Femeia în istoria regatului

7/30/2019 Femeia n istoria regatului

1/13

Amalia VASILESCU

Scopul acestei lucrari este de a ilustra reprezentarile pe care societatea romneasca de la sfrsitul epocii modernele construieste despre femeie.

Dupa cum sugereaza si titlul, imaginarul secolului XIX despre femeie este unul dualist, oscilnd de la a o considera,pe de o parte, fiica a Evei, sursa a tuturor relelor si ispitelor, iar, pe de alta parte, urmasa a Mariei, salvatoare a omenirii,angelica, obiect sacru, de adulat.

Lucrarea noastra este structurata urmnd aceeasi schema duala. Astfel ca dupa o introducere care se refera la ceeace discursul vremii numeste "natura" femeii, adica: slabiciune, supunere, afectivitate, si inferioritate, n general, urmeazadoua parti.

Prima, urmarind ipostaza pozitiva a imaginarului, cu referire la rolurile casnice, prin excelenta - de sotie, mama afamiliei, gospodina si "Mama a Natiunii" - pe care societatea le acorda femeii bune.

Ultima parte urmareste pe de o parte principalele ipostaze negative ale imaginii femeii, anume: femeia usurateca,iubitoare de cochetarie, lux si brfa, femeia adultera, femeia fatala si modelul negativ de sotie, urmarind n acelasi timp ceeace societatea vremii considera a fi defectele femeii.

A. "Natura" femeii

Fiind o perioada de mari prefaceri pe toate planurile: economico-social, spiritual si intelectual, a doua jumatate asecolului XIX este una a dezbaterilor aprinse privind marile probleme ale societatii. si poate cea mai acuta chestiune este

nsasi redefinirea omului n functie de noua situatie. n acest context de o importanta esentiala este problema locului sirolului pe care progresul si evolutia l rezerva femeii n civilizatia moderna.

Avnd la baza ceea ce intelectualii epocii au numit "natura" feminina - ca fiind distincta de cea masculina - s-a creat

un construct mental despre ceea ce este - mai corect spus, ar trebui sa fie - modelul de feminitate. n esenta l avem descrisn cuvintele lui Jules Michelet din cartea sa La femme: femeia tebuie sa fie mai ales "sotie umila, supusa si pasionata de aasculta".

Modelul stabilit asadar, a urmat un ntreg discurs, n cuvinte si imagini, bazndu-se pe ideeanaturii femeii - care aravea ca atribute: slabiciune, supunere, inferioritate, afectivitate, etc. -, separnd ntr-un mod clar si exclusiv cele doua sexe.

n acest sens, Garabet Ibraileanu face distinctia ntr-un mod foarte ca 24424b15y tegoric, desi explicatia lui nu este pedeplin lamuritoare: "Nimic nu este mai deosebit de barbat dect femeia, fiindca tot ce este n natura e numai altfel dactbarbatul, pe cnd femeia e contrariul lui." Bram Dijkstra, n cartea sa Les idoles de la perversitvorbeste despre o adevaratacampanie culturala a intelectualilor epocii, cum ar fi Michelet, de exemplu, avnd ca scop sustinerea si argumentarea ideeiiinferioritatii femeii.

Este esential de subliniat n analiza discursului masculin despre femeie, ca tonul ales cel mai adesea este unulmagulitor la adresa reprezentantelor sexului opus, dar aceste cuvinte frumoase sunt menite tocmai a ascunde refuzulbarbatilor de a le privi pe femei ca egalele lor.

A.1. Slabiciune si sup unere

Slabiciunea , caracteristica esentiala a femeii se traduce n planul rolurilor acordate de societatea masculina femeii,prin supunere. Fiind pasiva, ea s-a obisnuit sa cedeze n fata celorlalti, deci "este n natura sa de a se supune cu usurinta ,


2/13

de a-i placea sa fie dominata". Aceasta supunere trebuie sa fie principala calitate a femeii, si nu sunt putine manualele demorala care le nvata pe fete acest lucru.

n acest sens se construieste un veritabil discurs n care sa se celebreze aceasta trasatura a femeii, ca principalacalitate. Astfel febletea sau slabiciuneaeste un farmec, care nu poate "trece fara a place barbatului, tot ca forta care este

n om, cel mai nobil element al frumusetii n ochii femeii." Mai mult chiar, aceasta calitate este considerata drept criteriuesential n alegerea masculina, caci, se spune fetelor n cartea sugestiv intitulata Despre frumusete, barbatii vor prefera

ntotdeauna o femeie "mai slaba dect el de corp si de vointa", caci doar asa femeile se vor simti ocrotite de barbati.

si invers, o femeie care demonstreaza altceva dect fragilitatea proprie naturii ei, poate fi considerata de prost gustsi deci, desconsiderata. "O femeie care lasa vreo dovada, n public sau privat, de o oarecare usuratate sau de-o oarecareenergie fizica se va vedea taxata de frivolitate spirituala - astfel se arata improprie pentru salvarea si hranirea sufletuluisotului."

Ca urmare deci, a acestei viziuni, femeilor cu o sanatate robusta li se asociaza conduite periculoase, virile. Deexemplu, unei mame a carei fata are apucaturi "masculine", ca saritul gardului, de exemplu, i se spune ca aceste maniere

nspaimntatoare vor trece cu timpul, conjugat cu purtarea corsetului si invitatiile la receptiile pentru tinerele fete. Corsetuleste deci folosit pentru a stapni elanul si energia fetelor, pentru a ajuta la mblanzirea lor, asemenea seilor si capastruluipentru cai.

Aceeasi atitudine se ncearca a se impune si n modul de vorbire al doamnelor si domnisoarelor. n Cartea bunei

cuvinte se spune: "Doamnele trebuie sa ntrebuinteze ct se poate mai mult expresiunidelicate." Astfel sunt de evitatexpresii de genul "Nu pot sa sufar cutare sau cutare lucru!", caci sunt expresii negative, care ar exprima o vointa negativa si

n fond capacitatea de alegere a femeii, n neconcordanta cu febletea si delicatetea naturii feminine.

Tot asa, femeile sunt crescute n ideeea ca nu pot exista prin ele nsele, ca barbatul e "mai cu cap", si deci, trebuie

ascultat. Educatia femeii, care n cea mai mare parte a secolului XIX avea un caracter mai mult de agrement, are ca scop

"tocmai a face femeia inferioara barbatului". Fetele sunt crescute ntr-o naivitate ingenua pentru ca asa pot cadea mai usor

victime discursului masculin. si exemplele pot merge de la cea mai necitita fata de mahala care poate fi sedusa cu niste

simple versuri plagiate, pna la fetele din familiile princiare.

A.2. Femeia - floare

Legat de acesta caracteristica a femeii, cea mai cunoscuta si raspndita reprezentare a feminitatii n secolul XIX,att n scris, ct si n grafica, este aceea afemeii-floare. Kogalniceanu defineste femeia astfel: "Femeia, n lexiconul meu,

nseamna o fiinta dragalasa, frumoasa, facuta din flori". Tot asa Carmen Sylva ne asigura ca "O femeie neiubita e ca ofloare pusa n fata vntului de miaza noapte". si mai ales nu uitam celebrele versuri adulatoare ale lui Rica Venturiano, pecare le dedica cu atta "adoratiune" Zitei: "Esti un crin plin de candoare,/ Esti o frageda zambila,/ Esti o roza parfumata,/ Estio tnara lalea .". Garabet Ibraileanu o compara pe Adela, eroina Romnului cu acelasi nume "cu o floare mare,stralucitoare, mai vie dect toate". Mai mult, pedantul scriitor si critic literar, care ca formatie apatine epocii moderne, desiRomnul a aparut abia n anii '30 ai secolului XX, ne si explica sensul metaforei alese: "Comparatia, banala de adevarata cee, ntre femeie si floare este mai mult dect constatarea unei asemanari exterioare. E intuitia unei identitati profundnaturale." Mai mult de att ce putem spune?

Ioana Prvulescu subliniaza faptul ca s-au folosit foarte des, mai ales n literatura timpului, metafore vegetale carecorespund celor trei vrste literare ale femeii, si anume: "mbobocirea (nmugurirea), nflorirea si ofilirea, derivate dintr-unadin imaginile literare cele mai rezistente, aceea a femeii-floare, cu variantele "o femeie ntre flori", si "o floare ntre femei".

Principala trasatura care pare sa apropie femeia de floare este frumusetea, definitorie de altfel, caci femeia este"sexul slab", dar si "sexul frumos". Astfel ca frumusetea fizica ideala trebuie sa aduca a floare: tenul perfect este un "ten decrin si de roze". Dar comparatia nu se limiteaza doar la frumusetea fizica; si atunci cnd se vorbeste despre calitatile moralepe care trebuie sa le aiba o femeie este invocat tot paralelismul femeie - floare: "modestia nu-i va da oare - femeii - o maimare lumina si atunci nu se va asemana ea mai usor cu acele flori care-si pastreaza mai bine la umbra frumusetea lor.?"


3/13

Aceasta identificare ntre femeie si floare,care la prima vedere poate fi considerata foarte magulitoare pentrureprezentantele sexului feminin, implica, pe lnga frumusetea, ca principala trasatura a florii, si alte atribute legate deexistenta vegetala a acesteia: fragilitatea, efemeritatea, starea vegetala n general: "Femeia e o floare, si ca si floarea,dureaza o singura zi."

A.3. " Inferior i tatea" femei i

Investirea femeii cu rolul de supusa se datoreaza slabiciunii despre care am vorbit mai sus, si mai ales ideii generaledespre inferioritatea femeii fata de barbat. si acesta mentalitate se regaseste inclusiv n mediul aristocratic, unde femeiaeste respectata, si de un nalt nivel intelectual. Despre aceasta situatie ne vorbeste Elena Vacarescu, cu referire laprejudecata tatalui ei, prejudecata care trecea dincolo de dragostea si grija lui pentru familia sa: "Foarte duios, dar convinsde ideea inferioritatii femeii n orice domeniu."

Aceasta nu este nici pe departe o parere personala si izolata, ci este doar o exemplificare a constructiei mentale aepocii, constructie care n a doua jumatate a secolului XIX este sustinuta de o campanie intelectuala a oamenilor de stiintapentru a demonstra prin toate mijloacele posibile inferioritatea femeii, pe toate planurile. Astfel, si dau concursul intelectualidin toate domeniile: istorie, anatomie, fiziologie, antropologie, biologie evolutionista, sociologie, psihologie. Aceasta

demonstratie nu are un caracter restrns sau intim, ci este ct se poate de publica. Noi am gasit-o n articolul dedicat femeiin Marea Enciclopedie Franceza din anul 1893, fapt ce demonstreaza ca discutia era cunoscuta si elitei romnesti -francofileprin excelenta- a epocii.

ntreaga teorie privind inferioritatea femeii ncepe cu o legenda, conform careia, n timpuri imemoriale, femeia aveaalt companion, mai asemanator ei, dar acesta a fost treptat eliminat de o rasa mai viguroasa, adica omul actual. Asa seexplica diferentele biologice dintre barbat si femeie, dar si cele din punct de vedere al inteligentei, emotivitatii si vointei.

si de-a lungul evolutiei ce a urmat, a fost normal ca femeia sa ramna n urma barbatului, "asa cum "popoareleprimitive" au ramas n urma europenilor." Aceeasi Enciclopedie ne ofera date, ametitoare prin caracterul lor amanuntit sisistematic n a demonstra inferioritatea sexului feminin: din punct de vedere anatomic femeia este mai putin bine organizata,mai putin rezistenta si viguroasa. Inferioritatea ei anatomica este incontestabila, ea apare n toate aparatele, tesuturile sifunctiile, este reflectata de naltime, greutate, schelet, sistem muscular. Pna si talpa demostreaza caracterul de inferiori tateal femeii, caci ea este mai plata dect a barbatilor. (sic!) Dar de cea mai intensa preocupare s-a bucurat capul femeii, careeste n mod evident mai mic; si n timp ce craniul barbatului creste sensibil de-a lungul evolutiei, al femeii ramne la fel!

Astfel ca doar "barbatul beneficiaza de avantajele civilizatiei, iar femeia se perfectioneaza mai putin, craniul ei nu este cumult mai mare dect al suratelor sale din preistorie."

Aceste diferentieri, considerate ca naturale si cu atentie analizate de barbatii epocii au ca principal rol sa justificediferentele sociale, care ar aparea ca o rezultanta a celor fizice si psihice. Astfel ca n acesta configuratie a functiilor celordoua sexe, femeia este sortita reproducerii si nu producerii, care este menirea barbatului. Asadar, cele doua sfere si"detinatorii" lor sunt clar si distinct delimitate, femeia ramnnd casnica prin "natura".

E interesant de remarcat ca de aceleasi stiinte se vor folosi si feministele pentru a demonstra, de data asta, lipsa devalabilitate a demonstratiilor despre determinismul anatomic, fiziologic si psihic al naturii femeii. si ntr-adevar la nceputulsecolului XX oamenii de stiinta vor infirma si ei relevanta si veridicitatea acelor "masuratori". "Nimic n anatomie nu arata cafemeile ar fi inferioare n privinta facultatilor intelectuale." Caci tot niste calcule au demonstrat ca creierul femeii este maimic, dar n raport cu corpul, este mai mare dect al barbatului si ca trebuie, deci tinut seama de greutatea relativa, raportatala greutatea totala a corpului, si nu la cea absoluta a creierilor. Feministele tin n plus sa aduca aminte ca daca greutateaconteaza, atunci balena si elefantul au creierul mai greu si mai mare dect al barbatului!

si n plus e stabilit ca femeile pricep totusi bine orice lucru, desi "convin ca-l judeca mai superficial", dar aceasta"din cauza cresterei ce li se da." Crestere care, dezvoltnd doar "calitatile" artistice ale fetelor, cultul pentru frumos si pentrulux, aveau ca finalitate sa inoculeze "n spiritul ei un singur scop, de a place si de a se supune." Iar faptul ca trecutul istorical femeii la acea data nu dovedeste o inteligenta egala cu a barbatului, are drept cauza tocmai lipsa unei educatii adecvate.si doar atunci "cnd deosebire n educatia sexelor nu va mai exista, nu va mai fi nici ntre inteligenta". Dar va exista acolounde a lasat-o natura, genetica n termenii stiintifici de astazi, si aceasta indiferent de sex.

ntr-adevar, parerea generala a epocii este ca, n timp ce barbatii au mai mult geniu si ratiune, femeile au "mai multasimtibilitate, iscusinta si patrundere. Ele au prea multa imaginatiune si simtamnt pentru a avea totodata si o logica


4/13

puternica." Ideea de baza este ca ratiunea nu poate fi niciodata o facultate, cu att mai putin dominanta, a spirituluifemeiesc, caci epitetul vulgar pentru femeie este n epoca - si nu numai , din pacate - "Poale lungi si minte scurta".

Ca lucrurile nu stau asa, au demonstrat deja la acea vreme cu propriul lor exemplu, numeroase femei, care au trecutcu bine examene create pentru inteligenta rationala pe care doar barbatul o poseda, si au ajuns doctor n medicina, doctor

n drept, s.a.m.d. Mentionam aici doar pe Christina Cutzarida, doctor n medicina la Paris, n anii 1880 si pe SarmizaBilcescu, prima femeie doctor n drept la Sorbona, n calitate de deschizatoare de drumuri.

B. Ipostaza pozitiva a imaginarului

Imaginea pozitiva a femeii se refera aproape exclusiv la rolurile sale casnice, si doar ndeplinindu-si aceste roluri ofemeie se poate considera ntreaga, mplinita.

Paradoxul imaginarului despre femeie n a doua jumatate a secolului XIX consta n faptul ca n ciuda constructieimentale care vede femeia ca pe o fiinta slaba, cu capacitati reduse fizice si intelectuale, responsabilitatile ce se pun peumerii aceleiasi femei sunt ct se poate de mari.

Astfel, "calea" femeii nu este calea linistii si a placerii, cum ar putea fi dedus din ceea ce am vazut mai sus, ci este"calea datoriei". si acesta datorie este una multipla: fata de familie - parinti, sot, copii -, fata de rude n general, si apoi estedatoria fata de familia mai mare, care este societatea, Natiunea Romna.

Dupa cum aflam chiar din discursul unei reprezentante a sexului frumos cuvntul "femeie", "un cuvnt mistic, dulce,cuprinde tot ce are omul mai sacru, mai drag pe pamnt: mama, sotie si fiica."

Este evident din definitia de mai sus ca spatiul caruia i este dedicata si destinata femeia este aproape exclusiv celdomestic. Legat de rolul redus al femeii n spatiul caminului, se dezvolta - sa tinem minte frumusetea si amabilitateadiscursului despre femeie - o adevarata "metafora a femeii capreoteasa domestica a familiei burgheze". Exprimarile privindaceasta metafora sunt numeroase: femeia este "ngerul casei","Doamna casei, Providenta familiei" "regina caminului",careia i se ofera o domnie casnica, domestica, pe care s-o exercite prin virtutiile sale.

De ce aceasta reducere a femeii la spatiul domestic? Explicatia este, se pare, una ce tine de natura femeii, devocatia ei, caci doar n limitarea cadrului familial si poate gasi fericirea, "acolo numai ea poate fi mai presus de oriceconcurenta". Argumentele aduse tin de organizarea fizica a femeii si de atavism care ar limita femeia sa fie doar sotie simama, si n functie de siuatia concreta din fiecare camin, gospodina. Aceasta misiune, care nu poate fi dect cea mai nobilapentru femeie, consta n a perfectiona viata privata, dar n marginile impuse pe de o parte de natura despre care am vorbitmai sus, iar pe de alta parte de societate. Mai precis, femeia trebuie sa fie: "conducatoare a casei, educatoare a copiilor sicolaboratoare a barbatului". Doar ndeplinind aceste trei "conditiuni" ale vietii ei femeia va putea exercita o influentadeterminanta si de mare importanta, desi putin vizibila, asupra barbatului si asupra societatii n general.

Idealul feminin este exprimat n multe discursuri si conferinte tinute n perioada de care ne ocupam. si se refera nspecial la misiunea femeii n spatiul intim al caminului. Astfel scopul educatiei feminine este de a da societatii romnesti"Femei instruite, Demne sotii, Bune gospodine si bune mame de familie!" Acelasi ideal este sesizabil si n ziarul Romnul

ntr-un articol despre conferinta unui domn Mironescu, "Educatiunea actuala a femeii romne": "misiunea femeii estentreita: sa fie sotie, mama si menajera-gospodina; primele doua se impun de natura, iar a treia este impusa de conditiilesocio-economice".

B.1. Sotie si gosp odin a

Rolul de sotie este subliniat n mod special, femeia fiind considerata direct responsabila de fericirea sotului ei,fericire pe care acesta din urma nu o poate regasi dect n confortul oferit de caminul ngrijit si pregatit de sotie anumepentru el, pentru linistea lui, departe de framntarile lumii exterioare. Doar ramnnd n camin, adica departe de rautatile si


5/13

mizeria lumii-jungla capitaliste o sotie poate proteja sufletul sotului de la ruina, asigurnd odihna si regenerare spirituala"razboinicului" plecat sa lupte pentru siguranta caminului. Iar intensitatea puritatii si devotiunii femeii fac ca ea sa reprezinte

junetea sufletului lui, amenintat de murdariile lumii materialiste. Cum se explica aceasta misiune? Prin faptul ca ocupatiuni lefemeii, fata de cele ale barbatului, "fiind mai dulci, mai uniforme, ea este mai aplicata spre a-si pastra seninul sufletului sausi astfel poate sa consoleze pe barbatul sau si sa-i ndulceasca amaraciunile vietii sale."

Astfel destinul barbatului este strict dependent de existenta femeii, mai nti n calitate de mama, si apoi ca sotie:

cnd e mic baiat el trebuie crescut, si apoi cnd e mare femeia, n calitate de sotie, trebuie "sa-i povatuiasca si sa-i mngien necazuri, sa-i nlesneasca si ndulceasca existenta: aceasta este datoria femeii n toate timpurile."

Ideea ar fi ca barbatul celei de-a doua jumatati a secolului XIX si doreste mai presus de toate o femeie care sa fieo ngrijitoare a sufletului lui si chiar una care sa se dedice totalmente, trup si suflet, acestei sarcini, o femeie care sa devinao simpla prelungire a lui, care sa se lase complet absorbita de el.

Aceasta viziune o deducem destul de clar din prezentarea Sabinei Cantacuzino asupra mprejurarilor n care secasatoreste tatal sau, omul politic Ion Bratianu; astfel sunt subliniate conditiile ce se impun sotiei unui barbat al carui telsuprem este tara: sotiei i se cere sacrificarea neconditionata pe altarul gloriei sotului si a tarii: "Onorabilitatea Capelenilor,simtamintele nobile oglindite n testamentul lui Luca Plesoianu erau premisele indispensabile, restul veni prin farmecul feteisi raspunsul ei hotart la conditiunile ce i-a pus tata de a duce o viata de jertfa cnd interesele tarii o vor cere, de a trai latara, de a renunta la lume, de a se astepta sa-si vada barbatul la nchisoare, n exil, de a sacrifica la nevoie starea, nfine, de a deveni sotia unui om al carui tel n viata era tara."

Deci una din calitatile indispensabile femeii este iubirea neconditionata si devotamentul pentru barbatul ei, dupacum subliniaza Sabina Cantacuzino cu referire la doua femei model: Pia Bratianu si Maria Rosetti.

Nu aceleasi lucruri frumoase le spune despre o alta doamna, Zoe Strudza, sotia liderului liberal, D. A. Sturdza, "carel servi si deservi pe rnd"pe sotul sau n postul de ministru al afacerilor straine." l servi, caci era foarte stralucita n lume,semana cu mama-sa mare, doamna Mavros, dar era si ajutata de o cultura literara bogata, izvorta din cunoastereaperfecta a limbilor franceza, germana, engleza, italiana."

Dar n ciuda unei flexibilitati sociale unanim recunoscuta: "ca stapna de casa, n lume era perfecta" , SabinaCantacuzino critica dorinta de amestec a doamnei Sturdza n politica, mai ales ca "pentru domnul Sturdza, nsa, n viata detoate zilele, nu era nici un sprijin, nici o tovarasa. Nu se ocupa de nimic n casa, nu-i ajuta cu nimic; avusese o influenta rea

n cresterea copilului pe care tatal fu obligat sa-l trimita n Germania de la vrsta de 12 ani."Aceasta critica este adusatocmai femeii care nu se apropie de idealul de sotie supusa si devotata sotului si caminului. Zoe Sturdza era cel maiprobabil o femeie interesata mai mult de propria cultivare intelectuala, implicata att n dispute literare, dar si politice, si care

nu si-a facut un ideal n viata din a fi sotia si gospodina perfecta, conforma idealului epocii.

O exprimare clara, n formula aproape, a acestui model o gasim n cartea reginei Maria, care spune cu referire ladoamna P. P. Carp, "o doamna de o simplitate severa" ca nfatiseaza "tipul vechi al bunei gospodine, nsa de o vastacultura si foarte citita, cum erau toate fiicele Mariei Cantacuzino".

Este interesant de remarcat n acest caz faptul ca doamna Carp si doamna Sturdza sunt surori, amndoua feteleMariei Cantacuzino, supranumita n epoca "soacra partidelor politice", tocmai datorita casatoriilor acestor doua fiice. si totusiuna este criticata pentru lipsa calitatilor de sotie, pe cnd cealalta este laudata ca fiind ntruchiparea perfecta a idealului desotie-gospodina. si nici epoca, nici educatia sau mediul nu pot fi nvinuite de aceasta diferenta, caci ambele au trait naceeasi epoca si s-au bucurat de aceeasi educatie, stralucita, dupa cum remarca si Regina Maria. Dar de vina este ntr-adevar ceva, si anume personalitatile diferite pe care cele doua surori le au, fapt ce ne demonstreaza ca nu toate femeilesunt nascute doar pentru a fi mame si sotii, ca aceste roluri nu sunt singurele vocatii feminine. Acest dublu exemplu maidemonstreaza si faptul ca mentalul epocii despre natura si rolul femeii nu poate fi implantat n totalitate, si ca exista exemplede esuare a acestui model.

Buna sotie are, pe lnga latura de sustinatoare sufleteasca a sotului, si o latura pragmatica, aceea de bunagospodina, buna conducatoare a caminului. Acest rol este pus pe picior de egalitate cu celelalte, "caci femeia care nu ebuna gospodina, nu va putea niciodata fi nici buna sotie, nici buna mama." Acelasi discurs de la sfrsitul secolului XIX puneun accent real pe aceasta latura fapt ce tine probabil de patrunderea moralei liberale despre societate, familie si munca.Societatea nu mai are nevoie de femei simple decoruri, ci le acorda roluri active si chiar pragmatice, dar, cum am subliniatmai sus, n limita spatiului domestic. Astfel fetele trebuie sa nvete nca de pe bancile scolii, conform idealului educational pecare l-am descris deja, sa aprecieze munca si activitatea n general, valoarea banului si a timpului. Ideea este foarte binesurprinsa n niste versuri raspndite probabil n epoca:


6/13

"Femeia econoama, comoara casei,

Femeia risipitoare, pacostea casei."

Principiul economic modern al eficientei trebuie aplicat de femei n gospodariile lor, caci "n menaj ea are rolul unuiministru de finante". si principiul responsabilitatii "ministeriale" este astfel aplicat si n cazul restrns al caminului undefemeia poate prin priceperea sau nestiinta sa, sa aduca prosperitatea sau ruina familiei. Nici mai mult, nici mai putin! Deci

iata ca din nou fericirea proprie si a tuturor membrilor familiei cade tot pe umerii femeii.

n mare parte acest mesaj este creat pentru fetele si femeile apartinnd mediului burghez mic si mijlociu, dar acelasilucru se ntmpla si n multe din casele boieresti, dupa cum am putut observa din analiza lucrarilor cu caracter memorialistic:boieroaice care se implica activ n organizarea gospodariilor. n acest sens stim, de exemplu, despre Pia Bratianu ca seocupa cu inspectia gainariei si a gradinii, iar fiica sa, Sabina Cantacuzino o lauda pentru faptul ca a reusit sa fie o minunatagospodina, chiar cu niste fonduri mai reduse: "cu veniturile lor restrnse, numai chibziunta ei facea traiul asa de bun. nvatabucataria pe orice taran si nicaieri nu se mnca asa de bine. Poamele si vinul erau domeniul tatei, laptaria, al mamei."

Astfel, din exemplele ilustrate mai sus putem concluziona ca modelul construit de societatea moderna romneascadespre acest rol al femeii este n mare parte asimilat, desi exista si exceptii sau macar exemple criticabile, femei pentru carea fi sotie si gospodina nu nseamna mplinirea totala si singura.

B.2. Mama a famil iei

Dar probabil ca nainte de toate, prima datorie a unei sotii este sa-i asigure sotului supravietuirea si forta familiei,dndu-i nastere ct mai multor copii, de preferinta baieti, care sa duca mai departe numele familiei; sa asigure, de faptbarbatului, nemurirea. Importanta acestei datorii este tripla pe umerii unei Printese, care este astfel raspunzatoare si pentrusupravietuirea unei dinastii si natiuni. Astfel Principesa mostenitoare a Romniei, abia dupa douazeci de ani de casnicie siputea permite sa-si spuna: "Aveam sase copii, si simteam ca aceasta parte esentiala a datoriei mele era de-acum sfarsita.

n aceasta privinta nu nselasem asteptarile Romniei; familia regala era ntemeiata din belsug, avea trei fii si trei fiice. Acumma astepta o munca noua."

nsasi frumusetea femeii, atribut principal al feminitatii este, conform constructiei mentale a vremii, legata de

"ntrunirea calitatilor care o fac mai apta a deveni mama." Doar maternitatea i asigura femeii eternitatea nfrngndefemeritatea destinului femeii, despre care am vazut ca altfel se poate stinge asemenea unei flori.

Astfel femeia, dupa ce initial a renuntat la propria persoana pentru a se dedica sotului, n urmatoarea faza, cu attmai mult nu mai poate sa apartina exclusiv gusturilor sale personale. Ci trebuie sa se ocupe cu buna crestere a copiilor.

Asta mai ales pentru ca devotamentul mamei pentru copiii sai este dat de natura, reprezentnd deci o datorie implicita, darcare presupune o desfatare nespusa: " Ce spectacol poate fi mai ncntator dect acela al unei femei frumoase n mijloculmicilor sai copii!"

Importanta mamei este deseori subliniata si se refera n special la asigurarea bunei educatii pentru copii, contribuindastfel att la bunul renume, gloria familiei, ct si la bunul mers al societatii. "Mama pune prima pietricica la temelia de viitor acopilului sau" caci ea, prin calitatile pe care le are, blndete, staruinta, tact, contribuie n mod esential la formareacaracterului, "inimei si spiritului" copiilor sai.

si astfel sursa mutumirii femeii va fi reprezentata de copiii ei, caci aprecierea societatii fata de copiii bine crescuti,cultivati reprezinta de fapt aprecierea fata de mama care a educat acei copii. Meritul acevarat al mamei este de a pregatiniste tineri de o cultura aleasa si cu maniere elegante. Caci n fond, educatia copiilor reprezinta "ocupatiunea cea maiplacuta si adevarata glorie" a femeii.

B.3. Mama a Natiuni i


7/13

Mergnd mai departe aflam ca o buna educatie pentru fete este utila pentru natiune n general, caci misiunea femeiise raporteaza si la acea familie largita care este natiunea. "Fericita este natiunea unde fiecare mama este o scoalacompleta!" O femeie educata devine un factor puternic al propasirii culturale. Astfel, femeia contribuie la binele tarii sale.Mai mult chiar, rolul sau este esential, caci prin ceea ce nseamna ea, femeia poate "tine n minele sale destinul unuipopor", caci daca mama nu e pregatita pentru misiunea ei, familia se distruge cu usurinta si atunci virtutiile care tin tocmaide esenta unui popor vor disparea. De aceea prin educatie femeia trebuie ridicata din ignoranta, caci ea reprezinta "leaganulviitorului unei natiuni". De aceea prin educatie trebuie sa se ajunga ca mamele sa fie adevaratele institutoare ale neamuluisi inspiratoarele lui.

Se poate citi din metaforele de mai sus ca n constructia identitara romneasca din a doua jumatate a secolului XIXun rol important l-a detinut femeia, n special n calitatea sa de mama de familie si de mama a Natiunii. Aceasta ultimaipostaza se refera pe de o parte la simtamintele patriotice ale femeii, pe care trebuie sa le manifeste n anumite situatii - ncaz de razboi de exemplu; n acest sens ncepe sa fie folosit tot mai des termenul de "romnca". Se construiesc si exemplegraitoare n acest sens: Nicolae Iorga ne-o prezinta astfel pe marea artista Agatha Brsescu, care a fost o "romnca ramasaromnca", adica care si-a pastrat simtamintele fata de tara sa, unde s-a ntors chiar si dupa nenumarate succese nstrainatate. Dar mai ales metafora se refera la datoria principala a romncei, si anume de a da Patriei fii de nadejde si de a-icreste n spiritul national, adica gata oricnd sa-si sacrifice viata pentru patria si neamul lor, carora sa le scnteieze minteasi ochii cnd va fi vorba de romnism si de prosperitatea natiunii romne.

Metafora si are originile n epoca Romntica, n avntul national si revolutionar al acelei epoci. Imaginarul Romnticeste cel care face initial din femeie depozitara marilor valori morale si spirituale nationale, iar aceasta imagine a femeii caMama a Natiunii se mentine si dezvolta pe toata durata epocii moderne. Repezentative n acest sens sunt si picturilealegorice n care Natiunea este ntotdeauna ntruchipata de figura unei femei. si revenim astfel la Maria Rosetti, cea care daviata celei mai cunoscute "Romnii", si anume Romnia Revolutionara a lui Constantin Daniel Rosenthal, pictorulrevolutionar. si alegerea tine de o alta caracteristica a artei Romntice, si anume cultul individului si mai ales alpersonalitatilor exceptionale, iar Maria Rosetti este simbolul curajului si a luptei revolutionare. Caci adevarata noblete eravazuta n acea epoca doar n femeia mama, care prin virtutiile ei participa la corectarea relelor societatii. Chiar cuvintele luiRosenthal sunt graitoare n acest sens: "Nu pot sa creez dect figuri de femei, mame care sa ne corijeze coruptia, figurieroice, nobile si blnde n acelasi timp."

Aceeasi viziune este preluata si dezvoltata si la sfrsitul secolului , cnd se vorbeste despre "chemarea femeii nconcertul omenirii", despre necesitatea ca femeia sa ia parte la activitatea publica "moraliznd, curatnd si educnd". Astfellucreaza femeia la propasirea binelui.

Concluzionam cu ceea ce subliniaza Bram Dijkstra n cartea sa , si anume ca toate activitatile de mai sus, legate dedatoriile femeii, se desfasoara n limitele spatiului domestic. Cednd pulsiunile sale active tovarasului sau de viata, femeia ifurnizeaza un surplus de putere care i permite sa triumfe n regatul suprem al fortei. Femeia, fiind la originea puterii

spirituale, trebuie deci sa se abtina de la activitatile practice ale sexului tare, caci egalitatea ntre sexe nu e data de natura.Dimpotriva, tinnd cont de caracterul esentialmente casnic al vietii feminine, femeile trebuie sa conduca usor si discreteducatia morala a umanitatii si aceasta n retragerea sfnta a caminului lor. Astfel vor salva sufletul barbatului si al ntregiiumanitati.

Dupa cum am vazut din unele citate (Zoe E. Economu, Smara, Neli Cornea), viziunea masculina despre rolurilefemeii, limitate la spatiul domestic, este preluata si de reprezentantele miscarii de femei. Militnd aproape exclusiv pentruridicarea prin educatie a femeii din starea de ignoranta n care se afla, femeile tin nsa sa sublinieze ca educatia nu va

ndeparta femeia de la misiunea ei data, ci, dimpotriva, o va apropia, caci o femeie educata va fi o sotie, mama si gospodinasuperioare.

Marele semn de ntrebare este n ce masura aceasta argumentare ar putea fi si o strategie bine gndita a miscariifeminine, pentru a se face mai usor acceptata de catre societatea masulina prin excelenta.

C. Ipostaza negativa a imaginarului despre femeie

"Pe tot parcursul secolului XIX raul apare ca specific sexului feminin." Fiica a Evei, femeia risca n orice moment sase prabuseasca n prapastia pacatului. Femeia este, prin natura ei, mult mai mult susceptibila dect barbatul sa cedezeoricnd n fata ispitelor numeroase. De aceea fetele, de mici, trebuie educate n asa fel nct sa se departeze, sau sa fie


8/13

ndepartate ct mai mult de posibilele ispite. De aceea, vocabularul educativ pentru fete contine foarte multe expresii degenul: "fetitele nu e bine/ nu e frumos, sa faca asta", "nu se cuvine ca fetitele sa faca asta", etc.

n Povestea vietii mele Regina Maria relateaza un episod n care ea, ca fetita, a fost pedepsita pentru ca, n timp cetrebuia sa stea sa-si faca lectiile, si-a permis sa ia o pauza pentru a se duce la dulapul cu rechizite si a simti mirosul foarteplacut al unei substante de lipit. si tot ea explica carui motiv se datoreaza masurile restricitve: "Fetitelor nu trebuie sa le fieprea dragi miresmele placute, caci se ascunde n aceasta s labiciune samnta pierzaniei."

O poezioara a epocii, foarte comica, de altfel, arata ca femeia este o creatie a raului, ca e nascuta din Aghiuta, unuldintre draci si o defineste dupa cum urmeaza:

"Mai desteapa dect zece, ea-I, o stiti de mii de ani,

Mult mai mult interesata dect chiar si doi jidani,

siretenia de vulpe e ceva ne-ntrecut,

si alaturea de dnsa si un grec ramne mut."

Aceste versuri ilustreaza foarte bine o parte din imaginarul negativ al secolului XIX despre femeie, reliefnd anumite

"trasaturi" specific feminine, cum ar fi: desteapta, n sensul de descurcareata, ntotdeauna condusa doar de interes, sireatasi de neoprit atunci cnd se apuca de vorbit. Iar compartiile cu evreii si grecii - alte categorii, de asta data etnice, pe seamacarora se puneau n epoca anumite prejudecati - nu fac dect sa accentueze aceste defecte ale feminitatii.

Astfel, n epoca se considera ca unul din marile rele ale societatii este reprezentat de "femeile pline de desertaciune,usoare, lenese, fara nici o ocupatie, ignorante, cheltuitoare, iubitoare de placeri si petreceri, incapabile de orice studiu,atentie si judecata."

Femeia, fiind, prin definitie, "ochi alunecosi, inima zburdalnica", este susceptibila de a cadea prada la numeroaseispite. Cum ar fi amorul, pedanteria, trandavia si egoismul .

Dar vom vedea mai pe larg aceste trasaturi negative cu care e "ncondeiata" femeia n epoca noastra moderna ncele ce urmeaza, caci vom lua pe rnd diferite ipostaze negative n care discursul si literatura epocii surprind femeia.

C.1. Femeia adu ltera

Este vorba de o imagine destul de prezenta n mentalul epocii pe care o avem n vedere. O imagine destul deputernic conotata negativ, caci implica faptul ca sotia,printr-o legatura extraconjugala atenteaza la siguranta caminului conjugal, aducnd un outsider n interiorul acestuia.

Adulterul pare sa fie un subiect foarte la moda n epoca. Acest fapt este demonstrat si de desele mentionari dinziarele analizate, caci producnd scandaluri devin subiecte de senzatie pentru presa; la fel si literatura reflecta acest "obicei"al timpului. n comediile lui Caragiale - de exemplu -, O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa si D'ale canavalului, sursanoastra literara, adulterul constituie nsasi intriga pieselor.

Astfel, la rubrica Gura lumeidin ziarul Universulsunt deseori relatate cazuri de dueluri, altercatii, batai, crime,sinucideri cauzate de dezvaluirea adulterului sau de pasiune: cazul unei femei ce ncearca sa-si otraveasca amantul de fricafaptului ca ar putea-o nsela.

De asemenea, Constantin Bacalbasa n a sa celebra carte Bucurestii de alta data, spune ca erau destule procese deadulter n Bucurestii anilor 1870-1880 n care sotul, mai n vrsta, de regula, acuza sotia tnara.

Una din multiplele posibile cauze ale acestui fenomen ar fi toleranta morala de care da dovada societatearomneasca a timpului, societate care gaseste n permanenta scuze pentru a ierta vinovatul; o societate cam ngaduitoare a


9/13

carei usurinta de a ierta este considerata a fi mostenita "din obiceiurile prea milostive ale boierilor de alta data". Tot deaceeasi parere este si Emanoil Hagi - Mosco cnd vorbeste despre "usurinta cu care se priveau acele legaturiextraconjugale, deseori manifestate fara perdea."

Dar totusi, lucrurile trebuie nuantate, caci nu se poate spune ca frica de oprobiul public nu exista. Exemplul cel maireprezentativ, caci e cel mai cunoscut, n acest sens, este cel prezentat de Caragiale n O scrisoare pierduta. Astfel, dacapentru femeile de mahala scandalul public nu este o tragedie, pentru o femeie din nalta societate, cum e Zoe, a suporta

oprobiul opiniei publice echivaleaza cu sfrsitul. De aceea ntreaga actiune a piesei graviteaza n jurul scrisorii ce reprezintasalvarea onoarei ei. Caci exista n epoca o mare "teama", si anume rusinea, n cazul nostru, dezvaluirea legaturii Joiticai cu"amicul" sotului, Tipatescu . De aceasta rusine se teme Joitica, caci reprezinta pentru ea moartea, "pierderea", decadereadin naltul ei statut social. Pentru a si-l pastra ea e n stare de orice; si pune la bataie toate fortele si influenta pentru a evitapublicarea scrisorii incriminatoare.

Deci, societatea romneasca de atunci blama relatiile amoroase neoficializate ale femeilor si mai ales adulterul.Disimetria ce se constata n condamnarea aproape exclusiva a adulterului feminin, ar putea fi argumnetata la nivelulperioadei pe de o parte prin faptul ca femeia, fiinta inferioara, nu poate avea drept de control asupra conduitei masculului,pe care ea trebuie sa-l considere fidel; pe de alta parte numai n cazul adulterului feminin exista riscul ca bunurile familiei sacada pe mna unor copii straini.

Asa se si poate explica predominanta acestei imagini n vremea respectiva, datorita acestui risc pe care l simtesocietatea burgheza, printre ale carei valori de baza este familia.

si dincolo de piesele lui Caragiale, literatura timpului abunda de personaje feminine adulterine. Este cazul micilorRomne de consum, moralizatoare.

Panais Macri ne prezinta un tip de femei adultere, pe care el le numeste "femei depravate"n marele sau succesde public Depravatia pentru pine si depravatia pentru aur. Prin "depravatia pentru aur", autorul ntelege acele femei deconditie buna sau foarte buna, care practica adulterul pentru diferite placeri.

El explica ca aici e vorba de capriciu, de nevoia de lux si de mondenitati care fac pe doamnele din protipendada "sa-si nsele barbatii, sa pateze patul conjugal, sa se dedea la tot felul de orgii, la cel mai mare desfru.". Ajungem astfel la oalta trasatura a femeii demonice, si anume faptul ca este condusa de capriciu, pentru care si nseala sfnta datorie desotie.

n memorialistica vremii am gasit si exemple concrete din rndul protipendadei romnesti:

Simka Lahovary , o "dame de monde" perfecta care "are reputatia de a fi o femeie foarte cu duh si ct se poate deamuzanta, dupa cum nici nu este acuzata de a fi usa de biserica" ne relateaza eufemistic si cu simtul umorului Topchi, unfurnizor de materiale militare suedez, calator prin Romnia n a doua jumatate a secolului XIX. Despre aceeasi maredoamna a Partidului Conservator vorbeste si Sabina Cantacuzino n memoriile sale, criticnd lipsa de pudoare si

ndrazneala de care a dat dovada atunci cnd, amantul ei, Wiliamof, secretar al diplomatiei ruse, era pe moarte de difterie"veni sa-l ngrijeasca cu un curaj cam sfidator; el scapase, dar copilul acelei doamne se mbolnavi de difterie si muri."

Zoe Mares Porumbaru , despre care tot calatorul suedez spune: "Iata nca o calareata faimoasa, doamna Maresch,foarte frumoasa femeie, vaduva foarte consolabila si care, de altfel, nu duce lipsa de consolatori."

Dupa cum am vazut si din relatarile lui Topchi, n mare parte strainii au o imagine negativa despre moralitateafemeilor din r omnia. Chiar Titu Maiorescu, n adolescenta sa vieneza, preluase aceasta reprezentare. Vorbind despre elena Calenderoglu, o fata de 17 ani, tnarul o caracterizeaza drept "usoara, ca cele din tara, dar cu o inima foarte buna." Dealtfel, sa nu uitam, ca probabil, avnd aceeasi prejudecata, Titu Maiorescu se casatoreste pentru prima data cu o

nemtoaica, nu romnca.

mpotriva acestei reprezentari exclusiv negative a femeii romne se pun Sabina Cantacuzino si Elena Vacarescu nscrierile lor cu caracter memorialistic. Sabina Cantacuzino relateaza o conversatie auzita ntr-un tren francez n care sespune "ca romncele vorbeau frantuzeste., se nbracau toate la Doucet si la Paquin, dansau toata noaptea n baluri,dormeau toata ziua n casele lor unde nimeni nu patrundea. Adesea matusa-mea (sotia guvernatorului francez) vedea nsalonasul ei 7-8 printese, dar nici o femeie cinstita". Iar Elena Vacarescu se revolta la ceea ce a auzit n Germania cu ocaziavizitei, mpreuna cu Regina Elisabeta, la Wied: "Romnia! Halal! O biata tarisoara fara importanta, plina de femei ultrausoare si de barbati care nu faceau doua parale, tara putreda si fara pic de moralitate"


10/13

si revolta lor este justificata, pentru ca romncele nu erau singurele femei usoare din e uropa si, dupa cum amexemplificat n capitolele precedente, au existat si destule femei virtuoase n Romnia.

n concluzie este preferabil sa nu supra estimam amploarea conduitelor adulterine. Imaginea femeii virtuoaseramne n general dominanta n mediul burghez. La ordinea zilei este datoria maternitatii, stimulata de nevoia ntaririitanrului stat romn, de unde rezulta si necesitatea ntaririi moralei si deci prezenta att de predominanta a imaginii femeiiadultere, avnd ntotdeauna rolul de contraexemplu.

C.2. Femeia coch eta

O alta imagine, nu asa de conturata si polarizata spre negativ ca si aceea a femeii adultere, este cocheta.

Seminificatia acestui adjectiv se extinde de la femeia "gatita" cu prea mare atentie, pna la cea ale careicomportamente morale lasa de dorit.

Astfel, cochetaria este definita n epoca drept dorinta constanta a femeii de a insufla amorul, de a placea prin gratiile

corpullui si agrementele spiritului. Cochetaria n sine, n sensul de grija permanenta de a fi pe plac, nu este condamnabila,dar cnd "este mpinsa pna la exces, ea poate conduce pe o femeie la o cale plina de stnci si prapastii." Femeia cochetatinde sa neglijeze meritele reale si calitatile apreciate cu adevarat, si n mod oficial de societate, ocupndu-se stfel doar denimicuri si frivoliati.

Totodata n maualele si cartile de morala ale timpului se subliniaza diferenta ntre frumusetea reala si cochetaire sau"frumusetea sulemenita", accentundu-se faptul ca acest ultim tip de frumusetea, lipsit de concursul virtutiilor, nu este dect"un dar funest". Mai ales ca se poate oricnd observa atunci cnd frumusetea este creata prin pudra si pomada, prin croialatoaletelor, prin studierea miscarilor si a sursului, caci "tot e studiat, tot e nvatat cum se nvata si muzica". Astfel ca acestefemei cochete nu mai au nimic natural si deci real, de apreciat.

Iar defectele specific feminine care fac ca unele femei sa cada n cochetarie sunt: disimulare si amorul propriu.DISIMULAREA nseamna a ascunde defectele noastre, slabiciunile noastre si a ne arata altfel dect suntem n realitate. Dece aceasta nevoie de fatarnicie? Pentru ca "si farmecul si consideratia creste atunci cnd femeile pot sa para altfel dectsunt." Cochetele stiu cum sa faca barbatii sa le vada ntr-o lumina mai buna, caci cnd acestea "simt ca au batut cuiva la

ochi, vor sa prelungeasca chinul preliminariilor. n timp ce astepti femeia dorita pasiunea creste si n aceasta poezie adepartarii i gasesti calitati nebanuite pna atunci."

AMORUL PROPRIU sau egoismul este iubirea excesiva de sine, care ne face sa ne atribuim totul noua nsine. Esteo trasatura negativa mai ales pentru o femeie, caci e nepotrivita cu natura afectiva a acesteia. si aceasta iubire de sine nupoate duce dect la o atentie permanenta asupra propriei persoane, deci la cochetarie.

C.3. An ti - Sotia

Mai multe defecte se ntrupeaza de regula ntr-o singura imagine negativa: aceea a sotiei care, daca nu este sotia simama perfecta, fidela si devotata, atunci este rea, adica: cicalitoare, brfitoare, invidioasa, isterica, geloasa, guraliva siambitioasa.

Astfel, numeroase portrete de sotii din literatura timpului suna cam n felul urmator: "coana rea.dama nervoasa siguraliva din cale-afara." Un alt exemplu, al aceluiasi autor, este coana Sultana Popovici, care si stapnea sotul cu rautatea,cu gura si cu nervii ei, nelasndu-l n pace nici cnd se afla la birou; chiar si aici gasea prilej sa-l cicaleaca, sa-l scoata dinrabdari cu tot felul de noutati neplacute ale gospodariei. Cu asa un portret este clar ca n final eroina va fi parasita de sot.

Asemenea exemplificari de sotii "de lepadat" am gasit si n memorialistica timpului: Radu Rosetti o descriepe Eufrosina Ventura care "alcatuia un ansamblu al tuturor nsusirilor pe care o sotie nu trebuie sa le aiba": inculta,


11/13

vanitoasa, capricioasa la culme, meschina, interesata, zgrcita, neurastenica, pe scurt, "de un caracter absolut nesuferit."Toate acestea fara a mai mentiona faptul ca era urta, caci oricum urtenia era compesata de bogatia adusa de ea.

Aceasta prejudecata se extinde si n cazul vaduvelor. Astfel, Eugenia Costescu din romanul lui Sfinx este o vaduva"nervoasa, aproape isterica, cu gusturile rafinate si mereu n cautarea senzatiei supreme. Culta, nsa cu sufletul obosit,otravit de excesul placerilor. Femeie care nu se ntelege singura pe sine, cu temperamentul inflamabil. Pismuieste pe toti sie gata dintotdeauna sa zgrie."

Dar sa luam pe rnd, grupndu-le, principalele defecte ale sotiei:

ISTERIA, asociata cu capriciul, specific naturii emotionale a femeii, si gelozia. Figura femeii isterice se impune cudestula pregnanta n epoca, ajungnd sa obsedeze practic, imaginarul domestic. "Imaginea femeii isterice pare a fi ocontniuare a imaginii femeii vrajitoare" care si muta nsa locul de manifestare din public n privat. si aceasta pare a fi tot oconsecinta a naturii bipolare a femeii, caci "femeia, care tinde sa se identifice cu natura, traieste n permanenta subamenintarea fortelor telurice, a caror existenta devine manifesta n excesele nimfomaniei si ale isteriei."

Astfel, n mare parte isteria pare a fi considerata de-a lungul secolului XIX o boala inseparabila de sexul feminin. Ofemeie isterica, dupa exemplul coanei Frosa ntrebuinteaza ct se poate de des "scenele, stenahoriile si atacurile de nervi"pentru a obtine ceea ce si doreste.

Aceasta boala, n ciuda faptului ca este att de bine cunoscuta si att de des invocata este totusi greu de definit clar

si ei i pot fi ncadrate simptome nenumarabile. De exemplu, despre Eugenia Costescu s finx ne spune ca "are untemperament aparte si de multe ori da drumul gurei fara sa se mai gndeesca. Cazul aceasta se ntlneste des la isterici."n concluzie, faptul de a vorbi mult si nestapnit tine tot de isterie.

AMBIIA. Aceasta este iarasi o trasatura care nu ar trebui sa faca parte dintr-un portret ideal al femeii, caci femeiaeste n primul rnd altruista si nu se gndeste niciodata n primul rnd la sine.

O femeie care da dovada de interes si ambitie n lumea masculina, nu poate fi dect meschina si deci, de criticat.Pentru ca ambitiile de parvenire strict personale la acea epoca nu ar avea nici o materializare, femeile si proiecteazaintentiile pe sotii lor. Astfel, Coana Frosa, exemplu a ceea ce o sotie nu trebuie sa fie, este cea care i impune sotului ei,Lascar Catargiu sa candideze la domnie: "Adevarul este ca nu Lascar Catargiu, dar cucoana Frosa visa domnia si faceasotului ei zile amare pentru a-l hotar sa-si puie candidatura."

Zoe. Ea pare ntr-adevar a fi o replica a personajului caragialesc Zoe Trahanache, exemplu de "reusita" feminina nepoca. Caci, n ciuda acestei excluderi a femeii de la treburile pragmatice, de la ceea ce nseamna interes, literaturatimpului subliniaza rolul esential al "damelor" n viata politica de culise, n stabilirea contactelor neoficiale. Astfel, Zoe seintereseaza de mersul politicii locale; implicarea ei este data de statutul de sotie de sef de partid si amanta a prefectului.Importanta doamnei Trahanache este subliniata de Farfuridi care o considera capul partidului: ".partidul nostru: madamTrahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi si ai nostri"; se stie ca Zoe este cea care-i poate asigura lui Catavencusustinerea pentru candidatura sa pentru deputatie:"..eu. gata sa-i sarut mna cu respect. Ma rog, n-ai ce face: mna care-tida mandatul!.".

BRFA. Este vorba despre nca o trasatura inerenta naturii negative a femeii, caci "acolo unde sunt doua femeilaolalta, trebuie sa fie flecareala si brfeala" si la fiecare mpusatura de ac trebuie sa se certe, dupa cum spune TituMaiorescu, justificnd astfel titulatura de "sexul slab" acordata femeilor. El este asadar un purtator si transmitator alreprezentarii epocii despre femeie, reprezentare care, din acest punct de vedere, s-a mentinut chiar pna astazi.

Conform unei analize a domnului Eraclide asupra defectelor specific feminine, ipostaza discutata de noi estecompletata de alte trasaturi negative, si anume: curiozitatea, invidia, calomnia, defaimarea, intriga, clevetirea.

si pentru a ntregi portretul negativ al sotiei, trebuie sa ne referim si la latura definitorie a acestei si anume,maternitatea. Astfel este criticata MAMA MODERN, cea care nu si mai permite sa se sacrifice pe ea sau timpul ei pentru ase dedica cresterii copiilor. Aceasta mama moderna prefera sa-si aroge drepturile si obligatiile materne unor "surogate",MAME ARTIFICIALE care sa ndeplineasca functiile mamei naturale. Aceste mame naturale ale epocii moderne sunt: doica,biberonul, bona, sora medicala si guvernanta.

C.4. Femeia f atala


12/13

Ridicarea imaginii Femeii Fatale, varianta, de-a lungul secolelor, a Eternului feminin, si a mitemelor salesubadiacente (femeia nocturna, vrajitoarea, vampa), la nivelul unui mit pe deplin structurat a avut loc la mijlocul secoluluiXIX.

Aceasta femeie este asociata cu ideea de fatalitate si malefic, este femeia de o frumusete perversa si de o

senzualitate morbida.

Trasaturile ei caracteristice sunt: constiinta propriei frumuseti, si mai ales caracterul fatidic al actului seductieiexecitate n jur.

Fiind vorba de o imagine devenita mit, ei i s-au gasit niste reprezentari clasice, sub chipul unor personaje mitologice,probabil si pentru a sugera eternitatea acestui tip de femeie. Astfel personaje, precum Dalila si Messalina din Biblie sauElena grecilor reprezinta "ncarnari ale crudului element feminin".

Elena, de exemplu, este responsabila pentru izbucnirea unui razboi nimicitor de zece ani. si cazul Elenei nu ramnengropat n filele istoriei si ale mitologiei, ci povestea pare a fi reluata de unele femei ale timpului. si aceasta, n principal,datorita mentinerii reprezentarii femeii ca obiect al posesiunii masculine.

Astfel ca femeile sunt nca, n epoca moderna, responsabile pentru declansarea unor mici razboaie. Este vorba

despre duelurile epocii, care, daca nu au drept cauza chestiuni politice, atunci sigur este o femeie cauza lor. Hagi Moscorealteaza cteva asemenea cazuri, n urma carora mor barbati ca Lascar Zamfirescu, fiul scriitorului, si C. Bals.

Moartea acestuia din urma a fost provocata de faptul ca sotia sa, Natalia Bals, mezina lui Grigore Ghica Voda alMoldovei, de o rara frumusete si de un farmec deosebit atragea destule priviri masculine. Dar fiind "o femeie usoara, atunci,ca si n tot restul vietii sale" se pare ca a primit cu vadita placere avansurile locotenentului austriac provocat n final la duelde sotul dezonorat.

Acelasi rol fatidic l-au avut asupra vietii unor oameni de cultura romni femei ca: Natalia Negru, ai carei doi soti, st. OIosif si Dimitrie Anghel, au murit la scurt timp dupa divort, ultimul chiar sinucidndu-se. a celasi sfrsit l-a ales si AlexandruOdobescu n urma refuzului din partea Hortensiei Racovita. Aceste femei au fost blamate de societatea timpului siconsiderate ca principal responsabile de sfrsiturile tragice ale barbatilor, ca ntruchipari fatidice ale raului ascuns n naturalor feminina.

O alta ilustrare a aceastei imagini, o gasim n Scrierile lui Radu Rosetti, cnd vorbeste despre Eliza Bals, "un tip defrumusete fatala". Ea era considerata ca facnd parte dintre acele femei a caror viata "era departe de a fi fost fara prihana.Fusese si mai era n 1875 deosebit de frumoasa. Foarte nalta, dar cu mini si picioare de dimensiuni cam inuzitate n taranoastra, avea un cap cu trasaturi clasice si ochii negri de toata frumusetea: avea un cap de j udita pregatita sa ucida peHolofren, un tip de frumuseta fatala". Dupa doua casatorii n care numai sotie fidela nu a fost, dupa o fuga n Italia, dupa unduel de onoare si dupa al doilea divort, "cucoana Eliza s-a ntors n tara si "a practicat amorul liber n toata plenitudineaexpresiunii".

Exemplificari ale femeii fatale am gasit si n literatura: romanul lui Panais Macri, intitulat ct se poate desugestiv, Femeia tradatoare, al carui personaj principal feminin se numeste, predestinat, parca, Elena. Ea este o femeieextrem de frumoasa, mult adorata de sotul ei, pe care nsa l nseala. l tradeaza nu o data, ci de mai multe ori, mintindu-l si

nselndu-l si n final parasindu-l, pentru banii unui batrn. Astfel ca portretul femeii fatale l contureaza autorul dupa cumurmeaza: de o frumusete care fura privirile, dar avida dupa bani, mincinoasa, nselatoare, tradatoare si perseverenta n rau.

Astfel ca tnarul sot parasit si traieste "viata n moarte" - dupa cum arata o varianta a titlului Romnului.

si pentru ca una din metaforele ce exemplificau ipostaza pozitiva a imaginarului despre femeie a fost femeia-floare,acest caz ilustreaza, folosind aceeasi metafora, devenirea ntru rau a femeii: Elena era "fiinta fara inima, era o floarefrumoasa, n snul careia nsa se ascundea otrava." Astfel "otrava" din suflet este instrumentul femeii fatale, cu ajutorulcaruia si va duce la ndeplinire menirea fatidica.

n concluzie putem spune ca prin imaginea femeii fatale s-a ncercat sa se deconstruiasca mitul Femeii-nger, modelde puritate si exemplaritate etica, opunndu-i varianta definita prin perversitate, frumusete malefica si seductie fatala.

Am ilustrat asadar o parte din ceea ce poate constitui imaginarul negativ despre femeie. Am vazut ca societateamoderna a pus n seama femeii suficiente defecte. Dar vrem sa ncheiem subliniind nca o data bipolaritatea discursului


13/13

despre femeie, caci dincolo de aceste puncte negative, scoase n evidenta n mod constant, exista si partea frumoasa careeste amintita de asemenea.

si n acest sens cuvintele lui Kogalniceanu sunt repezentative despre atitudinea masculina duala n privinta femeii:"Femeilor!.macar ca aveti dureri de gt, istericale si cochetarie, sunteti vrednice de laudat, si noi va laudam!"

n concluzie, nu consideram ca lucrarea de fata a epuizat problematica imaginii femeii. n acest sens, se mai pot face

studii mergnd pe un singur tip de izvoare; de exemplu, o imagine completa a femeii n literatura romna moderna.

Cu toate acestea, ea reprezinta un nceput n ceea ce priveste acest tip de studii si o picatura din ceea ce trebuie sadevina istoria femeii romne.

Femeia în istoria regatului

Documents

Transcript of Femeia în istoria regatului