VEGETATIA DIN ZONELE UMEDE(ACVATICA, HELOBIALA, PALUSTRA)

Cf. Legislatiei actuale o zonă este umedă dacă „vegetaţiavegetaţia, când există, este, când există, estedominatădominată de de plante higrofile plante higrofile ce se dezvoltă într-o anumită perioadă a anuluice se dezvoltă într-o anumită perioadă a anului”. Legea face referinţă la trei noţiuni de bază (sp. higrofilehigrofile, dominantadominanta, vegetatievegetatie): - Specii higrofileSpecii higrofile: şi-au dezvoltat adaptări ce le permit să se instaleze, să crească şi sa se reproduca în solurile inundate sau saturate cu apăîn mod permanent sau periodic. Speciile caracteristice zonelor umede pot fi repartizate în 2 grupe vegetale:a) HidrofiteHidrofite: plante strict acvatice care-şi dezvoltă în totalitate organele vegetativeîn apă sau pe suprafaţa acesteia. Ele pot fi: PlutitoarePlutitoare (Lemna minor), De suprafaţă De suprafaţă (Nymphaea alba, Nuphar luteum), De grind De grind (Urtica dioica) sau Complet submerse Complet submerse (Potamogeton natans, Zoostera etc).b) HelofiteHelofite: plantele cu rădăcini în solul submers o parte a anului şi care îşidezvoltă un aparat vegetativ aerian. Sunt întâlnite în bazinele acvatice cuadâncimi reduse.

Vegetatia din zonele umede

Probabilitatea calculata de aparitie a speciilor in medii umede sau uscate adus la diferentierea a 5 categorii, dintre care urmatoarele 3 categorii suntconsiderate specii caracteristice zonelor umede:1. Specii obligatoriiobligatorii zonelor umede – aparitia lor depăşeşte 99% în zonele umede; 2. Specii preferenţialepreferenţiale zonelor umede – probabilitatea aparitiei lor în cadrulzonelor umede este cuprinsă între 67-99 %; 3. Secii indiferenteindiferente – Specii a căror probabilitate de aparitie în cadrul zonelorumede este cuprinsă între 34-66 %; Celelalte 2 categorii (Specii accidentale in zonele umede sau preferenţiale in zone uscate; si Specii obligatorii zonelor uscate) care au inregistrato probabilitate mare de aparitie în cadrul zonelor uscate (70 – >99 %) nu aufost considerate specii caracteristice zonelor umede. O zonă umedă răspunde criteriului vegetativ dacă mai mult de 50% dinO zonă umedă răspunde criteriului vegetativ dacă mai mult de 50% dinspeciile vegetale dominante întâlnite în diferitele straturi vegetale aparţinspeciile vegetale dominante întâlnite în diferitele straturi vegetale aparţinprimelor trei categorii (specii obligatorii, preferenţiale, indiferente)primelor trei categorii (specii obligatorii, preferenţiale, indiferente).

- DominanţăDominanţă: Această noţiune ţine cont de abundenţa speciilor şi acoperireape care o realizeaza în diferitele strate ce compun vegetaţia. Deci speciile dominante speciile dominante sunt cele care au cea mai importantă acoperire lanivelul fiecărui strat luat în considerare. În general, numărul lor nu depăşeşte 12 specii pentru ansamblul stratelorconsiderate. Studiile de fitosociologie şi ecologie atribuie, în general, între două şi cinci specii dominante fiecărui strat. - Vegetaţie- Vegetaţie: : Din categoria habitatelor umede fac parte:•Mlastini si paduri halofile•Vegetatia din apele continentale (non-marine: - ape statatoare dulcicole si - ape statatoare saline si salmastre;•Paduri si tufarisuri de lunca si de mlastina;•Vegetatia de mlastini si terenuri inmlastinate: - Mlastini de turba inalte (tinoave) - Vegetatia de margini de apa - Mlastini, turbarii, izvoare si paraie

Specii caracteristice si dominanteSpecii caracteristice si dominante - In mlastinile de turbarii inalte (tinoave), turbarii oligotrofe: Sphagnum,Polytrichum, Drosera rotundifolia, Eryophorum vaginatum, Andromeda polifolia; - In vegetatia de margini de ape: Glyceria sp., Eleocharis palustris, Alismaplantago-aqutica, Butomus umbellatus, Sagittaria sagittifolia, Sparganium sp., Lycopus europaeus, Galium palustre, Ranunculus repens, R. sceleratus, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Myosotis scorpioides, Carex riparia,C. acutiformis, Phragmites australis, Typha latifolia, T. angustifolia, Lythrumsalicaria, Trifolium repens, T. fragiferum, Potentilla reptans, Euphorbia palustris, Symphytum officinale, Poa palustris, Myosoton aquaticum, Polygonum amphybium, P. lapathifolium, P. hydropiper, Equisetum palustre,Oenanthe aquatica, Echinochloa crus-galli, Ceratophyllum sp., Myriophyllum sp., Lemna sp., Spirodella polyrhiza, Wolffia arrhiza, Salvinianatans, Azola sp., Marsilea quagdrifolia etc. - Cratoneurum sp., Fontinalis sp., Riccia sp.

CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DE Alnus1.a. Amentii ♂ apar odata cu frunzele, pe lastari din anul curent; muguri sesili; achena lat aripata; frunze cu margini crestate. H = -4m; creste in vai, depresiuni din etajul subalpin; pionier; folosit in culturi forestiere pentru fixarea terenurilor degradate. ......................... ................................................................ Alnus alnobetula syn. A. viridis (arin de munte)1.b. Amentii ♂ apar pe ramuri din anul precedent, inaintea frunzelor; muguri pedunculati; achena foarte ingust aripata .............................................................................................. 2 2.a. Frunze obovat eliptice, emarginate sau trunchiate la varf, pe fata lucioase, lipicioase, pe fata inferioara cu smocuri de peri in axila nervurilor; lastari tineri lipiciosi; scoarta bruna; conulete ♀ evident pedunculate. H = 20 m; creste in zavoaie, lunci, pajisti inmlastinate, malul apelor, in asociere cu rogozurile; higrofila; helio-sciafila; creste in zona padurilor de stejar pana in etajul gorunului. Culturi forestiere, tananta, tinctoriala. ... ................................................................................................ Alnus glutinosa (arin negru)2.b. Frunze ± eliptice, acuminate la varf; lastari si frunze tinere dens pubescente, nelipicioase; ♀ ± sesili; scoarta cenusiu – albicioasa. H = 10 m; pioniera, fixatoare de sol, tananta, tinctoriala; creste in lungul raurilor si paraielor, zavoaie, lunci, din etajul fagului pana in etajul molidului; formeaza desisuri in tot cursul raurilor in etajul fagului. ....................... ........................................................................................................ Alnus incana (arin alb)

CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DE Salix1.a. Frunze glabre pe fata inferioara sau slab si dispers pubescente ............................................................ 21.b. Frunze evident pubescente sau tomentoase ............................................................................................ 52.a. Frunze liniare, liniar lanceolate, nestipelate, cu baza treptat ingustata, discolore, dispers sericeu paroase pe fata inferioara, serate sau serat-dintate; lungimea frunzei depaseste latimea de cel putin 4 ori; lastarii anuali sericeu parosi, nu sunt fragili; flori ♂ cu 2 stamine si 2 glande; flori ♀ cu o singura glanda; ovar glabru, scurt pedicelat; H = 20 m; creste din zona de stepa pana in etajul fagului in zavoaie, lunci, pe malul apelor, in locuri umede; higrofila. .................................................................................. Salix alba2.b. Frunze liniar sau oblomg lanceolate, evident serate sau serat dintate, complet glabre; lastari nebrumati. ................................................................................................................................................................... 33.a. Petiol lipsit de glande; lastari flexibili, nu sunt penduli; frunze glabre, oblong lanceolate, pe dos pruinoase, serate numai in partea superioara, unele subopuse; lastari si ramuri tinere galben rosietice; se innegreste la uscare; A(2) formand aparent o stamina; flori cu cate o glanda; ovar paros. H = -5 m; creste din zona padurilor de stejarpana in etajul boreal pe prundisurile apelor, soluri aluviale, joase, scheletice, in zavoaie; pioniera; higrofila. ............................................... Salix purpurea (rachita rosie)3.b. Petiol cu glande; stamine 2, cu filamente libere. ..................................................................................... 4

Speciile de Salix – frunze simple, alterne, stipelate; bractee intregi; flori dioice, nude, in amenti de obicei erecti; flori entomogame cu 1–2 glande nectarifere; seminte cu perilungi; muguri cu un singur solz. La salcii se aplica taierea ecologica, “in scaun”, adica se taie la inaltime mai mare decat nivelul maxim al viiturilor, pentru a nu fi acoperita de apa.

CHEIE DE DETERMINARE A SPECIILOR DE Salix4.a. Lastari fragili, se rup usor de pe ramuri; frunze tinere glauce pe dos chiar de la aparitia din mugure, glabre, stipelate; flori cu cate 2 glande. H = 20 m; creste in zona de stepa pana in etajul gorunului, pe malul apelor, in zavoaie, lunci, mai mult la munte, de-a lungul vailor; formeaza asociatii caracteristice cu Salix alba (Salicetum albae – fragilis). ..................................... Salix fragilis (rachita)4.b. Frunze tinere ± sericeu argintiu paroase, eliptice, ovat eliptice pana la oblong lanceolate; flori ♀ cu o glanda; ovar glabru, pedicelat; pedicelul ovarului egal cu bracteea. Arbust, H = -3 m; creste in raristi si taieturi de padure, tufarisuri, turbarii, la altitudini mai mari de 1100 m, inlocuind-o pe S. capraea; pioniera. .................................................................................................................. Salix silesiaca (Iova)5.a. Lastarii si ramurile de 2 ani cenusiu tomentoase, cu coaste longitudinale sub coaja; frunze obovat lanceolate. H = 1.5 – 6 m; creste in locuri mlastinoase, lunci, zavoaie, din zona de stepa pana in etajul fagului; higrofila. ..................................................................................................... Salix cinerea (zalog)5.b. Lastari la inceput parosi, apoi devin glabri; frunze eliptice, neregulat crenate, alburiu paroase pe dos, cu petioli mai lungi de 1-2 cm. Lemnul de peste 2 ani este neted sub coaja, nu exista coaste. H = 2–9 m; creste prin parchete, taieturi de padure, margini si raristi de padure, mai ales la munte, dar nu mai sus de 1100 m alt. unde este inlocuita de S. cinerea. ..................................... Salix capraea

In categoria habitatelor umede pot fi incluse: Zone umede litorale cu ape sărate şi salmastre: Mlaştini şi lagune costiereMlaştini şi lagune costiere: Pajişti litorale sărăturate; Stufărişuri, rogozuri, păpurişuri; Mlaştini salmastre amenajateMlaştini salmastre amenajate: Bazine de cultură; Zonele umede ale cursurilor de apă Malurile cursurilor de apaMalurile cursurilor de apa, Câmpiile aluvialeCâmpiile aluviale: Prerii fluviatile inundabile, Zăvoaie aluviale ale cursurilor de apă, Stufărişuri fluviatile, Rogozuri fluviatile;

- - Zonele umede montane Zone umede de vale în cap de bazinZone umede de vale în cap de bazin: Acumulări de zăpadă, Izvoare şi prelingeri,Mlaştini joase, Turbării sau mlaştini înalte, Zăvoaie arbustive subapline; Regiuni ocupate cu lacuriRegiuni ocupate cu lacuri, Malurile suprafeţelor acvatice Malurile suprafeţelor acvatice (lacuri): Ierburi lacustreplutitoare sau submerse în ape dulci stătătoare, Stufărişuri perilacustre, Gazon şiierburi mlăştinoase (mares), lacuri mici şi balastiere temporar exondate; Malurile cursurilor de apăMalurile cursurilor de apă: Zăvoaie aluviale ale râurilor montane şi piemontane,Ripisylve (păduri galerii), Ierburi acvatice şi palustre, Păduri de mlaştină şi turbărie; Mlaştini şi lande umede de câmpuri şi podişuriMlaştini şi lande umede de câmpuri şi podişuri: Magnocaricete, Zăvoaie şi sălcii arbustive de mlaştină, Prerii umede specifice zonelor montane cu altitudinimedii şi de piemont); Zone umede izolate Pajişti continentale sărăturate, Mlaştini (mares) mediteraneene temporare); Zone umede artificiale Mlaştini amenajate în scopuri agricoleMlaştini amenajate în scopuri agricole: Prerii amenajate, Orezării; Zone umede artificialeZone umede artificiale: Rezervoare, baraje, canale, Cariere cu apă, Lacuri de epurare).