FI ŞA DISCIPLINEI 1. mânt superior UNIVERSITATEA ......Constituirea diagramelor de echilibru....

FIŞA DISCIPLINEI Cod: ClDF1O05

1. Date despre program 1.1.Instituţia de învăţământ superior UNIVERSITATEA AUREL VLAICU din ARAD 1.2.Facultatea INGINERIE INDUSTRIALĂ 1.3.Departamentul AUTOMATIZĂRI, INGINERIE INDUSTRIALA,

TEXTILE ŞI TRANSPORTURI 1.4.Domeniul de studii AR 1.5.Ciclul de studii LICENTA 1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIE

2. Date despre disciplină

2.1.Denumirea disciplinei ŞTIINŢA MATERIALELOR 2.2.Titularul activităţii de curs ŞEF LUCRĂRI DR.ING. MĂNESCU TIBERIU 2.3.Titularul activităţii de laborator ŞEF LUCRĂRI DR.ING. MĂNESCU TIBERIU 2.4.Anul de studiu I 2.5.Semestrul I 2.6.Tipul de evaluare EXAMEN 2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE

3. Timpul total estimat

3.1.Număr de ore pe săptămână 26 din care 3.2 curs 2 3.3 laborator 24 3.4.Total ore din planul de învăţământ 364 din care 3.5 curs 28 3.6 Total laborator 336 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 28 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 15 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 334 Tutoriat 1 Examinări 1 Alte activităţi 3.7.Total ore studiu individual 15 3.9.Total ore pe semestru 336 3.10.Numărul de credite 6

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Chimie, Studiul materialelor, Tehnologia materialelor, Termotehnica 4.2.de competenţe Cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor din domeniu

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1.de desfăşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector 5.2.de desfăşurare a proiectului/seminar Laptop, materiale bibliografice, videoproiector

PDF processed with CutePDF evaluation edition www.CutePDF.com

http://www.cutepdf.com

6. Competenţe specifice acumulate

Com

pet

enţe

pr

ofes

iona

le • Operarea cu concepte fundamentale din domeniul ştiinţelor inginereşti

• Utilizarea adecvată a conceptelor fundamentale din domeniul științei materialelor.

• Cunoasterea elementelor metalurgice de baza.

• Clasificarea si particularitatile materialelor

• Analiza unor probe prelevate dintr-un anumit material

Com

pete

nţe

tran

sver

sale

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate) 7.1.Obiectivul general al disciplinei Studiază noţiunile şi legile de de bază ale teoriei

aliajelor.Diagrame de echilibru de tip A, B, C, D si E.Fierul şi aliajele sale.Aliaje neferoase.Tratamente Termice.

7.2.Obiectivele specifice Competenţe cognitive: metode şi procedee de analiză a diagramelor de echilibru; determinarea caracteristicilor mecanice ale materialelor; însuşirea tratamentelor termice.

Competenţe profesionale: alegerea unui itinerar optim pentru calculele de dimensionare a regimurilor termice utilizate; verificarea pe cale experimentală a mărimilor calculate analitic;

Competenţe afectiv-valorice: potenţarea curiozităţii ştiinţifice, în scopul desăvârşirii propriului proces cognitiv.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii Noţiuni Introductive Tipuri de materiale.Materiale şi mediul.Materiale cristaline şi amorfe

Instruirea directă, Discuţia, Conversaţia

2 ore

Structura Materialelor Structura electronică a atomilor.Tipuri de legături chimice. Reţele cristaline. Microstructura materialelor. Alotropie.Poliformism.Izoformism


2 ore

Proprietăţile MaterialelorProprietăţi mecanice. Proprietăţi fizice.


2 ore

Teoria Aliajelor Topirea şi solidificarea materialelor. Instruirea directă, 4 ore

Constituirea diagramelor de echilibru. Legea fazelor şi regula orizontalei. Tipuri de diagrame de echilibru.

Discuţia, Conversaţia

Fierul şi aliajele fier-carbon Însuşirile fierului. Aliaje fier-carbon. Diagrama de echilibru Fe-Fe3C. Liniile de echilibru ale diagramei Fe-Fe3C. Solidificarea aliajelor Fe-Fe3C. Proprietăţile oţelurilor nealiate. Clasificarea oţelurilor carbon. Clasificarea oţelurilor aliate. Clasificarea fontelor. Fierul forjat.


6 ore

Tratamente termice aplicate materialelor metalice Definirea şi clasificarea tratamentelor termice. Recoacerea oţelurilor. Recoacerea fontelor cenuşii. Călirea oţelurilor. Călirea fontelor. Revenirea oţelurilor şi fontelor. Tratamente termomecanice. Tratamente termochimice.


6 ore

Metale şi aliaje neferoase Cupru şi aliajele sale. Aluminiu şi aliajele sale.


1 ora

Aliaje cu memoria formei Generalităţi . Tipuri de aliaje cu memoria formei.


1 ora

Materiale ceramice Generalităţi. Ceramici cristaline. Deformarea şi ruperea materialelor ceramice. Tehnici

de obţinere a ceramicilor cristaline.


2 ore

Materiale plastice Generalităţi. Clasificare şi domenii de utilizare. Tehnici de prelucrarea a maselor plastice


1 ora

Materiale compozite Generalităţi. Tipuri de materiale compozite.


1 ora

Bibliografie:

-Truşculescu, M., Studiul Metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977 -Budău V., Craciunescu C-M., Studiul Metalelor (Ghid individual pentru lucrări de laborator), Editura Mirton Timişoara,1998,ISBN 973-578-608-1 -Truşculescu M., Hutiu G. Material-tehnica, Editura Politehnica Timişoara, 2009, ISBN

- Bibu Marius, Știința Materialelor, Editura Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, 2007, ISBN 973-651-030-1 -Roşu C., Ştiinţa şi Ingineria Materialelor (suport de curs), Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Mediului, Cluj - Napoca, 2014 -Suciu V., Suciu M-V., Studiul Materialelor, Editura Fair Partnes Bucureşti, 2008, ISBN 978-973-1877-01-03

- Budău V., Studiul Metalelor I şi II (curs în format electronic) U.P.T.,Facultatea de Mecanică,Timişoara, 2001

8.2 Laborator Metode de predare Observaţii Norme de tehnica securităţii munci la efectuarea orelor de laborator

Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Tehnica masuratorilor dimensionale cu aparate de masură şi control


2 ore

Încercarea la tracţiune a oţelului de uz general şi aliat. Duritatea Brinell


4 ore

Încercarea la tracţiune şi forfecare a sârmelor Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Încercarea la compresiune a fontei. Încercarea la încovoiere a fontelor


2 ore

Analiza macroscopică Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Analiza microscopică Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Analiza termică Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Structura de echilibru a oţelului carbon şi a fontelor albe Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Structura fontelor cenuşii Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Determinarea calibilitatii oţelurilor Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

Recuperări Instruirea directă, Discuţia, Explicaţie

2 ore

TOTAL 28 ore Bibliografie: -Bumenfeld M., Introdubere în Metoda Elementelor Finite, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995 -

-Dumitru I.,Faur N., Elemente de Calcul si Aplicaţii în Rezistenţa Materialelor, Editura Politehnică Timişoara, 1999.

-Dumitru I.,Neguţ N., Elemente de Elasticitate, Plasticitate şi Rezistenţa Materialelor, Editura Politehnică Timişoara, 2003

- Faur N., Elemente Finite Fundamentale, Editura Politehnica Timişoara, 2002

- Faur N.,Dumitru I., Diferenţe Finite şi Elemente Finite, Editura Mirton Timişoara, 1997

- Jiga G. Gh., Metoda Elementelor Finite, (suport electronic de curs), Universitatea PolitehnicăBucureşti, 2015.

- Marina V.,Calculul Tensorial pentru Ingineri, Editura Tehnică Info Chişinău, 2005

- Mănescu T. St., Zaharia N.L., Mănescu T .,Iacob-Mare C., Noţiuni Fundamentale de Rezistenţa Materialelor şi Teoria Plasticităţii , Editura Eftimie Murgu, Orizonturi Tehnice, Reşiţa, 2012

- Năstăsescu V., Metoda Elementelor Finite, Editura Academiei Militare Bucureşti, 1997

- Pascariu I., Elemente Finite Concepte - Aplicaţii , Editura Militară, Bucureşti, 1985.

- Voinea R., Voiculescu D., Ceauşu V., Elasticitate şi Plasticitate, Editia II-a, Editura Printech Bucureşti, 2000

-Răutu S., Banut V., Statica Construcţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

- Mănescu T. St.,Jiga G.Gh., Zaharia N.L.,Bâtea C.V., Noţiuni Fundamentale de Rezistenţa Materialelor şi Teoria Elasticităţii , Editura Eftimie Murgu, Orizonturi Tehnice, Reşiţa, 2010

- Nedelcu D., Mănescu T ., Metoda Elementului Finit (Aplicaţii), Editura Eftimie Murgu, Orizonturi Tehnice, Reşiţa, (în curs de apariţie)

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

• Prin conţinuturile sale, disciplina are un pronunţat caracter pragmatic, contribuind la formarea specialiştilor în domeniul constructilor de maşini si a dispozitivelor utilizate în industrie, încadrabili la nivelul societăţilor comerciale.

10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de evaluare

10.2 Metode de evaluare

10.3 Pondere din nota finală

10.4 Curs Rezolvarea subiectelor Evaluare scrisă 100%

10.5 Laborator

Verificarea abilităţilor dobândite

Admis/Respins- Caiet de Laborator: este necesar ca toți studenții să prezinte la finalul semestrului rezumatele lucrărilor de laborator efectuate.

0%

10.6 Standard minim de performanţă • Participarea in mod activ la cursuri/laboratoare • Cunoașterea unor noțiuni teoretice de bază specifice științei materialelor • Capacitatea de a efectua încercări specifice științei materialelor și de a interpreta corect rezultatele

obținute

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar 10.09.2018 .................................................. .............................................. Data avizării în departament Semnătura director departament ...................................... prof.dr. ing. Sima Gheorghe

COD DISCIPLINA

FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.2.Facultatea DE INGINERIE 1.3.Departamentul AUTOMATICĂ, INGINERIE INDUSTRIALA, TEXTILE

ŞI TRANSPORTURI 1.4.Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALA 1.5.Ciclul de studii LICENTA 1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIEA SUDĂRII


2.1.Denumirea disciplinei TEHNOLOGIA MATERIALELOR 2.2.Titularul activităţii de curs S.l.DR.ING. MIHAI SÂRB 2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator S.l.DR.ING. MIHAI SÂRB 2.4.Anul de studiu I 2018-2019 2.5.Semestrul II 2.6.Tipul de evaluare E 2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE / DD


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 laborator 2 3.4.Total ore din planul de învăţământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 laborator 28 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 20 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 24 Pregatire laboratoare, proiecte, teme, referate, portofolii şi eseuri 18 Tutoriat 4 Examinări 2 Alte activităţi 1 3.7.Total ore studiu individual 69 3.9.Total ore pe semestru 125 3.10.Numărul de credite 5

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Tehnologiea materialelor 4.2.de competenţe -

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1.de desfăşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector 5.2.de desfăşurare a laboratorului Sală de laborator, aparate


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei • Înţelegerea etapelor şi modalităţilor de socializare economică a adultului • Formare a unei gândiri sistemice • Cunoaşterea obiectivului de studiu al disciplinei • Explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei • Explicarea fenomenelor pentru înţelegerea proceselor de obţinere a aliajelor

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le

• Culegerea, analiza şi interpretarea de date şi informaţii din punct de vedere cantitativ şi calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale şi din literatura din domeniu pentru formularea de argumente, decizii şi demersuri concrete în scopul dezvoltării unui mediu ştiinţific centrat pe calitatea activităţilor individuale;

• Utilizarea tehnologiilor informatice moderne în documentare şi învăţare;

• Utilitizarea normelor juridice, normativelor specifice naţionale şi internaţionale pentru elaborarea de proiecte tehnologice în domeniu;

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei ; • Să înţeleagă legătura dintre compoziţia chimică – structură şi proprietăţile materialelor; • Să cunoască principalele materiale metalice utilizate în construcţia de maşini; • Să cunoască consideraţiile teoretice şi legile privind prelucrarea prin deformare plastică

a materialelor metalice; • Să cunoască proprietăţile tehnologice şi de exploatare ale materialelor şi să înţeleagă

necesitatea schimbării unor proprietăţi ale acestora în vederea îmbunătăţirii proprietăţilor de exploatare;

• Să cunoască tipurile de materiale ale viitorului şi avantajele pe care le conferă acestea, comparativ cu aliajele feroase şi neferoase ;

• Să cunoască materiale: caracteristici, performanţe, domenii şi aplicabilitate, analiză şi identificare;

• Să cunoască determinarea proprietăţilor tehnologice ale materialelor: turnabilitatea, deformabilitatea, sudabilitatea;

• Să cunoască parametri tehnologici specifici diferitelor procedee tehnologice de prelucrare: prin turnare, laminare, forjare, tragere-trefilare, extrudare, prelucrarea tablelor, sudarea oxi-gaz, prin topirea cu arc electric, sudarea prin presiune etc.

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1.Obiectivul general al disciplinei • Dezvoltarea capacităţii de concepţie privind analiza structurii aliajelor metalice, nemetalice precum şi a altor aliaje prin prisma influenţei asupra caracteristicilor acestora; formarea unor aptitudini necesare interpretării proprietăţilor acestora, prin factorii de influenţă şi in funcţie de destinaţia lor; dobândirea cunoştinţelor necesare privind modul de analiză a influenţei structurii asupra calităţii, cantităţii şi costului acestora; deprinderea abilităţilor de calcul a elementelor care influienţează proprietăţile acestor aliaje.

7.2.Obiectivele specifice 1. Cunoaştere şi înţelegere

• Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei • Înţelegerea etapelor şi modalităţilor de sociale economică a adultului • formare a unei gândiri sistemice • Să cunoască obiectivul de studiu al disciplinei

2. Explicare şi interpretare

• explicarea şi interpretarea unor a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei

• explicarea modului de obţinere a aliajelor metalice.

3. Instrumental – aplicative

• abilitatea de a analiza critic domeniul abordarii 4. Atitudinale

• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific

• folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii

Partea I-a : Introducere

Tehnologia materialelor ca ştiinţă.

Obiectivele şi scopul cursului; tendinţe ale dezvoltării tehnologiei materialelor.


1 oră

Partea a II-a . Obţinerea industrială a materialelor metalice

Principalele materiale metalice utilizate în construcţia de maşini.

Fonte: fonte cenuşii, fonte albe, fonte maleabile, fonte cu proprietăţi speciale.

Oţeluri: oţeluri carbon, oţeluri aliate.

Obţinerea fontei: materii prime, principiul procedeului, furnalul, procesul metalurgic în furnal, produsele furnalului.

Obţinerea oţelului: principiul elaborării oţelului,


6 ore

clasificarea procedeelor, elaborarea în convertizoare, cuptoare cu vatră, cuptoare electrice.

Elaborarea şi turnarea unor aliaje neferoase. cuprul, aluminiul

Partea a III-a. Turnarea materialelor metalice

Consideraţii teoretice privind turnarea materialelor metalice.

Procedee de turnare.

Principiile de proiectare a pieselor turnate, defectele şi controlul tehnic


6 ore

Partea a IV-a . Deformarea plastică a materialelor metalice

Consideraţii teoretice şi legi privind prelucrarea prin deformare plastică a materialelor metalice;

Încălzirea materialelor metalice pentru deformare; cuptoare.

Metode şi procedee de prelucrare prin deformare plastică: forjarea, laminarea, tragerea şi trefilarea, extrudarea, ambutisarea, prelucrarea tablelor;


6 ore

Partea a V-a Sudarea materialelor metalice

Sudarea prin topire cu arc electric

Sudarea prin topire cu energie chimică.

Sudarea prin presiune, metode, variante.


6 ore

Partea a VI-a Procedee conexe sudării: îmbinări prin lipire a metalelor, tăierea termică a materialelor metalice;


2 ore

Partea a VII-a Norme de protecţia muncii şi mediului înconjurător


1oră

Total ore curs 28 ore

Bibliografie

1. Aurel Nanu - Tehnologiea materialelor,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972 2. F Lammert - Tehnologiea materialelor,Editura tehnică, Bucureşti, 1992

3. Sârb Mihai - Tehnologiea materialelor, Curs 2013 în format electronic pe CD.

8.2 laborator Metode de predare Observaţii

L1 . Noţiuni de protecţia muncii în laboratorul de studiul materialelor

Demonstratia, Discutia, Conversatia, Experimentul

2 ore

Metode de încercare mecanică a materialelor

metalice

L2. Încercări statice la tracţiune

2 ore

L3 Încercări de încovoiere prin şoc

L4 Încercări de duritate :Brinell ;Rockwell ;Vickers 2 ore

L5 Încercări de duritate :Rockwell 2 ore

L6 Încercări de duritate :Vickers 2 ore

L7 El aborarea fontei în cubilouri şi în cuptoare cu inducţie Calculul încărcături

2 ore

L8 Obţinerea oţelurilor cu ajutorul cuptoarelor electrice 2 ore

L9 Turnarea în forme nepermanente 2 ore

L10 Forjarea liberă şi forjarea în matriţă Calculul semifabricatului de pornire. Urmărirea procesului de forjare şi matriţare

2 ore

L11 STRUCTURI PENTRU ALUMINIU ŞI PRINCIPALELE ALIAJE PE BAZĂ DE ALUMINIU

2 ore

L12 STRUCTURI PENTRU Cu ŞI PRINCIPALELE ALIAJE PE BAZĂ DE Cu

2 ore

L13 STRUCTURI PENTRU ALIAJE PENTRU CUZINEŢI ALIAJE ANTIFRICŢIUNE PENTRU CUZINEŢI

2 ore

L14 STRUCTURI PENTRU MATERIALE COMPOZITE. UTILIZĂRI PRACTICE ALE MATERIALELOR COMPOZITE.. PREZENTAREA DE MATERIALE COMPOZITE

2ore

Total ore laborator 28 ore

Bibliografie

1. Sârb Mihai –Tehnologiea materialelor, Laborator 2013 în format electronic pe CD. 9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii

epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent

programului

• Prin conţinuturile sale, disciplina are un pronunţat caracter pragmatic, contribuind la formarea specialiştilor în domeniul textil, încadrabili la nivelul societăţilor comerciale.

10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de

evaluare

10.2 Metode de

evaluare

10.3 Pondere din nota

finală


10.5 Laborator

Verificarea cunoştinţelor dobândite la laborator

Evaluare orală 25%

Total 100% 10.6 Standard minim de performanţă

• Rezolvarea in proportie de 50% a subiectelor de examen si promovarea cu nota 5 a verificării orale a cunoştinţelor dobândite la laborator

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de laborator 1.10.2018 Şl.dr.ing. Sârb Mihai Şl.dr.ing. Sârb Mihai

...................................... ...................................... Data avizării în departament Semnătura director departament ...................................... Conf.dr.ing. Sima Gheorghe

...........................................................

COD DISCIPLINA C1DF1O04

FIŞA DISCIPLINEI


1.2.Facultatea DE INGINERIE

1.3.Departamentul AUTOMATICĂ, INGINERIE INDUSTRIALA, TEXTILE

ŞI TRANSPORTURI

1.4.Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALA

1.5.Ciclul de studii LICENTA

1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIA SUDARII


2.1.Denumirea disciplinei FIZICA

2.2.Titularul activităţii de curs PROF.UNIV.DR.ADRIAN PALCU

2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator PROF.UNIV.DR.ADRIAN PALCU

2.4.Anul de studiu I

2.5.Semestrul I

2.6.Tipul de evaluare E

2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE / DF


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar 1

3.4.Total ore din planul de învăţământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar 14

Distribuţia fondului de timp ore

Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 14

Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 7

Pregatire laboratoare, proiecte, teme, referate, portofolii şi eseuri 7

Tutoriat -

Examinări 5

Alte activităţi -

3.7.Total ore studiu individual 33

3.9.Total ore pe semestru 75

3.10.Numărul de credite 3

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1.de curriculum -

4.2.de competenţe -

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1.de desfăşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector

5.2.de desfăşurare a seminarului Sală de seminar/laborator


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

C1. Efectuarea de calcule, demonstrații și aplicații, pentru rezolvarea de sarcini specifice

ingineriei industriale pe baza cunoștințelor din științele fundamentale.

C2. Asocierea cunoștințelor, principiilor și metodelor din științele tehnice ale domeniului cu

reprezentări grafice pentru rezolvarea de sarcini specifice.

Com

pet

enţe

tra

nsv

ers

ale

CT1. Aplicarea valorilor și eticii profesiei de inginer și executarea responsabilă a sarcinilor

profesionale în condiții de autonomie restrânsă și asistență calificată. Promovarea

raționamentului logic, convergent și divergent, a aplicabilității practice, a evaluării și autoevaluării în luarea deciziilor.

CT2. Realizarea activităților și exercitarea rolurilor specifice muncii în echipă pe diferite

paliere ierarhice. Promovarea spiritului de inițiativă, dialogului, cooperării, atitudinii pozitive și respectului față de ceilalți, diversității și multiculturalității și îmbunătățirea continuă a propriei

activități.


7.1.Obiectivul general al disciplinei Fizica este o disciplină generală. Cursul îşi propune

completarea noţiunilor avute de student încă din studiile

preuniversitare, cu exemplificări directe aplicative la

domeniul de pregătire.

Obiectivele cursului sunt:

• Oferirea unei cunoașteri generale asupra fenomenelor

fizice.

• Evidenţierea interacţiunilor dintre fenomenele fizice

(legătura cauză-efect).

• Explicarea fenomenelor cu aplicabilitate directă în

domeniului de studii si a legilor care le guvernează. • Descrierea matematică a fenomenelor fizice.

• Corelearea diverselor procese și fenomene fizice cu

domeniile inginerești pe care studentul le urmează. 7.2.Obiectivele specifice Studiul disciplinei FIZICA oferă posibilitatea

aprofundării fenomenelor specifice pregătirii inginereşti, prin cunoştinţele asimilate la parcurgerea cursului.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii I. Mecanica (Măsurători. Mărimi fizice. Cinematica.

Dinamica. Legile mecanicii newtoniene. Legi de

conservare. Momentul forței. Momentul cinetic.

Momente de inerție. Mecanica fluidelor. Oscilații și


12 ore

unde.)

II. Termodinamica (Sisteme termodinamice.

Parametrii de stare. Ecuația de stare a gazului ideal.

Principiile termodinamicii. Transformările simple ale

gazului ideal. Lucrul mecanic și caldura.Motoare

termice - randamentul. Ciclul Otto. Ciclul Diesel.)


6 ore

III. Electricitate și magnetism (Sarcina electrică. Legea lui Coulomb. Curentul electric. Rezistența

electrică. Legea lui Ohm. Teoremele lui Kirchhoff.

Câmpul magnetic. Inducția electromagnetică. Curent

alternativ. Reactanța. Impedanța. Rezonanța tensiunilor.

Rezonanța curenților. Circuitul oscilant. Unde

electromagnetice.)


6 ore

IV. Optica (Reflexia și refracția luminii. Instrumente

optice. Interferența și difracția luminii.)


2 ore

V. Elemente de fizică cuantică (Structura atomului.

Modele atomice. Nucleul atomic. Principiile mecanicii

cuantice. Leptoni și quarkuri.)


2 ore

Bibliografie

1. Ch. Kittel: Mecanica (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982

2. L. N. Hand and J. D. Finch: Analytical Mechanics, Cambridge University Press, 1998.

3. G. Ciobanu, O. Gherman, I. Saliu: Fizică moleculară, termodinamică și statistică, EDP 1983.

4. E. M. Purcell: Electricitate și magnetism (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982.

5. E.H. Weichman: Fizica cuantică (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982.

6. A.Palcu: Fizica (note de curs - online)

8.2 Seminar Metode de predare Observaţii S1. Probleme de operații cu vectori Demonstrația,

Discuția,

Conversația

Rezolvarea de

probleme

2 ore

S2. Probleme de cinematica punctului material 2 ore

S3. Probleme de dinamica punctului material 2 ore

S4. Probleme de transformări ale gazului ideal 2 ore

S5. Probleme de randament al motoarelor termice 2 ore

S6. Probleme de electrostatică 2 ore

S7. Probleme recapitulative 2 ore

Bibliografie

1. Ch. Kittel: Mecanica (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982

2. L. N. Hand and J. D. Finch: Analytical Mechanics, Cambridge University Press, 1998.

3. G. Ciobanu, O. Gherman, I. Saliu: Fizică moleculară, termodinamică și statistică, EDP 1983.

4. E. M. Purcell: Electricitate și magnetism (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982.

5. E.H. Weichman: Fizica cuantică (Cursul de fizică Berkeley), EDP 1982.

6. A.Palcu: Fizica (note de curs - online)

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii


programului

• Prin conţinuturile sale, disciplina are un pronunţat caracter pragmatic, contribuind prin

problematicile abordate la formarea unor ingineri cu solide cunoștințe în domeniul fundamental

al fizicii, viitori specialiști, încadrabili la nivelul societăţilor comerciale.

10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de

evaluare

10.3 Pondere din

nota finală

10.4 Curs Rezolvarea subiectelor Evaluare scrisă + oral 65%

10.5 Seminar Rezolvarea problemelor Evaluare scrisă 35%

10.6 Standard minim de performanţă • Rezolvarea în proporție de 50% a subiectelor de examen și promovarea cu nota 5 a problemelor

de seminar.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar

01.10.2017 Prof.dr.habil. Adrian Palcu Prof.dr.habil. Adrian Palcu

.................................................. ..............................................

Data avizării în departament Semnătura director departament

...................................... Prof.dr. Sima Gheorghe

...........................................................

COD DISCIPLINA CIDD2O21

FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program 1.1. Instituţia de învăţământ superior Universitatea "Aurel Vlaicu " Arad 1.2. Facultatea Inginerie

1.3. Departamentul Departamentul de Automatică, Inginerie Industrială,

Textile şi Transporturi 1.4. Domeniul de studii Inginerie industrială 1.5. Ciclul de studii Licenţă 1.6. Programul de studii/Calificarea Ingineria Sudarii

2. Date despre disciplină 2.1. Denumirea disciplinei MECANICĂ - I 2.2. Titularul activităţii de curs Prof. Dr. ing. Radu Ioan 2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator Prof. Dr. ing. Radu Ioan, SL dr ing Muncut Stela 2.4. Anul de studiu I 2.5. Semestrul 2 2.6. Tipul de evaluare Examen 2.7. Regimul disciplinei Obligatorie/DD


3.1. Număr de ore pe săptămână 7 din care 3.2 curs 3.3 seminar + laborator

3 2+2=4

3.4. Total ore din planul de învăţământ

98 din care 3.5

curs 42

3.6 seminar+laborator

56


Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 30 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren

30

Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 20 Tutoriat 10 Examinări 12 Alte activităţi 3.7. Total ore studiu individual 3.9. Total ore pe semestru 200 3.10. Numărul de credite 8


4.1. de curriculum Analiza matematică, Algebră liniară,Ecuații diferenţiale, Fizică, Desen Tehnic 4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice şi algebrice simple


5.1. de desfăşurare a cursului Sală de curs, dotată cu laptop, videoproiector şi software adecvat (Power Point, Word)

5.2. de desfăşurare a seminarului/laboratorului

Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă, laptop, videoproiector-standuri de laborator)

6. Competenţe specifice acumulate (conform RNCIS)

Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

C2. Asocierea cunoştinţelor, principiilor şi metodelor din ştiinţele tehnice ale domeniului cu reprezentări grafice pentru rezolvarea de sarcini specifice:

-Aplicarea de principii şi metode din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială şi asocierea acestora cu reprezentări grafice -desen tehnic, pentru calcule de rezistenţă, dimensionări, stabilirea condiţiilor tehnice, stabilirea concordanţei dintre caracteristicile prescrise şi rolul funcţional etc., în aplicaţii specifice ingineriei industriale, în condiţii de asistenţă calificată. -Definirea principiilor şi metodelor din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială asociate cu reprezentări grafice -desen tehnic. -Elaborarea de proiecte profesionale specifice ingineriei industriale pe baza selectării, combinării şi utilizării cunoştinţelor, principiilor şi metodelor din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială şi asocierea acestora cu reprezentări grafice -desen tehnic. -Utilizarea adecvată de criterii şi metode standard de evaluare, din ştiinţele inginereşti de bază, pentru identificarea, modelarea, experimentarea, analiza şi aprecierea calitativă şi cantitativă a aspectelor, fenomenelor şi parametrilor definitorii, precum şi culegerea de date şi prelucrarea şi interpretarea rezultatelor, din procese specifice ingineriei industriale. -Utilizarea cunoştinţelor din ştiinţele inginereşti de bază pentru explicarea şi interpretarea rezultatelor teoretice şi experimentale, a desenelor de execuţie şi de ansamblu şi a fenomenelor şi

proceselor specifice ingineriei industriale.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le

NU ESTE CAZUL


7.1.Obiectivul general al disciplinei

Mecanica tehnică reprezintă o disciplină fundamentală de învăţământ pentru pregătirea viitorilor ingineri. Această disciplină răspunde necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic, prezentând aspectele fizice, mecanice şi aplicative ale fenomenelor şi proceselor mecanice care pot fi soluţionate cu teoremele, ecuaţiile şi metodele mecanice clasice. Pentru înlesnirea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu seminarii şi lucrări de laborator care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor

tehnice. Disciplina cuprinde trei părţi sugestive:

1. Statica - tratează aspectele fundamentale privind reducerea sistemelor de forţe, transformarea lor mecanic echivalent, geometria maselor, echilibrul static al punctului material, al solidului rigid, al sistemelor de puncte materiale şi solide rigide.

2. Cinematica - sintetizează noţiunile de bază ale geometriei mişcării punctului material şi solidului rigid în strînsă legătură cu funcţionarea mecanismelor şi maşinilor. Cinematica prezintă fenomenele şi principiile generale care stau la baza studiului mişcării sistemelor materiale fără a lua în considerare masele şi forţele care acţioneaza asupra lor. 3. Dinamica - tratează mişcarea sistemelor materiale luând în considerare sistemul de forţe care acţionează asupra acestora precum şi masele sistemelor. Disciplina îşi propune asigurarea bazei teoretice pentru disciplinele de specialitate ce urmează a fi studiate în anii următori, bază necesară rezolvării complexelor probleme pe care le ridică tehnica actuală, stimulând creativitatea inginerească. Colaborând cu alte discipline, în special cu cele matematice, se va putea folosi calculatorul numeric în rezolvarea problemelor complexe de mecanică, urmărind realizarea unei discipline de natură calculatorială.

7.2.Obiectivele specifice

1. Cunoaştere şi înţelegere: • să definească obiectul de studiu al disciplinei; • să determine modelul matematic al fenomenelor fizice; • să determine metodele mecanicii teoretice la studierea complexelor de

mecanisme; • să stabilească modalităţile de evidenţiere a forţelor care acţionează asupra

elementelor unei maşini; • să evidenţieze dimensiunile mecanismelor şi metodele cinetostaticii de

studiere. 2. Aplicare:

• să clasifice problemele cinematicii şi dinamicii punctului material şi sistemelor de puncte materiale;

• să obţină ecuaţiile diferenţiale ale mişcării prin metoda Lagrange ale coordonatelor generalizate;

• să utilizeze formalismul Lagrange pentru descrierea oscilaţiilor libere şi forţate ale sistemelor mecanice cu diferite grade de libertate;

• să clasifice forţele care acţionează în maşini; • să clasifice metodele mecanicii teoretice la studierea solidului rigid; • să stabilească rolul modelelor clasice în studierea obiectelor reale; • să argumenteze utilizarea anumitor metode la studierea dinamicii maşinilor. 3. Integrare:

• să dezvolte modelele teoretice utilizate în mecanică pentru aplicarea lor în mecanica tehnică;

• să argumenteze utilizarea unui anumit model; • să propună ameliorări ale modelelor utilizate; • să recomande soluţii practice în situaţii concrete; • să aprecieze utilizarea rezultatelor obţinute în alte domenii ale ştiinţei şi

tehnicii; • să determine contribuţia metodelor mecanicii tehnice la dezvoltarea societăţii; • să stabilească legături între procesul civilizaţiei şi procesele din mecanica

tehnică; • să accentueze caracterul interdisciplinar şi rolul mecanicii tehnice în

dezvoltarea altor domenii;

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de

predare Observaţii

STATICA Prelegerea participativă, dezbaterea, expunerea,

problematizarea, demonstraţia,

modelarea, studiul prin descoperire,

studiul bibliografic, rezolvări de exerciţii şi

probleme, lucrări practice.

34

Introducere în mecanica tehnică. Sisteme de vectori; 2 Forţa. Sisteme de forţe 2 Reducerea sistemelor de forţe; 6 Geometria maselor; 4 Statica punctului material; 6 Statica solidului rigid; 10 Statica sistemelor materiale; 4

CINEMATICA 8

Cinematica punctului material. 8

Traiectoria, viteza, acceleraţia punctului material în diferite sisteme de coordonate

4

Mişcările particulare ale punctului material 4 Bibliografie: 1. Atanasiu, M., Mecanică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1973. 2. Bălan, St., Mecanică tehnică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1980. 3. Florian Virgiliu, Mecanica Teoretică şi Rezistenţa Materialelor, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1982. 4. Ispas, V., Aplicaţiile cinematicii în construcţia manipulatoarelor şi a roboţilor industriali, Ed. Ac., Buc., 1990. 5. Mangeron, D., Irimiciuc, N., Mecanica rigidelor cu aplicaţii în inginerie, Vol. I, II, III, Ed. Th., Buc., 1978. 6. Mircea-Mihail Popovici, Mecanica tehnică pentru muncitori, Vol. I Statica şi aplicaţiile ei tehnice, Vol. III Dinamica şi aplicaţiile ei tehnice, Ed. Tehnica, 1985 7. Mircea-Mihail Popovici, Ştefan Staicu, Mecanica tehnică pentru muncitori, Vol. II Cinematica şi aplicaţiile ei tehnice, Ed. Tehnica, 1985 8. Pelicudi, Ch., Simionescu, I., Mecanica asistată de calculator, Ed.Th., Buc., 1986. 9. Rădoi, M., Deciu, E., Mecanica, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1981. 10. Radu, I., Mecanica – Statica , Litografia UAV, 1996. 11. Radu, I., Mecanica - Cinematica , Litografia UAV, 1995. 12. Radu, I., Mecanica vol.1 – Statica , Ed. Mirton, Timisoara, 2001. 13. Radu, I., Mecanica vol.2 – Cinematica , Ed. Mirton, Timisoara, 2001. 14. Radu, I., Mecanica vol.3 – Dinamica , Ed. Mirton, Timisoara, 2000. 15. Ripianu, A., Popescu, P., Bălan, B., Mecanica tehnică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1982. 16. Radu I. Mecanica vol.1 – Statica, Mecanica vol.2 – Cinematica, Mecanica vol.3 – Dinamica, 2012 – Format electronic – Incarcat pe Moodle 17. Ştefan Staicu, Aplicaţii ale calculului matriceal în mecanica solidelor, Ed. Academiei, 1986.

8.2 Seminar Metode de predare Observaţii STATICA Prelegerea

participativă, dezbaterea, expunerea,


modelarea, rezolvări de exerciţii şi


24

Operaţii cu vectori; 2 Reducerea sistemelor de forţe; 4 Centre de greutate; 4 Echilibrul punctului material; 4 Echilibrul solidului rigid; 8 Echilibrul sistemelor materiale; 2

CINEMATICA 4

Cinematica punctului material. 4

Cinematica mişcării absolute a punctului material în diferite sisteme de coordinate. Mişcările particulare ale punctului material;

4

Bibliografie:

1. Bălan, St., Culegere de probleme de mecanică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972. 2. Hegedus, A., Drăgulescu Doina, Probleme de mecanică. Statica. Editura de vest, Timişoara, 1995. 3. Ispas, V., Aplicaţiile cinematicii în construcţia manipulatoarelor şi a roboţilor industriali, Editura

Academiei, Bucureşti, 1990. 4. Lupu, Gh., Crăciun, E. M., Mecanica. Culegere de probleme, Editura didactică şi pedagogică R.

A., Bucureşti, 1996. 5. A. Ripianu, P. Popescu, N. Plitea, N. Ursu, B. Bălan, V. Marcu, V. Ispas, L. Popa, Mecanică

Tehnică, Culegere de probleme de cinematică, Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1986. 6. A. Darabont, D. Văitean, M. Munteanu, Mecanică Tehnică, Culegere de probleme, Ed. Scrisul

Românesc, Craiova, 1983. 7. Radu Anton, Probleme de Mecanică, Ed. Did. Ped., Bucureşti, 1978. 8. Ioan Smicală, Liviu Bereteu, Probleme de Mecanică, Ed. Mirton, Timişoara, 1991 9. Radu, I., Note de curs, Aplicaţii.

8.3 Laborator Metode de predare

Observaţii

1. Protecţia muncii. Norme NTS şi PSI. Prezentare laborator. Program de activitate;

Discuţiile și dezbaterea, modelarea,

problematizarea, referat.

2

2. Reducerea unui sistem de forţe spaţiale prin calcul analitic; 4 3. Reducerea unui sistem de forţe coplanare folosind metoda analitică şi grafică;

2

4. Verificarea cu masa Toppler a rezultatelor obţinute la reducerea forţelor complanare;

2

5. Determinarea analitică şi grafică a poziţiei centrului de greutate pentru o placă plană omogenă;

2

6. Studiul experimental al frecării de pivotare; 2 7. Studiul experimental al frecării firelor; 2 8. Determinarea eforturilor în barele unei grinzi cu zăbrele şi a reacţiunilor din legături;

2

9. Determinarea analitică şi grafică a centroidelor mişcării plan paralele; 2 10. Compuneri de mişcări; 2 11.Studiul experimental al efectului fortei inertiale Coriolis; 2 12. Recuperări; 4 Bibliografie: 1. Popa, L., Dinamica & Vibraţii Mecanice. Aplcaţii Experimentale. Editura U. T. Pres, Cluj-Napoca,

2005.

2. Ripianu, A., Popescu, P., Plitea, N., Ursu, N., Ispas, V., Marcu, V., ..., Popa, l., Arghir, M., Mugur, Gh., Mecanica. Îndrumător de lucrări, Atelier de Multiplicare al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1984.

3. Radu, I., Note de curs, Protocoale de lucrări de laborator.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din

domeniul aferent programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenţă, cu ceea ce se studiază în alte centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de

activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare

10.3 Pondere

din nota

finală

10.4 Curs

- corectitudinea şi completitudinea cunoştinţelor; - coerenţa logică; - gradul de asimilare a limbajului de specialitate;

- criterii ce vizeaza aspectele atitudinale: conştiinciozitatea, interesul pentru studiu individual, participarea activă la cursuri.

5%

Evaluare scrisă (în timpul semestrului sau sesiuni de examene).

60%

10.5 Seminar/ laborator

- capacitatea de a opera cu cunoştinţele asimilate; - capacitatea de aplicare în practică; - criterii ce vizează aspectele atitudinale: comştiinciozitatea, interesul pentru studiu individual.

Lucrări scrise curente: teme, proiecte.

5%

Evaluare scrisa finală (în sesiunea de examene)

20%

Participare activă la activităţile de seminar si laborator.

10%

TOTAL 100% 10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator. Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/laborator

... 01.10.2016.... ..... Prof.dr.ing. Radu Ioan..... ..............................................


.....08.10.2016....... ... Prof. dr. ing. Sima Gheorghe...

FIŞA DISCIPLINEI


1.1.Instituţia de învăţământ superior UNIVERSITATEA AUREL VLAICU din ARAD 1.2.Facultatea FACULTATEA DE INGINERIE 1.3.Departamentul Departamentul de automatică, inginerie industrială, textile şi

transporturi 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industrială 1.5.Ciclul de studii LICENȚĂ 1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIA SUDĂRII


2.1.Denumirea disciplinei Programarea calculatoarelor şi limbaje de

programare

2.2. Titularul activităţii de curs Lector univ. dr. Szabo Aniko Lili 2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator Lector univ. dr. ing. Chiş Violeta Eugenia 2.4. Anul de studiu I 2.5. Semestrul II 2.6.Tipul de evaluare Colocviu 2.7. Regimul disciplinei OBLIGATORIE


3.1.Număr de ore pe săptămână 2 din care 3.2 curs 1 3.3 laborator 1 3.4.Total ore din planul de învăţământ 28 din care 3.5 curs 14 3.6 laborator 14 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 5 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 5 Pregatire laboratoare, proiecte, teme, referate, portofolii şi eseuri 10 Tutoriat Examinări 2 Alte activităţi 0 3.7.Total ore studiu individual 22 3.9.Total ore pe semestru 50 3.10.Numărul de credite 2

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum - 4.2.de competenţe - Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni de programare simple

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1.de desfăşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector 5.2.de desfăşurare a laboratorului Sală de laborator, calculatoare conectate la Internet


Co

mp

etenţe

pro

fesi

on

ale

• Cunoaştere, înţelegere, explicare şi interpretare C1. Efectuarea de calcule, demonstraţii şi aplicaţii, pentru rezolvarea de sarcini specifice ingineriei industriale pe baza cunoştinţelor din ştiinţele fundamentale; C2. Utilizarea unor aplicaţii software şi a tehnologiilor digitale pentru rezolvarea de sarcini specifice proiectării şi fabricaţiei tricotajelor şi confecţiilor textile.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le CT3. Autoevaluarea obiectivă a nevoii de formare profesională continuă în scopul inserţiei pe

piaţa muncii şi al adaptării la dinamica cerinţelor acesteia si pentru dezvoltarea personală şi profesională. Utilizarea eficientă a abilităţilor lingvistice si a cunoştinţelor de tehnologia informaţiei şi a comunicării.


7.1.Obiectivul general al disciplinei • Înțelegerea noțiunilor fundamentale privind sistemele și solutiile informatice moderne și formarea deprinderilor necesare proiectării de aplicații.

7.2.Obiectivele specifice • cunoașterea facilităților unui mediu de programare modern

• lucrul în echipă. • manifestarea unei atitudini pozitive și responsabile față

de domeniul științific ; • folosirea teoriilor și conceptelor învățate pentru

îmbunătățirea vieții cotidiene; • dobândirea unor competențe în domeniu.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii I. Calculatoare numerice. Definirea noțiunilor de hardware și software. Interacțiunea hardware-software. Prelegerea

participativă, dezbaterea, expunerea,

problematizarea, demonstraţia, studiul

prin descoperire, studiul bibliografic

2 ore

II. Mediul de programare MATLAB - introducere 2ore III. Interfața Matlab – Simulink. Toolbox-uri Fișiere Matlab. Scripturi

2 ore

IV Variabile, vectori, matrici. Operații cu acestea. 2ore V. Instrucțiuni de control. 2 ore VI. Grafică în Matlab 4 ore

Bibliografie [1]. V. Chiş, Suport curs PCLP, platforma SUMS – UAV, 2018 [2]. B. D. Hahn, D. T. Valentine, Essential MATLAB® for Engineers and Scientists, Esevier, 2007

[3]. M. Ghinea, M.V. Firețeanu, Matlab. Calcul numeric. Grafică. Aplicații, Teora, 2008 [4]. http://www.mathworks.com/ 8.2 Laborator Metode de predare Observaţii

I. Funcții logice, inginerești și statistice în Excel Prelegerea participativă,

4 ore II. Creare fișiere .m. Expresii și calcule 2 ore

III Matrici și vectori. Operații Instrucțiuni de control.

dezbaterea, expunerea, problematizarea,

demonstraţia, modelarea, studiul prin descoperire,

studiul bibliografic, rezolvări de exerciţii şi probleme, lucrări

practice

4 ore

IV Grafice 2D.. 2 ore

V. Grafice 3D 2 ore

Bibliografie [1]. V. Chiş, Suport laborator PCLP, platforma SUMS – UAV, 2018 [2]. Soare C., Iliescu S.St., Făgărăşan I., Tudor V., Niculescu O.F., Proiectare asistată de calculator în Matlab şi Simulink. Modelarea şi simularea proceselor, Editura Agir, Bucureşti, 2006 [3]. V. Chiş, Microsoft Excel. Teste şi aplicaţii, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, 2007 [4]. http://www.mathworks.com/



programului

• Prin conţinuturile sale, disciplina are un pronunţat caracter pragmatic, contribuind la formarea cunoștintelor informatice de bază pentru un viitor inginer.

10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de

evaluare

10.2 Metode de

evaluare

10.3 Pondere din nota

finală

10.4 Curs

Rezolvarea subiectelor

Evaluare scrisă 60 % Coerenţa logică; Ggradul de asimilare a limbajului de specialitate.

10.5 Laborator Verificarea cunoştinţelor dobândite la laborator

Evaluare practică 40 %

10.6 Standard minim de performanţă • Cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie şi rezolvarea unei aplicaţii simple

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de laborator 01.10.2018 Lector univ. dr. Szabo Aniko Lili Lector univ. dr ing. Chiş Violeta Eugenia

.................................................. .............................................

. Data avizării în departament Semnătura director departament Conf. dr. Sima Gheorghe

FIŞA DISCIPLINEI1

C1DF2O18



Textile şi Transporturi 1.4. Domeniul de studii Ingineria Industrială 1.5. Ciclul de studii Licenţă 1.6. Programul de studii/Calificarea IS

2. Date despre disciplină 2.1. Denumirea disciplinei Desen tehnic și infografică 2.2. Titularul activităţii de curs Ș.l.dr. ing. Tănăsoiu Aurelia 2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator Ș.L.dr. ing.Bulzan Florin

As. drd. ing. Babanatas Roxana Mihaela 2.4. Anul de studiu I 2.5. Semestrul II 2.6. Tipul de evaluare Examen 2.7. Regimul disciplinei Obligatorie


3.1. Număr de ore pe săptămână 5 din care 3.2 curs 3.3 seminar/laborator

2 4 3.4. Total ore din planul de învăţământ 84 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 56 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 40 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 21 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 20 Tutoriat 4 Examinări 6 Alte activităţi - 3.7. Total ore studiu individual 91 3.8. Total ore din planul de învăţământ (3.4) + Total ore studiu individual ( 3.7 ) 84 3.9. Total ore pe semestru 175 3.10. Numărul de credite 7

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1. de curriculum Geometrie plană, Geometrie în spațiu, Algebră, Geometrie analitică, Geometrie

descriptivă 4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice, trigonometrice şi de algebră



5.2. de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă, laptop, videoproiector-standuri de laborator)

1 Cf. M. Of. al României, Partea I, Nr. 800 bis/13.XII.2011, Ordinul ministrului nr. 5703 din 18 oct. 2011


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

• Operarea cu concepte fundamentale din domeniul ştiinţelor inginereşti • Utilizarea adecvată a conceptelor fundamentale din domeniul dispozitivării • Conceperea de soluţii constructive care să asigure îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale

proceselor industriale • Proiectarea structurata a dispozitivelor. • Principii si particularitatile proiectarii dispozitivelor.. • Operarea cu concepte privind managementul sistemelor şi subsistemelor economice, care au ca

obiect de activitate cercetarea, proiectarea, fabricarea sau întreţinerea echipamentelor utilizate la prelucrare si asamblare.

Com

pet

enţe

tra

nsv

ersa

le • Executarea sarcinilor profesionale conform cerinţelor precizate şi în termenele impuse, urmărind

un plan de lucru prestabilit şi sub îndrumare calificată • Integrarea facilă în cadrul unui grup, asumându-şi roluri specifice şi realizând o bună comunicare

în colectiv • Realizarea dezvoltării personale şi profesionale, utilizând eficient resursele proprii şi

instrumentele moderne de studiu



Obiectul desenului tehnic constă în ansamblul cunoștințelor necesare reprezentării grafice a unor piese, mașini, construcții, etc., concepute de proiectanți sau existente, în vederea execuției și înțelegerii funcționării lor. Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea în tehnică a tuturor elementelor privind proiectarea, execuția, controlul și exploatarea unui produs tehnic. Această disciplină răspunde necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic. Pentru înlesnirea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu lucrări de laborator care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Disciplina cuprinde trei părţi sugestive: 1. Reprezentarea în proiecșie ortogonală a pieselor - tratează aspectele fundamentale privind reprezentarea secțiunilor și rupturilor. 2. Cotarea desenelor tehnice – prezintă norme și reguli de cotare, precum și principii și metode de cotare. 3. Reprezentarea și cotarea asamblărilor – prezintă tipuri de asamblări. Disciplina îşi propune asigurarea bazei teoretice pentru disciplinele de specialitate ce urmează a fi studiate în anii următori, bază necesară rezolvării complexelor probleme pe care le ridică tehnica actuală, stimulând creativitatea inginerească. Colaborând cu alte discipline, în special cu cele matematice și grafice, se va putea folosi calculatorul în rezolvarea problemelor complexe de natură infografică.


1. Cunoaştere şi înţelegere: • să definească obiectul de studiu al disciplinei; • să determine metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda proiecțiilor; • să stabilească criterii de bază pentru forma pieselor încă din stadiul de proiectare. 2. Aplicare:

• explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei; • explicarea mecanismelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din

orice domeniu tehnic. 3. Integrare:

• să dezvolte modelele teoretice și să argumenteze utilizarea unui anumit model; • să recomande soluţii practice în situaţii concrete; • să stabilească soluții optime de proiectare tehnologică și de fabricație; • să aprecieze utilizarea rezultatelor obţinute în alte domenii ale ştiinţei şi tehnicii; • să accentueze caracterul interdisciplinar şi rolul desenului tehnic în dezvoltarea altor

domenii.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de

predare Observaţii

Capitolul V – Cotarea desenelor tehnice

Prelegerea participativă, dezbaterea, expunerea,




4

Norme şi reguli de cotare(generalităţi; elementele cotării; simboluri utilizate la cotare; reguli de înscriere a cotelor pe desen; reguli special de cotare; reguli de cotare simplificată a pieselor)

Capitolul VI – Reprezentarea, cotarea şi notarea filetelor 3

Elemente geometrice ale filetelor Elemente caracteristice ale filetelor

Clasificarea filetelor Reprezentarea filetelor Notarea şi cotarea filetelor Capitolul VII – Reprezentarea, cotarea şi notarea flanșelor 2

Norme generale de reprezentare şi cotare a flanşelor Reprezentarea şi cotarea flanşelor

Capitolul VIII – Notarea stării suprafețelor și a preciziei dimensionale 3

Notarea stării suprafeţelor(indicarea datelor privind starea suprafeţelor; reguli de înscriere a stării suprafeţelor pe desen)

Notarea pe desen a tratamentului termic Notarea pe desen a abaterilor dimensionale Înscrierea pe desene a abaterilor de formă şi poziţie a suprafeţelor Capitolul IX – Desenul la scară 2

Construcţii geometrice utilizate la întocmirea desenului la scară Întocmirea desenului la scară Exemple de reprezentări a unor piese specific la scară Capitolul X– Reprezentări axonometrice 4

Reprezentarea figurilor plane în axonometrie ortogonală Reprezentarea corpurilor geometrice în axonometrie ortogonală Aplicaţii ale reprezentărilor axonometrice în desenul tehnic Haşurarea suprafeţelor secţionate în reprezentarea axonometrică Capitolul XI– Proiectarea formei pieselor 4

Forma geometric principală

Forma funcţională

Forma constructiv – tehnologică

Capitolul XII – Desenul de ansamblu 6

Generalităţi, clasificări

Asamblări nedemontabile

Asamblări demontabileasamblări elastice

Întocmirea desenului de ansamblu

Citirea și controlul desenelor

Reprezentări uzuale specifice(cuplaje mecanice ; lagăre ; elemente de etanșare și dispozitive de ungere ; reprezentarea și cotarea roților dințate, roților de transmisie prin elemente intermediare și roților de manevră)

Bibliografie: 1. C. Dale, Th. Niţulescu, P. Precupeţu - Desen ethnic industrial pentru construcţii de maşini, Editura tehnică, Bucureşti,1990; 2. Husein Gh. și Precupeţu P.- Album de reprezentări axonometrice în desenul industrial, Bucureşti, Editura tehnică 1978; 3. Precupeţu P. ş.a.- Desen tehnic, Bucureşti, Litografiat I.P.B., 1978. 4. Tănăsoiu Aurelia – Curs format electronic

8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii Reprezentarea secţiunilor şi rupturilor. Trasee de secţionare.

Prelegerea participativă, dezbaterea expunerea,


modelarea, rezolvări de exerciţii şi probleme, lucrări

practice.

4 Întocmirea desenului de releveu. Întocmirea schiţei. 4 Cotarea desenelor tehnice. Metode de cotare. 4 Reprezentarea şi cotarea filetelor. 4 Reprezentarea şi cotarea flanşelor. 4 Aplicaţii la cotarea pieselor. 4 Notarea stării suprafeţelor. 4 Notarea tratamentului termic pe desen 4 Abateri de formă şi poziţie a suprafeţelor. 4 Desenul la scară. 4 Reprezentări axonometrice. 4 Proiectarea formei pieselor.reprezentarea şi cotarea asamblărilor. 8 Reprezentări uzuale specifice. 4



programului Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenţă, cu ceea ce se studiază în alte centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota finală

10.4 Curs


- criterii ce vizeaza aspectele atitudinale: conştiinciozitatea, interesul pentru studiu individual.

10%


Evaluare scrisa (în timpul semestrului): referat.

15%

Participarea activă la cursuri. 5%




15%


35%

Participare activă la activităţile de seminar.

20%

TOTAL 100% 10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de

01.10.2018 Ș.l.dr.ing. Tănăsoiu Aurelia seminar/laborator

Data avizării în catedră Semnătura director departament

...................................... Prof.univ. dr. ing. Sima Gheorghe

FIŞA DISCIPLINEI1

C1DF1O02

1. Date despre program 1.1. Instituţia de învăţământ superior Universitatea "Aurel Vlaicu " Arad

1.2. Facultatea Inginerie


Textile şi Transporturi

1.4. Domeniul de studii Ingineria Industrială, Ingineria autovehiculelor

1.5. Ciclul de studii Licenţă

1.6. Programul de studii/Calificarea IS

2. Date despre disciplină 2.1. Denumirea disciplinei Geometrie descriptivă

2.2. Titularul activităţii de curs Ș.l.dr. ing. Tănăsoiu Aurelia

2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator Ș.l.dr. ing. Tănăsoiu Aurelia

As.dr.ing.Tănăsoiu Bogdan Florin

2.4. Anul de studiu I

2.5. Semestrul 1

2.6. Tipul de evaluare Examen

2.7. Regimul disciplinei Obligatorie



3 2

3.4. Total ore din planul de învăţământ 70 din care 3.5 curs 42 3.6 seminar/laborator 28




Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 20

Tutoriat 8

Examinări 2

Alte activităţi -

3.7. Total ore studiu individual 80

3.8 Total ore din planul de învăţământ (3.4) + Total ore studiu individual ( 3.7 ) 70

3.9. Total ore pe semestru 150

3.10. Numărul de credite 6


4.1. de curriculum Geometrie plană, Geometrie în spațiu, Trigonometrie, Geometrie analitică,

Analiza matematică

4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice, trigonometrice şi de analiză

matematică


5.1. de desfăşurare a cursului Sală de curs, dotată cu laptop, videoproiector şi software

adecvat (Power Point, Word)

5.2. de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă,

laptop, videoproiector-standuri de laborator)



Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

• Operarea cu concepte fundamentale din domeniul ştiinţelor inginereşti

• Utilizarea adecvată a conceptelor fundamentale din domeniul dispozitivării

• Conceperea de soluţii constructive care să asigure îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale

proceselor industriale

• Proiectarea structurata a dispozitivelor.

• Principii si particularitatile proiectarii dispozitivelor..

• Operarea cu concepte privind managementul sistemelor şi subsistemelor economice, care au ca

obiect de activitate cercetarea, proiectarea, fabricarea sau întreţinerea echipamentelor utilizate la

prelucrare si asamblare.

Com

pet

enţe

tran

sver

sale

• Executarea sarcinilor profesionale conform cerinţelor precizate şi în termenele impuse, urmărind

un plan de lucru prestabilit şi sub îndrumare calificată

• Integrarea facilă în cadrul unui grup, asumându-şi roluri specifice şi realizând o bună comunicare

în colectiv

• Realizarea dezvoltării personale şi profesionale, utilizând eficient resursele proprii şi



7.1.Obiectivul

general al

disciplinei

Geometria descriptivă este știința care studiază metodele de reprezentare exacte ale

corpurilor prin metoda proiecțiilor.

Geometria descriptivă este, prin esență, o știință grafică. Construcția reprezentărilor grafice

tratate de geometria descriptivă se bazează pe metoda proiecțiilor care derivă din mecanismul

vederii umane.

Această disciplină răspunde necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic. Pentru

înlesnirea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu lucrări de laborator care

însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în

acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice.

Disciplina cuprinde patru părţi sugestive:

1. Sisteme de proiecție - tratează aspectele fundamentale privind punctul, dreapta, planul.

2. Metodele geometriei descriptive - metoda schimbării de plan, metoda rotației, metoda

rabaterii.

3. Poliedre, corpuri de rotație – intersecții de corpuri, desfășuratele lor.

4. Construcții geometrice – cerc, racordări, curbe.

Disciplina îşi propune asigurarea bazei teoretice pentru disciplinele de specialitate ce

urmează a fi studiate în anii următori, bază necesară rezolvării complexelor probleme pe care

le ridică tehnica actuală, stimulând creativitatea inginerească. Colaborând cu alte discipline,

în special cu cele matematice și grafice, se va putea folosi calculatorul în rezolvarea

problemelor complexe de natură infografică.

7.2.Obiectivele

specifice

1. Cunoaştere şi înţelegere:

• să definească obiectul de studiu al disciplinei;

• să determine metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda proiecțiilor;

• să determine metodele geometriei descriptive la studierea corpurilor complexe;

• să stabilească modalităţile de evidenţiere a suprfețelor rezultate prin inersecția unor

corpuri.

2. Aplicare:

• explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei;

• explicarea mecanismelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din

orice domeniu tehnic.

3. Integrare:

• să dezvolte modelele teoretice utilizate în geometria descriptivă pentru aplicarea lor

în desenul tehnic;

• să argumenteze utilizarea unui anumit model;

• să recomande soluţii practice în situaţii concrete;

• să aprecieze utilizarea rezultatelor obţinute în alte domenii ale ştiinţei şi tehnicii;

• să accentueze caracterul interdisciplinar şi rolul geometriei descriptive în dezvoltarea

altor domenii.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de

predare Observaţii

Capitolul I - Privire asupra proiecţiilor

Prelegerea

participativă,

dezbaterea,

expunerea,

problematizarea,

demonstraţia,

modelarea, studiul

prin descoperire,

studiul bibliografic,

rezolvări de

exerciţii şi

probleme, lucrări

practice.

3

Obiectul geometriei descriptive

Privire generală asupra proiecţiilor

Esenţa proiecţiei ortogonale

Reprezentări intuitive

Capitolul II - Punctul 3

Cele patru diedre, epura lor şi a punctului

Cele opt triedre, epura acestora şi a punctului

Capitolul III - Dreapta 8

Proiecțiile liniilor drepte

Construcția în epură a mărimii adevărate a unui segment de dreaptă și a

unghiurilor pe care le face cu planele de proiecție

Urmele liniilor drepte

Pozițiile relative a două drepte

Proiecția unghiurilor plane

Proiecșia unghiurilor plane

Capitolul IV - Planul 8

Reprezentarea planului. Urmele planului

Poziţiile planului în raport cu planele de proiecţie

Drepte şi puncte situate în plan: orizontala planului; frontala planului;

dreapta de profil a unui plan; liniile de cea mai mare pantă ale unui plan

Capitolul V - Dreapta şi planul 5

Dreapta paralelă cu un plan

Dreapta care intersectează planul

Vizibilitatea pentru puncte şi drepte

Dreapta şi planul perpendiculare, plane perpendicular între ele

Capitolul VI - Metode de modificare a proiecţiilor 4

Schimbarea planelor de proiecţie: schimbarea unui singur plan de proiecţie;

schimbarea succesivă a planelor de proiecţie

Rotaţia: rotaţia punctului; rotaţia dreptei; rotaţia planului

Capitolul VII - Poliedre 6

Reprezentarea poliedrelor şi construcţia punctelor şi liniilor drepte pe

suprafeţele acestora

Secţiuni plane în poliedre

Intersecţia unui poliedru cu o dreaptă

Desfăşurarea suprafeţelor poliedrale

Intersecţia poliedrelor

Capitolul VIII - Linii şi suprafeţe curbe 3

Suprafeţe curbe: secţiuni plane; desfăşurări; intersecţii cu drepte; intersecţia

între ele şi cu poliedre

Capitolul IX - Construcții geometrice 1

Total 42

Bibliografie:

1. Alexandru Matei, Victor Gaba, Tatiana Tacu - Geometrie descriptivă, Editura tehnică, 1982.

2.Alb teodoru ș.a. - Curs de reprezentări tehnice, Cluj, Institutul politehnic, 1970.

3.Moncea, Jean ș.a. - Desfăşurarea suprafeţelor, Bucureşti, Editura tehnică, 1975.

4. Husein Gh. Şi Oncesu Gh. - Reprezentări axonometrice în construcţia de maşini, Bucureşti, Editura tehnică, 1975.

5. Tănăsoiu Aurelia – Notite de curs

8.2 Laborator Metode de predare Observaţii

Probleme referitoare la punct

Prelegerea

participativă,

dezbaterea,

expunerea,

problematizarea,

demonstraţia,

modelarea,

rezolvări de exerciţii

şi probleme, lucrări

practice.

2

Probleme referitoare la drepte 2

Probleme referitoare la plan 2

Probleme referitoare la poziţiile relative a două plane 2

Probleme referitoare la vizibilitate 2

Probleme referitoare la dreapta perpendiculară pe un plan şi plane

perpendiculare între ele 2

Probleme referitoare la la schimbarea planelor de proiecţie 2

Probleme referitoare la metoda rotaţiei 2

Reprezentarea poliedrelor 2

Probleme referitoare la secţiuni plane în poliedre şi intersecţia cu o dreaptă

a unui poliedru 2

Probleme referitoare la intersecţia poliedrelor 2

Probleme referitoare la intersecţia suprafeţelor curbe cu drepte, între ele

sau cu poliedre 2

Probleme de reprezentări axonometrice 2

Recuperări 2

Total 28

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,

asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenţă, cu ceea ce se studiază în alte

centre universitare din țară şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a

conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât

şi cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota finală

10.4

Curs

- corectitudinea şi completitudinea

cunoştinţelor;

- coerenţa logică;

- gradul de asimilare a limbajului de

specialitate;

- criterii ce vizeaza aspectele

atitudinale: conştiinciozitatea,

interesul pentru studiu individual.

10%


atitudinale: conştiinciozitatea, interesul

pentru studiu individual.

Evaluare scrisa (în timpul

semestrului): referat. 15%


10.5

Seminar/

laborator

- capacitatea de a opera cu cunoştinţele

asimilate;

- capacitatea de aplicare în practică;

- criterii ce vizează aspectele

atitudinale: comştiinciozitatea, interesul

pentru studiu individual.

Lucrări scrise curente: teme,

proiecte. 15%

Evaluare scrisa finală (în sesiunea

de examene) 35%

Participare activă la activităţile de

seminar. 20%

TOTAL 100%

10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi

rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/laborator

01.10.2018 Ș.l.dr.ing. Tănăsoiu Aurelia


...................................... Prof. univ.dr. ing. Sima Gheorghe

FIŞA DISCIPLINEI1

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT


1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Aurel Vlaicu Arad 1.2 Facultatea Inginerie 1.3 Departamentul AIITT 1.4 Domeniul de studii Inginerie şi management 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Programul de studii/Calificarea IS 2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea disciplinei EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

2.2 Titularul activităţii de curs - 2.3 Titularul activităţii de seminar/laborator Lect. univ. dr. Marconi Roberto Gabriel 2.4 Anul de studiu I 2.5 Semestrul I 2.6 Tipul de evaluare Colocviu 2.7 Regimul disciplinei Disciplină obligatorie 2.8 Codul disciplinei ClDC1O07 3. Timpul total estimat

3.1 Număr de ore pe săptămână 1 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 1 3.4 Total ore din planul de învăţământ 14 din care 3.5 curs - 3.6 seminar/laborator 14 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe - Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren - Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri - Tutoriat 2 Examinări 2 Alte activităti 2 3.7 Total ore studiu individual 6

3.8 Total ore din planul de învăţământ (3.4) + Total ore studiu individual (3.7) 20

3.9 Total ore pe semestru 20

3.10 Numărul de credite 1

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1 de curriculum - 4.2 de competenţe - 5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1 de desfăşurare a cursului - 5.2 de desfăşurare a seminarului/laboratorului Teren de sport, sală de sport dotată cu aparatură şi

materiale specifice activităţii 6. Competenţe specifice acumulate

Competenţe profesionale

Competenţe transversale

Organizarea de activităţi de educaţie fizică şi sportive pentru persoane de diferite vârste şi niveluri de pregătire în condiţii de asistenţă calificată, cu respectarea normelor de etică şi deontologie profesională (1credit)

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate) 7.1 Obiectivul general al disciplinei

Mărirea capacităţii de efort fizic şi intelectual; Dezvoltarea armonioasă a organismului; Optimizarea stării de sănătate;

1 Cf. M.Of. al României, Partea I, Nr.800 bis/13.XII.2011, Ordinul ministrului nr. 5703 din 18 oct. 2011

Prevenirea instalării deficienţelor fizice globale şi segmentare, formarea şi menţinerea atitudinilor corecte ale corpului;

7.2 Obiectivele specifice

Îmbunătăţirea calităţilor motrice de bază (forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare); Însuşirea şi consolidarea unor elemente şi procedee tehnice de bază din atletism, gimnastică, jocuri sportive şi sporturi aplicative şi aplicarea lor în condiţii de concurs sau joc bilateral; Învăţarea unor noţiuni de bază din regulamentele unor jocuri sportive (volei, baschet, fotbal) de organizare şi desfăşurare a diferitelor competiţii; Stimularea interesului studenţilor pentru practicarea sistematică şi independentă a exerciţiului fizic în mod individual şi colectiv zilnic sau săptămânal; Crearea obişnuinţei de respectare a normelor de igienă sportivă şi de prevenire a accidentelor; Dezvoltarea capacităţii de autoapărare şi autodepăşire.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de predare Observaţii 8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii 1. Atletism: elemente din şcoala alergării şi săriturii.

• Expuneri; • Demonstraţii; • Demonstraţii intuitive; • Explicaţii însoţite de demonstraţii.

3 ore

2. Fitness/Jogging idem 2 ore 3. Elemente de gimnastică: exerciţii de front şi formaţii idem 2 ore 4. Tenis de masă idem 2 ore 5. Jocuri sportive: baschet, fotbal, volei idem 3 ore

6. Combat/autoapărare idem 2 ore Bibliografie

1. BUSHMAN, B., 2011, Complete guide to fitness &health, Human Kinetics, Champaign, IL; 2. CORBIN, B. C., RUTH, L., 2007, Fitness for life, Human Kinetics, Champaign, IL; 3. DRAGNEA, A., BOTA, A., 1999, Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 4. DULCEANU, C., 2014, Jocuri pregătitoare pentru iniţierea în atletism, Editura Aurel Vlaicu, Arad; 5. SCARLAT, E., SCARLAT, M. B., 2011, Tratat de educatie fizica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,

asociaţilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

Prin conţinuturile sale, disciplina are un pronunţat caracter pragmatic, contribuind la formarea specialiştilor în domeniul specializării prin următoarele: dezvoltarea armonioasă a organismului; optimizarea stării de sănătate; optimizarea stării de sănătate; prevenirea instalării deficienţelor fizice globale şi segmentare, formarea şi menţinerea atitudinilor corecte ale corpului; stimularea interesului studenţilor pentru practicarea sistematică şi independentă a exerciţiului fizic în mod individual şi colectiv zilnic sau săptămânal; crearea obişnuinţei de respectare a normelor de igienă sportivă şi de prevenire a accidentelor; dezvoltarea capacităţii de autoapărare şi autodepăşire. 10. Evaluare

Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare

10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota finală

10.4 Curs - - - 10.5 Seminar/laborator • Participare activă la

ore; • Dispoziţie la efort

fizic şi intelectual; • Echipament adecvat; • Atitudine

• Executarea exerciţiilor ca număr şi corectitudine;

• Evaluare continuă pe parcursul activităţii;

• Teste pe parcursul semestrului şi notarea lor;

- 70% - 10% - 10%

corespunzătoare pentru lucrul în echipă.

• Referate pentru cei scutiţi. - 10%

10.6 Standard minim de performanţă 1. Ridicări de trunchi din culcat dorsal – nr. repetări în 30 sec. 2. Genuflexiuni - nr. repetări în 30 sec. 3. Flotări – 15 rep/F; 25 rep/B

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar ……………………. …………………………….. ………………………………… Data avizării în departament Semnătura directorului de departament ………………………………….. ……………………………………….

FIŞA DISCIPLINEI2



1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Aurel Vlaicu Arad 1.2 Facultatea Inginerie 1.3 Departamentul AIITT 1.4 Domeniul de studii Inginerie şi management 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Programul de studii/Calificarea IS 2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea disciplinei EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

2.2 Titularul activităţii de curs - 2.3 Titularul activităţii de seminar/laborator Lect. univ. dr. Marconi Roberto Gabriel 2.4 Anul de studiu I 2.5 Semestrul II 2.6 Tipul de evaluare Colocviu 2.7 Regimul disciplinei Disciplină obligatorie 2.8 Codul disciplinei ClDC2O23 3. Timpul total estimat

3.1 Număr de ore pe săptămână 1 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 1 3.4 Total ore din planul de învăţământ 14 din care 3.5 curs - 3.6 seminar/laborator 14 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe - Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren - Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri - Tutoriat 2 Examinări 2 Alte activităţi… 2 3.7 Total ore studiu individual 6








Organizarea de activităţi de educaţie fizică şi sportive pentru persoane de diferite vârste şi niveluri de pregătire în condiţii de asistenţă calificată, cu respectarea normelor de etică şi deontologie profesională (1credit)







8. Conţinuturi


• Expuneri; • Demonstraţii; • Demonstraţii intuitive; • Explicaţii însoţite de demonstraţii.

3 ore

2.Fitness/Jogging idem 2 ore 3.Elemente de gimnastică: exerciţii de front şi formaţii idem 2 ore 4.Tenis de masă idem 2 ore 5.Jocuri sportive: baschet, fotbal, volei idem 3 ore 6.Combat/autoapărare idem 2 ore Bibliografie

1. BUSHMAN, B., 2011, Complete guide to fitness &health, Human Kinetics, Champaign, IL; 2. CORBIN, B. C., RUTH, L., 2007, Fitness for life, Human Kinetics, Champaign, IL; 3. DRAGNEA, A., BOTA, A., 1999, Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 4. DULCEANU, C., 2014, Jocuri pregătitoare pentru iniţierea în atletism, Editura Aurel Vlaicu, Arad; 5. SCARLAT, E., SCARLAT, M. B., 2011, Tratat de educatie fizica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,







fizic şi intelectual; • Echipament adecvat;



• Teste pe parcursul semestrului

- 70% - 10% - 10%

• Atitudine corespunzătoare pentru lucrul în echipă.

şi notarea lor; • Referate pentru cei scutiţi.

- 10%

10.6 Standard minim de performanţă 1. Alergare de viteză 50 m 2. Săritura în lungime de pe loc 3. Alergare de rezistenţă

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar ……………………. …………………………….. ………………………………… Data avizării în departament Semnătura directorului de departament ………………………………….. ……………………………………….

FIŞA DISCIPLINEI1

C1DF1O06



Textile şi Transporturi 1.4. Domeniul de studii Ingineria Industrială, Ingineria autovehiculelor 1.5. Ciclul de studii Licenţă 1.6. Programul de studii/Calificarea IS

2. Date despre disciplină 2.1. Denumirea disciplinei Desen tehnic și infografică 2.2. Titularul activităţii de curs Ș.l.dr. ing. Tănăsoiu Aurelia 2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator S:L.dr. ing. Bulzan Florin

As.drd.ing. Babanatas Roxana Mihaela 2.4. Anul de studiu I 2.5. Semestrul I 2.6. Tipul de evaluare Examen 2.7. Regimul disciplinei Obligatorie



1 1 3.4. Total ore din planul de învăţământ 28 din care 3.5 curs 14 3.6 seminar/laborator 14 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 20 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 10 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 10 Tutoriat 3 Examinări 4 Alte activităţi - 3.7. Total ore studiu individual 47 3.8. Total ore din planul de învăţământ (3.4) + Total ore studiu individual ( 3.7 ) 75 3.9. Total ore pe semestru 75 3.10. Numărul de credite 3

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1. de curriculum Geometrie plană, Geometrie în spațiu, Algebră, Geometrie analitică, Geometrie

descriptivă 4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice, trigonometrice şi de algebră



5.2. de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă, laptop, videoproiector-standuri de laborator)



Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale




Com

pet

enţe

tra

nsv

ersa







Obiectul desenului tehnic constă în ansamblul cunoștințelor necesare reprezentării grafice a unor piese, mașini, construcții, etc., concepute de proiectanți sau existente, în vederea execuției și înțelegerii funcționării lor. Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea în tehnică a tuturor elementelor privind proiectarea, execuția, controlul și exploatarea unui produs tehnic. Această disciplină răspunde necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic. Pentru înlesnirea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu lucrări de laborator care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Disciplina cuprinde trei părţi sugestive: 1. Reprezentarea în proiecșie ortogonală a pieselor - tratează aspectele fundamentale privind reprezentarea secțiunilor și rupturilor. 2. Cotarea desenelor tehnice – prezintă norme și reguli de cotare, precum și principii și metode de cotare. 3. Reprezentarea și cotarea asamblărilor – prezintă tipuri de asamblări. Disciplina îşi propune asigurarea bazei teoretice pentru disciplinele de specialitate ce urmează a fi studiate în anii următori, bază necesară rezolvării complexelor probleme pe care le ridică tehnica actuală, stimulând creativitatea inginerească. Colaborând cu alte discipline, în special cu cele matematice și grafice, se va putea folosi calculatorul în rezolvarea problemelor complexe de natură infografică.


1. Cunoaştere şi înţelegere: • să definească obiectul de studiu al disciplinei; • să determine metodele de reprezentare exacte ale corpurilor prin metoda proiecțiilor; • să stabilească criterii de bază pentru forma pieselor încă din stadiul de proiectare. 2. Aplicare:

• explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei; • explicarea mecanismelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din

orice domeniu tehnic. 3. Integrare:

• să dezvolte modelele teoretice și să argumenteze utilizarea unui anumit model; • să recomande soluţii practice în situaţii concrete; • să stabilească soluții optime de proiectare tehnologică și de fabricație; • să aprecieze utilizarea rezultatelor obţinute în alte domenii ale ştiinţei şi tehnicii; • să accentueze caracterul interdisciplinar şi rolul desenului tehnic în dezvoltarea altor

domenii.

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de

predare Observaţii

Capitolul I – Noțiuni introductive






2

Obiectul şi scopul desenului ethnic Standarde, norme interne, convenţii Clasificarea desenelor tehnice Capitolul II – Standarde generale utilizate la întocmirea desenelor

tehnice 2

Linii utilizate în desenul tehnic industrial

Formatele desenelor tehnice Indicatorul şi tabelul de componenţă Scările numerice utilizate în desenul ethnic

Plierea desenelor tehnice Capitolul III - Aplicații ale geometriei descriptive în desenul tehnic 4

Capitolul IV – Reprezentarea în proiecție ortogonală a pieselor 6

Generalităţi

Reprezentarea secţiunilor şi rupturilor

Trasee de secţionare Norme generale pentru reprezentarea secţiunilor Reprezentări combinate Reprezentarea vederilor şi a vederilor parţial rotite

Haşuri utilizate în desenul tehnic Dispunerea proiecţiilor Întocmirea desenului de releveu(întocmirea schiței)

Total 14

Bibliografie: 1. C. Dale, Th. Niţulescu, P. Precupeţu - Desen ethnic industrial pentru construcţii de maşini, Editura tehnică, Bucureşti,1990; 2. Husein Gh. și Precupeţu P.- Album de reprezentări axonometrice în desenul industrial, Bucureşti, Editura tehnică 1978; 3. Precupeţu P. ş.a.- Desen tehnic, Bucureşti, Litografiat I.P.B., 1978. 4. Tănăsoiu Aurelia – Curs format electronic 8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii Dispunerea proiecţiilor.

2 Reprezentarea vederilor. 4 Reprezentarea vederilor parţial rotite. 2 Recuperări. 2

Total 14



programului Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenţă, cu ceea ce se studiază în alte centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota finală

10.4 Curs



10%



15%





15%


35%

Participare activă la activităţile de seminar.

20%

TOTAL 100% 10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de

01.10.2018 Ș.l.dr.ing. Tănăsoiu Aurelia seminar/laborator


...................................... Prof.univ. dr. ing. Sima Gheorghe

ClAD4O20

FISA DISCIPLINEI


1.1.Instituția de învățământ superior UNIVERSITATEA AUREL VLAICU


1.3.Departamentul AUTOMATIZARI, INGINERIE INDUSTRIALA,

TEXTILE SI TRANSPORTURI

INGINERIE INDUSTRIALA

1.5.Ciclul de studii LICENTA, 8 SEMESTRE, CU FRECVENTA

1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIA SUDURII


2.1.Denumirea disciplinei MASINI-UNELTE SI PRELUCRARI

MECANICE

2.2.Titularul activității de curs PROF.UNIV.DR.ING.DOINA MORTOIU

2.3.Titularul activității de seminar/laborator PROF.UNIV.DR.ING.MORTOIU DOINA

2.4.Anul de studiu II

2.5.Semestrul II

2.6.Tipul de evaluare EXAMEN

2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE/DD


3.1.Număr de ore pe săptămână 3 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 1

3.4.Total ore din planul de învătământ 42 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 14

Distributia fondului de timp ore

Studiul după manual,suport de curs, bibliografie si notite 42

Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate și pe teren 4

Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii si eseuri 4

Tutoriat 3

Examinări 4

Alte activităti 1




4. Preconditii (acolo unde este cazul)

4.1.de curriculum

4.2.de competente

5. Conditii (acolo unde este cazul)

5.1.de desfăsurare a cursului Sala de curs,videoproiector, laptop

5.2.de desfăsurare a seminarului/laboratorului Sala de laborator, aparate

6. Competente specifice acumulate

Co

mp

eten

te

pro

fesi

on

ale

C1. Operarea cu concepte fundamentale din domeniul ştiinţelor inginereşti:

-Analiza comparativă a consecinţelor utilizării unor metode de evaluare a conceptelor, teoriilor,

programelor din domeniul fundamental al ştiinţelor inginereşti

-Definirea conceptelor, teoriilor şi metodelor de bază din domeniul fundamental al ştiinţelor

inginereşti; utilizarea lor adecvată în comunicarea profesională

-Utilizarea unor principii şi metode de bază pentru construirea unor modele tipice domeniului

fundamental al ştiinţelor inginereşti, sub îndrumare calificată

C2. Utilizarea adecvată a conceptelor fundamentale din domeniul ingineriei industriale:

-Aplicarea principiilor şi metodelor ştiinţelor exacte şi ale naturii în construirea unor

modele fizico-matematice pentru simularea funcţionării procedeelor de prelucrare si a

masinilor-unelte

-Utilizarea criteriilor şi metodelor adecvate pentru identificarea corespondenţei conceptelor,

teoriilor şi modelelor din domeniul ingineriei industriale cu sistemele reale la care acestea

se refera

-Utilizarea cunoştinţelor teoretice şi experimentale de bază pentru analiza şi explicarea

funcţionării şi interacţiunii sistemelor masinilor-unelte

C3 Operarea cu noțiuni şi metode matematice;

C4 Prelucrarea matematică a datelor, analiza şi interpretarea unor fenomene şi procese;

C5 Elaborarea şi analiza unor algoritmi pentru rezolvarea problemelor;

C6. Conceperea modelelor matematice pentru descrierea unor fenomene;

C7. Capacitatea de a transpune în practică cunoştinţele dobândite în domeniu;

C8. Capacitatea de a soluţiona probleme specifice domeniului;

C9. Conceperea şi conducerea proceselor specifice domeniului;

C10. Aplicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de investigare fundamentale din domeniul

de studiu, pentru formularea de proiecte şi demersuri profesionale;

C11. Capacitate de sintetizare şi interpretare a unui set de informaţii, de rezolvare a unor

probleme de bază şi de evaluare a concluziilor posibile;

C12. Analiza independentă a unor probleme şi capacitatea de a comunica şi demonstra

soluţiile alese;

C13. Capacitatea de a evalua problemele complexe şi de a comunica în mod demonstrativ

rezultatele evaluării proprii;

C14. Iniţiativă în analiza şi rezolvarea de probleme.

Co

mp

etet

e tr

an

sver

sale

CT1. Culegerea, analiza şi interpretarea de date şi informaţii din punct de vedere cantitativ

şi calitativ, din diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale şi

din literatura din domeniu pentru formularea de argumente, decizii şi demersuri concrete în

scopul dezvoltării unui mediu ştiinţific centrat pe calitatea activităţilor individuale;

CT2. Utilizarea tehnologiilor informatice moderne în documentare şi învăţare;

CT3. Utilitizarea normelor juridice, normativelor specifice naţionale şi internaţionale pentru

elaborarea de proiecte tehnologice în domeniu;

CT4. Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă în echipa multidisciplinară

(ingineri de diverse formaţii, medici, arhitecţi, urbanişti, biologi, statisticieni, matematicieni,

fizicieni, economişti), pe diverse paliere ierarhice, în cadrul colectivului de lucru, promovându-

se spiritul de iniţiativă şi creativitate;

CT5. Autoevaluarea obiectivă şi permanentă în lărgirea nivelului de cunoaştere din

domeniu (marcat de interdisciplinaritate), şi valorificarea optimă şi creativă a propiului

potenţial în activitatea de cercetare ştiinţifică.

7.Obiectivele disciplinei (reieșind din grila competențelor specifice acumulate)

7.1.Obiectivul general al disciplinei Utilizarea cunoştinţe acumulate la studiile de licenta in

abordarea sistemica a fabricatiei. Utilizarea conceptelor

sistemice in definirea subsistemelor componente si modalitati

de automatizare. Cunoştinţele de la curs sunt întregite de

aplicaţii practice care măresc sfera rezolvărilor concepţiei

concrete a maşinilor unelte.

7.2.Obiectivele specifice Cunoaştere şi înţelegere

• cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice

disciplinei

• înţelegerea etapelor şi modalităţilor de transpunere a

notiunilor in conceptia sistemelor flexibile de fabricatie

• formare a unei gândiri sistemice

Explicare şi interpretare

• explicarea şi interpretarea a conţinuturilor teoretice şi

practice ale disciplinei si explicarea mecanismelor

pentru înţelegerea funcţionării sistemelor flexibile de

fabricatie

Instrumental – aplicative

Utilizarea instrumentelor de analiza in evaluarea posibilitatilor

de imbunatatire a proceselor de fabricatie individuale ;

abilitatea de a transpune cunostiintele invatate in domeniul de

activitate la locul de munca

.Atitudinale

• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă

de domeniul ştiinţific si dorinta de aplicativitate a

cunostintelor in domeniul de activitate;

• folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru

imbunatatirea competentelor profesionale .

6. Continuturi

8.1 Curs Metode de predare Observatii

Cap.1. Notiuni introductive

1.1.Clasificarea masinilor-unelte

1.2.Simbolizare masinilor-unelte

1.3. Compunerea generală a MU

1.4. Mişcările MU.

1.5.Acţionările masinilor-unelte

1.6. Piesele corpolente sau portante

1.7.Construcţia lagărelor arborelui principal al MU

1.8.Părţile de comandă

Cap.2.Maşinile unelte cu comandă numerică şi centrele de

prelucrare

2.1. Caracteristici generale

2.2.Dispozitive pentru fixarea pieselor pe maşinile unelte cu

comandă după program

2.3.Scule şi dispozitive pentru MU cu comandă după

program.

Cap.3.Strunjirea

3.1. Definirea procedeului si caracteristici tehnice generale

3.2. Constructia si miscarile masinilor specifice procedeului

Cap.4.Frezarea



Cap.5.Procedee de prelucrare a suprafetelor cilindrice

interioare



Cap.6. Rectificarea


Prelegerea participativă,

dezbaterea, expunerea,

problematizarea,

demonstraţia,

modelarea. Instruirea

directă, Discuţia,

Conversaţia

8 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore


Cap.7.Prelucrarea filetelor



Cap.8. precedee de netezire a suprafetelor



Cap.9.Danturarea



Cap.10.prelucrari mecanice neconventionale



2 ore

2 ore

4 ore

2 ore

Bibliografie

Mortoiu D. Masini-unelte si prelucrari mecanice, curs format electronic pe CD, incarcat pe platforma

Moodle.

Dodon E., - Maşini unelte şi agregate, I.P.T. Timişoara, 1986.

Botez C., s.a. – Maşini- Unelte, vol. I-II, Editura Tehnică Bucureşti, 1978

8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observații

1. Prezentarea laboratorului si protecţia muncii 2h

2.Strungul normal.Constructie si procedee de

prelucrare

3.Masini de frezat. Constructie si procedee de

prelucrare 2h

4.Masini de gaurit. Constructie si procedee de

prelucrare 2h

5.Prelucrari de filete pe strung 2h

6.Danturarea rotilor dintate prin copiere 2h

7.Centru de prelucrare. Constructie, miscari si

procedee de prelucrare 2h

8. Prototipare rapida.Constructie si prezentarea

tehnologiei de prototipare rapida 2h

9. Sudare. Prezentarea unui stand de sudare si a

etapelor de sudare 2h.

10. Rectificarea. Constructie, miscari si procedee de

prelucrare 2h.

11. Prelucrarea prin stantare.Constructia unei prese,

constructia unei stante si miscarile in procesul de

stantare.

12. Analiza procedeelor de prelucrare in functie de

tipul semifabricatului

13.14.Recuperari.

verificarea

cunostiintelor,realizarea

lucrării

practice,prelucrarea

rezultatelor

2h

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

2 ore

4 ore

Bibliografie

Carlan (Mortoiu) Doina, But Adrian, Gal Lucian, “Masini unelte si prelucrari mecanice – indrumator

de laborator”, Editura Universitatii “Aurel Vlaicu” Arad, ISBN 973-9361-19-9,1998;

Dodon E., - Maşini unelte şi agregate, I.P.T. Timişoara, 1986

Urdea G., ş.a., - îndrumător de lucrări de laborator la maşini unelte, I.P.T. Timişoara, 1992.

1. Botez C., s.a. – maşini unelte, vol. II, Editura Tehnică Bucureşti, 1978.

2. Dodon E., - Maşini unelte şi agregate, I.P.T. Timişoara, 1986.

3. Urdea G., ş.a., - îndrumător de lucrări de laborator la maşini unelte, I.P.T.

Timişoara, 1992.

7. Coroborarea continuturilor disciplinei cu asteptările reprezentantilor comunitătii

epistemice, asociatiilor profesionale si angajatori reprezentativi din domeniul aferent

programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenta, cu ceea ce se studiază în alte

centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a

conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi

cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

8. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota

finală


10.5

Laborator

/

Proiect

Verificarea cunoştinţelor

dobândite la laborator Evaluare orală 40%

Elaborarea şi susţinerea

proiectului de an Evaluare orală

10.6 Standard minim de performanţă: rezolvarea in proportie de 50% a subiectelor de examen si

promovarea laboratorului cu minim 5.


01.10.2018 ............................ ..................................................

Data avizării în deparament Semnătura director departament

..................................... ...........................................................

FIȘA DISCIPLINEI


1.1.Instituția de învățământ superior UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” din ARAD 1.2.Facultatea INGINERIE 1.3.Departamentul AUTOMATICĂ, INGINERIE INDUSTRIALA, TEXTILE

ŞI TRANSPORTURI 1.4.Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALA 1.5.Ciclul de studii LICENTĂ 1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIA SUDARII


2.1.Denumirea disciplinei ELECTROTEHNICĂ 2.2.Titularul activității de curs CONF.DR.ING. VALENTIN MULLER 2.3.Titularul activității de laborator AS. DRD.ING. MIHAELA POPA 2.4.Anul de studiu II 2.5.Semestrul II 2.6.Tipul de evaluare E 2.7.Regimul disciplinei C1DD4O03 DD


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 2 3.4.Total ore din planul de învățământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 28 Distribuția fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie și notițe 5 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate și pe teren 5 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 4 Tutoriat 2 Examinări 3 Alte activități - 3.7.Total ore studiu individual 19 3.9.Total ore pe semestru 75 3.10.Numărul de credite 3

4. Precondiții (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Analiză Matematică, Algebră, Fizică

4.2.de competențe Definirea și utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei; Cunoaşterea şi aprofundarea unor noţiuni fundamentale din electrotehnică.

5. Condiții (acolo unde este cazul)

5.1.de desfășurare a cursului Aulă sau sală de curs dotată cu sisteme IT (videoproiector, etc.). 5.2.de desfășurare a seminarului/laboratorului Laboratoare de specialitate din cadrul instituției sau din cadrul

firmelor partenere.

6. Competențe specifice acumulate

Com

pet

ențe

pro

fesi

on

ale

• Identificarea, definirea și utilizarea noţiunilor din electrotehnică specifice domeniului ingineriei;

• Utilizarea aparatele de masura;

• Noțiuni privind măsurarea mărimilor electrice în curent continuu și alternativ.

Co

mp

etențe

tra

nsv

ersa

le

• Respectarea principiilor, normelor şi valorilor codului de etică profesională prin abordarea unei strategii de muncă riguroase, eficientă şi responsabile in rezolvarea problemelor si luarea deciziilor;

• Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă în echipă multidisciplinară, pe diverse paliere ierarhice;

• Utilizarea adecvată a metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe durata întregii vieţi; utilizarea adecvată de informaţii şi comunicarea orală şi scrisă într-o limbă de circulaţie europeană.

7. Obiectivele disciplinei (reieșind din grila competențelor specifice acumulate)

7.1.Obiectivul general al disciplinei • Electrotehnica este o disciplină de bază în pregătirea inginerilor. • Obiectivul disciplinei îl constituie studiul sistematic al fenomenelor

electromagnetice în strânsă legătură cu aplicaţiile tehnice şi prezentarea într-un cadru unitar al unor metode de calcul de interes general, necesare rezolvării diferitelor probleme puse de utilizarea acestor fenomene în practică.

• Disciplina de Electrotehnică asigură pregătirea fundamentală necesară studiului diferitelor discipline de specialitate cu caracter electric

7.2.Obiectivele specifice • Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei; • Explicarea şi interpretarea a conţinuturilor teoretice ale disciplinei,

enumerarea și explicarea fenomenelor din electrostatică, electrocinetică și magnetism;

• Interpretarea fenomenelor studiate şi verificarea experimentală a acestora;

• Folosirea unui limbaj şi a unei terminologii adecvate referitoare la câmpul electric şi magnetic.

8. Conținuturi

8.1 Curs Metode de predare Observații 1.Elemente pasive de circuit şi parametrii lor. 1.1.Rezistenţa electrică. Rezistoare. Gruparea rezistoarelor. Transfigurări electrice.1.2.Condensatoare. Capacitate electrică. Gruparea condensatoarelor.1.3. Materiale magnetice.1.4. Circuite magnetice. Reluctanţa magnetică. 1.5. Bobine electrice. Inductivităţi

Expunerea orală, completată cu prezentarea de imagini (videoproiector, etc.)

4 ore

2.Circuite electrice de curent continuu. 2.1. Metode de calcul ale circuitelor electrice liniare. 2.2. Teoreme.2.3. Circuite neliniare de curent continuu


2 ore

3.Circuite electrice de curent alternativ monofazate. 3.1.Mărimi caracteristice. 3.2. Circuite liniare în regim permanent sinusoidal. 3.3. Impedanţa echivalentă. 3.4. Puterile electrice în circuitele de c.a.. 3.5. Factorul de putere şi îmbunătăţirea lui. 3.6 Metode de calcul ale circuitelor monofazate.


5 ore

4.Circuite electrice trifazate. 4.1. Sisteme trifazate. Mărimi caracteristice. 4.2. Conexiunile circuitelor trifazate. 4.3. Puterile electrice din circuitele trifazate. 4.4. Măsurarea puterii active. 4.5. Factorul de putere şi îmbunătăţirea lui.


5 ore

5.Regimul electrostatic. 5.1. Sarcina electrică. Câmpul electric. 5.2. Legea fluxului electric. 5.3. Potenţialul electric. Tensiunea electrică. 5.4. Materiale conductoare în câmp electrostatic.


2 ore

6.Regimul electrocinetic. 6.1 .Intensitatea curentului electric. Densitatea de current. 6.2. Legea conducţiei electrice. 6.3.Legea transformării energiei în conductoare parcurse de curenţi,


3 ore

7.Regimul staţionar al câmpului magnetic. 7.1.Inducţia magnetică. Legea fluxului magnetic. 7.2. Magnetizarea corpurilor 7.3. Forţe şi energie în câmp magnetic. 7.4.Calculul circuitelor magnetice.


3 ore

8. Regimul variabil al câmpului electromagnetic. 8.1. Legea circuitului magnetic. 8.2. Legea inducţiei electromagnetice. 8.3. Energia electromagnetică. Efectul pelicular.


4 ore

Bibliografie

[1]. Muller V. Suport de curs in format electronic, 2017

[2]. Şora C., Bazele electrotehnicii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982. [3]. Vetreş I., Colţeu A., Electrotehnică şi maşini electrice. Probleme. Institutul Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, 1982 [4]. Răduleţ R., Bazele electrotehnicii Probleme, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.

8.2 Laborator Metode de predare Observații Protecţia muncii, surse de energie, elemente de circuit şi aparate de măsură

clasic +prezentare 2 ore

Măsurarea tensiunii şi curentului electric clasic + montaj 2 ore Măsurarea rezistenţelor electrice clasic + montaj 2 ore Măsurarea puterii în circuitele de curent continuu clasic + montaj 2 ore Măsurarea energiei electrice în curent continuu clasic + montaj 2 ore Studiul circuitelor electrice monofazate clasic + montaj 2 ore Măsurarea puterii si energiei in circuitele de c.a. monofazat clasic + montaj 2 ore Circuitul R, L, C serie clasic + montaj 2 ore Factorul de putere şi îmbunătăţirea lui clasic + montaj 2 ore Circuite trifazate clasic + montaj 2 ore Măsurarea puterii în circuitele trifazate clasic + montaj 2 ore Rezolvarea circuitelor electrice cu ajutorul calculatorului Mixte (clasic + asistată de IT) 2 ore Recuperari 4 ore Bibliografie

1. Heşca V., Popa M., Electrotehnică şi maşini electrice, Editura Universităţii “Aurel Vlaicu” din Arad, 1997

9. Coroborarea conținuturilor disciplinei cu așteptările reprezentanților comunității

epistemice, asociațiilor profesionale și angajatori reprezentativi din domeniul aferent

programului

• În primul rând curricula universitară pentru un program de studii trebuie să fie structurată pe baza propunerilor partenerilor sociali ai instituţiei de învăţământ superior, astfel încât absolventului programului de studii respectiv să-i fie uşoară inserţia pe piața muncii, imediat după finalizarea primului ciclu de studii (licenţă), fiind stimulat astfel să participe la cursuri de master și de doctorat, organizate în colaborare cu partenerii sociali.

• În cazul programului de studii: Autovehicule rutiere, la întocmirea curriculei universitare, trebuie avute în vedere atât politica UE în domeniul cât şi standardele din acest domeniu cu aplicabilitate imediată, asigurând astfel o compatibilitate a curriculei cu cele europene precum și o mai bună mobilitate a studenților prin intermediul programelor europene (SOCRATES/ERASMUS, Leonardo da Vinci, Tempus II, etc.).

10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota finală

10.4 Curs

Capacitatea studenților de însușire a unui nivel minim de cunoștințe.

Metoda scrisă - Examen , la sfârșitul semestrului

70%

Participarea activă a studenților la curs.

Metoda orală (pe parcursul semestrului)

5%

10.5 Seminar/laborator

Capacitatea studenților de a-și forma și dezvolta deprinderi practice.

Metoda orală (la sfârșitul semestrului)

15%

Participarea activă a studenților la lucrările de laborator.

Metoda orală + practică (pe parcursul semestrului)

10%

10.6 Standard minim de performanță

• Cunoaşterea legilor şi teoremelor fundamentale din electrotehnică Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de laborator

01.10.2018 Conf.dr.ing. Valentin MÜLLER As. drd.ing. Mihaela POPA Data avizării în catedră Semnătura director departament ...................................... Prof..dr.ing. Gheorghe SIMA

FIŞA DISCIPLINEI

C1DD4O17


1.1.Instituţia de învățământ superior Universitatea ’’Aurel Vlaicu’’ Arad

1.2.Facultatea de Inginerie

1.3.Departamentul Automatică, inginerie industriala, textile şi transporturi

1.4.Domeniul de studii Ingineria Industriala

1.5.Ciclul de studii Licenţă

1.6.Programul de studii/Calificarea IS

2.Date despre disciplină

2.1.Denumirea disciplinei Termotehnică și mașini termice

2.2.Titularul activităţii de curs S.l. dr. ing. Pernevan Ioan

2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator As. dr. ing. Tanasoiu Bogdan Florin


2.5.Semestrul II

2.6.Tipul de evaluare Examen(E)

2.7.Regimul disciplinei Obligatorie / DID

3.Timpul total estimat


3.4.Total ore din planul de învăţământ 56 din care 3.5 curs 42 3.6 seminar+laborator 14


Studiul după suport de curs, bibliografie şi notițe 15

Documentare suplimentară pe platforme electronice de specialitate şi pe teren 15


Tutoriat 3

Examinări 4

Alte activităţi 2




4.Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1.de curriculum Elemente de matematică şi fizică

4.2.de competenţe

5.Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1.de desfşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector

5.2.de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de seminar

6.Competenţe specifice acumulate

Com

pet

eţe

pro

fesi

on

ale



• Conceperea de soluţii constructive care să asigure îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale proceselor industriale



• Operarea cu concepte privind managementul sistemelor şi subsistemelor economice, care au ca obiect de activitate cercetarea, proiectarea, fabricarea sau întreţinerea echipamentelor utilizate la prelucrare si asamblare.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le • Executarea sarcinilor profesionale conform cerinţelor precizate şi în termenele impuse,

urmărind un plan de lucru prestabilit şi sub îndrumare calificată

• Integrarea facilă în cadrul unui grup, asumându-şi roluri specifice şi realizând o bună comunicare în colectiv

• Realizarea dezvoltării personale şi profesionale, utilizând eficient resursele proprii şi instrumentele moderne de studiu

7.Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1.Obiectivul general al disciplinei • Temodinamica

7.2.Obiectivele specifice • Mașini termice din componenţa utilajelor specifice

diferitelor utilaje complexe

8.Conţinuturi


TERMODINAMICA

• Noţiuni fundamentale: sisteme termodinamice,

parametrii termodinamici, stări de echilibru,

postulatul de stare

• Ecuaţia caracteristică de stare

• Parametrii de bază ai termodinamicii: temperatura,

căldura, energia internă, entalpia, entropia, lucrul

mecanic

• Principiile termodinamicii: formulări, exprimări

matematice, aplicabilitate practică

• Gazele ideale: definire, proprietăţi, legi; ecuaţia

termică de stare; călduri specific, capacitate caloric,

transformări, amestecuri de gaze ideale

• Entropia, integrala lui Clausius

• Gazele reale: caracteristici, ecuaţia Van der Waals,

ecuaţia calorică de stare

• Combustibilii: definire, compoziţie, clasificare,

putere calorifică, aspectul chimic şi aspectul fizic al

arderii

• Transferul de căldură: conducţia, convecţia, radiaţia,

schimbătoare de căldură

Expunere cu

exemplificări.Discuţii.

18 ore

MAŞINI ŞI APARATE TERMICE

• Sisteme de cazane cu abur: rol, compunere,

clasificare, descrierea elementelor componenete,

randament

• Turbinele cu abur: rol, compunere, clasificare,

descrierea elementelor componenete, ciclurile

turbinelor cu abur

• Turbinele cu gaze: rol, compunere, clasificare,


turbinelor cu gaze

• Motoarele ce ardere internă cu piston: rol,

compunere, clasificare, descrierea elementelor

componenete, procese în motoarele cu ardere internă

• Compresoarele: rol, compunere, clasificare,


compresoarelor cu piston

• Maşini frigorifice: rol, compunere, clasificare,

descrierea elementelor componenete,

• Pompe de căldură: rol, compunere, clasificare,

descrierea elementelor componenete.

Expunere cu


24 ore

Bibliografie

1. Tanasoiu Bogdan.- Notiţe de curs „Termotehnică” 2014

2. Hălăciugă,I. – Termotehnică şi motoare termice, Editura Mirton Timişoara 2004

3. Şandru,E. ş.a. - Termotehnică şi maşini termice, EDP Bucureşti 1982

4. Theil,H. - Termotehnică şi maşini termice, Editura Institutului politehnic Timişoara,

1988

8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii

Rezolvarea unor probleme concrete legate de activitatea

de la cursuri.

Identificarea practică a unor concepte ale disciplinei .

Interactiv

14 ore

Bibliografie

1. Idem curs.

9.Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanşilor comunităţii


programului

Asigurarea competenţelor necesare cunoașterii sistemelor termodinamice conținute în diverse utilaje

tehnice .

10.Evaluare


10.4 Curs examen nota 50%

10.5 Seminar/laborator Teste pe parcurs 2 calificativ 25%

Lucrări de specialitate calificativ 25%

10.6 Standard minim de performanţă

• Nota examen – 5 ; calificative - admis


01.10.2018 .................................................. ..............................................


...................................... ...........................................................

COD: ClDD3O04

FIŞA DISCIPLINEI


1.1.Institutia de învătământ superior UNIVERSITATEA AUREL VLAICU


1.3.Departamentul AUTOMATIZARI, INGINERIE INDUSTRIALA,

TEXTILE SI TRANSPORTURI

1.4.Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALA

1.5.Ciclul de studii LICENTA, 8 SEMESTRE, CU FECVENTA

1.6.Programul de studii/Calificarea INGINERIA SUDURII


2.1.Denumirea disciplinei Tolerante si Control Dimensional

2.2.Titularul activității de curs S.l.DR.ING. LUCIAN GAL

2.3.Titularul activității de seminar/laborator S.l.DR.ING. Geza Mihai Erdodi

2.4.Anul de studiu An 2,

2.5.Semestrul I


2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE



3.4.Total ore din planul de învăţământ 42 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 14

Distributia fondului de timp ore




Tutoriat 13

Examinări 3

Alte activităţi 2




4. Preconditii (acolo unde este cazul)

4.1.de curriculum

4.2.de competente


5.1.de desfăşurare a cursului

5.2.de desfăşurare a seminarului/laboratorului


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale



• Conceperea de soluţii constructive care să asigure îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale proceselor industriale



Operarea cu concepte privind managementul sistemelor şi subsistemelor economice, care au ca obiect de activitate cercetarea, proiectarea, fabricarea sau întreţinerea echipamentelor utilizate la prelucrare si asamblare.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le

• Executarea sarcinilor profesionale conform cerinţelor precizate şi în termenele impuse, urmărind un plan de lucru prestabilit şi sub îndrumare calificată

• Integrarea facilă în cadrul unui grup, asumându-şi roluri specifice şi realizând o bună comunicare în colectiv

• Realizarea dezvoltării personale şi profesionale, utilizând eficient resursele proprii şi instrumentele moderne de studiu

7.Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate)

7.1.Obiectivul general al disciplinei Utilizarea cunoştinţe acumulate în anul anterior in intelegerea

construcţiilor şi funcţionării maşinilor+unelte utilizate in

prelucrarile mecanice. Cunoştinţele de la curs sunt întregite de

aplicaţii practice care măresc sfera intelegerii modului de

functionare si generare a suprafetelor pe masinile unelte

utilizate in prelucrarile mecanice.

7.2.Obiectivele specifice Cunoaştere şi înţelegere

• cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei

• înţelegerea etapelor şi modalităţilor de transpunere a notiunilor in constructia masinilor unelte si adaptarea acestora pentru prelucrarile mecanice

• formare a unei gândiri ingineresti Explicare şi interpretare

• explicarea şi interpretarea a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei si explicarea mecanismelor pentru înţelegerea funcţionării masinilor unelte specifice fiecarui procedeu de prelucrare macanica

Instrumental – aplicative

• Utilizarea instrumentelor de analiza in evaluarea

posibilitatilor de aplicare a caracteristicilor prelucrarilor mecanice si a masinilor unelte pentru generarea de suprafete ;

• abilitatea de a transpune cunostiintele invatate in aplicatiile de laborator.

.Atitudinale

• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific si dorinta de aplicativitate a cunostintelor in domeniul de activitate;

• folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru

imbunatatirea competentelor profesionale .

8. Conţinuturi


1. Generalităţi. Obiectul

cursului

Prelegerea participativă, dezbaterea, expunerea, problematizarea, demonstraţia, modelarea, studiul bibliografic

1 oră

2. Precizia prelucrării pieselor

2.1. Precizia dimensioală;

Dimensiuni, abateri, toleranţe.

Poziţia câmpului de toleranţă.

Ajustaje.

2.2. Precizia formei geometrice;

Abateri şi toleranţe de formă, de

orientare,de poziţie reciprocă şi de

netezime a suprafeţelor.Înscrierea pe

desen a toleranţelor şi a rugozităţii.

10 ore.

3. Sistemul de toleraţe STAS (

ISO )

3.1. Caracteristicile sistemului;

Intervale de imensiuni; Baza

sistemului; Trepte de precizie;

Unitatea de toleranţă; Ttoleranţe

fundamentale

3.2. Abateri fundamentale; Abateri

limită; Grupe de ajustaje ; Ajustaje

prefernţiale; Ajustaje probabile ;

Aplicarea sistemului STAS ( ISO ).

10 ore

4. Interschimbabilitatea în

construţia de maşini

3 ore.

5. Metode de Masurare 4 ore.

Total:28ore

Bibliografie

1. Popovici V., ş.a. - Maşini-unelte şi controlul calităţii(Controlul calităţii) IPTV ,

Timişoara, 1989.

2. Bagiu L. - Toleranţe şi măsurări tehnice, vol. I şi II , U.T. Timişoara, 1992.

3. Bagiu L., David I. - Control tehnic, IPTV, Timişoara, 1980.

4. Bagiu L. - Toleranţe şi ajustaje, Editura Helicon, Timişoara, 1994..

5.Gal L. – Tolerante si Control Dimensional.,Arad format electronic


1. Prezentarea laboratorului.

Programul lucrărilor de laborator.

Instructaj NTS şi PSI.

verificarea cunostiintelor,realizarea lucrării practice,prelucrarea rezultatelor

2

2.Sublerul.Masurari cu

ajutorul sublerului

2

3.Micrometrul.Masuratori

executate cu ajutorul micrometrului

2

4.Comparatorul.Masuratori

executate cu ajutorul

comparatorului.

2

5.Interpretarea statistica a

datelor

2

6.Probleme de toleranta. 2

7.Recuperari 2

14 ore

TOTAL ORE :

Bibliografie

1. Dreucean A., ş.a. - Maşini unelte şi control dimensional, Partea a II-a, Lucrări de

laborator, Timişoara, 1991.

2. Bagiu L., ş.a. - Toleranţe şi măsurări tehnice. Îndrumător de lucrări de laborator,

Timişoara, 1984.

3. Ivan M., ş.a. - Toleranţe şi control dimensional. Îndrumător de laborator,

Universitatea Transilvania, Braşov, 1993.

4.Gal L. – Tolerante si Control Dimensional.,Arad format electronic,2013


epistemice, asociaşiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent

programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de LICENŢĂ, cu ceea ce se studiază în alte

centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a

conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi

cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota

finală

10.4

Curs

- corectitudinea şi completitudinea

cunoştinţelor;



specialitate;



interesul pentru studiu

individual.

20%



interesul pentru studiu individual.


Evaluare scrisa finală (în

sesiunea de examene) 60%

Participare activă la activităţile

de laborator 10%

TOTAL 100%

10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare

parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator.


01.10.2018 S.l.dr.ing. Lucian Gal S.l.DR.ING. Geza Mihai Erdodi

S.l.dr.ing. Lucian Gal


Prof.univ.dr.ing. Gheorghe SIMA

FIȘA DISCIPLINEI ClED4O06

1. Date despre program 1.1.Instituția de învățământ superior Universitatea Aurel Vlaicu din Arad 1.2.Facultatea Facultatea de Inginerie 1.3.Departamentul AIITT 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala 1.5.Ciclul de studii Licenta 1.6.Programul de studii/Calificarea TCM,AR,IS


2.1.Denumirea disciplinei Rezistenta materialelor II 2.2.Titularul activității de curs Prof.dr.ing.Adriana MOTICA 2.3.Titularul activității de seminar/laborator Conf.dr.ing.Gh.Hutiu 2.4.Anul de studiu II 2.5.Semestrul IV 2.6.Tipul de evaluare Examen 2.7.Regimul disciplinei Disciplina de domeniu/Disciplina obligatorie Impusa


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 1/1 3.4.Total ore din planul de învățământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 14/14 Distribuția fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie și notițe 14 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate și pe teren 14 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 14 Tutoriat 8 Examinări 6 Alte activități 3.7.Total ore studiu individual 69 3.9.Total ore pe semestru 125 3.10.Numărul de credite 5

4. Precondiții (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Analiza matematica,Algebra liniara,Ecuatii diferentiale,Fizica,Desen tehnic

si infografica 4.2.de competențe Deprinderi de calcul si operare cu instrumente matematice si Incercari de

laborator

5. Condiții (acolo unde este cazul) 5.1.de desfășurare a cursului Sala dotata tabla si cu videoproiector,calculator 5.2.de desfășurare a seminarului/laboratorului Standuri si aparatura specifice lucrarilor de laborator

Calculatoare cu aces la internet pentr a acesa biblioteci de date(Standarde in domeniu)


Com

pete

nțe

prof

esio

nale

• Competenţe generale: competenţele generale sunt menţionate în fişa specializării • Competenţe cognitive dobândite: cunoasterea utilizarii notiunilor fundamentale de calcul a rezistentei

materialelor in industrie

• Competenţe profesionale: utilizarea noţiuni de bază din domeniu.

Com

pete

nțe

tran

sver

sale

1. Cunoaştere şi înţelegere • cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei • formare a unei gândiri sistemice • formarea unei gandiri practice

2. Explicare şi interpretare • explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei • explicarea fenomenelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din orice domeniu tehnic.

3. Instrumental – aplicative • abilitatea de a analiza critic domeniul analizat • simularea si interpretarea cu ajutorul computerului a situatiilor reale

4. Atitudinale • manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific • folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene


7.1.Obiectivul general al disciplinei Rezistenta materialelor reprezintă o disciplină fundamentală de învăţământ pentru pregătirea viitorilor ingineri. Obiectivul fundamental este insuşirea de către studenţi a elementelor de calcul care răspund necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic, prezentând aspectele fizice, mecanice şi aplicative ale fenomenelor şi proceselor mecanice. Pentru usurarea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu aplicații care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Toate prelegerile se vor face la un nivel accesibil studenţilor, se va păstra un nivel ştiinţific adecvat în procesul de predare şi verificare a cunoştintelor, se vor da aplicaţii sugestive şi exemple de lucru concrete.

7.2.Obiectivele specifice Analiza Solidului deformabil din punct de vedere al analizei starii de tensiune si deformatie prin Teorii de rezistenta,Solicitari compuse,Solicitari dinamice,Fenomene de Oboseala materialelor,Fenomenul de Fluaj,Fenomenul de Flambaj ,Notiuni sumare de teoria elasticitatii si plasticitatii,Calculul placilor circulare ,dreptunghiulare,Calculul tuburilor cu pereti grosi, al vaselor de rotatie cu peretisubtiri ,Calculul barelor curbe,Calculul materialelor compozite

8. Conținuturi

8.1 Curs Metode de predare Observații TEORII DE REZISTENŢĂ Modul de a pune problema Starea de tensiune limită Starea de tensiune echivalentă Teoriile clasice ale starilor de tensiune Cazul stărilor de tensiune monoaxiale Teoria tensiunilor normale maxime.Prima teorie de rezistenţă Teoria tensiunilor tangenţiale maxime.Cea de a treia teorie de rezistenţă. Teorii energetice Câteva consideraţii privind energia de deformaţie inmagazinată intr-un corp solid deformabil solicitat. Teoria energiei potenţiale de modificare a formei.A cincea teorie de rezistenţă Teorii contemporane

În predarea cursului se va folosi în principal expunerea şi exemplificările prin simulări cu calculatorul. Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe baza bibliografiei

1ora

SOLICITĂRI COMPUSE Observaţii generale.Clasificări. Compresiunea excentrică Sâmburele central al secţiunii Incovoierea cu răsucire.Calculul arborilor. Cazul barelor de secţiune circulară. Coeficientul de solicitare Cazul barelor de secţiune dreptunghiulară


2ore

SOLICITĂRI DINAMICE Generalităţi. Noţiunea de solicitare dinamică Solicitări produse de forţe de inerţie Calculul unui cablu de macara sau ascensor Profilul de egală rezistenţă al unei tije în mişcare de rotaţie Incovoierea produsă de forţele de inerţie intr-o bielă motoare Solicitări prin şoc. Solicitarea de tracţiune sau compresiune prin şoc. Solicitarea de incovoiere prin şoc Solicitarea de răsucire prin şoc

În predarea cursului se va folosi în principal expunerea şi exemplificările prin simulări cu calculatorul Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe baza bibliografiei

2ore

OBOSEALA MATERIALELOR Generalităţi Definiţii, terminologie,simboluri,cicluri de solicitare. Rezistenţa la oboseală.Curba lui WÖHLER Diagramele rezistenţelor la oboseală.Diagramele ciclurilor limită Factorii care influenţează rezistenţa la oboseală a unei piese. Calculul coeficienţilor de siguranţă la organe de maşini supuse la solicitări variabile. Calculul coeficientului de siguranţă pentru solicitări simple care variază după un ciclu simetric Calculul coeficientului de siguranţă pentru solicitări simple care variază după cicluri asimetrice Metoda V.D.I. Calculul coeficientului se siguranţă după metoda SODERBERG Calculul coeficientului de siguranţă la solicitări compuse. Aplicatii ale calculului coeficientului de siguranta.


2ore

FLUAJUL METALELOR Generalităţi.Deformaţia de fluaj sub sarcină constantă. Incercarea de rupere prin fluaj.Relaxarea. Fenomenul fizic al ruperii de fluaj. Calculul la fluaj.


2ore

NSTABILITATEA ECHILIBRULUI ELASTIC. FENOMENUL DE FLAMBAJ Generalităţi.Noţiunea de flambaj. Calculul sarcinii critice de flambaj pentru bara dreaptă solicitată la compresiune. Formulele lui EULER Valabilitatea limitată a formulelor lui Euler. Flambajul plastic. Formulele lui TETMAJER şi IAŞINSKI Metode pentru calculul la flambaj al barelor solicitate la compresiune. Metoda formulelor lui Euler şi Tetmajer-Iaşinski Metoda coeficientului de flambaj φ Flambajul lateral. Flambajul barelor cu secţiune compusă. Influenţa forţei tăietoare asupra forţei critice de flambaj. Stabilirea ecuaţiei diferenţiale. Calculul barelor cu secţiune compusă,solidarizate cu zăbreluţe Calculul barelor cu secţiune compusă,solidarizate cu plăcuţe. Determinarea forţei tăietoare şi flambajul barelor cu secţiune compusă.


2ore

NOŢIUNI SUMARE DE TEORIA ELASTICITĂŢII TEORIA TENSIUNILOR Ecuaţiile diferenţiale de echilibru(şi de mişcare) ale lui Navier Cauchy. Aspectul static Tensorul tensiunilor.Tensiuni în secţiuni înclinate.Condiţii la limită. TEORIA GEOMETRICĂ A DEFORMAŢIILOR Relaţii diferenţiale dintre componentele deformaţiei şi componentele deplasării unui punct. Ecuaţiile de continuitate a deformaţiilor.(Saint-Venant) Aspectul fizic al problemei.Legea lui Hooke generalizată Metodele fundamentale de rezolvare a problemei Teoriei Elasticităţii. Privire de sinteză. Ecuaţiile lui Lame.Rezolvarea problemei Teoriei Elasticităţii în deplasări Ecuaţiile lui Beltrami-Mitchel. Rezolvarea problemei Teoriei Elasticităţii în tensiuni Introducerea functiei de tensiune AIRY Interpretarea mecanica a functiei de tensiune pe contur CAZURI PARTICULARE ALE STĂRII TRIAXIALE DE SOLICITARE. PROBLEMA PLANĂ ÎN COORDONATE CARTEZIENE. Starea de tensiune plană.Ecuaţiile lui Levy. Starea de deformaţie plană. PROBLEMA PLANĂ ÎN COORDONATE POLARE. Ecuaţiile generale ale problemei elastice plane exprimate în coordonate polare Cazul stărilor de tensiune simetrice în raport cu polul.


3ore

CALCULUL PLĂCILOR PLANE. PLACI CIRCULARE Teoria încovoierii axial-simetrice a plăcilor circulare.Soluţia lui Poisson Generalităţi.Definiţii.Clasificări.Ipoteze de calcul. Studiul stării de deformaţii.Aspectul geometric Aspectul fizic.Exprimarea tensiunilor cu ajutorul funcţiei φ(r). Aspectul static.Relaţii între eforturi şi tensiuni Ecuaţiile de echilibru ale elementului de volum al plăcii. Ecuaţia diferenţială a plăcilor circulare în funcţia rezolvantă φ(r).

Calculul deplasărilor. Funcţia rezolvantă w(r). Condiţii la limită pentru determinarea constantelor de integrare.Cercetarea stării de tensiune a plăcii.

PLĂCI DREPTUNGHIULARE Teoria încovoierii plăcilor dreptunghiulare.Ecuaţia Sophie-Germain/ Condiţiile pe contur (la limită). APLICATII LA CALCULUL PLACILOR PLANE METODE DE CALCUL Metode analitice.Solutii prin integrare Placa circulara incarcata cu o sarcina uniform distribuita. Placa circulara cu o gaura centrala. Placa circulara incarcata cu sarcina distribuita uniform pe un contur circular cu centrul in axa z. Talerul unui piston. Calcul placilor cu grosime variabila continua Arcuri disc Metode analitice.solutii in polinoame Starea de tensiune omogena.Polinomul de grad doi Metode analitice.solutii in serii trigonometrice Reprezentarea in serii trigonometrice a functiei lui Airy Dezvoltarea incarcarilor in serii trigonometrice

Calculul plăcilor dreptunghiulare utilizând metoda seriilor Fourier simple si duble


4ore

CALCULUL TUBURILOR CU PEREŢI GROŞI ŞI AL DISCURILOR AFLATE ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE Problema generală în tensiuni.Soluţia în deplasări. Cazuri particulare ale problemei tuburilor cu pereţi groşi. Calculul variaţiei razei tubului.(Calculul deformaţiilor). Tuburi fretate.Calculul presiunii de fretaj. Calculul de rezistenţă al discurilor aflate în mişcare de rotaţie. Cazuri particulare


2ore

VASE DE ROTAŢIE CU PEREŢI SUBŢIRI Ecuaţiile vaselor de rotaţie cu pereţi subţiri,încărcate simetric, în teoria fără momente. Vase cilindrice, sferice şi conice Efecte de margine. Aplicatii.


2ore

BARE CURBE PLANE Generalităţi. Tensiuni în secţiunea barei.Incovoierea pură a barei curbe. Determinarea poziţiei axei neutre în secţiunea barei curbe supuse la încovoiere. Intinderea şi compresiunea barei curbe Tensiuni în secţiune sub acţiunea simultană a momentului încovoietor, forţei axiale şi forţei tăietoare Deformaţiile barelor curbe Deplasările punctuale ale axei barei Ecuaţia diferenţială a axei barei de mică curbură Aplicatie. Calculul unui carlig de ridicare.


2ore

SOLICITĂRI ÎN DOMENIUL PLASTIC Noţiuni generale.Curba caracteristică.Solicitări simple. Curba caracteristică. Solicitarea de întindere a barelor drepte. Solicitarea de răsucire a barelor de secţiune circulară. Solicitarea de incovoiere a barelor drepte. Criterii de plasticitate. Criteriul de plasticitate Tresca (Saint-Venant). Criteriul de plasticitate Huber-Hencky-Mises. Teoriile plasticitatii. Teoria deformarii plastice. Teoria curgerii plastice.


2ore

MATERIALE COMPOZITE Generalitati. Clasificari. Domenii de utilizare. Calculul structurilor din materiale compozite. Calculul cu ajutorul Metodei Elementului Finit a structurilor din materiale compozite. Unele probleme fundamentale ale metodei elementului finit (M.E.F.). Scurte consideratii teoretice. Exemple de calcul. Calculul unei placi plane de forma oarecare. Calculul unui compozit stratificat, simetric fata de planul median. Calculul unui material compozit cu ajutorul calculatorului.


2ore

Bibliografie 1. Alămoreanu E.,Negruţ C.,Jiga G.,Calculul structurilor din materiale compozite, Universitate “Politehnica" Bucureşti,

1993 2. Boleantu L.,Dobre I., Aplicatii ale mecanicii solidului deformabil în constructia de masini, Editura Facla, 1978; 3. Bia C,Ille V.,Soare M-Rezistenta Materiale si Teoria elasticitatii Ed. .Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983 4. Bruhns O,Lehmann Th. Elemente der Mechanik II-Elastostatik Ed Vieweg,Braunschweig 1994

5. Comanescu A,Suciu Weber F.s.a Mecanica Rezistenta Materialelor,Organe de Masini.Ed.didactica si Pedagogica Bucuresti 1982

6. Dobre I Motica Adriana Minerva s.a Rezistenta materialelor-Probleme pentru examen UTTimisoara 1994 7. Dobre I,Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Elasticitate.Plasticitate,volumul 1 Solicitari

fundamentale,Editura de Vest ISBN 973-36-0301-5,Timisoara,1997 8. Dobre I-Curs de Rezistenta Materialelor IPT Timisoara 1979 9. Hadăr, A., Structuri din compozite stratificate, Editura Academiei şi Editura AGIR, Bucureşti, 2002 10. Göldner,H Lehrbuch Höhere Festigkeitslehere,Fachbuchverlag Leipzig 1991 11. Motica A. “Cercetari numerice de rezistenta, rigiditate si vibratii la batiuri”Editura “Mirton”Timisoara, 1998 ISBN 973-

578-579-X ; 212 pagini. 12. Motica Adriana Minerva -Fascicole de aplicatii din Rezistenta materialelor-Diagrame de eforturi la structuri de

rezistenta static determinate UAV Arad 1993 13. Motica Adriana Minerva-Curs Rezistenta Materialelor pentru nemecanici UAV Arad 1996 14. Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Cercetarea experimentala a comportarii mecanice a materialelor la

solicitarile simple.Ed.Multimedia ISBN 973-9278-47-7,Arad,2000 15. Motica Adriana Minerva Notiuni fundamentale de Rezistenta Materialelor,Ed.Concordia,ISBN 973-7955-03-

X,Arad,2003 16. Motica Adriana Minerva Calculul elementelor de Rezistenta Speciale, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN 973-

9361-75-7,Arad,2003 17. Motica Adriana Minerva Notiuni de Teoria Elasticitatii si Metode numerice de calcul, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu

Arad,ISBN 978-973-752-114-9,Arad,2007 18. Motica Adriana Minerva CE Siguranta prin Calitate, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN 973-752-036-

4,Arad,2006 19. Motica A.M.,Rezistenta Materialelor –Partea II- Ed.Universitatii Aurel Vlaicu, Arad 2013 , ISBN 978-973-752-640-

3,volII: 978-973-752-650-2 300 pagini 20. Nash William-Resistance des materiaux-Cours et problemes Vol 1 si 2 Ed.Mc.Graw-Hill Paris 1991 21. Nadasan,St.Kovats,L.Dobre I.Nivola P-Probele de rezistenta materialelor.Ed.Didactica si pedagogica Bucuresti 1968 22. Pissarenko G.;Yakovlev A.;Matveev V.;Aide-memoire de resistance de materiaux. Editura de Moscou 1979 23. Tudose I Atanasiu C Iliescu N -Rezistenta Materialelor Ed.didactica si Pedagogica Bucuresti 1981 24. Timoshenko Steven T., Strength of Materials,Publisher D.Van Nostrand co.New York 1941 25. Teodorescu P.P., Probleme plane în teoria elasticitãţii. Editura Academiei Române vol.I/1961;vol II/1962 26. Silas Gh., Grosanu I., Mecanica, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1981 27. Urugual A.C., Stresses in Plates and Shells.McGraw-Hill Book Company,New York 1981 28. Zgură Gh.,V.Moga, Bazele proiectării materialelor compozite,Editura Bren, Bucureşti, 1999 29. * * * Programul I-DEAS Master Serie 1.3 si 2.0 System dynamics analysis-User’s guide,

SDRC,Milford Ohio,1993,1995 30. * * * Programul SAP2000 Advanced,ETABS,SAFE http://www.comp-engineering.com sau http://www.csiberkeley.com University of California Berkley,2006 31. * * * Manuale Program SAP2000 http://www.comp-engineering.com/SAPMan.htm


Metode de predare Observații

Continut seminar

1. Calculul la solicitari compuse.Teorii de rezistenta 2. Calculul la Solicitari dinamice.

Calcule de oboseala 3. Calculul structurilor la flambaj 4. Calculul placilor plane si circulare 5. Calculul tuburilor cu pereţi groşi şi al discurilor

aflate în mişcare de rotaţie 6. Calculul vaselor de rotatie.

Calculul barelor curbe 7. Calculul materialelor compozite

In principal expunerea şi exemplificări pe aplicatii practice

2ore 2ore 2ore 2ore 2ore 2ore 2ore

Continut laborator

1. Protectia muncii.Prezentarea laboratorului.Notiuni intoductive.Lista lucrarilor

2. Solicitari compuse.Incercarea de Incovoierea oblica.Determinarea experimentala a deplasarilor

3. Solicitari dinamice prin soc.Incovoierea prin soc 4. Incercari la oboseala prin incovoiere rotativa 5. Incercarea de determinare a fortei critice la flambaj 6. Analiza numerica a tensiunilor si deplasarilor cu

ajutorul MEF pentru structuri obisnuite si materiale composite.

7. Recuperari+Verificarea finala a cunostiintelor

In principal expunerea şi exemplificările practice ale lucrarilor cat si prin simulări cu calculatorul

2ore 2ore 2ore 2ore 2ore 2ore 2ore

Bibliografie

1. Boleantu L.,Dobre I.,Aplicatii ale mecanicii solidului deformabil în constructia de masini, Ed.Facla, 1978; 2. Dobre I, Motica Adriana s.a Rezistenta materialelor-Probleme pentru examen UTTimisoara 1994 3. Dobre I,Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Elasticitate.Plasticitate,volumul 1 Solicitari

fundamentale,Editura de Vest ISBN 973-36-0301-5,Timisoara,1997 4. Dobre I-Curs de Rezistenta Materialelor IPT Timisoara 1979 5. Göldner,H Lehrbuch Höhere Festigkeitslehere,Fachbuchverlag Leipzig 1991 6. Motica Adriana Minerva -Fascicole de aplicatii din Rezistenta materialelor-Diagrame de eforturi la structuri de

rezistenta static determinate UAV Arad 1993 7. Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Cercetarea experimentala a comportarii mecanice a materialelor

la solicitarile simple.Ed.Multimedia ISBN 973-9278-47-7,Arad,2000 8. Motica Adriana Minerva Notiuni fundamentale de Rezistenta Materialelor,Ed.Concordia,ISBN 973-7955-03-

X,Arad,2003 9. Motica Adriana Minerva CE Siguranta prin Calitate, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN 973-752-036-

4,Arad,2006 10. Nash William-Resistance des materiaux-Cours et problemes Vol 1 si 2 Ed.Mc.Graw-Hill Paris 1991 11. Nadasan,St.Kovats,L.Dobre I.Nivola P-Probele de rezistenta materialelor.Ed.Didactica si pedagogica Bucuresti

1968 12. Posea N. Calculul dinamic al structurilor. EdituraTehnicã,Bucureşti,1991 13. Tudose I Atanasiu C Iliescu N -Rezistenta Materialelor .Ed.didactica si Pedagogica Bucuresti 1981 14. Soare V.M, Ille V.,Bia C., s.a. Rezistenta materialelor in aplicatii. Editura Tehnica, Bucureşti 1996 15. Silas Gh., Grosanu I., Mecanica, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1981


epistemice, asociațiilor profesionale și angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

• Continutul disciplinei cuprinde notiunile fundamentale si esentiale necesare domeniului mecanic cu aplicatii actuale ale progresului stiintei si dezvoltarii

10. Evaluare


10.4 Curs

Răspunsuri la examen (evaluarea finală)

Scris,Traditionala 50%

Teste de evaluare intermediară pe parcursul semestrului



Evaluarea finală la lucrările de laborator,prezenta activa

Oral,Traditionala 20%

Activităţi aplicative: teme, referate,

Scris 30%

10.6 Standard minim de performanță

Condiţia de acordare a notei 5 este :

A. Declarat ADMIS la activitatile practice de laborator si/sau seminar B. Sa aibe notiuni esentiale in domeniul Rezistentei Materialelor:

B1 Pentru subiectele cu caracter de demonstratie: Sa fie identificat corect fenomenul si sa fie exemplificat printr-un desen (schita,schematizare) cu prezentarea corecta a conventiilor (forte,momente,reazeme,reactiuni,centre de greutate,etc) Sa fie definita corect: starea de tensiune si de deformatie cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura corespunzatoare. B2 Pentru subiectele cu caracter descriptiv Sa fie tratat corect 50% din subiect B3 Pentru subiectele cu caracter aplicativ Sa fie tratat corect 50% din subiect Sa fie facuta corect schematizarea problemei analizate cu prezentarea reazemelor, fortelor, momentelor, reactiunilor structurii Sa fie definite corect ecuatiile de echilibru pentru calculul reactiunilor structurii Trasarea diagramelor de eforturi (cotate) Sa fie identificata corect solicitarea fundamental sau compusa cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura pentru conditiile specifice cerute .(calculul starii de tensiune, calculul starii de deformatie pentru probleme de dimensionare, calculul sarcinii capabile, probleme de verificare, calculul caracteristicilor geometrice, etc).

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/laborator 1.10.2018

Semnătura director departament

Data avizării în catedră Prof.dr.ing.Sima Gheorghe ...................................... ...........................................................

OBSERVATII

Poz. 4. – Lipsă conditii curriculare si de infractructură pt. desfășurarea disciplinei Poz. 6. - Competentele asimilate prin disciplina sa fie corelate/specifice cu disciplina

Cod disciplina: ClDD3O03 Designul produselor sudate (2018-2019)

FIŞA DISCIPLINEI 1. Date despre program

1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad

1.2.Facultatea Inginerie

1.3.Departamentul Automatică, Inginerie Industrială, Textile şi Transporturi

1.4.Domeniul de studii Inginerie Industrială


1.6.Programul de studii/Calificarea Ingineria Sudării


2.1.Denumirea disciplinei Designul produselor sudate

2.2.Titularul activităţii de curs Ş.l. dr. ing. Muncut Elena Stela

2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator Ş.l. dr. ing. Muncut Elena Stela


2.5.Semestrul I (3)

2.6.Tipul de evaluare Colocviu

2.7.Regimul disciplinei Obligatorie DD (disciplină domeniu)


3.1.Număr de ore pe săptămână 3 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar 1


Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 10



Tutoriat 10

Examinări 4

Alte activităţi -




4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Programarea şi utilizarea calculatorului

4.2.de competenţe Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ingineriei sudării;

Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice pentru descrierea şi prezentarea

elementelor din domeniul sudării.

5. Condiţii

5.1.de desfăurare a cursului Sală de curs

5.2.de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de laborator cu aparate și îmbinări realizate prin sudare.


Co

mp

etenţe

pro

fesi

on

al

e

• Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ingineresc; • Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice; • Alegerea noţiunilor.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le • Respectarea principiilor, normelor şi valorilor codului de etică profesională prin abordarea unei strategii de muncă

riguroase, eficientă şi responsabile in rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; • Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă în echipă multidisciplinară, pe diverse paliere ierarhice; • Utilizarea adecvată a metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe durata întregii vieţi; utilizarea adecvată de informaţii şi comunicarea orală şi scrisă într-o limbă de circulaţie europeană.

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate) 7.1.Obiectivul general al disciplinei Principalul obiectiv al disciplinei este cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor din

domeniul ingineresc.


1. Cunoaştere şi înţelegere

* Cunoaşterea şi întelegerea termenilor din desen, precum şi întelegerea desenelor de execuție a îmbinărilor sudate. 2. Explicare şi interpretare

* Deprinderea conostintelor necesare proiectarii unui produs industrial realizat prin sudare. 3. Instrumental – aplicative

*Deprinderi de folosire a instrumentelor de lucru specifice programului SolidWorks. 4. Atitudinale

* Manifestarea unor atitudini pozitive si responsabile fata de domeniul stiintific si tehnic;

* Valorificare optima si creativa a propriului potential în activitatile stiintifice si tehnice;

* Implicarea în promovarea si dezvoltarea inovatiilor stiintifice si tehnice;

* Participarea la propria dezvoltare profesionala si stiintifica.

8. Conţinuturi


Cap1. Termeni generali in conformitate cu EN

ISO 17659 Îmbinare cap la cap, Îmbinare paralelă, Îmbinare prin suprapunere, Îmbinare în T, Îmbinare în cruce, Îmbinare în unghi, Îmbinare în colț, Îmbinare pe muchie, Îmbinare multiplă, Îmbinare intersectată. Pregatire imbinare, alegere sudura, executie sudura. Forma îmbinării pentru o îmbinare ½ Y

Prelegerea participativă, dezbaterea, expunerea, problematizarea, demonstrația, modelarea, studiul prin descoperire, studiul bibliografic, rezolvări de exercițiu și probleme, lucrări practice

2 ore

Cap2. Suduri cap la cap.

Pătrunderea îmbinării cap la cap. Distribuția tensiunii. Dimensiuni sudură/Înălțimea sudurii. Lungimea sudurii. Execuție. Suduri cu pătrundere parțială.

2 ore

Cap3. Suduri în colț.

Forma sudurii. Limitele de grosime ale sudării. Sudură de colț cu pătrundere mare. Limitele lungimii de sudare conform DIN 18800-1. Sudura in colt discontinua. Suduri cu patrundere completa. Suduri cu patrundere incompleta.

2 ore

Cap4. Geometria rosturilor la sudare și

brazare.

Generalitati. Simboluri suplimentare. Metode de reprezentare. Dimensiunile sudurilor. Sudura de colt intermitenta. Simbolizare procese de sudare. Indicatii ale nivelului de calitate ale sudurilor.

2 ore

Cap5. Geometria rosturilor la sudare și

brazare.

Indicatii privind pozitia de sudare. Indicarea 2 ore

materialelor de adaus. Simbolizarea completa a imbinarilor sudate. Exemple de indicatii ale imbinarilor sudate.

Cap6. Teorii de bază ale sistemelor

structurale.

Principii fundamentale ale structurilor statice. Exemple de elemente de structuri de susținere.Principii ale forțelor. Compunerea forțelor. Rezultanta forțelor. Echilibrul forțelor.

2 ore

Cap7. Teorii de bază ale sistemelor

structurale.

Fixarea unei grinzi. Cuplu, moment de torsiune. Condiții de echilibru în plan. Reprezentarea reazemelor. Forme elementare ale structurilor de sprijin. Grade de determinare statică. Sistem static nedeterminate. Grindă cu zăbrele. Determinarea gradului de nedeterminare.

2 ore

Cap8. Teorii de bază ale sistemelor structurale

II.

Forțele interne și momente. Determinarea reacțiunilor din suporturi și a forțelor interne. Grinda simplu rezemată cu încărcare concentrată și înclinare. Grinda simplu rezemata cu incarcare verticala concentrata ce actineaza in mijlocul grinzii. Grinda simplu rezemata cu doua forte verticale concentrate, simetric pozitionate si de aceeasi marime.

2 ore

Cap9. Teorii de bază ale sistemelor structurale

II.

Grinda simplu rezemata cu incarcare verticala uniform distribuita. Grinda incastrata cu forta concentrata inclinata. Exemple

2 ore

Cap10. Fundamente ale structurilor sudate. Generalități. Tensiuni. Tensiunea referitoare la un element de secțiune. Tensiunile referitoare la un element de volum. Echilibru tensiunilor tangețiale. Corespodența tensiunilor tangețiale. Deformații. Lunecare.

2 ore

Cap11. Fundamente ale structurilor sudate. Comportarea materialelor. Caracteristicile materialelor. Modulul de elasticitate longitudinal. Modul de elasticitate transversal. Exemplu

2 ore

Cap12. Fundamente ale structurilor sudate.

Tensiuni rezultate datorită forțelor axiale (N). Solicitări rezultate din momentele de încovoiere. Solicitări axiale datorate apariției simultane ale forțelor axiale și momentele încovoiere. Solicitări rezultate din acțiunea forțelor tăietoare.

2 ore

Cap13. Fundamente ale structurilor sudate.

Calculul tensiunilor. Eforturile rezultate din acțiunea forțelor axiale. Tensiuni rezultate din momentele de încovoiere. Calcularea unei grinzi compuse. Eforturi rezultate din forțele tăietoare.

2 ore

Recuperari 2 ore

8.2 Seminar Metode de predare Observaţii

1.Studiul de caz-3D Sketch, Weldment Conversaţie, Dezbatere, Învăţare 2 ore

2.Studiul de caz-Structural Member,Trim/Extend prin cooperare, Lucru în echipă 2 ore

3.Studiul de caz – Extruded Boss, End Cap 2 ore

4.Studiul de caz-Gusset, Weld Bead 2 ore

5.Studiul de caz- Extruded Cut 2 ore

6.Studiul de caz – Hole Wizard, Chamfer 2 ore

7.Studiul de caz – Refernence Geometry 2 ore

Total 14ore

Bibliografie:

1. Curs IWI în format electronic+aplicații 2. Solid Works Essentials, Parts and Assemblies, vol1, 300 Baker Avenue, Concord, Massachusetts 01742 USUA 3. Notițe curs, E. Muncut, 4. Sisteme flexibile de fabricație – Roboti industriali, E. Muncuț, Gh. Sima, D. Mortoiu, 2013, Editura UAV din Arad

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor

profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

• În primul rând curricula universitară pentru un program de studii trebuie să fie structurată pe baza propunerilor partenerilor sociali ai instituţiei de învăţământ superior (în special ale firmelor de cercetare, proiectare, construcţie, întreţinere şi exploatare), astfel încât absolventului programului de studii respectiv să-i fie uşoară inserţia pe piaţa muncii, imediat după finalizarea primului ciclu de studii (licenţă), fiind stimulat astfel să participe la cursuri de master şi de doctorat, organizate în colaborare cu partenerii sociali.

• În cazul programului de studii: Tehnologia Construcţiilor de Maşini, la întocmirea curriculei universitare, trebuie avute în vedere standardele din domeniu cu aplicabilitate imediată, asigurând astfel o compatibilitate a curriculei cu cele europene precum şi o mai bună mobilitate a studenţilor prin intermediul programelor europene (SOCRATES/ERASMUS, Leonardo da Vinci, Tempus II, etc.).

10. Evaluare


10.4 Curs



40%



5%


10.5 Seminar



40%

10.6 Standard minim de performanță Cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator.

Data completării; Semnătura titularului de curs; Semnătura titularului de seminar;

01. 10. 2018 Ş.l. dr. ing. Muncut Elena Ş.l. dr. ing. Muncut Elena

Data avizării în departament; Semnătura director departament

Prof. Dr. Ing. Sima Gheorghe

Cod disciplină: ClDF2O18

FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program 1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad



1.5.Ciclul de studii Licenţă 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala

1.6.Programul de studii/Calificarea Ingineria Sudarii

2. Date despre disciplină 2.1.Denumirea disciplinei Desen tehnic şi infografică 4

2.2.Titularul activităţii de curs ----------

2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator As. drd. ing. BABANATSAS Theoharis


2.5.Semestrul II (4)


2.7.Regimul disciplinei Obligatorie DF (disciplină fundamentală)

3. Timpul total estimat 3.1.Număr de ore pe săptămână 3 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 3

3.4.Total ore din planul de învăţământ 42 din care 3.5 curs - 3.6 seminar/laborator 42





Tutoriat 5

Examinări 4

Alte activităţi -




4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Programarea şi utilizarea calculatorului 4.2.de competenţe Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ştiinţelelor inginereşti;

Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice pentru descrierea şi prezentarea elementelor din domeniul INGINERESC.

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1.de desfăurare a cursului -----

5.2.de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de seminar/laborator.


Com

pete

nţe

prof

esio

nal • Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ingineresc;

• Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice; • Alegerea noţiunilor.

Com

pete

nţe

tran

sver

sale

• Respectarea principiilor, normelor şi valorilor codului de etică profesională prin abordarea unei strategii de muncă riguroase, eficientă şi responsabile in rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; • Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă în echipă multidisciplinară, pe diverse paliere ierarhice; • Utilizarea adecvată a metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe durata întregii vieţi; utilizarea adecvată de informaţii şi comunicarea orală şi scrisă într-o limbă de circulaţie europeană.




1. Cunoaştere şi înţelegere * Cunoaşterea şi întelegerea termenilor de „Organ de

maşină”, „Maşina” precum şi întelegerea legaturilor cinematice ce guvernează funcţionarea oricărui echipament. 2. Explicare şi interpretare

* Corelarea corecta si optima a cunostintelor dobandite la Desen, Mecanica, Mecanisme si Rezistenta materialelor

* Deprinderea conostintelor necesare proiectarii unui produs industrial 3. Instrumental – aplicative

*Evidenţierea solicitărilor ca sens şi valoare, ce acţionează asupra organelor de maşina aflate în stare de repaos sau în mişcare. 4. Atitudinale




* Participarea la propria dezvoltare profesionala si stiintifica. 8. Conţinuturi


8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii Laborator Comanda Extrude in AutoCAD Conversaţie, Dezbatere, Învăţare

prin cooperare, Lucru în echipă 6 ore

Elemente principale de realizarea pieselor 3D AutoCAD

Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Randarea Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Vedrerile 2D din 3D Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

6 ore

Modificarea pieselor 3D in AutoCAD Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

6 ore

Modelarea geometrică 3D a pieselor in INVENTOR.


8 ore

Bibliografie: [1] Paunescu R. – Desen tehnic si infografica Universitatea Transilvania, Brasov, 2006.

[2] *********. – Indrumar de practica Tehnician proiectant mecanic.Universitatea Politehnica Bucuresti, 2013.

[3] ********. – Manuale de utilizare AutoCAD si Inventor.



• În cazul programului de studii: Ingineria sudarii, la întocmirea curriculei universitare, trebuie avute în vedere standardele din domeniu cu aplicabilitate imediată, asigurând astfel o compatibilitate a curriculei cu cele europene precum şi o mai bună mobilitate a studenţilor prin intermediul programelor europene (SOCRATES/ERASMUS, Leonardo da Vinci, Tempus II, etc.).

10. Evaluare


10.4 Curs

10.5 Laborator

Capacitatea studenţilor de a-şi forma şi dezvolta deprinderi practice.

Metoda practică + evaluare asistată de calculator (la sfârşitul semestrului)

100%

Participarea activă a studenţilor la lucrările de seminar.


100%

10.6 Standard minimal de performanţă • Elaborarea unei lucrări de sinteză în domeniul Desenului Tehnic, utilizând criterii prestabilite ( pondere 50 %).


01. 10. 2018 As. drd. ing. Babanatsas Theoharis As. drd. ing. Babanatsas Theoharis Data avizării în departament; Semnătura director departament;

Prof. dr. ing. Gheorghe SIMA

FIŞA DISCIPLINEI1



1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea Aurel Vlaicu Arad 1.2 Facultatea Inginerie 1.3 Departamentul AIITT 1.4 Domeniul de studii Inginerie industrială 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Programul de studii/Calificarea IS

2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea disciplinei EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

2.2 Titularul activităţii de curs - 2.3 Titularul activităţii de seminar/laborator Conf. univ. dr. Dulceanu Corina Ramona 2.4 Anul de studiu II 2.5 Semestrul I 2.6 Tipul de evaluare Colocviu 2.7 Regimul disciplinei Disciplină obligatorie 2.8 Codul disciplinei ClDC3O07 3. Timpul total estimat

3.1 Număr de ore pe săptămână 2 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 2 3.4 Total ore din planul de învăţământ 28 din care 3.5 curs - 3.6 seminar/laborator 28 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe - Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren - Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri - Tutoriat 2 Examinări 2 Alte activităţi 2 3.7 Total ore studiu individual 6







Evaluarea creşterii şi dezvoltării fizice şi a calităţii motricităţii potrivit cerinţelor/ obiectivelor specifice educaţiei fizice si sportive, a atitudinii faţă de practicarea independentă a exerciţiului fizic (1 credit)


-







8. Conţinuturi


• Expuneri; • Demonstraţii; • Explicaţii însoţite de demonstraţii.

6 ore

2. Fitness/Jogging idem 4 ore 3. Elemente de gimnastică: exerciţii de front şi formaţii idem 4 ore 4. Tenis de masă idem 4 ore 5. Jocuri sportive: baschet, fotbal, volei idem 6 ore

6. Combat/autoapărare idem 4 ore Bibliografie

1. BUSHMAN, B., 2011, Complete guide to fitness &health, Human Kinetics, Champaign, IL; 2. CORBIN, B. C., RUTH, L., 2007, Fitness for life, Human Kinetics, Champaign, IL; 3. DRAGNEA, A., BOTA, A., 1999, Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 4. DULCEANU, C., 2014, Jocuri pregătitoare pentru iniţierea în atletism, Editura Aurel Vlaicu, Arad;5.

5.SCARLAT, E., SCARLAT, M. B., 2011, Tratat de educatie fizica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; 9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,







fizic şi intelectual; • Echipament adecvat; • Atitudine



• Teste pe parcursul semestrului şi notarea lor;

- 70% - 10% - 10%

corespunzătoare pentru lucrul în echipă.

• Referate pentru cei scutiţi. - 10%

10.6 Standard minim de performanţă 1. Ridicări de trunchi din culcat dorsal – nr. repetări în 30 sec. 2. Genuflexiuni - nr. repetări în 30 sec. 3. Flotări – 15 rep/F; 25 rep/B

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar Data avizării în departament Semnătura directorului de departament

FIȘA DISCIPLINEI ClED3O05


1.1.Instituția de învățământ superior Universitatea Aurel Vlaicu din Arad 1.2.Facultatea Facultatea de Inginerie 1.3.Departamentul AIITT 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala 1.5.Ciclul de studii Licenta 1.6.Programul de studii/Calificarea TCM,AR,IS


2.1.Denumirea disciplinei Rezistenta materialelor I 2.2.Titularul activității de curs Prof.dr.ing.Adriana MOTICA 2.3.Titularul activității de seminar/laborator Conf.dr.ing.Gh.Hutiu 2.4.Anul de studiu II 2.5.Semestrul III 2.6.Tipul de evaluare Examen 2.7.Regimul disciplinei Disciplina de domeniu/Disciplina obligatorie Impusa


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 1/1 3.4.Total ore din planul de învățământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 14/14 Distribuția fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie și notițe 14 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate și pe teren 14 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 14 Tutoriat 8 Examinări 6 Alte activități - 3.7.Total ore studiu individual 69 3.9.Total ore pe semestru 125 3.10.Numărul de credite 5

4. Precondiții (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Analiza matematica,Algebra liniara,Ecuatii diferentiale,Fizica,Desen tehnic

si infografica, 4.2.de competențe Deprinderi de calcul si operare cu instrumente matematice si Incercari de

laborator


Calculatoare cu aces la internet pentr a acesa biblioteci de date(Standarde in domeniu)


Co

mp

etențe

pro

fesi

on

ale

• Competenţe generale: competenţele generale sunt menţionate în fişa specializării • Competenţe cognitive dobândite: cunoasterea utilizarii notiunilor fundamentale de calcul a rezistentei

materialelor in industrie

• Competenţe profesionale: utilizarea noţiunilor de bază din domeniu.

Com

pet

ențe

tra

nsv

ersa

le


• cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei

• formare a unei gândiri sistemice

• formarea unei gandiri practice 2. Explicare şi interpretare

• explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei

• explicarea fenomenelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din orice domeniu tehnic. 3. Instrumental – aplicative

• abilitatea de a analiza critic domeniul analizat

• simularea si interpretarea cu ajutorul computerului a situatiilor reale 4. Atitudinale

• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific

• folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene


7.1.Obiectivul general al disciplinei Rezistenta materialelor reprezintă o disciplină fundamentală de învăţământ pentru pregătirea viitorilor ingineri. Obiectivul fundamental este insuşirea de către studenţi a elementelor de calcul care răspund necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic, prezentând aspectele fizice, mecanice şi aplicative ale fenomenelor şi proceselor mecanice. Pentru usurarea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu aplicații care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Toate prelegerile se vor face la un nivel accesibil studenţilor, se va păstra un nivel ştiinţific adecvat în procesul de predare şi verificare a cunoştintelor, se vor da aplicaţii sugestive şi exemple de lucru concrete.

7.2.Obiectivele specifice Analiza Solidului deformabil,Reazeme,Forte,Momente,Caracteristici geometrice ale sectiunilor,Solicitari de Intindere,Forfecare,Torsiune,Incovoiere,Tensiuni normale, Tensiuni tangentiale,Tensiuni admisibile,Deformatii specifice,Calcule de dimensionare, verificare,calculul incarcarii capabile a unei structuri de rezistenta ,Calcul de deplasari si rotiri ale structurilor,Concentratori de tensiune,Standarde de materiale

8. Conținuturi

8.1 Curs Metode de predare Observații Introducere.Generalitati.Notiuni fundamentale

• Definitii.Modelul solidului elastic.Clasificarea si schematizarea corpurilor.Clasificarea rezemarilor.Calculul reactiunilor

• Notiuni fundamentale ale rezistentei materialelor-tensiuni,deplasari,deformatii

• Ipoteze fundamentale folosite in studiul Rezistentei materialelor

Metoda sectiunilor.Diagrame de eforturi.Elemente de

static constructiilor


2ore 2 ore

• Rezolvarea de probleme tip Cercetarea experimentala a comportarii mecanice a

materialelor la solicitari simple.Legea lui Hooke

2 ore

Intinderea si compresiunea monoaxiala a barelor drepte

• Aspectul static,aspectul geometric,aspectul fizic al problemei.Deplasari si deformatii

• Calculul de rezistenta al pieselor de sectiune constanta. Calculul de rezistenta al pieselor cand se tine cont de greutatea proprie,bare de egala rezistenta

• Probleme static nedeterminate de intindere si compresiune(sisteme static nedeterminate exterior,interior si mixt)


4 ore

Forfecarea pieselor de grosime mica.

• Aplicatii la calculul imbinarilor nituite

• Aplicatii la calculul imbinarilor sudate

3 ore

Caracteristici geometrice ale suprafetelor plane,de ordin

superior ariei.

• Momente statice,Momente de inertie,Module de rezistenta

Rasucirea barelor drepte

• Aspectul static,aspectul geometric,aspectul fizic al problemei.Deplasari si deformatii

• Bare de sectiune necirculara


2 ore 3 ore

Incovoierea barelor drepte

• Calculul tensiunilor normale in cazul solicitarii de incovoiere pura.Formula lui Navier

• Grinzi de egala rezistenta Incovoierea barelor drepte(continuare)

• Tensiuni tangentiale in grinzi solicitate cu forta taietoare.Formula lui Juravski

• Lunecarea longitudinala

În predarea cursului se va folosi în principal expunerea şi exemplificările prin simulări cu calculatorul Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe baza bibliografiei.

4 ore 2 ore

Studiul deformatiilor barelor solicitate la incovoiere

• Ecuatia diferentiala a fibrei medii deformate.Metoda integrarii analitice a ecuatiei diferentiale a fibrei medii deformate

• Metode energetice folosite in studiul deplasarilor. Metoda Mohr-Maxwell cu procedeul de integrare Veresceaghin

• Sisteme static nedeterminate. Metoda eforturilor


4 ore

Bibliografie 1. Boleantu L.,Dobre I., Aplicatii ale mecanicii solidului deformabil în constructia de masini, Editura Facla, 1978; 2. Bia C,Ille V.,Soare M-Rezistenta Materiale si Teoria elasticitatii Ed. .Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983 3. Bruhns O,Lehmann Th. Elemente der Mechanik II-Elastostatik Ed Vieweg,Braunschweig 1994 4. Comanescu A,Suciu Weber F.s.a Mecanica Rezistenta Materialelor,Organe de Masini.Ed.didactica si

Pedagogica Bucuresti 1982

5. Dobre I Motica Adriana Minerva s.a Rezistenta materialelor-Probleme pentru examen UTTimisoara 1994 6. Dobre I,Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Elasticitate.Plasticitate,volumul 1 Solicitari

fundamentale,Editura de Vest ISBN 973-36-0301-5,Timisoara,1997 7. Dobre I-Curs de Rezistenta Materialelor IPT Timisoara 1979 8. Göldner,H Lehrbuch Höhere Festigkeitslehere,Fachbuchverlag Leipzig 1991 9. Motica A. “Cercetari numerice de rezistenta, rigiditate si vibratii la batiuri”Editura “Mirton”Timisoara, 1998

ISBN 973-578-579-X ; 212 pagini. 10. Motica Adriana Minerva -Fascicole de aplicatii din Rezistenta materialelor-Diagrame de eforturi la structuri

de rezistenta static determinate UAV Arad 1993 11. Motica Adriana Minerva-Curs Rezistenta Materialelor pentru nemecanici UAV Arad 1996 12. Motica Adriana Minerva Rzistenta Materialelor.Cercetarea experimentala a comportarii mecanice a

materialelor la solicitarile simple.Ed.Multimedia ISBN 973-9278-47-7,Arad,2000 13. Motica Adriana Minerva Notiuni fundamentale de Rezistenta Materialelor,Ed.Concordia,ISBN 973-7955-03-

X,Arad,2003 14. Motica Adriana Minerva Calculul elementelor de Rezistenta Speciale, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN

973-9361-75-7,Arad,2003 15. Motica Adriana Minerva Notiuni de Teoria Elasticitatii si Metode numerice de calcul, Ed.Universitatii Aurel

Vlaicu Arad,ISBN 978-973-752-114-9,Arad,2007 16. Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor Partea I Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad 2012, ISBN

978-973-752-640-3,volI: 978-973-752-636-6 380 pagini 17. Motica Adriana Minerva CE Siguranta prin Calitate, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN 973-752-036-

4,Arad,2006 18. Nash William-Resistance des materiaux-Cours et problemes Vol 1 si 2 Ed.Mc.Graw-Hill Paris 1991 19. Nadasan,St.Kovats,L.Dobre I.Nivola P-Probele de rezistenta materialelor.Ed.Didactica si pedagogica

Bucuresti 1968 20. Tudose I Atanasiu C Iliescu N -Rezistenta Materialelor Ed.didactica si Pedagogica Bucuresti 1981 21. Silas Gh., Grosanu I., Mecanica, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1981


Metode de predare Observații

Continut seminar

1. Sisteme static determinate.Diagrame de eforturi.Calculul reactiunilor. Centre de greutate

2. Solicitarea de intindere. Calcul de dimensionare,verificare,calc.sarcinii capabile.Sisteme static nedeterminate.Bare de egala rezistenta

3. Solicitarea de forfecare.Imbinari nituite.Imbinari sudate

4. Solicitarea de torsiune 5. Solicitarea de incovoiere.Formula lui Navier. 6. Solicitarea de incovoiere.Formula lui Juravski.Grinzi

de egala rezistenta 7. Calculul deformatiilor.Metoda dublei integrari.

Metoda Mohr Maxwell cu procedeul de integrare Veresceaghin. Sisteme static nedeterminate

In principal expunerea şi exemplificări pe aplicatii practice

1ora 2 ore 2 ore 2 ore 2 ore 2 ore 3 ore

Continut laborator

1. Protectia muncii.Prezentarea laboratorului.Notiuni intoductive.Lista lucrarilor

2. Încercarea la tractiune a otelului de uz general . Încercarea la tractiune a otelului aliat. Încercarea la compresiune a otelului si a fontei

3. Încercarea la rezistentă la forfecare a sârmelor metalice

4. Încercarea la torsiune a otelului de uz general. 5. Incercarea de incovoiere a barelor drepte 6. Standarde de stat utilizate in domeniul Incercarilor

de Rezistenta Materialelor 7. Recuperari+Verificarea finala a cunostiintelor

In principal expunerea şi exemplificările practice ale lucrarilor cat si prin simulări cu calculatorul

1ora 3ore 2ore 2ore 2ore 2ore 2ore

Bibliografie

1. Boleantu L.,Dobre I.,Aplicatii ale mecanicii solidului deformabil în constructia de masini, Ed.Facla, 1978; 2. Dobre I, Motica Adriana s.a Rezistenta materialelor-Probleme pentru examen UTTimisoara 1994 3. Dobre I,Motica Adriana Minerva Rezistenta Materialelor.Elasticitate.Plasticitate,volumul 1 Solicitari

fundamentale,Editura de Vest ISBN 973-36-0301-5,Timisoara,1997 4. Dobre I-Curs de Rezistenta Materialelor IPT Timisoara 1979 5. Göldner,H Lehrbuch Höhere Festigkeitslehere,Fachbuchverlag Leipzig 1991 6. Motica Adriana Minerva -Fascicole de aplicatii din Rezistenta materialelor-Diagrame de eforturi la

structuri de rezistenta static determinate UAV Arad 1993 7. Motica Adriana Minerva Rzistenta Materialelor.Cercetarea experimentala a comportarii mecanice a

materialelor la solicitarile simple.Ed.Multimedia ISBN 973-9278-47-7,Arad,2000 8. Motica Adriana Minerva Notiuni fundamentale de Rezistenta Materialelor,Ed.Concordia,ISBN 973-

7955-03-X,Arad,2003 9. Motica Adriana Minerva CE Siguranta prin Calitate, Ed.Universitatii Aurel Vlaicu Arad,ISBN 973-752-

036-4,Arad,2006 10. Nash William-Resistance des materiaux-Cours et problemes Vol 1 si 2 Ed.Mc.Graw-Hill Paris 1991 11. Nadasan,St.Kovats,L.Dobre I.Nivola P-Probele de rezistenta materialelor.Ed.Didactica si pedagogica

Bucuresti 1968 12. Tudose I Atanasiu C Iliescu N -Rezistenta Materialelor .Ed.didactica si Pedagogica Bucuresti 1981 13. Silas Gh., Grosanu I., Mecanica, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1981



programului

• Continutul disciplinei cuprinde notiunile fundamentale si esentiale necesare domeniului mecanic cu aplicatii actuale ale progresului stiintei si dezvoltarii

10. Evaluare


10.4 Curs

Răspunsuri la examen

(evaluarea finală) Scris,Traditionala 50%

Teste de evaluare

intermediară

pe parcursul semestrului



Evaluarea finală la lucrările

de laborator,prezenta activa Oral,Traditionala 20%

Activităţi aplicative:

teme, referate, Scris 30%

10.6 Standard minim de performanță Condiţia de acordare a notei 5 este :

A. Declarat ADMIS la activitatile practice de laborator si/sau seminar B. Sa aibe notiuni esentiale in domeniul Rezistentei Materialelor:

B1 Pentru subiectele cu caracter de demonstratie:

Sa fie identificat corect fenomenul si sa fie exemplificat printr-un desen (schita,schematizare) cu prezentarea corecta a conventiilor (forte,momente,reazeme,reactiuni,centre de greutate,etc) Sa fie definita corect: starea de tensiune si de deformatie cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura corespunzatoare. B2 Pentru subiectele cu caracter descriptiv

Sa fie tratat corect 50% din subiect B3 Pentru subiectele cu caracter aplicativ

Sa fie tratat corect 50% din subiect Sa fie facuta corect schematizarea problemei analizate cu prezentarea reazemelor, fortelor, momentelor, reactiunilor structurii Sa fie definite corect ecuatiile de echilibru pentru calculul reactiunilor structurii Trasarea diagramelor de eforturi (cotate) Sa fie identificata corect solicitarea fundamentala cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura pentru conditiile specifice cerute .(calculul starii de tensiune, calculul starii de deformatie pentru probleme de dimensionare, calculul sarcinii capabile, probleme de verificare, calculul caracteristicilor geometrice, etc).


1.10.2018


Prof.dr.ing. Sima Gheorghe

...................................... ...........................................................

OBSERVATII

Poz. 4. – Lipsă conditii curriculare si de infractructură pt. desfășurarea disciplinei Poz. 6. - Competentele asimilate prin disciplina sa fie corelate/specifice cu disciplina

Cod disciplină: ClDF4O16

FIŞA DISCIPLINEI


1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad


1.3.Departamentul Automatică,Inginerie Industrială, Textile şi Transporturi 1.5.Ciclul de studii Licenţă 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala

1.6.Programul de studii/Calificarea Ingeneria sudarii


2.1.Denumirea disciplinei Desen tehnic şi infografică 4


2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator As. dr. ing. Tănăsoiu Bogdan Florin


2.5.Semestrul II (4)




3.1.Număr de ore pe săptămână 3 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 3






Tutoriat -

Examinări 2

Alte activităţi -


3.9.Total ore pe semestru 50 3.10.Numărul de credite 2

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Programarea şi utilizarea calculatorului

4.2.de competenţe Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ştiinţelelor inginereşti;

Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice pentru descrierea şi prezentarea

elementelor din domeniul INGINERESC.




Co

mp

etenţe

pro

fesi

on

ale




Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa



















Laborator

Deschiderea unui document SolidWorks Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

6 ore

Elemente principale ale ferestrei SolidWorks Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Personalizarea mediului de lucru Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Schiţa Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

6 ore

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie explicită


6 ore

Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale.


8 ore

Bibliografie:

[1] Paunescu R. – Desen tehnic si infografica Universitatea Transilvania, Brasov, 2006.


[3] ********. – Manuale de utilizare SolidWorks.





10. Evaluare

Tip de activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota

finală

10.4 Curs

10.5 Laborator

Capacitatea studenţilor

de a-şi forma şi dezvolta

deprinderi practice.

Metoda practică + evaluare

asistată de calculator

(la sfârşitul semestrului)

100%

Participarea activă a

studenţilor la lucrările de

seminar.

Metoda orală + practică

(pe parcursul semestrului) 100%



01. 10. 2018

Data avizării în departament Semnătura director departament;


COD DISCIPLINA CIDD3O02

FIŞA DISCIPLINEI



Textile şi Transporturi 1.4. Domeniul de studii Inginerie industrială 1.5. Ciclul de studii Licenţă 1.6. Programul de studii/Calificarea Ingineria Sudarii

2. Date despre disciplină 2.1. Denumirea disciplinei MECANICĂ II 2.2. Titularul activităţii de curs Prof. Dr. ing. Radu Ioan 2.3. Titularul activităţii de seminar/laborator SL Dr. Ing. Muncut Elena Stela 2.4. Anul de studiu II 2.5. Semestrul 1 2.6. Tipul de evaluare Examen 2.7. Regimul disciplinei Obligatorie/DD


3.1. Număr de ore pe săptămână 6

din care 3.2 curs 3.3 seminar+laborator

3 2+1=3

3.4. Total ore din planul de învăţământ

84 din care 3.5

curs 42

3.6 seminar+laborator

42


Studiul după manual,suport de curs, bibliografie şi notiţe 34 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate şi pe teren

10

Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 10 Tutoriat 6 Examinări 6 Alte activităţi 3.7. Total ore studiu individual 66 3.9. Total ore pe semestru 150 3.10. Numărul de credite 6


4.1. de curriculum Analiza matematică, Algebră liniară,Ecuații diferenţiale, Fizică, Desen Tehnic 4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice şi algebrice simple



5.2. de desfăşurare a seminarului/laboratorului

Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă, laptop, videoproiector-standuri de laborator)


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

C2. Asocierea cunoştinţelor, principiilor şi metodelor din ştiinţele tehnice ale domeniului cu reprezentări grafice pentru rezolvarea de sarcini specifice:

-Aplicarea de principii şi metode din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială şi asocierea acestora cu reprezentări grafice -desen tehnic, pentru calcule de rezistenţă, dimensionări, stabilirea condiţiilor tehnice, stabilirea concordanţei dintre caracteristicile prescrise şi rolul funcţional etc., în aplicaţii specifice ingineriei industriale, în condiţii de asistenţă calificată. -Definirea principiilor şi metodelor din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială asociate cu reprezentări grafice -desen tehnic. -Elaborarea de proiecte profesionale specifice ingineriei industriale pe baza selectării, combinării şi utilizării cunoştinţelor, principiilor şi metodelor din ştiinţele de bază ale domeniului inginerie industrială şi asocierea acestora cu reprezentări grafice -desen tehnic. -Utilizarea adecvată de criterii şi metode standard de evaluare, din ştiinţele inginereşti de bază, pentru identificarea, modelarea, experimentarea, analiza şi aprecierea calitativă şi cantitativă a aspectelor, fenomenelor şi parametrilor definitorii, precum şi culegerea de date şi prelucrarea şi interpretarea rezultatelor, din procese specifice ingineriei industriale. -Utilizarea cunoştinţelor din ştiinţele inginereşti de bază pentru explicarea şi interpretarea rezultatelor teoretice şi experimentale, a desenelor de execuţie şi de ansamblu şi a fenomenelor şi

proceselor specifice ingineriei industriale.

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le

NU ESTE CAZUL



Mecanica tehnică reprezintă o disciplină fundamentală de învăţământ pentru pregătirea viitorilor ingineri. Această disciplină răspunde necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic, prezentând aspectele fizice, mecanice şi aplicative ale fenomenelor şi proceselor mecanice care pot fi soluţionate cu teoremele, ecuaţiile şi

metodele mecanice clasice. Pentru înlesnirea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu seminarii şi lucrări de laborator care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Disciplina cuprinde trei părţi sugestive:

1. Statica - tratează aspectele fundamentale privind reducerea sistemelor de forţe, transformarea lor mecanic echivalent, geometria maselor, echilibrul static al punctului material, al solidului rigid, al sistemelor de puncte materiale şi solide rigide.

2. Cinematica - sintetizează noţiunile de bază ale geometriei mişcării punctului material şi solidului rigid în strînsă legătură cu funcţionarea mecanismelor şi maşinilor. Cinematica prezintă fenomenele şi principiile generale care stau la baza studiului mişcării sistemelor materiale fără a lua în considerare masele şi forţele care acţioneaza asupra lor. 3. Dinamica - tratează mişcarea sistemelor materiale luând în considerare sistemul de forţe care acţionează asupra acestora precum şi masele sistemelor. Disciplina îşi propune asigurarea bazei teoretice pentru disciplinele de specialitate ce urmează a fi studiate în anii următori, bază necesară rezolvării complexelor probleme pe care le ridică tehnica actuală, stimulând creativitatea inginerească. Colaborând cu alte discipline, în special cu cele matematice, se va putea folosi calculatorul numeric în rezolvarea problemelor complexe de mecanică, urmărind realizarea unei discipline de natură calculatorială.


1. Cunoaştere şi înţelegere: • să definească obiectul de studiu al disciplinei; • să determine modelul matematic al fenomenelor fizice; • să determine metodele mecanicii teoretice la studierea complexelor de

mecanisme; • să stabilească modalităţile de evidenţiere a forţelor care acţionează asupra

elementelor unei maşini; • să evidenţieze dimensiunile mecanismelor şi metodele cinetostaticii de

studiere. 2. Aplicare:

• să clasifice problemele cinematicii şi dinamicii punctului material şi sistemelor de puncte materiale;

• să obţină ecuaţiile diferenţiale ale mişcării prin metoda Lagrange ale coordonatelor generalizate;

• să utilizeze formalismul Lagrange pentru descrierea oscilaţiilor libere şi forţate ale sistemelor mecanice cu diferite grade de libertate;

• să clasifice forţele care acţionează în maşini; • să clasifice metodele mecanicii teoretice la studierea solidului rigid; • să stabilească rolul modelelor clasice în studierea obiectelor reale; • să argumenteze utilizarea anumitor metode la studierea dinamicii maşinilor. 3. Integrare:

• să dezvolte modelele teoretice utilizate în mecanică pentru aplicarea lor în

mecanica tehnică; • să argumenteze utilizarea unui anumit model; • să propună ameliorări ale modelelor utilizate; • să recomande soluţii practice în situaţii concrete; • să aprecieze utilizarea rezultatelor obţinute în alte domenii ale ştiinţei şi

tehnicii; • să determine contribuţia metodelor mecanicii tehnice la dezvoltarea societăţii; • să stabilească legături între procesul civilizaţiei şi procesele din mecanica

tehnică; • să accentueze caracterul interdisciplinar şi rolul mecanicii tehnice în

dezvoltarea altor domenii;

8. Conţinuturi

8.1 Curs Metode de

predare Observaţii

CINEMATICA






12

Cinematica solidului rigid. 12

Mişcarea de translaţie; 1 Mişcarea de rotaţie în jurul unui ax fix; 2 Mişcarea de rototranslaţie; 2 Mişcarea plan – paralelă; 2 Mişcarea în jurul unui punct fix; 1 Mişcarea generală a solidului rigid; 1 Cinematica mişcării relative a punctului material; 1 Cinematica mişcării relative a solidului rigid; 1 Compuneri de mişcări; 1

DINAMICA 30

Dinamica punctului material. 8

Noţiuni fundametale ale dinamicii punctului material; 2 Teoremele generale în dinamica punctului material; 2 Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării punctului material; 2 Dinamica mişcării relative a punctului material; 2

Dinamica sistemelor de puncte materiale şi a solidului rigid. 22

Noţiuni fundamentale; Momente de inertie; 2 Teoremele generale în dinamica sistemelor de puncte materiale şi a solidului rigid;

2

Dinamica mişcării de translaţie a solidului rigid; 1 Dinamica mişcării de rotaţie în jurul unui ax fix a solidului rigid; 2 Dinamica mişcării în jurul unui punct fix a solidului rigid; 1 Dinamica mişcării plan - paralele a solidului rigid; 2 Dinamica mişcării generale a solidului rigid; 1 Percuţia. Forţe percutante; 1 Teoremele generale ale dinamicii în cazul ciocnirilor; 1 Ciocnirea centrică dreaptă; 1 Ciocnirea oblică; 1 Ciocnirea unui corp aflat în mişcare de translaţie cu un corp aflat în mişcare de rotaţie în jurul unui ax fix;

1

Calculul percuţiilor de legătură în axa de rotaţie. Centrul de 1

percuţie; Elemente de mecanică analitică. Forţa de inerţie; 1 Calcului forţelor de inerţie şi al torsorului forţelor de inerţie pentru un punct material, sistem de puncte materiale şi solid rigid;

3

Principiul lui D’Alembert. 1 Bibliografie: 1. Atanasiu, M., Mecanică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1973. 2. Bălan, St., Mecanică tehnică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1980. 3. Florian Virgiliu, Mecanica Teoretică şi Rezistenţa Materialelor, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1982. 4. Ispas, V., Aplicaţiile cinematicii în construcţia manipulatoarelor şi a roboţilor industriali, Ed. Ac., Buc., 1990. 5. Mangeron, D., Irimiciuc, N., Mecanica rigidelor cu aplicaţii în inginerie, Vol. I, II, III, Ed. Th., Buc., 1978. 6. Mircea-Mihail Popovici, Mecanica tehnică pentru muncitori, Vol. I Statica şi aplicaţiile ei tehnice, Vol. III Dinamica şi aplicaţiile ei tehnice, Ed. Tehnica, 1985 7. Mircea-Mihail Popovici, Ştefan Staicu, Mecanica tehnică pentru muncitori, Vol. II Cinematica şi aplicaţiile ei tehnice, Ed. Tehnica, 1985 8. Pelicudi, Ch., Simionescu, I., Mecanica asistată de calculator, Ed.Th., Buc., 1986. 9. Rădoi, M., Deciu, E., Mecanica, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1981. 10. Radu, I., Mecanica – Statica , Litografia UAV, 1996. 11. Radu, I., Mecanica - Cinematica , Litografia UAV, 1995. 12. Radu, I., Mecanica vol.1 – Statica , Ed. Mirton, Timisoara, 2001. 13. Radu, I., Mecanica vol.2 – Cinematica , Ed. Mirton, Timisoara, 2001. 14. Radu, I., Mecanica vol.3 – Dinamica , Ed. Mirton, Timisoara, 2000. 15. Ripianu, A., Popescu, P., Bălan, B., Mecanica tehnică, Ed. Did. şi Ped., Buc., 1982. 16. Radu I. Mecanica vol.1 – Statica, Mecanica vol.2 – Cinematica, Mecanica vol.3 – Dinamica, 2012 – Format electronic – Incarcat pe Moodle 17. Ştefan Staicu, Aplicaţii ale calculului matriceal în mecanica solidelor, Ed. Academiei, 1986. 8.2 Seminar Metode de predare Observaţii

CINEMATICA





8

Cinematica solidului rigid. 8

Mişcarea de translaţie a solidului rigid; 1 Mişcarea de rotaţie a solidului rigid; 1 Mişcarea de rototranslaţie a solidului rigid; 1 Mişcarea plan - paralelă a solidului rigid; 2 Mişcarea de rotaţie în jurul unui punct fix a solidului rigid 1 Mişcarea relativă a punctului material şi a solidului rigid. 2

DINAMICA 20

Lucrul mecanic, putere, randament, impuls, moment cinetic, energie mecanică;

2

Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării punctului material 4 Mişcarea relativă a punctului material; 2 Momente de inerţie; 2 Dinamica solidului rigid; 4 Ciocniri şi percuţii; 2 Elemente de mecanică analitică; Principiul lui D’Alembert. 4 Bibliografie:

1. Bălan, St., Culegere de probleme de mecanică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972. 2. Hegedus, A., Drăgulescu Doina, Probleme de mecanică. Statica. Editura de vest, Timişoara, 1995. 3. Ispas, V., Aplicaţiile cinematicii în construcţia manipulatoarelor şi a roboţilor industriali, Editura

Academiei, Bucureşti, 1990. 4. Lupu, Gh., Crăciun, E. M., Mecanica. Culegere de probleme, Editura didactică şi pedagogică R.

A., Bucureşti, 1996. 5. A. Ripianu, P. Popescu, N. Plitea, N. Ursu, B. Bălan, V. Marcu, V. Ispas, L. Popa, Mecanică

Tehnică, Culegere de probleme de cinematică, Editura Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1986. 6. A. Darabont, D. Văitean, M. Munteanu, Mecanică Tehnică, Culegere de probleme, Ed. Scrisul

Românesc, Craiova, 1983. 7. Radu Anton, Probleme de Mecanică, Ed. Did. Ped., Bucureşti, 1978. 8. Ioan Smicală, Liviu Bereteu, Probleme de Mecanică, Ed. Mirton, Timişoara, 1991 9. Radu, I., Note de curs, Aplicaţii.

8.3 Laborator Metode de predare

Observaţii

1. Protecţia muncii. Norme NTS şi PSI. Prezentare laborator. Program de activitate;

Discuţiile şi dezbaterea, modelarea,

problematizarea, referat.

2

2. Determinarea reactiunilor statice în cazul unui mecanism plan; 2 3. Determinarea distributiei de viteze în cazul unui mecanism plan; 2 4. Determinarea distributiei de acceleraţii în cazul unui mecanism plan; 2 5. Determinarea analitică şi grafică a momentelor de inerţie axiale; 2 6. Determinarea reacţiunilor dinamice în lagărele unui mecanism plan; 2 7. Recuperări. 2 Bibliografie: 1. Popa, L., Dinamica & Vibraâii Mecanice. Aplcaţii Experimentale. Editura U. T. Pres, Cluj-Napoca,

2005. 2. Ripianu, A., Popescu, P., Plitea, N., Ursu, N., Ispas, V., Marcu, V., ..., Popa, l., Arghir, M., Mugur,

Gh., Mecanica. Îndrumător de lucrări, Atelier de Multiplicare al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, 1984.

3. Radu, I., Note de curs, Protocoale de lucrări de laborator.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul

aferent programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cerinţele domeniului de licenţă, cu ceea ce se studiază în alte centre universitare din tara şi din străinătate. Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei muncii a conţinutului disciplinei au avut loc întâlniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu angajatori, cât şi cu cadre didactice din învăţământul universitar tehnic.

10. Evaluare

Tip de


10.3 Pondere

din nota

finală

10.4 Curs


- criterii ce vizeaza aspectele atitudinale: conştiinciozitatea, interesul pentru studiu individual, participarea activă la cursuri.

5%

Evaluare scrisă (în timpul semestrului sau sesiuni de examene).

60%




5%


20%

Participare activă la activităţile de seminar si laborator.

10%

TOTAL 100% 10.6 Standard minim de performanţă: cunoaşterea elementelor fundamentale de teorie pentru fiecare parte şi rezolvarea unei aplicaţii simple cu caracter generalizator. Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar/laborator

... 20.09.2018.... ..... Prof.dr.ing. Radu Ioan..... ..............................................


.....01.10.2018....... ... Prof. dr. ing. Sima Gheorghe...

1

FIȘA DISCIPLINEI


1.1.Instituția de învățământ superior Universitatea Aurel Vlaicu din Arad 1.2.Facultatea Facultatea de Inginerie 1.3.Departamentul AIITT 1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala 1.5.Ciclul de studii Licenta 1.6.Programul de studii/Calificarea TCM,IS


2.1.Denumirea disciplinei Vibratiile masinilor si utilajelor 2.2.Titularul activității de curs Prof.dr.ing.Adriana MOTICA 2.3.Titularul activității de seminar/laborator Prof.dr.ing.Adriana MOTICA 2.4.Anul de studiu II 2.5.Semestrul IV 2.6.Tipul de evaluare Examen 2.7.Regimul disciplinei Disciplina de domeniu/Disciplina obligatorie Impusa


3.1.Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator -/2 3.4.Total ore din planul de învățământ 56 din care 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator -/28 Distribuția fondului de timp ore Studiul după manual,suport de curs, bibliografie și notițe 14 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platforme electronice de specialitate și pe teren 8 Pregatire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 6 Tutoriat 8 Examinări 6 Alte activități 3.7.Total ore studiu individual 58 3.9.Total ore pe semestru 100 3.10.Numărul de credite 4

4. Precondiții (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum 4.2.de competențe


Calculatoare cu programe de simulare specifice lucrarilor

2


Co

mp

etențe

pro

fesi

on

ale

• Competenţe generale: competenţele generale sunt menţionate în fişa specializării • Competenţe cognitive dobândite: cunoasterea utilizarii notiunilor fundamentale de calcul a vibratiilor

in industrie

• Competenţe profesionale: utilizarea noţiunilor de bază din domeniul mecanic

Co

mp

etențe

tra

nsv

ersa

le


• cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei • formare a unei gândiri sistemice • formarea unei gandiri practice

2. Explicare şi interpretare

• explicarea şi interpretarea conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei • explicarea fenomenelor pentru înţelegerea funcţionării instalaţiilor industriale din orice domeniu tehnic.

3. Instrumental – aplicative

• abilitatea de a analiza critic domeniul analizat • simularea si interpretarea cu ajutorul computerului a situatiilor reale

4. Atitudinale

• manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific • folosirea teoriilor şi conceptelor învăţate pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene


7.1.Obiectivul general al disciplinei • Vibratiile Mecanice reprezintă o disciplină fundamentală de învăţământ pentru pregătirea viitorilor ingineri. Obiectivul fundamental este insuşirea de către studenţi a elementelor de calcul care răspund necesităţilor şi cerinţelor învăţământului superior tehnic, prezentând aspectele fizice, mecanice şi aplicative ale fenomenelor şi proceselor mecanice. Pentru usurarea înţelegerii şi fixării noţiunilor, disciplina este prevăzută cu aplicații care însă trebuie completate cu asimilarea unor cunoştinţe şi studii suplimentare. De asemenea în acelaşi scop, disciplina face apel la cunoştinte de matematică specifice facultăţilor tehnice. Toate prelegerile se vor face la un nivel accesibil studenţilor, se va păstra un nivel ştiinţific adecvat în procesul de predare şi verificare a cunoştintelor, se vor da aplicaţii sugestive şi exemple de lucru concrete.

7.2.Obiectivele specifice • Vibratia armonica ,Perioada Frecventa Amplitudine, Rezonanta ,Vibratia Amortizata, Dinamica vibratiilor sistemelor cu 1,2,n grade de libertate Stabilirea ecuatiei diferentiale si solutiile pentru vibratii libere neamortizate si amortizate;pentru vibratii fortate neamortizate si amortizate.Aplicatii in constructia de masini unelte si utilaje .Analiza si sinteza miscarii masinii si utilajelori,Vibratii aleatoare,Amortizari ale structurilor ;Elemente constructive ale amortizoarelor ,etc.

8. Conținuturi

8.1 Curs Metode de predare Observații CINEMATICA VIBRATIILOR • Definitii.Vibratia armonica.Caracteristici • Vibratii modulate in ampltudine si frecventa.Vibratii amortizate • Reprezentarea vectoriala a vibratiilor armonice • Compunerea miscarilor oscilatorii • Vibratii periodice nearmonice.Serii Fourier.Analiza armonica • Reprezentarea vibratiilor armonice prin numere complexe

În predarea cursului se va folosi în principal expunerea şi exemplificările prin simulări cu calculatorul. Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe

3ore

3

baza bibliografiei DINAMICA VIBRATIILOR

Vibratiile sistemelor elastice cu un singur grad de

libertate,avand caracteristica liniara

• Clasificarea miscarilor vibratorii.Consideratii generale • Stabilirea ecuatiei diferentiale a vibratiilor liniare ale sistemelor cu un grad de libertate • Constantele elastice ale unor sisteme vibrante • Surse de forte perturbatoare • Vibratii libere neamortizate • Aspecte energetice in studiul vibratiilor • Vibratii libere amortizate-cu amortizare vascoasa • Vibratii libere amortizate-de frecare uscata • Vibratii fortate neamortizate • Vibratii fortate amortizate Vibratiile liniare ale sistemelor cu doua grade de libertate • Metoda de stabilire a ecuatiilor diferentiale a vibratiilor cu doua grade de liberatate • Metoda legii lui Newton • Metoda fortelor-utilizarea coeficientilor de influenta ai lui Maxwell • Metoda ecuatilor Lagrange • Vibratii libere neamortizate • Vibratii fortate neamortizate • Vibratii libere amortizate • Vibratii fortate amortizate

Vibratiile liniare ale sistemelor cu mai multe grade de

libertate • Stabilirea ecuatiilor diferentiale ale vibratiilor • Vibratii libere neamortizate • Ortogonalitatea vibratiilor normale • Metode grafice pentru studiul vibratiilor libere • Vibratii libere amortizate • Vibratii fortate neamortizate • Vibratii fortate amortizate


5ore 4ore 4ore

APLICATII ALE VIBRATIILOR MECANICE IN

CONSTRUCTIA MASINILOR SI UTILAJELOR

• Analiza si sinteza miscarii.Vibratii aleatoare. • Vibraţii aleatoare ale sistemelor cu un grad de libertate • Vibratii fortate ale sistemelor mecanice cu caracteristica disipativa neliniara supuse la excitatii aleatoare • Aplicatii.


4ore 2ore

METODE NUMERICE APROXIMATIVE DE CALCUL

Metode numerice aproximative de calcul ale vibraţiilor

Evaluarea numerică a pulsaţiilor şi vectorilor proprii

În predarea cursului se va folosi în principal expunerea şi

2ore

4

• Metoda puterii folosind matricea de eliminare (metoda iterării simultane a vectorilor)

• Determinarea pulsaţiilor proprii şi a vectorilor proprii pentru un sistem elastic cu trei grade de libertate

• Metoda elementului finit şi aplicaţiile ei in studiul vibraţii • Unele probleme fundamentale ale metodei elementului

finit (MEF) • Scurte consideratii teoretice • Câteva consideraţii asupra MEF aplicată programului I-

DEAS Master Series 1.3 • Calculul unei structuri de rezistenţă cu ajutorul MEF • Determinarea pulsaţiilor proprii şi forma modurilor

proprii pentru grinda simplu rezemată,utilizând programul de element finit COSMOS M

• Determinarea pulsaţiilor proprii şi forma modurilor proprii pentru structura de rezistenţă a unei maşini unelte folosind programul de calcul cu ajutorul elementelor finite I-DEAS.

exemplificările prin simulări cu calculatorul. Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe baza bibliografiei Părţile cu caracter preponderent descriptiv vor fi învăţate de studenţi prin studiu individual, pe baza bibliografiei

2ore 2ore

Bibliografie

1. Boleantu L., Dobre I., Aplicatii ale mecanicii solidului deformabil în constructia de masini, Editura Facla, 1978;

2. Buzdugan Gh., Fetcu Lucia, Rades M., Vibratiile sistemelor mecanice, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1975;

3. Bolotin V.V., Random vibrations of elastic systems, Martinus Nijhoff Publishers, Boston, 1984; 4. Bereteu L,Smicala I. Vibratii mecanice cu aplicatii,Ed.Mirton Timisoara 1993

5. Harris C. M., Crede C. E., Socuri si vibratii, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1969; 6. Magnus Kurt Schwingungen-Eine Einführung in die theoretische Behandlung von

Schwingungsproblemen,Teubner Stuttgart 1986 7. Motica Adriana Indrumator pentru lucrarile de laborator la disciplina Vibratii mecanice,UAV

Arad,1995. 8. Motica Adriana Minerva Curs de Vibratii Mecanice,UAV Arad 1996 9. Motica Adriana Minerva Vibratii Mecanice-Aplicatii Ed.Multimedia Arad,2001,ISBN 973-9278-57-4 10. Motica A.,Prenevan I Vibratii Mecanice Notiuni Fundamentale si Aplicatii ale acestora in constructia

autovehiculelor Editura Universitatii Aurel Vlaicu Arad,2010,ISBN 978-973-752-441-6 11. Motica A. “Vibratii mecanice.Aplicatii” Editura“Multimedia”, 2001 ISBN 973-9278-57-4; 202 pagini 12. Posea N. Calculul dinamic al structurilor , Editura Tehnica Bucuresti , 1991 13. Silas Gh., Grosanu I., Mecanica, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1981

8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observații 1. Protectia muncii.Prezentarea laboratorului.Notiuni intoductive.Lista lucrarilor 2. Studiul experimental al compunerii de vibratii armonice coliniare. Fenomenul de bãtãi 3. Compunerea vibratiilor armonice ortogonale.Figurile lui Lissajous

In principal expunerea şi exemplificările practice ale lucrarilor cat si prin simulări cu calculatorul.

2ore 2ore 2ore

5

Optional* Metoda de simulare cu ajutorul programului ElectronicsWorkBench sau LabView 4. Verificarea experimentalã a pulsatiei proprii fundamentale a unei grinzi drepte simplu rezemate sau/ Determinarea experimentala a caracteristicilor unor vibratii libere amortizate 5. Metoda elementului finit (M.E.F) si aplicatiile sale in studiul vibratiilor.Determinarea pulsatiilor proprii si forma modurilor proprii folosind calculul cu ajutorul elementului finit programul COSMOS M 6. Identificarea de vibratii pentru masini si utilaje. Optional* Testarea amortizorului in cadrul suspensiei vehiculului 7. Recuperari+Verificarea finala a cunostiintelor

2ore 2ore 2ore 2ore

Bibliografie

1. Bereteu L,Smicala I. Vibratii mecanice cu aplicatii,Ed.Mirton Timisoara 1993

2. Blumenfeld Maty Introducere in metoda elemtelor finite Ed.Tehnica,Bucuresti 1995 3. Harris C. M., Crede C. E., Socuri si vibratii, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1969; 4. Motica A. M., Metoda elementului finit aplicatã la calculul structurilor din plãci. Rezultate, Exemple,

Referat doctorat, Timisoara, Septembrie 1994 5. Motica Adriana Indrumator pentru lucrarile de laborator la disciplina Vibratii mecanice,UAV

Arad,1995. 6. Motica Adriana Minerva Vibratii Mecanice-Aplicatii Ed.Multimedia Arad,2001,ISBN 973-9278-57-4 7. Motica A.,Prenevan I Vibratii Mecanice Cercetarea experimentala a structurilor mecanice din punct de

vedere al vibratiilor. Editura Universitatii Aurel Vlaicu Arad,2010,ISBN 978-973-752-440-9 8. Motica A. “Vibratii mecanice.Aplicatii” Editura“Multimedia”, 2001 ISBN 973-9278-57-4; 202 pagini 9. Posea N. Calculul dinamic al structurilor , Editura Tehnica Bucuresti , 1991 10. Rades M., Metode dinamice pentru identificarea sistemelor mecanice, Editura Academiei Române,

Bucuresti, 1979; 11. *** Programul SAP 2000/Berkley,San Francisco 2006,SUA www.csiberkeley.com 12. *** Tutorial Program MEF/Traducerea tutorialului in lb.romana a programului SAP2000Advanced

si Linear and Nonlinear Static and Dynamic Analysis and Design of Three-Dimensinal Structures (www.comp-engineering.com/SAPMan.htm; www.csiberkeley.com)



programului

• Continutul disciplinei cuprinde notiunile fundamentale si esentiale necesare domeniului mecanic cu aplicatii actuale ale progresului stiintei in domeniul inginerie tehnologica,constructia de masini si utilaje

6

10. Evaluare


10.4 Curs

Răspunsuri la examen (evaluarea finală)


Teste de evaluare intermediară pe parcursul semestrului


10.5 Seminar/Laborator

Evaluarea finală la lucrările de laborator,prezenta activa

Oral,Traditionala 20%

Activităţi aplicative: teme, referate,

Scris 30%

10.6 Standard minim de performanță Condiţia de acordare a notei 5 este :

A. Declarat ADMIS la activitatile practice de laborator si/sau seminar B. Sa aibe notiuni esentiale in domeniul Vibratiilor Mecanice:

B1 Pentru subiectele cu caracter de demonstratie:

Sa fie identificat corect fenomenul(vibratia) si sa fie exemplificat printr-un desen (schita,schematizare) cu prezentarea corecta a conventiilor . Sa fie definita corect ecuatia diferentiala a miscarii cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura corespunzatoare. Sa fie definita corect ecuatia pulsatiilor proprii a miscarii cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura corespunzatoare Sa fie definita correct solutia ecuatiei a miscarii cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura corespunzatoare B2 Pentru subiectele cu caracter descriptiv

Sa fie tratat corect 50% din subiect B3 Pentru subiectele cu caracter aplicativ

Sa fie tratat corect 50% din subiect Sa fie calculate corect energiile cinetice si energiile potentiale ale sistemului Sa fie definite corect ecuatia diferntiala de miscare (ex.ec.lui Lagrange,etc) Sa fie identificata corect solicitarea structurii cu prezentarea formulei de calcul si a unitatilor de masura pentru conditiile specifice cerute .(amplitudine,frecventa,pulsatii proprii,Solutia sistemului omogena, fortata, constanta elastic a arcurilor, etc).


1.10.2018


Prof.dr.ing.Sima Gheorghe

...................................... ...........................................................

COD DISCIPLINA ClDD4O18

FIŞA DISCIPLINEI


1.1.Instituţia de învățământ superior Universitatea ’’Aurel Vlaicu’’ Arad

1.2.Facultatea de Inginerie

1.3.Departamentul Automatică, inginerie industriala, textile şi transporturi

1.4.Domeniul de studii Ingineria autovehiculelor


1.6.Programul de studii/Calificarea Ingineria Sudării


2.1.Denumirea disciplinei Mecanica fluidelor

2.2.Titularul activității de curs S.l. dr. ing. Muncuț Elena Stela

2.3.Titularul activității de seminar/laborator S.l. dr. ing. Muncuț Elena Stela


2.5.Semestrul II(4)

2.6.Tipul de evaluare Examen(E)

2.7.Regimul disciplinei Obligatorie / DD





Studiul după suport de curs, bibliografie şi notițe 10



Tutoriat 2

Examinări 4

Alte activităţi 10




4. Precondţii (acolo unde este cazul)

4.1.de curriculum Elemente de matematică şi fizică

4.2.de competenţe -


5.1.de desfăşurare a cursului Sală de curs, laptop, videoproiector

5.2.de desfăşurare a seminarului/laboratorului Sală de laborator, aparate


Co

mp

etenţe

pro

fesi

on

ale

C1 Cercetare teoretică și experimentală în domeniul ingineriei de autovehicule

C2 Elaborarea de soluții tehnice și tehnologii în domeniul ingineriei de autovehicule

C3 Modelarea proceselor de interacțiune in cadrul sistemelor autovehiculelor rutiere

C5 Managementul proiectelor tehnice în domeniul ingineriei de autovehicule

Co

mp

etenţe

tra

nsv

ersa

le CT1 Abordarea și rezolvarea responsabilă a sarcinilor profesionale, cu respectarea valorilor și

eticii profesionale, în condiții de autonomie restrânsă și asistență calificată, pe baza

documentării, raționamentului logic și matematic, evaluării și autoevaluării, deciziei optimale.

CT2 Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă, pe diverse paliere ierarhice, pe baza

comunicării și dialogului, cooperării, atitudinii pozitive și respectului față de ceilalți, recunoașterii

diversității se multiculturalității, utilizării feed-back-ului pentru îmbunătățirea practicii profesionale,

spiritului de inițiativă şi conștientizării practicilor antreprenoriale și de managementul proiectelor,

respectiv înțelegerii limitărilor acestora.


7.1.Obiectivul general al disciplinei Elemente fundamentale de mecanica fluidelor

7.2.Obiectivele specifice Aplicarea elementelor fundamentale de mecanica fluidelor la

maşinile și instalațiile hidraulice

8. Conţinuturi


1.Introducere

1.1.Obiectul mecanicii fluidelor.Domenii de

aplicabilitate.

1.2.Noţiunea de fluid. Proprietăţile fizice ale

fluidelor.

Expunere cu


2 ore

2.Noţiuni de statica fluidelor

2.1. Noţiunea de presiune.

2.2.Ecuaţiile fundamentale ale

hidrostaticii;integrarea lor în câmpul gravitaţional şi în

alte câmpuri de forţe

Expunere cu


2 ore

3.Forţe hidrostatice

3.1. Forţe hidrostatice pe suprafeţe plane.

3.2. Forţe hidrostatice pe suprafeţe curbe.Legea lui

Arhimede.

Expunere cu


2 ore

4.Noţiuni de cinematica fluidelor.

4.1.Metode de studiu. Clasificarea mişcărilor

fluidelor. Ecuaţii de mişcare

4.2.Ecuaţia de continuitate.

Expunere cu


2 ore

5.Noţiuni de dinamica fluidelor

5.1.Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării fluidelor

ideale.

5.2.Ecuaţia lui Bernoulli. Pierderi hidraulice.

Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli.

5.3.Teoremele impulsului şi momentului

cinetic.Aplicaţii.

Expunere cu


4 ore

6.Noţiuni de similitudine hidrodinamică Expunere cu


2 ore

7.Mişcări laminare şi turbulente

7.1.Existenţa a două regimuri de curgere.

7.2.Extinderea ecuaţiilor diferenţiale ale mişcării

pentru fluidele reale.

7.3.Studiul mişcării laminare a fluidelor reale

incompresibile în conducte.

7.4.Curgerea fluidelor în conducte circulare

rugoase. Pierderi hidraulice .

7.5. Pierderi hidraulice locale

Expunere cu


4 ore

8.Mişcarea fluidelor în sisteme sub presiune

8.1.Calculul conductelor sub presiune la curgerea

în regim permanent.

8.2.Aspecte ale curgerii nepermanente în

conducte.Şocul hidraulic.

Expunere cu


4 ore

9.Mişcarea fluidelor în jurul corpurilor.

9.1.Generalităţi

9.2.Profile aerodinamice. Reţele de profile

Expunere cu


2 ore

10.Maşini hidrodinamice

10.1.Generalităţi,clasificări,bilanţ energetic.

10.2.Teoria turbopompelor.

10.3.Curbe caracteristice turbopompelor.

10.4.Studiul ansamblului pompă-reţea de

conducte.

10.5.Cuplarea pompelor.

10.6.Reglarea sistemelor de pompare.

10.7.Calculul aproximativ al pompelor.

10.8.Fenomenul de cavitaţie.

10.9.Trannsformatoare hidrodinamice.

10.10.Ventilatoare.

Expunere cu


4 ore

Bibliografie

1. Muncuț E.- Notiţe de curs „Mecanica fluidelor” 2017

2. Mircea Popoviciu, Viorica Anton, Ioan Fitero: Mecanica fluidelor si Masini hidraulice, Ed. Did. şi

Pedag. Bucuresti, 1978,

3. J.F. Douglas, ş.a, Fluid Mechanics, 3rd Edition, Longman Edinburg, 1995

4. J. Florea, I.Seteanu, G. Zidaru, V. Panaitescu, Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice; Probleme,

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1982


1. Prezentarea laboratorului. Protecţia muncii. 4 ore

2.Măsurarea presiunilor. Consideraţii teoretice,

experimentări,

interpretarea

rezultatelor

4 ore

3.Determinarea experimentală a vitezei şi a debitului cu

ajutorul sondei Prandtl-Pitot.

4 ore

4. Determinarea experimentală a coeficienţilor de

pierderi longitudinale şi locale la curgerea lichidelor prin

connducte circulare.

4 ore

5.Caracterul curgerii.Determinarea experimentală a

numărului Reynolds critic.

Consideraţii teoretice,

experimentări,

interpretarea

rezultatelor

4 ore

6.Determinarea experimentală a caracteristicii pompelor

centrifuge.

4 ore

7. Aplicații ale mecanicii fluidelor în confortul

autovehiculelor: habitaclu și aer condiționat

4 ore

Bibliografie

1. Idem curs.



Asigurarea competenţelor necesare cunoaşterii sistemelor hidraulice conţinute în diverse utilaje tehnice

complexe.

10. Evaluare Tip de activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota finală

10.4 Curs examen nota 50%

10.5 Seminar/laborator Teste pe parcurs 2 nota 25%

Lucrări de specialitate nota 25%


Nota examen – 5 ; Laborator- 5


01.10.2018 .................................................. ..............................................


...................................... ...........................................................

Cod disciplină: ClDF3O05 FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program 1.1.Instituţia de învăţământ superior Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad




1.4.Domeniul de studii Inginerie Industriala

1.6.Programul de studii/Calificarea Ingeneria sudarii

2. Date despre disciplină 2.1.Denumirea disciplinei Desen tehnic şi infografică 3


2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator Ş.l. dr. ing. Komjaty Andrei 2.4.Anul de studiu II

2.5.Semestrul I (3)



3. Timpul total estimat 3.1.Număr de ore pe săptămână 3 din care 3.2 curs - 3.3 seminar/laborator 3






Tutoriat 5

Examinări 4

Alte activităţi -




4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1.de curriculum Programarea şi utilizarea calculatorului 4.2.de competenţe Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ştiinţelelor inginereşti;

Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice pentru descrierea şi prezentarea elementelor din domeniul INGINERESC.




Com

pete

nţe

prof

esio

nal • Identificarea, definirea, utilizarea noţiunilor din domeniul ingineresc;

• Utilizarea principiilor şi instrumentelor grafice; • Alegerea noţiunilor.

Com

pete

nţe

tran

sver

sale

• Respectarea principiilor, normelor şi valorilor codului de etică profesională prin abordarea unei strategii de muncă riguroase, eficientă şi responsabile in rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor; • Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă în echipă multidisciplinară, pe diverse paliere ierarhice; • Utilizarea adecvată a metodelor şi tehnicilor eficiente de învăţare pe durata întregii vieţi; utilizarea adecvată de informaţii şi comunicarea orală şi scrisă într-o limbă de circulaţie europeană.














8.2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii Laborator Deschiderea unui document SolidWorks Conversaţie, Dezbatere, Învăţare

prin cooperare, Lucru în echipă 6 ore

Elemente principale ale ferestrei SolidWorks Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Personalizarea mediului de lucru Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

8 ore

Schiţa Conversaţie, Dezbatere, Învăţare prin cooperare, Lucru în echipă

6 ore

Blocuri grafice de construcţie cu geometrie explicită


6 ore

Modelarea geometrică 3D a pieselor, tratate ca entităţi individuale.


8 ore

Bibliografie: [1] Barlida C.. – Desen tehnic si infografica Universitatea Politehnica, Timisoara, 2014.


[3] ********. – Manuale de utilizare SolidWorks 2018.




10. Evaluare


10.4 Curs

10.5 Laborator

Capacitatea studenţilor de a-şi forma şi dezvolta deprinderi practice.

Metoda practică + evaluare asistată de calculator (la sfârşitul semestrului)

100%

Participarea activă a studenţilor la lucrările de seminar.


100%



01. 10. 2018 Ş.l. dr. ing. Komjaty Andrei Data avizării în departament; Semnătura director departament;


FIŞA DISCIPLINEI – cod ClED3O03


1.1. Instituţia de învăţământ superior UNIVERSITATEA AUREL VLAICU din ARAD

1.2. Facultatea INGINERIE

1.3. Departamentul AUTOMATICĂ, INGINERIE INDUSTRIALA, TEXTILE ŞI

TRANSPORTURI

1.4. Domeniul de studii INGINERIE INDUSTRIALA (TCM, IS)

INGINERIE MECANICĂ (AR)

1.5. Ciclul de studii LICENTA

1.6. Programul de studii/Calificarea TEHNOLOGIA CONSTRUCTIILOR DE MASINI (TCM),

AUTOVEHICULE RUTIERE (AR), INGINERIA SUDARII

(IS)


2.1.Denumirea disciplinei MECANISME

2.2.Titularul activităţii de curs PROF. DR.-HABIL. ING. VIRGIL-FLORIN DUMA

2.3.Titularul activităţii de seminar/laborator PROF. DR.-HABIL. ING. VIRGIL-FLORIN DUMA


2.5.Semestrul 1


2.7.Regimul disciplinei OBLIGATORIE


3.1. Număr de ore pe săptămână 4 din care 3.2 curs 2 3.3 laborator 1 3.4

proiect

1

3.5.Total ore din planul de învăţământ 56 din care 3.6 curs 28 3.7 laborator 14 3.8

proiect

14


Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 16


Pregatire laboratoare, proiect, teme 18

Tutoriat 1

Examinări 4

Alte activităţi -

3.7. Total ore studiu individual 44

3.9. Total ore pe semestru 100

3.10. Numărul de credite 4


4.1. de curriculum Analiza matematică, Algebră liniară, Fizică, Desen Tehnic, Mecanică

4.2. de competenţe Deprinderi de calcul şi operare cu noțiuni geometrice şi algebrice simple


5.1. de desfăşurare a cursului Sală de curs dotată cu tablă, laptop, videoproiector şi software

adecvat (Power Point, Word)

5.2. de desfăşurare a laboratorului Sală de seminar-laborator, dotată corespunzător (tablă, laptop,

videoproiector, standuri de laborator mecanisme)


Com

pet

enţe

pro

fesi

on

ale

C1. Operarea cu noțiuni şi metode matematice referitoare la structura mecanismelor, la

mișcarea elementelor de diferite tipuri (bare, roți, came), la vectori (viteze, accelerații, forțe,

momente);

C2. Prelucrarea matematică a datelor (în primul rând a celor provenite din măsurători ale unor

mărimi fizice ca viteza, dar și de prelucrare statistică a unor determinări); analiza şi

interpretarea unor fenomene şi procese, legate de cinematica, cinetostatica și dinamica

mecanismelor, a elementelor acestora;

C3. Elaborarea şi analiza unor algoritmi pentru rezolvarea diferitelor probleme specifice

mecanismelor, incluzând probleme de analiză structurală a mecanismelor (3 metode),

cinematică (metoda analitică, dar mai ales cea grafică), de mecanisme cu roți – de diferite

tipuri, de analiză și sinteză a mecanismelor cu came plane;

C4. Conceperea modelelor matematice pentru descrierea fenomenelor legate de miscarea

elementelor mecanismelor de diferite tipuri: cu bare, roți și came;

C5. Capacitatea de a transpune în practică cunoştinţele dobândite în domeniu – prin activități

de laborator, dar și prin accesul la modele și machete în timpul cursurilor (abordare de tip

hands-on-experiments);

C6. Capacitatea de a soluţiona probleme specifice domeniului (cu accent, datorită limitării

cursului la 1 semestru, pe problemele de structură, cinematică bare, roți dințate și came);

C7. Aplicarea conceptelor, teoriilor şi metodelor de investigare din știința mecanismelor pentru

formularea de proiecte şi demersuri profesionale, punându-se accentul pe latura practică, pe

răspunsul la problematici de tipul “unde găsim și cum se regăsesc & funcționează aceste

mecanisme sub capota mașinii” – pentru AR și “unde găsim și cum se regăsesc & funcționează

aceste mecanisme în mașinile unelte” – pentru TCM (și inclusiv prin practica de vară și

activitatea în cercuri de cercetare – pentru doritori - după încheierea semestrului în care toți

studenții urmează cursul de mecanisme);

C8. Capacitate de sintetizare şi interpretare a unui set de informaţii, de rezolvare a unor

probleme de bază din știința mecanismelor şi de evaluare a concluziilor posibile, precum și a

consecințelor aplicării unor asemenea soluții (de mecanisme cu bare, roți sau/și came) în

practică (în alcătuirea mașinilor);

C9. Analiza independentă a unor probleme (vezi și temele de casă) şi capacitatea de a comunica

şi demonstra soluţiile alese (inclusiv la activitățile de laborator, desfășurate unele individual și

altele pe echipe, cu o “competiție” între acestea);

C10. Capacitatea de a evalua problemele complexe (pe măsură ce cursul evoluează și se

acumulează aspecte diferite ale unui același mecanism: structură, cinematică, aspecte de

cinetostatică și dinamică) şi de a comunica în mod demonstrativ (vezi punctul anterior)

rezultatele evaluărilor proprii sau a celor realizate în echipă;

C11. Iniţiativă în analiza şi rezolvarea de probleme (inclusiv realizarea de către doritori de noi

machete pentru laborator, sau de a analiza în profunnzime, inclusiv ulterior semestrului

respectiv, a unor asemenea mecansime).

Com

pet

enţe

tra

nsv

ers

ale

CT1. Culegerea, analiza şi interpretarea de date şi informaţii din punct de vedere cantitativ şi

calitativ, în cadrul laboratorului, dar și prin documentarea în urma celor predate la curs din

diverse surse alternative, respectiv din contexte profesionale reale (vezi mecanisme cu bare, roți

și came utilizate practic în autovehicule sau mașini-unelte) şi din literatura din domeniu pentru

formularea de demersuri concrete ale tipurilor de mecanisme studiate;

CT2. Utilizarea tehnologiilor informatice (vezi programe de desenare pentru realizarea

mecanismelor, ca și accesarea – cu bonus suplimentar la temele de casă – a programului SAM

pentru analiza cinematică a mecanismelor, în determinarea legilor de mișcare);

CT3. Utilizarea normativelor specifice naţionale și internaţionale – cu respectarea notațiilor și

convențiilor acceptate internațional în știința mecanismelor (vezi IFToMM) - pentru elaborarea

temelor / proiectelor în domeniu, ca și în activitatea uzuală de la curs și laborator;

CT4. Aplicarea tehnicilor de relaţionare şi muncă eficientă într-o echipă (vezi lucrul pe echipe

la laborator), pe diverse paliere ierarhice în cadrul colectivului de lucru (stabilindu-se o

structură a echipei de lucru, cun manager de proiect și cu sarcini specifice pentru fiecare

membru), promovându-se spiritul de iniţiativă, creativitate și competitivitate;

CT5. Autoevaluarea obiectivă şi permanentă în lărgirea nivelului de cunoaştere din domeniu

(marcat și de interdisciplinaritate, prin punctarea utilizării mecanismelor în sisteme mecatronice

sau optomecatronice), utilizarea tehnologiilor informaţionale moderne în documentare şi

învăţare.


7.1.Obiectivul

general al

disciplinei

Mecanismele reprezintă o disciplină esenţială pentru formarea viitorilor ingineri,

prima de tip tehnic cu care se întâlnesc studenţii de la inginerie, în primul semestru al

anului II. Obiectivele de atins sunt grupate pe cele patru părţi ale disciplinei:

structura, cinematica, cinetostatica şi dinamica mecanismelor; de asemenea pe cele

trei tipuri de mecanisme: cu bare, cu roţi şi cu came. Studenţii îşi însuşesc în

principal elemente de analiza, dar şi de sinteza acestor tipuri de mecanisme (ultimul

aspect în limita timpului disponibil în cadrul unui semestru, disciplina necesitând în

mod normal 2 semestre pentru o desfășurare completă).

Disciplina cuprinde următoarele părţi:

1. Structura mecanismelor: cuprinde modul de realizare al schemelor

structurale şi cinematice, determinarea gradului de mobilitate şi a numărului de

elemente motoare necesare ale unui mecanism.

2. Cinematica mecanismelor: cuprinde determinarea legii de mişcare, a legii

vitezelor şi acceleraţiilor a elementelor unui mecanism (prin metode analitice, grafo-

analitice sau grafice), considerând constantă viteza unghiulară a elementului motor.

3. Mecanisme cu roți: cuprinde mecanisme cu roți dințate cilindrice, conice

și hiperboloidale, ordinare și cicloidale, inclusiv cu aplicații (reductoare, cutii de

viteze, variatoare mecanice, planetarul și diferențialul, transmisii cu curele).

4. Elemente de mecanisme cu camă: cuprinde aspecte de bază din analiza și

sinteza mecanismelor cu camă, cu accent pe trasarea profilelor camelor plane.

5. Elemente de cinetostatica și dinamica mecanismelor: realizează calculul

forţelor care acţionează în cadrul unui mecanism (inclusiv al reacţiunilor şi forţelor

de frecare) pe baza structurii acestuia şi a sistemului de forţe exterior care acţionează

asupra elementelor mecanismului; elemente ale calculului riguros al legii acceleraţiei,

vitezei şi a legilor de mişcare ale elementelor unui mecanism pornind de la legea

fundamentală a dinamicii, calculul randamentului mecanic, echilibrarea

mecanismelor şi a rotorului.

Avându-se în vedere timpul disponibil, precum și nivelul studenților din

diferiți ani, partea 5 de mai sus este mult restrânsă pentru a se putea insista pe partea

a 3-a, de importanță maximă pentru specializările de TCM și AR.

Pentru eficiență sporită ar fi necesar un curs distinct de Mecanisme pentru

TCM și pentru AR.

Pentru înţelegere şi pentru fixarea noţiunilor, disciplina este prevăzută cu ore

de laborator, completate cu teme de casă individualizate pentru fiecare student, din

primele trei părți: structura, cinematica, si cinetostatica mecanismelor. Cursurile sunt

la un nivel accesibil studenţilor, cu un nivel ştiinţific adecvat, cu probleme rezolvate

pentru fiecare capitol, şi cu altele propuse pentru rezolvare, fiind utilizate modele şi

machete de mecanisme pentru fiecare tematică abordată (inclusiv la orele de curs).

7.2.Obiectivele

specifice

1. Cunoaştere şi înţelegere:

• cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor şi notaţiilor de bază ale

mecanismelor, ca şi subsisteme ale oricărei maşini;

• înţelegerea etapelor de rezolvare ale analizei structurale, cinematice şi

cinenostatice ale mecanismelor;

• formarea unei gândiri analitice în ceea ce priveşte analiza structurală, a legilor de

mişcare şi a sistemelor de forţe şi momente care acţionează într-un mecanism;

• cunoașterea aprofundată a mecanismelor cu roți dințate, ca și a capabilităților lor

de a asigura diferite mișcări și rapoarte de transmitere;

• dobândirea unor elemente de bază privind sinteza mecanismelor.

2. Aplicare:

• interpretarea oricărei scheme mecanice de maşină;

• explicarea funcţionării diferitelor tipuri de mecanisme cu bare, roţi şi came;

• interpretarea mişcării diferitelor elemente din componenţa mecanismelor;

• explicarea modalităţilor de antrenare, legare şi angrenare a elementelor

mecanismelor;

• înţelegerea capacităţii proprii de a analiza corect orice maşină prin mecanimele

componente şi dobândirea siguranţei necesare, profesionale, în acest sens;

• alegerea celor mai adecvate mecansime pentru a se realiza o anumită mișcare

necesară în cadrul unei mașini.

3. Integrare:

• capacitatea de a realiza analiza unui mecanism din punct de vedere structural,

cinematic, cinetostatic şi (parţial) dinamic;

• dobândirea unor abilităţi practice în lucrul cu diferitele tipuri de mecansime,

după familiarizarea cu acestea;

• înţelegerea capacităţii proprii de a analiza corect orice maşină prin mecanismele

componente şi dobândirea siguranţei necesare, profesionale, în acest sens;

• abordarea necesităţilor de mişcare ale unei maşini din punctul de vedere al

proiectantului de mecanisme, care şă aleagă tipul cel mai potrivit pentru a

satisface necesităţile de mişcare şi de sarcină impuse şi să calculeze apoi

corespunzător mecanismul/mecanismele necesare satisfacerii temei de

proiectare.

8. Conţinuturi

8.1. Curs Metode de predare Observaţii

A. Structura mecanismelor

Noţiuni şi definiţii fundamentale. Cuple cinematice

Gradul de mobilitate, familia şi desmodromia

mecanismelor

Mecanisme complexe / policontur

Transformarea mecanismelor

Grupe Assur. Analiza structurală a mecanismelor

Prelegerea participativă,

dezbaterea, expunerea,

problematizarea,

demonstraţia, modelarea,

studiul prin descoperire,

prin experiment,

provocarea prin întrebări

(inclusiv de

perspicacitate) –

recompensate prin

bonusuri, studiul

bibliografic, rezolvarea

de exerciţii şi probleme,

lucrări practice.

6

B. Analiza cinematică a mecanismelor

Obiective. Scări de reprezentare

Metoda analitică

Metoda grafică

3

C. Mecanisme cu roţi / transmisii mecanice

Clasificare

Transmisii cu roţi dinţate ordinare: cilindrice şi conice

(cu exemple: reductoare, aparate de măsurare)

Transmisii cicloidale: planetare şi diferenţiale

Transmisii hiperboloidale

Transmisii cu element intermediar flexibil

Aplicaţii: cutia de viteze; variatoare mecanice

Elemente de sinteza mecanismelor cu roţi dinţate

10

D. Mecanisme cu came

Clasificare

Analiza cinematică

Legi de mişcare

Elemente de sinteza mecanismelor cu camă (Trasearea

profilului camelor plane)

5

E. Elemente de cinetostatica şi dinamica mecanismelor

Clasificarea forţelor ce acţionează asupra unui mecanism

Caracteristici motoare şi rezistente

Calculul reacţiunilor într-un mecanism

Forţe de frecare

Echilibrarea mecanismelor

Randamentul mecanic

4

Bibliografie

1. Artobolevskii I.I., Mechanisms in Modern Engineering Design, vol. I-IV, MIR Publishers, Moscow

1975;

2. Demian Tr. s.a., Mecanisme de mecanică fină, E.D.P., Bucureşti 1982;

3. Eckhardt H.D., Kinematic Design of Machines and Mechanisms, McGraw-Hill, 1998;

4. Mott R.L., Machine Elements in Mechanical Design, 3rd edition, Prentice-Hall Inc., 1999;

5. Perju D., Mecanisme de mecanică fină, vol. I, II, Lito U.P.T., Timişoara 1990;

6. Perju D. ş.a., Aparate de măsură şi control. Metrologie, EOU, Timişoara 2001;

7. Duma V.-F., Mecanisme – suport de curs (electronic), 2018;

8. Mechanisms and Machines Theory (Elsevier), official IFToMM research journal

http://www.journals.elsevier.com/mechanism-and-machine-theory/#description

8.2. Seminar / laborator Metode de predare Observaţii

1. Mecanisme simple (cu bare, roţi şi came) –

scheme cinematice şi analiza structurală.

Protectia muncii

Prezentare mecanisme, lucru

în sală, răspunsuri la tablă

Fără notă (laborator

introductiv)

2. Mecanisme policontur – analiza structurală Prezentare mecanisme, lucru

în sală pe echipe sub formă de

concurs, prezentare de către

studenţi a rezultatelor la tablă

Cu notă fiecărei

echipe + bonusuri

pentru primii care

termină corect

3. Cinematica mecanismelor: metoda grafică Prezentarea metodei la tablă –

pe etape, lucru în sală

individual

Cu notare

individuală la final

4. Transmisii mecanice ordinare (cilindrice,

conice, hiperboloidale)





Cu notă fiecărei

echipe + bonusuri

pentru primii care

termină corect

5. Transmisii mecanice cicloidale (planetare şi

diferenţiale). Mecanisme cu roţi dinţate cu

dantură specială (cu bolţuri, cu clichet)





Cu notă fiecărei

echipe + bonusuri

pentru primii care

termină corect

6. Elemente de sinteza mecanismelor cu roţi

dinţate (simularea procesului de danturare;

deplasari de profil)

Prezentarea metodei la tablă –


individual

Cu notare


7. Mecanisme cu camă – determinarea legilor

de mişcare a tachetului şi elemente de sinteză

(trasarea profilului camelor plane).

Recuperări lucrări și evaluare finală



individual

Cu notare


Bibliografie

Perju D., Mecanisme de mecanică fină, vol. I, II, Lito U.P.T., Timişoara 1990;

Duma V.-F., Mecanisme. Îndrumar de laborator – fascicule, 2018.

8.3. Proiect Metode de lucru Observaţii

1. Mecanism - teme individuale (cu bare, roţi

şi came). Analiza structurala

Prezentare structura proiectului

de mecanisme

Fără notare

2. Analiza cinematică a mecanismului cu bare Prezentarea metodei la tablă –


individual. Metoda grafică

Lucru individual,

prezentare și

discuție rezultate.

Cu notare

individuală la final.

3. Calcul putere motor și volant Prezentarea metodei la tablă –

pe etape, lucru în sală individual

4. Proiectare reductor cu roti dințate

cilindrice



5. Proiectare mecanism cu camă plană Prezentarea metodei la tablă –


Bibliografie

Perju D., Mecanisme de mecanică fină, vol. I, II, Lito U.P.T., Timişoara 1990;

Duma V.-F., Mecanisme. Îndrumar de proiectare – fascicule, 2018.

http://www.journals.elsevier.com/mechanism-and-machine-theory/#description

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor

comunităţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi

din domeniul aferent programului

Conţinutul disciplinei este în concordanţă cu ceea ce se face în alte centre universitare din ţară şi din

lume (vezi în acest sens afilierea la IFToMM – International Federation for the Promotion of the

Theory of Mechanisms and Machines, www.iftomm.org). Pentru o mai bună adaptare la cerinţele pieţei

muncii a conţinutului disciplinei au avut loc întalniri atât cu reprezentaţi ai mediului de afaceri, cu

angajatori cât şi cu cadre didactice din învăţământul universitar (în cadrul ARoTMM – Asociaţia

Română de Teoria Mecanismelor şi Maşinilor).

10. Evaluare

Tip de

activitate

10.1. Criterii de evaluare 10.2. Metode de

evaluare

10.3. Pondere

nota finală

10.1.

Curs

- corectitudinea şi complectitudinea

cunoştinţelor;



specialitate;

Răspunsuri la examen

/ evaluarea finală (6

subiecte)

50% - criterii care vizează aspectele atitudinale:

conştiinciozitatea, punctualitatea în finalizarea

diferitelor teme de casă, interesul pentru studiu

individual, înţelegerea şi capacitatea de aplicare

a metodelor învăţate.

10.2.

Seminar /

laborator

- capacitatea de a opera cu cunoştinţele

asimilate;

- capacitatea de aplicare în practică.

Evaluarea continuă pe

parcursul semestrului

seminar / laborator

20%

- criterii ce vizează aspectele atitudinale:

conştiinciozitatea, capacitatea de iniţiativă şi de

lucru în echipă (în laborator).

Prezenţa activă (cu

răspunsuri notate pe

parcursul semestrului)

la curs şi activităţile

de seminar / laborator

max. 0,5

puncte bonus

10.3.

Proiect

- capacitatea de a aplica în activitatea de

proiectare în mecanisme cunoștințele dobândite

la curs și deprinderile practice de la laborator

- capabilitatea de a rezolva aspectele

fundamentale ale științei mecanismelor,

necesare viitorului inginer mecanic (de analiză

structurală, cinematică, de alegere a unui motor,

Prin lucrul de-a lungul

semestrului

(îndeplinirea ritmică a

etapelor proiectului)

Prin rezultatul final al

proiectului, ținându-se

seama inclusiv de

30%

http://www.iftomm.org/

de calcul al unui volant, a unui reductor, și a

unui mecanism cu camă).

punctualitate în

îndeplinirea etapelor

și în finalizare proiect.

Modalitatea de calcul a notei finale [1]:

PR

i

i BBHWLTG ++

++=

=

10/)(26,1

,

unde: Ti, i=1…6 sunt notele la părțile date la examen (sau la parțiale), L și HW sunt mediile notelor la

laborator și la proiect, BR = max. 1 punct este bonusul (eventual) pentru rezultate în activitatea de

cercetare (în Cercul Studențesc), iar BP este bonusul pentru prezența la curs (0,5 puncte pentru întregul

semestru).

De notat faptul că studenții au posibilitatea de a da 2 examene parțiale pe parcursul semestrului (unul

din structura mecanismelor și unul din capitolul de roți, fiecare cu un subiect de teorie și cu o

problemă) – reprezentând 2/3 din examenul final. Acesta mai cuprinde 2 subiecte, unul de mecansisme

cu came și unul de cinetostatică + dinamică.

[1] Duma V.-F., Teaching Mechanisms: from Classical to Hands-on-Experiments and Research-Oriented, in New Trends in

Mechanism Science: Analysis and Design, Mechanisms and Machine Science, Vol. 5, Part 8, 493-501, Pisla D., Ceccarelli

M., Husty M., Corves B., Eds., Springer, Berlin, 2010, http://dx.doi.org/10.1007/978-90-481-9689-0_57


• Condiţia de acordare a notei 5 este promovarea activităţii la laborator, predarea temei de casă şi

rezolvarea subiectelor de examen în proporţie de minim 50%.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar / laborator

și proiect

01.10.2018 Prof. dr.-habil. Ing. Duma Virgil-Florin Prof. dr.-habil. Ing. Duma Virgil-Florin

.


......................................

...........................................................

http://dx./

http://dx.doi.org/10.1007/978-90-481-9689-0_57

FI ŞA DISCIPLINEI 1. mânt superior UNIVERSITATEA ......Constituirea diagramelor de echilibru....

Documents

Transcript of FI ŞA DISCIPLINEI 1. mânt superior UNIVERSITATEA ......Constituirea diagramelor de echilibru....