Fişă de lectură

1. Precizaṭi:

Titlul ……………………………………………………………………………………………….

Autorul ……………………………………………………………………………………………..

Alte poezii scrise de autor ………………………………………………………………………….

2. Găsiṭi însuşiri pentru:

Munṭi ……………………………………………………………………………………………….

Mesteceni …………………………………………………………………………………………..

Toamnă …………………………………………………………………………………………….

Pui de caprioară ……………………………………………………………………………………

Muma – Pădurii …………………………………………………………………………………….

3. Spuneṭi altfel ( încercaṭi să găsiṭi cel puṭin 2 cuvinte asemănătoare)

Ex. miresme – arome, parfumuri, iz, mirosuri.

zăpadă - ………………………………………………………………………………………….

veşmânt - …………………………………………………………………………………………

baci - ……………………………………………………………………………………………..

4. Precizaṭi:

a) Anotimpul înfăṭişat în poezie: …………………………………………………………………….

b) Numele ciobanului: ………………………………………………………………………………..

c) Locul de unde pleacă ciobanul (denumirea)……………………………………………………….

5.Alcătuiṭi un text cu înṭeles opus celui din poezie. “Primăvara, oile urcă la munte.” Prezentaṭi cu cuvinte si expresii cât mai frumoase, tabloul de primăvară. Titlu sugestiv – “Primăvara, pe crestele munṭilor”.

…………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………

Balada munţilor

de George Topârceanu

IS-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele şi berbecii.

Sunet de tălăngi se-ngână.Sub poiana din Fruntarii, Zăboveşte-n deal la stânăBaciul Toma cu măgarii.

El se pleacă din cărareŞi tot leagă şi dezleagă, Cumpăneşte pe samareO gospodărie-ntreagă:Maldăr de tărhaturi greleCu desagi, căldări şi pături, Că de-abia pot sta sub eleDoi măgari voinici alături.

Gata!... Baciul stă pe gânduri, Peste frunte mâna-şi duce.Se ridică-n două rânduriŞi domol îşi face cruce.

Apoi cată lung spre cresteŞi spre ţarcurile goale...Şi convoiul, fără veste, A pornit încet la vale.Cerul şi-a schimbat veşmântul.Ploaia parcă stă să-nceapă.Printre brazi coboară vântulCa un foşnet lung de apă.Adâncit în gânduri multeBaciul stă şi nu-şi dă seamăC-a rămas în loc s-asculte...

După el, călcând cu teamă, Merg tăcuţii lui prieteniPrin sălbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecă fără soare, Ori străbat în pas aleneLuminişuri fără flori, Singuratice poieneCu mesteceni visători...Rar trezesc în a lor caleCâte-o piatră sub copită.Iar când drumul se prăvaleJos, la coastă povârnită, Calcă baciul ca pe gratiiŞi-i struneşte blând cu gura:- Cătinel, feciorii tatii, Ca să n-o pornim de-a dura!... IIAstfel, turmă după turmăPleacă toamna de la stâni, De rămân pustii în urmăMunţii singuri şi bătrâni.

Astăzi ca şi-odinioară, Cât s-afundă-n vreme anii, Ei văzură cum coboarăPe cărări de plai ciobanii, Când pe soare, când pe ploaie, Vreme multă, fără număr, Cu căciula lor de oaieŞi cu sarica pe umăr, A' trecutului vii moaştePeste care vremea creşte, -Culmea verde mi-i cunoaşte, Stânca sură mi-i iubeşte...

Iar în urma lor, pe sară, Astăzi ca şi alte dăţi, Lungă linişte coboarăPeste mari singurătăţi.

Toamna cu-a ei albă frunteŞi cu galbenii-i conduriA lăsat argint pe munteŞi rugină pe păduri.

La răspântii creşte stogulDe foi moarte de curând.Strigă-n vale Topologul, Şi-a lui larmă, când şi când, Ca o voce omeneascăPână sus pe culmi tresare, Preajma mută s-o trezeascăDin senina ei visare.Tot mai jos apoi se lasăPoala norilor pe munte.Vin din iarna-ntunecoasăZile lungi cu ploi mărunte.Neguri dese-ncep să cadă, Se târăsc în jos pe plai.Pe păduri se strâng grămadăFalduri albe de buhai.Brazii stau în nemişcare, Printre ramuri ploaia pică, -Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică.Numai ferigele ude, Putregaiul şi bureţiiÎşi trimit miresme crudeÎn desimea groasă-a ceţii.Trunchiuri strâmbe, răsturnateScorburile şi buşteniiCu-a lor cioturi, pe-nserateUmplu codrii de vedenii.