Feodor Mihailovici Dostoievski-Umiliti Si Obiditi 05 (1)

275
Feodor Mihailovici Dostoievski UMILIŢI ŞI OBIDIŢI Roman în patru părţi cu epilog PARTEA ÎNTÂI. CAPITOLUL I. Anul trecut, la douăzeci şi două martie, seara, mi s-a în-tâmplat ceva foarte ciudat. Cutreierasem toată ziua prin oraş în căutarea unei locuinţe. Cea veche era prea igrasioasă şi de câtva timp mă chinuia o tuse urâtă. Intenţionasem să mă mut încă din toamnă, dar am tot tărăgănat-o aşa până în primăvară. Cu toată alergătura din ziua aceea, nu mi-am găsit nimic potrivit. Aş vrut, în primul rând, să e o locuinţă separată şi nu subînchiriată; m-aş mulţumit, până la urmă, chiar şi cu o singură cameră, dar negreşit spaţioasă şi, bineînţeles, cât mai ieftină. Am observat că într-o încăpere prea strâmtă până şi gândurile ţi le simţi înghesuite. Iar mie, când meditam la viitoarele mele romane, îmi plăcea întotdeauna să mă plimb prin odaie de la un capăt la celălalt. Şi pentru că veni vorba de scrierile mele, nu ştiu de ce, dar mi-a fost mult mai drag să le gândesc, închipuindu-mi cum le voi scrie, decât să le aştem pe hârtie; şi nu din lene, vă asigur. Atunci, de ce oare? Încă de dimineaţă nu mă simţeam în apele mele, iar spre seară mi s-a făcut foarte rău şi mă scuturau frigurile. Unde mai pui că după atâta alergătură eram frânt de oboseală. Ultimele raze ale soarelui m-au găsit străbătând Bulevardul Voz-nesenski. Îmi place nespus soarele de martie la Petersburg, mai cu seamă în asnţit, bineînţeles la sfârşitul unei zile senine şi geroase. Vezi cum strada întreagă se învăpăiază deodată, scăldată într-o lumină sclipitoare. Casele toate parcă răsfrâng scântei. Atunci, culorile lor mohorâte, cenuşii, galbene sau de un verde-murdar se înviorează pentru o clipă; ai senzaţia că suetul ţi se înseninează şi te pomeneşti tresărind ca de un ghiont cu cotul venit de alături fără veste. Privirea ţi se schimbă, gânduri noi te copleşescE uimitor ce poate face o rază de soare cu suetul omului! Dar raza de soare se stinse curând; gerul se înteţea şi da să te pişte de nas; umbra înserării se lăsa tot mai deasă; din magazine şi localuri ţâşniră şii de lumină albă de gaz aerian. Ajungând în dreptul cafenelei Miller, mă oprisem deodată, încremenit locului, cu privirea aţintită spre partea opusă a străzii, ca şi cum o vagă presimţire mi-ar şoptit că în momentul acela avea să mi se întâmple ceva neobişnuit; şi exact în aceeaşi clipă, pe celălalt

description

fff

Transcript of Feodor Mihailovici Dostoievski-Umiliti Si Obiditi 05 (1)

  • Feodor Mihailovici Dostoievski

    UMILII I OBIDIIRoman n patru pri cu epilog

    PARTEA NTI. CAPITOLUL I. Anul trecut, la douzeci i dou martie, seara, mi s-a n-tmplat ceva

    foarte ciudat. Cutreierasem toat ziua prin ora n cutarea unei locuine. Cea veche era prea igrasioas i de ctva timp m chinuia o tuse urt. Intenionasem s m mut nc din toamn, dar am tot trgnat-o aa pn n primvar. Cu toat alergtura din ziua aceea, nu mi-am gsit nimic potrivit. A fi vrut, n primul rnd, s fie o locuin separat i nu subnchiriat; m-a fi mulumit, pn la urm, chiar i cu o singur camer, dar negreit spaioas i, bineneles, ct mai ieftin. Am observat c ntr-o ncpere prea strmt pn i gndurile i le simi nghesuite. Iar mie, cnd meditam la viitoarele mele romane, mi plcea ntotdeauna s m plimb prin odaie de la un capt la cellalt. i pentru c veni vorba de scrierile mele, nu tiu de ce, dar mi-a fost mult mai drag s le gndesc, nchipuindu-mi cum le voi scrie, dect s le atem pe hrtie; i nu din lene, v asigur. Atunci, de ce oare?

    nc de diminea nu m simeam n apele mele, iar spre sear mi s-a fcut foarte ru i m scuturau frigurile. Unde mai pui c dup atta alergtur eram frnt de oboseal. Ultimele raze ale soarelui m-au gsit strbtnd Bulevardul Voz-nesenski. mi place nespus soarele de martie la Petersburg, mai cu seam n asfinit, bineneles la sfritul unei zile senine i geroase. Vezi cum strada ntreag se nvpiaz deodat, scldat ntr-o lumin sclipitoare. Casele toate parc rsfrng scntei. Atunci, culorile lor mohorte, cenuii, galbene sau de un verde-murdar se nvioreaz pentru o clip; ai senzaia c sufletul i se nsenineaz i te pomeneti tresrind ca de un ghiont cu cotul venit de alturi fr veste. Privirea i se schimb, gnduri noi te copleesc E uimitor ce poate face o raz de soare cu sufletul omului!

    Dar raza de soare se stinse curnd; gerul se nteea i da s te pite de nas; umbra nserrii se lsa tot mai deas; din magazine i localuri nir fii de lumin alb de gaz aerian. Ajungnd n dreptul cafenelei Miller, m oprisem deodat, ncremenit locului, cu privirea aintit spre partea opus a strzii, ca i cum o vag presimire mi-ar fi optit c n momentul acela avea s mi se ntmple ceva neobinuit; i exact n aceeai clip, pe cellalt

  • trotuar, l-am zrit pe b-trn mpreun cu nelipsitul su cine. mi amintesc foarte bine c inima mi s-a strns sub impulsul unei senzaii dintre cele mai neplcute, fr s-mi pot da seama ns de ce natur era acea senzaie.

    Nu sunt mistic i nu cred aproape de loc n presimiri sau preziceri; mi s-a ntmplat, totui, cum li se ntmpl i altora, probabil, s trec prin nite peripeii aproape inexplicabile. Dnd cu ochii de acest btrn, de pild, de ce oare am avut presentimentul c n seara aceea mi se va ntmpl ceva neobinuit? E drept c eram bolnav, iar senzaiile omului cuprins de febr sunt aproape ntotdeauna neltoare.

    Grbovit, abia trndu-i picioarele epene ca nite catalige i lovind uor cu bastonul n lespezile trotuarului, btr-nul nainta ncet, cu pai nesiguri, spre ua cafenelei. N-am vzut de cnd sunt un om cu o nfiare mai bizar, cu totul de nenchipuit. i nainte de aceast ntlnire, ori de cte ori l zream n cafeneaua lui Miller, nfiarea lui mi producea o impresie penibil. Statura-i nalt, spatele ncovoiat, chipul lui de octogenar de o paloare cadaveric, paltonul ros de vreme i deirat pe la custuri, plria turtit, veche de cel puin dou decenii, de pe capu-i despuiat de orice urm de pr, avnd doar la ceaf un biet smoc de fire albe-glbii; apoi, micrile lui aproape automate se iscau aa, fr nici o noim, parc sub impulsul unui resort nevzut toate acestea izbeau privirile, strnind uimirea oricui l vedea pentru ntia oar. Era, ntr-adevr, surprinztor s dai cu ochii de un btrn care-i trise de mult veleatul, rtcind singuratic] a voia ntmplrii, cu att mai mult cu ct dup nfiare prea a fi un nebun scpat dintr-un ospiciu. Era nspi-mnttor de slab; trupul lui deirat fusese de mult sectuit de orice vlag, iar pielea-i prea ncleiat pe oase. Ochii mari, stini, nepenii n fundul gvanelor ncercnate, te priveau totdeauna int n fa, niciodat n lturi, fr a vedea ns nimic, lucru de care sunt absolut ncredinat: chiar dac privirea i era aintit asupra ta, continua s nainteze de-a dreptul spre tine, ca i cum ar fi avut n fa un loc gol. Am observat acest lucru n mai multe rnduri. Pe la cafeneaua lui Miller btrnul se nndise de curnd, ivin-du-se aa, din senin, nu se tie de unde i aprea ntotdeauna nsoit de cinele lui. Nimeni dintre muteriii cafenelei nu cuteza s intre n vorb cu el; dar nici dnsul nu s-a artat vreodat doritor s schimbe mcar un cuvnt cu vreunul din ei.

    De ce-o fi venind la Miller, oare ce caut acolo? M ntrebam eu, stnd nemicat pe partea cealalt a strzii, m-nat irezistibil de dorina s-l observ. Un fel de ciud care nu putea fi dect o consecin a bolii i a strii de oboseal ncepu s clocoteasc n mine. La ce s-o fi gndind oare? Continuam eu s-mi deir ntrebrile. Ce-o fi acum n capul lui? Dar o mai fi capabil oare s se gndeasc la ceva? Faa i e att de lipsit de via, nct nu mai exprim nimic. i de unde i-o fi pripit el cinele sta dezgusttor, care-l urmeaz pas cu pas, ca i cum ar face cu stpnul su un tot inseparabil i care i i seamn att de mult?

    Cinele acela nenorocit prea s numere i el vreo opt decenii; nici nu-mi nchipui s fi fost altfel. Mai nti, arta att de btrn, cum nu s-a mai pomenit s fie vreodat un cine i, n al doilea rnd, de cum l vzui, aa, din

  • senin, m fulger gndul c nu era ca toi cinii, c avea, desigur, ceva neobinuit, ceva fantastic, de domeniul vrjitoriei; cine tie, era poate un soi de Mefisto n chip de cine, al crui destin misterios e legat prin cine tie ce fire necunoscute de soarta stpnului su. Oricine, privindu-l, ar fi convenit c trebuie s se fi scurs pe puin douzeci de ani de cnd mncase pentru ultima oar. Era ngrozitor de slab, numai pielea i osul, arta ca un schelet sau (nici c se putea un exemplu mai potrivit) ca i stpnu-su. Ogrjit la culme, nprlise aproape tot, pn n vrful cozii, care-i spnzura ca un vrej uscat i pe care o inea mereu strns ntre picioare. Capul, cu urechile lungi, pleotite, i atrna jalnic. Pe scurt, n-am mai n-tlnit de cnd sunt un cine att de respingtor. Cnd treceau pe strad, stpnul nainte, iar cinele urmndu-l, botul co-tarlei atingea pulpana paltonului su, de parc ar fi fost lipit de ea. i umbletul i nfiarea lor preau a spune la fiece pas:

    Of-of-oj, c tare btrni mai suntem, Doamne! Tare btrni. in minte c ntr-o zi m-a ispitit chiar gndul c btrnul i cinele lui

    s-au desprins cumva dintr-o pagin a crilor lui Hoffmann S ilustrat de Gavarni2 i continu acum s rtceasc prin lume ca nite afie ambulante ale ediiei. Traversai strada i intrai, pe urmele btrnului, n cafenea. Aici, comportarea lui era att de ciudat, nct Miller, nelipsit de la tejghea, ncepuse de la o vreme s-i arate vdit nemulumirea, ori de cte ori aprea n local acest musafir nedorit. Mai nti c muteriul acesta ciudat nu comanda niciodat nimic. Mergea ntins spre colul din fund i se aeza lng sob. Iar de se ntmpla s-i gseasc locul ocupat, rmnea un timp ntr-o nedumerire tmp n faa aceluia ce-i ocupase scaunul, dup care se ntorcea, contrariat parc, ndreptndu-i paii spre colul opus, de lng fereastr. Acolo-i alegea un scaun, se aeza ncetior, i scotea plria, o punea pe duumea, cu bastonul alturi, apoi se rezema de speteaza scaunului i rmnea aa, nemicat, timp de trei-patru ore. Nu s-a ntmplat niciodat s ia n mn un ziar, s spun o vorb, s scoat un oftat sau mcar un geamt; sttea cu ochii aintii n gol, cu o privire att de inexpresiv i de absent, nct ai fi putut jura c nu vede i nu aude nimic din ceea ce se petrece n jur. Iar cinele, dup ce se rotea de dou-trei ori pe loc, se trntea la picioarele stpnului su, i vra botul ntre cizmele acestuia, suspina din adnc i rmnea aa lungit pe duumea, la rndu-i nemicat toat seara, de parc ar fi fost mort. Ai fi zis c aceste dou fiine, dup ce au zcut toat ziua amorite undeva ntr-un ungher ascuns, nviau deodat dup asfinitul soarelui numai i numai pentru a se prezenta la cafeneaua Miller, ntru mplinirea cine tie crei tainice ndatoriri, de nimeni cunoscut. Dup ce sttea aa trei-patru ore n ir, btrnul se ridica de pe scaun, i lua plria i bastonul i pleca undeva acas. C-nele se scula i el de jos i, cu coada ntre picioare, cu botul n pmnt, l urma automat pe btrn, trndu-i picioarele. Muteriii obinuii ai cafenelei ncepur n cele din urm s-l ocoleasc pe btrn, ba chiar evitau s se aeze alturi de el, ca i cum le-ar fi inspirat repulsie. Dar omul nu observa ni-niic din toate astea.

  • Muteriii de toate zilele ai cafenelei erau n majoritate nemi, jupni ai unor ntreprinderi i ateliere de pe Bulevardul Voznesenski: lctui, franzelari, vopsitori, plrieri, curelari adic tot oameni cu deprinderi patriarhale n accepiunea german a cuvntului. De altfel, nsi cafeneaua lui Miller se distingea printr-o atmosfer patriarhal. l vedeai adesea pe patron aezndu-se la cte o mas cu muterii mai cunoscui i, bineneles, cu acest prilej se mai consuma o anumit cantitate de punci. Cinii i copiii cei mici ai patronului veneau uneori i ei pe la mesele consumatorilor care-i mngiau i pe unii i pe alii. Aici toi se cunoteau ntre ei i-i purtau respect reciproc. Iar n timp ce muteriii se cufundau n lectura ziarelor nemeti, din odaia de alturi a locuinei patronului rsuna melodia Mein lieber Augustin cntat la un pian hodorogit de fata lui cea mare o nemoaic blioar cu prul buclat care semna mult cu un oricel alb. i toat lumea asculta valsul cu plcere. M duceam pe la Miller regulat n primele zile ale fiecrei luni, cnd i soseau revistele ruseti.

    Intrnd acum n cafenea, l-am gsit pe btrn instalat lng fereastr, iar cinele, ca de obicei, zcea tolnit la picioarele lui. M-am aezat tcut ntr-un col, gndindu-m: De ce-oi mai fi intrat, cnd n-am de loc ce cuta aici, cnd sunt bolnav i cnd, de fapt, ar trebui s m duc ct mai repede acas, s beau un ceai i s m aez n pat? Intrasem oare numai ca s-l pot observa pe acest btrn? Simeam cum m cuprinde un fel de ciud. Dar ce m intereseaz omul acesta, mi ziceam, gndindu-m la senzaia aceea stranie, bolnvicioas, pe care o ncercasem zrindu-l adineauri n strad. i ce-mi pas mie, n definitiv, de toi nemii tia plicticoi? De unde i pn unde predispoziia aceasta de a bnui peste tot ceva fantastic? Ce rost are aceast frmntare minor pentru nite lucruri mrunte care m obsedeaz n ultimul timp, mi tulbur viaa i m mpiedic s vd clar realitatea, it cum foarte prezumios semnala ntr-o zi un critic, analiznd plin de indignare ultimul meu roman? Dar cugetnd i necjindu-m mereu, am rmas mai departe pe scaun, fr a m urni din loc; simeam cum boala mi se ncuiba tot mai mult n mdulare, pn cnd, n cele din urm, n-am mai avut nici un chef s ies n frigul de afar. Am luat un ziar proaspt sosit din Frankfurt i, parcurgnd cteva rnduri, am aipit. Nemii nu m stinghereau ctui de puin. Ei citeau, fumau i doar din cnd n cnd, la cte o jumtate de or, i comunicau unul altuia, n fraze abrupte i cu glas sczut, vreo tire din Frankfurt, vreun Witz sau Scharfsinn * de ale vestitului mucalit german Saphir8; dup care, cu o i mai sporit mndrie naional, se cufundau din nou n lectur.

    M-am trezit cam dup o jumtate de ceas, scuturat de frisoane puternice. Hotrt lucru, trebuia s m ridic i s plec ct mai repede acas. Dar o scen mut care se petrecu n clipa aceea naintea ochilor mei m intui iari locului. Am spus c btrnul, dup ce se aeza pe scaun, avea obiceiul s-i ainteasc numaidect ochii asupra unui punct oarecare i s rmn toat seara aa, cu privirea fix, fr s i-o mai treac asupra vreunui alt obiect din sal. Mi se ntmplase i mie s fiu inta acelei priviri struitoare, dar lipsite de orice expresie, o privire cu totul absent i de

  • fiecare dat m ncerca o senzaie att de neplcut, penibil chiar, nct m grbeam s-mi schimb locul. De data aceasta, victima btrnului se nimeri s fie un neam mic de stat, grsun, spilcuit, cu taif eapn la gt i cu faa stacojie, un negustor dup cum am aflat mai pe urm de fel din Riga, aflat n trecere prin Petersburg, pe nume Adam Ivanci Schultz, bun prieten cu Miller, dar care n-avea nc de unde s-l cunoasc pe btrn i nici pe muli dintre vizitatorii obinuii ai cafenelei. Absorbit de tirile din Dorfbarbier * i savurndu-i punciul, el i nl la un moment dat capul i ochii i se izbir de neclintita uittur a btrnului. Rmase foarte contrariat. Ca orice neam onorabil, Adam Ivanci era foarte susceptibil. I se pru ciudat i jignitor faptul c btrnul l fixeaz cu o struin att de insolent. Stpnin-du-i mnia, neamul nostru i feri mai nti ochii de privirea indiscret a clientului necuviincios i, mormind ceva

    * Glum sau vorb de duh (germ.). Pe sub nas, se ascunse n dosul gazetei. Dar nu-l mai rabd mult inima

    i dup vreo dou minute, scondu-i bnuitor capul de dup gazet, se izbi iar de aceeai uittur ndrtnic i fr noim. Adam Ivanci se stpni i de data aceasta. Cnd ns jocul se repet i pentru a treia oar, neamul, indignat la culme, se simi obligat s-i apere n faa publicului select din local onoarea lezat, precum i prestigiul falnicului su ora de batin Riga, al crui reprezentant se considera, de bun seam. Arunc, deci, cu un gest nervos, ziarul, izbind zdravn cu rama de lemn n mas, apoi, ptruns de sentimentul propriei demniti, rou de ambiie i de punciul but, i ainti la rndu-i ochii mici i injectai asupra acestui btrn enervant. Prea c amndoi i neamul i adversarul su, ncercau s se nfrunte cu fora magnetic a privirilor, ateptnd fiecare deopotriv ca s se tulbure cellalt i s-i ntoarc privirea altundeva. Zgomotul produs de izbitura n mas a ramei ziarului ca i atitudinea extravagant a lui Adam Ivanci atraser atenia tuturor vizitatorilor. Toi i prsir pentru cteva clipe ndeletnicirile pentru a urmri cu o curiozitate grav, mut, pe cei doi adversari. Scena lua o ntorstur de-a dreptul comic. Cci magnetismul ochiorilor sfidtori ai stacojiului Adam Ivanci nu-i produse efectul ateptat. Btrnul continua s-l fixeze pe domnul Schultz, fr s-i pese de furia acestuia i nici de faptul c devenise obiect de curiozitate pentru cei din sal, ca i cum ar fi plutit cu capul undeva printre nori i nu pe pmnt. n cele din urm, Adam Ivanci i pierdu rbdarea i explod:

    Ce m tot privii cu atta insisten? Strig el n nemete, cu glas ascuit, strident i amenintor.

    Dar adversarul su continua s tac mlc, ca i cum nici n-ar fi neles i nici n-ar fi auzit ntrebarea. Atunci Adam Ivanci se hotr s-i vorbeasc pe rusete.

    Eu ntrebat la tumneata, te ce privit la mine cu att struin? ip el, ieindu-i din fire. Eu cunoscut la curte, tumneata nu cunoscut la curte! Mai adug apoi, srind de pe scaun.

    Btrnul nu schi ns nici de data aceasta vreo micare. Peste mesele nemilor se rostogoli un murmur de indignare. Tras de zgomot, Miller intr i

  • el n sal s vad ce se nlipi faa palid de botul fostului su paznic i prieten. O trfrsit nelese cum stau lucrurile, i zise Ure adnc se aternuse n sal Bietul moneag se ridic S3bu Sd7 aplec la ureche, lui: t cele din urm. Alb ca varul, tremura, ca scuturat de Tnirmul Schultz rugat la tumneavoastr, cu mult stfriguri.

    Tomnui bcnuuz iuy rspica el vorbele ct] Se poate fcut paiat, sri comptimitor Miller s-l cone ciudatul su musafir. Seze ntr-un fel pe btrn. (Paiat ar fi vrut s nsemne.

    Rtrnul cat absent la Miuer, apoi deodat faa lui, pn mpiat.) Se poate foarte bine paiat, Feodor Karlovici Kriedesvrsire ncremenit, trda semnele unui gnd ar mare maister la paiat, repeta ntr-una Miller, ridicnd de atunci cu desvrire ne me, se aplec * bastonul i niinzndii-l btrnului.

    Sd apucTnfrfgurat Plria i bastonul, se ridic de Da, eu tii bun paiat, confirm modest Herr Krieger, le scaun i cu un zmbet jalnic, zmbet umil de om srac, ieind n primul plan.

    Ponit de pe un loc pe care se aezase din greeala, ddu sa Herr Krieger era un neam virtuos, nalt i deirat, cu o aa Graba aceasta umil i supus a bietului btrn era chic bogat de pr rocovan i cu ochelarii nclecai pe attde mictoare, inspira atta mil i comptimire, incit nsui coroiat.

    Toi cei de fa ncepnd chiar cu Adam Ivanci, i scrum Feodor ivanovici Krieger talent colosal paiat splentit bar numaidect atitudinea. Era limpede c btrnul n-ar fi orice animal adug Miller, nentat de ideea lui. Fost n stare nu numai s jigneasc n vreun fel oarecare pe am talent colosai pentru paiat splentit orice am-cineva ci dimpotriv, el i ddea bine seama c poate ti m ntri din nou nsui Herr Krieger i eu paiat gratis la orice clip alungat de pretutindeni, ca un ceretor. Tumneavostr chine, se oferi ci sub imboldul unei drnicii.

    Miller era om bun la suflet i milos de felul lui. Pline de abnegaie. Ba nu gri el btndu-l ncurajator pe umr, este Nu eu pltit la

    tumneavostr pentru paiat! Strig exa-voie stat aici! Aber * Herr Schultz rugat la tumneavostr Adam Ivanci schultz i mai rou la fa, npdit la cu mult struin, nu mai privit la tumnealui. El tomn binerndui de un acces subit de mrinimie, poate pentru c se cunoscut la curte.

    Credea pe nedrept singurul vinovat de toat nenorocirea n-Darbetul om nu se dumeri nici de data aceasta. Agitintmplat du-se i mai mult, se aplec s-i ridice batista, o batist alMQe du-se i mai mun, se av-a * v- - Moneagul prea a nu nelege nimic din ce i se spunea bastr ponosit, care-i czuse din plrie, apoi i striga cu. Continua s tremure din tot corpul.

    Nele, care sta ntins fr micare pe duumea, cu botul ura Ateptat puin! Trebuie but un phrel coniac bun!

    Cele dou labe dinainte i prea s doarm dus. G Mm vaZmd c ciudatul lui oaspe d s plece.

  • Azorka, Azorka! Fonfi stpnul monegete cu vocj. Btdnui phtremurtoare. Azorka! Relul, cum ns minile i tremurau, vrs pe jos jumtate.

    Azorka rmnea nemicat. Ncr, pacml i 1 atins din coninut nainte de a-l duce la gur; de altfel, l depuse

    Azorka, Azorka! Repeia jalnic moneagul i-i aL g f. q nghiitur Schind uor cu bastonul, dar cinele nu se clintea.

    Schwerenot! Was jur eine Geschichte! * fceau nemii bndu-se unul la altul holbndu-se unul la altul.

    i bietul picioarele stpnului su, poate de foame. Btrnul l privi o vreme uluit, ca, a crede c Azorka al lui era mort, apoi se aplec ncet i-s

    * Dar (germ.). M-am repezit n strad dup btrn. La civa pai de cafenea, cotea la

    dreapta o ulicioar ngust i ntunecoas, strjuit de dou rnduri de case enorme. Un fel de intuiie m aviz c btrnul a luat-o ntr-acolo. A doua cas pe partea dreapt se afla n construcie i era nconjurat de schele. Gardul ce mprejmuia schelria se ntindea aproape pn-n mijlocul ulicioarei; un pode de scnduri fusese ridicat pentru trectori. L-am gsit pe btrn ntr-un col ntunecos ntre captul gardului i zidul cldirii. edea pe marginea podeului cu capul proptit n mini i coatele sprijinite pe genunchi. M-am aezat lng el.

    Ascult, i-am zis, netiind cum s ncep, nu-i face inim rea din pricina lui Azorka. S mergem, te duc eu pn acas. Linitete-te! Chem ndat un birjar. Unde stai?

    Btrnul tcea. Nu tiam ce s ntreprind. Pe strad nu se vedea ipenie de om. Deodat el se crispa, cutnd s-mi prind mna.

    M sufoc, hri cu vocea sugrumat, m sufoc! S mergem acas la dumneata! Strigai eu, ridicn-du-m n picioare

    i ncercnd s-l trag i pe el bei un ceai i te culci n pat Uite, aduc numaidect o trsur. Chem i un medic Am eu un medic cunoscut

    Nu-mi aduc bine aminte ce i-oi mai fi spus. El fcu sforarea s se ridice, dar se prbui iar greoi pe jos, bolborosind ceva, cu acelai hrit sugrumat. M-am aplecat spre el ct mai aproape, ca s pot deslui ce vrea s spun.

    Vasilievski Ostrov, horeai btrnul abia rsuflnd. Strada a asea Strada a -sea

    Apoi amui. Locuieti pe Vasilievski? Pi, n-ai luat-o bine, trebuia s apuci la

    stnga, nu la dreapta. Te duc eu ntr-acolc numaidect. Dar btrnul rmase nemicat. l apucai de bra: braul i-a czut moale,

    fr via. I-am privit ncordat faa, i-air atins-o cu mna era mort. Aveam senzaia c triesc ur vis urt.

    Toat ntmplarea aceasta mi-a dat mult btaie de cap i nici n-am simit cum, n toiul grijilor ce m npdiser, mi dispru ca prin farmec i febra. Pn la urm s-a aflat i unde avea locuina btrnul. Nu sttea ns pe Vasilievsk Ostrov, ci la doi pai de locul unde murise, n casa lui Klugen, la

  • etajul al patrulea, chiar sub acoperi, unde ocupa o locuin separat compus dintr-un antreia i o camera mare, scund, cu trei crpturi nguste n chip de ferestre. Tria ntr-o mizerie cumplit. Ca mobilier, n-avea dect o mas, dou scaune i un divan vechi, drpnat, tare ca piatra, care lsa din toate prile s-i atrne omoioage de paie; de altfel i aceste obiecte aparineau, dup cum s-a dovedit ulterior, proprietarului. Se vedea bine c n sob nu se mai fcuse de mult focul; de asemenea, nu s-a gsit nici urm de lumnare. mi vine s cred acum c btrnul luase obiceiul s treac seara pe la Miller numai i numai ca s mai stea la lumin i s-i dezmoreasc puin trupul la cldur. Pe mas nu se vedea dect o can veche de lut i o coaj de pine uscat. De bani, nici pomeneal, nu s-a gsit nimic. N-avea nici mcar un singur schimb de rufe, ca s poat fi primenit de nmormntare; a trebuit s vin cineva cu o cma de dar ca s-i mbrace. De la sine neles c nu se putea s fi trit el chiar aa, singur-cuc; trebuie s fi existat totui cineva care-l vizita din cnd n cnd. n sertarul mesei s-a dat peste actul lui de identitate. Se numea Iere-mia Smith, strin de origin, dar de cetenie rus, mecanic, n vrst de aptezeci i opt de ani. Se mai aflau pe mas dou cri: un manual de geografie elementar i Noul Testament, n traducere ruseasc, plin de nsemnri marginale n creion i nenumrate semne fcute cu unghia. Le-am reinut pentru mine pe amndou. ncolo, nici locatarii ceilali, nici proprietarul n-au tiut s spun nimic despre btrn. n cas erau foarte muli chiriai, n majoritate mici meteugari i nemoaice care nchiriau camere mobilate cu pensiune i serviciu. Administratorul, un nobil scptat, nu prea avu nici el s adauge mare lucru la cele tiute de noi despre chiriaul lui, atta doar c ncperea pe care o deinuse era nchiriat cu ase ruble pe lun, c rposatul locuia acolo de patru luni i c pe ultimele dou ntrziase cu plata chiriei, nct urma s fie dat afar din cas. i nimeni nu s-a priceput s ne deslueasc dac venea mcar cineva s-l vad din cnd n cnd. Casa unde sttuse era o cldire imens cu locuine de nchiriat, n care miuna mult lume, nct era cu neputin ca administratorul s-i tie pe toi cei care intrau i ieeau din acea arc a lui Noe. Portarul, care ngrijea de imobil de vreo cinci ani ncoace i care poate c ar fi fost n msur s dea lmuriri mai ca lumea plecase n urm cu vreo dou sptmni s-i viziteze rudele la ar, iar nepotu-su, rmas n locul lui, nu apucase a cunoate nici jumtate din locatarii casei. Nu tiu pn unde anume s-a ajuns cu aceste informaii, dar n cele din urm btrnul a fost nmormntat. n zilele acelea, m-am rupt o dat de la treburi i m-am repezit pn la Vasilievski Ostrov, dar dup ce am ajuns la strada a asea, mi-am dat seama ct de naiv i ridicol era ncercarea mea: ce altceva speram s gsesc acolo, dect un ir de case obinuite? i totui, de ce btrnul, m ntrebam eu, nainte de a-i da sufletul, pomenise de strada a asea i de Vasilievski Ostrov? S nu fi fost dect rodul delirului din ultimele clipe?

    Am cercetat fosta ncpere a lui Smith, rmas liber. Mi-a plcut i am reinut-o pentru mine. Era ntr-adevr o camer spaioas, ceea ce m-a atras n primul rnd, dei prea att de scund, nct la nceput aveam senzaia c risc tot timpul s m lovesc cu capul de tavan; curnd ns m-am obinuit i

  • cu asta. Altceva mai bun, cu ase ruble pe lun, nici nu se putea gsi. Mi-a convenit mai ales faptul c locuina era cu totul separat; trebuia s-mi angajez ns pe cineva care s-mi duc grija serviciilor zilnice, ntruct nu m-a fi putut descurca acolo fr servitor. Pentru nceput, am obinut fgduiala portarului s treac mcar o dat pe zi pentru treburi mai urgente. Cine tie, m gndeam eu, poate c se abate totui pe aici cineva care i-a fost mai apropiat, ca s se intereseze de btrn, dei n cele cinci zile scurse de la moartea lui nu-i clcase nimeni pragul.

    CAPITOLUL II. n perioada aceea, mai exact acum un an, colaboram nc pe la diferite

    reviste, publicnd articole scurte i aveam convingerea ferm c voi ajunge s scriu i o oper interesant, valoroas. Lucram pe atunci la un roman mare; realitatea a vrut ns ca totul s decurg altfel, cci iat-m ajuns acum pe un pat de spital i, dup ct se pare, aproape vecin cu ceasul morii. Iar dac e vorba c tot va trebui s mor n curnd, ce rost mai au nsemnrile acestea? J-

    Nu m prsete o clip amintirea acestui an greu, zbuciumat, anul cel din urm al vieii mele. A vrea s atem acum pe hrtie totul i am credina c, dac nu m-a supune acestui imbold, a muri de amrciune. Uneori, ntreg noianul ntmplrilor trecute mi trezete n suflet o tulburare sf-ietor de dureroas. Poate c, din vrful condeiului, ele se vor rndui mai nchegat, vor aprea n tonuri mai atenuate i poate c vor semna mai puin cu un delir, cu un comar. Cel puin aa mi vine s cred. Dac ar fi s nu m gn-desc dect la efectele mecanismului propriu-zis al scrierii i tot m-a socoti ndreptit s-o fac; scrisul m-ar calma, mi-ar rcori capul nfierbntat, mi-ar trezi vechile deprinderi literare, mi-ar renvia amintirile i bolnvicioasele visri n ntruchipare vie, ntr-o ndeletnicire plsmuitoare Excelent idee! Unde mai pui c va avea i felcerul ce moteni dup mine, ca s-i lipeasc cel puin la iarn ferestrele cu filele nsemnrilor mele.

    Dar vd c mi-am nceput povestirea, nu tiu de ce, tocmai de pe la mijloc i de fapt, dac-i vorba s notez totul, s-ar cdea s-o iau de la capt. Aadar, s-o lum de la capt. De altfel, autobiografia nu-mi va fi prea lung.

    Nu sunt originar din Petersburg, ci dintr-o gubernie foarte deprtat de capital. Prinii mei au fost, mi se pare, nite oameni foarte de treab, dar m-au lsat orfan de mic copil i am fost crescut n casa lui Nikolai Sergheici Ihmenev, un mic proprietar de moie, care m lu n casa lui de mil. N-avea dect un singur copil, o feti, Nataa, cu trei ani mai mic dect mine. i am crescut mpreun, ca frate i sor. O, dulcea mea copilrie! E absurd s te regret i s-i duc dorul de pe acum, neavnd nc nici douzeci i cinci de ani mplinii i s nu am a-mi aduce aminte cu ncntare i recunotin, n ceasul morfii, dect de tine! Cerul era pe atunci att de senin i soarele att de deosebit de cel de aici, din Petersburg, iar inimioarele noastre zglobii bteau att de tare! n jurul nostru nu vedeam dect lanuri i pduri, nu ca azi, doar ngrmdiri de piatr nensufleit. Ce minunate erau livada i parcul moiei de la Vasilievskoe, pe care o administra Nikolai Sergheici! Ne plimbam adesea, Nataa i cu mine, prin livada aceea la captul creia ncepea

  • pdurea mare i umbroas, care se ntindea pn ht-departe i prin care ne-am i rtcit o dat. Neuitate zile de aur! Pentru ntia oar se dezvluia n faa noastr viaa, cu chipul ei atrgtor i tainic i era att de dulce i mbietoare ptrunderea misterelor ei! Ni se prea c dup fiecare tufi, dup fiecare copac se ascund fiine misterioase, necunoscute nou; lumea basmelor se ngna cu lumea real i adeseori, cnd prin adncurile vilor se nvolbura pcla nserrii, ag-ndu-i clii plutitori de tufriul prizrit de pe coastele pleuve, pietroase, ale rpei noastre, eu i cu Nataa, stnd n picioare pe margini de prpstii i inndu-ne strns de mn scrutam genunea cu o curiozitate plin de team, ateptn-du-ne s apar dintr-o dat din neguri ori s ahuie din adncuri o fiin misterioas, ca o adeverire nprasnic a minunatelor basme auzite din gura ddacei noastre. O dat, mult mai trziu, i adusei aminte Nataei de ziua cnd cineva ne druise cartea de Lecturi pentru copii i cum ne re-fugiarm degrab cu ea n livad, pe malul eleteului, unde, sub un arar btrn cu frunza deas ne gsisem ascunziul preferat o banc verde pe care ne aezarm prinznd a citi fermectoarea poveste a lui Alfons i a Dalindei5. i astzi, de cte ori mi aduc aminte de acea povestire, ncerc o emoie adnc, iar anul trecut, cnd i-am reamintit Nataei cele dinti dou rnduri cu care ncepea cartea: Alfons, eroul povestirii mele, se nscuse n Portugalia; tatl su, don Ramiro lacrimile mi nceoar privirea. Eram, probabil, tare caraghios n clipa aceea, de vreme ce Nataa nu-i putu stpni un zmbet straniu care-mi retez tot avntul. Ea ns bg de seam acest lucru (mi-aduc foarte bine aminte) i, ca s m mpace, ncerc, la rndul ei, s evoce trecutul, pentru ca, n cele din urm, s-o vd i pe ea tulburat. Ce sear frumoas am petrecut atunci, depnnd amintiri! Am retrit i momentul plecrii mele la liceul internat din capitala guberniei. Dumnezeule mare, pe ce hohot de plns s-a pornit ea atunci! Mai trziu am renchegat din frnturi ziua despririi noastre din urm, cnd am plecat pentru totdeauna din Vasilievskoe. Absolvisem liceul i m pregteam s m nscriu la Universitatea din Petersburg! mplinisem aptesprezece ani, iar ea pise ntr-al cincisprezecelea. Nataa zicea c eram pe vremea aceea nalt, deirat i att de coluros i nendemnatic, nct oricine m vedea nu-i putea stpni rsul. Cnd s ne lum rmas bun, am tras-o deoparte ca s-i spun ceva foarte important; dar limba mi rmase mut, parc se lipise de cerul gurii. i mai amintea Nataa c eram tare emoionat. N-am reuit, bineneles, s ne spunem nimic. Eu nu tiam cu ce s-ncep, iar ea poate c nici nu m-ar fi neles. tiu doar att: c m-au podidit lacrimi amare i am plecat fr s fi rostit un singur cuvnt. Nu ne-am revzut dect mult mai trziu, de-abia acum doi ani, la Petersburg. Btrnul Ihmenev venise s fac unele demersuri n legtur cu un proces, iar eu tocmai fceam primii pai n literatur.

    CAPITOLUL III. Nikolai Sergheici Ihmenev cobora dintr-o familie bun, ns demult

    scptat. De pe urma prinilor si se alesese totui cu o moioar frumuic, cu vreo sut cincizeci de suflete. La vrsta de douzeci de ani, se

  • hotr s mbrieze cariera de husar. Totul prea c merge strun. Dar ntr-al aselea an de serviciu, avu ghinionul s piard ntr-o sear la cri ntreaga-i avere. Nu dormi toat noaptea. n seara urmtoare, se nfiina din nou la masa de joc i miz singurul avut ce-i mai rmsese calul. Ctig. Miz iar i iar ctig i tot aa, dup o jumtate de ceas norocul fcu s-i redobndeasc Ihmenevka, un stuc ce numra, dup ultimul recensmnt, cincizeci de suflete a treia parte din ocina lui. Refuz s mai continue jocul i chiar a doua zi demisiona din armat. Restul de o sut de suflete rmaser pentru totdeauna pierdute. Peste dou luni de la naintarea demisiei, fu pus n retragere cu gradul de porucic i se grbi s plece n stucul su. Nimeni nu-l mai auzi dup aceea pomenind vreodat despre partida aceea teribil de cri i, cu toat buntatea lui sufleteasc, ajuns proverbial, s-ar fi certat negreit cu omul care i-ar fi ngduit s aduc vorba despre ntmplarea cu pricina. Retras la ar, se nham cu toat nvna la carul gospodriei, iar mai trziu, la vrsta de treizeci i cinci de ani, se cstori cu Anna Andreevna umilova, o fat de familie nobil, dar fr zestre, care i fcuse studiile ei la Institutul gubernial pentru domnioarele nobile, condus de emigranta Mont-Reveche, lucru cu care Anna Andreevna s-a mndrit toat viaa, dei nimeni n-ar fi tiut s spun vreodat n ce anume constau acele studii. In puin vreme, Nikolai Sergheici se dovedi cu adevrat un gospodar de frunte, de la care moierii vecini ncepur s ia pild. Se scurser astfel civa ani, cnd, ntr-o bun zi, descinse n satul Vasilievskoe, fiind n trecere de la Petersburg, prinul Piotr Alexandrovici Valkovski, proprietarul moiei nvecinate care numra nou sute de suflete. Sosirea lui produse prin partea locului o impresie puternic. Prinul era un om nc n putere, dei lsase demult n urm anii primei tinerei, avea un rang destul de important i relaii de vaz; era un brbat frumos, bogat, ba i vduv, ceea ce avu darul s strneasc un i mai sporit interes din partea doamnelor i domnioarelor de prin ntreg judeul. Umblau zvonuri despre strlucita primire pe care i-o fcuse n capitala guberniei nsui guvernatorul, cu care se afla, de altfel i ntr-un grad oarecare de rudenie deprtat i se mai povestea c la acea recepie prinul fusese att de curtenitor, nct zpcise toate doamnele etc, etc ntr-un cuvnt, era unul dintre acei reprezentani strlucii ai naltei societi din Petersburg, care catadicsise s onoreze foarte rar provincia i a cror apariie strnete de obicei o mare fierbere i vlv. Totui, prinul nu era de loc curtenitor, mai ales fa de cei de care socotea el c n-o s aib niciodat nevoie i pe care, n sinea lui, i rnduia pe trepte ct de ct inferioare rangului su. Pe vecinii si de moie nici nu catadicsi a-i cunoate, atrgndu-i astfel pe loc destul ostilitate. Iat de ce toat lumea se art extrem de surprins, cnd deodat prinului i cun s-l viziteze pe Nikolai Sergheici. Ce-i drept, Nikolai Sergheici era unul dintre vecinii si cei mai apropiai. Pe soii Ihmenev vizita prinului i-a impresionat profund. Amndoi rmaser pur i simplu ncntai: Anna Andreevna mai ales era entuziasmat la culme. Curnd, Piotr Alexandrovici Valkovski deveni unul din obinuiii casei; venea zilnic, i invita la rndul su la el la moie, fcea spirite, spunea anecdote, cnta acompaniindu-se la pianul lor hodorogit. Ihmenevii preau nedumerii:

  • cum de s-au putut scorni attea vorbe pe seama acestui om ncnttor i amabil cum c ar fi mndru, trufa i egoist (cel puin, aa pretindeau n cor absolut toi vecinii si). Se vede treaba c-i plcuse mult Nikolai Sergheici fire simpl, sincer, nobil i dezinteresat. De altfel, totul se lmuri n curnd. Prinul venise la Vasilievskoe ca s se descotoroseasc de administratorul moiei, un neam venetic, cu ochelari, cu prul crunt care i impunea respect i cu nasul coroiat, agronom de meserie, dar ambiios, un om care, n pofida tuturor acestor nsuiri avantajoase, jefuia ca n codru, fr nici un pic de ruine, ba trimisese chiar pe lumea cealalt civa rani, stlcindu-i n bti. In cele din urm, prins asupra faptului, Ivan Karlovici se indign la culme i inu un discurs ntreg despre cinstea nemeasc; cu toate acestea, fu alungat de pe moie, chiar destul de compromis. Prinul avea, aadar, nevoie de un administrator nou i alegerea sa czuse asupra lui Nikolai Sergheici, un gospodar excelent, un om de o cinste ireproabil, n privina onestitii cruia nu ncpea nici o ndoial. Prinul ar fi preferat probabil ca Nikolai Sergheici s-i ofere singur serviciile, venind cu propunerea de a prelua administrarea treburilor moiei; cum ns acesta nu manifest n nici un fel o asemenea intenie, ntr-o diminea prinul i propuse chiar el acest lucru, n termeni de o prieteneasc i ct se poate de ndatoritoare rugminte. In primul moment, Ihmenev ncerc s refuze, dar remuneraia apreciabil o ispiti pe Anna Andreevna, iar amabilitile sporite ale prinului risipir i ultimele ezitri, nct, pn la urm, acesta i vzu elul atins. E de presupus c se pricepea foarte bine la oameni. In timpul scurt de cnd l cunotea pe Ihmenev i dduse perfect de bine seama cu ce fel de om are de-a face, nelegnd c omul acesta nu poate fi ctigat dect numai dac i-l apropii prietenete, prin relaii cordiale i c, n asemenea cazuri, aspectul bnesc al chestiunii joac un rol mai puin important. Avea nevoie de un administrator n care s aib deplin ncredere, o ncredere nelimitat; un administrator pe care s se poat bizui ntru totul, nct s nu mai fie niciodat nevoie s se mai deplaseze la Vasilievskoe, cum ar fi dorit s-i rnduiasc treburile pe viitor. Cucerit de farmecul prinului, Ihmenev crezu realmente n prietenia acestuia. Nikolai Sergheici prea a fi un om nespus de bun i romantic pn la naivitate, unul dm acei oameni admirabili cum ntlneti la noi n Rusia, nce s-ar spune despre ei i care, o dat ce au ndrgit pe cineva (uneori te i miri pentru ce), i se druie din tot sufletul, mpingndu-i cteodat devotamentul pn la comic. Au trecut muli ani. Moia prinului ajunsese ntr-o stare nfloritoare. Nici o nenelegere nu tulburase raporturile dintre proprietar i administrator, iar legturile lor se limitau numai la corespondena de rigoare privind gospodrirea moiei. Totui prinul, care nu se amesteca de fel n dispoziiile pe care gsea cu cale s le dea Nikolai Sergheici, i trimitea adeseori scrisori cu sfaturi ce-l uimeau pe Ihmenev prin justeea lor i prin extraordinara utilitate practic a soluiilor. Se vdea nu numai c nu-i erau pe plac orice fel de cheltuieli inutile, dar i c se pricepea s-i asigure chiar i noi venituri. Astfel, dup vreo cinci ani de la vizita lui la Vasilievskoe, i trimise o procur prin care l mputernicea s cumpere nc o moie n aceeai gubernie, o proprietate mare, cu patru sute

  • de suflete. Nikolai Sergheici era ncntat. Succesele prinului, orice veste despre izbnzile lui l bucurau nespus, de parc ar fi fost vorba de propriul su frate. Dar entuziasmul lui Ihmenev ajunse la culme, cnd, ntr-o anumit mprejurare, prinul dovedi fa de administratorul moiei sale o ncredere cu adevrat nemaipomenit. Lucrurile se petrecur n felul urmtor Aci ns gsesc cu cale s dau mai nti cteva amnunte deosebit de importante din viaa acestui prin Valkovski, deoarece el este ntructva unul din principalele personaje ale povestirii mele.

    CAPITOLUL IV. Am spus mai nainte c prinul era vduv. Se nsurase de tnr i o

    fcuse pentru bani. Prinii lui, care se ruinaser cu desvrire la Moscova, nu-i lsaser dect moia de la Vasilievskoe i aceea grevat de mai multe rnduri de ipoteci care nu veneau s adauge dect un alt ir de grele datorii. Aa c, la douzeci i doi de ani, lipsit de orice alte resurse bneti i nevoit s intre n via ca un prlit descendent al unei familii de vi veche, tnrul prin se vzu silit s-i ia o slujbuli ntr-o cancelarie oarecare din Moscova. Ieirea din impas i-a aflat-o ns n cstoria cu fata mult prea trecut a unui negustor otcupciu. Acesta avu, bine- teles, grija s-l pcleasc la zestre; prinului i se deschise totui posibilitatea de a-i rscumpra cu banii neveste-i moia printeasc i de a se redresa ntructva materialicete. Fiica de negustor care-i picase n mn aproape c nici nu tia s scrie, era urt, incapabil s lege dou vorbe; n schimb avea o mare calitate: era blnd i supus. Prinul se folosi din plin de aceste nsuiri importante: dup un an de cstorie, i ls nevasta, care ntre timp nscuse un fiu, n grija lui socru-su otcupciul, la Moscova i plec s preia n gubernia X un post important obinut dup multe struine, prin intermediul unei rubedenii ilustre din Peters-burg. Ardea de dorina s avanseze, era setos de mriri, rv-nea la o carier strlucit, i, socotind c din pricina soiei sale nu era chip s triasc nici la Petersburg, nici la Moscova, se hotr, pn una, alta, n ateptarea unor vremi mai bune, s-i nceap cariera undeva n provincie. Umbla vorba c se purtase att de brutal cu nevast-sa, nct din primul an de csnicie era ct pe ce s-o bage n mormnt. Zvonurile acestea l revoltau ntotdeauna pe Nikolai Sergheici, care-l apra cu foc, susinnd c prinul nu este capabil de fapte josnice. n sfrit, dup vreo apte ani, prinesa rposa i, rmas vduv, prinul se mut pe dat la Petersburg. Apariia sa n capital fusese remarcat. Tnr nc, brbat chipe, dispunnd de o avere frumoas, nzestrat cu o mulime de nsuiri strlucite, vesel, spiritual, rafinat n gusturi i plin de energie clocotitoare, se introduse n societate nu ca un solicitant de sprijin i protecie n goan dup noroc, ci cu sigurana omului ce se bucur de o situaie destul de independent. Se spune c mprtia ntr-adevr n juru-i un farmec irezistibil, un aercTe foTS i dominare. Plcea mai cu osebire femeilor i legtura ctrd frumoas din lumea select i aduse faima unui scandal monden. Risipea banul fr prere de ru, dei spiritul su nnscut de economie l mpingea pn la zgrcenie; tia s piard la joc, dar numai cnd simea c e n folosul lui s piard i o fcea cu atta calm i naturalee, nct

  • faa lui nu trda nici cea mai mic tulburare, orict de mare ar fi fost suma sacrificat. Dar nu Pentru a vna distracii venise el la Petersburg, ci ca s-i consolideze cariera i s-i deschid drum spre posturi mai malte. i; n cele din urm, izbuti. Contele Nainski, rubedenia sa ilustr, care n-ar fi catadicsit s-i acorde nici cea mai mic atenie dac l-ar fi vzut prezentndu-se n postura unui simplu solicitator, fu plcut surprins vznd succesele lui n societate. Socotind compatibil cu poziia sa de a-i acorda o atenie deosebit, i fcu excepionala favoare de a se ocupa personal de creterea i educaia copilului su, pe atunci n vrst de apte ani, lundu-l n casa lui. Era tocmai perioada n care prinul ntreprinsese cltoria sa la Vasilievskoe i-i cunoscuse pe Ihmenevi. n cele din urm, prinul obinu prin intermediul contelui un post de vaz pe lng una din cele mai importante ambasade ale noastre i plec n strintate. De aci ncolo, zvonurile ce nu ncetaser s circule pe seama lui cptar tonuri oarecum mai sumbre; se vorbea, astfel, de nite lucruri neplcute ce i s-ar fi ntmplat n strintate, dar nimeni n-ar fi tiut s spun despre ce anume era vorba. Cert era ns c, ntre timp, i sporise averea cu nc patru sute de suflete, achiziie despre care am i amintit mai nainte. Dup o edere de mai muli ani n strintate, prinul se rentoarse n ar cu un grad nalt n diplomaie i ocup imediat un post foarte important la Petersburg. La Ihmenevka se optea c are de gnd s se recstoreasc, nrudindu-se astfel cu familia bogat, de vi veche, a unor nobili influeni. intete sus! Ca mine o s-l vedem mare demnitar! spunea Nikolai Sergheici, frecndu-i minile de mulumire. Pe vremea aceea mi urmam studiile la Universitatea din Petersburg i mi aduc aminte c Ihmenev mi-a scris anume s m interesez dac zvonurile cu privire la cstorie erau sau nu ntemeiate. De altfel, i se adresase i prinului s m ia sub protecia lui; dar scrisoarea aceea rmsese fr rspuns. Am putut afla doar att: c fiul prinului, crescut mai nti n casa contelui Nainski i mai trziu la un institut nobiliar superior, tocmai i isprvise studiile la nousprezece ani. l vestii despre toate acestea pe Ihmenev i adugai n scrisoarea mea c desigur prinul i iubea mult fiul, c-l rsfa i-i fcea de pe acum n privina lui strlucite planuri de viitor. Toate acestea le aflasem de la colegii mei, studeni la universitate, care-l cunoteau pe tnrul prin. Nu mult dup aceea, ntr-o buna diminea, Ihmenev primi de la prin o epistol care-l uimi peste msur

    Prinul care pn atunci, dup cum am mai spus, se mrginise n raporturile cu Nikolai Sergheici numai la o co-responden rece, de afaceri, i scria acum sincer i amnunit, ca unui bun prieten, despre treburile sale de familie: geplngea de fiul su, a crui purtare i pricinuia mult amrciune; c dei nu trebuiau luate n seam trengriile unui bieandru (vdit lucru, ncerca s-l scuze), se hotrse totui s-l pedepseasc, s-l mai sperie, trimindu-l s stea ctva timp la ar, sub supravegherea lui Ihmenev. Mai scria c se bizuie pe deplin pe bunul i nobilul Nikolai Ser-gheevici i, mai cu seam, pe Anna Andreevna i-i ruga pe amndoi s-l primeasc pe znaticul su fiu n familia lor, s-l ndemne i s-l povuiasc a asculta, meditnd n singurtate, glasul cumineniei; iar dac le era cu putin s-l iubeasc, dar

  • mai ales s-i ndrepte firea uuratic i s-i insufle reguli de comportare severe i salutare, fr de care omul nu poate rzbi n viaFirete, btrnul Ihmenev conveni ncntat s ndeplineasc rugmintea prinului. Tnrul prin fu primit n casa lui ca un fiu i n scurt timp Nikolai Sergheici l ndrgi aproape la fel ca i pe Nataa. De altminteri, chiar i mai trziu, dup ce rupsese orice legtur cu prinul Piotr Alexandrovici, continua s-i aduc aminte cu drag de al su Alioa, cum se obinuise el s-i spun tnrului Alexei Petrovici. i ntr-adevr, Alioa era un biat ncnttor: frumos, delicat i sensibil ca o femeie, plin de exuberan i de candoare, sincer i nsufleit de cele mai nobile simminte, cu o inim iubitoare, dreapt i recunosctoare, el deveni idolul familiei Ihmenev. Cu toate c pise n al douzecilea an al vieii, era nc tot copil. Anevoie i-ar fi lmurit cineva motivele ce-l determinaser pe tatl su, care aa se spunea cel puin l iubea nespus de mult, s-l surghiuneasc att de nemilos. Se zvonea c tnrul ar fi dus la Petersburg o via trndav i uuratic, c ar fi refuzat cu ncpnare s ocupe o slujb, ceea ce l amra mult pe printele su. n discuiile cu Alioa, Nikolai Sergheici se feri s aduc vorba despre asta, deoarece era evident c n scrisoarea sa prinul Piotr Alexandrovici preferase s treac sub tcere adevrata cauz pentru care-i surghiunete fiul. De altfel, circulau tot felul de zvonuri despre o nesocotin p neiertat a lui Alioa i despre legtura lui cu o doamn, nu tiu ce provocare la duel, despre o pierdere fantastic la un joc de cri, ba unii mergeau i mai departe, pomenind despre nsuirea unei sume de bani ce nu-i aparinea i pe care tnrul o cheltuise n scopuri frivole. Iar dup prerea altora, hotrrea prinului de a-i ndeprta fiul nu se datora vreunei vini a acestuia, ci era determinat de consideraii cu substrat pur egoist, n vederea unor combinaii personale. Nikolai Sergheici respingea cu indignare aceast alegaiune, mai ales c-i ddea seama ct l ador Alioa pe tatl su. Cu toate c nu-l cunoscuse nici n copilrie, nici n adolescen, vorbea despre tnrul prin cu o admiraie entuziast, de unde se vedea limpede c se afla cu desvrire sub influena acestuia. n flecrerile sale, Alioa pomenea uneori de o contes, creia i fcuser curte i tatl i fiul i la care el, Alioa, s-ar fi bucurat de mai mult succes, fiind cel preferat, pentru care motiv tatl se suprase cumplit pe el. ntmplarea aceasta o povestea totdeauna n-cntat la culme i fcnd mare haz, cu o candoare aproape copilreasc; dar Nikolai Sergheici cuta ntotdeauna s-l mpiedice a mai continua istorisirea acestei ntmplri. Alioa confirm de asemenea zvonul c tatl su ar avea de gnd s se recstoreasc.

    mplinise astfel aproape un an de surghiun; la anumite intervale, trimitea cu regularitate tatlui su scrisori cumini i respectuoase; n cele din urm, se obinuise att de bine i-i plcuse att de mult la Vasilievskoe, nct l implor pe tatl su, cnd acesta veni la moie n timpul verii (anunn-du-i sosirea din timp) s-l lase la Vasilievskoe ct mai mult cu putin, susinnd c este nscut pentru viaa la ar. Toate hotrrile lui Alioa, toate pornirile lui se datorau receptivitii sale excesive, firii nervoase, inimii nvpiate, nechibzuinei sale care mergea uneori pn la absurd ca i nengrditei sale

  • nclinri de a se supune oricrei nruriri dinafar din pricina lipsei totale de voin. Prinul ns primi rugmintea fiului su cu oarecare suspiciune n general, Nikolai Sergheici i recunotea cu greu prietenul de odinioar; prinul Piotr Alexandrovici prea acum cu totul schimbat. Gsea numai cusururi n tot ce fcea Nikolai Sergheici, iar la verificarea scriptelor privind administrarea moiei se art de o lcomie i de o zgrcenie dezgusttoare, manifestnd o nencredere de neneles. Toate acestea l mhnir profund pe bunul Ihmenev, care mult timp nu tiu 29 ce s mai cread. Acum, toate mergeau de-a-ndoaselea, absolut contrar felului cum decurseser lucrurile la prima vizit a prinului, cu paisprezece ani n urm; prinul cut s-i cunoasc vecinii, pe cei mai de seam, bineneles, iar pe Nikolai Sergheici nici nu-l vizita i-l trata ca pe un subaltern. Apoi deodat, ca din senin, surveni ceva cu totul neexplicabil; fr nici un motiv aparent, ntre prin i Ihmenev se produse o ruptur violent. Cei din spatele uii biroului nregistraser un schimb de cuvinte grele i jignitoare rostite de ambele pri. Ihmenev prsi indignat Vasilievskoe, dar lucrurile nu se oprir aci. Prin tot judeul se rspndi fulgertor un val de brfeli infame. Se spunea cum c Nikolai Sergheici, ghicind firea tnrului prin, i pusese n gnd s-i speculeze slbiciunile; c fiica lui, Nataa (care mplinise aptesprezece ani), tiuse s-l prind n mreje pe tnr i c prinii ei, prefcndu-se a nu bga de seam, ncurajaser aceast iubire; c Nataa, viclean i imoral, l vrjise, pur i simplu, pe acest tnr de douzeci de ani, care, din pricina manevrelor ei perfide, nu mai putuse vedea, vreme de un an, nici o tnr cu adevrat nobil, dei prin casele onorabile ale moierilor din mprejurimi se prguiau attea fete. Se mai da ca precis faptul c tinerii ndrgostii hotrser s se cunune n satul vecin, Grigorievo, la cincisprezece verste deprtare de Vasilievskoe, chipurile, fr tirea prinilor fetei, care ns erau la curent cu toat istoria, pn la cele mai mici amnunte, cluzindu-i fiica, pas cu pas, cu sfaturile lor interesate. n sfrit, un volum ntreg n-ar fi de ajuns s cuprind tot ce au putut s nscoceasc n aceast privin cumetrele de ambe sexe din jude. Mai surprinztor era ns faptul c nsui prinul ddu crezare tuturor acestor scorneli ajunse la cunotina lui prin-tr-o scrisoare anonim trimis din provincie i c se grbise s vin tocmai din aceast pricin de la Petersburg direct la Vasilievskoe. Fr ndoial c toi cei care-l cunoteau ct de ct pe Nikolai Sergheici ar fi avut toate temeiurile s nu cread nici un cuvnt din nvinuirile ce i se aduceau; dar cum se ntmpl de obicei n astfel de mprejurri, fiecare i ddea fru liber curiozitii, comenta pe larg i cu subnelesuri cele auzite, cltina din cap i rostea cuvinte grele de reprobare. Ihmenev era prea mndru ca s ncerce reabilitarea reputaiei fiicei sale n ochii cumetrelor i-i interzise frefea n-a tiut nimic despre toate aceste birfeh i calomnii; i i ascunsese cu grij toat istoria aceasta i fata continua s fie vesel i inocent ca un copil de doisprezece ani.

    ntre timp cearta i adncea rdcinile. Binevoitorii zeloi nu-i pierdeau timpul de poman. Se gsir denuntori i martori care izbutir s-l fac pe prin a crede c felul cum Nikolai Sergheici i administrase moia ani

  • de-a rndul era departe de a putea fi socotit drept un model de onestitate. Mai mult. se strduir a-l convinge c la vnzarea unei pdurici, cu vreo trei ani n urm, Ihmenev ar fi tinuit dousprezece mii de ruble, lucru care putea fi dovedit prin probe incontestabile n faa judecii, dat fiind c Ihmenev procedase la aceast vnzare fr vreo procur legal din partea prinului; o vnduse din proprie iniiativ, aa cum l tiase capul, reuind s-l conving abia mai trziu pe prin de utilitatea vnzrii i fcnd venit n cas o sum mult mai mic dect aceea pe care o primise n realitate. Bineneles, toate acestea nu erau dect pure calomnii, dup cum se i dovedi mai trziu, dar prinul le ddu crezare i n faa unor martori l nvinui pe Nikolai Sergheici de hoie. Nemaiputnd suporta o asemenea insult, Ihmenev i rspunse pe acelai ton; se petrecu atunci o scen groaznic, dup care urm procesul. Nikolai Sergheici, care nu tiuse s-i asigure din timp o serie de probe scrise, absolut indispensabile, dar mai ales lipsit cu desvrire de protecie i de orice experien n astfel de treburi, se vzu curnd n situaia de a pierde procesul, pomenindu-se ntr-o bun zi cu moia pus sub sechestru. Exasperat de ntorstura pe care o luau lucrurile, btrnul prsi totul i se hotr s se mute Ia Petersburg, spre a ntreprinde personal demersurile necesare pentru a i se face dreptate. ncredina aprarea intereselor sale n proces unui avocat cu experien i se stabili n capital. Se pare c prinul i ddu n curnd seama c-l nvinuise pe nedrept. Dar jignirile de ambele pri fuseser att de grave, nct nu mai putea da napoi; ndrjit la culme, el depuse toate eforturile ca s obin cu orice pre ctig de cauz n acest proces, adic, de fapt, s ia ultima bucat de pine de la gura fostului su administrator.

    CAPITOLUL V. Aadar, Ihmenevii se mutar la Petersburg. N-am s descriu revederea

    mea cu Nataa dup o desprire att de lung. Trebuie s mrturisesc ns c n cei patru ani n-o uitasem o clip. Desigur, nici eu nsumi nu-mi dau prea bine seama de sentimentul cu care mi aminteam de dnsa; dar cnd ne-am revzut, am neles imediat c mi era hrzit de soart. La nceput, vreau s spun, n primele zile dup sosirea lor, am avut mereu impresia c n toi anii acetia ct am stat departe de ei, Nataa nu se dezvoltase cine tie ce mult, nu se schimbase aproape de loc i rmsese aceeai feti de odinioar, aa cum o cunoscusem altdat. Treptat ns, pe msur ce se scurgeau zilele, descopeream la ea mereu ceva nou, ce nu cunoscusem nc, lucruri care-mi rmseser parc nadins ascunse, ca i cum fata ar fi cutat s-i fereasc sufletul de mine; o, dar cu ct desftare gustam ncercarea aceea de a-i ghici sufletul! La nceputul ederii sale la Petersburg, btrnul Ihmenev era nervos i nveninat. Treburile mergeau prost; se indigna, i ieea din fire, l vedeam tot timpul preocupat de actele i hrtiile lui i nu-i ardea de loc de noi. Anna Andreevna, pe de alt parte, prea cu totul descumpnit i la nceput nu era n stare s neleag nimic. Petersburgul o nfricoa. Ofta ntr-una, tremura, tnjea necontenit dup viaa de la ar, fugind mereu cu gndul la Ihmenevka; se perpelea cumplit pentru c Nataa ajunsese la vrsta mritiului i c n-avea pe nimeni care s se gn-deasc la

  • soarta ei; n atare clipe, negsind pe altcineva mai demn de ncrederea ei, se apuca s-mi fac mie felurite destinuiri ciudate.

    Era chiar perioada cnd, cu puin nainte de sosirea lor, isprvisem primul meu roman, acela cu care ncepe cariera mea literar; ca debutant ce eram, la nceput nu prea tiam ce-a putea face cu el. Ihmenevilor nu le spusesem nimic, dei m dojeneau ntr-una i erau gata s se certe cu mine pentru c m complac a sta fr nici o ocupaie i nu m nvrednicesc s-mi caut o slujb. Btrnul mi reproa acest lucru cu destul asprime i amrciune n glas; o fcuse cu gnd bun, bineneles, n grija printeasc ce-mi purta. Mie ns mi era ruine s mrturisesc natura ocupaiilor mele.

    Cum era s le spun aa, de-a dreptul, c nu m ispitete cariera de funcionar i c vreau s scriu romane? De aceea, cutam deocamdat s trgnez lucrurile, asigurndu-l c nimeni n-a vrut pn acum s m angajeze, dar c m zbat totui s-mi gsesc o slujb. Ihmenev n-avea timp s-mi controleze spusele. ntr-o zi ns Nataa, dup ce ascultase toat discuia noastr pe aceast tem, m-a tras misterios deoparte, i, implorndu-m cu lacrimi n ochi s m gndesc la viitorul meu, a ncercat s m iscodeasc, doar-doar o afla cu ce anume m ocup; vznd totui c nu izbutete, m-a pus s jur c n-am s m nenorocesc pentru toat viaa trndvind i umblnd ca un pierde-var. E drept c m-am ferit a-i destinui ceva despre preocuprile mele, dar tot att de adevrat este c un singur cuvnt de aprobare din partea ei cu privire la lucrarea mea (e vorba de primul meu roman) a fi preferat-o tuturor laudelor pe care mi-a fost dat s le aud mai trziu din partea criticilor i a cunosctorilor. Dar iat c-mi apru, n sfrit i romanul. Cu mult nainte de publicarea lui, se strnise n lumea literar zarv mare. B. s-a bucurat ca un copil6, citindu-mi manuscrisul. i totui, dac e vorba s afirm c am fost vreodat fericit, nu m-a gndi la primele clipe ale acelui succes mbttor, ci mai cu-rnd la perioada cnd nc nu citisem i nu artasem nimnui manuscrisul meu; la nopile acelea lungi, petrecute ntre ndejdi i visri exaltate; la nopile de pasionat dragoste pentru lucrarea mea; la nopile acelea cnd m nfrisem cu plsmuirea mea, cu personajele mele dragi, ca i cum ele ar fi existat aievea; cnd mi mpream cu ele bucuriile i necazurile; ba uneori vrsm lacrimi sincere de compasiune pentru srmanul meuexen. Jtfici n-a putea descrie ct de mult s-au bucurat btrmii de succesul pe care l-am obinut, dei la nceput se artar foarte mirai att de ciudate li se preau toate acestea! Anna Andreevna, de pild, nu voia s cread nici n ruptul capului c proasptul, mult ludatul scriitor este acel Vanea, care etc, etc i tot da mereu din cap nencreztoare. Btrnul pstr ndelung o rezerv circumspect; rezist mult timp pe poziii; ba la nceput, cnd prinser a se rspndi prin ora zvonurile, se art chiar foarte alarmat. inu s-mi vorbeasc despre cariera de funcionar pierdut, i, n general, despre viaa dezordonat a maz tuturor scriitorilor. Dar vetile soseau nentrerupt la urechile lui, o dat cu anunurile de prin reviste, i, n cele din urm, cuvintele de laud, pe care le auzise despre mine din gura unor persoane n care avea ncredere nelimitat, l fcur s-i schimbe prerea despre cele scriitoriceti.

  • Iar cnd a vzut c mi s-au pltit i bani i a aflat ce onorarii se pot ncasa pentru o lucrare literar, ultimele lui ndoieli se risipir cu totul. Trecnd repede de la ndoieli la ncredere deplin, entuziast, bucurndu-se ca un copil de norocul ce dduse peste mine, se ls deodat captivat de cele mai nestvilite sperane, de cele mai ispititoare visuri privind viitorul meu. Nu era zi s nu fureasc pentru mine noi i noi proiecte i planuri de viitor i cte i mai cte nu gseai nchipuite n ele! ncepuse chiar a-mi arta i o consideraie cu totul neobinuit pentru relaiile noastre de pn atunci. i totui, mi-aduc aminte, se ntmpla ca ndoielile s-l asalteze din nou; de multe ori, n plin elan al fanteziei, l vedeam alunecnd iar n pienjeniul incertitudinii.

    Scriitor, poet! Mi se pare cam ciudat, nu tiu cum Nu prea am auzit ca poeii s se aleag cu vreun cin, s ajung j i ei n rndul oamenilor. Ia, nite scribi nenorocii, oameni pe care nu te poi bizui niciodat!

    Am observat c strile acestea de ndoial i reflecii sceptice l cuprindeau de cele mai multe ori pe nserat (in foarte bine minte orice amnunt din acea perioad minunat!). Ctre sear, btrnul nostru devenea ntotdeauna extrem de nervos, sensibil i nencreztor. Nataa i cu mine tiam acest lucru i ne distram anticipnd ceea ce va urma. n asemenea clipe, ca s-i mai ridic moralul, i povesteam fie anecdote despre accesele de grandomanie ale lui Sumarokov7, dup ce i se acordase gradul de general, fie despre nalta preuire de care s-a bucurat Derjavin, cruia i s-a trimis n dar o tabacher plin cu monezi de aur, fie despre memorabila vizit pe care mprteasa nsi o fcuse lui Lomonosov; i-am povestit i despre Pukin i despre Gogol.

    Am auzit, frioare, am auzit despre toate astea, ncerca s obiecteze btrnul, care auzea poate pentru prima oar n viaa lui istoriile acestea. Hm! tii, Vanea, a vrea, totui, s-i fac o mrturisire: m bucur mai ales faptul c toate compunerile astea ale tale nu sunt scrise n versuri. A scrie versuri, dragul meu, nu-i o treab serioas; nici nu ncerca s m contrazici, crede-m pe mine, c-s btrn i nu-i doresc dect binele; versurile-s neghiobie curat, pierdere de vreme i atta tot! N-au dect s le scrie colarii, poate c lor le sade bine. Versurile astea i duc pe alde voi, tinerii, de-a dreptul la balamuc M rog, Pukin e mare, nu zic ba! i totui, nite stihulee i nimic mai mult; ceva nebulos. De altfel, nici nu prea l-am citit pe Pukin Pe cnd proza e cu totul altceva! Aici, autorul are cum s i pov-uiasc, vorbind, bunoar, despre dragostea de patrie, ori, n general, despre virtui Hm! Eu, frioare, nu m tiu exprima, dar sper c m nelegi: i-o spun, fiindc te iubesc. Ia s-i auzim compunerea! ncheie el cu un aer oarecum protector, cnd n sfrit am adus cu mine cartea i ne-am instalat cu toii dup ceai n jurul mesei. Citete-ne, s aflm i noi ce-ai zmnglit acolo; ai strnit o vlv, de-i merge fala n tot oraul! S vedem! S vedem!

    Am deschis cartea ca s ncep lectura. n seara aceea tocmai ieise de sub tipar romanul meu i, reuind s pun mna pe un exemplar, am alergat ntr-un suflet s-l citesc Ihme-nevilor.

  • Ce necjit i amrt am fost c n-am avut cum s-o fac mai nainte! Unicul exemplar de manuscris l predasem editorului! Nataa a i plns de ciud, m-a certat, mi-a reproat c alii vor citi romanul naintea ei Dar iat-ne, n sfrit, adunai n jurul mesei. Btrnul lu o nfiare rezervat i solemn. Era hotrt s priveasc lucrurile cu toat seriozitatea, deci pornit pe o critic aspr. Vreau s m conving personal, spusese el. Anna Andreevna arbor i ea o min festiv; doar c nu-i pusese o scufi nou anume pentru asta. Observase ea de mult c m uit la nepreuita ei Nataa cu infinit dragoste; c mi se taie respiraia i mi se tulbur privirea cnd stau de vorb cu dnsa i c, la rndul ei, Nataa m sgeteaz cu priviri mai scnteietoare dect altdat. Da! Sosise, n sfrit, momentul acesta; sosise ntr-o clip de izbnd, de sperane ameitoare, de fericire deplin toate sosiser dintr-o dat. Mai observase btrnica i c soul ei ncepuse de la o vreme s m laude cam peste msur i s ne priveasc, pe mine i pe fiic-sa, ntr-un chip deosebit i, deodat, o cuprinse teama: nu eram totui nici prin, nici conte, nici nobil latifundiar, nici mcar consilier de colegiu cu studii juridice, un tnr cu pieptul plin de decoraii i frumos ca n poveti! Visurile Annei Andreevna nu cunoteau jumti de msur.

    l laud lumea, gndea ea despre mine, dar pentru ce nu se tie. Cic-i scriitor, poet Ce-i aia Scriitor?

    CAPITOLUL VI. Cartea le-am citit-o ntr-o singur sear. Am nceput nu-maidect dup

    ceai i am stat pn pe la dou dup miezul nopii. La nceput, btrnul i cam ncruntase sprncenele. Se ateptase, probabil, la ceva nenchipuit de mre, la ceva care, poate, s nu-i fie nici lui tocmai pe neles, dar negreit foarte elevat i mre, bineneles; cnd colo, nimic din toate astea; nu auzea dect lucruri prea obinuite i att de cunoscute, m rog, exact ceea ce vezi ntmplndu-se zilnic n jurul nostru. i barem de-ar fi fost eroul cine tie ce om mare sau interesant, sau mcar subiectul s-l fi luat din istoria rii, ca n Roslavlev, s zicem, sau n Iuri Miloslavski 8; aici ns era vorba de un biet slujba mrunt, umil i prpdit, ba i cam srac cu duhul, se pare, care nici mcar nasturii de la uniform nu-i avea la locul lor i toate acestea erau scrise ntr-o limb att de simpl, cu nimic deosebit de felul obinuit al nostru de a vorbi ntre noi Ca s vezi! Btrnica se uita ntrebtoare la Nikolai Sergheici, cu o min puin bosumflat, ca i cum s-ar fi simit jignit., Nu, zu, ce rost avea s se tipreasc asemenea fleacuri, ba s le i asculi citindu-i-se i unde mai pui c pentru toate astea, auzi, s-au pltit i bani! prea c-i citeai gndurile pe fa. Nataa era foarte atent; asculta cu nfrigurare, nu-i lua privirea o clip de pe chipul meu, mi urmrea ncordat micarea buzelor, felul cum pronun fiecare cuvnt, micndu-i, la rndul ei, fr s-i dea seama, dup mine, buzele ncnt-toare. i poate n-o s m credei, dar nainte s ajung cu lectura la jumtatea crii, ochii asculttorilor mei erau plini de lacrimi. Anna Andreevna plngea sincer, comptimindu-mi eroul i cu o mictoare naivitate ar fi voit s-i fie de folos *ncar cu ceva n nenorocirile ce-l loviser; cel puin aa am neles eu, din scurtele ei exclamaii. Btrnul renunase, se vede treaba, la pretenia de a i se oferi o

  • plsmuire cu un coninut mre, nltor: Chiar de la primul pas sare n ochi c nu-i cine tie ce oper grozav, ia, o istorioar oarecare; n schimb, te nduioeaz mult, zise el, ncepi s-i dai prea bine seama ce se petrece n jurul tu i lucrurile astea nu le mai poi uita; vezi c sijamujcel mai umil, cel mai btut de soart este i el totui un sui]5tjd -aa4i. li: iJrate! Nataa asculta, plngea i pe ascuns, sub mas mi strngea mna cu putere. Lectura lu sfrit. Nataa se ridic; obrajii i ardeau i avea ochii nlcrimai; deodat, mi lu mna, mi-o srut i fugi din odaie. Prinii ei se privir ndelung.

    Hm! Ca s vezi ct e de exaltat! Fcu btrnul, uimit de gestul fiicei sale. De altfel, nu-i nimic ru n asta, adug el; dimpotriv, e o pornire frumoas! Are o inim minunat, copila asta Continu el s metecie prin vorbe, privindu-i piezi nevasta, vrnd parc s-o scuze pe Nataa i totodat s m scuze i pe mine.

    Dar Anna Andreevna, cu toate c n timpul lecturii se artase destul de tulburat, m privea acum ca i cnd ar fi vrut s spun: M rog, c Alexandru Machedon e un erou, nu mai ncape vorb dar de ce s se frme din pricina asta scaunele? 9 etc.

    Nataa se ntoarse curnd, vesel i fericit, i, trecnd pe Ing mine, m ciupi pe furi. Btrnul se apuc iari s-mi judece serios povestirea, dar nemaiputndu-i stpni bucuria, i ddu drumul:

    Ei bine, frioare, s tii c mi-a plcut, e foarte-foarte frumos! Ce s mai vorbim, mi-ai fcut o mare bucurie! O bucurie la care nici nu m-a fi ateptat. Bineneles nu e ceva nltor, grandios, e limpede ca lumina zilei Uite, am pe msua mea Eliberarea Moscovei10. La Moscova a i fost scris cartea. Acolo se vede dintr-o dat, de la cele dinti pagini, c omul se avnt spre culmi n zbor de oim, ca s zic aa La tine ns, Vanea, totul apare mai simplu i mai pe neles, fii tocmai de aceea mi place mai mult, c e mai pe neles! Ce ai scris tu acolo mi pare att de cunoscut, ca i cum totul mi s-ar fi ntmplat chiar mie. La urma urmei, cui folosesc acele cri nltoare? Nici chiar eu nu le-a fi neles. Ce-i drept, s-ar cuveni s-i mai netezeti ici, colo, stilul: te laud eu, da orice s-ar spune, prea puin nltoare sunt toate astea. Ei, dar acum n-ai ce s-i faci: cartea e gata tiprit. Poate c la ediia a doua mai schimbi cte ceva. Cred c apare i ntr-o a doua ediie, nu-i aa? Ce zici, apare? i mai capei nite bani. Hm!

    i-au dat i bani pentru asta, Ivan Petrovici? ntreb Anna Andreevna. M uit la dumneata i nu-mi vine s cred. Dumnezeule, ca s vezi pe ce d lumea astzi bani!

    tii, Vanea, continu btrnul nflcrndu-se tot mai mult, treaba asta, chiar dac nu e la fel cu o slujb, e o carier, totui. Cartea aceasta o vor citi, probabil i persoane sus-puse. Uite, spuneai c Gogol primete n fiecare an ajutoare, e trimis i prin strinti. Poate c-o s ai i tu parte de aa ceva. Sau e prea devreme nc? Trebuie s mai compui i altceva? Atunci, d-i zor, biatule! Aterne pe hrtie ct mai repede! Nu te culca pe lauri! Nu-i vreme de pierdut.

  • Btrnul le spunea toate astea cu atta convingere i buntate, nct nu m nduram s-l opresc, s-i curm zborul fanteziei.

    Sau le vine, s zicem, s-i dea o tabacher Tot ce se poate. Favorurile nu au un calapod anume. Aa, un semn de ncurajare Sau, de Poate c ai s nimereti chiar la Curte, adug el cu neles, aproape n oapt, arbornd un aer solemn, mijind ochiul stng. Sau nu-i vine a crede c ai putea ajunge i la Curte? Ar fi i cam prea devreme Nu-i aa?

    Ei i tu, la Curte! l domoli Anna Andreevna cu un aer oarecum ofensat.

    N-a rmas mult s m facei i general, am rspuns eu rznd din inim.

    Btrnul rse i el. Prea tare mulumit. Excelen, poftim la mas! Strig zglobie Nataa, care ntre timp

    pregtise de cin. Rznd n hohote, ea alerg ctre tatl ei i-l cuprinse duios cu braele

    ei fierbini. Bunul meu ttic! Btrnul era emoionat. Bine, bine, s lsm asta! Am spus-o aa, ntr-o doar. Pn una,

    alta, s trecem mai bine la mas. Tu, sentimentalo! Adug el, mngind-o pe Nataa pe obrjorul parfumat, cum li plcea lui s fac la orice prilej. S tii, Vanea, c i le-am spus toate astea fiindc mi-eti drag. Cu toate c nu eti general (mai ai mult pn acolo!), ei, da oricum, s-ar putea spune c acum eti un om cunoscut, un alctuitor de cri!

    Azi, tticule, nu se mai spune alctuitor, ci scriitor. Cum? Nu se mai spune alctuitor? Ei, uite c n-am tiut. Bine, s-i

    zicem atunci scriitor. Altceva am vrut s spun: ambelan, firete, n-au cum s te fac numai pentru c ai scris un roman; la aa ceva nici nu trebuie s ne gndim, dar poi s-i croieti un drum; s ajungi, de pild, ataat la o ambasad. S-ar putea s te trimit n strintate, Italia, s zicem, ca s-i caui sntatea sau s te perfecionezi ntr-ale tiinelor; te vor ajuta cu bani. i din partea ta, bineneles, totul trebuie s fie ct se poate de onorabil; orice sum de bani sau orice distincii vei primi s fie pe merit, pentru munc cinstit, ca o rsplat binemeritat i nu aa, pentru te miri ce, prin protecii

    Vezi s nu i se urce la cap atunci, Ivan Petrovici i s nu vrei s mai tii de noi, adug n glum Anna An-dreevna.

    Fericete-l ncale pe loc cu o decoraie, tticule, c numai ataat nu-i cine tie ce mare rang.

    i Nataa m ciupi iar de mn. Uit-te la ea cum rde de mine! Se burzului btrnul, privindu-i

    fericit faa mbujorat, cu ochiorii strlucind ca dou stelue. Poate c avei dreptate, dragii mei, mi se pare c am mers cam prea departe, de parc a fi Alnaskaru: de altfel, cam aa am fost eu ntotdeauna i totui, m uit la tine, mi Vanea i mi se pare c eti att de simplu

    O, Doamne, Dumnezeule! i cum ai fi vrut s fie, tticule?

  • Nu, nu, nu m-ara exprimat tocmai bine. Voiam s spun, Vanea, c nfiarea ta nu are nimic de poet Se zice c poeii sunt palizi la fa, poart prul nu tiu cum, aparte i au o expresie a ochilor, ca la Goethe, de pild, sau la alt-careva Am citit eu despre de-alde astea n Abbaddonna. T2 Ce, nu-i aa? Sau vi se pare c iar am luat-o razna? Uitai-v la trengri asta, cum rde de mine! Eh, dragii mei, nu prea am eu nvtur mult, dar tiu s pricep cu inima. Hai s zicem c faa n-are nici o importan i n-ar fi cine tie ce mare nenorocire; mie i faa ta mi-e drag i-mi place mult aa cum este,. Dar nu la asta m-am gndit,. Liucrul cel roai de seam, Vanea, e s rmi uri om cinstit, s duci o via onest, s nu i se urce fumurile la cap! Ai naintea ta un drum deschis. Urmeaz-l cu inima nentinat; acesta mi-a fost gndul, da. Da. i chiar asta am vrut s spun!

    Ce zile minunate! Toate ceasurile de rgaz, toate serile mi le petreceam la ei. i aduceam btrnului, cnd veneam din ora, tiri din lumea literelor, despre literai, pentru care, nu tiu de ce, prinsese dintr-o dat interes; ba ncepuse chiar s citeasc i articolele de critic ale lui B., despre care i vorbisem atta i pe care abia l nelegea; totui, l luda cu entuziasm, tunnd i fulgernd mpotriva adversarilor acestuia care scriau la Severni Trulen ls. Dar i btrnica veghea cu strnicie la ceea ce se petrecea ntre mine i Nataa; nu reui ea, firete, s vad chiar totul! Noi ne i spusesem cuvntul hotrtor i mi-a fost dat, n sfrit, s vd cum Nataa, ple-cndu-i sfioas cporul, rostise aproape optit, cu buzele-i ntredeschise, cuvntul da. n curnd, aflar i btrnii hotrrea noastr: czur pe gnduri, mai chibzuir, iar Anna Andreevna cltin mult timp din cap. Totul i prea ciudat i nfricotor. Nu-i prea inspiram mult ncredere.

    i-a surs norocul, Ivan Petrovici, mi spuse ea, dar dac n-o s-i mai mearg la fel i n viitor, sau dac se mai ntmpl cine tie ce, cum va fi atunci? De-ai avea cel puin o slujb!

    Uite ce vreau s-i spun, Vanea, hotr btrnul dup un timp, am bgat i eu de seam c e ceva ntre voi, am priceput i, mrturisesc, m-am bucurat c tu i cu Nataa Ei, dar ce mai atta vorb! Amndoi suntei nc tineri i Anna Andreevna cam are dreptate. S mai ateptm puin! S zicem c tu ai talent, ba nc mult talent Ce-i drept, nu eti chiar un geniu, cum s-a scris atta despre tine la nceput, ci pur i simplu ai talent. (Uite, chiar astzi am citit o critic, aceea din Truten, n care te cam ia n rspr. Ei, dar ce s mai vorbim, c doar tim noi ce fel de gazet-i asta!) Aadar, i dai i tu seama: talent nc nu nseamn bani depui la Muntele de Pietate14. Amndoi suntei sraci. S mai ateptm un an i jumtate, hai s zicem numai un an: de i-o merge tot aa, ai s calci i tu mai cu temei pe drumul tu i atunci a ta s fie Nataa; de nu izbuteti ns, judec i tu! C doar eti un om cinstit, gndete-te!

    S-a hotrt, prin urmare, s mai ateptm. Iar peste un an, iat ce s-a ntmplat.

    Da, aproape exact la un an dup aceea! ntr-o zi senin de septembrie, ctre sear, vin la btrnii mei, bolnav, cu inima strns i, de cum intru, m prbuesc pe un scaun, aproape leinat; oamenii se ngrozir vzndu-m n

  • ce hal eram. Dar nu din pricina asta mi se nvrtea capul i mi se strngea inima de durere, nct nainte de asta poate c de zece ori ncercasem s m apropii de ua lor i tot de attea ori m ntorsesem napoi, fr a m hotr s bat; i nici pentru c nu mi-a reuit cariera pe care o mbriasem i nu aveam nici glorie, nici bani; nici pentru c nu izbutisem s ajung ataat i nu-mi sursese nici pe departe norocul de a fi trimis n Italia, ca s-mi caut sntatea; ci pentru c omul poate s triasc ntr-un singur an ct n zece i tot aa se ntmplase i cu Nataa: n anul acela trise ct n zece. Se spase ntre noi o prpastie de netrecut Mi-aduc aminte c edeam tcut n faa btrnului i-mi frmntam distrat plria, care i aa era destul de mototolit; edeam pe scaun i ateptam, nu tiu nici eu pentru ce, s ias Nataa. Hainele mele erau ntr-o stare de plns, aveam faa supt, glbejit i cu toate astea nu semnm nici pe departe cu un poet i nici privirea mea nu trda nimic din acea mreie pe care ar fi vrut s-o vad reflec-tndu-se n ea bunul meu Nikolai Sergheici. Btrnica m privea cu sincer compasiune, dar prea grbit ca s-i poat ascunde gndul nemrturisit: i cnd te gndeti c sta era ct pe-aci s-i fie Nataei logodnic, ajut-ne Doamne i ne mi-luiete!

    N-ai vrea o ceac de ceai, Ivan Petrovici? (Samovarul clocotea pe mas.) Ei, cum o mai duci, maic? Pari tare bolnav, mi spuse dnsa pe un ton comptimitor. Parc o aud i acum.

    i parc o vd aievea: cum mi spune toate astea i cum i tremur n ochi o alt grij, care-l fcuse i pe btrn s se ntunece la fa i sub povara creia sttea acum tcut lng ceaca lui de ceai, prad gndurilor. tiam prea bine c n clipele acelea i nelinitea mult procesul cu prinulQaikovski, proces care luase o ntorstur nu tocmai favorabil pentru ei i c, pe deasupra, mai surveniser n viaa lor i alte necazuri care l-au zdruncinat pe Nikolai Sergheici att de tare, nct aproape s-l trnteasc la pat. n urm cu vreo cinci luni, fiul prinului, din pricina cruia se iscase toat zarva cu procesul, gsise prilejul s-i viziteze pe Ihmenevi. Btrnul, care-l ndrgise aproape ca pe propriul su copil, nct mai c nu era zi s nu-i aminteasc de el, l primi cu mult bucurie. Anna Andreevna i aduse iar aminte de Vasilievskoe i, bineneles, o podidir lacrimile. Alioa ncepu s vina pe la ei tot mai des, fr tirea tatlui su. Fire deschis, dreapt i cinstit, Nikolai Sergheici respinse cu indignare orice msuri de precauie. Dintr-o nobil mndrie, el nici nu voi s se gndeasc la ceea ce va spune prinul cnd va afla c fiul su este primit iari n casa Ihmenevilor i n sinea lui dispreuia toate suspiciunile absurde ale potrivnicului su. Nu se gndi ns btrnul dac va avea destul putere s ndure i alte jigniri. Tnrul prin venea aproape zilnic. Petrecea n casa lor seri ntregi, pn trziu dup miezul nopii. Prezena lui i nviora i-i nveselea pe btrni. Natural, printele su afl curnd totul. Noi clevetiri, dintre cele mai dezgusttoare, fcur ocolul oraului. Prinul trimise lui Nikolai Sergheici o scrisoare groaznic, reeditnd jignirile de altdat, iar fiului su i interzise categoric s mai calce pragul Ihmenevilor. Toate astea s-au ntmplat cu vreo dou sptmni nainte de vizita mea la ei. Btrnul Ihmenev era nespus de ndurerat. Cum? Nataa lui,

  • suflet neprihnit i nobil, s fie trt din nou n aceast cloac! Numele ei curat s fie rostit n chipul cel mai infam de acelai om care l mai jignise o dat! i el s treac toate astea cu vederea fr a cere satisfacie? La nceput, btrnul czu pur i simplu la pat, bolnav de disperare. Toate astea le tiam i eu. mi parveniser pn n cele mai mici amnunte, dei timp de trei sptmni nu trecusem de loc pe la ei, ci zcusem zdrobit i bolnav la mine acas. Dar mai tiam i altceva Ba nu! Pe atunci presimeam numai, adic tiam, de fapt, dar nu-mi venea nc s cred c, afar de aceast suprare, ei mai aveau i un alt necaz, mult mai mare, care-i frmnta mai ru dect orice i aceasta m fcea s-i observ cu o privire chinuit. Ce chin mistuitor! M tortura dorina de a afla adevrul i teama de a crede i cutam din rsputeri s ndeprtez ct mai mult clipa fatal. i totui, venisem anume pentru a nfrunta aceast clip. Nu tiu nici eu ce mipuls inexplicabil m ndemnase s vin la ei n seara aceea.

    Ce-i cu tine, Vanea? ntreb deodat btrnui, reve-nindu-i puin. Ai fost bolnav? N-ai mai dat pe la noi de atta vreme! M simt vinovat fa de tine: de mult voiam s trec s te vd, dar nu tiu cum s-a fcut c i iari tcu n-gndurat.

    Am fost cam bolnav, am rspuns. Hm, bolnav! Repet el dup vreo cinci minute. Nici nu m mir. i-

    am spus doar, te-am prevenit i n-ai vrut s m asculi! Hm Ei da, frioare, se vede treaba c soarta muzei, de cnd lumea, e s stea tot prin mansarde, flmnd i aa va fi de-a pururi. Asta-i!

    Da, tare indispus mai era btrnul. De nu era durerea lui care-i sfia inima, nu deschidea el vorba acum despre muza cea flmnd. i scrutai faa: era supt-glbejit, ochii exprimau o profund nedumerire, ncrcat de un gnd ntrebtor pe care nelegeai c nu e n stare s-l dezlege. Contrar felului su de a fi obinuit, se arta impulsiv i caustic. Anna An-dreevna cltina din cap ngrijorat. Prinznd un moment cnd btrnul era ntors cu spatele la noi, ea mi fcu semn cu capul, artnd ctre dnsul.

    Cum se simte Natalia Nikolaevna? E acas? O ntrebai vznd-o att de nelinitit.

    E acas, maic, e acas, rspunse cam ncurcat. Vine ndat, vrea i ea s te vad. Doar nu e glum, de trei spt-mni n-ai mai dat de loc pe aici! Nici nu tiu cum s-i spun: se petrece ceva cu dnsa, dar ce anume nu pricep; nu mai tiu dac e bolnav sau sntoas; numai Dumnezeu tie!

    i arunc o privire sfioas spre soul ei. Ce s aib? N-are nimic! Rspunse Nikolai Sergheici tios, aproape n

    sil. E bine sntoas. A crescut, acum e domnioar, ce vrei, nu mai e copil, asta-i tot. Cine s le mai neleag, aceste tristei i capricii de fat?

    Ei, asta-i acum, capricii! Fcu Anna Andreevna cu un glas ofensat. Btrnul nu mai spuse nimic, ci ncepu s bat mrunt darabana cu

    degetele pe mas. Doamne, e cu putin s fi intervenit ceva ntre ei cu adevrat? m gndii eu ngrozit.

    Ei, dar pe la voi cum mai merg treburile? ncepu iar btrnul. Ce face B., tot mai scrie critic?

  • Scrie, rspunsei eu. Ce s mai vorbim, Vanea! ncheie dnsul, dnd din mn. De critic

    ne arde nou acum?! Ua se deschise i intr Nataa. CAPITOLUL VII. i scosese plriua din cap i, dup ce o ls pe pian, se apropie de

    mine i-mi ntinse n tcere mna. Buzele i se micar uor, ca i cum ar fi vrut s-mi adreseze un salut; nu rosti ns nici un cuvnt.

    Nu ne mai vzuserm de trei sptmni. O priveam cu nedumerire i cu team. Ce mult se schimbase n aceste trei sptmni! Mi se strnse inima de durere, vzndu-i obrajii supi i palizi, buzele arse ca de friguri i, sub genele-i negre, ochii mistuii parc de o hotrre nestrmutat.

    i totui, o, Doamne, ct era de frumoas! Niciodat mai nainte sau dup asta nu mi-a fost dat s-o vd att de fermectoare ca n ziua aceea fatal. S fie oare ea, aceeai Nataa, aceeai feti care de-abia acum un an nu-i mai lua ochii de la mine i frmntndu-i buzele n tcere, m asculta citin-du-mi romanul; care fcuse haz i glumise cu atta voioie cu tatl ei i cu mine, n seara aceea, cnd stteam n jurul mesei? S fie oare aceeai Nataa, care, acolo, n odaia aceea, plecndu-i cporul, mi spusese mbujorat da?

    Se auzi dangtul grav al unui clopot, de vecernie. Ea tresri. Btrna i fcu semnul crucii.

    Vroiai s te duci la biseric, Nataa? Se aud clopotele de vecernie, o ntreb btrna. Du-te, Nataenka, du-te de te roag lui Dumnezeu, doar biserica nu-i departe! Faci i o plimbare. De ce s stai mereu n cas? Ia te uit ce palid eti, parc te-ar fi deocheat cineva!

    Poate S nu m mai duc azi, rosti Nataa rar i ncet, aproape n oapt. Eu Nu prea m simt bine Adug ea pe urm i se fcu alb ca varul.

    Du-te mai bine, Nataa, c doar ai vrut s te duci mai adineauri. i luasei i plriua. i roag-te, Nataenka, roa-g-te s-i dea Dumnezeu sntate, o ndemna Anna Andreevna, privind-o sfioas, aproape cu team.

    Chiar aa, du-te; ai s faci o plimbare, adug btrnul, privind-o i el ngrijorat. Are dreptate maic-ta, du-te. l vom ruga, uite, pe Vanea s te nsoeasc.

    Avui impresia c un zmbet amar flutur pe buzele Nata-ei. Ea se apropie de pian, i lu plriua i o puse pe cap; minile-i tremurau. Prea c se mic n netire, ca i cum nu i-ar fi dat seama de tot ce face. Tatl i mama i urmreau fiece micare cu o nelinite ncordat.

    Rmnei cu bine! Rosti dnsa abia auzit. Vai, ngeraul meu, ce s-i mai iei atta rmas bun, doar nu-i cine

    tie ce cale lung! Mai iei i tu puin aer Nu vezi ce palid eti? A! Uitasem cu totul (uituc mai sunt!) i-am pregtit o amulet; am pus n ea o rugciune, ngeraul meu; o clugri din Kiev m-a povuit s-o fac nc de anul trecut; rugciunea-i binefctoare, am cusut-o acum cteva zile. S-o

  • pori cu tine, Nataa! Poate c o s-i dea Dumnezeu sntate C noi doar numai pe tine te avem.

    i btrnica a scos din sertarul msuei sale de lucru cruciulia de aur a Nataei, de a crei panglicu era prins i amuleta.

    S-o pori sntoas! Adug ea, punndu-i cruciulia la gt i binecuvntnd-o; a fost o vreme cnd n fiecare sear te binecuvntam aa, la culcare; rosteam o rugciune, iar tu o repetai dup mine. Acuma ns te-ai schimbat i nu-i mai d Domnul Dumnezeu linite sufleteasc. Ah, Nataa, Nataa, ai ajuns s nu-i mai fie de ajutor nici rugciunile mele de mam! i btrna ncepu s plng.

    Nataa i srut mna i, fr s scoat un cuvnt, se ndrept spre u; apoi, deodat, se ntoarse i se apropie de tatl ei. Pieptul i tresalt ca de o frmntare luntric.

    Tticule! Binecuvnteaz-i i dumneata fata, se rug ea cu un glas sugrumat i ngenunche n faa tatlui su.

    Ramaserm cu toii nmrmurii n faa acestei comportri, att de solemne, a Nataei. Cteva clipe btrnul o privi pierdut.

    Nataenka, fetia mea, odorul meu, viaa mea, dar ce-i cu tine? Strig el n cele din urm, podidit de lacrimi. De ce te frmni atta? De ce plngi zi i noapte? C doar eu vd, vd totul; nu dorm nopile, m scol i ascult la ua odiei tale! Spune-mi tot, Nataenka, deschide-i sufletul n faa btrnului tu tat i noi

    nainte de a putea sfri, o cuprinse n brae i o strnse cu putere la piept. Ea se lipi nfrigurat de pieptul tatlui su i-i sprijini capul pe umrul lui.

    Nu-i nimic, o s-mi treac, nu prea m simt bine ngn ea cu glasul necat n lacrimi cu greu stpnite.

    Dumnezeu s te binecuvnteze, aa cum te binecuvntez eu, copila mea drag i scump! O mngie Ihmenev. Harul Domnului s pogoare pacea n sufletul tu i s te pzeasc de orice durere. Roag-te lui Dumnezeu, copila mea, ca ruga mea nevrednic s ajung la dnsul.

    i eu i eu te binecuvntez! ntri btrnica, izbucnind n hohote de plns.

    Adio! opti Nataa. Ajugnd la u, ea se opri iari, s-i mai priveasc o dat; ar fi vrut,

    poate, s le mai spun ceva, dar neizbutind, iei repede din odaie. Am urmat-o, cuprins de presimiri rele.

    CAPITOLUL VIII. Mergea grbit, fr un cuvnt, cu capul n piept, ferin-du-i ochii. Dup

    ce strbturm ns strada i ajunserm pe chei, se opri brusc i m apuc de mn.

    M nbu! ngn ea, mi-e inima pierit M nbu! ntoarce-te acas, Nataa! Strigai ngrozit. Oare nu pricepi tu, Vanea, c am plecat de tot, c i-am prsit i c

    n-am s m mai ntorc la ei niciodat? mi rspunse privindu-m cu o durere nesfrit n ochi.

  • Inima mi se strnse. Toate acestea le presimisem, nc de pe drum, mergnd spre casa lor; toate acestea mi le nchipuisem ca prin cea, cine tie dac nu chiar cu mult nainte de a fi venit ziua aceea; i totui, cuvintele ei m lovir ca trsnetul.

    Pornirm triti de-a lungul cheiului. Nu eram n stare s scot o vorb; chibzuiam la ceea ce aveam de fcut, dar mi lipsea cu desvrire puterea s-mi limpezesc gndurile. Capul mi se nvrtea. Totul mi prea monstruos i de nenchipuit.

    M condamni, Vanea? M ntreb ea ntr-un trziu. Nu, dar Dar mintea mea refuz s cread c ar fi cu putin, am

    rspuns fr s tiu ce spun. Nu, Vanea, nu mai e nimic de fcut! I-am prsit pe ai mei i nu tiu

    ce-o s se ntmple cu dnii De altfel, nici cu mine nu tiu ce-o s se ntmple!

    Te duci la el, Nataa? Da, rspunse ea. Dar e cu neputin! Strigai n culmea dezndejdii, nu-i dai seama c

    aa ceva nu trebuie s se-ntmple, srmana mea Nataa? E o nebunie ceea ce vrei s faci! Asta o s-i omoare. i pe tine te nenoroceti! Nu-i dai seama, Nataa?!

    Ba da, ns nu pot altfel, nu mai e n voia mea, o auzii rspunzndu-mi i cuvintele ei trdar atta disperare, de parc era dus la moarte.

    ntoarce-te, ntoarce-te ct mai e timp, o implorai eu i cu ct struiam mai mult, cu att mi ddeam mai bine seama c toate strduinele mele sunt zadarnice i absolut de prisos n clipa aceea. Te-ai gndit oare la ceea ce se va n-tmpla cu tatl tu? Te-ai gndit la asta? Tatl lui e doar dumanul tatlui tu; prinul i-a jignit grav printele, l-a nvinuit de necinste, l-a fcut ho. Sunt n proces Se judec Ce s mai vorbim! Asta n-ar fi nc nimic, dar tii tu oare, Nataa (o, Doamne, c doar le tii toate astea, cum s nu le tii!) tii tu oare c btrnul prin l bnuiete pe tatl tu i pe maic-ta tocmai de faptul c ei ar fi pus la cale anume o apropiere ntre tine i Alioa nc de pe cnd sttea la voi, la ar? Gndete-te, nchipuie-i numai ct a suferit tatl tu de pe urma acestei calomnii! Doar l vezi bine c a ncrunit n aceti doi ani! Adevrul este ns c tu, Nataa, le tii foarte bine toate astea, o, Doamne! Ce s mai vorbim de ceea ce va nsemna pentru ei amndoi s te piard pentru totdeauna pe tine, comoara lor, tot ce le-a mai rmas la btrnee. Nici n-ar mai trebui s vorbesc despre asta. S-ar cdea s-o nelegi singur; adu-i aminte c tatl tu te crede i azi ponegrit i calomniat pe nedrept de ctre oamenii acetia trufai; c merii s fii rzbunat! Acum, toate astea au rbufnit din nou, cu mai mult furie; dumnia, adunat de atta vreme n sufletul amndorura, din cauz c l-ai primit pe Alioa, s-a nteit i mai tare. De curnd, prinul l-a jignit iari pe tatl tu. Btrnul mai clocotete nc de aceast nou obid. i iat c, dintr-o dat, toate aceste nvinoviri se vor gsi ntemeiate! Toi acei la urechile crora a ajuns cunoscut acest caz i vor da acum dreptate prinului fi l vor nvinui pe tatl tu i te vor nvinui i pe tine. Ce-o s se ntmple acum

  • cu el? Asta o s-l doboare, o s-l distrug definitiv! Ruine, dezonoare i Din pricina cui toate astea? Din pricina ta. Tu, fiica lui, singurul i nepreuitul lui copil, i vei da aceast lovitur mortal! Dar la maic-ta, la ea, nu te-ai gndit? Crezi c ea va mai supravieui btrnului. Nataa, Nataa! Ce faci, Nataa? ntoarce-te acas! Trezete-te!

    Nataa tcea; apoi m privi cu nite ochi, care, prin dojana mut ce se cerea neleas, trdau atta durere, atta suferin mistuitoare, nct nu mi-a fost greu s neleg ct de chinuit i era inima, chiar i fr aceste vorbe ale mele. Am neles ct de scump o costase hotrrea luat i ce chin nsemna pentru dnsa s m aud vorbindu-i astfel, vorbe, de altminteri, cu totul tardive i inutile; mi ddeam seama de toate astea, dar nu m puteam opri:

    Chiar adineauri i spuneai Annei Andreevna c poate n-ai s iei din cas, c n-ai s te duci la vecernie. nseamn c voiai s rmi acas! nseamn c nu eti cu totul hotrt?

    Drept rspuns, Nataa surse amar. Oare mai era nevoie s-i pun i aceast ntrebare? Nu era greu de neles c hotrrea ei era nestrmutat. Dar ajunsesem s-mi pierd cu des-vrire cumptul.

    l iubeti att de mult? Strigai eu cu sufletul la gur, privind-o int n ochi, aproape fr s-mi dau seama de ceea ce ntreb.

    Ce-a putea s-i rspund, Vanea? Vezi bine doar! Mi-a poruncit s vin i iat-m, sunt aici, i-l atept, mi rspunse ea cu acelai surs amar.

    Dar ascult-m, ascult-m, te rog, ncepui eu din nou s-o implor, ncercnd s m ag de un pai, toate astea, situaia asta nu sunt nc total iremediabile. Lucrurile se pot aranja i ntr-alt fel, n cu totul alt fel! Ai putea s nu pleci de acas. Ii spun eu cum trebuie s faci, Nataenka. Uite, m leg s am grij s v aranjez totul i ntlnirile voastre, ntr-un cuvnt, totul Numai s nu pleci de acas! Am s v duc scrisorile; de ce n-a face-o? Oricum, e mai bine aa dect ceea ce vrei s faci tu acum. Voi ti eu s aranjez totul; vei fi amndoi mulumii i nu vei merge la pierzanie, Nataenka, ca acum Cci te pierzi, te pierzi F aa cum i spun, Nataa i ai s vezi c totul va fi bine i vei fi fericii amndoi i o s v iubii dup vrerea inimii voastre Iar cnd prinii votri vor nceta s se mai dumneasc (negreit vor trebui s sfreasc odat!) atunci

    Ajunge, Vanea, nu te mai frmnta atta, m ntrerupse ea, strngndu-mi cu putere mna i zmbind printre lacrimi.

    Tu eti bun, tare bun! Eti att de bun i de cinstit! i nu pomeneti un cuvnt despre tine! C doar mai nti i-nti pe tine te-am prsit, iar tu iat! Mi-ai iertat totul, nu te gndeti dect la fericirea mea. Ba Vrei s ne pori i scrisorile

    O podidir lacrimile. Eu tiu, Vanea, ct de mult m-ai iubit, tiu c m iubeti i acum i

    nu mi-ai spus niciodat, nu-mi spui nici n clipa asta un singur cuvnt amar de dojana! Iar eu, eu O, Doamne, ct sunt de vinovat fa de tine! i-aduci aminte de vremea cnd eram mpreun? Ah, mai bine s nu-l fi cunoscut de loc, s nu-l fi ntlnit pe el niciodat! A fi rmas lng tine, Vanea, bunul i

  • dragul meu Vanea! Nu, hotrt, eu nu sunt demn de tine! Vezi cum am ajuns? n astfel de clipe, i mai amintesc despre trecuta noastr fericire, dei tu i fr de asta suferi ndeajuns! Uite, de trei sptmni n-ai mai dat de loc pe la noi: i jur, Vanea, c totui n aceste trei sptmni nici nu mi-a trecut vreodat prin cap c tu ai putea s m blestemi i s m urti. tiam de ce ai plecat: n-ai vrut s ne stai n cale, ca o mustrare vie. tiam c i-era greu s ne vezi mpreun. i totui, cum te-am ateptat, Vanea, cum te-am ateptat! M auzi, Vanea, chiar dac l iubesc nebunete pe Alioa, pe tine, s tii, te iubesc poate i mai mult: ca pe un prieten scump. Presimt, tiu bine c fr tine mi va fi cu neputin s triesc; am nevoie de tine, am nevoie de inima ta, de sufletul tu minunat Ah, Vanea! Ce vremuri de restrite, ce vremuri grele ne ateapt!

    i iari o npdir lacrimile. Da, ntr-adevr, era la grea cumpn! Ah, ct de mult doream s te vd! Continu ea stpnin-du-i

    plnsul. Ai slbit, eti palid, ai fost bolnav, Vanea; ai fost, nu-i aa? Vezi, am i uitat s te ntreb! Vorbesc numai de mine. Ce mai zic publicitii ti? Cum merge noul tu roman? Ai mai lucrat la el?

    Nu-i timpul acum s vorbim despre romane i nici despre mine, Nataa! Treburile mele, nimic de zis, merg bine. Dar s lsm asta! Spune-mi, Nataa: i-a cerut chiar el s te duci la dnsul?

    Nu, nu numai el, mai mult eu am inut. E drept c a pomenit i el despre asta, dar mai mult eu Vezi, dragul meu, trebuie s-i spun totul: vor s-l nsoare cu o fat bogat, de familie mare, cu rude influente. Tatl lui ine neaprat s-l cstoreasc cu dnsa; l cunoti pe tatl lui ct e de meter n tras sforile; a pus n micare toate relaiile sale; nu prea se-ntmpl a doua oar s aib omul o asemenea ocazie. Relaii, bani se spune c i fata e tare drgu; e cu studii i are i un suflet bun, n sfrit, e bine de tot; se pare c lui Alioa i place mult. Mai ales c tatl su ar vrea s scape de el ct mai repede, ca s se nsoare i dnsul; de aceea, caut cu orice pre s rup legtura noastr. Se teme de mine i de nrurirea mea asupra lui Alioa

    Vrei s spui, am ntrerupt-o eu surprins, c tatl lui a i aflat despre dragostea voastr? Pn acum, mi se pare, n-avea dect vagi bnuieli, fr s tie ceva precis.

    Acuma ns tie totul. i cine i-a spus? Chiar Alioa, nu demult. Mi-a mrturisit el nsui c i-a povestit

    tatlui su totul. Doamne, Dumnezeule! Ce se petrece la voi! S-a apucat s-i spun

    t