UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CONJUNCTURA PIETELOR INTERNATIONALE

FISA DE TARA-TURCIA-

1

CAP.I Formarea şi evoluţia statului respectiv

1.1. Istoricul tariiTinuturile Anatoliei au fost martorele multor civilizatii, ale caror urme se

afla peste tot, înca de la începuturile omenirii. Primele constatari ale vietii omenesti dateaza înca din Paleolitic, cu aproximativ 500.000 de ani în urma, descoperirile fiind facute de catre arheologi în Antalya. Între anii 8000 - 5000 î.Ch au aparut primele comunitati. Urmeaza epoca de bronz, între anii 2500 - 2000 î.Ch, în care s-a dezvoltat cultura hatti, apoi hititii, între anii 1800 - 1200 î.Ch. În decursul acestor doua perioade Anatolia a fost martora a unor sisteme sociale mai evoluate si a constructiei de mari monumente. Câteva secole mai târziu, în jurul anului 800 î.Ch, s-au înfiintat imperiile Carian, Lician, Lidian si Frigian, dar si coloniile grecesti. Urmele culturale ale acestei perioade se mai gasesc înca de-a lungul întregii coaste a Marii Egee. În sec. 3 î.Ch grecii au cucerit statele persiene fondate în sec. 6 î.Ch si Imperiul Elen a pus stapânire pe teritoriu. Din acea perioada au ramas ziduri ale oraselor, gimnazii, teatre si arene. În anul 230 î.Ch romanii au trecut Marea Egee, îndreptându-se spre Anatolia si, de atunci încolo, acestia au influentat stilul de viata anatolian. În aceasta perioada, în Turcia au avut loc multe schimbari, regiunea Cappadocchia purtând pâna în zilele noastre amprenta Romei. Dupa aparitia crestinismului, Imperiul Roman a fost împartit în doua: cel de Apus s-a destramat în cele din urma, iar cel de Rasarit a devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopole (Istanbul), oras cucerit în anul 1204 de invazia latina. În acest timp, islamismul a fost adus în Anatolia odata cu invazia arabilor din anul 654. Ei si-au transmis credinta turcilor selgiuc, care au ocupat majoritatea teritoriului iar Konya a devenit în aceasta perioada capitala selgiuc-ilor. Dupa anul 1243, Anatolia a fost invadata de mongoli si, curând dupa aceea, turcii otomani au fondat Imperiul Otoman (1299). Odata cu cucerirea Constantinopolelui în 1453, Imperiul Otoman si-a largit granitele în Europa, Africa si Orientul Mijlociu. Pâna la caderea sa oficiala din 1918, acest imperiu a fost martorul multor perioade de expansiune, micsorare si înflorire, lasându-si peste tot mostenirea si comorile. În anul 1923, Mustafa Kemal Ataturk, eroul national al Turciei a fondat Turcia republicana. Dupa ce a fost martora unei atât de vaste parade a civilizatiilor pe pamântul sau, Turcia de astazi este o tara moderna, deschisa integrarii în plan mondial. Sub presedintia generalului Evren, tara a devenit preponderent democratica, viitorul sau economic fiind conectat la Comunitatea Europeana.

2

CAP.II Coordonate fizico-geografice

2.1.Suprafata si regiuni geografice:Pamanturile Turciei sunt situate in locul in care trei continente alcatuiesc

lumea veche. Asia, Africa si Europa sunt mai aproape una de alta si constituie punctul unde se intalnesc Europa si Asia. Din punct de vedere geografic, tara este situata in jumatatea nordica a

emisferei intr-un punct care este la aproximativ jumatatea drumului intre ecuator si polul nord, de la o longitudine de 36 grade N la 42 grade N si la o latitudine de la 26 grade E pana la 45 grade E. Turcia are o forma aproximativ dreptunghiulara si 1,660 km.

Marea majoritate a ţării este acoperită de munţi: la nord - masivul Ponti, în centru - regiunea muntoasă Anatolia, la sud - masivul Taurus. În partea de sud a Anatoliei se înalţă vulcani inactivi, în a căror rocă moale s-au construit cunoscutele şi bizarele oraşe subterane din Cappadocchia. Din Azerbaidjan se întinde la sud marele lac sărat Van şi regiunea muntoasă Hakari (4168 m). Frecventele cutremure, gheizerele şi activitatea post-vulcanică ne indică faptul că toată suprafaţa este activă tectonic. Partea europeană este acoperită de masive muntoase înconjurate de câmpii roditoare. Cu toate că Turcia este situată geografic într-un loc în care condiţiile climaterice sunt mai de grabă temperate, natura diversă a reliefului, în special munţii care se întind de-a lungul coastelor, duce la diferenţe semnificative între condiţiile climaterice ale diferitelor regiuni. În vreme ce zonele de coastă se bucură de un climat mai blând, platoul interior al Anatoliei are parte de extreme: veri toride şi ierni reci, cu precipitaţii scăzute. Peisajul este colorat şi divers, cu forme variind de la munţi acoperiţi de zăpadă, până la păduri de stejar şi pini; de la întinse câmpii verzi, până la lacuri mari.Vecinatate: Frontiera de uscat a Turciei are 2,573 kilometri in total, iar linia de coasta (inclusiv insulele) au alti 8,333 asiatice de-a lungul granitelor sale de uscat. Comunitatea Statelor Independente (la NE), Iran, Irak (la est) si Siria (SE). Granitele Turciei pe

3

continentul european sunt constituite de o frontiera de 212 kilometri cu Grecia si o frontiera de 269 kilometri cu Bulgaria.

Suprafata: total: 780.580 km patratiterestra: 770.760 km patratiapa: 9.820 km patrati

Turcia este in mare impartita in sapte regiuni: regiunea Marii Negre, regiunea Marmara si regiunile Egeeana, Mediteraneana, Anatolia Centrala, Anatolia de Est si Anatolia de Sud-Est. Terenul accidentat din Anatolia de nord situat de-a lungul Marii Negrii seamana cu o centura ingusta si lunga. Pamantul din aceasta regiune este aproximativ 1/6 din suprafata de pamant a Turciei.

2.2.Structura administrativ-teritorială Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il).

Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe), existînd 623 de districte. Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepţiile sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) şi Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele mai mari provincii sunt: İstanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4 milioane, İzmir 3,5 milioane, Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane.

Cel mai mare oraş şi capitala pre-republicană Istanbul este inima financiară, economică şi culturală a ţării. O estimare de 75,5% din populaţia Turciei trăieşte în centrele urbane. Dintre toate, 19 provincii cu populaţii care depăşesc 1milion locuitori şi 20 provincii au populaţie între 1 milion şi 500 de mii locuitori, doar 2 provincii au populaţii mai mici de 100 mii locuitori.

2.3. ClimaDesi Turcia este situata intr-o zona geografica unde conditiile climatice

sunt destul de temperate, diversitatea naturii peisajului, si existenta in particular a muntilor care merg paralel cu coasta au ca rezultat diferente semnificative in conditiile climaterice de la o regiune la alta. In timp ce zonele de coasta beneficiaza de climate mai blande, platoul anatolian din interior are parte de extreme de temperatura in verile fierbinti si iernile reci cu precipitatii reduse.

Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Egee şi Marea Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, veri uscate şi care se răcesc uşor, ierni umede. Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Neagră au climă temperat oceanica, veri umede,ierni umede. Coasta Mării Negre a Turciei primeşte cea mai mare cantitate de precipitaţii. În partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an in ceea ce priveste cantitatea de precipitatii.

Zonele de coastă ale Turciei care marginesc Marea Marmara inclusiv Istanbulul care conectează Marea Egee şi Marea Neagră au climă de tranziţie între clima temperat mediteraneeană şi cea temperat oceanică caldă, veri moderat de

4

uscate şi reci, ierni uscate. Zăpada apare in zonele de coastă ale Mării Marmara şi Marii Neagre aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai mult de câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a Mării Egee şi foarte rară în zonele de coastă a Mării Mediteraneene.

Condiţiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munţii închişi de coastă împiedică influenţele mediteraneene de la căile de extindere, dând platoului central anatolian din interiorului Turciei climă continentală cu sezoane contrastante.

Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30 °C la -40 °C pot fi în Anatolia estică, şi zăpada poate sta pe sol cel puţin 120 zile pe an. În vest, temperaturi medii de iarnă sub 1 °C. Verile sunt fierbinţi şi uscate, cu temp. generale mai mari de 30 °C ziua. Precipitaţiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale determinate de elevaţii. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya şi câmpia Malatya, unde precipitaţiile frecvente anuale sunt mai mici de 300 mm. Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre şi subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4 °C în podişul Anatoliei la Kayseri şi 11 °C în sud, la Antalya. Precipitaţiile sunt reduse în sud şi centru (în jur de 400 mm/an) şi bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

2.4.Resurse naturale si energeticeMinerale

Turcia este al zecelea producător de minerale din lume în ceea ce priveşte diversitatea. Aproximativ 60 minerale diferite sunt în prezent produse în Turcia. The richest mineral deposits in the country are boron salts and Turkey's reserves amount to 72% of the world's total. Cele mai bogate depozite minerale din ţară sunt cele de bor (săruri) şi rezervele Turciei insumeaza 72% din totalul mondial. Conform CIA World Factbook, alte resurse naturale: cărbune , minereu de fier , cupru , crom , uraniu , antimoniu , mercur , aur , baritinei , borat , Celestine ( stronţiu ), calcar , magnezit , marmura , perlit , piatră ponce , pirita ( sulf ), lut , teren arabil , hidroenergie , şi energie geotermală . Petrol şi gaze naturale

Turcia este un producător de ţiţei şi gaze naturale, dar nivelul de producţie nu este suficient de mare pentru auto-consum, ceea ce face ca Turcia un importator net de petrol si la gaze. Cu toate acestea, descoperirea recentă de petrol , şi câmpuri de gaze naturale din ţară, în special în largul coastei Mării Negre din Anatolia de nord, precum şi în Tracia de Est, Golful Iskenderun şi în provinciile de sud-est Anatolia Region în apropierea frontierelor cu Siria şi Irak; va ajuta Turcia să ajungă la un grad mai mare de auto-suficienţa in producţia de energie. . Reţeaua de conducte din Turcia a inclus 1,738 km (1,080 mile) pentru ţiţei, 2321 km (1442 mile) pentru produse petroliere, şi 3,578 km (440 mile) de gaze naturale în 2006.

5

AnulReserve-gaze naturale

(metri cubi)Rang Schimbarea la sută

2005 8.685.000.000 81  2006 8.495.000.000 81 -2.19%2007 8.495.000.000 81 0.00%2008 8.495.000.000 80 0.00%2009 8.495.000.000 81 0.00%2010 6.088.000.000 85 -28.33%2011 6.088.000.000 85 0.00%

Reserve-gaze naturale(metri cubi)

0

2.000.000.000

4.000.000.000

6.000.000.000

8.000.000.000

10.000.000.000

Anul

metr

i cu

bi

Reserve-gazenaturale(metri cubi)

Anul Petrol reserve(barili) Rang Schimbarea la sută2005 288.400.000 54  2006 288.400.000 54 0.00%2007 288.400.000 54 0.00%2008 300.000.000 52 4.02%2009 300.000.000 53 0.00%2010 262.200.000 54 -12.60%2011 262.200.000 54 0.00%

Petrol reserve(barili)

240.000.000

250.000.000

260.000.000

270.000.000

280.000.000

290.000.000

300.000.000

310.000.000

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

6

In comparatie cu Orientul Mijlociu, Turcia are resurse de apa considerabile, si acestea sustin un sector agricol bogat si divers. Precipitatiile sezoniale din muntii Turciei, din care multe se manifesta sub forma de zapada, produc multe rauri pemanente si deasemena intra in pamant pentru a reface panza freatica. Aceste panze freatice sunt o sursa importanta pentru irigatii. In plus, resursele hidroelectrice sunt sub o dezvoltare intensive si produc in momentul de fata aproape o treime din cererea de electricitate a Turciei.Agricultură Principalele produse: tutun, bumbac, cereale, măsline, sfeclă de zahăr, legume uscate, citrice.

Utilizarea terenurilor: teren arabil: 32%culturi permanente: 3%alte: 66% (2006)terenurilor irigate: 52150 kmp (2003) Total resurse regenerabile de apa : 234 km cu (2003) Retragerile de apa dulce (intern / industriale / agricole): total: 39.78 km cu / an (15% / 11% / 74%) Terenurile agricole: 391.219 km patrati - 50.12% din suprafaţa terestră (2008)Zona Forestiera: 211.887 km patrati

CAP.III Infrastructura existentă:

Infrastructura existenta: Turcia are o reţea extinsă de drumuri bine intreţinute, făcând legătura între oraşe, sate şi ariile turistice populare. Guvernul turc a investit şi continua să investeasca pentru imbunataţirea reţelei de drumuri. Numărul de vehicule de pe drumurile turceşti este relativ redus comparativ cu standardele europene.

3.1. Infrastructura rutiera: Lungimea reţelei naţionale a drumurilor a atins 62 000 Km din care 1 726 Km sunt autostrăzi si 55 000 Km drumuri asfaltate. 95 % din transportul de pasageri si 90 % din transportul de mărfuri este realizat prin transportul rutier si pe sosele.

3.2. Infrastructura feroviara: Lungime totala: 10,991 km (2007)

ecartament: 8717 km standard + 2,274 km electrificate (2007) Noi trenuri de mare viteză sunt în construcţie între Istanbul - Ankara capacitate totala de pasageri: 108330 (2007) Capacitatea vagoanelor de marfă: 691634 tone (2007)

7

3.3. Infrastructura aeriana:

AeroporturiTerminale nternationale:   Terminale interne:     Istanbul (Atatürk and Sabiha Gökcen) Ankara (Esenboga) Izmir (Adnan Menderes) Adana Trabzon Van Erzurum Bursa SamsunAntalya Dalaman Milas-Bodrum

  Bursa Tekirdag - Çorlu Erzurum Gaziantep Kars Sinop Mardin Kayseri Denizli-Cardak Van

Heliporturi: 16 (2005 estimare)

3.4. Infrastructura navală: Turcia are 8 430 Km de coastă 15 porturi principale in proprietatea statului..Porturi principale: Samsun, Haydarpasa (Istanbul), Izmir, Izmit, Trabzon, Mersin, Iskenderun. total: 526 nave (1,000 GRT sau peste) 4,666,895 GRT/7,311,504 DWT

3.5. Infrastructura militară: In ultimii 21 de ani de la instaurare, si ca urmare a unor mari eforturi, Ministerul Aparării a avut mari succese in crearea unei infrastructuri naţionale moderne de apărare in Turcia, cu rezultate foarte mulţumitoare in anumite arii vitale.

3.6. Infrastructura Financiară: este asigurată prin sistemele integrate TIC-RTGS şi TIC-ESTS, sisteme ce asigură efectuarea tranzacţiilor in timp real pe teritoriul Turciei, in monedă natională. Pe baza acestor siteme operează 48 de bănci, iar entitatea de centralizare si control (proprietarul efectiv al sistemelor) este CBRT. Tranzacţiile efectuate prin acest sistem au atins un procent de 21,5% (valoare absoluta aproximativ 22 mlrd TRY) in 2008, cu o creştere de 12,5% faţă de anul anterior.

8

CAP. IV.Mediul comercial:

4.1. Existenţa reţelelor de distribuţie; organizarea comerţului cu ridicata şi a comerţului cu amănuntul; principalele companii de distribuţie: Este de observat că 1572 de companii cu denumiri comerciale au fost, recent înfiinţate în sectorul de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul.

Distribuirea de denumiri comerciale nou înfiintate (3606) in activitatea economică pot fi rezumate după cum urmează: 1572 fac parte din comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; reparaţia autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de uz casnic, 637 aparţin de construcţie, 367 aparţin de fabricaţie, 299 aparţin hoteluri şi restaurante, 249 fac parte din transport, depozitare şi comunicaţii, 226 aparţin imobiliare, închirieri şi activităţi de afaceri, 125 aparţin altor comunităţi, sociale şi activităţi de servicii personale, 51 fac parte din activităţile de intermediari financiare, 42 aparţin la educaţie, 17 aparţin pentru sănătate şi sociale de lucrări, 10 fac parte din industria extractiva, 9 aparţin la agricultură, vânătoare şi silvicultură şi 2 aparţin de pescuit.

Ca firme de distribuţie cu ridicata, cele mai importante sunt: CARREFOURSA CARREFOUR SABANCI TICARET MERKEZI A S , METRO GROSMARKET BAKIRKOY ALISVERIS HIZMETLERI TICARET LTD STI, MIGROS TURK TICARET A S.

4.2. Centre comerciale (hipermarketuri, supermarketuri, mall, tradiţionale): Dintre supermarketuri si magazine mari unde se practică comerţul cu amănuntul, se pot enumera: DIASA DIA SABANCI SUPERMARKETLERI TICARET A S, MARKA MAGAZACILIK A S, PEHLIVANOGLU MARKETCILIK GIDA PAZARLAMA SANAYI VE TICARET A S, PRAKTIKER YAPI MARKETLERI A S, REAL HIPERMARKETLER ZINCIRI A S, SEREF MAKROMARKET SANAYI VE TICARET A S, YUNUS MARKET ISLETMELERI TICARET LTD STI.

4.3. Structura şi densitatea reţelei comerciale: La sfârşitul anului 2000, în Turcia existau 45 de centre comerciale de tip mall. Începând cu 2001, această cifră a crescut într-un mod impresionant, la sfârsitul anului 2007 în Turcia fiind înregistrate 147 de mall-uri. În 2008 se mai aflau în diverse faze de construcţie alte 90 de centre comerciale. Cresterile înregistrate în acest sector au dus în mod firesc si la majorarea cererii de spaţii de depozite şi logistică.

Printre cele mai importante zone cu spaţii logistice trebuie menţionate Istanbul (în vestul ţării), Ankara (capitala ţării), Izmir (port pe coasta de vest) si Mersin (aflat pe coasta de sud). Zonele dimprejurul marilor porturi si aeroporturi sunt iarăsi locaţii importante pe piaţa logistică turcească: porturile Istanbul, Mersin si Izmir si aeroporturile Istanbul, Antalya, Esenboga, Izmir Adnan Menderes si Trabzon.

9

4.4. Obiceiuri de cumpărare locale: Cel mai popular loc pentru cumpăraturi este Marele Bazar din Istanbul, o imensă hală acoperită care concentrează peste 4000 de “magazine”: haine, încalţăminte, produse de marochinarie, lenjerie de pat, decoraţiuni interioare, covoare, obiecte artizanale, mirodenii, ceaiuri, dulciuri – marfă pentru toate gusturile şi buzunarele. În interiorul bazarului există şi restaurante, fast-food-uri mâncare tradiţională şi cafenele.

În Turcia exista foarte multe afaceri de familie, astfel încat patronul magazinului este, in acelasi timp, si vânzător. El are tot interesul să-şi trateze foarte amabil clientul şi să-i facă reduceri substanţiale. Adesea, el stă în afara magazinului şi invită turiştii să intre să-i vadă marfa. O data intraţi, ei sunt tratati ca musafiri – sunt serviţi cu ceai, cafea, lokum (un fel de jeleu aromat, tipic turcesc), apă rece sau dulceaţă. Acesta este “preludiul” negocierii. Negocierea începe de la un preţ mare (de mult ori dublul preţului real), pentru ca apoi vânzătorul să ofere discounturi sau bonusuri (obiecte sau servicii gratuite), în functie de cantitatea de marfă achiziţionată, calitatea produselor şi interesul potenţialului cumpărător.

4.5. Vânzările cu amănuntul: Deşi există şi magazine cu preţuri fixe (în special supermarket-uri şi farmacii), la baza comerţului stă practica negocierii. Este considerată o lipsă de politeţe ca, o data agreat un preţ, cumparatorul sa plece fară a achiziţiona marfă.

4.6. Încrederea consumatorilor: Potrivit practicii locale, succesul afacerilor pe piaţa Turciei este condiţionat şi de construirea de relaţii personale cu potenţialii parteneri pentru stabilirea încrederii si a înţelegerii reciproce. În Turcia, unde a împrumuta bani era pană nu demult o afacere de familie, a fi dator era un titlu ce te împovăra de ruşine. Asta până când consumatorii au prins gustul tranzacţiilor prin intermediul cărţilor de credit. Unele persoane de aici îl asemuiesc cu oprobiul ce împinge oamenii la crime de onoare, crime ce încă se mai petrec în anumite colţuri ale lumii.

CAP.V Mediul de marketing:

5.1.Agenţii de publicitate şi de cercetare a pieţei: Top 10 agenţii (Turcia) în $ de titluri de participare: 1. Cenajans Grey, Istanbul, 2. Guzel Sanatlar, Istanbul, 3. Manajans / Thompson, Istanbul, 4. McCann Erickson Pars, Istanbul, 5. Ajans Ada, Istanbul, 6. Moran, Ogilvy şi Mather, Istanbul, 7. Yaratim / Publicis FCB, Istanbul, 8. Young & Rubicam Turcia, Istanbul, 9. Grafika: Lintas, Istanbul, 10. RPM/Radar, Istanbul

5.2.Număr de posturi de radio şi televiziune naţionale: Guvernul conduce patru posturi de radio nationale si cinci televiziuni. Staţii de televiziune difuzat: 635

10

5.3.Număr de cotidiene şi reviste de specialitate economică cu menţionarea celor mai importante: Dintre cele 22 de cotidiene şi reviste periodice, cele mai importante, în funcţie de numarul vânzărilor săptamânale, sunt: Dunya, Referans si Askam.

5.4. Volumul investiţiilor în publicitate: În anul 2006 investiţiile în publicitate s-au ridicat la suma de 8.666.905 euro, reprezentând 4,08% din totalul investiţiilor efectuate.

5.5.Manifestări expoziţionale internaţionale: Patrimoniul cultural bogat al turciei este expus în diverse ţări din întreaga lume, inclusiv Spania, Suedia, Marea Britanie, Germania, Qatar şi Statele Unite.

În fiecare an între Turcia si Georgia au loc evenimente expoziţionale bazate pe parteneriate consolidate în timp, iar rezultatele pot fi observate în timpul târgurilor. Tuyap, fiind cel mai mare organizator de târguri şi expoziţii din Turcia şi în străinătate, joacă rolul cel mai activ în consolidarea legăturilor dintre oamenii de afaceri georgieni şi turci.

Oraşele cu cele mai multe expoziţii şi târguri sunt: Istanbul, (cu o suprafaţă disponibilă de expunere de 162.256 m² ),Ankara (8.000 m²), Antalya (45.000 m²) si Izmir (23.750 m²).

CAP.VI. Indicatori demografici:

6.1Mărimea populaţiei ţării 77,804,122(2010)

11

Populatia2010 1995 2005 2015 202577,804,122 61,940,000 72,674,000 82,523,000 90,498,000

6.2Densitatea medie a populaţiei 99,67 loc/ (mai ridicată– 2,641 locuitori/km2 în Istanbul)

6.3Durata medie a vieţii (pentru bărbaţi şi pentru femei) Speranţa de viaţă la naştere: total populaţia: 71.96 ani (69.30 ani la bărbaţi

şi 74.20 ani la femei) (2008)

6.4Raportul între populaţia care domiciliază în mediul rural şi urban : populaţia care domiciliază în mediul urban se regăseşte în proporţie de 70.5% iar cea care domiciliază în mediul urban de 29.5%. Cele mai mari concentraţii sunt în Istanbul şi pe litoral.Rata de urbanizare: 1.7% rata anuala de crestere (2010.)

6.5Rata natalităţii şi a mortalităţii Rata natalităţii a fost de 19.41‰ în anul 2008, iar rata mortalităţii de 6.62‰.Natalitatea: 18.66 naşteri / 1.000 locuitori (2009 estimare) Rata mortalităţii: 6.1 decese / 1.000 locuitori (estimare iulie 2009) 6.02 decese / 1.000 locuitori (2008 estimare)

6.6 Sporul natural al populaţiei 1.312% (2009 estimare)

6.7 Migraţia populaţiei (raportul dintre numărul imigranţilor şi al emigranţilor) Procentul de imigranţi este de 1.814% din populaţia ţării, iar cel al

emigranţilor de 17.58/1000 locuitori.Migraţia netă a Turciei este una pozitivă, de 0.56/1000 locuitori (2009), iar

raportul dintre numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor este aşadar de 1.03.

6.8Structura pe grupe de vârste Structura demografică a Turciei indică o populaţie tânără, cu un procent al

populaţiei cu vârsta peste 65 de ani de numai 6.8% , în vreme ce în statele U.E. acesta este de aproximativ 15%. De asemenea, populaţia cuprinsă în grupa de vârstă 0-14 ani este de 26.3% (2008). Persoanele din grupa de vârstă 15-64 ani, populaţia activă, reprezintă 66.9% din totalul populaţiei(2011 estimare)Structura de vârstă: 0-14 ani: 26,6% (bărbaţi 10,707,793 / femei 10,226,999) 15-64 ani: 67,1% (bărbaţi 26,741,332 / femei 26,162,757) 65 ani şi peste: 6,3% (bărbaţi 2,259,422 / femei 2,687,245)

12

6.9structura populaţiei pe categorii de sex 50.2% bărbaţi, 49.8% femei

6.10structura populaţiei după statut maritalRata căsătoriilor este de 9,03/1000 locuitori, iar cea a divorţurilor de 1,4/1000 locuitori (2008). Ambele sunt într-o uşoară creştere faţă de anii trecuţi. Vârsta avută la prima căsătorie este în medie de 26,2 ani la bărbaţi şi de 22,9 ani la femei

CAP.VII Indicatori economici care definesc performanţele şi structura economiei ţării respective:

ECONOMIE După criza din 2001 Turcia intrat într-o perioadă de creştere puternică şi de

transformare structurală. În urma boom-ului din 2002, au urmat peste cinci ani 2003-2007 de creştere anuală medie de aproape 7 la sută, iar datoria publică a scăzut de la 74 la suta din PIB la sfârşitul anului 2002 la 39 la sută la sfârşitul anului 2007.Un puternic program de reformă cuprinzătoare cuprindea o variatie a ratei de schimb, supravegherea sectorului financiar, privatizare, administrare a veniturilor, climatul investiţional, sectorul energetic, şi de securitate socială. În acelaşi timp, dependenţa de importurile de produse petroliere legate de nevoile energetice ale Turciei şi inputurile intermediare pentru exporturile Turciei, combinate cu disponibilitatea de intrări mari de capital, a condus la un mare deficit de cont curent, în medie de 5,2 la sută din PIB din 2004 - 2008.

Economia Turciei a fost lovită de criza financiară globală din 2008-09 prin intermediul canalelor comerciale şi financiare. În prima jumătate a lui 2009, veniturilor din export au scazut cu o treime. Private investment was similarly affected, falling by a third in the first quarter of 2009, as domestic financial intermediation and capital inflows both contracted. Investiţiile private au fost afectată în mod similar, urmand o scadere cu o treime in primul trimestru din 2009. Şomajului a depăşit 10 la sută în primul trimestru al anului 2009 (cu mai mult de unul din patru lucrători în vârstă de 25).

Cu toate acestea, punctele forte care stau la baza economiei Turciei - un sector bancar puternic capitalizată şi bine reglementat şi o buna gestionare a politii monetare, politicii fiscale, şi a datoriei publice - au minimizat efecte sistemice. Economia Turciei s-a recuperat, cu creştere de la an la an a PIB-ului de 11.4 şi 10.3 la sută în primele două trimestre ale anului 2010 şi a şomajului în scădere înapoi faţă de nivelurile pre-criză în jur de 10 la sută. Creşterii PIB-ului este de aşteptat să ajungă la 7 la sută în 2011 şi obiectivele fiscale in Programul pe termen mediu ar trebui să fie atins cu uşurinţă. O problema îngrijoratoare pe termen mediu este întoarcerea la deficite de cont curent de ordinul a 5 %din PIB, aproximativ o treime din acestea au fost finanţate cu intrări de capital pe termen scurt, în anul trecut. Provocări

13

Agenda Turciei de dezvoltare se concentrează pe o viziune de creştere stabilă, o distribuţie mai echitabilă a veniturilor, şi creşterea competitivităţii la nivel mondial. Priorităţile de dezvoltare sunt, grupate în jurul îmbunătăţirea competitivităţii şi ocupării forţei de muncă, dezvoltarea echitabilă umană şi socială, furnizarea eficientă a serviciilor publice de înaltă calitate, şi siguranţei şi eficienţei energetice, cu accent pe reducerea disparităţilor regionale.

Pe termen scurt, principala provocare va fi să continue să îndeplinească sau să depăşească obiectivele fiscale stabilite in Programul pe termen mediu . Acest lucru nu numai ca va aduce la datoriei publice, dar se va semnala, de asemenea, politica de credibilitate a investitorilor, importante pentru o stabilitate indelungata.

Pe termen mediu principala provocare a Turcia o constituie şomajul. Şomajul este o provocare deosebită în rândul lucrătorilor tineri. Politicile de combatere includ această schimbare de protecţie de la "locuri de muncă" la "muncitori" (de exemplu, reducerea plăţilor compensatorii şi lărgirea accesului la prestaţii de şomaj) şi abilităţi nepotrivite de abordarea pe piaţa forţei de muncă, prin îmbunătăţirea educaţiei şi formării profesionale.

O altă provocare a Turciei este deficitului de cont curent .Economisire a în sectorul public poate fi mărită: reformele pe partea de cheltuieli pot viza cheltuieli mai mari pentru caliate şi favorizează creşterea investiţiilor, limitând în acelaşi timp creşterea cheltuielilor. Pe partea de venituri există posibilitatea de a îmbunătăţi colectarea veniturilor, în special prin abordarea economiei informale şi a evaziunii fiscale. În plus, reformele pentru mediul de afaceri, în special cu privire la ISD şi exporturile, poate ajuta la generarea de creştere care este finanţata în mod durabil.

Pe termen lung, reformele practicate pentru a spori eficienţa energetică si investitiile în surse de energie alternative au potenţialul de a reduce dependenţa Turciei privind importurile de petrol şi gaz.

7.1.produsul intern brut (în mărime absolută, PIB/locuitor, structura PIB pe domenii de activitate Anul PIB (preţuri curente, Dolari SUA) miliarde dolari US2007 649.1252008 730.3182009 614.4702010 729.0512011 789.6002012 845.8202013 902.870

14

PIB (preţuri curente, Dolari SUA) miliarde dolari US

0100.000200.000300.000400.000500.000600.000700.000800.000900.000

1.000.000

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

PIB (preţuri curente, Dolari SUA)miliarde dolari US

PIB (preţuri curente, Dolari SUA), pentru Turcia, în anul 2010 este de 729.051 miliarde dolari SUA. Acest lucru face ca, Turcia sa se claseze pe locul No. 17 în clasamentul mondial, în funcţie de PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) în anul 2010.

In 2010, PIB-ul Turciei(preţuri curente, Dolari SUA)a inregistrat o crestere de 18,65% fata de anul 2009, cand PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) a fost 614.47 miliarde dolari US.

În anul urmator, în 2011, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia se estimeaza ca va fi de 789.60 miliarde dolari US, inregistrand o crestere de 8,31% fata de PIB-ul inregistrat in anul 2010.În anul prognozat, 2012, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia a fost va fi de US 845.82 dolari miliarde, inregistrand o crestere de 7.12% fata de PIB-ul din 2011.

În anul prognozat, în 2013, PIB-ul (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia a va fi de US 902.87 dolari miliarde, o crestere de 6,75% fata de cifra din 2012.

PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia în anul 2010 este de 10,206.79 $ US, acest lucru face ca Turcia sa se claseze pe locul al 57-lea in clasamentul mondial in functie de PIB-ul pe cap de locuitor.

În anul precedent, 2009, PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA) pentru Turcia a fost de 8,711.16 $US cu 17.17% mai putin decat in 2010.În anul prognozat, în 2011, PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA) se estimeaza ca va fi de 10,916.69$ US, cu 6.96% mai mult decât in 2010.PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA), pentru Turcia în 2012 se estimeaza ca va fi 11,548.13 $ US, adica cu 5.78% mai mult decât va fi in 2011.

Anul  PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA)

15

2007 9422,082008 10484,262009 8711,162010 10206,792011 10916,692012 11548,132013 12173,46

PIB-ul pe cap de locuitor (preţuri curente, Dolari SUA)

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

PIB-ul pe cap delocuitor (preţuricurente, DolariSUA)

Structura Economiei1989 1999 2008 2009

(% Din PIB)Agricultura 17.1 11.5 8.6 9.3Industrie 34.0 24.1 27.7 25.8De fabricatie 23.8 24.1 18.3 17.1Servicii 48.9 55.1 63.7 64.9Cheltuieli de consum final ale gospodariilor

68.8 68.5 69.8 71.5

Importul de bunuri si servicii 17.8 19.3 28.3 24.4

Economia Turciei este într-o perioadă de tranziţie, bazându-se într-o destul de mare măsură pe agricultură şi industria grea (9.3%, respectiv 25.8% din PIB), şi cu un sector terţiar în plină expansiune (64.9% din PIB).

PIB - compoziţia de sector:

16

agricultură:8,8% industrie:25,7%servicii: 65,5% (2010 estimare)

7.2.venit mediu (net sau brut) pe locuitor VNB pe cap de locuitor a fost in 2009 de 8.720 $ US

Veniturile totale ale populaţiei sunt formate în proporţie de 39.7% pe salarii şi aprox. 18.2% pe transferuri sociale. Ele sunt apreciate ca făcând parte din clasa medie inferioară, iar aprox. 20% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei.

7.3.repartiţia veniturilor pe categorii de populaţie

Anul

Distributia venitului familiei-

IndiceleGini-

Rang Schimbare %

2009 43.6 49  

2010 41 56 -5.96%2011 41 55 0.00%

Distributia venitului familiei-IndiceleGini-

39.5

40

40.5

41

41.5

42

42.5

43

43.5

44

2009 2010 2011

Distributia venituluifamiliei-IndiceleGini-

7.4.structura cheltuielilor consumatorilor Cea mai mare parte din totalul cheltuielilor o ocupă cele legate de locuinţă

(chirie, întreţinere) – 29.1%. Urmează cele ocazionate de cumpărarea de mâncare şi băuturi non-alcoolice – 22.6%, transport – 14,1%, mobilă şi electrocasnice – 5.8%, îmbrăcăminte şi încălţăminte -5.4%, comunicaţii – 4.4%, restaurante, hoteluri – 4.4%, diverse bunuri şi servicii – 4.1%, băuturi alcoolice, ţigări – 3.8%, servicii educaţionale – 2%, sănătate – 1.9%.

7.5.gradul de ocupare a forţei de muncă

17

Forţa de muncă - după ocupaţie: o agricultură: 29,5% o industrie: 24,7% o servicii: 45,8% (2008)

AnulRata somajului

(%)Rang Schimbarea(%)

2004 10.50% 90  2005 9.30% 84 -11.43%2006 10.20% 106 9.68%2007 10.20% 115 0.00%2008 9.90% 123 -2.94%2009 10.70% 127 8.08%2010 14.10% 145 31.78%2011 12.40% 129 -12.06%

Rata somajului (%)

0.00%

2.00%

4.00%

6.00%

8.00%

10.00%

12.00%

14.00%

16.00%

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

7.6.indicatorii monetari şi financiari Moneda naţională – lira turcească (TRY);Rata de schimb 1TRY= 0,4562EUR(30 martie 2011)

18

Rata inflaţiei

Rata inflaţiei (preţurilor de consum)

0.00%5.00%

10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%50.00%

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

An Rata inflaţiei (preţurilor de consum) Rang Schimbarea la sută 2003 45.20 % 5 2004 25.30 % 10 -44.03 % 2005 9.30 % 187 -63.24 % 2006 8.20 % 174 -11.83 % 2007 9.80 % 188 19.51 % 2008 8.70 % 179 -11.22 % 2009 10.40 % 152 19.54 % 2010 6.30 % 159 -39.42 % 2011 8.70 % 191 38.10 %

In anul 2012, rata inflatie se estimeaza ca va ajunga le este de 6.026%, in scadere fata de anul precedent.În anul prognozat, 2013, inflaţia Turcia va fi de 4.82%, cu 19.95% mai puţin decât in anul 2012.

Soldul balanţei de plăţi -41,416 mil. USD (2008); Soldul balanţei comerciale -53,183 mil. USD (2008);

Principalii parteneri externi: Exporturi - parteneri: Germania 9,6%, Franţa 6,1%, Regatul Unit 5,8%, Italia 5,8%, Irak 5% (2009 estimare) Importurile - parteneri: Rusia 14%, Germania 10%, China 9%, 6,1% din SUA, Italia 5,4%, Franţa 5% (2009 estimare)

Datoria Externa

19

 An Datorie - externa $ Rang Schimbarea la sută 2003 118,300,000,000 11  2004 147,300,000,000 10 24.51%2005 16,900,000,000 52 -88.53%2006 170,100,000,000 23 906.51%2007 193,600,000,000 25 13.82%2008 247,100,000,000 23 27.63%2009 277,100,000,000 26 12.14%2010 268,300,000,000 25 -3.18%2011 270,700,000,000 25 0,89%

Datorie - externa $

0

50,000,000,000

100,000,000,000

150,000,000,000

200,000,000,000

250,000,000,000

300,000,000,000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

$

Datoria Publica

Datoria publica

Rang Schimbarea la sută (miliarde dolar) 2006 68 292007 65 31 -4.85%2008 39 57 -39.88%2009 40 57 2.83%2010 46 53 15,75%2011 48 53 3.89%

20

Datoria publica (miliarde dolar)

0

1020

30

40

5060

70

80

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Anul

mil

iard

e $

Rezerve de valuta straina si aur

AnulRezerve de valută străină şi aur

$ Rang Schimbarea la

sută

2006 52.490.000.000 18  

2007 53.420.000.000 19 1,77%

2008 76.510.000.000 19 43.22%

2009 73.660.000.000 21 -3.73%

2010 75.000.000.000 24 1,82%

2011 78.000.000.000 18 4.00%

Rezerve de valută străină şi aur $

010.000.000.00020.000.000.00030.000.000.00040.000.000.00050.000.000.00060.000.000.00070.000.000.00080.000.000.00090.000.000.000

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Anul

$

21

7.7.producţia principalelor ramuri din diferite domenii de activitate Agricultură - 49,902,489,810 USD (2007); Construcţii - 21,537,283,256 USD (2007); Minerit, manufactură, utilităţi - 123,195,000,000 USD (2007); Transport, comunicaţii - 70,124,290,689 USD (2007); Comerţ, servicii - 99,955,484,983 USD (2007)

Rata de creştere a producţiei industriale

 AnulRata de creştere a producţiei industriale Rang

2005 16,50% 82006 5,90% 622007 5,50% 722008 5,40% 752009 -6,00% 1372010 -11,80% 1482011 6,00% 59

Rata de creştere a producţiei industriale

-15,00%

-10,00%

-5,00%

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Rata de creştere aproducţiei industriale

7.8.investiţii străine directe atrase de ţara respectivă

AnInvestiţii străine directe -atrase- ($) Rang Schimbarea la sută

2008 106.400.000.000 262009 128.700.000.000 26 20.96%2010 181.700.000.000 22 41.18%2011 84.450.000.000 39 -53.52%

22

Investiţii străine directe -atrase- ($)

020.000.000.00040.000.000.00060.000.000.00080.000.000.000

100.000.000.000120.000.000.000140.000.000.000160.000.000.000180.000.000.000200.000.000.000

2008 2009 2010 2011

%

7.9.investiţiile ţării respective în străinătate

AnInvestiţii străine directe - în străinătate ($) Rang

Schimbarea la sută

2008 11.350.000.000 412009 13.560.000.000 41 19,47%2010 15.420.000.000 43 13,72%2011 16.420.000.000 47 6,49%

Investiţii străine directe - în străinătate ($)

0

2.000.000.000

4.000.000.000

6.000.000.000

8.000.000.000

10.000.000.000

12.000.000.000

14.000.000.000

16.000.000.000

18.000.000.000

2008 2009 2010 2011

23

7.10 Masurile Anti-criza adoptate de TurciaEconomia Turciei a atins rate mai mari de creştere după criza financiara din

2001. Economia a crescut foarte rapid în anul 2002 în parte din cauza bazei scazute a masurilor post-criză şi, păstrează ritmul de creştere la un nivel ridicat până în 2006 (rata medie de creştere anuală a produsului intern brut a depăşit 7% în perioada 2002-2006). Cu toate acestea, economia nu a reuşit să susţină rate mari de creştere, şi a început să încetinească din 2006 (rata de creştere anuală a fost de 4,7% în 2007).

Criza economică mondială a afectat aproape toate economiile din lume în a doua jumătate a anului 2008 fiind impuse constrângeri suplimentare pentru creştere economică, economia aproape si-a oprit creşterea în 2008 (0,7% creştere), şi a scazut la 4,7% în 2009. Deşi economia a crescut rapid în perioada post-2001, aceasta nu a fost suficient pentru a reduce rata şomajului, care a sărit de la aproximativ 7% la 9,5% după crizei din 2001, şi a rămas aproape fixa la acest nivel. Acest proces, descris ca „creştere fără locuri de muncă” de către mulţi cercetători, a forţat factorii de decizie politică să introducă măsuri specifice pentru a stimula cresterea ocupării forţei de muncă. Guvernul a lansat un set de programe, aşa-numitul „Pachet Pentru Ocuparea forţei de muncă” pentru a aborda problema ocuparii forţei de muncă, care a fost definita cu precizie de către Juan Somavia, directorul general al OIM, ca „criza înainte de criză” cu mult înainte ca efectele crizei 2008, sa fi devenit vizibile (Erdoğdu, 2009)

Pachetul, adoptat ca o lege de către Parlament la 15 mai 2008, a introdus măsuri de reducere a costurilor forţei de muncă a angajatorilor, astfel încât sa ridice cererea de forţă de muncă. Ulterior, guvernul a introdus măsuri anticriză ce incep din a doua jumătate a anului 2009. Pachetul „Ocuparea forţei de muncă”, lansat în 2008, şi măsurile anti-criză puse în aplicare în 2009 au fost compuse în principal pe orizontală, la nivel economic, politic.

Cu toate acestea, guvernul a introdus anumite politici sectoriale specifice, deoarece impactului crizei a fost resimţit mult mai puternic în anumite sectoare. Măsurile sectoriale oferă exemple utile pentru a înţelege eficacitatea măsurilor anti-criză şi pentru a dezvolta altele noi.Masurile Anti-criza

Impactul crizei 2008 a fost observată în economia turcă inca de la mijlocul anului. Rata anuală de creştere a producţiei din procesul de fabricaţie a devenit negativa pentru prima data august 2008, şi aceasta a rămas negativă până în octombrie 2009. Cand criza a ajuns in punctul cel mai ridicat in primele luni ale anului 2009, schimbarea anuală a producţiei manufacturiere a fost de aproximativ -30%.(fig 1)

Există diferenţe semnificative inter-sectoriale ca răspuns la criză. De exemplu, scăderea producţiei a fost limitata în industria bunurilor de larg consum, în timp ce industria bunurilor de capital a înregistrat o contracţie semnificativă. Declinul producţiei bunurilor de capital a ajuns la 60% în perioada ianuarie-martie 2009.

24

Industria autovehiculelor a fost una dintre cele mai afectate sectoare. Deoarece consumatorii pot întârzia cu cererea lor de automobile, industria de autovehicule se confruntă cu un declin imens al cererii, şi, în consecinţă, în producţie. Un alt factor care a contribuit la adâncirea crizei în industria autovehiculelor este dependenta industriei de pieţele externe, deoarece producătorii de autovehicule din Turcia au tendinţa de a exporta o mare parte a producţiei lor.

Guvernul turc a introdus o serie de măsuri înainte de criza din 2008 pentru a stimula generarea ocupării forţei de muncă, deoarece rata şomajului a fost persistent in jur de 10%, în ciuda creşterii rapide din perioada 2002-2007. Cel mai important set de măsuri a fost “Pachetul ocuparea forţei de muncă” care a fost încorporat în Legea (nr 5763, adoptat la 15 mai 2008)

Scopul principal al pachetului “ocuparea forţei de muncă” a fost reducerea şomajului. Aceste măsuri menite să stimuleze cererea de forţă de muncă prin reducerea costurilor angajatorilor aferente forţei de muncă (de exemplu, prin reducerea contribuţia angajatorilor la asigurările sociale cu 5 puncte procentuale, reduceri temporare şi de securitate socială treptata pentru angajarea femeilor şi tinerilor, etc). În plus, pachetul include noi scheme de formare profesională care urmează să fie efectuate de către Ocuparea Forţei de Muncă din Turcia, şi a extins acoperirea Fondului de garantare a salariilor si pe termen scurt a alocaţie.Guvernul a fost confident, chiar şi la finele anului 2008, că criza globală ar evita Turcia şi ca nu este nevoie de măsuri specifice anti-criză. Cu toate acestea, cand criza a lovit tare, iar rata şomajului a sărit în sus la începutul anului 2009, guvernul a schimbat poziţia, şi a început să anunţe măsuri suplimentare. Subsecretariatul Trezoreriei clasifica măsurile în conformitate cu cinci categorii:

- Sprijin pentru asigurarea lichidităţii: Măsuri pentru a oferi lichidităţe pieţelor, şi pentru a consolida structura Fiananciar a sistemului bancar.

- Reducerile fiscale: Măsuri pentru a reduce costurile sau pentru a ridica veniturile din sectorul privat prin reducerea sarcinii fiscale.

- Promovarea forţei de muncă: Măsuri de reducere a costului forţei de muncă (în special pentru noii angajati), furnizarea de formare profesională, extensii în nivelul şi acoperirea pe termen scurt a schemelor de lucru.

- Promovare a investiţiilor: diverse sisteme de promovare a investiţiilor emise pe baza grilei de de investiţii, şi pe regiunea şi sector

- Creditele şi sistemele de garantare a creditelor pentru (mici) producătorilor şi exportatorilor: subvenţii de credit şi sistemele de garantare a creditelor facute special pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi pentru exportatori

25

Costul total asociat cu aceste măsuri a fost mai puţin de 1% din PIB în 2008, dar a ajuns la 2,17% în 2009 şi 2,15% în 2010 (OIM, 2010a). Cu toate acestea, măsurile enumerate mai sus nu sunt exclusiv anti-criză measures. De exemplu, după cum sa menţionat înainte, Pachetul pentru ocuparea forţei de muncă a fost proiectat şi lansat înainte de criza din 2008.Investitiile scheme de sprijin sunt puse în aplicare pe o bază permanentă fără să ţină cont de criza. Astfel, reducerea taxei fiscale pare a fi cea mai importantă măsură de criză pentru sectorul corporativ, şi printer diferitele măsuri de reducere a impozitului, a taxei speciale pe consum (SCT) şi a taxei pe valoarea adăugată (TVA), reducerea ar putea fi clasificata ca ”specifica de sector”.

7.11.bariere tarifare şi netarifare, riscuri financiare Tarifele de import în Turcia

Taxele de import sunt calculate la valoarea CIF. Turcia este semnatară a articolului VII din Acordurile General pentru Tarife şi Comerţ (GATT). Acordul prevede că valoarea în vamă este valoarea operaţiunii (preţul care este efectiv plătit sau de plătit, plus costurile şi cheltuieli). Turcia este, de asemenea, obligata să se conformeze cu alte dispoziţiile ale articolului VII, inclusiv rapiditatea de vămuire a mărfurilor, convertibilitate monedă, şi privilegiile şi drepturile de recurs. Suprataxele vamale, inclusiv o taxă pe valoarea adăugată (TVA) fiind perceputa pentru marfurile importate, precum bunurile casnice, serviciile. Importatorul este responsabil pentru plata TVA-ului. TVA-ul este calculat la nivel CIF plus nivelul taxei, plus orice alte taxe aplicabile, percepute înainte de vămuirea. TVA-ul pentru majoritatea produselor agricole (alimentare de bază) variază de la 1 la 8 %şi poate ajunge până la 18 la suta pentru anumite produse prelucrate. Bunuri de capital, unele materii prime, importate de agenţiile guvernamentale şi întreprinderile de stat, şi produse pentru investiţii cu certificate de stimulente sunt scutite de taxe de import. Acordurile comerciale în Turcia

UE a confirmat statutul Turciei in negocierile de aderare la 17 decembrie 2004. Turcia continuă să se bucure de beneficiilede pe urma uniunii vamală cu UE din 1996, în special în termeni de eficienţă economică îmbunătăţită. Uniunea vamală ii permite Turciei să adopte tariful extern comun al UE şi o politică comercială "în mod substanţial similara" cu cea a UE, inclusiv adoptarea regimului preferenţial de comert al UE cu ţările terţe. Turcia a semnat deja acorduri de liber schimb cu ţările membre AELS şi este în proces de finalizare a acordurilor cu alte ţări candidate la UE.

Turcia este un membru fondator al Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), în care guvernele din Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina exercita o cooperare multilaterala între membrii sai pe un serie de aspecte, inclusiv comerciale. Turcia, alături de Pakistan şi Iran, este membru fondator al Organizaţiei Cooperării Economice (ECO). ECO, care include dincolo de fondatorii Afganistan,

26

Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Tadjikistan şi Kazahstan a avut un succes limitat în îmbunătăţirea cooperării comerciale.. Turcia este un membru fondator al Iniţiativei de Cooperare al Europei de Sud (SECI), o asociaţie regională ce urmăreşte să încurajeze cooperarea între statele sale membre, pe o varietate de probleme, inclusiv vamale, de transport şi eforturile de combatere a criminalităţii.

CAP.VIII Indicatori tehnologici şi de afaceri:

8.1.Gradul de actualitate a tehnologiilor din principalele ramuri de activitate Puternica industrializare a Turciei este principalul motiv pentru dezvoltarea

sa economică din ultimii ani. Gradul de înzestrare tehnică in industrie este relativ ridicat, însa investiţiile private nu au fost incurajate de guvern, descurajarea provenind in primul rand din faptul ca unele sectoare sunt înca monopolizate sau dominate de unităţi de producţie controlate de stat.

8.2.Gradul de calificare a forţei de muncă Gradul de scolarizare al populaţiei din Turcia este destul de ridicat.

Conform statisticilor in anul 2009aproximativ 95% din populaţia aflată in grupa de vârstă adecvată, erau inscrise într-o instituţie de învaţământ primar. In cazul învăţământului secundar, procentul este de 80,16%, iar in cazul studiilor superioare de calificare profesională de 36,30%.

Educaţia este obligatorie şi gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare este de 96% pentru bărbaţi, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de 88,1%. Cifrele mici la femei de datorează în principal obiciurilor tradiţionale a arabilor şi kurzilor care locuiesc în provinciile de SE ale ţării.Cheltuielile pentru învăţământ: 4% din PIB 2004 -----2,9% din PIB (2006).

8.3.Gradul de dotare cu automobile şi vechimea medie a acestora este de 67 automobile/100 locuitori şi vechimea medie a acestora este de aproximativ 10 ani, conform statisticilor din anul 2008.densitatea reţelei de televiziune prin cablu in Turcia există 635 staţii de emisie a televiziunii prin cablu, pentru aproximativ 21 milioane de televizoare care le recepţionează.

8.4.Gradul de pătrundere a reţelei INTERNET, precum şi a telefoniei fixe sau mobile

In Turcia erau înregistraţi in anul 2007 3,180,100.00 abonaţi ai serviciilor Internet,si 13,150,000.00 utilizatori efectivi. Gradul de pătrundere a telefoniei

27

mobile este şi mai ridicat, înregistrându-se un numar de 34, 75 telefoane mobile/100 de locuitori şi aproximativ 43 milioane abonamente.

8.5.Gradul de înzestrare a populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată şi de consum

Atat puterea de cumpărare, cât si gradul de încredere al cetăţenilor turci, sunt in ultima perioadă in scădere, fapt ce s-ar putea datora si actualei situaţii economic. Astfel conform statisticilor, probabilitatea ca acestia să achiziţioneze bunuri de lungă durată in urmatoarele 6 luni este de aproximativ 13%. În cazul bunurilor de consum, sumele alocate acestora/gospodărie sunt de aproximativ 1265 TRY în mediul urban şi 828 TRY în mediul rural.

8.6.Rolul afacerilor în societate Importanţa sectorului privat in economie este in creştere prin scăderea

influenţei statului. Se încearca eliminarea monopolurilor si privatizarea multor unitati aflate în administraţia statului. Pentru încurajarea investiţiilor private, au existat si există numeroase iniţiative legislative şi se încearcă de asemenea reducerea barierelor de intrare pe piaţa si a constrângerilor impuse la cooptarea creditelor pentru dezvoltare.

8.7.Tipul şi mărimea afacerilor IMM-urile reprezintă peste 90% din numărul total de companii private din

Turcia, inca de la începutul anilor 2000. Existenţa acestora este înca totuşi relativ efemeră, având în vedere că un numar mare dintre acestea sunt înfiinţate sau lichidate in fiecare lună. De asemenea ele operează cu un procent destul de mic din totalul capitalului, si participă cu doar aproximativ 26% la valoarea adăugată. Ele angajează peste 80% din totalul fortei de muncă Majoritatea sunt întreprinderi de comerţ şi producţie.

CAP.IX Caracteristici ale mediului socio-cultural

9.1.Limba naţională şi dialecte utilizate Limba oficiala este turcă, iar aproximativ 10% din populaţie vorbeşte altă limbă, de obicei kurda sau araba.

9.2Religia (religii, grupări religioase, instituţii religioase) TURCIA are 99% din populatie musulmani, deci sunt islamici. Islamismul

este o religie monoteistă, fondată de profetul Mahomed şi este bazată pe perceptele Coranului –carte sfanta la musulmani. Islamul este cea mai mare putere religioasă din Turcia din 1928. Cei care cred in Iisus fiind doar in număr de 20.000.

Aproximativ 99% din populaţie e înregistrată, însă, ca fiind musulmană, majoritatea fiind sunniţi; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că aproximativ 3% dintre adulţi îşi definesc relaţiile cu religia ca fiind „fără

28

convingere religioasă” sau că „nu cred în obligaţiile religioase”. Majoritatea musulmanilor sunt sunniţi (85-90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-15%), o comunitate în cadrul Twelver Shi'a Islamului, comunitate ce numără 7–11 milioane de persoane. În ţară sunt şi câţiva practicanţi ai sufi. Cea mai înaltă autoritate religioasă islamică este Preşedinţia Cultelor (în turcă Diyanet İşleri Başkanlığı) care interpretează şcoala de drept Hanafi şi este responsabilă pentru reglementarea funcţionării celor 75.000 de moschei ale ţării, a angajaţilor locali şi a imamilor provinciali. Un sondaj realizat la nivel naţional în 2007 a arătat că 96,8% din cetăţenii turci au o religie, în timp ce 3,2% sunt nereligioşi şi atei.

În Turcia, trăiesc aproape 100.000de minorităţi. Ţara are aproximativ 64.000 de creştini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocşi greci şi aproximativ 26.000 de evrei, în principal sefarzi. Conform raportului din 2002, dat de Centrul de Cercetare Pew, 65% dintre turci cred că religia este foarte importantă, în timp ce un sondaj din 2005 dat de Eurobarometru arată faptul că 95% dintre turci cred în existenţa lui Dumnezeu

9.3. Educaţia (nivel şi structură)Când s-a născut republica, mai mult de 90% din populaţie era analfabetă.

Atatürk, conducătorul primei republici, a construit şcoli noi si Constitutia decreta că primele patru clase sunt obligatorii si gratuite. Conform statisticilor în anul 2007 aproximativ 96% din populaţia aflată in grupa de vârstă adecvată, erau înscrise intr-o instituţie de învăţământ primar. În cazul învăţământului secundar, procentul este de 80,16%, iar în cazul studiilor superioare de calificare profesională de 36,30%.

Instituţii majore sunt: Universitatea din Istambul (1453),Universitatea Egeeana din Izmir (1955), Universitatea din Ankara (1946), Universitatea tehnica a Orientului Mijlociu din Ankara (1956).

9.3. Sărbători legale ale turcilor sunt:Sărbători legale ale turcilor sunt: Anul Nou (Yilbasi): 1 ianuarie, Ziua

Copilului (Çocuk Bayrami): 23 aprilie, Ziua tineretului si Sportului (Gençlik Bayrami) : 19 mai, Ziua Victoriei (Zafer Bayrami): 30 august, Ramadan (Ramazan Bayrami): 31 august (variaza in fiecare an), Festivalul Zahărului (Seker Bayrami): 30 septembrie-2 octombrie, Ziua Republicii (Cumhuriyet Bayrami): 29 octombrie, Festivalul Sacrificiului (Kurban Bayrami): 20-23 decembrie (variaza in fiecare an). Sărbătorile si tradiţiile sunt cele tipice religiei musulmane sau obiceiurilor locale.

9.4.Rolul familiei/al femeii în societate De la înfiinţarea Republicii Turce în 1920, femeile au devenit egale cu

bărbaţii, cel putin în faţa legii, dar societatea continuă să fie cel putin formal condusă de sharia (legea religioasa islamica). Statutul femeii este diferit de cel din alte ţări occidental. Din unele puncte de vedere, femeile par înca supuse

29

bărbatului, dar în Turcia s-a ales ca judecătorul suprem al curţii de justiţie o femeie, cu mult înaintea ţărilor occidentale iar şeful de guvern este tot o femeie, lucru cu care foarte puţine ţari occidentale se pot lăuda. Valul nu a mai fost obligatoriu prin lege, legi referitoare la divorţ şi căsăorie au fost stabilite, femeile au obţinut dreptul la vot (cu mult înainte ca femeile din Elveţia să aibă acest drept), dreptul de a deţine funcţii politice şi dreptul la proprietate.

9.5.importanţa muncii în societate. Modalităţile de petrecere a timpului liber (numărul mediu de ore lucrate/săptămână, durata concediului de odihnă, destinaţii).Contractul de muncă este reglementat prin negocierile dintre părţi.

Contribuţia la asigurările sociale este de: 19,5% angajatorul şi 14% angajatul.

Timpul legal de lucru: 45 ore/săptămână.Salariul minim. În 2007, salariul minim pentru 30 zile calendaristice, pentru

angajaţii în vârstă de peste 16 ani a fost de 531 YTL (aproximativ 380 UD$), iar costul angajatorului a fost de 645,17 YTL. Vârsta de pensionare: bărbaţii se pensionează la 65 de ani si femeile la 60 de ani.

În timpul liber, destinaţii cu un grad mare de popularitate sunt cazinourile, restaurantele atât tradiţionale dar şi mai sofisticate, în special în marile oraşe. De asemenea cafenelele şi barurile, dar şi locuri de recreere precum băile şi spa-urile, sau parcurile de distracţii acvatice, mai ales in zona de litoral. Cele mai practicate si urmărite sporturi sunt fotbalul, baschetul şi voleiul.

CAP.X Coordonate ale mediului politic:

10.1. Climatul politic: Turcia este o republică parlamentară secularizată (în sens religios) fondată pe principiul separării puterilor între legislativ, executiv şi sistemul judecătoresc. Constituţia este legea supremă a ţării.

10.2. Tipul de guvernare: Politica Turciei este una republicanǎ. La fiecare 4 ani se voteazǎ alt preşedinte. Preşedintele Turciei este Abdullah Gül. Există şi 15 Comisii Parlamentare care sunt responsabile pentru examinarea proiectelor de legi, ele propunând amendamente. Partidele politice care vor să formeze un grup în Parlament au nevoie de cel putin 20 de locuri. Grupurile partidelor politice formează Comisiile Consultative, care se întalnesc sub conducerea echipei Presedintelui Marii Adunări Naţionale.

10.3. Sistemul partidelor politice:Partide Politice: Partidul Comunist Turc (TKP), Partidul Stânga Democrată (DSP), Partidul Democrat Popular (DEHAP), Partidul Turcia Democrată (DTP), Partidul

30

Ţării (YP), Partidul Fericirii (SP), Partidul Marii Uniri (BBP), Partidul Turciei Independente (BTP), Partidul Dreptate si Progres (AKP), Partidul Laburist (EMEP), Partidul Liberal Democrat (LDP), Partidul Libertatii şi Solidaritaţii ŐDP, şi altele.

10.4. Existenţa claselor sociale: Indicele GINI este în cazul Turciei de 43%, ceea ce indică o disparitate destul de pronunţată a distribuţiei veniturilor în societate. Conform statisticilor din anul 2007, aproximativ 80% din venituri erau acumulate de numai putin peste 50% din populaţie. 10.5. Naţionalismul şi situaţia minorităţilor: În Turcia principalele categorii de minorităţi sunt cele aferente etniilor: caucaziene, kurde, laz, romi, şi altele (asiriene, armene, bulgare etc). Populaţia turcă reprezintă aprximativ 80% din totalul populaţiei. Politicile în ceea ce priveşte tratamentul minoritaţilor au cunoscut schimbări în ultimii ani, în special în vederea aderarii la U.E.

10.6. Numărul mediu de zile de grevă: 28 zile nelucrate/1000 angajaţi.

CAP.XI Caracteristici ale mediului juridic:

11.1. Sistemul juridic naţional: Turcia are un sistem legislativ unificat format din curţi civile si militare,

fiecare cu câte o Curte de Apel in Ankara. Curtea Constituţională investighează constituţionalitatea legilor şi a decretelor cu putere de lege, ca si a Regulamentelor de funcţionare ale Marii Adunări Naţionale. Deciziile sale sunt publicate imediat in Monitorul Oficial şi au putere totală, inclusive asupra executivului şi legislativului. Judecatorii sunt numiţi de către preşedinte. Înalta Curte de Apel este cea mai înaltă instanţă în ceea ce priveşte analizarea deciziilor si judecăţilor emise de către curţile de justiţie. Judecătorii săi sunt aleşi de către Consiliul Superior al Magistraţilor şi Procurorilor. Consiliul de Stat este tribunalul administrativ cel mai înalt. Trei sferturi din membrii săi sunt aleşi de către Consiliul Superior al Magistraţilor şi procurorilor în vreme ce un sfert sunt aleşi de către preşedinte. Constitutia din 1982 stipulează instituirea Curţilor pentru Securitatea Statului care va avea în vedere atentatele la adresa suveranitaţii nationale si teritoriale, a ordinii democratice, ofensele împotriva securitaţii interne si externe a statului. În plus, există un număr mare de curţi civile şi militare.

11.2. Legislaţia naţională şi internaţională (acorduri internaţionale la care ţara a aderat): bazele sistemului legal din republica turcă sunt menţionate în articolele 138 şi 160 din constituţia instituita în anul 1982. jurisdicţia civilă şi cea militară sunt separate. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC şi al Consiliului Europei. În octombrie 2005 şi Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

31

11.3. Legislaţia referitoare la investiţiile străine (facilităţile acordate investitorilor străini): din punct de vedere al investţtiilor străine raportul de ţară al turciei indica un grad destul de ridicat de siguranţa politică, dar unul foarte ridicat de risc comercial. Legislaţia încurajează investiţiile străine de care are nevoie, fiind o economie emergentă. Se acordă unele facilitaţi fiscale investitorilor străini, constând în reduceri ale procentului de taxare(1-8%).

11.4. Respectarea drepturilor de proprietate industrială şi intelectuală: Cadrul legal pentru protectia proprietaţii industriale şi intelectuale este într-un proces de aliniere la standardele europene, principalul demers constând în înfiinţarea institutului naţional de brevetare a invenţiilor. De asemenea au fost instituite sancţiuni penale pentru furtul de proprietate industrială şi intelectuala.

11.5. Nivelul corupţiei: Corupţia este o problemă gravă, prezentă în mai toate domeniile de activitate. Au fost instituite legi pentru a o combate, însă acestea nu sunt impuse cu suficientă stricteţe. În general la nivelul populaţiei există un grad ridicat de tolerantă faţă de corupţie.

CAP.XII Situaţii de risc ridicat

12.1.Stări conflictuale: În zilele noastre Turcia este implicată, la diferite niveluri, în politica

internatională, şi a mediat în conflicte precum cele din Balcani, Orientul Mijlociu sau Caucaz. La nivelul ţării, turcii sunt în conflict cu populatia kurdă. Minoritatea, care azi reprezintă aproape în totalitate un popor rural, nu este lasată să îşi predea propria limba în şcoli. Turcia şi Armenia au ajuns mai aproape de stabilirea unor relaţii diplomatice şi redeschiderea unor noi frontiere, cu puţin timp în urmă, când au emis o declaraţie comună , prin care aveau 6 săptămâni la dispoziţie pentru a finaliza acordurile menite să pună capăt celor aproape 100 de ani de animozitate.

12.2.Atentate teroriste: Pericolul atentatelor teroriste a crescut în ultimii ani, fiind implicate atât

organizaţii teroriste internaţionale cât şi locale.De regulă, atacurile teroriste au drept ţintă obiective religioase, politice, bancare şi staţiuni balneare precum Kuşadasi sau Ceşme, Adana-Antalya dar şi oraşe mari precum Ankara , Istanbul şi Bursa.

În 2008, doua bombe au explodat în Istanbul, omorând 16 persoane si rănind alte 100, în cel mai grav atentat terorist de la explozia de la consulatul britanic în 2003. Atentatele precedente din Turcia au fost revendicate de separatiştii kurzi, grupări islamice şi antiguvernamentale.

12.3.Calamităţi naturale:

32

Turcia se află pe locul 6 în topul ţărilor cu cele mai multe proiecte în caz de catastrofe, cu un buget alocat de 3,4 miliarde $. Inundaţiile sunt al doilea tip de dezastru în ţară, ca nivel de distructivitate, după cutremure, în conformitate cu rapoartele întocmite de Ministerul Lucrarilor Publice Generale "Direcţia de Afaceri în caz de catastrofe” şi statul Waterworks Authority (DSI). Potrivit Direcţiei Generale de Afaceri în caz de catastrofe, 287 inundaţii au avut loc în Turcia, în ultimii 20 de ani. Turcia este o regiune activă din punct de vedere al miscării plăcilor tectonice, care are parte frecvent de cutremure dezastruoase. La o scară înaltă, plăcile tectonice din regiunile apropiate cutremurelor sunt controlate de coliziunea plăcilor Arabe şi Eurasiene.

12.4.Boli periculoase: Rata de prevalenţă în cazul virusului HIV este de 0.1 la persoanele cu

vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani; cazurile de tuberculoză sunt cuantificate la 28,81 / 100.000 locuitori; rata mortalităţii în cazul bolilor intestinale este de 15,51%; 12% din populaţie suferă de obezitate.

12.5.Consumul de droguri:Turcia este ruta-cheie de tranzit a heroinei între Sud-Vestul Asiei şi Europa

vestica, iar la o scară mai mică, Statele Unite – pe rute aeriene, terestre sau acvatice; oranizaţii principale de trafic operează în afara Istanbulului; laboratoare pentru a converti baza de morfina importată în heroină există în regiuni îndepartate ale Turciei şi lângă Istanbul; Guvernul susţine controale stricte asupra zonelor de cultivarea a macului opiaceu şi asupra producţiei de paie de mac concentrat.

Consumul de droguri este înca privit ca o problemă relativ mică în Turcia, dar oficialii din domeniul sănătaţii recunosc faptul că dependenţa de heroină şi cocaină este în crestere constantă, existând un potenţial destul de mare de creştere în continuare. În absenţa datelor epidermiologice şi a statisticilor, estimările cu privire la numărul real al experţilor variază între cateva mii de consumatori în întreaga tară până la jumătate de milion doar pentru populaţia Istanbulului.

12.6.Sentimentul de nesiguranţă al cetăţenilor: Infracţiuni de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului de maşini pot apărea în zone aglomerate.

33

Bibliografie:

http://www.census.gov/ipc/www/idb/informationGateway.phphttps://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/tu.htmlhttp://www.indexmundi.com/turkey/distribution_of_family_income_gini_index.htmlhttp://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Turkeyhttp://www.economywatch.com/economic-statistics/country/Tunisia/http://www.portaldecomert.ro/Tara-Turcia-990.htmhttp://209.85.135.132/search?q=cache:HYlt2P_BYC8J:www.zf.ro/prima-pagina/atentat-terorist-la-istanbul-16-morti-si-100-de-raniti-3176564/+atentate+teroriste+in+turcia&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=rohttp://209.85.135.132/search?q=cache:yOCKlbUWX5IJ:www.mae.ro/index.php%3Fid%3D29855%26unde%3Ddoc+atentate+teroriste+in+turcia&cd=9&hl=ro&ct=clnk&gl=rohttp://www.todayszaman.com/tz-web/news-186692-101-floods-2nd-most-destructive-natural-disaster-in-turkey.htmlhttp://www.worldbank.org/ieg/naturaldisasters/docs/natural_disasters_fact_sheet.pdfhttp://www.unodc.org/pdf/turkey_programme.pdfhttp://www.turkeytravelplanner.com/details/WomenTravelers/women_wear.html \ http://www.mapsofworld.com/turkey/culture/turkish-clothing.htmlhttp://www.nirvanainternational.com/lifestyle/food.phphttp://www.asiaminortours.com/turkey/culture_politics.htmhttp://www.todayszaman.com/tz-web/detaylar.do?load=detay&link=150363http://www.turkishculturalfoundation.org/pages.php?ID=6 http://www.geotimes.ge/index.php?m=home&newsid=8281http://www.turkishconnextions.co.uk/turkish-property-exhibitionshttps://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/tu.htmlhttp://en.qantara.de/webcom/show_article.php/_c-476/_nr-1201/i.htmlhttp://www.ufi.org/media/pdf/congress_presentations/istanbul2008/2008-co-istanbul_bekir_cakici.pdfhttp://209.85.135.132/search?q=cache:BvKHu6tWHrMJ:www.reuters.com/article/idUSTRE57U65L20090831+conflicts+in+turkey&cd=16&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

34

35