Fiziologia sclavului corporatist.docx

1
Sclavul corporatist este unul dintre cele mai răspândite specimene din societatea modernă. Este uşor de recunoscut datorită trăsăturilor sale distinctive, cum ar fi de exemplu, stilul său de viaţă. Programul obişnuit al unui sclav corporatist începe de obicei la primele ore ale dimineţii. Sclavul migrează zilnic de două ori; o dată până la locul de muncă şi a doua oară înapoi. Această migraţie în masă este deseori răspunzătoare pentru renumitele blocaje rutiere. Asemenea deţinutilor din închisori, sclavii corporatişti se îmbracă aproape identic, ţinuta lor fiind adesea formată dintr-un costum cu cravată şi sacou, iar tot asemenea deţinutilor, ori îşi poartă părul tuns periuţă, ori nu se mai deranjează deloc cu el, tunzându-l la zero. Bunul cel mai de preţ al unui sclav corporatist este o servietă, care ar putea fi considerată o prelungire a mâinii. Chiar dacă servieta este goală, sclavul tot o poartă peste tot după el, posibil deoarece crede că aceasta îl face să pară important. Comportamentul său este previzibil: îşi vinde sufletul; opt ore pe zi la servici, iar seara când ajunge acasă, nu mai are energie să se bucure de viaţă, în schimb vărsându-şi nervii pe ce apucă.

description

Exact ce scrie in titlu.

Transcript of Fiziologia sclavului corporatist.docx

Page 1: Fiziologia sclavului corporatist.docx

Sclavul corporatist este unul dintre cele mai răspândite specimene din societatea modernă. Este uşor de recunoscut datorită trăsăturilor sale distinctive, cum ar fi de exemplu, stilul său de viaţă.

Programul obişnuit al unui sclav corporatist începe de obicei la primele ore ale dimineţii. Sclavul migrează zilnic de două ori; o dată până la locul de muncă şi a doua oară înapoi. Această migraţie în masă este deseori răspunzătoare pentru renumitele blocaje rutiere.

Asemenea deţinutilor din închisori, sclavii corporatişti se îmbracă aproape identic, ţinuta lor fiind adesea formată dintr-un costum cu cravată şi sacou, iar tot asemenea deţinutilor, ori îşi poartă părul tuns periuţă, ori nu se mai deranjează deloc cu el, tunzându-l la zero.

Bunul cel mai de preţ al unui sclav corporatist este o servietă, care ar putea fi considerată o prelungire a mâinii. Chiar dacă servieta este goală, sclavul tot o poartă peste tot după el, posibil deoarece crede că aceasta îl face să pară important.

Comportamentul său este previzibil: îşi vinde sufletul; opt ore pe zi la servici, iar seara când ajunge acasă, nu mai are energie să se bucure de viaţă, în schimb vărsându-şi nervii pe ce apucă.