime. - Rolurile acestia rezulta din actiunile specifice ale componentelor ei: acizii si sarurile biliare. Acizii: acidul glicocalic si acidul taulocalic Sarurile sint ale acestor acizi cu ioni de NaK, adica glicolatul si taulocolatul. Roluri: - sunt substante pensio-active (scad tensiunea superficiala a apei, a lipidelor, se comporta ca niste detergenti) - emulsioneaza lipidele din intestin transformandu-le in micelii, favorizand astfel actiunea lipozelor. - Activeaza prolipozele, pancreatice si intestinala. - Sunt transportori ai acizilor grasi din lumenul intestinului catre enterocite, favorizand absorbtia acizilor grasi - Stimuleaza peristaltizmul intestinal - Sarurile si acizii prezinta un ciclu henterohepatic (la nuvelul ileonului) se absorb si ajung prin vena cava la ficat care ii capteaza si ii retrimite in bila ajungand astfel din nou in intestin. Pigmentii biliari se numesc bilirabina si biliverdina nu au nici un rol functiional, sunt produsi de degradarea hemoglobinei, hematiilor retinute de splina care se elimina din organism prin bila. Bilirubina este predominanta la carnivore si omnivore iar biliverdina este predominanta la erbivore si la pasari. Sucul pancreatic este produsul de secretie al acizilor pancreatici (pancreasul exocrin). Compozitia: H2O, substante anorganice, substante organice (mucus, lizozomi, enzime, gama-globuline). Rolul sucului pancreatic consta in digerarea substantelor organice din continutul intestinal cu ajutorul enzimelor.

Sucul pancreatic poseda enzime pentru toate cele 3 clase de substante organice: proteine, lipide,glucide. Proteaze - endopeptidaze (1 tripsina, 2 chimotripsina, 3 elastoze) - exopeptidaze (1 aminopeptidaza, 2 carboxipeptidaza)

Tripsina este secretata sub forma inactiva tripsinogen si activata in lumenul duodenului de catre enderochinoza secretata de mucoasa duodenului. Rol: transforma polipeptidele in oligopeptide neabsorbabile. Chimotripsina este secretata sub forma inactiva (chimotripsinoge) si activata in lumenul duodenului de catre tripsina. Rol: asemanator tripsinei Elastoza secretata de acid sub forma inactiva (proelastoza) si activata in duoden de tripsina. Rol asemanator tripsinei. Aminopeptidaza care dizloca aminoacidul radical aminic liber de la capatul lantului polipeptodic (rezulta aminoacizi liberi absorbabili). Carboxipeptidoza dizloca aminoacidul (aa) terminal care are radicalul carboxil liber rezultand aa liber si absorbabil. Nucleoze descompune acizii nucleici rezulta nucleotizi transformati. Lipaze se impart in 2 : tributiraza (lipoza) si colesterolesteroza Tributiraza este secretata de catre acid sub forma inactiva (pralipoza) si activata in lumenul duodenului de catre acizi si sarurile biliare. Rol: descompune trigliceridele in acizi grasi, monogliceride si gliceroni (toate sunt forme absorbabile). Colesterolesteroza descompune colesterolul esterificat in colesterol liber si esteri ai acidului fosforic (forme absorbabile) Amilaza pancreatica secretie inactiva, activa in lumenul intestinal. Rol: descompune amidonul pana la stadiul de maltoza (traversand stadiile de extrine: aminodextrina, eritrodextrina si flavodextrina) Reglarea secretiilor de bila si suc pancreatic 1. Mecanism nervos cel mai slab: parasimpaticul stimuleaza secretia, simpaticul inhiba secretia 2. Mecanism umoral secretina, panoreozinina si colecistachinina

Sucul intestinal produs de secretie al glandelor intestinului subtire. Compozitie similara cu sucul pancreatic exceptand enzimele. Rol : Definitiveaza digestia realizand produsi finali capabili de absorbtie intestinala. Enzimele sucului intestinal echipamentul enzimatic al sucului intestinal este complex dar si complet (prezinta enzime pentru toate cele 3 clase de substante organice). Pentru proteine proteozele sucului intestinal- di, tri si tetra peptidaze. Rol : - hidralizeaza legaturile peptidice rezultand aminoacizi liberi absorbanti. Alta proteoza aminopeptidaza dizloca aminoacidul terminal din oligopeptide care devine liber si absorbabil. Alta proteoza nucleoza descompune acizii nucleici de unde rezulta nucleotizi (sunt prea mari pentru absorbtie) si sunt preluati de nucleotidaze descompun nucleotizii in nucleozizi (prea mari pentru absorbtie) nucleozidaze care descompun nucleozizi. A II categorie de enzime sunt lipazele : tributirava si fosfolipaza toate sunt absorbabile (descompun fosfolipidele in acizi grasi, glicerol si grupare fosforica) Maltaza descompune maltoza in 2 molecule de glucoza absorbabile. Zaharaza descompune zaharoza intr o molecula de glucoza si una de fructoza absorbabile. Lactaza descompune lactoza intr o molecula de glucoza plus una de galactoza ambele absorbabile. DIGESTIA IN INTESTINUL GROS Asigurata de categorii de procese : Mecanice si Chimice Procese mecanice: contractii peristaltice care propulseaza continutul in sens aboral contractii haustrale- sunt realizate de contractia fibrelor circulare si au rolul de a presa continutul favorizand absorbtia apei, crescand consistenta continutului si imprimand forma fecalelor la toate speciile contractii propulsive de tip peristaltic, sunt mai puternice si se manifesta sub forma de valuri- 2-3 valuri in 24h. Rol: propulseaza continutul pe distante lungi (actul de fecatie)

-

Procese chimice: mucoasa intestinului gros prezinta glande, dar secretia lor este in cantitate mai redusa, are mult mucus si nu contine enzime. Totusi, in intestinul gras se produc procese de digestie enzimatica intense realizate de enzimele florei microbiene care traieste in simbioza cu organele gazda. Echipamentul enzimatic al microbilor din intestinul gros poate descompune substraturi din cele 3 clase de substante organice

Descompunerea proteinelor- sursa acestor proteine sunt din alimentele nedescompuse de proteozele din stomac si din intestine, si din celulele desprinse din mucoasa intestinului subtire care ajung impreuna cu continutul in intestinul gros. Sunt proteine de natura vegetala eliberate dupa digerarea (spargerea) membranei celulozei. Din proteinele ajunse in intestinul gros proteozele microbiene le transforma in aminoacizi (aa), amoniac (NH3) sau di, tetrapeptide. Acesti produsi sunt utilizati de microbi pentru biosinteza proteinelor proprii si multiplicarea microbilor (gazda nu castiga, doar microbii). Proteinele scapate nedescompuse de proteozele microbiene se elimina o data cu fecalele. Lipidele ce ajung in intestinul gros sunt din alimente care au scapat actiunii lipozelor din stomac si intestinul subtire. Sunt lipidele de origine vegetala eliberate dupa descompunerea membranei celulozice a celulelor vegetale din care rezulta : acizi grasi si glicerol utilizati de microbi pentru biosinteza lipidelor proprii gazda nu castiga numic. Glucidele: - celuloza poliglucid abundent in natura (plante) sub actiunea anumitor enzime din microbi, este descompusa de celuloza microbiana, rezulta celobioza - glucoza. - Amidon este descompus de amilaza microbiana (amidon- dextrinemaltoza- 2 molecule glucoza) - Zaharoza este descompusa de catre zaharoza microbiana (zaharozaglucoza si fructoza) Glucoza rezultata este absorbita de corpul microbilor si utilizata pe cai metabolice specifice, rezultand in final AGV (acizi grasi volatili : acid acetic, acid butiric, acid proprioric si acid butinic) substante care se absorb prin mucoasa intestinului gros ajungand la ficat prin vena varta si sunt utilizati ca substante energetice, iar la femelele lactante reprezinta precursori pentru biosinteza lipidelor in lapte.

Al II component rezultat sun gazele (CO2, metan, hidrogen sulfurat si hidrogen) eliminate sub forma de flatus. Componentele alimentelor nedigerate precum si o partie nedigerabila (cartilaje, pene, par, gheare) se elimina in mediul ambiant sub forma de fecale prin actul intermitent al defecatiei. PARTICULARITATILE DIGESTIVE LA PASARI cavitatea bucala pasarile nu prezinta buze si dinti, acestea sunt substituite cu valve carnoase (cioc) in consecinta pasarile nu realizeaza masticatia. La esofag in treimea inferioara prezinta o dilatatie numite ingluvium (gusa) cu rol de depozit de nutret. Umplerea si evacuarea continutului sunt corelate cu aceleasi procese de la nivelul stomacurilor Pasarile prezinta stomacuri : stomac glandular (proventricul) si stomac muscular (ventricul sau stomac triturator- pipota).

-

Stomacul glandular prezinta mucoasa cu glande secretoare de suc gastric, componenta sucului gastric este foarte asemanatoare cu cea de la mamifere. Capacitatea stomacului este unica si in consecinta grauntele doar se imbiba cu suc gastric, continutul fiind evacuat foarte repede (35min). Continutul stomacului glandular este tranzitat in stomacul triturator iar cavitatea stomacului glandular este umpluta cu o noua cantitate de nutret, boabe, evacuata din gusa (ingluvium) . Stomacut triturator are pereti formati din 2 perechi inegale de muschi foarte puternici (muschi netezi) care prin contractie dezvolta o forta (presiune) deosebita si deplaseaza in sens opus cei 2 pereti ai organului zdrobind, faramitand grauntele. La pasarile crescute in sistem gospodaresc se gasesc pietre in interiorul stomacului muscular (acervuli) care au rolul facultativ de a zdrobii mai fin grauntele. Stomacul muscular prezinta pe suprafata interioara o cuticula secretata de mucoasa ; ea este foarte rezistenta la presiuni si abraziuni precum si fata de actiunea coroziva a acidului clorhidric (HCL) si pepsinei din sucul gastric. In stomacul muscular se continua digestia chimica concomitent cu faramitarea sau definitivarea zdrobirii semintelor. Continutul stomacului muscular este evacuat in duoden. In prima jumatate a duodenului se continua digestia gastrica iar in continuare incepe digestia intertinala asigurata de bila, suc pancreatic si suc intestinal. Intestinul subtire este mai scurt, comparativ cu mamiferele iar motilitatea intestinala este mai intensa.

Intestinul gros colonul este foarte scurt, dar cecumurile sunt foarte dezvoltate fiecare deosebit de mare. In cecum se realizeaza adevarata descompunere a celulozei cu ajutorul florei microbiene. Colonul prezinta si contractii antiperistaltice de la cloaca catre cecumuri. Au rolul de a transporta o parte din urina pana in cecumuri (acid uric sursa de azot pentru microbii) Tranzitul gastro-intestinal este mult mai rapid decat la mamifere conversia nutreturilor in substanta vie (carne, oua) este mai sumara, fecalele pasarilor contin mai multa substanta organica decat la mamifere. PARTICULARITATI DIGESTIVE LA MAMIFERE Principala particularitate consta in prezenta a 3 compartimente plasate inaintea stomacului : - rumen - retea - foios (omasum) Stomacul (cheagul sau abomasum) este singurul compartiment prevazut cu mucoasa ale caror glande secreta suc gastric. Prestomacurile reprezinta nise biologice pentru microbionti (bacterii anaerobe, infuzari, fungi) acesti microbionti traiesc in simbioza cu rumegatorul gazda. Rumegatorul le ofera temperatura constanta, umiditate 100 %, hrana din abundenta, pH aproape neutru, intuneric. Microbiontii ofera gazdei proteina microbiana, microbiontii ajunsi in stomac impreuna cu continutul marit datorita pH-ului acid si pun la dispozitia rumegatorului propria lor proteina (proteina microbiana are valoare biologica mai mare decat proteina vegetala, intrucat contine aproape toti aminoacizii esentiali). Microbiontii ofera gazdei vitamine : K, B12. In prestomac se realizeaza cu ajutorul enzimelor microbiotice digestia substantelor organice (proteine, lipide, glucide) din furaje. Transformarile biochimice ale digestie sunt asemanatoare cu procesele chimice ale digestiei din intestinul gros. Din digestia (descompunerea) in principal a celulozei, rezulta o productie mare de gaze pe care rumegatorul le elimina intermitent la intervale regulate prin esofag faringe si nari sau pe gura prin procesul de erutatie (un l gaze pe min.) Caracteristic acestor specii (au prestomac) este si procesul de rumegare care consta in readucerea in cavitatea bucala de cantitati mici de continut ruminal unde sunt remasticate , reinsalivate si redeglutite.

Rumegarea asigura deci fragmentarea furajelor de la dimensiuni de 1012cm si ajunge la fragmentare de 2-3cm; insa frunzele sunt si zdrobite in timpul remasticarii creinduse astfel parti de intrare pentru microbionti care prin enzimele lor vor definitiva fragmentarea. Rumegarea se realizeaza in perioadele de liniste intre 4 si 6 perioade la 24h. Cele mai lungi perioade de rumegare sunt seara si in timpul noptii, rumegarea inceteaza in timpul somnului. Excretia este functia organismului prin care se realizeaza eliminarea din organism a substantelor devenite inutile (cataboliti) precum si a substantelor straine (non cell) si toxice. In functie de organele de excretie, de eliminare, excretia este de mai multe categorii: - renala - cutanata - pulmonara - hepatica Excretia renala formarea urinei, urina este produsul nefronilor; numarul nefronilor difera in functie de specie (8 milioane la om) nu functioneaza toti o singura data, noaptea functioneaza cel mai putin. Fazele: filtrarea glomerulara reabsorbtia tubulara secretia tubulara

Filtrare consta in tranzitarea din sangele capilarelor corpusculului Malpighi catre camera urinara (bauman) al anumitor substante din plasma sanguina: apa, electroliti, glucoza, anumiti aminoacizi precum si cataboliti (uree, creatina, creatinina) si substante toxice , produsul rezultat in urma aceste filtrari poarta numele de urina primara. Factorii care controleaza intensitatea filtrarii glomerulare: 1. Presiunea eficienta de filtrare (Pef = Ps Pc + Po) - Ps=presiunea sangelui; Pc=presiunea capsulara; Po=presiunea osmotica a sangelui. 2. Suprafata totala de filtrare (reprezinta suma suprafetelor voitelor viscerale din toti nefronii celor 2 rinichi ) 3. Debitul sanguin renal rinichii au un debit sanguin foarte intens.

Reabsorbtia tubulara consta in tranzitul (recuperarea) anumitor substante din fluidul tubular prin epiteliul tubilor renali in sangele capilarelor peritubulare. Reabsorbtia substantelor se realizeaza diferentiat in functie de importanta lor metabolica (pragul renal). In functie de pragul lor renal substantele se impart in 3 categorii: 1. substante cu prag ridicat (se reabsorb in cantitate mare: apa se reabsoarbe in proportie de 99%, glucoza recuperata 100%, aminoacizi, proteine si electroliti) 2. Substante cu prag mic (se recupereaza in cantitati modeste) ureea 3. Substante fara prag toxine din medicamente si creatinina Secretia tubulara consta in producerea de catre epiteliul tubilor renali a uno substante care se elimina in fluidul tubular si se regasesc in urina finala (mucusul, acidul hipuric,ioni de potasiu, ureea) Produsul rezultat dupa reabsorbtie si secretie tubulara, poarta denumirea de urina finala si ea se acumuleaza in bazinul renal, de unde este impinsa prin proces de vis a tergo in uretere de cantitatile nou formate. Din uretere urina finala ajunge in vezica urinara unde se acumuleaza pana in momentul mixiunii. Absorbtia consta in tranzitul produsilor finali ai digestie din lumenul tubului digestiv in mediul intern (sange, limfa) Produsii finali ai digestiei sunt: - din digestia proteinelor rezulta aminoacizi - din digestia lipidelor rezulta acizi grasi, monogliceride si glicerom - din digestia glucidelor rezulta glucoza si monoglucidele Absorbtia aminoacizilor si monoglucidelor se realizeaza pe cale sanguina (din mucoasa digestiva trec in sangele venei porte ajungand la ficat, ficatul isi reface depozitul de glicogen precum si proteina proprie, iar excedentul trece in circulatia generala, de unde aminoacizii sunt captati specific de catre celule si folositi in biosinteza proteinelor proprii celulelor si in proteina din secretiile acestora, iar glucoza este utilizata ca material energetic si metabolic). Absorbtia lipidelor se realizeaza pe cale limfatica (din acizii grasi si ceilalti produsi finali) trec din lumenul intestinului in intestinul enterocitelor unde lipidele sunt reasamblate, de aici sunt exportate si patrund in capilarele limfatice si sunt transportate prin limfa sub forma de chilomicroni pana in vena cava, alimentand nivelul lipemiei. Din sange lipidele sunt captate de celule si utilizate in scop energetic iar excedentul se depoziteaza in adipocite.

Sediul principal al absorptiei digestive este intestinul subtire (pentru apa aminoacizi,monoglucide, acizi grasi, vitamine) urmat de intestinul gros (pentru apa, electroliti, amoniac, AGV)

Subiecte fiziologia animalelor 1. Rolul si fuctiile sangelui Circulatia prin vene si cauze 2. Valemia si VSH Ciclul respirator si frecventa respiratorie 3. Capacitati si volume pulmonare Propritatile si functiile hematiilor 4. Grupele sanguine Transferul alveolocapilar al gazelor respiratori 5. Hb (hemoglobina) functii, rol, proprietati Transportul sanguin al gazelor respiratorii 6. Formula leucocitara Deglutitia 7. Gronulocitele Saliva 8. Monocitul leucocite- fam. Agranulocite Motilitatea gastrica 9. Limfocitele Sucul gastric 10. Plachetele sanguine, fuctii, descriere (trombocite) Motilitatea intestinului subtire 11. Homeostazia (hemastaza fiziologica) Rolul bile 12. SEC (sistemul excito conducator) Sucul pancreatic

13. Revolutia cardiaca (ciclul cardiac) Sucul intestinal 14. Digestia intestinului gros Zgomotele cardiace 15. Tensiunea arteriala Mictiunea- functia de urinare vezica urinara (nu o am scrisa !!!) 16. Functiile capilarelor Glandele sebacee baza firului de par (obisnuite-subst. lipidice, colesterol, feromoni / evolutie speciala glanda tasala) 17. Pulsul atrial Glandele sudoripare glade ecrine termoreglare toata suprafata corpului / glande apocrine excretie feromoni orificii naturale