4 FENICIA 4.1 Tara si locuitorii. Fenicia este o fsie ngusta de pamnt marginita la vest de apele Marii Mediterane, iar la est de Muntii Liban, corespunznd n general Libanului de astazi. La sud, muntele Carmel o separa de Palestina, iar n nord teritoriul fenician se ntindea pna n apropierea Ugaritului. Teritoriul de-a lungul tarmului ofera conditii propice vietii omului. Avnd o clima foarte placuta si un pamnt relativ fertil, a fost de timpuriu cultivat mai cu seama cu pomi fructiferi. n est, Muntii Liban, erau vestiti n antichitate pentru lemnul de cedru care era foarte cautat n Orientului apropiat si n Egipt, fiind folosit mai ales n construirea navelor. 46 Sub denumirea de fenicieni se ntelege o anumita parte a populatiei canaaniene care locuia n mai multe orase state independente. Denumirea este de origine greaca Phoinikes, unde adjectivul phoinix nseamna rosu purpuriu , culoare care se extragea dintr-o scoica marina. Grecii cunosteau probabil de mult aceasta denumire, deoarece n inscriptiile myceniene a fost identificat adjectivul po-ni-ki-ja, cu semnificatia de: rosu . Ei nsa se numeau canaaneeni, ca si alte populatii din regiune, ceea ce arata ca nu exista pentru ei o denumi re specifica si oficiala. Acest lucru nu trebuie sa surprinda, deoarece fenicienii nu au construit niciodata o unitate politica, fiecare cetate constituind o mica regiune autonoma. Uneori, fenicienii mai erau numiti sidonieni , dupa numele uneia dintre cele mai importante cetati, Sidonul. 4.2 Istoria fenicienilor Dupa o traditie pastrata la Herodot, fenicienii nu ar fi fost autohtoni n patria lor istorica, ci ar fi venit de la Marea Rosie. Aceasta origine nu se poa te verifica, deoarece fenicienii, ca populatie canaaneana, erau nruditi cu alte populatii vest-semitice care locuiau de secole teritoriul Canaanului. nceputurile ndepartate ale istoriei feniciene pot fi plasate n mileniul al III-lea a.C., prin descoperirile proto feniciene de la Byblos. Basoreliefurile egiptene din timpul dinastiei a V-a fac dovada raporturilor comerciale dintre Fenicia si Egipt, egiptenii fiind interesati mai ales de lemnul de cedru. Timp d e cteva secole Fenicia a fost sub stapnirea economica si poate si militara a Egiptului. Stim ca faraonul Thutmosis al III-lea enumera orasul fenician Arvad ca facnd parte dintre posesiunile sale. Unele informatii despre orasele feniciene aflam si din arhiva de la El Amarna din Egipt. Individualizarea fenicienilor n raport cu alte populatii din Canaan s-a produs numai dupa invazia popoarelor marii de la sfrsitul secolului al XIII si nceputul secolului al XII-lea, n contextul prabusirii statului hittit si a slabirii statului egiptean. Principalele cetati erau Arvad, Byblos, Sidon, Tyr, la care sau mai adaugat de-a lungul secolelor altele mai mici, cum au fost Siannu, Sarepta, Usnu, Sumura, Arqa, Beirut, Ushu si Acho. Despre perioada timpurie a istoriei fenicienilor (sec.XII-X), avem informatii saracacioase. Ele sunt de origine egipteana sau feniciana. Pentru raporturile dintre Byblos si Egipt, povestirea egipteanului Wen-Amon, care a fost trimis la regele Zakar-Ba al din Byblos pentru a procura lemn de cedru, este foarte sugestiva. Din partea egipteana, se proclama o supunere a Libanului fata de zeul egiptean Amon, n timp ce partea feniciana priveste aceste relatii n maniera strict comerciala. De altfel, Byblosul va continua sa ramna partenerul comercial privilegiat al Egiptului n aceasta perioada, asa cum fusese de secole. Unele inscriptii ale regilor din Byblos (Ahi-ram, Abi-Ba al, El-Ba al, Shipt-Ba al si Yehi-Milk) vorbesc despre imaginea regalitatii, iar scrierea unora dintre aceste nume pe unele monumente faraonice este o dovada a raporturilor strnse dintre aceasta cetate si Egipt. Despre cetatea Tyr, avem numeroase informatii nvechiul Testament. Regele Hiram era n relatii foarte bune cu regii evrei David si Solomon, carorale-a oferit lemn si mesteri pentru constructia templului si a palatului din 47 Ierusalim. Cele doua state au cooperat n domeniul comercial n Marea Mediterana si Marea Rosie. Stim putine lucruri despre raporturile dintre cetatile feniciene. Se pare ca, ntr-o prima perioada, Sidonul a avut o pozitie dominanta, dar din jurul anului 1000 a.C. Tyrul a devenit tot mai important. Marile schimbari produse n bazinul oriental al Mediteranei datorita invaziei popoarelor marii (prabusirea statului hittit, slabirea Egiptului si a cetatilor myceniene) au deschis fenicienilor largi posibilitati de afirmare. De altfel, apogeul civilizatiei feniciene a fost n secolele XII-VIII, deoarece aparitia mai trziu a unor noi puteri n Orientul mijlociu (Assyria si apoi Persia), ca si expansiunea coloniala greaca vor constitui factori care vor ngradi posibilitatile de exprimare, mai ales n plan economic, a micilor orase-state feniciene. Desi cetatile feniciene ocupau un teritoriu foarte mic n comparatie cu marile state orientale, locul lor n epoca a fost remarcabil. Dispunnd de teritorii si resurse limitate, cetatile feniciene s-au orientat de timpuriu cat re o productie mestesugareasca cu un nalt grad de prelucrare, pe care o comercializau pe spatii imense, din Mesopotamia si Egipt pna departe n vest, n Italia si Spania. Marinari nentrecuti, ei vindeau lemnul de cedru si de pin, stofe fine, mai ales cele de purpura, obiecte de sticla, fildes, metale si pie tre pretioase etc., si cumparau materii prime necesare n atelierele din patrie. Cercetarile din ultimele decenii tind tot mai mult sa dovedeasca ca fenicienii comercializau nu numai propriile produse, ci si pe acelea din alte centre mestesugaresti din Orient, n special din zona Urartu si Caucaz. Aceste marfuri de buna calitate au impus n ntregul bazin mediteraneean o adevarata moda orientala, care treptat a devenit orientalizanta, prin imitarea produselor orientale n atelierele locale. n acest mediu economic a aparut si cea mai de seama realizare a fenicienilor, anume alfabetul. Scrieri mult simplificate, aproape alfabetice, aparusera si n alte cetati vest semitice, mai ales n Ugarit, dar fenicienii sunt cei care au facut marele salt calitativ, simplificnd la maximum vechea scriere cuneiforma, atribuind fiecarui sunet consonantic un anumit semn grafic. Grecii vor realiza un alfabet complet, pe care-l utilizam si astazi, crend semne grafice si pentru vocale. Fenicienii au ntemeiat numeroase colonii n bazinul Marii Mediteranei. O prezenta coloniala feniciana poate fi acceptata n Cypru, nca din secolele XIX. D ar de o adevarata expansiune coloniala se poate vorbi doar odata cu secolul al VIII-lea. De altfel, colonizarea feniciana a fost contemporana si concurenta cu cea greaca. Statutul coloniilor feniciene n raport cu metropola nu era identic cu cel al coloniilor grecesti, deoarece primele nu au devenit multa vreme entitati politice autonome n raport cu metropola. Att ct cunoastem despre raporturile dintre Tyr si colonia sa Cartagina, fundata pe litoralul nord al Africii, n Tunisia de astazi, rezulta ca aceasta era dependenta de metropola, deoarece la fel cum multe secole dupa fundarea sa, platea metropolei un tribut anual plateau si celelalte sate si orase ale regatului tyrian , si era condusa nu de un rege, ci de judecatori (sufetes, n latina), ca si celelalte centre subordonate. n afara Cartaginei (= Orasul Nou), ntemeiata potrivit traditiei grecesti n anul 814 a.C., fenicienii au mai ntemeiat n nordul Africii colonia Utica. 48 Cartagina, care a fost cea mai de seama colonie feniciana, singura sau mpreuna cu colonisti din Fenicia, a ntemeiat numeroase colonii, mai importante fiind: n Sicilia occidentala si n insulele nvecinate, Panormos (azi Palermo), Soloeis (Soli), Motya; n Sardinia, Nora si Tharras; n Spania, Gades(Cadix) si Malaga. Alte colonii au fost ntemeiate n Baleare si pe litoralul occidental al Africii mediteraniene. Situarea geografica a acestor colonii arata ca ele trebuiau sa controleze rutele maritime precum si regiunile bogate n resurse minerale. Fenicienii au fost printre cei mai de seama exploratori ai antichitatii. Catre anul 600 a.C., o flota feniciana a fost trimisa de faraonul Nechao, prin Marea Rosie, sa nconjoare Africa. Din Mediterana, cartaginezii, condusi de amiralul Himilco, trec de coloanele lui Hercules (strmtoarea Gibraltar) si ajung pna n Gallia si Britannia (cca. 450 a.C.); ctiva ani mai trziu, o alta flota cartagineza condusa de Hanno, exploreaza coastele africane pna n golful Guinea (cca. 425 a.C.). Prosperitatea si expansiunea cetatilor feniciene a avut mult de suferit datorita schimbarilor petrecute att n Orient ct si n Occident. Ridicarea Assyriei ca putere hegemona n Orientul apropiat, ca si colonizarea greaca n bazinul mediteraneean au avut drept urmare decaderea treptata a oraselor feniciene. Obligate mai nti sa plateasca tribut Assyriei, Fenicia este anexata apoi acestui stat. Concomitent, influenta feniciana n Cypru, Sicilia si Gallia este puternic concurata de greci. Dupa prabusirea statului assyrian, locul acestuia este luat, pentru scurt timp, de Regatul Noului Babilon, apoi, dupa anul 539, de Imperiul Persan. n timpul dominatiei persane, cetatile feniciene cunosc ultima lor perioada de nflorire economica si culturala, bucurndu-se de o anumita autonomie interna. n anul 332, Alexandru Macedon cucereste Fenicia, care n epoca elenistica va face parte mai nti din regatul Lagizilor, apoi din cel al Seleucizilor, cunoscnd o decadere progresiva. n anul 63 a.C., generalul roman Pompeius include Fenicia n provincia Syria, dupa care numele tarii cade treptat n uitare.