Figuri Din Antichitatea Clasica-I Marinescu-1929
232
, :.r J. M. MARINES' U •. , : . . p�or. LA UNIV. DUI If . fl6RI . : ... Dl . " - " \ • , ..... AnlHIT�TţA · ttaSlf EDITURA CA.SEI ŞCOALELOR 192 9 www.dacoromanica.ro
Transcript of Figuri Din Antichitatea Clasica-I Marinescu-1929
, :.r J.. M. MARINES-C'U •.
, : . . p�or. LA UNIV. DUI IAŞf
., .
fl6tlRI ... :
... Dlri ." - <Ii " \ •
,
..... Anll(?HIT�TţA · ttaSlff)
EDITURA CA.SEI ŞCOALELOR
192 9
., .
www.dacoromanica.ro
I. M. MARINESCUPROF. LA UNIV. DIN 141
Figuridin
Antichitatea Clasica
EDITURA CASEI $C.OALELOR1 9 2 9
www.dacoromanica.ro
Prietenului filosof 0 orator I. PETROVICI
AUTORUL.
www.dacoromanica.ro
Dând la lumina aceste schite literare, din care uncles'au publicat deja in reviste, am avut de scop, pelanga par-tea pur esteticasi pc cea ntilitara. Al'am gandit ca pot safolosesc intru calva acelora care se intereseaza de lite-ratura
As fi bucuros, dam voi isbuti sa atrag cat de putinatenlia acestora spre un domeniu care la noi e aproape ne-cunoscut.
Am amestecat in evocarea figurilor, fantezia care nu
depaseste insa cadrul istoric cu caracterizarile cele maipregnante. Aceste caracterizari, alterand poate armonia an-samblului, au tocmai scopul de a ne da o imagine cat maicompleta a personagiilor descrise. Dupa seria potretelorromanc va urma aceia a portretelor grecesti si se va desa-varsi as/fel planul intocmit de mine.
Am nadcjdea ca accst manunchiu de schite sa contribue
oarecare mdsurd la propasirea clasicismului, atat dehalit si ignorat la noi.
I. M. MARINESCU15 Noembrie 1929. Prof. la Univ. din
5
latina.
inCo
14i.
www.dacoromanica.ro
Inchinare.
www.dacoromanica.ro
Când la anul 476 dupà Cristos, Odovacar, §eful gdrziiHerulilor, smulsese de pe capul ultimului August diademaimperiald, nimeni nu se a5tepth la cdderea imperiului roman
de apus.Roma este eternal".Ap o cântaserd poetii ei, ap crezuse publicul care
se Ingrdmadise mai numeros ca niciodatà in amfiteatre,atunci cand impdratul Filip Arabul celebrà mileniul Romei.Cine se puteh gindi c5 puternicul popor dela Tibru vapied. vreodatd? i totu§, a venit o zi, când, fdrd lupteaprige, färà sguduiri mari, Roma s'a prAbu§it prin sitnplavointa a unui rnercenar barbar. Ce sfArOt prozaic pentruun popor a§a de strdlucit!
2 9
www.dacoromanica.ro
Aceste gAnduri nil se perindau mereu, pecând priveani,
in galeriile unei glvptoteci, busturile imparatilor romani,insirate in randuri nesfirsite.
In figurile mai tutulor vedeai oglindindu-se maretiasi constiirrta unei puteri care parea eterna. Un oras in careviata intregei lumi pulsa cu tarie, un imperiu bogat si stra-lucit, cu hotare intarite i cu armate mari si mai presus detoate o cjvjli,atie rafinata, cum nu mai fusese alta! Toateacestea sa se prabuseasca intr'o clipa, fara niciun sgomot,fara nici o agitatie!...
Cutreerând salile pustii, am privit cu o jale de nespustoata acea bogatie a artei romane, muta i inghetata deveci. Cum se putea ca o viata asa de multipla si asa deputernica in manifestarile ei, sa piara pentru totdeauna?Ce se facuse Lcel senat mandru i majestuos care impusesepe vremuri atator regi si generali celebri? Ce deveniseraacele familii de patricieni care nu renuntasera niciodatala drepturile si priviIetiiIc lor? Unde era poporul entuziastcare umplea Forul, pentru a aplauda pe un Cato sau pe unCicero?... Pierisera toti, impreuna cu imparatii l cu clasaaceia de rafinati si artisti care facusera odata marirea Ro-mei imperiale. Pierisera si, mai mult decAt atk, din toatävechea i stralucire, Roma se alesese, pentru urmasi cu ofaima unilaterala. Poporul roman a fost un popor de sol-dati, ck agricultori si de advocati. A stiut sa administreze
10
www.dacoromanica.ro
bine si sa dea legiuiri care d'ainuesc $i azi". Asa se spuneacum de catre toti cercetatorii poporului roman. Asa in-vatam in $coli, asa ni se repetà peste tot. Cu alte cuvinteRomanii au fost un popor prozaic, la care disciplina decazarma a impieciecat manifestarile spirituale mai alese.Italia insasi, prin asezarea ei geografica, a inabu$it orceavant poetic mai inalt.
Cate afirmatii invechite $i eronate!...Cand Hanibal, ajuns pe culmile Alpilor, a putut arata
soldatilor sai uimiti, Italia cea frumoasa $i bogata, unentuziasm indescriptibil i-a cuprins pe toti. $i doar acestiaerau Puni, care veneau din frumoasa Chartagina si Iberi
care parasiserd de curand peisagiile cele marete ale Spaniei!
Nu, Italia a fost $i va ramâne pururi plina de soare si defarmec! In ea va trebui sa" infloreasca' totdeauna arta $i
poezial...
Privind Inca" odata toate bogatiile artistice, gramaditeprin galerii, m'am intristat gandindu-md la nedreptatea cese face trecutului roman. Cum se putea ca acest trecut carea inspirat Rena$terea sa fi fost lipsit de suflii artistic? Cumar fi de crezut ca intreaga literatura romana sa fie nurnaion palid reflex al celei grece$ti?
M'am oprit o clipa din plimbarea mea $i am privitmai cu atentie figurile scriitorilor romani. Am observat chi
pul bland al lui Vergilu, Pam contemplat pe iubitorul de
11
www.dacoromanica.ro
Horatiu, m'a uimit expresia asprä, dar plind de in-teligentä a lui Seneca. Privindu-i, am reträit aevea vre-muffle lor. Am revdzut câmpiile cele grase pe care pasteauturmele si unde se sbeguiau pastorii, am azistat la o se-dinta a senatului, unde vorbea. Trasea, m'am plimbat cuPlinius Cel Tandr prin vilele cele bogate de langd Roma.Nu, un popor care a produs asemenea scriitori nu puteàfi un popor prozaic. Tu, Roma, capitala unei lumi intregisi leagänul artistic al unui imperiu puternic, nu puteai fiun oras parvenit!...
Atunci m'am sitntit stapanit de o hotdrare care la in-ceput parea ca depdseste puterile mele i eu, strdnepotultau barbar dela Dundre, m'am decis sa-ti ofer, tie, sacraAlma Mater, umilul meu prinos de admiratie.
La pragul templului, unde statuia ta divinä strdlucestesi azi prin fumul aromatelor aduse ca jertfa de atatia admi-ratori straini, m'am oprit si eu.
Neindräznind sä intru in sfânta cella, am ramas sfios intinda templului si am agatat langa use un colier de micisi modeste medalioane. In ele se oglindesc figurile catorvadin scriitori tai celebri.
Fie ca entuziasmul i admiratia cu care au fost scrisesà contribue cat de mult la perpetuarea gloriei tale &erne!
(IP12
I. M. MARINESCU.
viata,
www.dacoromanica.ro
Cato Cel BätrAn.
13
www.dacoromanica.ro
In senat sedinta era pe sfarsite. Trimisii cartagineziasteptau nerabdatori, la intrare, hotarirea definitivg si pefetele lor se putea citi o vie neliniste, caci in clipele acesteaavea sa se decida soarta scumpei lor cetati.
Era cald si senatorii erau obositi. Sudoarea curgeape togele lor brodate cu purpura si in ochi li se citeaparca o singura dorinta: sa se ispraveasca odata aceasta se-dinta care dura de citeva ceasuri. Consuhil care prezidale acordase pentru un moment, o pauza de odihna si dereculegere. Unii cucaiau pe bancile lor, altii se plimbau
15
www.dacoromanica.ro
prin incinta, iar cei mai multi se grupaserd in jurul luiScipic i discutau cu aprindere. Figura sefului nobilimeise desena mândra si aristocratica in mijlocul grupului dechipuri agitate.
Deodata se facii tacere. Senatorii Ii ocupara iaraslocurile si sedinta reincepit. Un orn, cu parul rosu si ochiicenusii, se urcase la tribund. Era intre cloud varste i pebuze Ii flutura un zâmbet talos si sarcastic.
Când incepit sa vorbeasca, toti senatorii Ii ascutiraurechile si nici o soaptd nu se mai auzl. Insus Scipio paruca renunta la seninatatea-i olympiana i privi cu luareaaminte pe orator.
Cato vorbea din ce in ce mai animat. Vorbele-i curgeau
limpezi i clare si se indeseau ca picutarile unei ploi repezide vara. Frazele se rotunjeau, figurile retorice rasareaunecdutate si in chip spontan, iar ironiile i sarcasmele seincruciseau ca niste fulgere pe un cer furtunatec. Cu toataoboseala lor, senatorii nu se mai sdturau ascultându-1 sila nandu-i, fiul arendasului din Tusculum parea ca nuse mai saturd nici el de propria-i elocventa. In sfarsit ter-mina si ultima-i frazd vibra majestoasd i sonora: Aàdar, parerea mea e ca trebue daramata Carthagina!
Un murmur strabdtii sala. Presedintele puse la votdiferitele propuneri si in urmd delegatii puni fura chematiinauntru. Ei se plecara adânc. Inelele i bratarile de aur
1 6
www.dacoromanica.ro
zornaira sgoinotos $i intr'o tacere deplina hotartirea defi-nitiva fi citita. Senatul $i poporul roman ordona Car-thaginei ca ea sa-$i nimiceasca toate vasele de razboi sisa primeasca viiita de control a unei delegatii romane".In fruntea acestei delegatii era numit Cato. Trimi$ii Car-thaginei se plecara din non adânc in fata senatorilor, CatoIi privi cu o mAnie abia rOinuta, Scipio iambi ironic sicompatirnitor, iar ei, inohorfiti dar calmi, parasira incet sala,enatului.
II
In anul 174, inainte de Cristos, Cato trebuia sa pa-raseasca Roma. Inainte de plecare cherna in iatacu-i delucru pe fiul säu Marcus. Intre maldarile de catastife cusocoteli, i-a grait serios $i gray:
Asculta, fiule, eu plec intr'o calatorie lunga si in-clepartata. Locul men de pater farnilias II vei Ina tu $i caatare trebue sa ingrijesti de rno$ie, de casa $i de mama ta.Fii crutator i econom. Ti-ain lasat de altfel sfaturi $i
instructii precise.
Si Cato ii intinse un sul in care era scris /i cu /i ceiaceavea sa faca in lipsa-i.
Imediat dupa ce voi pleca eu, continua el, te vei duce
3 17
www.dacoromanica.ro
la mosie si vei face ordine. Sunt trei butoaie cu maslinestricate, un butoiu cu otet cam slab, doi sclavi battinicateva sunci mucezite. Vinde-le pe toate, caci numai folo-sesc la nimic.
Pune sa curete maslinii de uscaturd i vantura grauldin hambare. Mamei tale sa-i cumperi o noua stola, darvezi sa nu fie prea scumpa. Pe cea veche s o dai lareparat, caci o mai poate purta, desi ea spune cà s'a in-vechit de tot. Tu sd nu chemi niciun prieten la masa sisd bei numai din vinul ce ti l'am lasat. E cam acru, dar sepoate bea i dà putere. Fii sAnatos, fereste-te de Greci sidea zeii ca sà ne revedem cu bine.
III
Pe corabia care il duce spre Carthagina, orasul atat deindusmanit de el, Cato se plimbd ganditor. Ce frumoasäzi! Cerul e senin, soarele e cald si marea
Un tanar nobil din delegatie sta rangd Cato si ad-mira peisagiul.
Priveste, ce limpezi si line sunt valurile marii astazi!
Da, parc'ar fi unt de lemn dela Venafru.Nobilul strambd din nas si se departeazd. Cato se
plimba inainte si din cand in cand isi noteaza pe nistetablite observatiile.
18
i
www.dacoromanica.ro
CAteodata murmura:
Recolta din anul acesta va fi frumoasa. Maslinii,graul $i vita imi promit un cA$tig bun. Am trimis patru co-rabii cu marfa la Rodos $i alte trei la Alexandria. Cu ajutorul zeilor $i de-aci c4tigul va fi bun. Dar trebue facuteeconomii. Mai ales..., dar aci se intrerupse, se dete un pasinapoi, se musca de deget $i pronunta o formula de in-cantatie: un $oarece Ii trecuse pe dinainte, dar, slava zeilor,acest semn fusese inlaturat!
IV
Când delegatia romana a debarcat la Carthagina, pri-mirea ei a fost facuta cu un fast nemaipomenit. Sufetii,senatorii $i o multime imensa i-a intArnpinat pe farm. Ca-sele erau impodobite cu covoare bogate si cu valuri depurpura. Pe strazi, in vase mari, ardeau arome fine. Pefortareata Byrsa fluturau ramuri de maslin, semnul pacii,$i peste tot poporul aclama pe Romanii care treceau in-cântati $i fermecati de tot ceeace vedeau. Ce frumos $i ceprosper era orasul! Nici nu se cuno$tea ca purtase unrazboi a$a de greu din care esise cu totul invins. Peste totse vedea bogatie $i voe buna. Pe piete, negustorii isi strigaumarfa ca in zilele bune, multimea se plimba nepasatoare
19
www.dacoromanica.ro
$i pe tindele templelor ofrandele si jertfele se grdmädeaunumeroase $i alese.
Romanii erau uluiti, dar incântati. Nu se a$teptaseràsit vadd asa ceva, nu se gAndiserd ca." vor fi primiti asade bine.
Numai unul din ei nu i$i pierduse sAngele rece $i acesta
era Cato.Va mai gAnditi la generalul cel chior? intrebase
el chiar la intrarea in ora$.La aceastd jignire adusd lui Hanibal, sufetii se poso-
moraserd, dar au ra'spuns lini$titi:Ilustre senator, senatul $i poporul roman ne opresc
de a ne mai gindi la el.Pe strAzi, Cato a examinat cu atentie edificiile märete
$i somptuoase $i adresandu-se unui senator carthaginez,i-a zis :
Nu gase$ti ca.' aveti prea multä marmord 5i aur?Mai trainicA e, cred eu, cklmida dela Roma.
La ospätul oficial, el nu a gustat aproape deloc dinmAncArile si vinurile alese. Pecând colegii lui se imbdtaserà
nuinai din aroma bucatelor $i a bäuturilor, Cato a cerut sdi se dea o ceapa $i o bucatà de slänind. Le-a mâncat cupoftà, a bAut dinteodatä o cupà cu apa in care puseseputin otet 5i a rAgAit cu satisfactie chiar in nasul mareluisufet, lânga care sta.
20
www.dacoromanica.ro
Colegii lui romani l'au privit indignati $i unul dintre eia soptit la urechea celuilalt:
Nu-$i desminte numele! Porcius s'a numit unul din
strämo$ii sal $i stränepotul se cunoaste cd se trage dinniste porcari.
Cato a rams nepasätor $i la sfarsit, cand o dansa-toare greacal uimise pe toti prin miscArile-i gratioase $ivioaie, el a exclamat:
A$ prefera o maimutà din murrtii Numidiei: ea face
salturi mult mai mari.$i a ramas posac $i nimic nu l'a putut incanta, cat a
stat la Carthagina. A refuzat daruri bogate, a respins sclavefrumoase care il irnbiau cu farmecile lor $i noaptea, pecandtovard$ii lui se desfatau la ospete $i petreceri, el, la lu-mina lAmpilor strAlucitoare, i$i punea in reguld catastifele
$i scria la Origines" opera lui istorica favoritä.Dupg o lund de sedere in orasul acesta blestemat $i
plin de coruptie, cum il numea el, pecand erau dusi intriumf pentru a se reimbarca pentru Roma $i cand frunta$iicarthaginei socoteau pe delegatii romani castigati de partea
lor, Carto a ramas neschimbat.Ce impresie ai de ora$ul nostru? l'a intrebat un
batran carthaginez.Am impresia cd trebue daramat! i-a rAspuns el.
21
www.dacoromanica.ro
V
Cand s'a intors la Roma, Cato a facut un sacrificiu deexpiare. Trebuia sa se purifice de sederea intr'un ora$ incare totul era putred $i corupt.
Punii sunt mai desfranati decat Grecii, a grait elcatre Marcus. Dar pentru noi tot Grecii sunt mai primejdiosi. De Puni vom scapa daramandu le cetatea, dar candvom scapa de ace$ti Graeculi" care au napadit $i napadescmereu in tara noastra, in orasele noastre, in casele noastrechiar? Vei sti, fiule, ca cei mai mari du$mani ai no$tri suntace$ti Greci $i mai ales doctorii lor. Sa te feresti de ei side remediile lor. Ai doua leacuri suverane in casa ta: frunzade platagina si foaia de varza. Orce boli, orce rele sunttamaduite prin aceste leacuri pe care le-am mo$tenit dinmo$i stramosi.
In senat, la mo$ie si in For Cato $i-a reluat viata-isi obiceiurile de toate zilele. Acelea$i discursuri contraCarthaginei, a Grecilor si a Scipionilor. Acelea$i atacuricontra luxului si desfraului ce venea din Orient $i mereuacelea$i indemnuri: economie, cumpatare $i afard cu totce i nou!
In cercul ales si rafinat al Scipionilor, uncle se vorbeasi se cugetà numai greceste, omul acesta cu parul Tow$i cu ochii cenu$ii era zilnic ironizat $i batjocorit.
2.2
www.dacoromanica.ro
Lasa-i sa ma ocarasca, zicea el, cAnd i se aduceala cunostinta aceasta. Ocarile lor sunt in greceste $i eu
nu cunosc aceastä limba.$i totus, la urma, a fost silit sa o invete. Civilizatia
5i cultura elenicd au napadit asupra Romei cu un suvoiimpotriva caruia nu se putea pune niciun stavilar. Chiarcei mai conservatori dintre Romani s'au convins la urmaca Scipio $i nobilii din jurul lui aveau dreptate. Insus Catoa inceput sa priveasca mai cu indulgenta luxul $i elegantamatroanelor, rafinarea petrecerilor si inobilarea gustului.Se convinsese si el, la urma, cA ceapa si slanina delaTibru numai puteau indestula un ospät, ca monstrii cio-pliti in lemn grosolan numai puteau figura 7e1, ca des-cAntecile $i cronicile naive numai puteau multuml gustulunui literat. A mers cu concesiile pAna acolo, incAt la
vArsta de 80 de ani a invatat greceste.Daca atAtea le-a ertat la batrAnete, in doua lucruri
a ramas in schimb statornic si neclintit: nimicirea Cartha-ginei si ura contra nobililor. Pe Scipio, in deosebi, l'aatacat oriunde a avut ocazie. In istoria sa, intitulata Ori-gines", opera care creaza proza romana si adevarata istoriela Roma, in toate razboaiele pe care ni le descrie, nuciteaza niciun nume de general roman. Un singur numepropriu a citat: numele unui elefant Surus, care, dupaCato, a facut cele mai mari ispravi razboinice.
23
www.dacoromanica.ro
$i totus aceste Origines" alcatuesc o istorie serioasain care autorul cauta sa fie impartial, veridic si bogat
in isvoare si informatii.Nirnicirea Carthaginei nu a avut fericirea sa o vada.
El moare la anul 149 cu trei ani inainte de daramareacetatii punice. Dar chiar de-ar fi trait, fericirea nu i'ar fifost poate desavarsita: cuceritorul Carthaginei avea sa fietot un Scipio!
Cu toate scaderile lui, Cato intrupeaza calitatile unuiadevarat Roman din timpul razboaielor punice. Traditionalist, cumpatat, muncitor si virtuos, acesta e Romanul,care a reusit sa invinga, pe acele remi, pe cel mai genialgeneral al lumii.
Daca in bazinul Mediteranei s'a incetatenit o civilizatie latina in locul uneia semite, cum se tindea, aceasta odatorim numai acelor falange de tarani latini, care isi iubeau
cu fanatism parnantul, zeii si familia. Prototipul lor, reliefatin tot complexul calitatilor native, a fost Cato cel Batran.
Cat a iubit el pamantul pe care il cultiva cu pasiune!In lucrarea lui De Agricultura" el ne arata cat este dedemna pentru om $i pentru stat cultivarea pamantului.Cand voiau sa laude pe un om de bine, /ice el, stramosiinostri 1 numiau bun muncitor al pamantului. Din acestimuncitori se nasc cetatenii cei mai curagiosi si soldatii
24
www.dacoromanica.ro
cei mai puternici. Agricultura da castigurile cele mai cinstite, cele mai sigure i cele mai putin supuse invidiei".
Bun cetatean, bun om de stat, bun tata de familie, bunmilitar si, mai presus de toate, bun scriitor si orator, iatace a fost Cato. Era vesnic ocupat, vesnic plin de energiesi de dorinta de a munci. Nefacand nimic, zicea el, te
deprinzi a face rau!" Aceasta maxima l'a calauzit toataviata si, daca atAta vreme s'a opus culturii si civilizatiei
grecesti, a facut-o gAndind la acei regisori din orientulgrec pe care lipsa de ocupatie Ii indemnase la toate crimek
si infamiile.Pentru Cato, civilizatia greaca avea sa aduca pieirea
Romei. Poate ca era in parte indreptatit si posibil cainsus Scipio sa se fi gAndit la fel, cand, privirki darAmareaCarthaginei, recita aceste versuri profetice:
In curAnd va pieri i sfanta cetate Ilion, Priam sipoporul sau in lupta cu lancea."
4 )5
s-6A )5-+-
www.dacoromanica.ro
Ennius.
27
www.dacoromanica.ro
MIBIPIllilliingli lisabgalimillMillem IMINIIMI11111111NECIONOMMINAN,1221111111111114.211111111111161lilllilll"..1t WilIONNISMONsmOn
111
1-qi[11111ii.,lit A mill1,,,1111 .4.1111P.11111101111.11.1111110111lain 111119%.1110' INC',".. --le.tpm,2, tr:lil. , Imo....... ,r .....,........,...ganal..,............... me...v....
IMI1411111M1411"-&1161116.....' Ingingliilin Imammingsmanknen.i . closwoommisfikmui OOOOO munum:w, or PEOOOOO -..,,-..ir riusesi,
go -....- --',11. vaimoVowilExa.:.,111§pousessespliI.Nownimmar..:.'ilLW. Ilarov-Aroginflar 14,..1 v .-'10:."1111111(111"1"
IIF.%%-tillriiiatiliti'LlPfigis:.1mmmm Bunn.EmwalliMIN41111.11101111111111111%;;Ii V T111111.011nAldl ,". 11.11111111111111119:
1111111111111111FANDIEM611111111111611211161111MN MMMMM cull0i1141MICHEr.-401,611.17 1111.1111111 MMMMM UNMISOMMIIII1111116.0111102111M11141_,N k ' I MMMMNEN MMMMM Erngualiggaigyx....7/7
immosimorm .a.velmormr,..t NI, r Ii1111111111111111111 BM...1p MMMMM lik...9,1_,F44.:::ipillirl) 21r9°!: uCOMM 4.9....MIIINVAM111.:N111.1/.11 laill saw a; sera MMIMMO '1111111 , 14.-1 Mall IIIMIMS WS MLA.. azu MISILIET:m..4.,;4,ywort 111 swum
11110111111IonOMMIIIraLum...... .1101113111111We 4111 Ns gonig_.,zmAnt..... loompuirnim MMMM sum IMMIlig4,sifercs ".---.;:ta MMMMMMMMM SWIM isselawleimarrViANSVIoNv liAAM legal%nal111111111111111111111:11.11MIIINF=1:rife Vasa,* imam, . a,
sat mmairoast:::::14sima 111111g:, OMsiall1111111111Mallinijrnmirtglie:P1111111116 IIIMILAIIIIintasur:Asmann euNIII1110 .101.
lamiMwasp,
1111111111111111111111 .11116Iltilell 1111111111111/ .4111111111% AON111111N10111".- 1111111011r"0%%111111111111-11
111111111111M011111.111111111r .
1."^"....0Mi V.L. en `11111111M111.084111-AIMIIIIMAM1111111111111 11.111111111JIMIllill
maza - .0211MIUMR. Vill
11 111111VW111Innim,- ' %
1UMW M ...p........111131mr-r!'" al " I RUMS
Cato Maior, questorul armatei romane din Sardinia,când venia ziva observa totdeauna cu placere peun tânar centurion, cu care cauta sa stea mai multa vremede vorba.
Centurionul se nurneh Ennius. Se nascuse intr'un ora5el
din Calabria 5i, dupa spusele-i proprii, intrunea in el treineamuri: era Osc, era Grec, era 5i Roman. Cuno5tea foartebine literatura greaca 5i era inzestrat cu oarecare talentpoetic.
Cato, de5i ura pe Greci, era atras totu5 de acest tinarve5nic voios, ve$nic surAzator si ve5nic gata sa sustie o
29
NI.
Wow/ mai *KM mga,sang lot
....
plAtilor,
I IN I I III
MIMI
P
nn
www.dacoromanica.ro
discutie oreat de lunga. Când razboiul a fost pe sfarsite,Cato l'a chemat $i i'a zis:
Asculta, Ennius, de blestematii de Puni, am scapat,in sfarsit. Suntem in preajma pacii $i ne vom intoarcein curand fiecare pela vetrele $i ocupatiile noastre. Vreisa vii cu mine la Roma.?
Ennius nu a stat o clipa pe ganduri.Viu cu placere, ilustre questor, i'a raspuns. Demult
tineam sa vizitez orasul dela Tibru si sa cunosc pe vitejii$i virtuosii Romani.
Casa mea iti va fi totdeauna deschisa, mai 7iseCato, $i la masa mea vei fi orcand bine prima!
Dar se grabi sa mai adauge:Sa nu iti inchipui Irma ea te voi ospata cu fleacuri
stricatoare de stomac, cum te-ai obisnuit la Grecii tai.Ennius multumi cu modestie $i se retrase.Nu a trecut multa vreme si tanarul centurion din Cala-
bria isi facii aparitia la Roma in suita lui Cato. Acesta ilrecomanda pela diferitii lui prieteni $i Ennius fu primitcu bratele deschise. Prietenii lui Cato erau insa la felcu el si bietul Ennius, obisnuit cu mesele rafinate dinsudul Italiei, era silit sa laude, ba slanina cea gustoasadela masa unui mo$ier din Latium, ba friptura de boubatran dela ospätul vreunui negustor de vite de langdRoma, ba maslinele putrede pe care i le servea uneori Cato.
30
www.dacoromanica.ro
SAnt viteji i demni de adrnirat ace$ti Romani, isizicea el adesea, dar prea put a ceapa $i a lana de oaie.
Si-i placea totu$ $ederea in Roma $i când a cunoscut peScipio $i alti nobili, atunci Roma i'a devenit incAntatoare.La ospetele acestor patricieni a mâncat ca la masa celuimai rafinat Grec $i in saloanele lor a discutat arta si
literatura ca la bogatasii cei mai de gust din Tarent. DeCato $i de societatea lui s'a indepartat din ce in ce, cle$lii iubea $i ii respecta pe acest Roman de rasa veche. Nu iplacea insa felul lui de viata $i teoriile-i du$manoase Gre-cilor.
Ce-ti mai face protectorul?, II intreba adesea cuironie Scipio. Trebue sa fie foarte vesel anul acesta, cândmaslinele $i ceapa au dat o recolta imbelsugata. Ce porciadmirabili mai are! Pacat insa ca nu sunt prea gra$i.Poate din pricina teoriilor lui economice pe care li le aplica
si lor.Ennius zArnbea cu complezenta, dar nu zicea nimic.
Par fi fost greu, mai ales in fata lui Scipio, sa $i criticeprotectorul. La urma insa, a fost silit sa se desparta cutotul de $eful partidului national din Roma. Cato, razbun'ator $i grosolan, nu-i putea erta lui Ennius relatiile cuScipio Africanul.
Alege, i'a zis el intr'o zi, alege intre mine $i Grecu$orii aceia pe care ii vizitezi mereu. Eram sigur ca in locul
31
www.dacoromanica.ro
verzei care ti da sanatate, ai sa preferi salata de cresondela Atena. Desigur, vinul meu e mai acru, dar nu ti sesue la cap si nu ti ia mintile, ca vinul cel spumos al lui
Scipio. La urma urmei, fa cum vrei.Si Cato ii intoarse spatele. Bietul Ennius ramase za-
pacit si zadarnic incerca sa impace furil rautaciosului
Roman.
CAnd in cercul Scipionilor se afla de aceasta ruptura,Ennius primi felicitari din toate partile. Patricianul FulviusNobililor il imbratise cu dragoste graindu i:
De-acum esti al nostru si asa vei ramline.lar Scipio Nasica adauga cu vocea-i sonora:
Sa trimitem felicitari porcarului dela Venafru, caa izbutit sa se desparta de ultimul prieten rafinat ce maiavea. Traiasca de-acum usturoiul si foaia de varza, singurile
inspiratoare de versuri si proza nationala!
II
In locuinta modesta de pe Aventin a poetului de co-rnedii Caecilius, locuia de multa vreme si Ennius. Acoloisi adusese el vasta i biblioteca si zile intregi stetea inchisin cabinetu i de lucru. Zile intregi prietenii il cautau za-darnic, caci poetul rarn5nea invizibil.
32
www.dacoromanica.ro
Ce face $i cu ce se ocupa? intrebau ei pe Caecilius.Acesta zâmbea enigmatic.
Veti vedea in curand, le raspundea el.In afara de Caecilius, un singur om mai cuno$tea
taina muncii lui fara preget. Acesta era Scipio Africanul.Cand, intr'o zi, poetul se prezentase la el $i Ii citise
poemul epic dedicat lui Scipio i'a zis:Ai un talent epic remarcabil, dar nu pe mine se
cade sa ma cânti, ci istoria intregei Rome. Noi nu avem,ca Grecii, o epopee nationala. Tu, care ai fixat regulelepoeziei latine $i ai introdus in ea hexamenul, tu e$ti menitsa faure$ti $i epopeia nationala.
Ennius s'a simtit mândru de aceste cuvinte $i a plecatcu o hotarAre nestramutata: sa alcatuiasca, el cel
adevarata epopee latina.De-atunci rar s'a mai ivit prin casa lui Scipio $i a
celorlalti prieteni ai lui.CAnd se arata cu ochii in funclul capului $i cu fata
obosita, Scipio il tragea deoparte $i Ii intreba:Cum mai merge epopeia?
Ennius ro$ea $i raspundea, soptind:Cred ca merge bine $i in curAnd o voi da la lumina.
Ce fericit voi fi atunci! Scipio il batea cu bliindete pe umar.Perge, perge, carissime vates!
In Roma se cuno$teau multe din scrierile lui Ennius.
5 33
www.dacoromanica.ro
Publicase piese de teatru, tradusese in versuri un poemfilosofic si tot in versuri publicase si o carte de bucAtarie.Cato i le citise pe toate si când a terminat si pe aceastadin urma, a exclamat:
Poftim, pe cine ospatam eu cu ceapa si slanina!Pe un flecar care canta in versuri toata bucataria cea stri-catoarea de stomac a Grecilor. Iata pe cine am adus eu laRoma! Pe unul care vrea sa ne otraveasca cu retetele-i debucdtarie! Ah, Greci biestemati, Greci blestemati!
Cand au aparut insa Anna les", epopeia care cantafaptele Romani for, dela zidirea cetatei lor si pana in vre-murile lui, Cato a ramas uimit.
Iata de ce era capabil Grecul! si a inceput sa ociteasca cu aviditate. A citit rand pe rand legenda ;luiAeneas, intemeierea Romei si primele razboaie romane.Gaud a ajuns la razboaiele punice, ochii lui Cato au stra-lucit de curiozitate.
Sa vad ce zice de mine, a zis el.Dar a strigat manios, dupa ce a citit:
Putin, foarte putin si mult, foarte mult despre Gre-cusorul de Scipio!... Nu mai imi place acuma! Si a asvarlitfurios cartea.
In schimb, in casa lui Scipio a fost o adevarata sarba-sarbatoare. Opera lui Ennius era sinulsa din mana in manasi laudele curgeau ca o ploaie abundenta de vara. La
34
www.dacoromanica.ro
ospatul solemn ce *s'a dat in onoarea poetului, Scipio atinut o cuvântare sarbatoreasca.
Iubiti prieteni, a zis el intre altele, sa firn miindrica, dupa räzboiul cu Hanibal, am câstigat azi cea mai frumoasa victorie. Ilustrul Ennius ne-a dat cea mai desavArsitaepopee nationala a noastra. Ea va trai in veci, casi. faptelemari pe care le prosl5ve.ste.
Si Scipio, irnbratisând pe Ennius, ii puse pe cap ocununa de lauri.
De-ar fi $tiut mandrul si rafinatul aristocrat ca pestecAtava vreme, Romanii aveau sa capete adevarata lor epopee
prin alt poet, ar fi fost poate mai putin darnic in laudelelui. Cum nu putea fi insa un profet, el a coninuat sä prosla-veascd pe Ennius $i l'a proslavit impreuna cu el $i intreagaRoma $i intreaga lume rornana.
III
Pe Aventin se formase o intreaga societate de poeti.Locuiau acolo inspirati ai muzelor de toata mtina: poeticomici, poeti dramatici, poeti lirici etc. Se adunau in anumite
zile la ospete procurate prin darnicia edililor. Se discuthacolo mult, se critica $i mai mult si se bea uneori dinbelsug. In fruntea acestor ospete era totdeauna Ennius
35
www.dacoromanica.ro
care era considerat de toti drept cel mai mare poet altimpului.
Gloria lui se fixase definitiv, dar laudele si lingusirile,pe langa multumirea sufleteasca radusera si dona marirele de care patimea grozav: o ingrasare peste masurasi o guta plictisitoare.
Poetul oftà adesea si zicea:Prevad ca acestea imi vor fi fatale. Deocamdata
simt ca ma impiedeca sd-mi savurez gloria. Nu mai potsa inchin la ospete cu toti cei care ma lauda si nu ma maipot infrupta din bunatatile pe care mi le ofera din belsug.
Fericitul Ennius! Renumele castigat contribuise sa-Ifaca un desavarsit epicureu. Olspetele bogate la care luaacum parte incepusera sa-i intunece inspiratia si sa-i in-greune7e avantul.
Cat de mult regret mesele lui Cato! zicea el uneori.Parca ma simteam mai usor dupa ele si puteam sa scriumult mai mult ca azi.
Caecilius radea:Cine te-a pus, colega, sa scrii o carte de bucatarie
in versuri? Romanii nostri te-au luat in serios si au vrutsa te faca sa ti gusti propriile retete de mâncari.
Pe urma, redevenind serios, adauga:Ce mai vrei sa scrii? Nu ai scris destul? Nu ai
36
www.dacoromanica.ro
faurit tu cea mai mareata epopee a noastra? Nu esti azicetateanul Romei si prietenul lui Scipio si al lui Nobilior?
Ennius oftà si clatina trist din cap.Simt ca imbatranesc, prietene, si guta aceasta afu-
risita ma mana mereu spre bratele neinduratei Hecate.Nu-i nimic, ii raspundea Caecilius. Tu, care ai scris
ca in alta viata ai fost un paun si ca pe urma sufletul taus'a intrupat in Pythagora, cand vei muri acum, o sa treciin alta fiinta. Vei trece probabil in corpul unui bucatar saual unui rapsod de scoala veche.
Ennius se mania, dar se impaca repede.Ce te poti astepta dela un scriitor de comedii?!...
Asa i s'a scurs incet $i u$or viata. Se ingrasea $i
imbatranea mereu. Accesele de guta i se inmulteau si incele din urma l'au tintuit la pat. In durerile boalei, aveao singura mangaere: cei mai ilustri cetateni ai Romei veneau
sa-1 vaza si sa-i ureze insanatosire.
Cand a simtit ca mai are putine zile de trait, a ceruttablite si condee si si-a compus singur epitaful:
Priviti, concetateni, aici, al lui Mos Ennius chip!El a cantat ce-au savarsit ai vostri mari parinti.Nu ma jeliti $i nici cu plans la groapa-mi nu venitiDece?.. Fiindca sunt viu si sbor pe-a voastre buze'n veci!
37
www.dacoromanica.ro
Dupg ce si-a ispravit epitaful, a inchis cu seninatateochii pentru totdeauna.
Daca" sufletul lui s'ar fi intrupat in alta fiintä si dacäaceasta si-ar fi adus aminte de ce a fost, poetul ar fi pututsa fie multumit si dupe moarte.
Statuia I ui se odihnea in mormintul Scipionilor, iarrenumeie-i de poet epic a ramas in veci glorios. E dreptcd dupd Aeneida lui Vergilius, Analele lui Ennius si-aupierdut mult din valoarea lor. Istorie pusa in versuri"li s'a zis si se criticau povestirile lui stangace si figurele-irau alese. Cu toate acestea, insus Vergilius a luat multedin Annales 5i Mos Ennius" a continuat sa-si pAstrezemai departe gloria de a fi ridicat cu o treapta mai suseposul latin.
flc,4?'
38
www.dacoromanica.ro
Terentius.
39
www.dacoromanica.ro
E cald si soarele isi trimite razele-i fierbinti de pe uncer senin si limpede.
In teatru e inghesuiala mare. Multimea se indeasain imensa cavea", se ghionteste si face galagie. Printrebanci, conquisitores" abia pot sa mentie ordinea. Ne-gustori, soldati, femei cu copii se ingramadesc si ocupacu greu locurile. Pe bancile din fata, in orchestra", nemiscati si gravi ca niste statui, stau senatorii i magistratii.
In dosul lor, publicul ride si face glume. 0 curti/anabombardeaza cu coji de portocale pe un soldat, pe cândlanga ea doi negustori de sclavi vorbesc serios de afacerisi-si noteaza socotelile pe niste tablite.
6 41
www.dacoromanica.ro
Ce piesa ne va da azi editul?A$teapta putin, se raspunde. Vei vedea.
Multimea devine nerabdatoare, dar incetul cu incetulse face tacere $i pe scena se lasa cortina.
Ambivius Turpio, batranul director al trupei care joaca,apare fara masca $i purtand in maini o ramurd.
Barbati, femei $i copii, striga el cu voce sonora,fiti cu luare aminte $i ascultati. Nu va mai mi$cati, numairadeti $i voi doicilor potoliti-va copiii! Dupa hotarArearnarelui edil, se joaca azi Hecyra" sau Soacra", comediea celebrului nostru poet Terentiu. Ascultati-i cuprinsul, casa nu va mai incurcati in cursul piesei $i sa-mi strigatica nu o pricepeti. Fiti dar numai urechi, caci am sa v'opovestesc pe scurt. Aici vi se descrie o soacra ideala
care..., dar se intrerupe.Hei, tu unchiasule din fund, tu care e$ti rnai batrAn
ca Cronos, astampara te odata! Nu ti-e ru$ine sä faci glumecu o copila care ti ar putea fi fata?
Publicul rAde sgomotos, se agita" $i striga. In salaaerul s'a incalzit $i prin velum soarele patrunde din ce ince mai arzator. Mirosul de sudoare se amesteca cu parfumulflorilor de $ofran care cad ca picurii de ploaie pestespectatori.
Depe scena Ambivius isi debiteaza mai departe pro-
49
www.dacoromanica.ro
logul piesei. C5nd a sf5rsit, se retrage intre culise si
piesa incepe.
Pe scena e infatisata o piata si in fund o casa cu treiintrari: una la mijloc, a doua la dreapta si alta la stinga.Actorii, in pantofi cu tocuri scunde si purtAnd pe hp'masci cu str5rnbaturi cornice, incep sa-si declame rolurile.Versurile curg armonioase si inteo limba desavArsita. Pu-blicul insa nu le gusta. Glumele stint prea fine si in zadarauditorii cauta in ele cornicul vulgar, dar plin de vervaal lui Plaut.
Un mosier venit acuma dela Ora casca plictisit.Credeam ca e ceva din Plaut. Cu ce poftä as fi
r5s. Cu Terenitiu asta m'am Ocala!La un capat o matrona cla cu cotul alteia:
Pe tine te distreaza? Gäsesti ceva de rds?Cealaltà da din cap.
Nu gasesc nimic. Vad ca-mi pierd timpul degeabasi mai bine imi vedeam de torsul lânei acasa.
Pe scena reprezentatia continua cu insufletire. Actoriiisi dau toate silintele ca piesa sa reuseasca. Totul e insäzadarnic. Pe masura ce piesa se desfäsura in actiunea ei,publicul se plictiseste tot mai mult. Sgomotul se face totmai mare in sala si deodata un individ, care si-a facut acuma
aparitia, striga cu glas puternic.Cetateni ai Romei, ce NIA mai plictisiti aici? Veniti
43
www.dacoromanica.ro
Cu Mil la circul de peste drum, unde au inceput niste luptede glidiatori demne dc privit!
Are ureptate. Sa mergem la circ, sa mergem la circ!Publicul se gramadeste spre esiri si in zadar crainicii
cauta sa I retie.
Intr'o clipa sala s'a golit ca prin farmec si depe scenaAmbivius Turpio striga disperat:
Opriti va, imbecililor, si nu pierdeti prilejul de aasculta o piesa frumoasa. In numele zeilor opriti-va!
Dar nimeni nu I asculta si sarmanul actor se duce sa-siinece amarul intre culise.
II
In casa lui Scipio Aemilianus se strang rand pe randprietenii si literatii d'n cercul sau. Laelius, Scaevola, Fannius
yin sa $i salute prietenul i sa guste in intimitatea lui,
cateva clipe de recreare senina.In sala spatioasa straluceste lumina lampilor i sclavi
eleganti aduc pe tavi de argint prajituri fine $i bauturi
racoritoare. In mijlocul salii, Scipio sta inconjurat de
prieteni si admiratori. E vesel $i pe chipu i fin flutura unsuras ironic.
44
www.dacoromanica.ro
Ti-am citit ultima satira, s'adreseaza el catre Lu-cilius. E plina de sarcasm, dar ar mai trebui cizelata.
0 voi face, raspunde poetul.Intretimp, ochii amfitrionului se indreapta rnereu cer
cetato$i spre use.
Mai astepti pe cineva? 11 intreaba Laelius.Da, astept pe sarmanul Terentiu, ca sa-1 iiiãngIi
de nereusita piesei lui.Dar ce s'a intamplat?
Si oaspetii se strang tot mai aproape in jurul duiScipio.
Ce sa se intample? Ceva foarte firesc. Terentiua mai avut curagiul sa prezinte o piesa foarte frurnosfaurita unui public prost cioplit. Trebue sa ai eroismul luiAchille, ca sa crezi ca poti distra in mod civilizat un publicde mâncatori de slanina si de pastrama de bivol. Pentru un
Cato si cei de teapa lui, nu trebue literatura fina. Margaritas ante porcos!
Si rafinatul patrician, dând dispretuitor din cap, pri-veste iara$ spre usa pe care intra acum un nou oaspe. Enalt, slab si negricios la fata. Pare suferind si in ochii-itristi se citeste o mare amaraciune.
Iata-1 pe Terentiu!, exclama Scipio, inbratisând penoul venit. Prirneste, scumpe poet, condoleantele mele
www.dacoromanica.ro
sincere pentru caderea piesei tale. Fii mangaiat insa: Romade azi nu te poate pricepe si admira, dar va veni vremea,cand vei fi apreciat dupa justa ta valoare!
0, te cred, raspunde trist Terentiu, dar atunci euvoi fi demult cenuse!
Conversatia se inteteste. Gazda si prietenii sai ascultacu interes amanuntele povestite de poet. Lucilius zambestesarcastic, iar, in fundul salii, doi tineri nobili, de curandintrodusi in cercul lui Scipio, vorbesc pe soptite.
Cine e omul acesta? intreaba unul din ei, aratandpe Terentiu.
Cum, nu 1 cunosti? raspundse celalalt. E Terentiu,noul autor de comedii si rivalul lui Plaut. Nu e din Roma,ci e originar din Libya. Din fiu de sclav a ajuns sa fieadoptat de senatorul Terentius Lucanus care, incantat deinteligenta lui, l'a liberat din sclavie si i'a dat o cresterealeasa. Acum e prietenul cel mai de aproape al lui Scipio,de-ale carui sfaturi se calaureste in alcatuirea pieselor sale.
Glasul amfitrionului räsuna din nou tare si sonor.Pe Hercule, iubite vates", sunt sigur ca aceasta
intamplare ti a taiat avântul creator pentru cel putin doi ani !
Te inseli, raspunse poetul. Dovada ca nu-i asa, epiesa cea noua pe care v'am adus-o si pe care o voi citiacum!
Laelius zambl bland.
46
www.dacoromanica.ro
0 piesa noua? Iaca un nou prilej de critica pentruLuscius din Lanuvium, poetul rauvoitor, cum il nume$ti tu.
Ce are sa' mai spuna? intreba cu interes Scaevola.Ah, ceiace a spus totdeauna: ca nici aceasta piesa
nu e facuta de mine, ci e a lui Laelius sau a lui Scipio.Gazda rade cu bunatate.
Flaide, lasa copilariile $i citeste-ne-o.
Terentiu se a$eza comod pe un scaun si anunta cuglas tare:
Adelphae" sau Fratii".Si desfa$urarea comediei Incepe: Doi frati, Demea $i
Micio, locuesc unul la tara $i altul la ora$. Caracterele lorsunt diferite. Demea este aspru $i sgarcit, Micio este darnic$i bland. Dintre cei doi fii ai lui Demea, unul e crescut deel insu$ la tara, iar celalalt e Incredintat lui Micio. Demeaa crescut pe Ctesiphon cu cea mai mare severitate, pecandpe Aeschine l'a crescut Micio cu cea mai mare blandete $iindulgenta. Se Intampla ca acest Aeschine, care era logoditcu o fata nobila, sa comita o fapta rusinoasa. El patrundeintr'un bordel $i rape$te de acolo pe o sclava de care secredea ca e indragostit. Demea jubileaza, caci aceasta faptaarata 'Ana la evidenta rezultatele cresterii prea lasatoarea lui Micio. Bucuria lui nu tinü insa mult, caci se constatala urma ca Aeschine rapise pe sclava pentru Ctesiphon,copilul crescut cu atata asprime de Demea. Mai mult Inca:
47
www.dacoromanica.ro
Aeschine iubea mai &parte pe logodnica liii. Incheierea
era ca nici o educatie prea indulgenta, dar nici uria preaaspra nu sunt de recornandat.
Cancl a sfarsit, Terentin a fost felicitat de toti. Laeliussi Scipio i'au facut o critica amanuntita si poetul a plecatmultumit.
De asta data voi reusi! a gandit el si aplauzele
publicului imi vor fi daruite cu prisosinta!In urma lui, Scipio i'a soptit lui Laelius:
Frumoasa piesa! Dar tare mi e teama ca va cadehsi ea. Sarmane Terentiu, tu trebuia sa te nasti peste vreodotia sute de ani!
III
Una cate una comediile lui Terentiu s'au reprezentatpe scena teatrului. Dupa Fratii" care au avut un succesmediocru, au venit Eunuchus" Formio" si Ma pedepsescpe mine insumi". Nici succesul acestora nu a fost mare.Aplauzele pe care le a cules poetul cu prilejul reprezentariiFetei din Andros", prima sa comedie, s'au rarit din cein ce. Aplauzele s'au imputinat, dar in schimb criticile s'auinmultit. Luscius din Lanuviums acuza pe poet de plagiat,de lipsa de actiune si de gust.
48
www.dacoromanica.ro
Nu sunt piesele lui! spuneà el, caci e imposibilca un fost sclav libyan sà scrie intr'o limbd atat de curat
Si chiar de ar fi ale lui, unde e spiritul lui Plaut,unde e verva lui schinteetoare? Aceste piese sunt simpletraduceri din Menandru!
Terentiu era furios, iar Ambivius Turpio disperat.Ce public prost!, exclama adesea batranul actor.
El nu poate pricepe si aprecia arta ta, Terentiu! Lui Iiplac batranii desuchiati, matroanele nesimtitoare si tineriidepravati din piesele lui Plaut. Nu e invätat sà vadd sisclavi buni de suflet i curtezane nobile ca in piesele tale.Lui Ii trebue obscenitati si glume vulgare, ca sa rada cugura cascata pand la urechi.
Ai dreptate, murrnura poetul, piesele mele nu suntpentru acest popelus tunicatus" care umple toata ziva sitoata noaptea sträzile Suburrei. Scipio a judecat foarte bine.
Totus, Terentiu nu se descuraja. Scria mereu si idealulsail era sai prelucreze in latineste toate comediile lui Me-nandru.
Dupd o indelunga chibzuire si-a luat ramas bun delafamilie si dela Scipio $i s'a imoarcat pentru Atena.
Voi darui Romei, a spus amicilor la plecare, cea mai
scumpa comoard artistica a Greciei. Ii voi ddrui pe Me-nandru intreg. Si cuvantul si l'a tinut.
In locuinta lui Naucleros, fruntas atenian $i prieten al9
49
www.dacoromanica.ro
lui Scipio, a venit ca oaspe un tanar slab $i cu ochii seriosi.§i gravi. A dat stapanului casei o scrisoare din parteanobilului patrician si a fost primit cu prietenia cea maialeasä. 1 s'a dat camera cea mai buna, lua masa in fiecarezi cu toti ai casei $i i se dasera doi sclavi, care sd-1
serveasca mereu.
Pentruce ai venit, nobile strain? l'a intrebat pesteciiteva zile gazda.
Am venit, sa va fur pe Menandru $i sa-1 duc laRoma.
Grecul a rasintorcea din Agora sautreba regulat oaspetele.
Cum merge cu
cu multumire $i de aci nainte, cand sedela afacerile-i particulare, i$i in-
Menandru, nobile Terentius?Merge bine de tot, ii raspundea oaspetele vesel.
Am prelucrat pana acum zece piese.Zi cu zi $i, pana noaptea tarziu, Terentiu lucrà cu
ardoare. Sulurile de papir se inmulteau mereu $i pieselelui Menandru treceau una eke una in domeniul literaral Romei. Ce fericita cetate! Dupd atatea victorii in razboaie,
avea sa castige una si mai stralucitoare pe täramul artelor.Cel mai rafinat autor de comedii al Greciei avea sa fiecunoscut Romanilor prin ajutorul celui mai rafinat poetal bor.
Terentiu lucra fara preget $i Naucleros il admira din
50
www.dacoromanica.ro
ce in ce mai mutt. Când se intorcea seara tArziu acasa,cu prietenii, le arata lutnina care lucea in camera poetului.
Vedeti voi? le zicea el. Barbarul dela Tibru ne ra-peste piesä cu piesa pe iubitul nostru Menandru.
A trecut vreme multa si munca poetului latin a fostincununata de succes. Toate comediile lui Menandru, innumar de vre-o suta, fusesera prelucrate in latineste. Cuce arta si ingrijire meticuloasa fusesera scrise! CAnd lerecitea, Terentiu se minuna singur de frumusetea lor. Eraacum fericit si ziva cea mai frumoasa din viata sa a fostatunci, cand a imbarcat pe o corabie din Pireu sase lazimari pline cu manuscrise.
Ce marfd scumpa, l'a intrebat capitanul, ne aduciin aceste lazi asa de bine si frumos impachetate? Suntbani, sunt vase scumpe?
0 nu, i'a raspuns poetul, e ceva care nu se poateplati cu toate comorile din lume: sAn t comediile lui Me-nandru redate in limba latind.
IV
Corabia a plecat ducand cu ea cele mai scumpe planuride viitor ale lui Terentiu.
51
www.dacoromanica.ro
De-acum voi avea o glorie neperitoare, cugeta el,plimbandu-se pe sträzile Atenei.
Inainte de a plech la Roma, s'a hotarat sà viziteze celemai insemnate orase ale Greciei si a vazut, rand pe rand,Corintul bogat si in plind prosperitate, Sparta, ruinatäin decddere, a vazut in sfarsit Megalopolis orasul cel mare,dar care se pustia din ce in ce. Cand a ajuns la Stimphale,in Arcadia, o veste grozava l'a isbit: corabia cu manus-crisele sale se inecase. 0 loviturd de trident a lui Neptunfacuse sa se inghita pentru totdeauna in mare, toatä munca
idealurile lui TerenCand a aflat vestea, a simtit un junghiu ascutit prin
creer si a cazut in nesimtire. Niste friguri cerebrate grozavel'au tinut la pat luni intregi. Zadarnice au lost ingrijirilesotiei si copilei sale, care venisera in Grecia. Zadarnice anfost medicamentele si stiinta med'cilor greci. Poetul aiurhmereu si in deliru-i vorbea numai de scumpele sale ma-nuscrise, de Menandru i de ignoranta publicului din Roma.
Din acest delir nu s'a mai desteptat niciodata i s'astins in anul 159, inainte de Cristos, la varsta de 31 de ani.
Prin moartea lui Terentiu, Roma a pierdut pe cel maide gust poet comic al sail. Acest Menandru", cum i se
zicea, era un adanc cunoscator al sufletului omenesc. Sun tom, graia unul din eroii pieselor sale, sunt om si socotcä nimic din ce-i omenesc nu e strain de mine". In adevdr,
52
si
www.dacoromanica.ro
iubirea parinteasca, iubirea sclavilor fata de stapâni, chiar$i iubirea curtizanelor capata la Terentiu o duiosie aleasa.La el, batrânii sunt demni de respect, iar tinerii cu toatavioiciunea vArstei lor, sunt seriosi si asezati. Sunt in come-diile lui Terentiu destule pasagii licentioase si irnorale, daracestea sa conpenseaza prin multirnea irnensa a celorlaltebucati din care se degajeaza o morala aleasa.
Dupa moartea lui Terentiu, comedia a decazut din cein ce la Roma. Ca si tragedia, ea nu puteà fi pe gustulpublicului roman. A stralucit numai o clipa, ca o razdcalda pe un cer de toamna, si in urma a pierit pentrutotdeauna.
Cu toata civilizatia in care inaintau mereu, Romaniinu puteau dobAndi sufletul cel rafinat al Grecilor. Artaprea fina, literatura, care cereA un gust mai ales, au rämastotdeauna straine de Romani.
Teatrul asa cum fusese la Greci, nu s'a putut lipiniciodata de sufletul lor. Urmasii sAlbatecului Romulusnu puteau aprecià deck spectacole crude ca si sufletul
lor: luptele de circ si de gladiatori. Pe acestea le-au per-fectionat mereu, pana când, in epoca imperiala, au ajunsadevarati maestri!...
''',77÷
53
www.dacoromanica.ro
Lucretius.
55
www.dacoromanica.ro
Pe una din strazile dosnice ale Romei, o droaie decopilandrI sburdalnici $i galagio$i se tineau mereu dupaun tânär care cu pa$i nesiguri $i $ovaitori strabatea ulitain zigzag. Era tras la fata, avea ochii mari si rataciti, parulIi flutura in desordine, toga i'atiirna murdara si un piciorii era incaltat, pe Cand celalalt Ii ramasese gol. Mergeain ne$tire $i cu mainile intinse, de parca voia sa prindaceva. $trengarii II trageau de toga, il bombardau cu pietri$i cu tarâna $i strigau in cor:
Iata-1 pe Lucretius, nebunul! lata-1 pe noul Orestegonit de Furii!...
8 57
C :
1
_
www.dacoromanica.ro
Tânarul nu zicea nimic si, ca intr'un vis, isi urmagoana-i ratacitoare, murrnurdnd cuvinte neintelese.
Ajuns la capatul ulitei, se intorcea inapoi si ceasuriintregi dura aceastd goand de om ratdcit. In cele din urmd,istovit, se lasa jos la pragul unei case si, färd sd mai deanici o atentie copilandrilor din jur, cddea intr'un somnadânc. Atunci unora dintre bdeti li se fdcea mild si seduceau sa vesteascd pe edili. Acestia trimiteau cdtiva paznici
care, ridicând bini$or pe poetul Lucretius, il duceau acasd.Când in zorii zilei, poetul se trezea in patul sdu,
privea buimacit in juru-i:Sunt acasa? se intreba el.
$i din delirul ratacitor de eri nu isi mai aducea arnintenimic. Sirntea numai o oboseala grea si un gol 'marein cap. Cu picioarele tremurdtoare se dedea jos din pat,tragea la o parte perdeaua dela fereastrd si privea in de-partare.
In fata-i se inalta muntele Aventin aproape desert sipustiu. Soarele isi arunca razele aurii pe livezile-i verzi $iii presara vdrful cu o pulbera stralucitoare. La poale-i,pe ulita in care se afla casa poetului, se indesa o multimeirnpestritata si sgornotoasa. Negustorese de zarzavat, sclavi,cersetori si oameni din popor se incruciseau $i se interpelauintr'o limba aspra si guturala. Poetul ii privea curios simulturnit.
-5 8
www.dacoromanica.ro
Iaca viata! sopteh el si ramanea pe ganduri. Da,alergati, munciti, iubiti-vd, cad in curand yeti pieri de-abi-nelea, deoarece suflet nu exista. Din materie ati fost creati,in materie va yeti intoarce!
Oftând adânc, se inapoià in patu-i si de sub perna,scotea un sul v oluminos. II desfacea cu grije si se cufundàin citirea lui. Asa ramânea ore intregi. Clepsydra isi ciuruiaapa ei ceas de ceas, sclavii se perindau cu pasi usori princamera, strigatele de pe ulità se inteteau din ce in ce sitotus poetul ramâneh neclintit si nimic nu-1 turburh dinlectura lui. Trebuia sä vie in cele din urma batranul Stichus,sclavul care-1 crescuse de mic si care il iubeh ca pe copilullui, pentru a-1 rechemh la realitate.
lubite stapane, ii graia in soaptä, mai lasa, rogu-te,.pe Epicur si poftim in triclinim unde te asteapta pran7u1.Nu vezi, stapane, cat esti de slab si de obosit?
$i Stichus ii puneh inainte o oglindä de metal.Lucretius tresarea atunci, lash jos manuscrisul si se
priveh o chi-A in luciul oglinzii.Ai dreptate, Stichus, graia el cu voce stinsa. Vad
ca slabesc din ce in ce si ma indrept cu pasi siguri spre
Hades. Tu crezi in Hades, Stichus? Tu crezi ca noi maiputem exista dupa moarte?...
Batranul sclav il priveh si clatinh din cap.
5g
www.dacoromanica.ro
Stapane, stapane, dece sa ne batem capul cu lucruripe care numai zeii nemuritori le pot sti?
Zeii nemuritori? Dar ei nu exista san, chiar dacaexista nu se prea ocupa de noi.
Sclavul clatina iar trist din cap.Stapane, mare pacat $i-a facut Epicur cu tine! Lasa
aiurarile Grecului $i vino de pranzeste. Bucatarul ti-a gatitazi o minunatà capatana de porc in sos de ciuperci, a maipus la tava o gaina grasa umpluta cu aluat de oua $i ti-afAcut niste placinti cu brânza proaspatà. Am cules dingradina merele cele mai rumene si am destupat un chiup devin galben ca chihlimbarul. Mai mult Inca: Licisca, sclavata favorita ti-a impodobit masa cu cele mai parfumate flori.
Sa merg, Stichus, de$1. nu am pofta de mancare sima simt lanced si obosit.
Lucretius se ridica incet din pat, sclavul il ajuta sa-siscoata costumul de noapte $i il irnbracä cu o camase $i otunica in culoarea ametistei. Privindu-i trupul slab $i des-carnat, Stichus oftà adânc si lacrimi ii veneau in ochi.
Conducandu-I de brat spre sala de mancare, ii $optea
mereu:
Stapane, ai mila de noi si ingrijeste-ti de sanatate.Lasa pe Epicur $i mai ales lasa pe Lyde! Toata lumeavorbeste ca aceasta curtizana perversa te-a prins de-abinelea
in mrejele ei.
60
www.dacoromanica.ro
Lucretius se oprea si se incrunta:Taci, Stichus, te opresc sa vorbesti de Lyde.
Sclavul ramanea mut o clipa si pe urma soptea iards:Stapane, ai mild de noi. Iubeste pe Lyde, dar nu
te mai atinge de bauturile ei! Nu vezi in ce boala ai cazutdin pricina lor?
Lucretius tresarea si se oprea din nou.Dece boald imi vorbesti, Stichus?
Sclavul ofta indelung.
Poftim la masa, stapâne!
II
Nobilul Memmius e unul din cei mai cu vaza patricieniai Romei. Are o avere foarte mare, are multa trecere inpolitica si cunoaste perfect literatura greaca. E mandru,risipitor si viclean. In casa lui se adund adesea elita Romei.
In fata cupelor pline cu yin de Chios si gustand dinbunatätile pe care un bucatar grec le-a preparat cu inde-manare, oaspetii lui Memmius discuta sgomotos de toatesi de nimic. Politica, arta, literaturd greaca se amestecacu cancanurile Romei. Dintre toti, cel care vorbeste mai taresi se in-Tune tutulor prin morga-i insolenta, e insus amfi-
61
www.dacoromanica.ro
trionul. Memmius gesticuleaza mereu, goleste cupa dupacupà si v orbeste.
Scumpii mei prieteni, am sa va fac astazi o maresurpriza: am aici, in versuri latine, un poem intreg carene graeste despre formarea si alcatuirea naturii. TO cu-noastem pe Epicur si teoria lui asupra formarii lumii.Ei bine, aflati acum ca un compatriot al nostru a isbutitsa pue in versuri intreaga teorie a filosofului grec. Desi,cum stiti, limba latina nu-i buna decat pentru soldati sivacari, acest poem mi-a schimbat intru catva parerea. Ci-tindu-1 am constatat cu uimire cà se pot scrie si in aceastalimba lucruri foarte frumoase. Memmius tace o clipa parcainadins. Prietenii se gramadesc in jurul lui si 11 imbulzesccu intrebarile.
Autorul, spune-ne, eine e autorul?Memmius isi prelungeste tacerea, voind sa le chinuiasca
curiozitatea. In cele din urma, cu glas solemn, continua:Ma intrebati de autor? Dar il cunoasteti toti. El
este cel mai bun amic al meu, e tanärul poet Titus LucretiusCarus.
0 tacere mare se lasa peste tot. Oaspetii se privescuimiti.
Cum, tanarul acela melancolic si vesnic indrägostitde curtizana Lyde? Noi il credeam ca face versuri dedragoste si iatd-1 acum fdurind un poem filosofic.
,6 2
www.dacoromanica.ro
Memmius ia din nou cuvantul:Fiindca prietenul meu e bolnav, ma voi insarcina eu
sä va fac cunoscut poemul sau in linii generale $i uneori inamanunt.
Si Memmius incepe sa rezume cele $ase carti din DeRerum Natura", opera la care Lucretius lucrase ani de zilecu entuziasm $i sarguinta. Pentru a scapa pe oameni defrica de zei $i de moarte, autorul intreprinsese aceasta grealucrare. Dupa el, religia $i superstitia au creat cele maimari rele pe pamânt. Pentru a mântul omenirea de acesterele, inteleptul Epicur i'a desvaluit tainele firii. Aceastafire s'a alcatuit din atomi $i e condusa de legi fixe $i
neschimlAtoare. Nu zeii o conduc, fiindca ei nu exista.Sufletul e alcatuit tot din atomi $i el piere odata cu corpul.Prin urmare nu exista o viata viitoare $i teama de moartee o copilarie. Ai murit... pleci dela banchetul vietii $i nute vor mai vedea, nici femeia ta, nici copiii tai, nici toatefiintele pe care le-ai iubit. Dar ce rau mare?... Au pieritinaintea ta atatia regi $i eroi. A pierit zeescul Aeneas, apierit regele Ancus, au pierit atatial..." Omul s'a nascutslab $i neputincios $i a luptat indelung pana sa ajungala starea de acum! Soarele, luna, fenomenele cere$ti, cutre-murile, vulcanii, epidemiile aducatoare de moarte, toateacestea se pot explica $i pricepe u$or. Divinul Epicur ne-afgcut sd cunoa$tem toate tainele acestei lumi $i deaceia el
G3
www.dacoromanica.ro
merità sd fie zeificat de cdtre toti. Cine cunoaste acestetaine, va fi inteleptul fericit si va fi intocmai ca .acela carepriveste linistit din casa sa, cum pe valuri furtunatice sesbate o corabie amenintata de inec. Sa-ti procuri totdeaunasenzatii placute, sa te feresti de orce durere, sä stai departede viata publicd si de necazurile ei, iata adevdrata fericire.
Memmius inchee, declamand cu glas räsunator invocatia
catre Venus. Cand auzird versurile:
Aeneadum genitrix, hominum divumque voluptas,Alma Venus!... un fior de entuziasm strabatii intreaga
azistenta.
E cel mai frumos imn latin din ate am auzit!sopti o voce.
E mai frumos chiar cleat un imn homeric si te
desfid, o Memmius, sa gasesti versuri asa marete, la poetiigreci, pe care ii admiri mereu!
Cel care gdsise astfel era insus Cicero. Solemn sigray el stranse mana lui Memmius.
Te rog sd-mi faci si mie cunostinta poetului acestacare prevad ca se va 'Malta peste Olympul grecesc.
Memmius zambi. cu
Ti-as face-o chiar acum dar, sdrmanul, se sbateintr'un acces de nebunie.
64
milA.
www.dacoromanica.ro
$i tu nu incerci sä-1 scapi, Memmius?
Voi Incerca §i cred ca voi isbuti, raspunse patri-cianul cu convingere.
III
In cartierul cel sgomotos al Suburrei, inteo casa
cochetä si confortabila, locueste curtezana Lyde. Azi estetrista si posomorata. Pletele-i negre ca abanosul cad indesordine pe umerii-i goi si din ochii-i mangaiosi de altadatatasnesc acum flacari de manie. Toata casa se cutremuraparca de furia stapanei. Pe doua sclave le-a batut cu vergi,pe una a vandut-o unui bordel §i numai batrana Proselenos,fosta ei doica se mai poate apropia clq ea.
Vino-ti in fire, scumpa Lyde! Gateste-te si fa-tefrumoasa, caci Lucretius va veni.
Lyde isbucneste inteun plans furios.0, nu mai cred, nu mai cred. El care era mai
exact (leek o clepsydra, sa Intarzie doua zile fara a-mi damacar cea mai mica veste? De-a§ sti ca iubeste pe alta,Proselenos, Pas sfasia cu unghiile ca tigresa pe un miel.Al meu trebue sa rarnae, numai al meu.
Proselenos o priveste cu mila.De asta sä fii sigura, iubita mea! Bautura ce-i pre-
765
www.dacoromanica.ro
gatesc nu da gres niciodatä. Cine bea din ea ramane altau de vecie.
Lyde se ridica si se priveste intr'o oglindd.0 stiu, dar tot mai am indoeli.SA nu le mai ai, cad iata se aud pasii lui!
Cu un chiot de bucurie, Lyde se furiseaza in iatacu-ide toaletà, iar Proselenos ramane sä primeasca pe Lucretius.
In cadrul usii apare chipul palid si trist al poetului.Cu pasi 5ovaitori inainteazd pana in mijlocul camerei sicade obosit pe un scaun.
Unde e stapana ta? intreba el cu glas scurt si rägusit.
Proselenos '11 priveste o clipa uimitä. Ce schimbat e!Niciodata nu il vazuse asa de posomorat si de rau dispus.
Stapana mea te roaga sa o astepti putin. Rana atuncisa-ti servesc o bautura racoritoare, caci vad ea esti obositsi trebue sä fii insetat.
Lucretius o priveste crunt.0 bautura racoritoare? 0, da, mi-aduc aminte de ea.
De ate ori o beau, simt prin tample racoarea nebuniei.Batrana se face galbena, tremura si bolboroseste.
Stäpane, dar crezi oare...Cred tot. Du-te si chiamd mai degraba pe stapana ta.
Cand a aparut Lyde, frumoasa ca o nimfa, Lucretiusatipise demult in jetu-i. Era cu ochii inchisi si cu gura
www.dacoromanica.ro
putin intredeschisa. Lyde l'a privit cu patimä, l'a sarutatusor pe frunte $i a $optit lui Proselenos:
Bautura, repede bautura!Batrana se codeste.,
Dar, stapana, el stie acum tot.Lyde se incrunta $i o impinge afard.
Iute, iti zic, pana nu se desteapta.Intre timp, Lucretius a adormit de-abinelea.Lyde ii sprijind capul pe o perna de purpura $i ii
mangae incet pärul in dezordine.Poetul meu scump, cat e$ti de palid $i de scurs
de viata! Stiu ca bautura mea iti räpeste vlaga clipa cuclipa, dar prefer sä o pierzi de o mie de ori, cleat sä fiial alteia.
Desfäcându-i usor toga, vrea sa-1 sarute cu patima pesan, dar cand se apropie mai mult, o tablità ceruila cade.din indoitura togei.
E o scrisoare.Lyde o tidied curioasa $i citeste:Nepretuitului meu Lucretius salutare. Afla, scumpe
prieten, ca alaltäeri ti-am citit, in fata celei mai aleseadunari, poemul tau filosofic dedicat mie. Toti te-au laudat$i te-au declarat drept cel mai mare poet roman. InsusCicero te-a proslavit dupa cum meriti $i doreste sa-ti facacuno$tiinta. Bucura-te, scumpe prieten, dar intristeaza-te
67
www.dacoromanica.ro
in acelas timp. Ca sa fii demn de prietenia unui Cicero,trebue sa-ti schimbi felul de viata si pentru aceasta am sa-tifac o destainuire care ma doare, dar care te va vindeca.Si eu, si sclavii Val ti-am ascuns !Ana acum un lucru carestiu ca te va amara mult. Afla, scumpe poet, ca Lyde,iubita ta nepretuita iti da o bautura care aprinde in vineletale focul cel mai aprig al iubirii, dar care te doboara inacelas timp pentru cateva clipe in bezna nebuniei. $tii tuea ai accese de adevarat delir de care nu-ti mai dai seamala desteptare? $tii tu 6 alergi in nestire pe strada cucopiii dupà tine, pentru a cadea istovit la pragul vreuneicase straine? $tii toate acestea?... Ina unde te duce dra-gostea unei curtezane perverse! Paraseste-o, te rog, saude nu, o fac eu sa paraseasca Roma. Crede in sinceritateasi in binele ce Ili vrea prietenul tau Memmius.
Lyde a incremenit cu tablita in mana si un tremurnervos ii clatina membrele. Inteun salt, se repede la usesi striga cu glas sugrumat:
Bautura, mai repede, mai repede!Când Proselenos a intrat pe use, ii smulge paharul din
miini si il toarna dintr'o data printre buzele intredeschiseale poetului.
Ca muscat de un sarpe, Lucretius se desteptd brusc.Chipu-i, din palid, s'a facut rosu ca sangele. In ochii-istraluceste o lumina stranie, iar prin vine ii circula pared
68
www.dacoromanica.ro
un val de foc. Cu bratele tremurande de pasiune, el in-cle$teazä pe Lyde.
Ah, cat te iubesc de mult!Ea 11 sarutd pe buze $i il tara$te u$or in iatacul
de alaturi. .
S'a intunecat de mult $i din casa Lydei a ie$it untanar care strabate strada in ne$tire, cu pa$i $ovaitori cade betiv. Hainele ii sunt in dezordine $i bolborose$te cu-
vinte de neinteles. Strabate a$a sträzi dupa sträzi, failsa $tie unde se duce $i unde trebue sä se opreasca. La o
raspantie sta insä putin $i se reazima de un zid. I$i ducemana la frunte $i se de$tepta ca dintr'un vis.
Unde sunt? $opte$te $i prive$te buimacit in toatepal-file.
Ca un fulger ii trece prin minte tot $irul de intamplaride peste zi.
Da, murmura el, am fost iar la Lyde, m'am desfatatin bratele ei $i am pornit spre casà. Da, acum $tiu tot.
Nu $tia insä tot, sarmanul Lucretius! Nu $tia ca bauseiara$ din filtrul de dragoste pe care batrana Proselenosil gre$ise de asta data $i de aceia se de$teptase prea devreme din deliru-i.
Cu pa$i tremuratori, poetul se indrepta spre casa.I$i amintea acum de scrisoarea lui Memmius $i de hota-rarea ce luase de a se desparti pentru totdeauna de Lyde.
69
'
www.dacoromanica.ro
Mizerabila! Eu o iubeam cu patima $i ea ma cufunda
mereu in haosul nebuniei $i al mortii. Cat o iubeam $i cato iubesc $i acum! Cum sä mai dau ochi cu ea? Simtea' a$ strange-o de gat...
Poetul surade amar.La urma urmei, asta e viata. Dela banchetul ei,
trebue sa plec $i eu, caci m'am saturat. Haide, Lucretius,ai scris cel mai frumos poem filosofic $i numele tau vaflutura de-aci inainte pe buzele tutulor. Ai cunoscut toatetainele lumii $i te-ai imbatat de toate placerile unei vietifericite $i neturburate. Haide, paräse$te acum ospatul vietii$i cauta-ti lini$tea de veci!...
Cu pa$i hotarati, poetul infra pe poarta casei $i seurea pe scarile care duc la pod. Jos, la trepte, ii ese inainteStichus $i il intreaba rugator:
Ce cauti in podul casei, stapane?Vreau sa fac inspectia chiupurilor cu yin! Si cu
pa$i repezi se urea $i inchide usa.Podul e plin de lumina alba" a lumii. Lucretius oche$te
un cui infipt in perete, i$i desface $nurul de matase care-iinnoadd tunica $i, -Wand din el un lat, il leaga de cuiulde sus. Cu seninatatea unui intelept i$i petrece latul dupagat $i ramane suspendat in aer.
70
www.dacoromanica.ro
Un suspin, cAtevA spasmuri i cel mai puternic talent aIRomei a sburat in neantul pe care inantase i il doriseatit de mult.
Y.#9
71
www.dacoromanica.ro
Cicero.
10 73
www.dacoromanica.ro
Porticul in care s'a judecat procesul lui Roscius segolise Incet, incet de auditori. Judecatorii i advocatii fell-
citau acum pe un tandr orator a carui statura nalta i
puternica se deosebea de a celorlalti.Ce maiastra argumentare ai avut, o Cicero!, gral un
judecator. Ascultandu-te, simteam cum se narue toate acu-zatiile aduse lui Roscius. Cat de clara i stralucità wadreptatea lui la lumina!
Cu ce foc ai vorbit, iubite colega!, zicea un advocat.
Mare le Hortenius, de te-ar fi ascultat, te-ar fi pizmuitcu siguranta.
75
www.dacoromanica.ro
Eu te felicit pentru indraznealà, ii spunea un altul.SA ataci pe favoritul cel mai de seams al lui Su lla e cevanemaiauzit.
In mijlocul acestei cete de admiratori, tanarul Cicerostetea plin de o mandra bucurie. Vanitatea lui de provincialcre$tea din c e in ce la gandul CS el, un simplu cavalerdela Arpinum, putuse, printr'un discurs, sa cucereasca
atentia Romei.Unde-i tatal meu, sa ma vada? cugeta el. Ce incantat
ar fi de mine $i ce multumire l'ar cuprinde, vazandu-maadmirat $i felicitat de toti Romanii!.
Soarele apusese demult, cand tanarul orator a fostdus acasa in triumf. Poporul il inconjura, ii facea suita$i, in mijlocul uralelor sgomotoase, Cicero a intrat inatrium-ul casei sale. Ad il a$teptau prietenii $i cunoscutiimai deaproape. Poetul Archias, dascalul sau de poesie,stoicul Diodot, cel care 11 initiase in filosofie, $i o multimede oratori $i jurisconsulti de ale caror cuno$tiinte se servisetanarul Cicero, toti l'au felicitat $i l'au imbräti$at randpe rand.
Prevad cd vei intrece chiar pe Hortensius, ii $opteaunul.
Vei fi poate $eful celui mai mare partid din Roma!zicea altul.
76
www.dacoromanica.ro
Muzele s'au intrunit in glasul tau cu oratoria! iispuneh Archias.
Cicero se imbata de tamaia acestor elogii $i se simfeacu adeyarat fericit. Studiile lui facute cu atata munca $istradanie nu se pierdeau in zadar. Rodul lor incepea s'ase vadà.
Iubiti prieteni, le spuse el, acest mic succes al meu,e numai un inceput, este numai umila scara pe care urc lacucerirea Forului. In curând ma yeti felicita $i mai mult.
Prietenii l'au aplaudat sgomotos, corul de laude incepitdin nou $i numai Diodot facea o nota discordantä. Stoiculacesta gray $i serios care stetea in casa lui Cicero 11 trasedeoparte $i ii gill:
Fa-ti bagajul, dragul meu, $i pleaca in Grecia. Amauzit ca puternicul Su lla e foarte maniat pe tine $i mi-eteama ca bucuria de acum sa nu se schimbe mai tarziuin jale.
Cicero a tresarit $i a ramas pe ganduri. Cuyintele luiDiodot l'au patruns adanc $i l'au 'intristat mult. In adeyar,auzise $i el de furia lui Su lla $i $tia ca.' acest aristocrat
fin $i rece era in stare sä il trimità $i pe el la moarte cape atAtia altii. Stia aceasta $i se temea. Dar cum sa-$i para..seasca el teatrul succeselor lui de-abia Incepute? Cum sarenunte dintr'o data la roadele atator osteneli?
77
www.dacoromanica.ro
Nu, nu plec! a rAspuns. Nu plec, de- ti cA voi1)101 cu viata aceastA ramânere a mea in Roma.
Mai pe urmA s'a rAsgandit. Teama de moarte i'a biruitsetea de glorie i inteo bunA zi i-a anuntat prietenii cA seduce in Grecia, spre ali ingriji de sAnAtate. Multi dintrecunoscuti au zâmbit:
Dar ai o sAnatate infloritoare! i-au spus.Nu-i adevArat! a rAspuns trist oratorul. Studiile prea
incordate mi-au cam slAbit puterile. La Atena imi voi repara§i sAnAtatea i-mi voi complectà §i cuno0intele filosofice.
Mergi sAnAtos! i-a zis atunci un glumet. MergisAnAtos i intoarce-te mai putin fricos §i WA multà va-nitate!...
I I
La Atena, Cicero a devenit iara§ studentul dealtadatà.Se cula foarte tirziu §i se scula foarte de dimineata. Azisala toate cursurile de filosofie i se intorceà cu maldAreintregi de notite. Lucrà ca un nou Cleant i multi dintrecunoscutii lui ii preziceau un stralucit viitor filosofic. Candil intrebau, daca mai cultiva §i oratoria in care ca§tigasesuccese ap mari, Cicero dadeà trist din cap i raspundthca a renuntat pentru totdeauna la ea. Se simtea, ziceà el,
78
www.dacoromanica.ro
atras acum din ce in ce mai mult spre filosofie care i sepa'rea mai serioasä $i mai demnA de studiat. Roma avuseseclestui oratori distin$i din cea mai adâncä vechime. Filosofi
nu avusese aproape nici unul. Nu era destul de gloriosca el, un provincial dela Arpinum sà" ajungá un filosoftot atat de faimos ca $i colegii lui greci?
Acestea le spunea mereu Cicero, dar in sufletu-i &ideacu totul altfel. Oratoria continua $i acum sd il ispiteascA
din ce in ce mai mult. Gloria ei ii surklea ca o femeefrumoasA care oferä iubirea ei neprecupetità $i dezinteresatà.
In chiliuta4 de student, Cicero avea adesea vise careil umpleau de amArAciune la de$teptare. Se vedea in For,{lebitand in fata judeatorilor sau a poporului discursuricari ii umpleau pe toti de entuziasm. Se vedeh dus intriumf si se scula cu urechile buimAcite de aplauze $i delaude. Cand avea astfel de vise, nu se mai ducea la cursurile
de filosofie, ci se plimba morocAnos $i amArit pe strAzileAtenei. Cine il vedea atunci, credea ca tângrul acesta chipes
$i elegant se gandea la vre-o dragoste pierduta, faurindu-io elegie de consolare.
In adevär, Cicero se gindea la o dragoste pierdutà$i pe care o rechema mereu: dragostea lui pentru oratorie.De cAteori nu blestemase el pe Su lla $i pe Chrysogonus,favoritul lui!... De cAteori nu se gindise sa se reintoara laRoma, $i sAli reinceapa activitatea-i de orator!... Decateori
79
www.dacoromanica.ro
insä ii veneau aceste ginduri, simtea prin trup racoareainchisorii din Tullianum i la git parca il pipaia mana ceaaspra a gandelui. Atunci 4i relua studiile filosofice cu i
mai multä sArguinta i harnicie.
Timid i venic ovaitor, tinarul Cicero nu era Incain stare sa ia hotara'ri mail. De citeori nu se gandise slse inscrie in partidul popular i sä lupte pe fata contradictatorului!... Talentul lui oratoric i'ar fi facut lui Su llamai mult rau deck o intreaga armata a lui Marius. Demo-cratii invini s'ar fi grupat din nou in jurul lui ca ef §iCicero ar fi biruit i rasturnat pe Su lla printr'un simpludiscurs. Noroc insa ca Su lla a murit mai curand slecatse a0eptau toti i cel care s'a bucurat mai mult de aceastalmoarte a fost fara indoiala Cicero.
De-acum cariera lui oratorica se deschidea inainte-ilibera i nestanjenitä de nimic. 0 clipa s'a gandit sa plecenumaidecat la Roma, dar prudenta-i bine chibzuità Pasfatuit sa nu se grabeasca. Prea ar fi batut la ochi intoar-cerea-i fara de veste i pe urma, la Rodos, se gäseà undascal de oratorie care merità sa fie vizitat. La Molonse duse i Cicero i retorul grec gasi multe de indreptat laimpetnosul orator roman. Cu tact i pricepere, Molon co-recta gesturile prea teatrale ale lui Cicero i ii modera:
stilul prea avantat. li mai taie deasemenea i ceva dinvanitatea-i i prea multa incredere in sine.
80
www.dacoromanica.ro
Când se intoarse, mai tirziu, la Roma, Cicero eradestul de bine pregatit ca sa isi ajunga indoitu-i ideal:sä devie cel dintAi orator din Roma si sa rivalizeze in talent
cu Demosthene. Deccamdatà insä implinirea acestui idealfu amanata si inlocuità cu alte idealuri mai prozaice si maiusor de realizat.
Cäläuzit de vechea-i prudentà, Cicero se gandi ca
inainte de a-si intemeià o cariera politica, trebuià sa-siintemeieze o gospodArie. Asigurat bine inauntru, putea lupthcu succes in afara. Cu aceste ganduri, se cAsatori tu Te-rentia, o femee foarte bogata, foarte frumoasa, dar foartecialitoare. Din primele zile ale asniciei, rabdarea si tactullui Cicero fura puse la grele incercari. Energia Terentieinu se putea irnpach defel cu catacterul sovaitor al JulCicero. Profunda lui cultura, care il facea sa fie plin deumanitate fatä de toti, displAcea mult Terentiei. La toatllumea se plângea ca ta a luat tin mueroi, nu tin barbat.Bietul Cicero, suferea din greu, dar de cicAlelile Terentieis'a consolat iubind din ce in ce mai mult pe fiica sa Tulliasi pe fiul sau Marcus. Dandu-i acesti doi copii, Terentiaisi rascumpAra toate amarkitmile ce-i fäcuse.
Poate cä aceste suparAri deacasa au contribuit multca sa' il faca pe Cicero si mai activ in viata politica. Nepu-land gasi multumiri in propriu-i amin, el le cata acumin For.
11 81
www.dacoromanica.ro
III
Cand a fost numit questor in Sicilia, Cicero a simtito mare bucurie.
Pot, in fine, &idea el, sa ma desfätez in aceastäprovincie, plina de bogatii $i de opere artistice. Pot, mai&idea el iara$, sä traesc catava vreme departe de barfelileTerentiei!
Cand s'a despartit de sotia sa, amandoi s'au bucurat:Cicero, a' putea sa se ocupe lini$tit de tot ceace-i placea,Terentia, ca ramânea libera $i puteh sa cocheteze in voe.
In Sicilia insa, Cicero a ramas deziluzionat. In loculprovinciei bogate $i frumoase, a gäsit o tara ruinata $isaracita de guvernatorii romani. In special, unul numitVerres, aristocrat $i favorit al puternicilor zilei, o prädase$i o jefuise in modul cel mai salbatec. Chiar $i statuelezeilor $i vasele sfinte din temple nu fusesera crutate deacest carmuitor hraparet $i lacom.
Cicero a cautat sa vindece, pe cat a putut, ranile facutede Verres. Cand s'a intors la Roma, Sicilienii l'au cuple$itcu binecuvantarile lor $i l'au rugat sa le sustie procesulin contra lui Verres. Cicero a primit cu bucurie.
De-acum voi da o indoita lovitura, i'a spus el Te-rentiei: voi lovi in partidul aristocratic $i-mi voi marl gloriade orator.
22
www.dacoromanica.ro
Terentia l'a privit ironica.Da, vei mai dArui o cunund limbutei tale i vei
lovi inteun partid pe care il vei imbrati$a mai tArziu.Procesul lui Verres a f Acut mare vAlvA. ToatA Roma
era inspalmAntatà de jafurile nemaipornenite ale acestuiguvernator §i toatà lumea s'a imbulzit in For, pentru aasculth acuzArile aduse de Cicero. Ce bine §i temeinic avorbit! Acuzatiile se inOruiau i se inlantuiau ca ni§teverigi ale unui lant puternic din care Verres nu mai puteàsä scape. In zadar marele Hortensius care il apara §i-apus in j oc tot talentu-i oratoric. Nici vaza lui, nici sfinxulde onyx, ce ii fusese dAruit de Verres n'au putut facenimic. AtAt de ingrozit a fost acuzatul de argumentArilelui Cicero, incAt s'a exilat singur din Roma, färd sA maia§tepte hotArArea judecatorilor.
ImbAtat de acest nou succes, Cicero a simtit cA vazalui politica' cre0e. In adevar, pe scara functiilor publice,el s'a urcat vertiginos..A fost ales edil i pc urmA pretor.In aceastA calitate, el a mai dat o noua loviturà partiduluiaristocratic. Gratie lui, Pompei a fost insarcinat sä guver-neze cu puteri dictatoriale.
Cicero era satisfAcut.
De-acum, spunea el prietenilor sai, voi putea sA-micreez partidul meu. Voi alcatul un partid al oamenilor debine in care voi intruni toate elementele moderate §i dela
83
www.dacoromanica.ro
nobili $i dela democrati. Voi baga intr'Ansul $i pe cavaleri$i cu acest partid puternic al burgheziei romane, voi tinein $ah $i pe Pompei $i pe Caesar.
Prietenii l'au aprobat cu entuziasm $i pailidul a luatfiintä. Zi cu zi numArul clientilor cre$tea $i Cicero ajunsese
cel mai mare avocat din Roma. Hortensius fusese cu totuleclipsat de el $i daruri bogate in bani $i in obiecte de artali veneau din plin. In primele clipe, Cicero ezitase sA leprimeasca.
Legea mA impiedicA sa primesc daruri, spunea elTerentiei.
Legea te impiedicA dela multe $i eu nu am poftdca de dragul de a te vedeh statue mai tarziu, sA inghitazi neajunsurile unei vieti prea modeste. Prime$te tot ceti se da, caci e pentru osteneala ta.
Cicero a ascultat $i a primit. A cladit o casa frumoasA$i-a cumparat vile a$ezate in locurile cele mai pitore$ti aleItaliei $i a inceput sA ducA o viatd eleganta $i luxoasA.
Cotofana dela Arpinum vrea sa ajungA pAun! ziceau
du$manii lui.
Dar clevetirile lor au amutit, cAnd Cicero s'a ales consul
$i gratie prevederei sale, a scapat Roma de primejdiaconspiratiei lui Catilina. Discursurile tinute contra acestuinobil care prin indrAzneala-i anarhicA, vrea sA pue stApAnire
84
www.dacoromanica.ro
pe Roma, l'au consacrat pe Cicero drept cel mai mareorator al Romei.
Salvator al patriei sale $i omul cel mai influent dinRoma: a$a s'a crezut Cicero o clipa. Vanitatea lui a crescutfail de margini $i increderea in el a luat proportii mari.Toata Roma il aplauda, toata Roma II, acoperea cu laudeafara de o singura Cand dui-A condamnarea conju-ratilor, Cicero a fost dus in triumf acasà, i cand strazileräsunau Inca de uralele plebei, Cicero rezemat de umeriiiubitei sale fiice, a privit mandru $i intepat spre Terentia.
Cred ca te-ai convins in sfir$it i tu ca sunt celmai stralucit om politic al Romei. Partidul oamenilor debine a invins pentru totdeauna.
Terentia a pufnit de ras i i'a aratat un tablou daruitde un client. Pe o ramura de maslin, intre un erete i un$oim, era zugrävit un porumbiel.
Iatä, zise ea, acesta-i partidul tau. $oimul e Pompei,iar eretele e Caesar. Cum crezi tu ca partidul tau vaputea dainui intre ace$tia doi?...
IV
Vorbele Terentiei s'au Indeplinit mai curand cleatcrezuse chiar ea. Partidul oamenilor de bine s'a dizolvat
85
fiinta.
www.dacoromanica.ro
ca orce amestec de elemente prea disparate. Din culmeagloriei, pe care $o inchipuise neperitoare, sarmanul Ciceroa fost prävälit dintr'o data. Caesar se unise cu Pompei $icu Crassus $i cei trei puternici ai zilei lasasera in voiasoartei pe oratorul care ii atacase mai nainte $i care secrezuse un moment stapan al intregei situatii. In tocmaica ni$te vanatori iscusiti, care aleg clipa cand sali sumutecainii asupra prazii obosite, a$a $i triumvirii lasard sa searunce asupra lui Cicero pe cel mai cumplit $i inver$unatdu$man al s5u, pe Cledius.
lath' recuno$tinta Romei! gral Cicero amarat, intr'oseara. Am salvat Roma $i maine trebue sa plec exilat din ea.
Prietenii l'au privit intristati $i niciunul nu a cutezatsa ii zica o vorbd de incurajare. Afara urlau cetele intetiteale lui Clodius, $i numai Tullia, fiica iubitä a oratoruluil'a imbratipt cu induiosare $i i'a graft:
Curaj, scumpe tata! Aceasta plebe care te-a duseri in triumf $i te insultd azi, te va aplauda din noumaine. Trebue sa cuno$ti acest dobitoc prost $i räutacioscare se chiama poporul. Fii curagios $i a$teaptd!
Curagios nu a fost Cicero nici acum. In Thesalia,unde se ratrasese, gemea $i se Italia toatä ziva.
lath' recuno$tinta Romei ! repeth el mereu. Am.salvat-o dela pieire $i ea ma asvarle in ghiarele exilului!
Acest exil insa nu a tinut mult $i gratie tot triumvirilor,
86
www.dacoromanica.ro
Cicero a fost rechemat la Roma. Clientii triumvirilor l'audus in triumf i vanitatea lui Cicero s'a inflacarat din nou.Aceastä vanitate a crescut i mai mult cand, dupa ce gu-vernase un an Cilicia §i dupa ce starpise cateva bande dehoti, a fost daruit de soldatii sal cu titlul de Imperator.
Sunt orator cu vaza, sunt om de stat, iata-ma §igeneral vestit!
Gandind acestea, Cicero se umplea de bucurie, dartresarea ades §i se descuraja. Ca printr'o ceata, vedeachipul sarcastic al Terentiei §i parca ii auzea §oaptele:
Om vanitos i politician naiv!Cand a isbucnit razboiul intre Caesar i Pompei, Cicero
a trecut prin grele suferinti. Iubea deopotriva i pe Caesari pe Pompei sau, mai bine zis, se temea deopotriva de
amandoi. In cele din urma s'a decis sä-1 urmeze pe Pompei,
spre care il atrageau i inclinarile-i politice. Combatuse lainceput pe nobili, pe urma pe triumviri §i acum inclina dince in ce spre aristocrati, unde se gaseau cei mai buniprieteni ai sal.
Ma duc ca oaia dupa turma! scria el unui prieten,cand s'a hotarat sa vina in lagarul lui Pompei.
Ad, unde se intrunise floarea nobilimii, Cicero nu segäsea deloc bine. El, omul cult §i profund uman nu seputea impaca cu deslantuirile de ura §i razbunare ale parti-zanilor lui Pompei. Cat de mici de suflet i se pareau lui
87
www.dacoromanica.ro
ace5ti oameni care nici nu c4tigasera victoria 5i visau numai
la satisfacerea urei 5i patimilor lor. In timpul bataliei delaPharsale, Cicero era bolnav 5i soarta lui cea burià l'a feritde a mai vedea infrangerea 5i fuga lui Pompei.
Biruinta lui Caesar l'a umplut pe Cicero de amara-ciune 5i teama. Luni intregi a stat el la Brundisium a5tep-find mila 5i ertarea dictatorului. Aceasta ertare i'a sositin sf5r5it 5i Cicero a fost silit sa-5i calce 5i deastadata peinima 5i sa pledeze in fata lui Caesar. A pledat pentruDeiotarus, un regi5or asiatic 5i pentru alti partizani ai luiPompei. Nu-i vorba, de multe ori pledase calcandu-5i pesuflet. Nu sustinuse el pe un bandit ca Vatinius, pentrua-5i c55tiga favoarea triumvirilor? Nu pledase. pentru Milo,de5I cauza acestuia era nedreapta?
Descurajat 5i umilit, a intrat el in frumoasa-i casa dinRoma 5i aci il a5teptau alte nenorociri. Tullia, fiica-i iubita5i adoratà murise, iar Terentia se facuse mai nesuferitaca orcand. MAndra ca i se impliniserd toate prevederile,in loc sa-1 consoleze pe Cicero de toate amaraciunile lui,Terentia l'a acoperit cu insulte 5i ocari.
lata unde duce politica unui om 5ovaelnic 5i failvointa. Culege-ti acum roadele naivitatii tale!
Cicero nu a mai putut suferi aceste ocari care se repetau
zilnic 5i el, omul 5ovaitor 5i fara vointa, a dat de astAdata
8§
www.dacoromanica.ro
dovada de energie. S'a despartit de Terentia si s'a retrasla Tusculum.
Nemingalat de moartea fiicei sale, silit sa puna capatidealurilor sale de orator $i om politic, Cicero s'a aruncatdin nou in bratele filosofiei. Ea il mangaiase in finer*,ea 11 mangaia si la apusul vietii. Cu toate ca era abatut$i deprimat, omul acesta nu putea ramâne in neactivitate.Sufletu-i admirabil nu putea lancezi in toropeald. $i atuncise decide el sa dea Romei ceiace nu avusese pana acum:toata morala cuprinsa in filosofia lui Plato, Epicur si aStoicilor. Rand pe rand da la lumina scrieri despre stat,despre legi, despre indatoriri, despre prietenie, despre zei$i atatea altele. In Tusculane" se mangae de pierdereaTulliei $i v iata i se scurge acum intr'o amaraciune indulcitadoar de vizita unor prieteni iubiti $i de mangaerile filosofiei.
De dorul oratoriei se mangie revdzandu-$i tratateleretorice in care se gäsesc conceptii admirabile despre ora-tori, despre oratorie $i despre literaturg si arta in genere.
V
Omorarea lui Caesar aruncase Roma in cea mai marenehoUrare $i teroare. Sträzile erau pustii $i rarii indrazneticaxi mai cutezaq s4 apara in For, se intrebau cu grije cev4 aduce ziva de maine.
89
www.dacoromanica.ro
Pretutindeni intruniri ascunse $i consfaluiri tainuite,Brutus $i Cassius fugiserd in Orient. Antoniu incepusesa ridice din ce in ce capul $i in mijlocul acestei
pe orizontul politic al Romei aparuse un nou personaj.Era aproape un copil, dar avea spiritul calculat $i rece alunui om matur. Acest tanar care trebuia sà ajunga maitarziu stapanul Romei, era Octavian, nepotul i mo$tenitorul
lui Caesar. Intr'o scrisoare adresatä lui Cicero, Octaviani'a cerut sfaturi i indrumari:
Ma adresez tie, ca unui parinte al meu, Ii scria el,.te rog sä ma iei sub ocrotirea ta. Te voi asculta orbe$tevoi fi mandru de a te avea ca parinte sufletesc.
Batranul orator s'a umplut de bucurie la citirea acestorranduri i vechea-i vanitate a reinviat intrânsul.
Vaza mea politica nu a pierit Inca!, a $optit el in -cantat $i a pornit la Roma.
Cand a ajuns aci, a simtit ca reintinere$te. 0 prefacerenemaipomenita s'a savar$it in el. Sovaitorul $i timidul Ci-cero de altadata se schimbase acuma intr'un om energic
plin de curaj. Ca un nou Demosthene, a atacat pe An-toniu, pe omul atotputernic al Romei, de care se temeautoti. Sala cea vasta a senatului rasuna din nou de voceaputernica a oratorului care in Filipicele" sale lovea %eade milä in stapanul actual al Romei. Niciodata Cicero nuvorbise atat de frumos $i de convingator. In Antoniu vedea
90
invalmäseli,
si
$i
$i
www.dacoromanica.ro
el pe acela care ameninta Republica romanA si toate spe-rantele lui $i le punea acum in tAnArul Octavian. Octavianeste, scria prietenilor sal, cel mai puternic stAlp al Repu-blicei. SA avem incredere in el $i sA-1 ajutAm din toateputerile". SArmanul Cicero! DacA nu mai era acuma omul$ovAitor $i timid de altAdatà, rAmAsese in schimb acela$naiv incorigibil. Intr'o bung zi, and credea pe Antoniudobork pentru totdeauna $i Republica salvatd, se infiintacel de al doilea triumvirat. Octavian, Antonius $i Lepidusisi impArtirà puterile $i i$i proscriserd reciproc du$manii.
PArAsit de Octavian, Cicero fit pus in fruntea listei deproscri$i $i silit sA fugA din Roma. InspAimAntat, se dusela Caieta $i de ad se imbarcA pe o corabie, pentru a fugiin Grecia, unde Brutus $i Cassius strAngeau ostiri pentrua se impotrivi triumvirilor. Marea fiind insA furtunoasa,Cicero se intoarse pe uscat $i pe cAnd era dus in lecticAspre vila lui, fit intampinat de soldatii trimi$i de Antoniu,spre a-1 omora. ConducAtorul lor fusese unul din clientiiapArati de Cicero. La vederea lor, marele orator intinsesingur capul, care cAzit sub loviturile lor.
In Forul Romei, pe tribuna oratorilor, poporul priveacu groazai un cap $i douà mAini tAiate. Erau m5inile $i
capul lui Cicero expuse acolo de Antoniuu. Publicul defilain tAcere $i nu cuteza sA se apropie. Priveau toti dedeparteaceastA priveli$te hidoasà. Numai o femee se desprinse
91
www.dacoromanica.ro
la un moment din multime 5i, (land laoparte pe soldatiiuimiti, se apropie de tribung. Plina de mila, privi o clipaochii cei s tin5i 5i gura intredeschisà.
ha unde te-au dus politica-ti 5ovaitoare 5i preamarea-ti bunatate!... Sarmane Cicero! Tu ti-ai iubit patriaca nimeni altul 5i ai servit-o cu devotament. Nu-i vina taca ai trait inteo epoca de salbaticie 5i de ambitii faramargini. Fii mangaiat, sarmane prieten! Va veni o vremecand urma5ii vor proslavi elocventa 5i cultura tal...
Femeia depuse o särutare pe fruntea cea palidd 5i sedeparta plângind.
Era Terentia. Singura fiinta care barfise o viata in-treaga talentul 5i gloria politica a lui Cicero ii aduceh
acum unicul omagiu de iubire 5i respect. Acest omagiuavea in el ceva profetic.
Nu a trecut multa vreme 5i Roma intreaga s'a trezitdin ratacire-i 5i a recunoscut cu durere ca pierduse nunumai pe cel mai mare orator, dar 5i pe cel mai rafinatliterar 5i pe cel mai uman orn politic.
Cand Fulvia, iubita lui Antoniuu, intepase cu un acde aur limba inerta a rnarelui orator, ea a comis cel maimare sacrilegiu. Aceasta limba graise cea mai frumoasälimba latineasca, ea pronuntase acele discursuri care aveausa duca, de-alungul veacurilor, faima oratoriei romane!...
nv92
www.dacoromanica.ro
Caesar.
93
www.dacoromanica.ro
Cand nobilul pretor Caius Julius Caesar a ridicat dejos pe fiu-i nou näscut, in semn ca il recunoa0e, sclavii i
dientii adunaf in spatiosul atrium, au isbucnit in uraleleunei bucurii neprefacute. Parca prevedeau ea pruncul carese sbatea nervos in bratele puternicului pretor aveh sä fieLel mai mare dintre Romani.
Era in ziva de 13 Julie a anului 100 inainte de Cristosi in noaptea care precedase aceastä zi, multe semne se
aratasera pe cer i in temple. Voisera oare i zeii sä arateca in Roma se va naste un om care avea sa schimbe i fatacetatii i a Italiei i a universului intree...
95
www.dacoromanica.ro
Din cati ghicitori de tot felul se perindaserä pela casanoului nascut, toti fusesera unanimi in a spune frumoaseiAurelia ca fiul ce tinea la san va fi odatà cel dintai inRoma. Daca ii crezuse sau nu, cine putea stii? Destul cainteo zi, ea a vorbit catre una din prietenile sale:
Iaca, deasupra leaganului acestui copil am vazutscanteind, inteo noapte, o diadema regeascA!
Dar la felicitarile prietenei, ochii Aureliei au lacramatsi glasu-i a sunat din nou duios:
0, nu ma felicita, cAci langd aceasta diademd strà-lucitoare, am vazut ranjind in acelas timp si chipul Hecatei,Ileinduratoarea zeita a mortii!
Ani dupa ani au trecut $i micul Caesar a crescut si s'adesvoltat cu repeziciune. Avea träsaturi regulate $i, ceiaceatragea mai ales atentia, erau ochii-i cu sträluciri stranii$i fruntea neobisnuit de lata. Chipu-i avea deseori o paloarecurioasa pe care medicii $i pedagogii o atribuiau acceselorde epilepsie pe care le avea din cand in cand. Copilulacesta bolnavicios uimise pe toti dascAlii sAi. Dec lama
latineste ca un orator desavarsit, vorbea si scria grece$teca un Atenian, cunostea toate tainele gramaticii si era bineinitiat in filosofie si in stiinte.
Odata, tatal sau i'a spus cu bucurie:Caius, iti aduc o veste mare! Esti numit, dupà .
staruinta lui Marius, unchiul tau, preot al lui Jupiter.
96
www.dacoromanica.ro
Preot al unui zeu care nu existA si in care nu cred!,a rAspuns el.
Pe vremea aceia, avea numai 13 ani i chiar deatuncicredinta in zei Ii dispAruse. In genialitatea lui, micul Caesardetronase pe zeii din Olymp pusese ca deviza, maximaatat de sAnAtoasä a poporului sAu: In lumea aceasta fiecareeste f Auritorul soartei sale".
II
Ca o vijelie care pustieste totul in cale-i, asa trecusepeste Roma rAsboiul civil dintre Marius si Su Ila. Se prapà-diserd zeci de mii de oameni, se pArdduisera averi nume-roase i un partid intreg, partidul democrat, zacea strivitla picioarele fruntasului nobilimei. Marius murise, Sertoriusera fugar in Spania i optimatii, irnbuibati de bogAtie siprivilegii stApaneau acum Roma. De partidul popular nuse mai vorbea. Cine putea sa reinvie acest uria§ trup faräcap si cine ar fi putut spune pe atunci cA tocmai un patri-cian din cea mai nobilA familie a Romei va fi rnenit sA deasuflu nou de viata partidului pierit? Nici Marius si niciCinna n'au vAzut poate in nepotul i ginerile lor pe fAuri-torul mAririi partidului democrat. Un om insa o vazuse.Ochii reci i cruzi ai lui Su Ila se pironiserA de multe ori
13 97
si-si
www.dacoromanica.ro
cu lira asupra tanarului Caesar, care-si plimba nepasator ele-ganta-i toga prin For.
In omul acesta vad mai multi Marii! graise el
amicilor care-1 rugau sä crute viata acestui elegant al Romei,care nu parea de fel primejdios.
Cum te poti teme, i se spunea, de un iubitor depetreceri si de veselii nesfarsite?
Si ca sa indreptateasca poate pe cei ce-1 considerauca atare si ca sa se doseasca, mai ales de urmaririle lui Su 11a,
Caesar a plecat in Asia. De ad inainte se pare ca perso-nalitatea lui se dedubleaza.
Pe deoparte viata de orgii nemaipomenite, despre carecurtea regelui Prusias puteh da multe amanunte, pe dealta,curaj demn de laudä in rasboiul cu Mithridate.
Caesar petrece, dar studiaza. E cel mai molesit simai rafinat arbitru al elegantei, dar poate fi si cel maisobru si aspru soldat. $i mai presus de toate, are o vointade fier. Ca o noua Minerva, aceasta vointa tasneste vesnicde sub fruntea-i jupiteriana: ea-i conduce pasii, ea-i Cala-uzeste idealurile.
One te va ajuta sa fii cel dintai din Roma, cumnadajduesti mereu? l'a intrebat un prieten grec, cdruiai se destainuise.
Vointa si steaua mea!, i'a raspuns Caesar. 0 vezicum straluceste pe cer?
98
www.dacoromanica.ro
Si a a ratat Grecului uimit o stea care stralucea culumina neobisnuitä pe bolta senina.
Acolo se faureste soarta mea, a mai adaugat.Si aratandu-i o alta stea care se stingea din ce in ce:
Aceia e steaua lui Sullal... Maine plec la Roma, caciklictatorul a murit!
III
Anul 59 se incheiase $i Caesar ajunsese pe cea maiThalia treapta a functiunilor romane. La bratul lui MarcusAntonius cobora treptele senatului. Pasea mandru $i gray.Anii cari trecuserd peste el ii maturisisera chipul, färäsa-i schimbe expresia.
Ai ajuns, o Caesar, ii graià prietenul, in culmeagloriei visate de cel mai ambitios om din Roma. Ai urcattoate treptele onorurilor romane: questura, edilitate, pre-tura, pe toate le-ai avut.
Ai guvernat Spania $i ti-ai castigat iubirea devotataa poporului. Partidul democrat si-a gasit in tine pe ade-varatul lui $ef.
Ca un phenix, renascut din cenu$e-i, acest partid
dicteaza acum legi lui Pompei $i se impune bogatiilor lui
99
www.dacoromanica.ro
Crassus. Ca vulturul lui Joe, te-ai inaltat, o Caesar, pesteCapitoliu i ma intreb acum care va fi prada demna de tine?
Ochii consulului s'au oprit o clipd inspre miaza-noapte.Acolo, a murmurat el cu glas sonor, acolo, peste
varfurile de ghiata ale Alpilor se intinde Ora care imi vaaduce adevarata glorie. Ce-mi folose0e popularitatea Ro-mei? Ce-mi folosesc functiunile prin care am trecut? Imitrebue o armata devotata, imi trebue o tail cucerita i
bani, multi bani. Numai atunci voi putea invinge pe ingam-fatul Romei care stapane0e cu gloria-i militara tot Rasa-ritul §i toata Spania. Numai atunci voi putea ajunge celdintai din Roma.
$i campania din Galia a inceput. Unul dupa altul,triburile räsboinice ale Ga !dor au fost supuse de vointatenace i de geniul militar al lui Caesar. Timp de opt anide zile, multimea era obinuita sa citeasca in For rapoartelerazboiului galic.
Caesar a c4tigat o noua victorie! se striga cu entu-ziasm §i poporul se inghesuia, ca sd citeasca ce ora§e noii ce popoare au mai fost cucerite.
In fiecare iarna a acestor ani, Caesar se reintorcea laRoma i generalul cel incercat redevenea omul politic insi-nuant. Ca un vanator iscusit, el tia sa prinda in laturilelui subtiri, dar tari pe toti barbatii politici din juru-i.
Cicero graia adesea catre prietenii sai:
100
www.dacoromanica.ro
Ce om mare, ce om de talent! Eu prevad ca Caesar
va aduce binele Republicei.Toti aprobau entusiasmati, nurnat- tanarul Brutus ra-
manea tacut si sceptic.Catre sfarsitul anului 50, Galia era ingenunchiata.
Blondul Vercingetorix, eroul cel mai de seama al ei, aveasa defileze in urma carului biruitorului Caesar. Präziiletarii cucerite, alaturi de-ale Germaniei si ale Britaniei, seinsiruiau inaintea ochilor uimiti ai poporului roman.
Timp de patru veacuri, Roma avea sä fie feritä denävälirile barbarilor dela Rin. Timp de patru veacuri, Roma
avea sa fie Inca orasul slavit si glorios al intregei lumi.$i aceasta datorità cui? Lui Caesar, omul politic care fuseseun geniu unic, improvizandu-se in tot ce vrea.
Daca voi nu ma urmati, graise el catre soldatii sai,care se temeau sä lupte contra lui Ariovist, eu ma voi duce
numai cu legiunea X-a si voi castiga victoria!Altadata, asediind o cetate, in discursul catre ostire,
el nu-i pune inainte nici gloria, nici faima strämosilor, ci unsingur lucru mult mai practic: prada cetatii cucerite.
Toate discursurile sale sunt asa: scurte, clare si mer-gand drept la tintä. Planurile-i politice sunt la fel. $tieunde sa-si loveasca dusmanii si cum sa-si atraga prietenii.Stie cand sä fie milos cu invinsii, stie si cand sa fie crudcu ei. Increzator in steaua sa, el merge orbeste, calauzit
101
www.dacoromanica.ro
de un curaj supranatural. Fortuna, zeita cea atat de schim-batoare, lui ii va fi mereu statornica!
Pe o mare vijelioasä, cand nici o corabie nu cuteza säese in larg, Caesar a indrAsnit sa infrunte valurile pe osimplà bared.
Mergi, a zis el luntraului care tremura de fricä,mergi f gra' teamd inainte, caci duci cu tine pe Caesar §iNorocul ski!"
La trecerea Rubiconului, cand a pornit cu armata contra
Romei i cand soldatii cei incercati de opt ani de räzboaiegrele se codeau sa treacd acest rau, un tanar frumos ca unzeu a aparut inaintea oOirii. Luand trompeta unui tram-bita, s'a aruncat in rau §i a sunat marwl de inaintare.
Haidem, a zis atunci Caesar, sd urmam calea pe-care ne-o aratä Destinul i Norocul!
IV
In Alexandria, pe terasa palatului. somptuos al Cleo-patriei, sta un om oachm cu fata slabità de 9steneli,dar cu ochii plini de o vioiciune atragatoare. La o mas'ade marmora, el randuete ni0e notite scrise in fuga. Suntinsemnarile asupra ra'zboiului civil. Langa el sta Cleopatra,ultima progenitura a mandrilor Ptolemei.
102
www.dacoromanica.ro
0, nobile strateg, ii murmurà ea cu admiratie nepre-fAcutä, poveste§te-mi cui datore0i tu aceste biruinte strä-lucite?
Si tandra Egypteancä, inläntuindu-1 cu bratele-i fru-moase, ascultä ca o noud Didonä minunatiile sAvarOte degenialul barbar dela Tibru".
In juru-le clocotete räzboiul sälbatec. Sute de oamenipier, sute de gemete stràbat vAzduhul i Caesar poveste§telini§tit mai departe. Pe dinaintea ochilor reginei, defileazIrand pe rand luptele cu Pompei: Ilerda, Pharsale §i goanadupä marele fazboinic invins.
Cat de Mu imi pare cä du§manul meu a pierit intam ta! Egyptul trebuià sa fie menit altei soarte cleataceleia de a pierde in mod la pe cel mai mare dintrerivalii mei.
Gräind aceste vorbe, in ochii lui Caesar lucesc lacrimile
unei compätimiri adevArate. Cleopatra il prive$te cu oarecare
uimire i civilizata urmw a Faraonilor gAse0e acest sen-timent straniu in inima unui atat de mare rAzboinic. $itotu, mila a fost una din calitAtile cele mai mari ale luiCaesar. Dupà luptele dela Thapsus i Munda care auincheiat rAzboiul cu räma5itele Pompeienilor, blandetea §iertarea i-au c4tigat cele mai mari simpatii. Pe cati din fo0iilui dumani nu i-a ca§tigat prin ele!
In vila din Roma a frumoasei Cleopatra, cand se
103
www.dacoromanica.ro
odihnea de ocupatiile dictaturii, regina, intre dotià särutAri,
ii $optea adesea:Fii mai neindurator, o zeu al vietii mele $i numai
iertà asa des! Nu vezi tu cum in juru-ti Ise gra'inklescsireagurile celor ingrati $i cruzi?
Caesar privea atunci spre micul Caesarion care sejucA vesel la picioarele lui.
Cine $tie, dacä aceastä blândete a mea nu-i va folosisi lui odatà!...
Vremea trece. Caesar ajunsese in adevAr, cel dintAidin Roma. In fata lui se plecase zdrobit senatul si intregpartidul aristocrat. Prietenii si partizanii sAi ii ofereau lafiecare ocazie diadema regeascA, pe care el o refuth mereu.Se temea oare de numele de rege atát de urât la Roma?Nu-i placea lui sà" ajungä un despot in felul celor asiatici,asa cum II indemna mereu Cleopatra? RämAsese in sangelesAtio cevA din traditia vechiului republicanism roman? Nustim. Destul cd acest om politic, cum nu mai avusese $inu va mai aveà Roma, se temeA de coroana regalà... El,luptatorul indräznet, care cu o muncd de titan r5sturnaseo forma' de stat, care dAinuia de veacuri, el care sdrobiseo intreaga clasa privilegiata, el care in sfAr$it, prin noile-ilegiuiri, schimbä fata intregei lumi, se tema acum el,atotputernicul dictator, de un simplu cerc de aur care avehsg-i incinga fruntea? Vedea el oare, langa aceasta diademä,
104
www.dacoromanica.ro
stand chipul hidos al Hecatei? In proorociri, in vise siin zei nu credea. Credea insá in steaua sa, care continuasä straluceasca, si nu tinea socotealà nici de sfaturile ami-cilor, nici de indemnurile sotiei si ale Cleopatriei.
Intr'o noapte, Calpurnia, femeia-i iubitoare care ii iertaloate, a visat cum depe casa lor s'a daramat varful careo impodobeh.
Nu te duce la senat in dimineata aceasta, i-a spuslui Caesar, care n'a ascultat-o si s'a dus.
Pe drum, tin preot i-a grAit:Fereste-te de idele lui Marte!
Nu l'a ascultat nici pe acesta si a purces inainte sprepalatul unde Antoniuu si prietenii lui se pregateau sa-iofere din nou coroana regala.
In senat a fost intampinat de conjurati si, sträpunsde pumnalele lor, s'a peabusit la picioarele statuii lui
Pompei.
Era in 15 Martie anul 44 inainte de Cristos Sub
cutitele unor vizionari seci si lipsiti de simtul realitatii, apierit cel mai mare geniu al Romei.
Politica, arta militara si literatura au pierdut in el untalent remarcabil. Comentariile despre razboiul galic" sicele Despre rAzboiul civil" vor ramâne marturie vesnicaa gandului iscoditor al acestui mare barbat de stat. In
randuri clare si precise ii sunt pastrate insemnarile lui
14 103
www.dacoromanica.ro
asupra unei tari puternice cucerite $i asupra unui partiddefinitiv sdrobit. Modest $i sobru e stilul acestor insemnari,,modest $i sobru a fost de cele mai multe ori $i scriitorulslor. Citindu-le, vedem oglindindu-se in *ele mintea celuimai voluntar om pe care l'a avut lumea.
Au trecut atatea veacuri dela moartea acestui unicRoman genial", $i amintirea lui trae$te vie $i azi. Trale$tevie in toate ramurile noastre de activitate.
Privind chipul lui serios $i gray, cu fruntea mareple$uva, cu ochii mari $i expresivi, nu te poti opri de a nu01.1(11 ca pe acest chip, destinul i$i pusese pecetea celorhotarati nemuririi. In adevar, in el s'a intrunit un intregcomplex de calitati geniale pe care rar le-ar fi putut visaun muritor.
'OrIL,
-1...0
1 06
-0
www.dacoromanica.ro
Sallustius,
MT
www.dacoromanica.ro
Pe muntele Quirinal, cetatenii Romei imperiale se
duceau deseori sa admire un palat somptuos §i gradinilelui minunate. In intregime de marrnora alba, acesta eramobilat cu un gust rafinat. In gradini se gaseau tot felulde copaci i de plante exotice §i pe aleele presarate cupietri§ de toate culorile se strecurau fericitele perechi aleindragostitilor. In extazul lor, binecuvantau pe cel carefacuse aceste gràdini, pe nemuritorul Sallustius.
Care insa dintre toti ace§ti oameni din popor si-ar mai3 .
fi putut aminti de omul politic cu vaza i de scriitorulinsemnat care fusese Sallustius? Pentru ei agesta era bine-
109
www.dacoromanica.ro
facAtorul plebei romane, prin faptul cA ii läsase ca darpalatul §i grAdinile lui.
DacA ar f i ITInviat marele istoric a cArui umbra seplimba poate §i acuma prin iatacurile bogatului säu palat,nu s'ar fi cAit de dania fAcutA.
In adevar, multora dintre Romanii de acum, el le eramai cunoscut prin aceastä danie decat prin istoria pe careo scrisese.
Si cat de mult tinuse Sallutius la scrierile lui! In elei§i pusese toatà uta-i contra nobililor §i tot necazul contracolegilor sal de partid.
NAscut la Amiternum, un orA§el din tinutul sabinic,Caius Sallustius Crispus fAcea parte dintr'o foarte bogatAfamilie plebeianA. Vella de timpuriu la Roma, taligrul Sal-lustius a studiat cu sArguinfA §i s'a amestecat cu multaplacere in viata mondena a capitalei. Prin saloane, la teatre,
in For, pretutindeni chipul lui fardat §i ingrijit era nelipsit.Risipind banii in dreapta §i in stAnga, era foarte cAutat§i iubit. El, la rAndu-i iubea §i ajuta pe toti.
De-a§ avea, spunea adesea, sute de milioane desesterti, le-a§ dArtil pe toate poporului roman. Le-a§ därulcu drag, numai cu o singurA condifie: sa suprime pe totinobilii §i afiliatii lor, IncepAnd cu Pompei §i sfar§ind cuCicero.
Pe nobilii ingAmfati §i corupti, care prin biruinfa
11 0
www.dacoromanica.ro
lui Su Ila ajunseserA la cele mai mari indrazneli, Sallustiusii ura cu patimA.
Cand Su lla a murit neiubit, dar temut de toti, Sallustiusa dat o masA somptuoasà. Ca un nou Alceu, s'a incununatcu flori si tinand in mAnd o cupa plina cu yin, a repetat-versurile poetului grec: SA ne veselim, sa ne veselim, prie-tenilor, cAci uraciosul tiran a murit!...
Pe Cicero l'a dispretuit totdeauna.Iubesc de o mie de ori mai mult pe Catilina, zicea
el, decAt pe acest palavragiu dela Arpinum care s'a facutsluga si unelta nobililor.
Cu astfel de idei, nu-i de mirare ca Sallustius a intratin partidul democrat si a fost unul din cei mai inflacaratipartizani ai lui Caesar. Ajuns tribun al poporului, tAnarulplebeu a avut prilejul sa-si descarce in discursuri pateticetoga' ura grAmgclità in contra nobililor.
SA ne bucurAm, iubiti prieteni, cuvAnta el si sa
aducem multumiri zeilor care ne-au daruit pe un Caesar.El e singurul om capabil sa ingenunche pe optimatii mAndri,
lacomi si seci.Cu Clodius, tovarAsu-i de tribunat si de desfrau, Sal-
lustius era prieten bun. Erau nedespArtiti la orgii, la intru-nirile politice $i la bAtAile de stradA cu partizanii lui Milo.
Nu rareori, Sallustius se intorcea acasa plin de vanAtAi sicu capul spart.
111
www.dacoromanica.ro
Legati-mi aceste rani, zicea el cu mandrie sclavilor,Sunt mai glorioase decat cele capatate in luptele dela Zamasau dela Numantia.
Cand Clodius a fost ucis, Sallustius l'a plans indureratsi la mormantare a tinut un discurs inflakdrat, svarlindu-sitoate sageti1e maniei asupra lui Mil lo si a lui Cicero.
II
In Clodius pierduse Sallustius nu numai pe un colegde partid, dar si pe un prieten care-i inlesnea accesul inmulte familii mari din Roma. Bogatul plebeu se foloseade cunostintele pe cari i le facea Clodius, dar fiind defelul sau usuratec si fard scrupule, multi barbati din Romaregretau arnar ca l'au primit in casa lor. Intre acestia senumara si Cicero care desi era dusmanul lui Sallustius, nuputea impiedeca pe sotia lui de a nu-1 privi ca prieten.
Cicalitoare si rea, Terentia amara in modul cel maiconstiincios viata oratorului si cochetà in schimb cu totitinerii desfranati din Roma. Se spunea ca unul din pre-feratii ei era indeosebi Sallustius si acesta a confirmat-o-chiar el, luand mai tarziu pe frumoasa Terentia de sotie.E drept ca Cicero s'a razbunat si el, luand ca soata pe ocopila care putea sa-i fie fiica.
112
www.dacoromanica.ro
Viata de desfrau si de orgii pe care o ducea Sallustiusl'a facut &A fie sters depe lista senatorilor. Cenzorul Appius
Pulcher, gAsind cd tanArul acesta spilcuit si palavragiu inlo-
cueste prea cu succes pe rAposatul Clodius si avand sio multime de plangeri ale unor cetateni care suportau cugreu cununile de coroane pe care li le punea acest ne-trebnic, cum i s'a zis mai tarziu, il scoase intr'o buna zidin randul senatorilor. Cand a aflat aceastd veste, Sallus-tius a plans de furie.
De-acum viata mea politica e sfarsita, a exclamatsi aceasta mi-au facut-o tot blestematii de nobili. Nu mavoi da insa biruit.
Vizita lui Caesar l'a mangaiat si l'a incurajat mult.Nu te intrista, a zis acesta, de nenorocirea care
te-a isbit. E o persecutie a nobililor, dar eu te voi rasplatiin curand cum nu te astepti.
Sallustius i'a multumit si seara a dat un ospat de cares'a dus vestea. Toti cunoscutii au luat parte la el si candveselia era in toiu, Sallustius a luat cuvantul.
Prieteni, le-a zis pe un ton serios si gray, sunt sieu una din multele victime ale partidului aristocrat. Eusunt insa o victimA care flu se lasa a pied asa usor. E drept0' din politica' m'au scos pentru catava vreme, de tacutinsa nu voi tAcea niciodatA si voi trece urmasilor in paginiscrise cu litere de foc toate ticAlosiile tovarasilor lui Pompei.
15113
www.dacoromanica.ro
Voi descrie vremile, când fiind la putere, s'au acoperit derusine in fata unui regisor african si voi mai arsata cum s'aupurtat aici in Roma, unde prin crimA si macel, voiau sapunä mana pe putere. RAzboiul cu Jugurtha si conjuratialui Catilina vor fi cele cloud pietre funerare pe care le voipune pe mormantul partidului aristocratic, atunci cand vafi inmormantat pentru totdeauna.
TO l'au aplaudat si i'au fkut urAri, ca sd-si inde-plineasca acest plan cat mai curand. Cand ospätul s'asfarsit si oaspetii au esit pe douä càräri, unul din ei, cumintea mai limpede, a exclamat:
Iatä cum devine cineva istoric! Te d5 afarà dinsenat si ca sä te räzbuni, te apuci de mestesugul lui MosThucydide.
Sallustius si-a tinut fägaduiala si de-aci nainte, a in-ceput sa cerceteze cu sarguinta arhivele statului si me-moriile diferitilor sefi ai partidului aristocrat. A inceputsa citeasca si pe filosofii moralisti, fdcand rezumate lungi,Atat de mult era pAtruns de scrierile lor, incat nu rareorise trezea debitand o maxima stoica vreunei curtizane sauproslavind pe Plato in fata vreunui tansar care deabia maiputea vorbi de beat. Deciteori nu l'au huiduit prietenii,eand se apuca sa' le vorbeascA despre virtute si desprecumpatare.
E nebun sau se preface, ziceau ei. Râgie de imbui-
114
www.dacoromanica.ro
bare si nouà ne predica infranarea si abtinerea. Ati maivazut om asa de nerusinat? Sallustius tacea si lambeacu inteles. Politica nu mai facea deocamdata, dar in schimbfacea chefuri, scria si tinea predici morale.
Asa l'a gasit razboiul dintre Caesar si Pompei. Cums'a svonit ca Caesar se pregateste sa vie asupra Romei,Sallustius a parasit orasul si s'a dus in lagarul Jui Caesar.Acesta l'a primit cu bucurie si, imbratisandu-1, i'a zis:
Acum a sosit ceasul rasplatirii promise.Razboiul a urmat cu furie, Pompei a fost invins si
licis, iar Caesar a ajuns stapanul Romei. Lui Sallustius i'adat comanda unei tegiuni si l'a pornit spre Africa unde sestransesera ultimile ramasite ale Pompeianilor. Sallustiusa plecat, dar pe drum s'a purtat, nu ca un comandant, ci caun negustor. Ciupea din din leafa soldatilor, le dadeahrana proastä 5i in schimb el se imbuiba la banchete
somptuoase.
Cine ne-a pus comandant pe acest burta-verde?Isi ziceau soldatii si inteo zi s'au revoltat.
Sallustius a vrut sà-i potoleasca, dar a fost zadarnic.Du-te de crapa la Roma, om de nimic, i se strigh
din toate partile si atunci, ca om prudent ce era, Sallustiusa urmat sfatul soldatilor care, luandu-1 la goana, l'au facutsd ajunga mai repede in orasul dorit.
Caesar a impacat pe soldati si pe Sallustius l'a trimis
115
www.dacoromanica.ro
in Africa, dandu-i altä insArcinare. Probabil, cunoscAndu-ibine calitAtile" l'a InsArcinat cu aprovizionarea sau cu alteservicii de furnituri. Sallustius s'a purtat bine $i dupAterminarea rAzboiului, a cArmuit provincia Africa. A gu-vernat-o, cum se guverna pe atunci, storcAnd-o de toatebogAtiile care au intrat din bel$ug in buzunarele lui.
CAnd s'a intors in Roma, a fost acuzat de jaf de proprii
sal partizani. A scapat Insà gratie lui Caesar $i dupA
moartea dictatorului s'a retras definitiv din politica. Eraprea prudent ca sA o mai facA $i strAnsese prea multebogAtii pe care trebuia sa" le consume in mod con$tiincios.FAcAnd pe desgustatul, s'a retras in viata particularA, deunde, ca un venerabil cotoi cAlugArit, a inceput sä-$i scrieoperile istorice $i sà-$i continue chefurile $i orgiile-i
obi$nuite.
III
ffToti oamenii care se silesc sA intreacA pe celelalteanimale, trebue sa se straduiasca din rAsputeri, ca sA nu-$itreacA viata in tAcere ca dobitoacele pe care natura le-afAcut cu capul plecat spre pAmant $i ascultAnd numai decerintele pantecului. Toata puterea noastrà stA in suflet$i in corp $i noi ne folosim de sufletul care porunce$te $i
116
www.dacoromanica.ro
de trupul care i se supune. Sufletul ne e comun cu zeii,corpul cu dobitoacele. Deaceia mie mi se pare mai dreptde a cAuta gloria prin mijloacele inteligentei decat prinale pnterilor trupeOi i, fiindca insৠviata pe care o ducemeste de scurtà duratä, sg autäm sä facem sä tie cat maimult amintirea despre noi... Dar multi muritori, dedatisomnului i plAcerilor pantecului, neinvatati §i inculti, §i-au
trecut viata ca cei care rätácesc decolo *là colo. Pentruace§tia, in chip nefiresc, corpul le-a fost o plAcere, sufletulo povarä. Viata i moartea acestora le socotesc la fel, fiindcA
§i pe una §i pe alta le poti trece sub tAcere".Ma i§i incepe Sallustius ultima sa scriere istoricg unde
trateazA despre conjuratia lui Catilina. Planul pe care ilschitase i-1 indeplinise in totul. Ca§1 Thucydide, modelulsau grec, el scrisese evenimentele la care asistase sau celecare se intamplaserà cu putin inainte de el. Ca0 istoriculgrec, Sallustius avea un material foarte bine documentat§i cAuta s'a fie impartial. Pozitia mea politica in luptelecivile, spune el, nu m'a -Nutt niciodatà sa" ma depärtezdela calea adevärului". In alt loc, el mai adaugA: M'amhotArat ssa" scriu in episoade istoria poporului roman.Aceasta o fac cu atat mai mult, cu cat sufletul meu estelipsit de gperante, de temeri §i de partinire". Tocmai aceastàpArtinire insä a fost izvorul istoriei sale.
117
www.dacoromanica.ro
CAnd s'a citit in Roma, tot ce scria el despre partidularistocratic, indignarea i-a cuprins mai pe toti.
Cum i$i poate permite acest jefuitor de provincii$i acest corupAtor de femei sa atace pe un Pompei, peun Cicero, pe un Su lla $i pe atAtia altii! Si cum mai sunIde urAt cuvAntul de virtute in gura lui spurcatà.
Cel ce grAia a$a era Lenaeus, unul din libertii cei maide vazA ai lui Pompei.
Sallustius, ca sA ponegreasca pe nobili, a$a cum pro-misese, zugrAvise in opera sa principalà intitulatA His-toriae" evenimentele dela abdicarea lui Su lla $i pAnA laconspiratia lui Catilina. Inainte de aceste evenimente, Sal-lustius descrisese rAzboiul cu Jugurtha. Era o epocA binealeasa" pentru a reliefa decAderea din ce in ce mai ru$inoasa.
a partidului aristocrat.PArAnd a fi scrisä cu nepArtinire $i fiind presäratà.
cu maxime $i consideratiuni filosofice, opera istoricA a luiSallustius a avut succes la lecturile publice. Auditorii ad-mirau frazele concise, antitezele bine alese $i erau incAn-tati de portretele psihologice pe care le intAlneau la totpasul. Portretele lui Cicero, al lui Caesar, al lui Marius $ial lui Su lla puteau servi ca modele de descriere.
$i totu$... CAnd Lenaeus a citit la rAndu-i, la acelea$ilecturi publice, critica lui contra lui Sallustius, multi dintreaceia$i auditori s'au dat de partea lui.
118
www.dacoromanica.ro
Are dreptate, ziceau ei la e5ire. Cum poate fi nepar-
tinitor un om care a furat, a mintit 5i a trait inteo ve5nicAimbuibare? Cum poate sA facA pe Thucydide fostul prieten.
al lui Clodius 5i simbria5ul lui Caesar? $i mai presus detoate, cum poate vorbi de virtute un desfrAnat ca el? Nucu cernealA e scrisä istoria aceasta, ci cu venin!
Sallustius auzeh aceste critici 5i, sub masca nepAsArii,era plin de necaz i furie.
Acest animal de Lenaeus, ziceA el, mi-a Matt celmai mare rAu. Paguba pe care nu mi-au putut-o face nobilii,mi-a fAcut acest slugoi al lor! PrevAd cA el va fi viermelecare va roade din gloria mea.!
Sallustius a avut dreptate. DacA viafa lui s'a scurs laurrnA lini5titä 5i plink de plAceri, dacA renumele lui a
strAlucit i strA1uce5te peste veacuri, o patà totu5 a fAmaspe nimbul gloriei lui. AceastA path', pug de libertul luiPompei, a rAmas i va rAmAne mereu ne5tearsà.
119
AI" 'A'V. 0
www.dacoromanica.ro
Vergilius.
121
www.dacoromanica.ro
La poarta unei mici ferme de langa Mantua, se opriseun tartar nalt si brun, imbracat intr'un costum rustic.
Era trist si pe chipu-i slab se oglindea o mare nenorocire.Cand sclavul il introduse in curte, el nu se indrepta
espre casà, ci se aseza pe o banca de piatra, la umbra unui
platan ramuros.Spune stapanului tau ca prefer sa-1 astept aici.
Sunt ostenit si umbra copacului acesta pared' imi da viata!Tanarul tacit si privi in juru-i. Curtea era acoperita
cu o iarbA deasä. In fund se inaltau cativa plopi si langaei se afla un tarc curat si spatios. Intr'o despartitura se
123
www.dacoromanica.ro
odihneau cateva vaci albe ca zapada, pe cand din cealaltärasuna behaitul oilor §i al mieilor. Ceva mai departe, cativaiezi sprinteni se sbeguiau. Soarele apusese demult §i din-spre culmea dealurilor un vant u§or aducea mirosul proaspätal fanului cosit. Intr'un colt, sub un acoperi§ de ramuriverzi de salcie, licurea un foc vioiu. Gatejile trozneau §ise indoiau, iar deasupra lor, pe o pirostrie de arama,fierbea in clocote spumoase laptele muls de curand. Treiciobani coceau castane §i glumeau veseli intre ei. In stangacurtii, se Malta o casa simpla: cateva odai qi o veranda,depe care privirea se putea intinde departe spre vaile §idealurile albastrii. Peste tot domnea o lini§te dulce. De pevarful unui ulm, se auzea gangurit de turturele §i de
departe, de departe de tot, veneau triluri de fluer.Tanarul oftä adanc §i ramase absorbit de privelistea
pa§nica din juru-i.
Ah, Andes, Andes!, murmura el, cat te-am iubit§i te iubesc, leagan drag al copilariei mele! Ce seninami se scurgea viata pe §esurile tale parfumate de floareacimbrului! Ce racoroasa era umbra fagilor tdi stufo§i! Cetihnä gustam sub adapostul vechei locuinte parinte§ti! Siacum...
Pa§i grei räsunara Fe poteca §i un glas puternic se auzi:Vergilius, bine-ai venit!
124
www.dacoromanica.ro
Un om de aceia§ varstä, cu chipul inegrit de soarevant, imbrati§e pe noul sosit.
Ce bine-mi pare ca te vad! Dar ce ai? Ce s'aintamplat?
Abia acum MO el deseama chipul trist al musa-firului saw
Vai, Rufus, Rufus! 0 mare nenorocire a dat pestemine. Am fost despuiat de mo§ioara-mi iubitä §i am ramaspentru totdeauna pe drumuri.
Mare nenorocire te-a isbit, scumpe prietene!. Teprang din toga' inima. Iata unde ne-au dus razboaiele civile:confiscari §i proscrieri pretutindeni! Italia se ruineaza zicu zi §i cetele celor saraciti se due sä ingroa§e numärulcalicilor dela Roma. Dar sa lasam o clipa mahnirea lao parte. Vino in casä, ca sa-ti stamperi foamea §i sa-ti
potole§ti setea. Vad dupà fata cat e§ti de istovit!Pa§ind incet, ei intrara inauntru §i se a§ezara pe ve-
randa in fata unei mese cu mancari simple, dar gustoase.Inviorat 5i odihnit, Vergilius incept' sä povesteasca:
Tu §tii, Rufus, cu ce bucurie rn'am inapoiat acumdoi ani la mo§ia-mi parinteasca. Inteleptul August, fie-inumele binecuvantat, Imi redase pamantul confiscat. Ince-pusem a pune din nou regula in totul. Turma de capremi se marise; stupii mi se inmultisera si ma pregateam sarepar 'staulele §i sä resldesc vita noua, cand ma isbl o
125
§i
www.dacoromanica.ro
nenorocire nea$teptatä. Steteam lini$tit in pridvorul casei$i scriam versuri de multumire in cinstea bunttlui imparat,cand un centurion aspru $i mojic aparu in fata-mi $i itniciti un ordin imperial.
Eram din nou gonit depe parnantul meu $i de astadatapentru totdeauna.
Am incercat sä protestez, dar crudul soldat a scossabia $i putin a lipsit ca odata cu mo$ia sa nu-mi pierd $i.viata. Ce-mi ramâne de %cut? M'am hotarat sa ma duc laRoma §i sa ma sfatuesc cu prietenii de-acolo.
Bine te-ai gandit! La Roma ai prieteni puternici $iinfluenti. Un Pollio, un Gallus sunt azi favoritii lui August.
Vergilius suspina adanc.
Ah, cat mi-e de urata. Roma, cu sgomotul $i cumultimea ei impestritata! Tu $tii, Rufus, cd orgele nu mi-aupläcut niciodata. Cand invätam la Cremona $i la Milan,$tii cat tanjiam de dorul campiilor $i dumbravilor delaAndes. Ce mull mi-a placut viata dela tail $i tocmai de easa nu am parte !...
II
In zorii zilei, cand cerul se impurpura spre räsarit $iranduneaua canta pe strea$ina casei, Vergilius porni la
126
www.dacoromanica.ro
drum. Se sprijinea cu greu pe un toiag tocit $i dreptbagaj avea o cutioara in care i$i inchisese cu ingrijire cateva
din Bucolice".La Roma, el a tras la casa lui Siron, vechiul sau dascal
de filosofie epicureica. Ad i$i petrecuse multä vreme dinanii and studiase la Roma.
Casa era a$ezatä la marginea ora$ului $i avea o gradinaintinsa prin fundul careia curgeh un paraia$ sglobiu.
Vergilius i$i petrecuse ad ore intregi, privind delaumbra gardului viu albinele galbui i bondarii catifelati.Ad ascultase flueratul grangurilor $i evocase aevea peisa .
gele iubite dela Andes. Uncle mai era campul acela ada-postit de stanci i udat de mla$tinile pline de papura aleraului Mincius? Unde mai erau pd$unile acelea cunoscute,pe care alergau in voe oile cu mieii lor?... Sarmane Me li-boeus, ma intreb, daca iti vei mai revedea vreodata mo$iaparinteasca i umila-i casuta! Te vei minutia, de vei maigasi cateva spice atunci. Lin soldat nepios $i barbar vastapani aceste campuri ldsate in pustiire".
De cloud luni Vergilius e in capitala lumii romane.A colindat pela toti prietenii i cunoscutii, rugandu-i saintervie pe lânga August. Pollio i'a laudat Bucolicele",spunandu-i ca prin ele a introdus un nou gen in literaturalatina. Gallus, $i el poet, i'a laudat deasemenea poesiile.acestea din care respirà iubirea profundä a vietii dela tam.
127
www.dacoromanica.ro
Amandoi au intervenit pelanga imparat $i poetul a$teptazi cu z i rezultatul interventillor.
Slabise mult Vechea-i board de stomac il apucase dinnou $i ea se complicase acum cu o durere de gat. Eratrist $i mereu rau dispus. In aceasta stare il gasi poetulVarius, unul din cei mai vechi prieteni ai lui.
Vergilius, ii striga el vesel, iti aduc o veste fericità!Stralucitul Maecena, amicul $i protectorul meu, vrea säte cunoasca $i te pofte$te azi la el acasà.
Maecena? murmura uimit Vergilius. Dar nu i'aispus t a sunt bolnav $i* ca nu pot e$1 nicaeri?
Lasä scuzele la o parte! Nu e vreme pentru ele,acum cand Maecena iti cunoa$te Bucolicele" si-i entu.ziasmat de ele. Le-a citit $i lui August $i imparatul e tota$a de entuziasmat, ca$1 el. Vei recapata cu siguranta pa-mantul tau dela Andes.
Voi redobandi mo$ioara mea? Ah, cat iti multumesc,
prietene drag! Parca am renascut $i intru intr'o nouà viatä.Si Vergilius imbrati$e vesel pe Varius.
Cand s'au dus la Maecena, poetul Bucolicelor" s'aintimidat $i s'a zapacit, Publicul ales $i elegant, figuraimpozanta a lui Maecena, atmosfera gravd $i serioasä dinjuru-i au uluit o clipa pe micul mo$ier de langd Mantua.Mai pe urmä, $i-a revenit insa $i a citit frumos $i cu insu-fletire bucolica IV-a.
128
www.dacoromanica.ro
Cand scepticii musafiri ai lui Maecena au ascultathexameterii aceia armoniosi si cizelati, cum nu mai auzisera
Inca, au izbucnit in aplauze furtunoase. In sufletele loratat de zbuciumate de vremea räzboaelor civile, cuvintelepoetului picurau ca un balsam dulce si linistitor. Vergiliusdeclama cd sub consulatul lui Pollio se va naste un copildivin si minunat. El va readuce varsta de aur, cand pestetot va fi pace si prosperitate, cand nu va mai fi nicio dureresi nicio suferintä.
Din aceasta zi, celebritatea lui Vergilius a fost definitivpecetluita. Maecena si August i'au devenit prieteni si ver-surile sale se recitau in teatre.
III
Pe la inceputul anului 30 inainte de Cristos, Roma erain plina sarbätoare. In For, in localurile de bai, pe viaAppia, ori pe unde se intalneau rafinatii Romei, primele lorcuvinte erau:
Ai aflat vestea cea mare? Vergilius s'a intors delaNeapole si va citi azi, in fata impäratului, o opera nouä,cum nici Grecii n'au scris pang acum. Ferice de cine va fipoftit sa-I asculte.!
In adevgr, Vergiiius isi parasise domeniul s'au de langa
17 129
www.dacoromanica.ro
Neapole $i venise pentru catáva vreme la Roma, de a careiviata sgomotoasä fugise intotdeauna. De ani de zile traiatetras pe mo$ia däruita lui de August in Campania. 1$izidise acolo o cask' la fel cu cea din Andes $i f Acuse totce-i sta in putintà ca noul a$ezamAnt sa semene iceluivechi. Se ducea des $i la Neapole, a carui clima dulce priamult sAnatAtii lui $ubrede. La Roma venea foarte rar.Dec And i se dase domeniul din Campania, numai odatàvenise i n capitala imperiului $i atunci poftit de Maecena.
Abilul ministru al lui August, prost scriitor, dar om degust vAzuse in Vergilius un adevarat tezaur .poetic caretrebuia exploatat.
Razboaele civile pustiisera Italia, proprietarii mid depamAnturi, saraciti sau deposedati, venisera sa ingroa$eplebea trAndava a Romei. Agricultura atat de proslavitade Cato numai era iubità de Romani. Trebuiau dar 3n-demnati sa se reintoarcd la munca pamAntului $i la viatadela tall care dase altadatA Romei soldati robu$ti $i ce-tateni cinstiti.
Acest lucru il dorea din inimA August $i MaecenavAzuse in timidul mo$ier dela Andes pe acela care vaindeplini cu prisosinta dorinta imparatului.
Ne trebue un poet cu talent mare $i cu iubire sincerd
de pamAntul in care s'a näscut. Numai el ne-ar puteacAnta binefacerile agriculturii din Italia.
130
www.dacoromanica.ro
Asa spusese Maecena lui August si poftise la Romape Vergilius.
Dupà un ospät cumpatat si rustic, Maecena i'a aratatlui Vergilius ce incantat ar fi August si toti 'din juru-i(he'd poetul Bucolicelor" ar intreprinde o lucrare in caresa ante viata dela tail cu toate binefacerile ei.
Tu. esti cel ales pentru aceasta! li zisese si Vergiliusprimise cu multuinire.
Timp de sapte ani a lucrat el fara preget. Scriitorigreci ca Xenophon si Aratustratate de agriculturd cartha-gineze si romane si, mai presus de toate, experienta-i pro-prie, toate fusesera puse la contributie.
Ce opera mareata indeplinise el insfarsit! Trebue saincerc drurnul acela, pe care strabatandu-1, ma. voi putearidica si eu dela pamânt si voi putea victorios sä fluturpe buzele oamenilor. Eu, cel dintai, coborandu-ma de pemuntele Heliconului, voi aduce muzele in patria mea, dacavoi mai teal. Eu, cel dintai iti voi aduce, o Mantua, cununade palmi ai Iudeei si voi inaltà un templu de marmord pecampul cel verde, linga apa, unde in cotituri largi, ratacesteMincius, acoperind cu frageda-i trestie tarmurile. In mij-locul templului, voi aseza statuia lui August si in cinstealui, victorios si investmântat in purpura, voi conduce, pelanga rau, o suta de care cu Cate patru cai..."
In Georgice", caci astfel se numea noua lui lucrare,
131
www.dacoromanica.ro
Vergilius cânta cultivarea pämantului, cresterea vitelor,
Iucrul viei si ingrijirea albinelor. Voi incepe sal cant, oMaecena, ceia ce face sa rodeasca samanaturile, sub ceconstelatie trebue sa intorci pamantul si cand se cadevitei sa o impletesti pe ulm. Voi Cana apoi cum trebueingrijiti boii, cum trebue crescuta turma si Cate trebuescfacute pentru albinele cele crutatoare."
Cand a venit pentru a doua oara la Roma, a fost primitin triumf. In amfiteatrul impodobit cu ghirlande de maslinisi presarat cu flori si spice de grail copt, Vergilius a cititin fata unei multimi imense pasagii din Georgicele" sale.August, Maecena si toti poetii din cercul lui asistau entu-ziasmati.
Vergilius a citit intai sfios si incet, pe urma s'aaprins din ce in ce si glasu-i a devenit solemn. In modulatiiarmonioase si clare, el a facut elogiul vietii dela Ora.Muncile grele, dar linistite ale taranului, cu sarbatorile-isimple, iubirea de animale, tablourile pasnice si sänatoaseale traiului campenesc, contopirea omului cu natura in
mijlocul careia vietueste; pe toate acestea le-a zugtavit cuaccente de caldä insufletire. Nici pamantul cel prea bogatin paduri al Mezilor, nici frumosul Gange si Hermos-ulcare rostogoleste in undele-i turburi aur, nici Bactriaqa,nici India si nici Arabia cea cu nisipuri bogate in tamalenu meritä laudele cuvenite Italiei. Campiile ei nu au fost
132
www.dacoromanica.ro
presArate nici de focul vArsat de nArile taurului, nici dedintii uria§ului balaur, nici nu s'au sburlit de numeroaselecAsci §i lAnci ale soldatilor. Ele sunt pline de roadelecele grele i de licoarea lui Bachus. Pe ele cresc mAslinil§i turmele cele rodnice".
Succesul lecturii a fost grandios. August l'a imbras-tipt pe poet in fata publicului care aplaucla in 'cielir:
Seara, la ospätul dat in cinste-i de Maecens, Vergilius,in loc sA fie vesel; era serios §i preocupat.
Ce ai?, i'a aptit Horatius, care citisp o adA incinstea lui. Nu e0i multumit de gloria ce ti-au dat Buco-licele" i mai ales Georgicele"?
De, i'a rAspuns el, Bucolicele" mele nu se potcompara cu ale lui Theocrit. Imi par acum artificiale i fArA
de avant.
Dar Georgicele"?Ele ar fi in adevAr frumoase, dar vreau sA sAvaresc
ceva i mai mAret: vreau sA scriu epopeea nationalà a Romei.
IV
Faceti loc, scriitori romani, faceti loc §i voi Grecilor:ceva mai mAref deck Iliada ia fiintA acum!"
Cuvintele acestea ale poetului Propertiu, vesteau cao trarnbitA magicA aparitia Aeneidei".
133
(
www.dacoromanica.ro
Manat de ambitia sa si de indemnul lui August, Ver-gilius däruise poporului roman epopeea nationala dupa'care tanjea de atata vreme. Roma putea fi mandra deacum,.caci isi avea si ea in sfarsit Homer-ul ei.
In Aeneida" Romanii isi puteau citi, ca intr'o enci-clopedie, toata istoria lor, toate traditiile si datinile lorscumpe. Mai mult cleat atat, filosofie, stiititä si tot ce seputea cunoaste pe atunci gaseai in aceastd epopee. Senti-mentul nationail al Romei, mandria ei de cuceritoare auniversului Qrrau intrupate in versuri lapidare. Tu adu-tiaminte, Roniane, ca esti menit a conduce popoarele. Artata de capetenie va fi impunerea pacii, crutarea celor supusi-si razboirea cu cei trufasi".
August, ca o favoare specialà, a rugat pe Vergilius sa-i-citeasca lui intai o parte din Aeneida. Poetul s'a supus siin iatacul I mparatului, de fatä fiind numai el si sora saOctavia, s'au deslaasurat cele mai frumoase episoade aleAeneidei. Caderea Troiei, plecarea lui Aenea, moartea luiAnchise si mai ales dragostea Didonei pentru eroul troianau fost ascultate cu incordare.
Vergilius citea cu insufletire unuia care ar fi fostpktas la cele descrise. Interesul ascultatorilor mergea
crescand si a atins culmea, and poetul a ajuns la coborarealui Aenea in infern. Cand in campiile Elysee, eroul IMO-neste pe tatal ski Anchise care ii va desvalui viitorul urma-
134
www.dacoromanica.ro
silor sal, Vergilius avea accente de adevArat profet. O fiule,nu cAta sä rascole0i imensa jale a alor tai, caci intre ace0ava fi §i un copil, pe care destinul il va arata numai oclipa pAmAntului i nu il va läsa sa stea mai mult acolo.NiciodatA vreun prunc latin din neamul troian nu va facepe stramo§i sa-$i pue atAtea sperante in el, niciodatà pa-mAntul Romei nu va mai avea sA se laude cu tin copilca acesta. Ah, ce pios era! Ce credinta straveche i ce
iscusinta rAzboinica avea! Vai, copil demn de mila! DacAs'ar putea sA infrAngi destinele cele aspre, tu vei .fiMarcellus!"
Cand August auzi pomenindu-se numele nepotului salt
mort de curAnd, plAnse amar, iar Octavia leOnA. In laudelei regretele acestea, poetul rede§teptase, ca nimeni altul,
durerea ei de mama...ReintorcAndu-se la Neapole, Vergilius i-a cizelat
mereu, ca un artist rabdator i tenace, epopeea la care lucraatAta vreme.
Era de aproape 50 de ani i trei opere nemuritoareii incununau viata lini5tita §i retrasà: Bucolicele, Georgicele
§i Aeneida.
Acuma pot sA mor, spusese el prietenilor sai. Amindeplinit tot ce visasem mai frumos i sunt bucuros cape August l'am putut ajuta i eu cu ceva 'in desavArOrea
135
www.dacoromanica.ro
planului sail maret. Cred a Roma imi va fi pe veci tecu-noscatoare pentru ce i'am dat. Pot sa spim CA sunt multumit!
Totu multumire deplina nu avea poetul. Ca orcegeniu caie tinde mereu spre mai bine, el cauta sali desa-var§easca Aeneida. Se hotatase in cele din urma sa intre-prinda o calatorie in Grecia pentru a revedea aevea locurilepe care le descrisese in epopea lui.
Despartirea de prieteni a fost tandra i afectuoasa.
TO erau tri§ti i aveau presimtirea ca nu-I vor mairevedea. Horatiu i'a declamat o oda prin care ruga zeiisa duck' la bun liman corabia care purta cu ea jumatatedin el insue, pe Vergilius.
In Grecia, poetul a stat putin. Hand o plimbarela Megara, soarele prea tare l'a imbolnavit greu. A fosttransportat la Atena §i aci l'a gäsit August, care se rein-torcea din Asia.
Vazandu-i chipul slabit si palid, imparatul a plans.Vom plea imreuna in Italia, a zis. Pämantul acesta
ntio-ti prie§te tie, Vergilius!
0 da, a gemut poetul. Mie nu mi-a priit deckpamantul Italiei! De Pa§ putea revedea macar pentru oclipal...
Si l'a revazut. Zeii s'au indurat sa dea poetului o ultimamangaere. Debarcat la Brundisium, Vergilius a mai pututAli plimbe un moment ochii-i umbriti de moarte pe §esurile
136
www.dacoromanica.ro
§i colinele Italiei. Cand era aproape sa-0 dea sufletul, i'a§optit lui Varius:
Aq dori sä ardeti Aeneida. Nu mai imi place, fiindca
riu-i desavarOtalAiureaza, sarmanul, a gandit Varius i i'a inchis
cu pietate ochii.Astfel a murit cel mai mare poet al Romei i cenup-i
a fost pusa inteun mic mormant pe drumul Neapolului.Cantareful cel mai duios al naturii trebuia sa se odihneascade veci in mijlocul ei.
Mormantu-i a ramas locul de pelerinaj al tutulor poe-tilor i patriotilor romani. Ad veneau ei in fiecare an, casA dea prinosul lor de inchinare poetului atat de cumilcare cantase lucruri atat de mar*.
18 137
CZ -Zi
www.dacoromanica.ro
Horatiu.
139
www.dacoromanica.ro
In localul de Koala al lui Orbilius era mare zarva i
dezordine. Scolarii se Indesau grabiti i sgomoto§i spreo salä, din care se auzeau tipete disperate.
In mijlocul incaperii, doi sclavi sdraveni tineau Intinspe o banca pe un copil, peste ale carui spete goale batranulOrbilius cara la vergi din bel§ug. Fata dascalului era cori-tractata de furie, sudoarea ii curgea pe frunte i la fiecareOpal al Folarului, mania ii cre§tek i mai mare.
Ce este? Pe cine-1 bate magistrul? s intrebau Fo-larii and buzna in sala..
pascalul nostru pedepsete pe obraznicul Horatiu
1 9
11011
www.dacoromanica.ro
va da in curanckafari ditt scoala sa. Prea a devenitindrAznet, prea etde tiesuferitt
Cand pecicapsa se sfarsi, fostul centurion care se intprovizase in dascar de scoalá, isi sterse sudoarea de pefatä, trase o injurAtura- militareascA i adresandu-se luiHoratiu care deabia se tinea pe picioare, Ii spuse rAstit:
Sà pleci .numaidecat acasä i maine sA vii cu tatAltau! Nu te mai tin in scoala mea, in care nu are ce cAuta ohaimana si un derbedeu ca tine!
Baiatul zambi trist, isi indrepta vestmintele-i care
erau in dezordine si pornl 'Wet spre esire. In urma lui,scolarii chihoteau i isi dedeau cu coatele:
0 merita, o merità! sopteau ei. Prea se crede despirit si prea isi bate joc de toti!...
Horatiu pasea rar prin coridoarele red, privind tintAinainte.
Ce va zice tata? murmura el trist.La esire, se opri putin i privi spre un pArete pe al
cArui alb strAlucitor apareau niste randuri negre scrisecu grafitul.
De-am 'Inv* atatea versuri din Iliada lui Homer,Cate basici ne faci pe spate cu varga-ti tare ca de fier,Ti-am multuml cu toti, Orbilius, dar vai, degeaba ne
(trudim:)
142
www.dacoromanica.ro
Mereu ne cari la vergi pe spate, dar pe Homer noi totnu-I $tim!...
Era prima lui producfie literara care apareh in public
:$i care fusese primità in chipul $tiut.
H
Batranul tata al lui Horatiu se gasea intamplator in
Roma. Fostul strangator de biruri venise in capitala pentru
-un proces pe care il castigase. Era ora pranzului $i batranul
i$i a$tepta copilul la masa.Vesel $i bine dispus intimpina el pe tanarul Horatiu
Vazandu-I insa trist si deprimat se mahni. $i $opti ingrijat:Ce ai fiul meu? Ce ti s'a intamplat la scoala?
Plin de fricla $i cu lacrimile in ochi, baiatul povesticele ce patise. Mare-i fu mirarea, cand in loc sä il doje-neasca, tatal sau isbucni in ras.
Nu e nimic, nu e nimic! 0 batae nu strica niciodata,Land o iei pe drept. Dar de bietul Orbilius, drept sa spun,m'am saturat $i eu. Tot ce te putea invätà un astfel dedascal, ai invatat. Vei merge acum acasa la Venusia si peste
o luna te vei duce la Atena.Ah, cat ifi multumesc, cat iti multumesc! $i fiul
säruta cu drag pe tata.
143
www.dacoromanica.ro
La Vennsia, tanAruir Horatiu. s'a bucurat de odihnasi pacea dela Ora% FAcea dese plimbAri cu tatAl sAu sifostul sclav, acum imbogAtit, era o comoarA nesfArsitAde sfaturi si de indrumAri.
Horatiu Pasculta cu plAcere si nu se mai gindea delocla Roma, din care plecase intr'un chip asa de jalnic.
La Atena el a debarcat plin de iluzii si de planuri deviitor. Era bogat, in primii ani ai adolescentii, avea talentpoetic si dragostea de a se initia in filosofie. Avea maiales si pofta de a petrece in compania tinerilor nobili cucare se imprietenise, desfAtandu-i cu verva sa vioaie sisatiricA.
Ce veselA i s'a scurs ad viata !DascAlii greci erau amabili si atrAgAtori. Conscolaii
lui erau v eseli si binevoitori si bietul Orbilius se stersesedemult chiar ca amintire. Ospetele, petrecerile in societateahetaerelor si a filosofilor se tineau lant si zilele tfeceaudulci si senine.
Seninul acesta insä al vietii de student, Pau acoperitfArA de veste norii cei negri ai ràzboaelor civile care
isbucnirà din nou.La Roma, Caesar fusese ucis, Antoniu si Octavian erau
puternicii zilei, iar Brutus si Cassius venisera in Oreciain frugtea unei armate puternice, pe care o stranseserlin Orient.
144
www.dacoromanica.ro
Aceasta ostire era ultima sperantä a republicanilor§i cu entuziasm de negrait, s'au inrolat in randurile titinerii studenti dela Atena. tinerimea aceasta generoasà,adapatà la isvoarele cete limpezi ale filosofiei, imbratisecu drag cauza lui Brutus si Cassius.
Atras de curent, Variant Horatiu uità si el pentru oclipg hetaerele, ospeteie si versurile &mete cu care hidescala prietenii. In armata republicang, el a primit ratigulde tribun al unei legiuni si, incantat de aceasta mate citiste,s'a trezit pe campiile de bätalie dela Philippi.
Cand a vaizut strälucirea cascilor si a auzit zanganitularmelor, 0 mare parte din entuziasm s'a risipit ca furntil.Prude* a luat locut iluziilor de vitejie si la primul atacdnarul tribun sa salvat printr'o lugg sanatoasA, läsandu-siscutul in wand dusmanilor.
III
Anii eau scurs repezi si s'au pierdut until dupl altulIn infunericul trecutului.
Langa fantana Banduziei, la umbfa unof opaci titieticu frunza' verde si aromatà, Horatiti sta.' Intim pe tut eovorde purpura alafuti de tin pfleten iubit pe care de multivreme nu-1 mai vazuse. Stau amandoi intinsi sub umbra
19 145
www.dacoromanica.ro
cea dulce, Isi deapana amintirile 5i sorb din and in candvin parfumat, servit in cupe racite cu zapada.
Cat de mult timp a trecut, decand nu te-am maivazut, iubite prieten! Cine ar putea sa mai recunoascain chipul tau slab si sbarcit 5i sub perii cei carunti .peveselul tovara5 de petreceri 5i glume dela Atena?
Da, suspina cu intristare prietenul, ultima data andne-am vazut era in toiul luptei dela Philippi. Caii nechezausalbatic, ranitii urlau 5i sangele curgeh in valuri. Noi neluptam cu desnadejde, pecand...
Eu fugeam 5i va lasam pe voi sa VA sacrificati uneicauze pierdute.
Graind acestea, Horatiu nu se emotiona deloc.Da, dragul meu, continua el, am fugit 5i m'am
intors la Roma umilit 5i cu aripile taiate, spre a duce oviata de mizerie. Ce era sa fac? Tata murise, averea-mifusese confiscataa 5i eu nu am avut curajul vostru de arezista mai departe monarhului invingator. M'am facut
scriitor public 5i am scris epode 5i satire prin care atacampe favoritii noului regim. In deosebire de prietenul meuVergilius, fiind ruinat de noii stapanitori, eu i'am ocarat 5ii'am batjocorit pecand el plangea 5i le cerea ertare. Amscris iubite prieten, am injurat mereu pe puternicii zilei 5iam ajuns eu, fiul libertului dela Venusia, sa fiu azi prietenul
146
www.dacoromanica.ro
lui Mecaena si al lui August. Pe Vergilius Pau plans, demine s'au temut,
Prietenul privi o clipà pe Horatiu. Ochii lui melancolicise oprirà asupra acestui omulet gras si umflat, cu pieleaobrazului intinsA si cu niste ochi vii si ironici care parchle sfredeleau pana in fundul sufletului.
Ai dreptate, gill el, ce mi-a folosit, mie Impotrivireamea incipätanatA si demi* cand dui-A.' atat amar de vreme
mg Intorc ruinat la Roma?Horatiu iambi sceptic si arAtA prietenului isvorul cel
limpede al Banduziei.lath, iubite prieten, cum trebue sä ni se scurgA
viata: link' si neturburatà ca apa acestui isvor! SI nu nepreocupain de ce va aduce ziva de maine. SA profitAm(le clipa de azi si, ca dovadA, haide sA pranzim. Amadunat la ospatul acesta toate bunatatile care vor incanthdesigur pe un exilat ca tine. Vinul de Cecub ili va usura.sufletul .i Neaera, blonda mea iubitA din -anul acesta, Iliva cantà cu lira, una din cele mai frumoase ode ale mele,Carpe diem!
Cu pasi inceti si, insotit de un sclav, s'au departatcei doi prieteni.
Masa a fost vesela. Neaera a cantat mai frumos caniciodata. §i insusi Horatiu a declamat multe din ultimele-iode. Rand pe rand, in versuri impecabile, au defilat pe
147
www.dacoromanica.ro
dinaintea prietenului Inantat, peisake din Italia, iubiri trecg-toare, urgri cgtre amici ca Maecena $i Vergilius, eantece deospgt tare alternau eu predid morale/
Vezi fu, grgià Horatiti entuziasmat, cand zic c.prift aceste ode aM ridicat un monument mai nalt decalpiramidele $i mai trainic ca cel mai tare bronz, nu amexagerat deloc. Grafie mie, vetsutile lui Alceu $i ale poe-teSei Sapho fluturg azi pe buzele tutulor Romanilor. Latiniitrebue sg fie mandri ca in limba lor au acum tele maifrumoase versuri ale poetilor eolieni.
scumpul meu, sunt maestrul poesiei lirice $i
mOfturosul Maecena nu se sfieste de a mg protlama celmai mare poet al Romei.
IV
Dela Tibur, Horatiu s'a Intors pentru cifeva zile laRoma. Viata dela farg Ii plgcea, dar nu il atrggea preamult. Nu putea sg stea indelungg vreme departe de Roma$i tie sgomotul $i cancanurile ei.
Ostenit de drum, se a§ezase la masa, cfind un sclaval lui August I$i fgch aparifia.
Ce vrea puternicul tau stgpan? ii Intrebil Iinititpoetfil.
14s
www.dacoromanica.ro
Stralucitul princeps te roagA sä vii numaidecAt lael. Are trebuintA de sfatul tAu care nu trebue sä sufereintarziere.
Spune-i, ra'spunse Horatiu, cA voi veni, diva ce-mivoi sfarei pranzul ei odihna de dapa mash%
Sclavui p1ec4 uimit si poetul pranzl linietit mai departe.
Cand se dust la palat, Aiigust 11 primi cu surisulpe haze ei frA niciun fel Ale supArare. Era obisnuit ,e1cu aceste accese de inclependenta ale poetului- sAu.
Dupace ii huhratiee, Ii gal ;in eoaptA:Scumpul meu, butoias", tii Ia ce te-am Rhemat?Sa-ti citesc o satira nouA sau una din epistolele
de curand fAcute.
0 nu, butoiaeul" meu, acelea le cunosc tot asade bine ca ei toti Romanii. Stiu CA acum te-ii luat la hiptAcu admiratorii scriitorilor vechi si-mi pare bine cl te sileetisa dai Indrumari artistice dupA care trebue sA se cAlAuzeasca
poetii noetri: Epistola ta catre fratii Piso va deveni incurAnd o cAlAuzA sigura pentru toti scriitorii.: Te felicitsi eA fie intr'un ceas bun L.. Dar acum nu e vorba de lite-raturA, ei de altceva mai serios. Vreau dragul meu poet,sA te iau ca secretar intim al meu. IV displace sau nu acestpoet de Incredere?
lioratiu nu se emotiona deloc.
149
www.dacoromanica.ro
Nu-mi place, strälucite princeps, $1 nu pot saprimesc.
August se Incrunta o clipa, dar se stapani sill intrebalcu blandete:
Dece nu primesti?
Nu primesc, raspunse poetul, fiinda eu sunt obis-nuit in orce situatie sa fiu primit ca un oaspe, nu ca unobligat. Tu $tii bine ca iubitul meu prieten Maecena mi-adaruit domeniul dela Tibur, pentru a tral in el, cutn i'miplace. Eu iubesc viata fard de control. Ce vor zice Neaera,Lydia si toate curtizanele mele iubite, cfind ma vor vedea in
shijba ta? kVA un purcelu$ din turma lid Epicur, purtandsgarda imperialà!, vor zice ele razand $i-mi vor intoarcespatele. Nu, dragul meu prieten, lasa-ma sal te iubesc,sa te admir si sa-ti dedic versuri din departare.
August nu raspunse himic. Pentru un moment se gandila timpurile de mai nainte, cand acest Horitiu, s'arac $i failnici. un sprijin, ocara cu cruzime in satirile si epodele salepe multi din f avoritii noului sail regim.
Ce Indraznet $i -MO rusine e tanärut acesta! spuseseel lui Maecena. E nerusinat, dar are talent si a$ vrea sä1-1 cunosc.
Maecena i l'a facut cunoscut $i pe imparat l'i uimitIndrazneala cu care l'a privit 'in fata acest nou venit. Elnu s'a ploconit ca Varius, ci i'a catat cu obraznicie drept
150
www.dacoromanica.ro
In ochi. I se parea Ca stä gata sa-1 atace $i pe el cLI
catevh versuri crude $i neru$inate. Cand l'a cunoscut maibine, Horatiu i'a dat insä un ajutor pretios la reformelelui sociale. Acest epicureu incorigibil a imbrkat o elipamantaua stoicilor $i a cantat, dupa indemnul imparatului,vechile virtuti stramo$e$ti romane. Ce valva produseseraaceste ode!...
Impäratul $i-aduceh aminte cu recuno$finta $i, trezitea dintr'un vis, surase $i imbrati$e pe Horatiu.
Fie cum voe$ti, butoia$ul meu"!...
V
Din $ireagul anilor, yremea nemiloasä a mai ruptcativh.
Horatiu Imbatranea $i el incetul cu incetul. Cheliseaproape de tot, fata incepuse sa i se sbarceasca $i chiarbuna dispozitie II parasea. Cantaretul primaverilor vesele0 al iubirilor ademenitoare simteh cum se apropie de
sfar0t.Tara umbrelor fara vlaga i lipsite de orce bucurie
nu II atragea deloc i ar fi dorit sä ramie cat de mult in
151
www.dacoromanica.ro
aceasta viata, gustand mereu din cupele cu yin vechi sisarutand vesnic buzele cele rosii si parfumate ale Neaereism.; Leuconoci. !Lusa, vai 1,,. Pofta era mare, liar puterilesekleau,
Disperat, bietul Horatiu caut4 saii gäseasca mangfiereairi filosofie, El, Fpiicureql insatiabil, el, scepticul si satiricul
vesnic nemultumit, se multumea acuma sä stea de vorbaceasuri Intregi cu Zenon stoicul, sau cu divinul Plato.Ce frumoase erau teoriile acestor filosofi, dar cat de tristräsunau in sufletul cel gol al poetului!... Viata cea de toatezilele, cu placeri simple, dar yariate, iata ce Il placuse luiIntotdeauna! 0 cupa cu yin bun, o curtizana frumusica,un prieten glumet si sfatos si nemurirea pe care ti-o daucateva poesii artistic scrise, iata ce dorise el totdeaunal...
Le avusese pe toate, dar ele nu puteau tine o vesnicie.Podagra cea chinuitoare II muncea demult- si in urma eiaparea moartea care bate deopotriva si la usa saraculuisi a bogatului".
In anul 8 Inainte de Cristos, Maecena, scumpul amical poetului, murise. Cu zece ani Inainte murise si Vergiliussi Horatiu se gasea acum aproape singur. Mangaerile filet-sofiei ii atrageau din ce in ce si linistit si sceptic Isi asteptisi el sfarsitul.
Cateva luni dupà savarsirea din viata a lui Maecena,moartea a 'Mut si la usa lui Horatiu si la yfirsta de 57 de
12
www.dacoromanica.ro
ani, poetul s'a stins farà regret, cand numai putea gustaniciuna din plAcerile care 11 Incantaserä mai inainte.
Se duceh sä-1 IntalneascA pe Maecena intr'o lume incare nici unul nici altul nu crezuse.
41t
20 153
www.dacoromanica.ro
Ovidius.
155
www.dacoromanica.ro
Pe via Appia se putea Veda hi orce zI trecand un catelegant fras de doi tai albi. eel care-I conducea era ufitanar subtirel, cu pawl buclat, cu fata Palidh $i cu tiatullung si arcuit. Toga li eta de ID albeafh strAlucitoart, olacetna" de cilloarea $oftanului ti flutttra pe timer/ $i ineleprefioase ii sclipeau id dtgefe.
Cii ce indetnanare t$i condUcea carid printre litiere,chIhreti $i plefotii ! Zambea discret femeilot frumoase,salufa cii gesfuri largi pe cunaScufi $i ptiefeni $i se sttecura
fericif $i admirat prin multhnea elegantg tare furnica laapusul soarelui pe via Appia.
157
,444-1
www.dacoromanica.ro
De-ai fi intrebat orce trecator, cine era tanarul acestacare parea ca incânta pe toti, rAspuns cu sigurantä.
Cum, nu ii cunosti? E, Publius Ovidius Naso,unul din cei mai de viitor poeti ai Romei!
$i dacd dedeaidin umeri, ar fi continuat:Cum, nu. ai citit Arta de a iubi" si Scyisorile ero-
inelor"? Orice fecioara sau matrona din lumea aleasa aRomei doarme cu ele sub perna. Am avut noi' multi poeti,dar nici unul nu a isbutit sa Ii atragd simpatia societatiiinalte ca acest Ovidiu. El e cantaretul iubirilor rafinate,el e sfetnicul adulterelor din lumea mare, el e intr'uncuvant, specialistul artei de a iubi.
$i dacd dus de curiozitatea de a afla mai multe, l'aifi ispitit si mai departe pe convorbitor despre fermecatorulpoet al Romei, ate nu ai fi mai auzit Inca! Ai fi aflat,de pilda, 6', la lecturile publice, elegjile lui storceau lacrimide duiosie si de extaz.
Candavorbea de iubita lui Corinna, de capriciile eide farmecile i de blandetea ei, te credeai .transportat ingradinile incantatoare ale Amorului. Cat de mult placeaacest poet!... Desi se stia de multi ca iubita lui Corinnaera o persoand inchipuità si cu toate ca unele din versuriIi erau afectate si pline de o retorica exagerata, totus elplacea enorm publicului roman. Femeile, mai ales II apla-udau cu frenezie i multe din ele gandeau: Daca Venus
158
Warthfi
www.dacoromanica.ro
ar fi sal mai indrageasca pe, un muritor, desigur ca l'arindragi pe Ovidiu.
In adevar, cine i'a cântat farmecile i atractiile maibine ca el!...
II
In scolile retorilor Arellius Fuscus si Porcius Latro,stralucise cAtiva ani un Vanàr provincial venit din orasulSu Imo. Era plin de verva si de atractie. Orke tema dediscurs i s'ar fi dat, el o desvolta numaidecat i fära multapregatire. Conscolarii Ii invidiau, dascalii II coplesira culaude i cel mai fericit era batrAnul tata care voia sa facadin fiul sau Ovidiu un avocat desavarsit i cu renume.
Ce de bani ai sa cistigi! Ii spuneit el $ i ce fericitam sa f iu, cand voi azista la procesele din care vei dobandi
glorie i avere!Ovidiu ramâneh insa mut si nu indraznea sa rdspunda
ceiace ar fi voit:Scumpe tata, de-ai sti cat imi sunt de urate aceste
procese cu tot cAstigul si gloria lor!Dar nu a cutezat mula vreme sa-i graiasca in fata
acest gaud. Se temea sa nu-i taie bateanul fonduriledestul de bogate ce-i trimiteh regulat. Gratie lor, OvicUu
159
www.dacoromanica.ro
putust sa-si cultive ctt pasiune arta pe care o iubea dittce in ce.
Aceasta era poezia si &muff tintp, ratä sd stie patintelesau, Ovidiu sacrifica muzelor si se inchina adoratorifor lor.
Cunoscuse pe Varius, vizità des pe Vergilius si cuTibul si Propertiu se imprietenise de-abinelea. Pe HoratiuII cunoscuse deasemenea, dar mutra sceptica a acestuia,precum si ingamfarea-i de favorit al lui Maecena nu-i preaplaceati tandrului poet care incepuse ski alcatuiasca siel tin cerc de admiratori. E drept ca acest cerc se compuneadeocamdata din conscolari de-ai lui, din genii neispravite si
din cativa paraziti pentru care resursele bogatului Ovidiuformait o asigurare lesnicioasa a traiului.
Inteo butiä zi insa crima" a fost descoperita.Tatäi lui Ovidiu, trecând intaniplator pe Ianga sala
unei letturi publice, a intrat de curiozitate acolo. Uimireanu i'ra fost mica, vázand pe scenä pe ptopriul sdu fiu. Niciaplauzele publicului, nici strigatele indignate ale admirato-Mot tiu Pau impiedicat pe hatranul furios, de a nu-sidescarca mania, ap cum credea el.
jos de-aici, fauritor de fleacuri! a rlicnit. Pentrunimicuri de acestea am chelttiit eu o avere intreaga?
$i inhatandu-1 de brat, l'a taraf furios afara din salà.Cruta-ma, tata l, a inganat poetul plangand, cruti-mg,,
te tog. Nu ma pot face advocat du nichin pret!...
160
www.dacoromanica.ro
Mai tarziu lucrurile s'au impacat. Poetul a fost trimisin Asia Mica pentru a studia i mai bine retorica i pentrua se tamadul de gustul poesiet
Zadarnica incercare!
Asia Mica i'a rascolit i mai mult acest gust i, la in-toarcere, poetul declara tutulor ca Apollo l'a copleOt cutotul.
Tot ce incerc sa scriu, zicea el, devine vers!"Totu, ca sa placa batranului sat' tata de a carui
desmo#enire se temea grozav, a intrat in cariera functionareascd, fiind chiar triumvir capitalis.
Aceastä slujba era nesuferità pentru poet. Trebuiasa aziste la toate chinurile osanditilor la moarte si prive-liOile acestea desgustatoare i hidoase au sfarit prin a 1imbolnavi.
0 clipa a fost in primejdie de moarte i tatal sau s'amilostivit atunci i l'a lasat sali urmeze inclinarea pe carenu o parasise niciodata.
Fad-se i poet! a zrait el, numai sa traiasca!Si Ovidiu a trait i a devenit poet. Incetul cu incetul
faima i-a crescut i a ajuns cântaretul alintat al Romei.Iubirea a cantat-o in toate formele: in capriciile ei
schimbacioase, in multumirile ei, in amaraciunile i durerile i
nencetate.Pe toti ii fermecase acest auxiliar credincios al lui
21 161
www.dacoromanica.ro
Cupido. Nobilii, poetii cu renume, toti elegantii Romeiii autau prietenia.
Un singur om ramânea rece §i nepAsätor, ba chiardevenea furios cand auzea de numele lui Ovidiu. Acesta eraAugust.
Cel care voià sa reformeze moravurile Romei corupte§i desfranate, vedeà in poeziile lascive ale lui Ovidiu opiedica de neinfrânt. Mai mult cleat atat. Prin favoareaIuliei, Ovidiu 10 c4tigase pentru totdeauna ura impa-ratului §i, orat s'a silit sA-1 impace, August a rAmas
neschimbat.
Ovidiu a incercat atunci &à publice opere cu un con-tinut mai serios. A dat la lumina Fasti", un poem mito-logic al tutulor sarbatorilor cu legendele lor. A mai publicatMetamorfozele", opera lui capitala.
Ce frumoase sunt versurile acestei scrieri, in care seinläntuesc ca inteun fel de roman, toate legendele mito-logiei greco-romane dela inceputul lumii §i 'Ana in vre-murile lui!
Zadarnic insa! Pentru August, nici renumele pe dreptdobandit prin publicarea acestei opere, nici faptul ca dupamoartea lui Varius, Horatiu i Virgil, Ovidiu ramaseseunicul poet mare in Roma, n'au avut nicio irnportanta.
Cu o ura care cre5teà mereu i care nu se potolea
162
www.dacoromanica.ro
defel, August l'a pandit zi cu zi pe Ovidiu. L'a pandit,pe cand acesta ducea o viata fericita $i frivola.
Ajunsese la varsta de cincizeci de ani, se casatorise atreia oara $i in Fabia gasise idealul de sotie pe care-ocauta. Parea ca dead inainte batranetea poetului avea sase scurga fericità $i alintata ca $i tineretea-i.
Dar zeii pizmuesc totdeauna fericirea muritorilor.Ca o sageata a lui Apollo, care te izbe$te din senin,
a cazut asupra lui Ovidiu porunca imparatului care-I
trimitea in exil la Tomis.In toamna anului 8 dupa Cristos, odata cu disgratia
Iuliei, fura ped4siti $i tovara$ii ei de desfrau $i de scandal.Ovidiu avea sa plateascd scump gloria versurilor lui deiubire $i favoarea de a fi azistat ca povatuitor la petrecerilescandaloase ale fiicei Imparatului.
III
Intr'o zi noroasa $i rece de toamna, Ovidiu a debarcatla Tomis. In casa lui Nando, un bogat Get grecizat, s'ainstalat tristul poet, insotit numai de doi sclavi care ii
dueeau un agaj mic $i adunatin pripa.In pragul locuintei l'a primit Ala, frumoasa fiica a
lui Nando. Pa urat bun venit in acest ora$ salbatic al
163
www.dacoromanica.ro
indepartatei Scytii $i Ovidiu a mingaiat-o bland pe bu-clele i aurii.
Copila, in parul tau cel blond, i'a zis cu induio$ire,s'a oprit parca o raza din soarele Italiei mele iubite!
$i a inceput sa plangl amar, gandindu-se la cerulsenin al Romei, la noptile-i calde $i parfumate, la fiinteleiubite pe care le lasase in lacrimi $i jale acolo. Poetulreväzii ultima-i noapte petrecuta la Roma. Ce doliu fusesein toata casal...
Cand mi-amintesc de noaptea in care parasit'amAtatea flit* scumpe, eu vars 5'acuma lacrimi.Stand gata de plecare, vorbind cu doi trei prieteni,Doar ei rama$i din ceata cea mare de-altadatä,Plangeam...$i'n lacrimi, soata strans ma tinea la pieptu-i
Ea, care'n planset ochii nu se cadea sali ude!Copila mea, departe, pe tarmurile Libyei,Nici nu $tia, sarmana, de trista-mi intamplare.Plans rasuna $i gemat oriunde-opream privireaS'o 'nmormantare plina de vaet parea casa-mi.
Locuitorii din Tomis l'au primit bine pe Ovidiu $i aucautat sa-1 mangae $i sä-1 facd sa uite putin durerile care-Inapadeau. Nando era om bland $i afabil, dar era ve$nic
164
www.dacoromanica.ro
ocupat cu negoful ski de peste. Era de mult vaduv si Aia,fiica sa cea mai mare, conducea trebile casei.
In clipele-i libere, aceasta venea in camera lui Ovidiusi li asculta ore intregi povestea-i trista.
Sofia ta, dece nu a venit cu tine? il intreba ea demulte ori. Nu te-a iubit poate?
0 nu, m'a iubit ca nimeni alta, dar eu am oprit-o,de a ma insofi aci.
$i dece? il intreba din nou Aia. Oare nu fi-ar fifost viafa mai placuta, fiind impreunA cu ea?
Desigur, raspundea iar poetul, dar Fabia a ramasla Roma, ca sa potoleasca mania zeului si sa-1 faca sI marecheme inapoi la Roma.
Dar cine e acest zeu care nu se induplea deloc site urAste asa de mult?
E August, impAratul nostru al tutulor.Ala rAmanea pe gAnduri. Mintea ei de Geta salbaticA
si mAndra nu putea concepe un zeu cu chip si viafa demuritor. Si un zeu asa de rAu si de neindurat!
Ca 'Ova ani au trecut. Ovidiu spera sA fie rechemat laRoma. Scria zilnic scrisori sofiei si amicilor sai, rugandu ineincetat s'A induplece pe August. Dar imparatul ramânekneclintit si inima-i de piatrA nu se induiosa la auzul sufe-rinfelor poetului.
1 65
www.dacoromanica.ro
Doamnele din Roma plangeau, citind elegiile cuprinsein Triste 5i Pontice".
Din depärtatul Tomis, poetul in5ira in versuri sincereduioase patimirile lui: iernile grele ce indura, tavährile
barbarilor, Iipsa de orice petrecere 5i, mai presus de toatesingurätatea-i.
E drept ca Ala II mangaiase intrucatva. De multe ori.,ochii ei frumo5i se umpIuserA de lacrimi ascultand elegiileinduio5atoare din Amores".
In inima batranului Ovidiu incepuse s5 rhsark, sfioash",
o nouà dragoste. Canfareful iubirilor tandre, cum se intitulael, cuceritorul neintrecut al femeilor, nu putea famanenesimtitor la vederea unei frumuseti, chiar cand aceastIfrumusete nu aparfineh Romei.
De dragul Alei, invhfase limba geta 5i a scris chiarpoeme in aceasta limba.
0 clipa s'a crezut chiar fericit 5i scrisorile la Romase mai rarisera. Impäratul putea sa" ra'mang mai departeneindurat.
Dar iluzia nu a finut mult. Bituvas, 5eful unui tribnomad de GeV, a cerut in casatorie pe ftumoasa AlaNando a fost silit sa i'o dea, ca'ci altfel ora5u1 Tomis ar fiavut sa sufere mania acestui 5ef temut.
Si Ala a trebuit sa urmeze plangand pe bärbosu-i
166
si
si
www.dacoromanica.ro
salbatecu-i sot, iar in inima lui Ovidiu a ramas un desertcumplit.
De-aci inainte viata i'a devenit din ce in ce mai trista.Tomis-ul i-a parut din ce in ce mai urat si mai barbar si laRoma scrisorile-i de rugaminte au inceput sa vina iar dince in ce mai dese.
Totul insd a fost zadarnic. Toate interventiile s'auizbit de neindurarea lui August ca de un ziod de fier. Nu-iputuse ierta niciodata imparatul gresala de a fi fost pova-tuitorul de adultere al Iuliei si nu-i putea ierta nici ver-surile-i care umplusera Roma de pofte desfranate.
Carmen et error". Acestea m'au pierdut! ziceaadesea poetul.
Cu toate regretele lui sincere si duioase, August nul'a iertat si nici urmasul säu Tiberius. Zadarnice au fostrugamintile si lingusirile poetului.
Intretimp, anii s'au scurs mereu si viata subreda sidelicata a lui Ovidiu s'a stins zi cu zi.
Cat tanjea el dupa placerile Romei, dupa fiintele iubitesi mai ales dupa soarele cel cald si datator de viata alJtaliei!... Ah, de l'ar fi putut aveà numai pentru cateva clipepe cerul cel rece si neguros al orasului sau de exil!
0 singura mangaere ii mai ramasese: muza lui ceablanda si duioasa care nu l'a parasit niciodata.
167
www.dacoromanica.ro
Ca vietuesc azi Inca $i'nfrunt incercari grele,Ca ziva cea 'ncArcata de chin nu ma desgusta,De-acestea, tie, muza, iti multumesc, caci mie
$1 mângaeri $i leacuri la griji mi-ai dat inteuna!
Numai aceasta muza i'a rdmas fidelä pand la moarte.Cand in anul 17 s'a stins, parlisit de toti in exilul sau,singura muza lui a stat linga el $i i'a inchis ochii tanjitoridupa cer albastru si soare cald.
Sarmanul Ovidiu!
El, care cantase in versuri asa de induio$Atoare moartea
prietenului sau Tibul, i$i inchipuise oare ce moarte vaavea el insu$?
Tibul murise, avand in juru-i o mama, o sora duioasä$i doua iubite credincioase: pe Nemesis $i pe Delia. Muriselini$tit in mijlocul alor sai..., pecand cel care-i cantasemoartea, s'a stins departe, inteun ora$ barbar, neplans $inemingaiat de nimeni.
168
V-6
www.dacoromanica.ro
Seneca.
22169
www.dacoromanica.ro
Lupta dela Ilerda luase sfarsit. Legiunile lui Pompeiistovite de sete si macel, erau in mare parte prinse de in-vingatori sau risipite.
La adapostul unei stand zacea un soldat care-si re-zemase de brat capu-i sangerat.
Cum se duce gloria ta, o scumpa Spanie! Invinsadupà moartea lui Sertorius, credeam ca vei reinvià subPompei... si iata-te acum nimicità cu totul L..
In gemete crude, vorbele-i se sfArsira si luptatorul murl
cu regretul de a-si fi vazut patria-i iubità rapusa de puterealui Caesar. De-ar fi stiut el ca dupà catevh zeci de ani,
171
www.dacoromanica.ro
aceasta Spanie, nu numai ca.' va reinvia, dar ca prin spiritulei va stapani chiar Roma timp de aproape tin veac! De-arfi stiut ca din orasul Corduba, se va zdmisll o noua marirea Spaniei!
In adevar, daca acest soldat ar fi avut halucinatia uneipreotese celtice, ar fi putut vedea cum din umilul orasspaniol s'au ridicat doi vulturi si si-au luat sborul catreRoma. Cand au ajuns de-asupra cetatii eterne s'au prefacutin cloud fulgere care au luminat indelung, nu numai capitala,
dar aproape tot universul. Acesti doi vulturi vor fi Senecaretorul si fiul sau Seneca filosoful.
Glorie neperitoare isi castigase cel dintai prin oratorialui chiar din Spania... Nimeni nu vorbeh mai bine ca elsi concetatenii sal, plini de admiratie, ii inaltasera imnuride lauda si statui de aur.
Dar Seneca nu putea fi multumit. Discursurile lui
miestrite, presarate cu metafore si antiteze sclipitoare,
cereau urechi mai fine pentru a fi ascultate. Cine le-ar fiputut gusta si aprecia mai bine decat urmasii lui Aeneas?
In Roma lui Tiberiu, sbuciumul pasiunilor si ciocnirileideilor de tot felul se perindau neintrerupt. Ca intro vastacaldare de alchimist se amestecau si clocoteau acolo cuge-tarile filosofice din toata lumea, discursurile celor maivestiti retori si feluritele inovatii ale unei civilizatii intregi.Aceasta valtoare magica, in care atatea genii se scufundasera
172
www.dacoromanica.ro
sau se inaltasera, piutind triumfatoare prin curcubeul deculori al undelor, il aträgea in mod irezistibil §i pe Seneca.
Cu hotararea-i de Spaniol, inteo bund zi, s'a decissa se stramute la Roma.
Cand si-a anuntat familia ca vor parasi pentru tot-deauna Corduba, toti s'au simtit cuprin§i de jale. PlângeaHelvia casuta-i scumpa §i penatii-i dragi, jeleau batraniisclavi locurile unde se nascusera §i träisera, dar dintretoti ai casei, numai micul Lucius se inveselise §i batusedin palme ca la un spectacol.
Decand se g andea §i el sa vadd Roma cea minunataspre care-I purtau mereu visurile-i de copilandru doritor
de petreceri §i de emotii noi!... Degeaba sunteti tri§ti, ziseel celor kl in juru-i, oriunde mergem, sufletul II luam cunoi. Ganditi-va ca nu sunteti cetateni, nici ai Spaniei, nici aioricarei alte tali, ci ai universului intreg. Prin urmare, ori-unde ne vom duce, aceia§i ramânem".
Toti il privira uimiti §i batranul Seneca il intreba:Sunt ale tale vorbele acestea, sau le-ai citit undeva?
Nu §tiu, raspunse Lucius §i ramase ganditor.
H
Societatea mondena §i eleganta din Roma i§i dadea,
dela o vreme, intalnire in toate Joile la Koala de retorica
173
www.dacoromanica.ro
a bätranului Seneca. Toti admirau discursurile retorului
spaniol i nu-i inchnth atat arta, cat vioiciune i grandoarea
cu care erau exprimate. Dar mai presus de toate, admirau
pe thnarul Lucius care, stand lânga tatal shu, sägetà cu
privirile-i vii §i patrunzatoare oamenii i mai ales femeile.
In adevAr, era plin de viath, ca unul in ale chrui vinecurgeh sangele cald al Iberiei, menit parch sh primeaschpe acela rece i blazat al Romei. Thnarul acesta era plinde eruditie, era bogat i aducea in capitala imperiuluicevh cu totul nou: un temperament focos, ad expansiv i
vesel, ad trist i de o melancolie copleitoare.Lucius Annaeus Seneca anunth de timpuriu ce avea sh
fie mai pe urmä.Domina, graise inteo dimineata pedagogul spai-
mhntat catre Helvia. Domina, vino de grabh in camerathnhrului meu staphn!
$i mama alergase, spre a gasi in sala de lânga odaiafiului, un morman de perne de purpura §i de obiecte depret. Chnd deschise tia camerei lui, Lucius dormea pemozaicul gol, având la capatii o oala cu apa i o bucata
de paine.J6ta se hotarase sa traiasca de ad inainte viitorul
filosof.Pe o tablita de ceara, batuta in cuiul unui perete,
scrisese acest vers al lui Vergilius:
174
www.dacoromanica.ro
Indr4zne$te, tu oaspe, $i dispretue$te bogatiile,Inchipuindu-ti cä $i tu e$ti demn de a fi zeu!
Sub imboldul filosofului pythagorician Sotion, Senecase hotdrase sa trdiasca' intocmai ca un adevärat discipolal lui Pythagora.
In curand insa, se schimbd. Sanatatea-i $ubredà tu-imai ingdcluià acest capriciu. $i viata lumeascA 'II atrase
din nou. Mai mult decat atat: dui-A moartea tatalui, carecu toatà gloria-i, träise oarecum retras de curte $i de influ-entele ei, tinarul Seneca Incepit sd viziteze cu ardoarecercurile palatiste. Tovara$ii lui Claudius erau incântatisä asculte predicile morale ale acestui tanar stoic, plin deverva." $i de entuziasm.
Da, Seneca, dupa ce audiase o multime de filosofi,se hotdrAse definitiv pentru stoicul Attalus. Spre mareaintristare a tatalui sau, care voise sa-1 faca retor $i spremarea durere a mamei sale care doreA sa-1 vadd un ompa$nic $i a$ezat, Seneca se facuse filosof stoic. El, omulbogat $i adulat de elita Romei, el, eruditul, care incântamai ales pe femei cu verva-i plina de foc, imbratise o sectafilosofica ce predich dispretul bogatiei, al gloriei si al stapanitorilor.
Imparatul si Curtea din Roma nu priveau niciodatacu bunavointa pe acesti filosofi barbo$i $i zdrentuiti carede fapt, prin predicile lor, le faceau o opozitie indarjita.
175
www.dacoromanica.ro
Pe Seneca insä II tolerau, ba Inca II si iubeau, pentruca eraun stoic in felul
lata, vine filosoful cel suspect! ziceau libertii delaCurtea lui Claudius, când vedeau venind pe Seneca, strI-lucind de purpura, de aur si de parfumuri.
Dar and incepea sa predice, el vorbea cu atata pasiune,'hick toti II ascultau nimiti, uitând ca cel care predica dis-pretul bogatiilor avea averi numeroase, uitând cä cel caredispretuià gloria si nobletea se mândrea intotdeauna ciiele. Fugiti de spectacole, fugiti de multime!... Nimic nu esteatat de pagubitor pentru bunele moravuri ca spectacolele.Cand te intorci dela ele, devil mai ambitios, mai crud si maineomenos, fiindca ai stat intre oameni".
Când predica se sfârsea, barbatii uitau sa mai ze-flemiseasca pe acest stoic suspect, iar femeile II priveaucu admiratie neascunsa. In deosebi, o privire patimase sepironea neincetat asupra lui si nu-1 mai slabea 'Ana lasfarsit. Agrippina, vaduva nobilului Domitius si nepoataimparatului Claudius, iubea i admirà pe stoicul venit delaCorduba.
III
Intr'o zi de toamna se apropie de tarmul *stâncos sisalbatec al Corsicei o galera a statului roman.
176
lui.
www.dacoromanica.ro
Ce mi-aduci aici? intreba vame§ul cel barbos §igrosolan, pe capitanul corabiei.
Un animal foarte curios! i se raspunse. Un filosof.Stralucitul nostru imparat fi-1 darue§te cu tot bagajul säude vorbe goale Pastreazà-1 cat mai mult in insula ta!
Astfel i§i fad! aparitia Seneca, in insula departatä incare fusese exilat. Ce il adusese pe acest rafinat al Romei,plin de glorie §i fericire, in aceasta insulä aproape de§arta"?Desigur intrigile Messalinei!
Seneca §i-a suportat exilul in chip curagios. Nu a plans§i nu s'a jelit ca Ovidiu. Nu te descuraja, scria el mameisale, ca sunt a§a de departe! Oriunde ne aflam, acela§pamant, acela§ cer ne privesc pe toti. Gande§te-te ca nu sunt
singur: am cu mine amintirea voastrà, a celor iubiti §imangaierea filosofiei. Tu iara§i gande§te ca nu e§ti singura:ai cu tine pe toti ai no§tri care V.-au rgmas!"
Aceste incurajäri nu-I impiedecau insä de a mangaikastfel pe libertul Polybius, unul din favoritii lui Claudius:Ca sa te mangai de pierderea fratelui iubit, mai este unmijloc foarte eficace. Ori de ate ori te prinde dorul de el,prive§te in fata pe divinul imparat. Chipul lui, care stralu-ce§te mai luminos ca soarele, te va mangaia de pierdereafratelui!"
Ce lingu§ire plata, pentru a fi rechemat gratie acestuifavorit, la Roma! Si ce platitudine §i mai mare, cand dupä
23 177
www.dacoromanica.ro
moartea lui Claudius, Seneca isi ràzbung in contra-i printr'osatira in care Claudius este schimbat inteun dovleac!
Chemat dupa opt ani de exil, la Roma de catre Agrip-pina, Seneca este insarcinat cu educarea tanarului Nero.
Iata-1 pe filosof in culmea gloriei sale pamântesti!Din exilatul Corsicei, devine primul curtean al Romei.
Favorit al imparatesei si al tanarului print, averea-i crestedeopotriva cu gloria-i. 0 provincie intreaga, Britania, ii
este datoare. Camarile sale gem de obiecte de pret, iar ingradini da ospete somptuoase. Pentru o clipa, sioicul seschimba cu totul in curtean si om de lume. Se schimba cutotul? E exagerata aceasta afirmare. Sa nu uitam ca chiarin aceste clipe Seneca scrie o intreaga opera de indemnspre mila si bunatate pentru imparat. Sa nu uitam iarasca cei cinci ani dela inceputul dornniei lui Nero, au fost aniiunei domnii blande, datoritd influeritei lui Seneca. Atunciinsa, cand inraurirea invatatorului a scazut, discipolul si adat pe fata toata cruzimea ce mostenise dela un intreg ..ireag
de inaintasi s mintiti si detracati. Când Seneca a vazut caNero paseste din ce in ce mai mult pe calea crimelor carenu si mai gaseau sfirsit, si mai ales dupa moartea luiBurrhus s'a indepartat cu totul de Curte si de Nero. Acolounde luase loc un Tigellinus nu mai puteà sa stea unSenecal...
178
www.dacoromanica.ro
IV
In gradina unui palat dela marginea Romei, vom vedeade ad inainte, plimbaridu-se cu pasi rari, pe un batran slabsi garbov. Poarta o tunica si o toga lipsita de eleganta.Pdrul ii e incalcit, barba ii e nerasa. Cine ar putea recu--noaste in acest batran pe stralucitul i elegantul Seneca de
altà data?Numai glasu-i mai amintete de ce a fost odinioara.
Vorbeste cu caldura 0 cu convingere tinerilor care il in-sotesc. In deosebi, se adreseaza unuia care-i sta mai aproape
si-i cata mai cu drag in ochi.Asculta, scumpe Lucilius, ia pilda dela mine i
dispretueste tot ce e omenesc! Caci ce este omul in realitate?
Un vas isbit de toate partile, slabit de toate partile. Un corpneputincios, despuiat, neinarmat prin insa firea lui in
lupta cu viata, avand totdeauna trebuinta de ajutorul altuiasi svarlit la orce schimbare a norocului. Si mirosul si gustul
si osteneala §i vegherile si bautura i mancarea, fara decare nu se poate tral, ii sunt la fel aducatoare de moarte.Oriunde se indreapta, afla numai decat ca e neputincios".
Tinerii toti il asculta si il adora. Tuturor le sta viein minte scena care avusese loc cu doi ani inainte intreSeneca si Nero.
Invatatorul venise la fostu-i discipol §i i'a grait astfel:
179
www.dacoromanica.ro
Te rog, imparate, sa-ti iei toate favorurile 5i bunatatiledela mine. Renunt 5i la avere 5i la slava 5i la tot. Te rognumai atat: sä ma la5i sa. traesc in retragere 5i singuratate.
Nero l'a privit o clipa uimit 5i a dat din umeri.Batranul e nebun. Stoicismul i s'a urcat de-abinelea
la cap.
Te in5eli, i'a 5optit Tigellinus, e mai cuminte decatoricand 5i se pregate5te sa te doboare de pe tron.
si curteanul favorit ii in5ira pasagii intregi scoase in.chip anume din numeroasele scrieri ale filosofului.
lath ce spune in dialogul despre lini5tea sufleteasca,in cel despre manie 5i in mangaierea catre Marcia 5i in celdespre viata fericita 5i chiar in cel despre mila, adresatTie! In toate indeamna la dispretul de viata, de glorie 5ide bogatie. Or, ce e5ti, tu, divinule, deck viata 5i gloriaacestei lumii?.... $i ce mai spune Inca in scrisorile catreprietenul sau Lucilius.... Sub masca cultivarii virtutii, predica
rasvratirea contra puterii tale! Sa-1 supraveghem, divinule,caci e primejdios.
$i divinul" l'a supravegheat 5i urmarit pe acest om,care era cea mai frumoasa podoaba a imperiului sau.
Retras de lume 5i de Curte, desfacandu-se de oriceplacere lumeasca, Seneca devenise cel mai influent 5i maicu vraja propagandist al virtutii. Numai cre5tinismul pri-mitiv ne mai poate da exemple de atata ascetism 5i re-
180
www.dacoromanica.ro
nuntare. $i ce frumoase idei va raspandi in juru-i acestfost curtean pocaIt!... Pentru el, toti oamenii sunt frati,chiar i sclavii. Am aflat cu placere, Lucilius, cä tu trAe0iinteun mod f oarte familiar cu sclavii Mi. Acest lucru facecinste intelepciunii i culturii tale. Nu sunt oare acetisclavi din aceia0 samânta ca0 noi? Nu träesc sub acelacer, nu respirà acela aer?"
Ce frumoase cuvinte! Cei care fAceau pe Seneca prieten
cu apostolul Pavel, nu exagerau prea mult.Anii dela 62 i pâna la 65 au fost anii de disgratie i
de renuntare ai lui Seneca. Au fost in acela timp $i aniicei mai &Hi* i mai frumoi ai vietei sale. Atunci filosofula trait, dupà cum a predicat. Dispretul bogatiilor $i cultivarea
virtutii, venicul indemn spre bine, iata ce a predicat elmereu. Tot tineretul Romei i-a citit de aci inainte cu ardoare§i nesatiu orice scria... Non multa, sed multum". Aceastamaxima se potrive0e foarte bine lui Seneca.
In cei trei ani dela sfáritul vietii a dat tot ce nu putuseda in restul ei.
Când dar, centurionul insarcinat de Nero a intrat incasa f ilosofului i i'a vestit a e condamnat la moarte, niciun nerv nu s'a clintit pe chipul lui senin.
$i la ce fel de moarte sunt condamnat? a intrebat.Divinul, ca o ultima favoare, te-a läsat sa* ti-o
alegi tu.
181
www.dacoromanica.ro
$1 atunci, cum ne grae$te istoricul Tacit, batranul fi-losof a cerut sa i se dea voe sa-$i scrie testamentul. Daraceasta refuzandu i-se, a grait catre prietenii din jur: De-oarece nu mi se da voe a-mi face testamentul, v'à las
ca ultima danie pilda vietii mele! Pe urma chirurgul i'adeschis vinele dela maini §i acela$ lucru a facut §i tinereisale sotii, care voià sa moara odata cu dânsul. FiindasAngele curgea prea incet din vine §i ca sa nu-§i chinuetovara$a de viata prin vederea suferintelor, a cerut sd fiedus in alta camera.
Moartea veneà insa prea incet, chinurile erau preamari §i atunci a fost transportat inteun bazin cu apd caldà.
Intrând i n el, a stropit cu apa pe cei din juru-i, spunandaceste din urma cuvinte: In cinstea lui Jupiter, liberatorul"!Si 4i dete sfAr§itul, senin §i linitit, a$a cum traià in ultimiiani. Astfel se stinse acest geniu la varsta de 61 de ani.A scris si a predicat la inceput cu vorba, la urmà §i cufapta. Filosof, dar mai ales pedagog al generatiei din timpulsau §i al celei de mai tarziu, el va ramâne una din gloriile
Romei.
Dupa patru ani dela moartea invatatorului, a murit§i discipolul sau imperial. Dar, daca batrAnul preceptor si-adat sfArOtul inteo bae de apa calda, discipolul a pieritinteo bae de sAnge.
182ee0
www.dacoromanica.ro
Lucan.
183
www.dacoromanica.ro
Dece esti trist, divine, $i grasa ta figuraCa de Priap pocit, pe ginduri parca sta?Nu esti artistul lumii, tu, care'n poesieInvins-ai chiar pe-Omer, când cucaià de yin?N'ai incintat cu lira-ti pe Greci, tu, la Olympia$i nu ti-au dat cununi, in hohote de ris?Nu stai pe cer calare $i toti nu ti se 'nchinaMai mult deck lui Zeus, când de turbarea-i prins?Priveste'n juru-ti ceata de prieteni ce te-adora,Tu pari un zeu Amon ce din Egypt rasari.Ca soarele ti-e fata $i-amicii-ti fac suita:
24 185
www.dacoromanica.ro
Sunt toti cu cap de bou ca zeti egypteni!In mugete-ti dau slava, dar e'n zadar, divine,Caci creerul tau zeesc de geniu e secat.$i in zadar pe-Apollo il rogi cu multe jertfe$i in zadar i'ai dat ca dar al Romei rug.Sa i dai tu chiar prinosul pomezilor Popaeei,Pe Tigellinus chiar s'admiratorii ti toti,
Va fi 'n zadar, divine, caci are gust ApolloSi pe poetii prosti el svArle-al lui scuipat!...
Lucan terminase de declamat versurile acestea si figuralui slaba si negricioasa era iluminata de o bucurie ne-marginita. Ochii-i mari privira pe comeseni s'un zambet demulturnire ii pluti pe buze. Ce uimire, ce zapaceala, maibine zis, produsesera aceste versuri declamate cu o verva"demna de cele mai stralucite lecturi publice!... Dintre Au-gustani, Senecion o si pornise afara, prefacandu se manatde o trebuinta imperioasa. Cativa dintre oaspetii mai deseama incepusera sa cucae si unii sforaiau sgomotos intr'un
somn bine simulat. Multi ramasesera cu privirile atintite incupele cu Falern. Nici un sgomot, nici o soapta. Insisisclavii stateau zapaciti, unii cu farfuriile gata de servit,altii cu mainile pe ochi ca si cum s'ar fi temut de o vedenieteribila. Un vant rece ca de ghiata, vantul unei morti apro-piate, pluteh parca peste tot.
186
www.dacoromanica.ro
A barfit pe Nero! A aruncat cu noroiu in sdareledivin!
$oapta aceasta tremura pe buzele tutulor $i incetulcu incetul un gol imens sa facii in jurul poetului. Unul
cafe unul, oaspetii s'au departat $i la un moment dat,Lucan s'a trezit singur.
Atunci i-a fost $i lui frica de ceia ce facuse $i l'a apucat
un tremur nervos. A privit luminile din lampi care parca
tremurau, a catat spre carnurile din farfurii care parcafumegau sange i o clipa a ramas cuprins de o marespaima.
Pe urma s'a potolit. A rasucit sulul de papir, l'a bagatcu grije in sanul togei $i s'a indreptat 1initit spre e$ire.
Fata i se iluminase de acela$ suras de multumire de-mai nainte $i eine l'ar fi vazut pa$ind a$a calm $i aproapetriumfal, ar fi crezut ca iese de la una din $edintele delecturi publice unde odinioara avusese atata succes.
Afara l'a imbatat mirosul de flori din gradina i l'a
mangaiat o boare de aer cald.Poetul se a$eza visator pe o banca $i tresari u$or,,
cand o $oapta trista i dulce Ii gral:Ce ai facut! Ce ai facut, o lumina ochilor mei?!...
Lucan se desmeteci de-abinelea. In fata-i stetea fru-moasa Argentaria, sotia lui $i 11 privea indurerata cu ochii
ei alba$tri ca vioreau.
18T
www.dacoromanica.ro
II
Cine nu-si amintea la Roma de inceputurile glorioaseale nepotului bAtranului Seneca?
Cine nu-si amintea de ziva aceia de primAvara, candNero si toatà suita-i strAlucita esiserA intru intampinarea unui
tanar poet pe care impAratul il chemase dela studii dinAtena, pentru a-I inarca la Roma cu toate onorurile unorfavoruri nemaipomenite? Lucan si Nero erau de aci ina-inte doua nume, douà suflete, cloud fiinte nedespärtite.
Ce mandru 1)46 pe strAzile Romei copilandrul spaniolcare avea un tatà bogat ca Croesus, un unchiu care erapreceptorul imparatului si mai presus de toate pe insusimparatul ca prieten intim si nedespArtit! Ce putea ravni unmuritor mai mult deck atat? Ce putea ravni el mai binedeck darul pe care i'l dase cu prisosinta insus Apollo?
In adevar, talentul inspiratiei poetice i-1 revArsase dinbelsug zeul si acest dar il fAcea iubit tutulor: publiculuidin Roma, curtenilor si mai presus de toate impAratului.ToatA lumea aleasA a capitalei isi amintea de scenele ne-uitate, cand in fata unui public entuziasmat pada' la delir,Lucan isi declamase versurile-i pline de o inspiratie inadevar zeiascA.
Sa trAesti, glorios poet! Sa traesti pentrti gloriavesnica a Romei!...
188
www.dacoromanica.ro
Si aplauzele curgeau furtunatec i strigatele de entu-ziasm vuiau ca tunetul.
Era ap de fermecat publicul de verva lui Lucan, incatde multe ori uita sa dea prinosul lui de slava unui altpoet care ramanea cateodata in umbra §i-§i inech in sufleto durere greu continutd.
Acesta era Nero, poetul imperial, care fara voe, eradat uitarii §i ramanea intunecat de talentul stralucitor allui Lucan.
Cat de gfreu suporth Nero gloria rivalului sau! Demulte ori Augustanii l'au indemnat sa indeparteze delacurte pe acest tanar care devenea din ce in ce mai indraznet
mai vanitos. Mu Ita vreme Nero s'a opus §i bunul simtcare-I stapanek Inca, l'a %cut sä nu dea ascultare curtenilorlui josnici.
A venit insa o zi memorabilä, cand, la o lectura publicaLucan s'a intrecut pe sine. Declamase un episod din poemulsau epic Pharsalia. Eroul cantat era Caesar §i'n laudeledate stramoplui, stranepotul ar fi trebuit sa priveasca
pe ale sale. Nero insa, nu numai cà nu s'a entuziasmatde imnurile aduse intemeietorului monarhiei, dar fiecarevers, fiecare cuvant l'au ars cu flacara invidiei.
Cand auditorul in delir l'a proclamat pe Lucan dreptrege al poesiei §i l'a incununat cu lauri, Nero a uitatia ramas bun dela prietenui sau $i cu fata contractata §i cu
189
si
si
sa-si
www.dacoromanica.ro
ochii plini de lacrimi a parasit sala. Figura lui rosie sirotunda a stralucit ca un soare in Apus: apusul favoareilui Lucan!...
III
In curtea interioara a palatului sau, lânga o fântânàtâsnitoare, Lucan sta pe un jet captusit cu perne de purpura$i e cufundat in citirea unui manuscris voluminos. Sululse desface usor, se desface mereu si parca nu mai aresfarsit. Si poetul citeste, citeste si declama in gind versuricare l'incânta si l'arunca inteo lume de visari si de uitare.
Ce frumoasa esti tu, Pharsalia!, sopteste el din candin când. Sunt convins ca tu vei tral in veci vecilor! Tu veitral $i vei fluturà pe buzele urmasilor, pc când fauritorultau va fi disparut de mult! Dar oare eroii cântati de minen'au disparut si ei?...
5: atunci defilara, inteo lumina vie, pe dinaintea poe-tului, eroii proslaviti de el:
Iata-1 pe Caesar indreptându-se asupra Romei, undedomneste teroarea si dezordinea. Iata 1 pe Brutus, singurulcare nu $i pierde singele rece, ducându-se sa ceara sfatunchiului sau Cato. Iata-1 si pe acest stoic curagios sineinfrânt, declarând sus si tare ca el vrea sa moara aparând
190
www.dacoromanica.ro
legile si libertatea Republicei. Iata-1, insfarsit, pe Pompei,adeväratul erou al epopeii, privind in vis spectrul trist alsotiei sale si ascultandu-i prezicerile sinistre. lata-1 infrun--rand curajos pe Caesar in campiile Epirului, el, singurulsprijin al libertatilor romane!.. Ce contras intre el si Caesar !...
Pompei este eroul hotarat si aparatorul feroce al libertatiiamenintate. Caesar este ambitiosul fara frau, crud, egoistsi cinic. Si langa ei ce nobila si mandra apare figura luiCato Minor!
Cauza biruitorilor au inbratisat-o zeii,Dar cauza invinsilor a 'mbratisat-o Cato"!...
Cu ce placere isi revede poetul pe toti acesti eroi pecare ura fata de Cezarul de pe tron i'a inaltat si inobilat!...Cu ce incantare reciteste el descrierile de lupte, scenele devräjitorie si discursurile de elocventa puternical...
E drept ca sunt toate cam exagerate'. Edrept iaras caernii insisi sunt cam denaturati si schimbati. Dar toateacestea se pot ierta fata de verva puternica si inspiratiaoriginala care rastoarna ca o avalanse multe din traditiilevechilor epopei. Legendele stravechi si Olympul homericsunt desfiintate in poemul cel nou.
Dar numai un talent viguros si indraznet putea safacg aceasta.
191
www.dacoromanica.ro
$i a facut-o el, Lucan, poetul tanar, venit nu de multla Roma 5i care a avut totu5 curajul sa introduca lucruri noiin epopeea care parea consacrata definitiv de un Vergilius.In poemul acesta care canta razboiul civil dintre Caesar 5iPompei, poetul spaniol i5i pusese toata ardoarea 5i tottalentul sau. Cu ce bucurie II scrisese la inceput! Ce laudeexagerate Ii adusese lui Nero!
Baga de seama, o zeu al lumii, fii cu luare aminte5i nu te apleca prea mult pe axa cereasca, spre a nu strichechilibrul cumpanit al universului!" Cat de fade i se paracum aceste laude aduse unui Caesar care a cautat printoate mijloacele sa-i intunece gloria-i poeticä!... Cu ce durere
primise el ordinul prin care i se interzicea sa mai citeascàla lecturile publice!
De ad nainte Roma nu avea sa admire deck pe unsingur poet: pe Nero! Vocea armonioasa a lui Lucan n'aveasa se mai auda recitand 5i n'aveau sa se mai Auda 'nickaplauzele unui public fermecat pana la delir.
De-acum am pierit! graise Lucan, privind randurilede pe tablita ceruita pe care sta sapata pecetea imperiala.
$i a cazut de-atunci intr'o melancolie grea 5i apasatoare.
Nici mangaerile Argentariei, nici imbarbatarile mameiunchiului sau nu l'au mai putut inviora.
Idealul vietii sale se stinsese pentru totdeauna. Poesia,iata t elul intregei sale incordari! Poesia, in care el stralucise
192
§i
www.dacoromanica.ro
ca un astru, intunecand tot ce era in juru-i! Si acum, salancezeasca trist si neadmirat de nimeni!
Ce crud si ce ticalos esti tu, Cezarule, dar sa nuuiti ca Lucan e Spaniol $i prin urmare $tie sa se $i rdzbune!
IV
Anul 65 a fost pentru Roma un an de groaza $i deteroare. A fost ca un cutremur care darama $i naruie$tecele mai nalte si mai frumoase edificii. In adevar, in acestan, s'a descoperit conspiratia lui Piso $i mai toti frunta$ii
nobilimii romane s'au prabusit la picioarele Cezarului
razbunator $i setos de sange. In acest an a pierit tot ce avea
Roma mai ales. Ca o secera nerniloasa, razbunarea lui Nero
a taiat din radacina cele mai frumoase flori care impodo-
bisera cu atata stralucire pamantul cel bogat al Romei.Barbati de stat, oratori, filosofi, militari, poeti, toti aufost secerati de furia Cezarului.
Lucan intrase si el in aceasta conspiratie care avea de
scop sa mantue Roma de monstrul de pe tron. In ajun,se sfatuise cu unchiul sau, Seneca:
E bine, l'a intrebat, ca in locul lui Nero, sa asezam
pe tron pe-un Piso?
25 193
www.dacoromanica.ro
E bine! i'a raspuns ironic filosoful. In tot cazul,tot e mai bine sa ne carmuiasca un betiv, cleat un criminal!...
Lucan a plecat multumit. Era multumit ca Roma vascApa de un tiran si era si mai multumit ca el va scapade un rival in poesie.
Ah, lecturile publice, cu aplauzele si cu gloria lor!Cine 1 va mai impiedich pe poetul favorit al Romei, sa-siculeaga de aci inainte laurii unei faime bine meritate!...
Si Pa impiedecat totu$ un simplu centurion care s'aprezentat inteo dimineata in fata poetului si i'a inmânato tablita din partea lui Nero. Vederea centurionului l'afkut pe Lucan sa 'ngalbeneasca.
Ce mi-aduci? a bAlbâit el si, când si-a aruncat ochiipe tablita, a ingalbenit si mai rau. Divinul" ii scria :
Conspiratia lui Piso a fost descoperita. Tu faci parte dinea $i, ca atare, stii pedeapsa ce ti se cuvine. Fiindca amfost insa odata prieteni si fiindcA ai facut uneori versurimai bune chiar ca ale mele, iti ingadul sa-ti alegi tu singurfelul mortii care ti va placea. Adio $i saluta pe Apollodin parte mi!"
Poetul sdrobit de groaza, avii un moment de supremalasitate.
Stai, striga el centurionului, asteapta un moment,caci am sa ti denunt pe adevaratul conspirator!
Si i denunta pe mama sa.
194
www.dacoromanica.ro
Dupa plecarea centurionului, curajul ii reveni insa caprin farmec. 0 caintà grozava 'II cuprinse i varsAnd iroaie
de lacrimi la picioarele Argentariei, dete ordin sa vie me-dicul, pentru a-i taià vinele.
Voi ti, cel putin, sa mor ca un om!Ca §i unchiul sau, vorbi cu toti cei din juru-i, senin i
calm. Puse sa i se aduca Pharsalia, poemul lui iubit i
declama el insu pasagii intregi din el.In camera era lini§te. Intr'un colt stetea Argentaria
§i din ochii-i picurau lacrimi, pe când din vinele lui Lucanpicura sAnge.
Dar el, recità mereu versuri §i mereu viata i se scurgeaprin vinele deschise. Când a declamat cu voce stinsa:
3)Pharsalia mea trai-va §i veacuri numeroase0 vor cruta de-osAnda uitarii 'ntunecoase",
moartea 11 atinse cu mâna-i rece i sufletul lui Lucan1.§i lua sborul spre plaiurile nemurirei.
Era numai de 26 de ani §i soarta ii harazise tot ceputea rAvni. un muritor: o sotie frumoasa i iubitoare,
o bogatie imensA §i, mai presus de toate, gloria unui poetadevarat.
5.4-t9195
www.dacoromanica.ro
Persius.
197
www.dacoromanica.ro
Intr'o zi din vara anului 50 dupa Cristos, o carutatrasa de patru cai albi i§i facea loc cu greu §i inteun chipaproape timid prin Forul din Roma. In fundul curtei steteao femee matura, dar Inca frurnoasA i lânga ea o fata cuparul negru, cu fata de bronz i cu ochii in forma demigdald. Femeia parea ganditoare, iar copila 4i plimbhneastamparata privirile, cand pe multimea ce furnica inFor, cand pe chipul unui tinar serios §i palid, care-i stàin fata.
Prive§te, Au le, ce frumos e Forul Romei!, opti eaplina de entuziasm. Ce frumoase sunt bazilcele §i cum
www.dacoromanica.ro
stralucesc in soare statuele aurite! Cum furnica multimeain togi albe, de parca toata piata e ninsa cu petale detrandafiri! Priveste o clipal...
Tânarul isi ridica atunci ochii cei mari si melancolicidepe un manuscris, asupra caruia isi incordase pAna atuncitoata bagarea-i de seama $i privi distrat. In juru-i se scurgeain valuri o multime vioaie si gurese. Strigate, glume, ocarise incruci$eau repede prin aerul cald si limpede. Din prava-lille deschise venea mirosul de fructe $i de marfuri ras-pAndite pe tarabe, iar ceva mai departe, pe Palatin, sevedeau cladirile sclipitoare de marmora si aur ale palatuluiimperial. Era veselie $i sbeg in toate. Depe marginea uneifantâni tasnitoare, o fata sglobie asvArli cAteva flori dechiparos asupra tanarului serios si palid.
Nimicuri omene$ti! murmura el si isi pleca din noucapul pe manuscrisul care Patrageh asa de mult.
Au le, Au le, ii $opti vocea trista a surorei sale, os'ajungi in curand ca filosoful Leo din Volaterra noastra.Sarmane Au le, in curând o sa te traga copiii de barba pestrada si lumea isi va bate joc de tine!
TAnarul ramase neclintit si nu raspunse nimic.Mama isi privi atunci amândoi copiii si suspina usor.
200
www.dacoromanica.ro
II
A$a i$i fkii aparitia la Roma tânarul Aulus PersiusFlaccus. Venea dinteun ofaSel al Etruriei, ca sa se a$ezedefinitiv in capitala lumii.
Era orfan de tata, avea avere mare si in juru-i vegheao mama iubitoare $i o sora cu inima ginga$e $i delicata.
Persius era insa un copilandru cu suflet de mo$neag.Aspru in obiceiuri, cumpatat in toate, parea ca traise sutede ani, parea ca cunoscuse Roma de indelunga vreme§i era desgustat de mult de placerile-i $i viata-i de desfrâti.
In casa in care s'au a$ezat, tânapul cel trist $i palid apus sa se tearga toate picturile vesele de pe pereti, a scosloath' mobila de filde$ $i lemn de lamAi $i n'a lasat deckin camerele marnei $i surorei sale cAteva obiecte mai de lux.
In atriul cel trist $i sobru trona ca un zeu olympic, bustullui Zenon, stoicul, iar in camera-i de lucru, Persius lasasedoar un pat cu saltea tare, o cista" plina cu manuscrise§i o masutd I ncarcata cu papiri $i cu condee de scris. Storurile dela fereastrà fusesera smulse, pentru a ingadulsoarelui sà-1 de$tepte, daca ar fi dormit prea mult. Ce viatarigida si virtuoasa i$i impunea chiar dela inceput acestfinar care ar fi putut sa guste din toate placerile unei vietibogate $i fara griji! Si aceasta in Roma imperiala, in
26 201
www.dacoromanica.ro
Roma lui Claudius i mai ales a lui Nero! Nu era o minune
tânarul acesta?Toti cAti l'au cunoscut, se intrebau cu drept cuvAnt:
Ce va deveni oare acest provincial timid, dar mAndru, care
nu 4i parasea niciodata camera §i studia mereu la lumina
soarelui §i uleiul lampii? Ce va deveni? Aceasta s'a vazut
in curAnd, cAnd in coala retorului Palaemo, micul cetatean
al Volaterrei a declamat ca nimeni altul pAna atunci. Ros-
tindu i discursul contra tiranilor", frazele-i bubuiau catunetul, iar din ochii-i t4neau fulgerele unei mAnii ade-varate. Publicul i §colarii ramAsesera uimiti, iar batrAnul
dascal avea ochii plini de lacrimile unei sincere admiratii.N'a putut sa-i graiasca deck atAt: Ave, clarissme orator!§i l'a sarutat pe amAdoi obrajii.
Toti au crezut, de-atunci, ca Persius va deveni unmaestru al elocventei i i'au prezis un viitor stralucit.
In casa senatorului Thrasea, unde se ducea foarte des,batrAnul om de stat i sotia sa Arria i'ascultau cu drag de-clamatiile. Impreuna cu poetul Caesius Bassus, prietenulsau bun, Persius recita ore intregi versuri din Vergilius-0 din Ennius. Se inveselea cu Horatiu, se indurera atPropertiu sau Catul. Dar nu-i placeau prea mult lui Persius,nici versurile epice, nici cele lirice, nici discursurile. Douggenii mari il atrageau cu adevgrat: Lucilius i Cornutus.,
Lucilius era poetul satiric din vremea Scipionilor §i biciuise
202
www.dacoromanica.ro
vitiile acelor vremi in chip necrutator $i crud. Cat il in-
cantau pe Persius invectivele $i apostrofele lui aspre ! Vivite,Iurcones commedones, vivite, ventres! Cum se imbujorade indignare fata lui, cand rosteh acest: Traiti mancailor;traiti, burtilor!" al stravechiului poet.
Si eu voi scrie satire! exclamase el odata $i faga-duiala $i-a tinut-o.
Avea temperament de poet satiric, avea material destulin Roma corupta din vremea lui, ii lipseau insa energia $ifanatismul. Nu le-a cautat multa vreme nici pe acestea: le-a
gAsit in $coala lui Cornutus. Cand stoicul, abia plamadit,dela Volaterra a ascultat pentru prima oara pe stoicul delaRoma, maturit $i oteleit in preceptele virtutii, admiratialui nu a mai cunoscut margini. De-a$ fi Faima cea cu osutà de guri $i tot n'a$ aveh destula putere ca sa ti cantlauda ta, o Cornutus". Elogiul acesta era sincer. Zile dezile $i ani de ani, publicul cel numeros, care audia pefilosoful Cornutus, putea vedea pe un tanar slab $i palid,care venea $i lua loc in prima banca, drept in fata maes-trului. Ochii lui cei mari $i negri nu se mai deslipeau de pefata batranului dascal $i corpu-i intreg tremura de emotiesub fluidul magnetic al frazelor filosofului.
Cand prelegerea se ispraveh, auditorii puteau privipe batranul Cornutus, care se departh incet la bratul luiPersius.
203
www.dacoromanica.ro
Ce prietenie, ce comunitate de idei s'a stabilit intreace$ti oameni a$a de diferiti ca varsta, dar a$a de potrivitica suflet! Ce fericit a fost Persius, cand a putut saliprezinte familiei pe maestrul sau! E adevarat ca sglobialui sora a murmurat atunci la urechea mamei sale:
laca, Aulus ne-aduce o alta statue de filosof, parcaZenon nu ne era de-ajuns! Pe Hercule, o sa ne petrificam$i noi de atata virtute!
Mai tarziu, s'a cait insa de aceasta gluma $i a sfar$itprin a 1 admirà $i ea pe Cornutus. Vorbea a$a de cald$i de convingator! Da, avea dreptate Aulus sa 1 cultive si
sa-1 iubeasca.... Cat l'a pretuit el de mult!A cunoscut multe familii mari din Roma, a vizitat pe
marele poet Lucan, A fost $i in casa lui Seneca. Nici unuldin ace$tia insa, nu s'au lipit atat de sufletul sau caCornuts. Decand te am cuunoscut pe tine, o Cornutus, tumi ai deschis ochii $i mi-ai calauzit pasii cei sovaelnici pecalea adevaratei virtuti".
Poetul Caesius Bassus, ceva mai in varsta decat Per-sius, era $i el un vizitator tot atat de des al casei casiCornutus. Vesel $i vioi, acest Bassus era insa un contrastal lui Cornutus. In vreme ce acesta din urma predicavirtutea, Bassus predica iubirea de viata si de placeri.Persius i$i amintea de un banchet in care se lasase taratde acest prieten epicureu.
204
www.dacoromanica.ro
0 clipa, tinarul filosof ramasese naucit de luminalampilor, de mirosul parfumurilor $i de vântecul dantui-toarelor. A ramas $i mai zapacit, cand micuta Lyde i-aincolacit dupa gat bratele-i de alabastru $i 1-a sarutat cufoc pe buzele-i subtiri $i reci. Dar s'a trezit in clipä $i aexclamat: In curand vom fi cenu$e, umbre $i pove$ti!"
$i s'a pomenit in strada cu cununa de lauri pe cap $icu toga umeda de Falern.
Bassus l'a urmat uluit:Ce-i cu tine, Aule? i-a $optit. E$ti indragostit?
Spune-mi sa $tiu $i eu!Da, sunt indragostit, i-a raspuns Persius, sunt in-
dragostit de virtute!De atunci Bassus nu 1-a mai dus la nici o petrecere.
Dar venea totu$ in fiecare zi in casa prietenului atat deVann $i atat de serios.
51-i frumoasa virtutea ta ? ii intreba cateodata
razand.
0 da, e frumoasal... ii raspundea Persius.Atat de frumoasa, incat ai facut-o sperietoare pentru
tirani!Si Brassus Ii recità: O Jupiter, de vrei sa pedepse$ti
pe tirani, fa-i sa vaza, in adevarata ei faptura virtutea! S'ovaza $ d estulä pedeapsa pentru ei!"
De$1 nu se potriveau, Bassus $i Persius au ramas
205
i-i
www.dacoromanica.ro
mereu amici. Gurile rele spuneau ca prietenia aceasta arfi fost legata §i de un par negru care impodobea un chipde bronz, cu doi ochi in forma de migdala. Ah, iubire, pa-manteasca! Sora lui Persius §tia sa te pretuiasca mai multdecAt pe o lampa cu ulei, un vraf de manuscrise mucede§i un bust al lui Zenon! Sora ta nu-ti semana, Persius!Tu erai gandirea, ea era viata! Sarmane poet, o singuradata fata ta cea trista §i palida a suras i s'a inseninat i
ea... Era intr'o amiaza de August, in gradinile lui Lucan.Florile 4i amestecau parfumul lor cu mirosul aromelororientale, bancile de marmora se inOrau de jur imprejurulboschetelor §i in oaptele unei multimi rafinate §i luxoase,s'a facut deodata tacere. Depe o estrada nalta, s'a profilatun chip pal, luminat de doi ochi mari §i negri. MAini tre-murande §i subtiri au desfacut un rulou de papir §i o vocetimida a I nceput sa declame. Sute de ochi curio§i i ironici,
pe urma atenti §i electrizati s'au pironit asupra acelui caredeclama. Vocea, din timida, a devenit indrazneata i ca osabie ascutita a inceput sa isbeasca in pacatele vremii. Erauna din satirile lui Persius. Versurile-i erau aspre §i neci-zelate, dar sincere i pline de entuziasm. Ele cadeau ca oploaie cu spic de ghiata asupra unui pamânt ars de seceta.
Toti erau uimiti, toti taceau... 5i atunci un glas aintrerupt aceasta linite:
lata o adevarata poezie!
206
www.dacoromanica.ro
Era vocea marelui poet Lucan, care consacra defl-mitiv ca poet pe necunoscutul Persius.
III
Celebru $i iubit de public care-$i smulgea din manain mana satirele aparute", tânarul Persius n'a putut gustaprea mult din gloria-i c4tigata. Simtea mereu cum il sapao boala necunoscuta. Slabea $i pierea zi cu zi. N'a vrutsa." cheme nici un medic $i ca $i Zenon, spunea celor dinjuru-i: La ce bun sa caut vindecare? In curand $i particicamea de suflet se va confunda in marele spirit universal!"
$i s'a stins, inteun amurg trist $1 lini$tit ca $i el, lav5rsta de 30 de ani, el tânarul, cu suflet de mo$neag.
Mamei $i surorii le-a lasat intreaga avere. Lui Cornutusun legat $i sarcina de a-i corecta satirile. Pe Bassus 1-arugat sa i le publice $i poate i-a mai amintit sa iubeascasincer $i cum trebue pe sora sa.
A$a a murit, senin $i neturburat acest tanar atit deales. In mijlocul Romei corupte a lui Nero, s'a sav'ar$it dinviata acest sfânt predicator al virtutii. A fost ca un nufaralb $i neprihanit care cre$te $i inflore$te doar o clipa inmijlocul unei mla$tini pline de putreziciuni!...
YO207
www.dacoromanica.ro
Tacit.
27 209
www.dacoromanica.ro
Cand ochii lui Domitian se plimbau cercetatori asuprasenatorilor, care insirati pe banci, fixau ingroziti podelele,acesti ochi morti de Nero Chel" se incruciseau totdeaunacu privirile linistite si nepasatoare ale unui senator careocupa ulitimul loc din fundul salii. Niciodata aceste privirilinistite si nepAsatoare nu se schimbasera. Nici cand seosandea la moarte vreun senator, nici cand imparatul atacacu vorbe violente pe vreun sfetnic de-al sau, nici cand furiatiranului i'ameninta pe toti, niciodata, in cele mai greleclipe, seninatatea acestui senator nu se turburase. Parea ostatue de zeu olympic care-si savura vesnica-i neturburare.
211
www.dacoromanica.ro
De s'ar fi $tiut insa ce valuri de mink i revoltà clo-coteau in pieptul acestui om asa de nepgsator in aparentà!...De s'ar fi stiut ce avea sa t4neasca odata din creerulacesta, care päreh cä nu cugetà la nimic!... Cine si-ar fiinchipuit pe atunci cg in senatul josnic $i slugarnic gatash' sufere orce batjocurä a lui Domitian, se g5sea cel maimare istoric al lumii romane!
Zi cu zi, clipa cu clipA, Tacit observa, culegea, clasifica.
Gesturile disperate ale senatorilor osanditi la moarte, vor-bele mestesugite si viclene ale delatorilor, svonurile carecirculau in For si in senat, intAmplgrile $i evenimenteledin orce moment, toate erau exarninate, alese si fixate cuingrijire pe täblitele de ceara ale fiecArei seri. La luminauleiului din lampa, Tacit petrecea ore intregi cu notarea$i orânduirea lor. Cu ce plAcere le scria el! Senatorul carein timpul zilei era silit sa-$i ascunda indignarea si des-gustul sub masca nepAsärii, acum le da curs liber in po-vestirile pe care le insiruià cu ingrijire.
Tot scepticismul unui om care vazuse naruindu-se
atkea glorii in juru-i, toata deziluzia unui suflet ales carevedea virtutea si cinstea calcate in picioare, toata indig-narea, in sfArsit, a unui om de geniu silit sa' se inchine
prostiei i cruzimei care tronau, toate acestea erau des-fasurate intr'un stil culorat si viu.
In Historiae" $i mai pe urma in Anna les", Tacit a
212
www.dacoromanica.ro
scris toata tragedia celor doua dinastii: a Iuliilor §i aFlavienilor. R5nd pe rand, in aceste douà opere mdestre,vor defila figurile acelor imparati care, incepand cu Augusti sf5r§ind cu Domitian, au stap5nit aproape un veac lumea
romand.
Epoca cea mai sbuciumata a Romei, epoca aceia decontraste, cand langà virtuti mari se gäseau vitii la fel,vremea aceia de slugarnicie §i eroisrn, clipele de grea revolta
§i de tristä resemnare, trebuiau sd aibä un adevärat maestrupentru a le descrie.
Acest maestru s'a ivit, §i in Tacit ele i-au gdsit pe celmai stralucit interpret al lor.
Dar cine a fost acest Tacit i gratie caror ImprejurAridatorim aparitia unor opere care au stir-nit §i stárnesc Incaadmiratia lumii intregi?
II
Pe la anul 78 dupa Cristos, printre cei mai buni ad-vocati ai Romei, era unul la care impricinatii alergau incete nesfar§ite. Cand figura lui grava *i serioasa apArea latribunA, judecatorii i multimea i'ascultau cu admiratie fra-zele lustruite de o retorica rafinata §i argumentele inlan-tulle inteo logica de fier. Niciodata acest advocat nu se
213
www.dacoromanica.ro
pierdea in vorbarie exagerata, niciodata n'ai fi putut gasila el un cuvant, care sä nu fie pus la locu-i. In PubliusCornelius Tacitus, Roma imperiala i§i gasise pe unul dincei mai buni oratori ai ei. Aa, cel putin, susSineau unAper i un Secundus, straluciSii maeOri ai elocventii de peatunci §i dascalii iubiti ai lui Tacit.
Tânàr, bogat, de o ambiSie masuratd, dar tenace, acestadvocat elocvent 4i croise de timpuriu un plan mares: safie util i statului, chiar sub cea mai asprd tiranie. El nuavea sä imite pe nobilii din timpul sau care, neluandparte la viata statului, petreceau vremea in lene i trandavie.
Luand ca pilda pe socrul sau Agricola, care pacificase Bri-tania i se acoperise de o glorie nepieritoare, Tacit acrezut ca chiar sub imparatii cei mai rai, poSi sa-Si inde-pline§ti c u folos indatoririle catre patrie.
Vezi tu, zicea el catre prietenul sau Plinius cefTartar, eu am isbutit sa imit pe strami*i mei. Niciodatanu am fost un otiosus". Am trecut prin toata carierafunctionareasca §i am fost rand pe rand edil, pretor, consuli guvernator de provincie. Nici disgratia socrului meu, nici
tirania lui Domitan nu m'au putut face sa renunt la viatamea activa.
Aceste cuvinte le graià Tacit intr'o frumoasA seara deMai, stand pe terasa unei vile dela Tusculum.
Luna stralucea bland pe bolta senina, plopii "ii scuturatt
214
www.dacoromanica.ro
u$or frunza a rgintie $i un ospat frugal, dar gustos steteapregdtit.
Plinius tinea sä-$i cinsteased prietenul cu o cind rustied:
un ied de lapte, sparanghel de munte, ouà proaspete, cior-chine de struguri, pere de Syria, $i mere de Picen incarcaumasa. In cupe strdlucea vinul adus din muntii Sabinici.
Era lini$te peste tot $i Tacit era mai dispus ca nici-odata. Omul cel tkut $i gray incepuse sal-0 deslege limba,incantat de atmosfera prieteneascd ce domnea in juru-i.Incetul cu incetul conversatia s'a incins, cupele cu yin sabinic
s'au inde$it $i cei doi prieteni au inceput sd evoce cu duio$ie
timpurile grele din trecut.Prevedeai tu vreodata, zicea Pliniu, cd vom mai
apuca vremile lini$tite $i fericite de acum? Binecuvantatifie zeii cd neau ddruit un impArat ca Traian!... Cat ,armerita laudele tutulor acest viteaz $i bun princeps"!
$i cine-iti spune ca nu le va avea?, i'a raspuns Tacit.Pliniu a ro$it cu o modestie prefdcuta, $tiind ca prie-
tenu-i fdcea aluzie la Panegyricul lui Traian" pe care-1compunea el pe atunci. Dar Pliniu nu $ta un lucru: caTacit lucra de mult la o istorie monumentala, care avea säinceapa cu sfar$itul lui August $i sd se incheie cu domniasträlucita a lui Traian.
215
www.dacoromanica.ro
III
Langa undele turburi $i vijelioase ale Veserului, Traian
luptase cu triburile salbatice $i indraznete ale Germanilor.In Roma, multimea a$tepta cu nerabdare intrarea tri-
umfala a imparatului care nu mai venea $i a carui sosirese facea tot mai mult a$teptata.
In vremea aceasta,in casa simpla a lui Tacit se tineao intrunire neobi$nuità. Poeti, retori, senatori $i oameni destat erau stran$i cu totii a$teptand curio$i citirea unei operecare aveh sa-i atragd in cel mai inalt grad. Tacit le faga-duise ca le va cal lucruri foarte interesante despre Ger-mania $i locuitorii ei. Cat de curio$i erau toti sa cunoascao tard nebanuità aproape $i totu$ din ce in ce mai temuta?
Sa auzim, sa auzim! au exclamat cu totii, cand Tacita inceput sa citeasca din Germania" lui.
Fermecati, curio$i sau ingroziti au aflat auditorii ama-nunte multe despre barbarii locuitori dela Rin. Au aflatca acolo, departe, locue$te un popor pentru care cinstea $ivirtutea nu erau vorbe goale ca la Roma. Femei frumoase$i caste, barbati viteji $i indrazneti $i mai presus de toateo pofta de prada $i de razboaie care aveh sa-i aduca poatepe barbarii dela Rin pe malurile Tibrului. Ce obiceiuricurioase, ce oranduiri necunoscute Romanilor la ace$ti fiiprimitivi ai nordului!
216
www.dacoromanica.ro
Traian intarea bariera Rinului, iar Tacit la Roma faceacunoscuta puterea din ce in ce crescanda a poporului ger-man. Prevazuse oare marele istoric primejdia ce ameninta
pe Romanii din aceasta parte? Simtise el ca pieirea Romei
va veni de acolo? Foarte probabil. Germania" lui puteh
fi considerata ca un avertisment pentru poporul roman.Fie prin tatal sau, fie prin el insu$, Tacit cunoscuse, deaproape pe Germani $i $tiuse sa le pretuiasca numeroasele
lor virtutii in care vedea tot atatea amenintari pentru
patria sa. Unui popor ca cel german, nu-i puteau rezistaRomanii deck intorcandu-se la vechile lor datini stramo$e$ti.
La Republica nu mai &idea Tacit. Acea veche forma de statnumai conveneh acum Romanilor. 0 monarhie moderata incare stapanirea sa nu excluda libertatea, iata idealul luipolitic. Acest ideal avusese fericirea sä-1 vada realizat indomnia Antoninilor. Sub ace$ti imparati blânzi, dar capabili,
trebuià sa fie insa o clasä functionareasca la fel. Modelulslujba$ului ni-1 da Tacit in Povestirea vietii lui Agricola".In adevar, socrul sau a indeplinit in totul ceiace se cerea dela un bun functionar pe atunci. El a fost un om cumpanitin toate. Tu ai fost fericit, Agricola, nu numai prin stralucirea vietii tale, dar si prin moartea care ti a venit latimp. Dupa cum spun cei care au vorbit cu tine in ultimeleclipe, tu ti-ai primit moartea neturburat $i cu placereDad umbrele celor pio$i locuesc undeva, daca, dupa cum
28 217
www.dacoromanica.ro
cred inteleptii, sufletele mari nu pier odata cu corpul,atunci odihneste-te in pace si pe mine si pe ai tai, delaregretul nevolnic si dela plânsul mueratic, recheamd-ne,,ca sa ti contemplam virtutile pe care nu este ingaduit nicisa le plângem, nici sa le bocim".
Numai un imparat bun si activ, slujbasi vrednici si unpopor virtuos si cast puteau sa se impotriveasca cu succesbarbarilor din ce in ce mai amenintatori. Poporul romanisi pierduse insa demult vechile-i virtuti si, pentru ca elsa si vada deplorabila coruptie in care se sbátea, Tacitii pune inainte an cu an toata tragedia imparatilor si socie-tatii romane dela moartea lui August si pAna la urcareape tron a lui Nerva.
Asa scrie Historiae" si Annales".Principalul obiect al analelor, zice el, este de a feri
virtutea de uitare si de a legA vorbele si actiunile perversede teama de a fi pecetluite cu infamia si de a fi cunoscutede urmasi Putini oameni deosibesc, prin ochii lor proprii,injosirea de cinste, ceiace foloseste d eceiace e vatamator:pilda luata dela altii formeaza scoala celor mai multi".
Roma trebuià sa ia pilda de indreptare, citind dinHistoriae" crimele unui Galba, Oto sau Viteliu, ascultândfaptele frumoase ale unui Vespasian sau Titus, aflând deerorile si cruzimile lui Domitan.
Din Annales" Romanii trebuiau sa se convinga de
218
www.dacoromanica.ro
halul de decadere i slugarnicie in care se cufundaserd randpe rand poporul, cavalerii i senatorii. Sfar§itul domniei luiAugust, domniile lui Tiberiu, Caligula, Claudius i Nero-sunt reliefate in tablouri mari i vii.
IV
Sa grabim mersul veacurilor i sa ne infat*in o chi-AFlorenta din timpul Rena0erii. Strazile ora§ului sunt in-tesate de o lume vioaie i curioasa. Nobili, doamne dinlumea mare, paji, negustori i calugari se indreaptd totigrabiti spre un edificiu ale carui porti stau larg deschisesi inghit mereu lumea care se scurge §i nu se mai isprave§te.
Ce se petrece oare? De0 nu e zi de sArbatoare, pravaliiles'au inchis demulf i vanzatorii i meOqugarii se strangin grupuri compacte. Ce sä fie? Se celebreaza vreun sfantnou? Armatele Republicei au ca§tigat vreo victorie stra-lucita care trebue adusa la cuno0inta publica sau vreunnobil bogat da in cinstea orawlui o petrecere fastuoasa?
Nimic din toate acestea.Un calugar invatat, Pater Bernardus, dela o manastire
de pe Aventinul Romei, va citi azi Florentinilor dintr'unautor latin necunoscut §i al carui manuscris l'a gasit el.
Incetul cu incetul, publicul s'a aezat in banci i larma
21g
www.dacoromanica.ro
s'a potolit. Pe tribuna a aparut un calugar batran. El tinein mainile-i uscate un manuscris ros de vremi. 11 aseaza cuingrijire pe masa $i cu o voce clara incepe: Iubiti ascul-tatori, pentru prima oara yeti cunoa$te azi pe cel mai mareistoric al Romei vechi. Acesta este Tacit, povestitorul carea intrecut pe Sallustius, pe Caesar si chiar pe Tit-Liviu.A fost un talent puternic si pasio,nat. Tineretea lui petrecutain vremuri grele i'a imprimat in suflet un pesimism de carenu s'a lecuit niciodata... In toate faptele mari, el nu a vazutcleat interesul. Pentru el, in lume, virtutea aproape nu aexistat. Chiar despre noi crestinii a scris lucruri ironice$i false. Dar sa-i iertam aceste mici defecte cdci a fostun maestru neintrecut al scrisului.
Nimeni pana la el nu a disecat sufletul omenesc atatde bine. Si nu sufletul unui singur om, ci sufletul unei clase
de oameni si chiar al multimii intregi.Ce stil culorat si artistic!... Ascultati cateva pasagii din
minunata lui istorie.Si Pater Bernardus rasfoe$te incet pergamentul $i se
opre$te la capitolul in care Tacit descrie pe Agrippina,aducand cenusa lui Germanicus: Fara' sä-$i intrerupa deloccalatoria pe care o facea in timp de iarna pe mare, Agrippina
ajunse la insula Corcyra care era a$ezatä in fata tarmurilorCalabriei. Acolo a stat cateva zile, pentru a-si mai lini$t1sufletul, caci era apriga in jale-i $i nu $tia sa se stapaneascä.
220
www.dacoromanica.ro
Intretimp, aflându-se de sosirea ei, prietenii cei mai deaproape, multi dintre soldatii care servisera sub Germanicus$i chiar persoane necunoscute din ora$ele vecine, partedin ei crezand ca i$i indeplinesc astfel o indatorire cdtreimpärat $i mai multi Inca urmand pe ace$tia, se pornird cutotii spre ora$ul Brundisium, unde corabiile puteau de-barca mai u$or $i mai sigur. De indata ce flota a fostvazuta in largul märii, nu numai porturile $i tarmurile,dar $i zidurile $i acoperisurile $i toate locurile de unde seputea privi cat mai departe, s'au umplut de o multimetristä care se intrebh, dacä trebue sa" primeasca in taceresau cu aclamatii pe Agrippina, cand se va cobora din corabie.
Nu se hotarasera Inca ce sa facä, potrivit cu imprejurareade acum, cand incetul cu incetul flota se apropie, nu invaslitul vesel al marinarilor, dupä cum se obi$nue$te, ci inmijlocul intristarii tutulor. Cand Agrippina debarca cu ceidoi copii ai ei, tinand in maini urna funerara si cu ochiitintiti in pamant, un gemet unanim isbucni. Numai puteaideosebi pe prieteni de straini, nici plansetul femeilor de albarbatilor. Deosebeai numai tinuta Agrippinei, care obositade lunga intristare, era intrecutà acum in durere de noiiveniti". WA', iubiti ascultatori, o descriere din timpul dom-niei lui Tiberiu, acel imparat ipocrit $i crud pe care Tacitni l'a zugravit in culori a$a de negre! Germanicus, a caruicenu$e o aducea sotia sa, era nepotul acestui imparat.
221
www.dacoromanica.ro
General viteaz, foarte iubit de poporul roman, el a cAzutvictimA urei si invidiei lui Tiberiu, care ajunsese din cein ce sub influenta favoritului sdu Seian, pe care tot Tacitni-1 descrie astfel: Seianus a stiut in asa chip sa-si atasezepe Tiberius 'hick acest om inchis fatá de altii, numai lui i
se arätà sincer si deschis cu totul. Corpul lui Seian erarabdator la munci, iar sufletu-i indräznet. AscunzAndu-sicrimele lui, el da pe fatà pe ale altora. Era lingusitorsi arogant in acelas timp. Pe fatd-i citeai o pudoare pre-fäcuta, pe când sufletu-i era stäpanit de cea mai aprigapofta de castig. Din aceastä pricind il gdseai, &And dornicsi risipitor, când mai ales harnic si veghetor, calitati la felde vätamOtoare oridecAteori sunt fdurite pentru a domina".Ascultati acum ce ne mai spune despre unul din urmasii luiNero, si Pater Bernardus deschise manuscrisul la capitolulin care Vitellius viziteazg câmpul de lupta dela Bedriac.
De-aci, Vitellius se abätit din drum la Cremona sidupa ce azistase la luptele de gladiatori date in cinstea sade cAtre Caecina, isi exprimä dorinta de a vizita cimpulde batdlie dela Bedriac si de a vedea urmele victoriei decurând castigate. Era o priveliste hidoasä si grozava. Tre-cusera 40 de zile decând se dase lupta si corpuri zdceausfasiate, membre steteau desprinse de trunchiuri, oamenisi cai putrezeau. Pamântul era inbibat de sange, arboriierau culcati la pAmânt, iar semOndturile devastate. Tot asa
222
www.dacoromanica.ro
de grozava aparea i portiunea aceia de drum pe carelocuitorii din Cremona o presarasera cu lauri i trandafiriconstruind altare i jertfind victime dupa moda regeasca.Aceste lucruri care ii inveseleau acuma aveau insa sa leaduca in curând pieirea. De -NO mai erau i Valens i
Caecina care ii aratau lui Vitellius diferitele pozitii aleluptei: de-aci a navalit coloana de atac a legiunilor, dinpartea aceasta au irupt calaretii, deacolo s'au raspAnditcetele trupelor auxiliare. Au mai venit i tribunii i coman-
dantii cohortelor, laudându-i fiecare ispravile i amestecând
cele infaptuite in adevar cu cele fale sau exagerate. Seabatii apoi din drum i multimea soldatilor cu strigatepline de bucurie i incepu sa ia din nou cunostinta delocurile luptelor. Priveau i se minunau de gramezile dearme care formau trofee, de movilele de cadavre, i erau i
de aceia pe care soarta schimbacioasa a lucrurilor ii umpleau
de jale i de mila. Vitellius insa nu i-a clintit deloc privirea
dela acest spectacol i nici nu l'a umplut de groaza vedereaatator concetateni ramai fara ingropaciune. Vesel i ne
gAndindu-se la soarta ce-1 a0epta, era ocupat cu ridicareaunui templu in cinstea zeitatilor acestor locuri".
Cite descrieri de acestea nu se perindara pe dinainteaFlorentinilor incântati i plini de admiratie. Domnia intune-
catului Tiberius, a imbecilului Claudius, scena uciderii
223
www.dacoromanica.ro
Agrippinei, ambitioasa mama a lui Nero, toate acestease desf4urarä in culori vii si impresionante.
V
Se Inserase $i de pe apele Arnului se ridicau aburiu$ori. Peste Florenta s'a coborat linistea odihnei de seara.
In tinda unei ospatarii, in fata paharelor pline cu vinspumos si auriu, stau de vorba un paj $i un tanar calugar.Pajul e fermecat de cele ce a auzit despre Tacit.
Si zici tu, Intreaba el pe calugar, ca staritul taucunostea si el pe acest scriitor care ne-a vrajit azi?
11 cunostea si poate in $i mai multe amanunte decat
Pater Bernardus.Pajul sorbi dintr'o Inghititura paharul $i il tranti de
masä cu sgomot.Spune-mi, spune-mi, striga el. A$ vrea sa stiu intai
de toate cine a fost acest scriitor.$i calugarul Incepit sa-i Insire:
A fost un om in care suportarea unor timpuri josnice
a sapat urme adanci. Sub o figura placidä si comund, s'aascuns un suflet vijelios si vesnic nemultumit. Nu era unideolog nici un utopist, Tacit visa lucruri foarte realizabilesi cand le-a vdzut say:al-site s'a napustit cu toata furia
224
www.dacoromanica.ro
indignarii asupra vremurilor in care visurile sale nu se pu-tusera indeplini. Daca vedea mai toate in negru, aceasta
_
se datoreste firei sale neastamparate si vesnic chinuite. Elnu a crezut nici in zei, nici intr'o providenta unica, nici inoarba intamplare. Credea insa intr'un fel de mecanism.cosmic care aranja toate in univers $i pe pamant faceaca fiecare cauza sa-si aiba efectul ei. Astfel si-a scris elistoria, privind faptele in inläntuirea lor, documentandu-lesig motivandu-le in chipul cel mai riguros.
Pajul clatina din cap.Daca e asa, merita cu adevarat numele de cel mai
mare istoric al Romei.A fost in adevar, suna raspunsuL
A fost cu atat mai mare cu cat a cautat sa fie nepar-tinitor. Dar a ceasta impartialitate nu o putea avea intr'omasura prea mare o fire pasionata ca a lui Tacit. Peck aputut insa, el s'a silit sa fie un cercetator rece, $i nestapanitde patimi.
Se inoptase de-abinelea and cei doi prieteni s'au des-partit. Calugarul s'a indreptat spre manastirea lui, iar pajulspre palatul nobilului sau senior.
Strazile erau tacute si doar luna i$i arunch lumina eialba pe lespezile lucioase. Pajul mergea grabit $i, cufundatin ganduri, parea ca paseste prin Roma veche. Prin mintei se perindau icoane vii din adancul trecutului: moartea lui
29 225
www.dacoromanica.ro
Seneca si a lui Lucan, domnia Messalinei, figurile lui Otho,Galba si Vitellius ii apAreau aevea... Poporul in togi albe,senatorii in costumele lor brodate cu purpurà, Augustaniiin haine bogate, pretorienii cu panase rosii, toti acestiadefilau si se amestecau intr'o ceata nesfarsita.
Dela fereastra unei case, tin trandafir alb cazil peumarul pajului si un chip cu bucle blonde ii surase ade-menitor.
Cine te-a vrajit, frumosule paj, de nu privesti inlaturi si mergi ca purtat de vise?
Pajul nu raspunse nimic si grabi pasii. Era vrajit, inadevar. Era vrajit de povestitorul roman care an cu andisecase sufletul unei epoci intregi si in linii sculpturale
o infatisase in toate cutele si reliefarile ei.
'4.t9
226
www.dacoromanica.ro
Martial.
227
www.dacoromanica.ro
Cam pela sfaritul domniei lui Nero, cand Roma sesbatea cumplit sub deslantuirea nebuniei ultimului dintreIulii, sosi in orawl imparatesc un tanar Spaniol dela Bilbilis. Nu avea bani, nu avea protectori puternici, dar avehin schimb iluzii mari. Ajuns la Roma, dupa o calatorieobositoare, a tras la un han pe care-1 tinea unul din corn-patriotii sai.
Cand grasul i jovialul hangiu i-a vazut concetateanul,
l'a ospätat cu tot ce aveh mai bun i i'a dat o camera incare avea sa locuiasca atat cat va vol.
Im vei plat?, cand vei putea, i'a spus, caci am credinta
229
www.dacoromanica.ro
ca vei ajunge un om mare. CAti Spanioli de-ai nostri nus'au procopsit ad !...
Dar cAti nu $i-au rupt $i gâtul! a adaugat Martialmelancolic.
Sa nadajduim ca nu vei fi dintre aceia, ca unul carenu te vei apropia niciodata prea mult de Cezar. Vezi tu,Cezarul e in adevar un soare: pe cine stä mai departe deel, il incalze$te, pe cine se apropie prea mult il arde.
Incetul cu incetul, Martial s'a obisnuit cu viata delaRoma. La inceput sgomotul $i multimea de pe strazi ilamefeau $i ii faceau rau. Pe urma s'a deprins $i ii placeichiar sa se amestece in multime si sa ia parte la scan-dalurile ei.
Scoala nu-1 prea atragea, de$1 urma regulat la Cativaretori $i filosofi cu renume. Discursurile fictive si vorbariafilosofilor nu il incantau niciodata.
Am mucezit, scria el unui prieten din Bilbilis, ammucezit, tot comentand ni$te papirusuri vechi $i roase de$oareci. Cum va fi viata viitoare, e sau nu suflet, sunt sau nu
zei? i ata cu ce fleacuri imi trec vremea, pecând adevarataviata pulseaza vesela $i vie pe strazile Romei. Vezi, pcaceasta imi place sa o cunosc $i sa 0 traesc.
Viata reala, cu necazurile $i cu bucuriile ei de o clipa,iata ceiace atragea pe Martial. Ca si stranepotul sau Ga-vroche, el lua parte la toate cancanurile si la toate intrigile
230
www.dacoromanica.ro
targului. Unde era larma mai mare, unde glumele se incruciseau cu ghionturile, acolo era si el. In hanul in carelocuia, de cateori nu chefuise cu marinarii, cu gladiatoriisi cu lucratorii de rand! El, tanarul cult, nu se ferea de aschimba glume grosolane cu acesti oameni de jos brutali,dar naivi si veseli ca niste copii.
Ce gasesti tu in glumele acestor bestii cu chip deom? ii zicea adesea conscolarul si prietenul sau Seius.
Sare attica desigur ca nu, dar otet italic cat vrei,ii raspundea Martial. Te rog sa crezi ca in carciumiledelanga Tibru se face mai mult spirit cleat la curteaimparatului sau in saloanele nobililor vostri.
Pe masura ce anii treceau, Roma ii placeh lui Martialdin ce in ce mai mult. Iubea cu pasiune plebea aceia carese incurca galagioasa toata ziva pe ulite si care se imbulzehnebuna prin amfiteatre si circuri. Casi ea, Martial adoraspectacolele si se inebunea dupa luptele din amfiteatresi dupa intrecerile de care din circuri. Decateori nu era safie calcat in picioare si strivit de multimea in care se in-ghesuia totdeaunal...
Pentru Martial, Roma era o nesecata cutie cu surprize.Fiecare zi i'aducea altele noi. Cate nu mai vazuse! A privitcu groaza capul taiat al lui Galba purtat in triumf de soldati.A aclamat impreuna cu multimea chipul cel fardat si sura-zAtor al lui Otho. A insultat si a svarlit cu noroi in grasul
231
www.dacoromanica.ro
Vitelliu, pe cand era tarat de par la moarte. Scene de cruzimei de groaza alternand cu scene vesele i duioase s'au pe-
rindat mereu pe dinaintea ochilor lui incantafi. Pe acestcopil al ulifelor" il desfatau deopotriva §i spaima ca §ibucuria. II desfatau i in sufletul sat' läsau urme ne0erse§i vii.
Cine 4i putea inchipul ca aceste scene de viafa realaaveau sa alcatuiasca materialul unui gen nou poetic menitsa I mbogafeasca literatura Romei?
Il
Primii ani din tinerefea lui Martial se scursesera veseli§i fara griji. Traiul i-1 caOiga -qor, fiinda locuinfa i
mancarea ii erau asigurate de hangiul care il primise atatde bine.
E§ti mai generos ca Croesus!, ii spunea adeseaMartial. De atafia ani stau la tine §i nu mi-ai cerut niciodata"plata chiriei i a mincarii. Cu ce sd-fi rasplatesc atatamarinimie?
Cu ce pofi sa-mi rasplate§ti, raspundea hangiul, cleat
cu nimic?. Mat ai deocamdata. Dar tu vei fi om mare, cumfi am spus §i atunci vom vedea.
232
www.dacoromanica.ro
Om mare? Sunt aproape de 40 de ani si Inca nuam ajuns.
Vei ajunge, n'avea grije!Dar grija, cumplita grije a existentii a batut intr'o zi
si la usa lui Martial. I s'a vestit ca hangiul murise faraveste. Vinul cel tare pe care il bause peste masura in tova-rasia unui marinar dela Gades il rapusese.
Martial l'a plans pe generosu-i binefacator si s'a mutatInteo camera din etajul al 5-lea al unei case ruinate dinTranstever. Proprietarul, un Numid batran si chior i'a spusdin prima zi:
Ingrijeste-te la timp de chirie. Eu doua feluri deoameni nu pot suferi: pe advocati si pe poeti. Nu vei fisi tu vreunul dintre aceia?
0 nu, i'a raspuns cu indrazneala Martial, privindpe furis o cutie plina cu manuscrise pe care o ascunsesesub pat.
Acolo erau adunate cateva sute de epigrame pe carele scrisese in clipele lui de liniste.
Clipele de liniste? Dar cand vor mai veni iar?In adevar, viata se facea din ce in ce mai grea pentru
Martial. Incercase sa pledeze, facuse pe poetul improvizat.si la urma pe clientul catorva patricieni bogati, dar sgarciti.Nimic nu ii folosise si traià la Intamplare de azi pe maine.
30 233
www.dacoromanica.ro
Ce pricina te-aduce, pe ce te bizui oareLa Roma ca sa vii? Spune-mi o, Sextus, tu.
Am sa pledez procese, cum nici chiar CiceroneMai bine n'a pledat $i'n intreitul ForPe toti ii voi intrece. Dar au pledat proceseUn Atestin, un Civis, de tine cunoscuti,$i n'au putut sa-$i scoata nici banii de chirie!
De nu ca$tig de-aci, ma fac atunci poet$i ai s'auzi ca 'n versuri mai bun stint ca Vergilius.
Nebunule, nu vezi pe-atiti ce pier de frig,Sub haina lor subtire? Sunt toti Virgili $i-Ovidii!
La pragul celor mari voi face curte-atunci.Abia vreo trei sau patru din asta meserie
Putura vietui, ceilalti de foame pier.Atunci ce sa fac, spune, ca sa traesc la Roma?De e$ti om bun, cum poti, trae$te-aci $i tu!
Cu toata viata-i plina de griji $i de necazuri, Martialnu $i uita deloc iubitele-i epigrame. Scria mereu $i delao vreme incepit sa publice.
Faima lui crescii repede $i dupa catva timp, poetulputea spune cu mandrie ca versurile lui sunt citite intot imperiul".
Primele carti de epigrame aparura in timpul domnieilui Domitian, care din timp in timp i$i permitea luxul s5.
234
www.dacoromanica.ro
protejeze pe vreun poet de talent. Statius si Martial eraudintre favoritii Cezarului. Dar cata deosebire intre favoarealui Domitian $i acea a lui August! Titluri nobilitare care nuaduceau nici o uprare a traiului si cate un dar de putinavaloare: iata ce da Domitian.
Sgarcit stapan mai ai, spunea Martial unui delatorcare era omul de credinta al imparatului. Pentru o hainaveche, purtata de el ani de zile $i pentru o banita de fasoletrebue sa-i fac cel putin trei epigrame de multumire!...
In adevar, Martial a fost foarte darnic in laudele pecare le aduceh lui Domitian. C4t trebue sa fi suferit sar-manul poet, proslAvind pe un imparat crud, banuitor $imic de suflet!...
Daca Cezarul a fost avar in daruri, in schimb prieteniipoetului au fost mult mai darnici. Plinius cel Tanar $i maiales Marcella, o compatrioata $i o admiratoare a lui Martial,
s'au intrecut in a-i usura traiul. Acest traiu insa nu a pututfi scutit niciodata de griji si de necazuri.
Ce folos, zicea adesea poetul catre cei care-i laudauepigramele, ce folos ca renumele imi cre$te $i in schimbaverea imi ramane aceia$0 Am o mo$ioara la Nomentum,am putina glorie la Roma si multi foarte multi creditori intoate partile!...
235
www.dacoromanica.ro
III
Dupa moartea lui Domitian, Martial a crezut o clipaca norocul ii surade. El, care läudase atat de mult pe crudulCezar, a facut pe urma" cor cu cei care il ocArau i il inarcaude injurii. El, care avea ca deviza atacul contra vitiilor,nu a oamenilor" a aruncat asupra Imparatului defunct celemai teribile invective. Noii stapinitori insa nu §i-au coboiltfavoarea lor asupra lui Martial, dupa cum spera el. Ace lacarc laudase pe Domitian eri §i azi 11 insultà cu cea maimare cruzime, nu le inspira nicio Incredere. Si traiul luiMartial a dainuit mai departe, plin de griji i de lipsuri.
Cele 12 carti de epigrame publicate acum i'adusetlcinste i slava din partea tutulor, dar bani din parteanimanui. Cartile lui erau citite peste tot, editorii se imbo-gatisera §i in schimb sa"rmanul autor ramânea tot sarac.Ce-i puteau aduce titlurile-i de cavaler §i de tribun? Ce-iputea aduce mo0oara lui dela Nomentum?
Mo0oara-mi din NomentumMa 'ntrebi ce-mi aduce, Line?Ea-mi aduce doar atata:Ca nu te mai vad pe tine!
Amarat de o viata care nu-i mai placea deloc, Martial
236
www.dacoromanica.ro
incepuse sa urasca Roma. Iluziile, cu care venise, se spul-beraserà una cite una. Ajunsese in inadevar un mare om,cum ii prezisese hangiul, dar marele om" nu avea de multeori cu ce sa-si plateasca chiria si se bucura mult, cand erainvitat la masa vreunui bogat.
Traiul acesta nu 11 impiedeca insa de asi pastra maideparte vioiciunea spiritului si sarcasmu-i nevinovat. In
deosebire de Catul si de alti creatori de epigrame, Martialnu atach niciodatà cu cruzime si cu rautate. Epigramelelui erau simple pagini din viata realà, ele nu jigneau niciodatä. Personagii neinsemnate, necunoscuti oameni din
popor care isi duceau traiul tot asa de greu casi poetul,acestia erau eroii versurilor sale. lata de pilda pe barbierulde mahala care isi chinue ceasuri intregi musteriii sub brici:
3) Pentru a rade pe LupercusBarbierul se cazneste.Dar o falca pan'sa-i rada3 5Pe cealalta par iar creste.
lata pe frumoasa curtizana care isi falsifica frumusetea:
Dece sunt oare negri dintii ThaeiIar ai Laecaniei stralucesc de albeata?3,E simplu: una-si are dintii ei,Pecand cealalta si-i-a cumparat din piatal...
237
www.dacoromanica.ro
Iata-1 in sfar$it $i pe poetul prost:
Stii tu dece, Pontiliane, scrierile-mi nu-ti trimit?Sa primesc in schimb pe-a tale, ca sä nu fiu, vai, silit!
A$a se perinda pe dinaintea ochilor no$tri aceste micicaracterizari ale traiului zilnic din Roma.
Chiar amarat $i incarcat de necazuri, Martial radeprintre lacrimi.
IV
Intr'o dimineata frumoasà, cand soarele colora in ro$uaprins templele aurite ale Capitoliului, o cgruta simplätrasa de doi cai, urca din greu $oseaua care ducea sprenordul Italiei. Caruta$ul asudat i$i biciuia furios caii, pecand din caruta $optea un glas dulce $i bland:
Nu-i mai bate a$a rau, caci poate sunt mai buni camulti oameni!
Cand a ajuns in varful coastei, caruta s'a oprit o clipà$i vizitiul s'a a$ezat obosit pe o piatra miliarä.
Sa ne odihnim putin!Atunci perdeaua dela caruta s'a tras u$or $i un cap cu
par cret $i carunt a aparut in pervaz. 0 privire induio$atas'a indreptat spre Roma care sclipea sub soarele de vara.
238
www.dacoromanica.ro
Ce frumoasa e$ti tu, Roma! Cat te urasc $i totuscat te iubesc de mult! Plec pentru totdeauna, dar te salutcu drag, o leagan $i mormant al iluziilor mete!
Calätorul se inclina adanc $i lacrimi i se scursera pegene. Martial parasea pentru totdeauna Roma.
La varsta de 53 de ani se inapoia la Bilbilis, ora$ul de-uncle venise.
Plinius cel Tanar ii daduse bani pentru drum, iar Mar-cella ii facuse dar un domeniu unde putea sali duca deacumviata fail griji.
.$i Martial plecase lasand in Roma un renume gloriossi amintirea unei vieti de boem incorijibil. Favoarea celormari nu coborase asupra lui si poetul se duceh sali inecedesiliuziile unor sperante neimplinite.
Cum va putea till in ora$ul tacut $i monoton al Spaniei, copilul cel mai sburdalnic al Romei?
Ma' intrebi, o respectabila domina, scria el catre Mar-cella, ma intrebi $i te interesezi de chipul cum petrec laBilbilis. Ce sa-ti spun, viata aci se scurge lini$tita $i mono-tona ca undele unui parau de $es. Nu ma mai chinue nicicreditorii si manânc regulat, nemai fiind silit sa-mi mintstomacul gol cu vorbe mincinoase, ca la Roma. Ascultcantecul pasarilor din gradina $i ma incalzesc ceasuri intregi in Forul cel pustiu al oraplui. Ah, Forul Romei, cusgomotul lui, cu multimea lui impestritata! Cat il regret
30
www.dacoromanica.ro
de mult $i cat mi e dor de Roma intreagal... Ce-mi folose$te-
tihna $i lipsa de griji de-aici, cand eu duc o viata fAra viatal..
Larma Romei, cancanurile $i spectacolile ei: acestea au fost
deliciile existentei mele. Numai la Roma am putut tral. Aci,la Bilbilis, simt ca pier $i ma ofilesc zi de zi. Nu va trecemult $i vei auzi, scumpa domina, ca sarmanul Martial s'aMins de dorul Romei".
A$a a $i fost. Pe la anul 101, cand in capitala himii,multimea celebra cu sgomot, succesele militare ale lui
Traian, in clipele acelea in care strazile vuiau de larma, cand
in amfiteatre rasunau ropotele de aplauze, atunci, inteunora$el al Spaniei, inchidea ochii pentru totdeauna cel maivioiu cantaret al vietii din Roma.
'ITT"
240
www.dacoromanica.ro
Apuleius.
31 241
www.dacoromanica.ro
Pe la anul 142 dupa Cristos, la colile de filosofie dinAtena, erau admirati §i primiti cu dragoste peste tot doitineri Romani din Africa. Chipurile lor brune §i parul lorcret i lucios ii aratau ca pe ni§te straini care veneau dintara aceia in care se pravalise odata carul cel inflacarat allui Phaeton i pe care de-atunci Helios o presarà mereucu sagetile i de foc. Prin acele tinuturi creOeà lamaiul celcu lemnul de culoarea soarelui, prin acele locuri marmorase ingalbenea la razele i dogoritoare, acolo raurile secauiar marea fierbeA sub arOta-i cumplita.
Tinerii erau vioi, totdeauna veseli i mereu nedespartiti.
243
www.dacoromanica.ro
Unul se numea Pontianus, celalt Apuleius. Niciodata oprietenie mai mare nu unise mai strins douà suflete. Lo-cuiau in aceia5i casa, mâncau la aceia5i ospatdrie, faceauacelea5i plimbari 5i la cursuri locurile lor erau totdeaunaalaturi.
Nici Oreste 5i Pyllade nu au fost a5a de nedes-pärtiti!... ziceau Atenienii privindu-i cum brat la brat stra-bateau Agora cea luminoasà, sau cum se indreptau titian-du-se de mana pe calea cea larga 5i marginita cu platanice ducea la Pireu. Colegii ii invidiau pentru viata lorpe care nici o umbra de ceata sau discordie nu o intunecaserina acum.
Cum se pot uni temperamente a5a de neegale? i5iziceau multi din ei.
In adevar, Pontianus era lenevos, molatec 5i filosofianu Patragea mai deloc. Ii placeau petrecerile vulgare 5ibizuindu-se pe bogatia lui, arunca banii fara crutare indreapta 5i in stanga.
Apuleius, din potriva, era silitor, inteligent 5i se ini-Vase de timpuriu in tainele tutulor sistemelor filosofice.Cuno5tea perfect stoicismul, patrunsese toate controverseleepicureismului, era profund convins de idealismul bine-cuvantat al neoplatonismului. Vorbea grece5te ca un Grec5i fiind sarac cauta sa-5i economiseasca' totdeauna putinulce i se trimetea de acasà. Se imparta5ea totu5 cu imbel-
244
www.dacoromanica.ro
pgare din risipele lui Pontianus. Gurile rele mai sopteau cAApuleius 11 indemna intotdeauna pe amicul sau la petreceridesfranate si la cheltueli fara masurA.
Ai destul, i'ar fi spus el adesea, mama ta e vAduva $iduce o viata prea modesta, i prea cumpAtata, ca s5 maiaib5 trebuint5 de bani. Risipe#e tu cat esti tan5r, c5ci incurand va veni, cum zice Horatiu, batranetea cea plinA depodagra si moartea care te face palid. Sa traim, iubiteprieten!...
Si cei doi prieteni traiau". Orgii nesfarsite cu ceilaltistudenti, amoruri trecAtoare cu hetaere l cu cantArete,plimbAri vesele la Pireu sau Eleusis, nopti albe si zile
care tineau loc de nopti. Pontianus, prins in vraja vietiiacesteia dezordonate nu invatase mai nimic.
Ce-mi trebue mie sa $tiu ce va fi dincolo de moarte,zicea el adesea, dece sA-mi bat capul, dacA e un suflet saunu? Cat trAim, sA traim intr'o desfatare continua. SA slAvim
slAvim dar pe divinul Epicur care a propovaduit o astfelde invataturA.
Apuleius II asculta si 11 aproba. De multe ori era insacuprins de remuscari. Dece nu-I ajuta pe prietenul sausä se indrepte pe calea cea buna si sa profite $i el deluminile binefacatoare ale filosofiei si ale stiintei? Cum i$iingAduià el suflet vesnic avid de cunostiinte i lucruri noi,
245
www.dacoromanica.ro
tovArA$ia unei fiinte inglodate in tina ne$tiintei $i a place-rilor materiale?
Dar se mAngAia repede:
La urma urmei, Pontianus e bogat $i ca atare i$ipoate permite luxul sä rAmAe $i prost!
H
Intr'un ora$el indepArtat din Thesalia, tara renumitaa vrAjitoarelor, a sosit inteo dimineatä un oaspete strAin.CAnd a trecut cAlare pe un cal alb prin piata cea micA atArgului, toti gurA-cascA au ramas plini de mirare
Cine sa fie? se intrebau ei. Dupa port $i infAti$arel'au banuit a fi Roman $i nu s'au in$elat. Tinarul venehdin Roma, se numea Lucius $i intreba in toate partile de unanume Sosthenes, unul din cei mai bogati locuitori ai ora-$ului. Spunea ea ii e prieten vechi $i dorea mult sa II vadA.,
Cand a ajuns la casa prietenului, Lucius a descAlecat $ia bAtut la u$a dela intrare.
0 servitoare dragutA $i vioaie i'a deschis deschis $ii'a urat bun venit.
Unde-i stApanul tau? a intrebat Romanul.Servitoarea i'a arAtat rAzAnd o namilA de om cu chipul
246
www.dacoromanica.ro
acoperit aproape in intregime de o barba $i de ni$te mustatistufoase.
Iata-l!, i'a raspuns $i Lucius, fara multà ceremonie,s'a aruncat in bratele lui Sosthenes.
Ce bine imi pare ca te vad! i'a strigat plin debucurie.
Grecul a mormait ceva neinteles $i pe urma l'a intrebat.
Cat ai de gand sa stai la mine?Atata vreme cat voi invätà arta vrajitoarelor voastre,
i'a raspuns Lucius.Pentru asta ai venit din Roma, strabatand atata
cale? Pentru asta ai parasit capitala lumii, ca sa vii inteuntargu$or sarac $i sä te desfatezi la masa mea de om nevoia$?
Lucius zambl cu seninatate. Stia cat de avar era amiculski, de aceia scotand o pungd plina cu aur, o intinse luiSosthenes.
Tine, dragul meu, asta-i plata gazduirii mele.Grecul se invesell.
PO sa stai cat de mult! Te-a$ fi primit fara plata,dar sunt sarac, cum bine $tii. In schimb insa, Ifi voi faceun serviciu. Voi rugh pe sotia mea sä te initieze in artavrajitoriei. Ea se indeletnice$te foarte mult cu fleacuride-astea.
Lucius a multumit $i a ramas.Locuitorii din ord$el il vedeau zilnic plimbandu-se prin
247
www.dacoromanica.ro
piata §i targuind tot ce era mai bun. Tanarul Roman intraadesea in v,orba cu ei i se interesa de afacerile lor cnicum i'ar fi cunoscut de multa vreme. Le era la toti placut§i se obinuisera cu el. Dela un timp insä, a disparut i
nu i s'a mai dat de urma. Ce se facuse? Unde se dusese?In orawl cel plin de vrajitoare §i de oameni sgarciti s'acreat atunci o legenda care i0 avea ca ecou pe tanarulLucius.
Se spuneh ea', doritor de a afla arta vrajitoriei, el aazistat inteo seark dupà indemnurile servitoarei Fotis, lao scena de vräjitorie a stapanei sale. Furi§at inteun iatacdosnic, Lucius a vazut cum sotia lui Sosthenes se pregateisa se duca la o intrunire a vrajitoarelor. A privit-o cum si-auns tot trupul cu o pomada scoasa dintr'un borcan i cum
la urmA, prefacutd in bufnita, si-a luat sborul prin fereastradeschisa a iatacului. Incercand sa o imite, Lucius a greOtborcanul i ungandu-se cu alta pomada, s'a prefacut inmagar. Plin de jale §i obida, a pribegit atunci din casa luiSosthenes §i a cazut pe m'ana unor talhari care l'au inchisinteo peOera unde 10 aveau culcuul. Ad au adus a douazi o tânara mireasa rapita dela sotul ei. Ca sa o mangae,batrana servitoare a talharilor ii poveste0e in lipsa lor,frumoasa poveste a lui Amor §i Psyche. Magarul reu$e§tesg scape pe tânara mireasa i sotul ei recunoscator, il facesa aiba o soarta mai buna. 0 moarte napraznica rape§te
248
www.dacoromanica.ro
Insa pe cei doi tineri soti $i bietul magar trece prin incercaridin ce in ce mai grele. Capata drept stapani pe ni$te preotiai Cybelei, hoti si corupti, infra' pe urma in slujba unuimorar, pentru a servi mai tarziu unui gradinar $i apoi unuisoldat. In cele din urma, e luat de doi sclavi dintre careunul era placintar, iar altul bucatar. Acestia slujeau larandu-le la un stapan bogat, care vazand cum ii dispareauplAcintile din camara, se pune la panda $i prinde pe magar.Un magar care se ospAta cu prajituri era ceva nemaipo-menit si bogAta$ul incântat il cumpara dela sclavi si incepitsa dea spectacole cu el, Revoltat magarul fuge $i $i re-
capAta in sfar$it forma-i de om, luand parte la o slujba azeitei Isis. Ca multumire, tanArul Lucius, redevenit oin,se intoarce la Roma $i intra in slujba zeului Osiris. Eldevine unul din cei mai insemnati preoti ai acestui zeu. Cuaceasta se sfar$este legenda tesutd imprejurul misteriosuluiLucius.
Cineli putea inchipul ca peste catava vreme aceastapovestire care era o perla a Povestilor Milesiene" va formasubiectul unui roman scris in latineste $i al carui autor vafi Apuleius, fostul student dela Atena?
Sub titlul de Magarul de Aur", romanul acesta de me-tamorfoze, cu episoade minunate si felurite, se va raspandisi va umple de glorie pe autorul lui. Niciodata pana aclRomanii numai citisera o opera cu episoade asa de atra
32 249
www.dacoromanica.ro
gatoare I cu descrieri atat de placute. E drept ca romanullui Apuleius aveh i parti obscene, dar pentru societateafrivola din vremea lui, aceste obscenitafi deOeptau i maimult interesul cititorilor. Unde mai punem cä povestea luiAmor i Psyche a ramas de-atunci i !Ana acurn cea maifrumoasa povestire morald a antichitatii.
Romanul lui Apuleius a fost cevh ciudat in literaturalatina §i Apuleius a ramas un fel de geniu aparte al
acestei literaturi.
ILL
Printre foOi camarazi de coalä ai lui Apuleius, fusesesi un tartar lesbian numit Sotion. Serios i aspru inapucaturi, el urmase la Atena stoicismul. Dupa ce pa-trunsese aceasta filosofie pana in adâncul ei, se retrasesein insula lui i acolo ducea o viatà singuraticä, dar activä.De0 cu totul dat filosofiei stoice, Sotion era un spiritcercetator care citea tot ce se publica in toate dorneniile.Citise i romanul lui Apuleius i se entuziasmase pentrufostu-i coleg de §coala.
Ma duc sa-1 vad! zis el inteo zi i imbarcându-se
pe o corabie comerciala, a purces spre indepartata Africa.
250
$i-a
www.dacoromanica.ro
Dupa doua luni de calatorie plina de primejdii, adebarcat la Carthagina.
Pe prietenul sau nu a fost nevoe sä-1 caute mult. Cands'a dat jos din corabie i a intrebat de el, cel dintai hamaldin port, i'a grait cu entuziasm.
De Apuleius sa nu §tim noi? Dar orce copil de-aiciiti va arata casa lui. El e fala §i gloria noastra.
Sotion nu s'a mirat deloc i cu pa§i inceti a ajunsla locuinta Vechiului sau coleg de cdalä. S'a minunat demaretia cladirii §i el, stoicul cel aspru, a admirat parculbogat in verdeata i plin de cascade multicolore.
Pe Apuleius l'a gasit aproape neschimbat. Era parcaacela tanar frumos i vioiu pe care il cunoscuse la Atena.S'au imbrati§at §i §i-au grait multe din trecutul lor.
Pe veranda de marmora galbena in care racoarea uneiseri africane se amesteca cu parfumul de struguri copti
i de §ofran aromat, Sotion 0-a cAlcat preceptele filo-sofice §i s'a infruptat dintr'un ospat bogat. Devenit vor-baret din pricina vinului pe care nu il mai gustase de mult,Grecul a inceput sali laude prietenul:
Cat te admir, o Apuleius, i de ai ti tu cata glorieti-a adus Magarul tau de Aur"!
Romanul a rAmas pe ganduri i un moment nu a ras-puns nimic.
251
www.dacoromanica.ro
Cum, pe tine nu te incinta opera ta? i'a $optit dinnou Sotion.
Ma incinta, de sigur, i'a raspuns Apuleius, daradevArata mea glorie nu am dobandit-o din ea.
Si infierbintându-se a continuat:Ai auzit, cred, de discursurile $i conferintele ce am
tinut in toata lumea romanà, incepAnd cu Roma i sfar$ind
cu orietul grec. Ce succese, iubite prieten $i ce val deadmiratie ma cuple$eau pretutindeni!... Eram in stare saimprovizez orce subiect imi da publicul. Stiinta, literatura,arta, toate se cizelau sub vraja retoricei mele.
Sotion privi o clipd uimit pe amicul sau.. Vanitosil $tià Inca din $coala, dar a$a de multumit $i incântat desine insu$ nu 1 vazuse niciodatä. Un minut se gandi: acestasa fie maestrul fauritor al lui Amor $i Psyche?" El sa fiemoralistul ideal al acestei povestiri?... Pare ca nu-i posibil.
Deziluzionat, i$i ineca amarul intr'o cupa cu yin
spumos.
Intretimp, Apuleius grAia mai departe:Ai auzit, de sigur $i despre vestitul meu proces din
Oea. Stii tu, dragul meu, cd de-acl $i-au luat inceput faima$i bogatia mea? Mai gusta o aripa din aceasta gaina deNumidia, mai bea o cupa de vin spumos $i ascultà-ma.
Grecul se Oriels': s a-i ascult iara$ laudele?
Dar se resemna $i statii atent.
252
www.dacoromanica.ro
Cutreerând orasele dirt nordul Africei, urma Apu-leius, in drumul meu spre Alexandria, am debarcat si inora$elul Oea. Ad, peste cine crezi ca am dat? Peste iubitulmeu prieten din finer*, peste Pontianus. Tu stii ce prie-tenie strânsa ne lega la Atena. CAnd m'a vazut Pontianus,era sa lesine de bucurie.
Bine ai venit, sufletul meu, mi-a grait cu veselie $im'a dus in casa lui unde m'a ospatat ca pe un rege. Cesa-ti mai spun? De unde planuisem sa stau numai treizile la Oea, m'am pomenit ramânând luni intregi. De unde\warn sa tin numai o conferinta, m'am trezit tinând zecide conferinte si disertatii, spre marele entuziasm al lui
Pontianus si al orasenilor din Oea. In scurt timp, mi-amcapatat iubirea tutulor. TO ma lAudau, toti voiau sa maaibä prieten. Am avut insa" $i dusmani $i din cei mai in-ver$unati. In familia lui Pontianus s'au iscat certuri. Mamalui, frumoasa $i virtuoasa Pudentilla, care timp de 20 deani traise inteo vaduvie demna de orce cinste, s'a indra-gfostit de mine. Am uitat sa-ti spun ca, la Oea, cazusembolnav greu $i numai gratie ingrijirilor Pude-ntillei amscapat cu viata. Ca recuno$tinta, am iubit o $i eu, de$1 eramult mai i n varstA ca mine $i de$1...
Era colosal de bogat! il intrerupse Sotion.Apuleius ro$1 putin $i $opti, dupa ce bause dintr'o in-
ghititura o cupa mare de yin.
253
www.dacoromanica.ro
Nu bogatia m'a atras, ci virtutea ei. Ai vazut-o $i tu,iubite Sotion, cat e de modesta $i cuviincioasà.
Grecul il aproba in tacere $i ii veni fara voe in mintechipul Pudentillei. Cat durase adevarata masa ea singurdii servise $i la urma se retrasese discret, ca sa-i lase singuri.Ce ochi blanzi avea. In privirile lor parea ca plute$te insavagul unor remuFari indepartate.
Pontianus incepuse sa ma pismuiasca $i el, povesfimai departe Apuleius. Vedea poate in dragostea mameilui pentru mine uzurparea averii lui. Eram hotarat sa pa-rasesc Oea unde acum avearn numai necazuri $i amaraciuni,
cand moartea fara de veste a lui Pontianus ma retinU peloc. Intr'o dimineata sarmanul meu prieten, caci pentrumine ramasese tot prieten, fu gasit mort in patul sau. 0apoplexie fulgeratoare, urmarea vietii lui dezordonate, ilrapise in floarea varstei. L'am plans cu totii $i Pudentillam'a rugat sa raman, caci acuma mai mult ca orcand aveatrebuinta de sprijinul meu. Ce-a urmat, $tii $i tu. Pudentillaa devenit sotia mea $i eu a trebuit sa ma apar inteun procespe care mi 1 intentase in numele celui de al doilea fiu minor,
unchiul sau. Eram acuzat ca prin mijloace vràjitore$ti, mi-am
atras dragostea Pudentillei $i am luat o de sotie, pentru adeposeda de avere pe copilul ei. Era ceva monstruos, dareu m'am aparat inteun chip stralucit. lata aceasta apararecare poarta numele de Apologia" $i care mi a atras admi-
2n4
www.dacoromanica.ro
ratia tutulor. Priveste opera mea de capetenie! Citeste-o siminuneaza-te si tu! Vei vedeh cata elocventa si mai alescite cunostinfe felurite sunt in ea. Cunosti si tu de altfelce comoara de stiinta posed eu. Ai vazut colectiile mele depesti si de alte animale curioase? Ti le voi arata si suntsigur ca vei ramane uimit.
Sotion nu raspunse nimic. Invartea in maini ma-nuscrisul cel elegant si siruri de ganduri i se depanau prinminte. El credea ca va gasi in fostul lui coleg de scoalaun barbat serios si modest. Asa trebuia sa fie, dupa el,autorul Magarului de Aur", sii cand colo, peste ce daduse!...Peste un sofist care facea parada de retorica lui sunatoaresi seaca. In locul barbatului maturit de cugetari, gaseaun omulet vanitos care se incânta de propria-i vorbarie sise lauda cu cucerirea unei vaduve trecute.
Cand peste cateva zile, Grecul isi facea bagajul deplecare, la un moment dat s'a oprit si s'a facut a cauth ceva.
Ce cauti? l'a intrebat Apuleius.Caut o iluzie pierduta! a raspuns Grecul.
Apuleius s'a facut ca nu pricepe ironia si l'a petrecutpe amicul lui pana la port.
Pe drum, trecand pe langa o statue de aur, Apuleius i'aaratat-o lui Sotion.
Iata statuia mea! Admir-o si tu, cum o admira totiCarthaginezii care mi-au dat-o in dar!
255
www.dacoromanica.ro
Sotion o privi o clipa §i Hi cuprins deodata de ocaintä amard.
La urrna' n'are dreptul sa se laude? i§i zise el. Vortrece veacuri, numele meu §i al altora ca mine vor fi pieritde mult, pecand al lui va continua sa traiascA.
Impins de un sentiment generos, Sotion imbrat* peApuleius.
larta-ma, iubite prieten, cA m'am indoit o clipä degeniul tau.
Apuleius il privi cu ochii aceia din care t4neà parcIo vraje magneticd.
Nu-i nimic. Eram deplin convins ca in cele dinurma te voi cA§tigA §i pe tine!
Or -11. 'U e,
256
www.dacoromanica.ro
CUPR1NSUL
257
www.dacoromanica.ro
Pag.
Prefata 5
Inchinare 9
Cato cel Bättin 13
Ennius 27
Terentius 41
Lucretius 57
Cicero 73
Caesar 95
Sallustius 109
Vergilius 123
Horatiu 141
Ovidius 157
Seneca 171
Lucan 185
Persius 199
Tacit 211
Martial 229
Apuleius 241
256
www.dacoromanica.ro
7);
' I.
$
_
"
I /
.
BUCURESTI'
TIOGRAFIA ION C. VACARESCU
4, Strada Umbrci, 4
1.
'I
:!.
www.dacoromanica.ro
