FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT

REVISTA PRESEI

www.fsli.ro

1

09 februarie 2015

PREUNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/scoala/luni-incepe-scoala-calendarul-simularilor-nationale-incep-inscrierilor-clasa-pregatitoare-1_54d74ab0448e03c0fd652034/index.htmlLuni începe şcoala. Care este calendarul simulărilor naţionale şi când încep înscrierile la clasa pregătitoareElevii se întorc luni la şcoală, după o vacanţă intersemestrială de o săptămână. Cel de-al doilea semestru este marcat de simulările naţionale la examenele de Capacitate şi de Bacalaureat, dar este încărcat şi pentru părinţii celor mai mici, deoarece tot de luni încep înscrierile pentru clasele pregatitoare pentru anul şcolar 2015-2016.Cursurile din cel de-al doilea semestru şcolar încep luni, 9 februarie, şi vor mai fi întrerupte doar de vacanţa de primăvară, care se desfăşoară în perioada 10-20 aprilie. Înainte de această vacanţă, are loc Săptămâna Altfel, dedicată activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, cu un orar specific. Cel de-al doilea semestru şcolar se încheie pe 19 iunie, când urmează vacanţa de vară ce se va termina pe 13 septembrie 2015. Până la vacanţa mare însă, elevii au de trecut o serie evaluări şi examene. Astfel, pentru clasele a XII-a şi a VIII-a, cursurile se vor încheia în data de 29, respectiv 12 iunie. Simulări de Bacalaureat şi Capacitate La începutul semestrului al doilea, elevii de clasa a VIII-a vor susţine simularea naţională pentru Capacitate şi elevii de clasa a XI-a şi a XII-a vor susţine simularea de Bacalaureat. Simularea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a din anul şcolar 2014-2015 23 februarie 2015 - Limba şi literatura română – probă scrisă 24 februarie 2015- Matematică – probă scrisă 25 februarie 2015 - Limba şi literatura maternă – probă scrisă 6 martie 2015 - Afişarea rezultatelor Simularea probelor scrise ale examenului de Bacalaureat naţional pentru elevii claselor a XI-a şi a XII-a din anul şcolar 2014-2015 2 martie 2015 - Simularea probei scrise de Limba şi literatura română 3 martie 2015 - Simularea probei scrise de Limba şi literatura maternă 4 martie 2015 - Simularea probei obligatorie a profilului (matematică/istorie) 6 martie 2015 - Simularea probei la alegere a profilului şi specializării (numai pentru elevii clasei a XII-a) 12 martie 2015 - Afişarea rezultatelor Evaluările Naţionale de la clasele primare şi gimnaziu Pe elevii mai mici îi aşteaptă Evaluările Naţionale, care se dau la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a - Evaluarea competenţelor fundamentale la finalul clasei a II-a – EN II:

2

18 mai 2015: Scris – Limba română 19 mai 2015: Citit – Limba română 20 mai 2015: Matematică 21 mai 2015: Scris – Limba maternă 22 mai 2015: Citit – Limba maternă - Evaluarea competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar la finalul clasei a IV-a – EN IV: 26 mai 2015: Limba română 27 mai 2015: Matematică 28 mai 2015: Limba maternă - Evaluarea elevilor la finalul clasei a VI-a – EN VI: 2 iunie 2015: Limbă şi comunicare 3 iunie 2015: Matematică şi Ştiinţe ale naturii Calendarul înscrierilor pentru clasele pregătitoare Pe data de 9 februarie, fiecare şcoală va afişa la avizier şi pe site programul de completare a cererilor tip pentru înscrierea în clasa pregătitoare, dar şi străzile care îi sunt arondate (circumscripţiile şcolare) şi numărul de clase pregătitoare. Calendarul înscrierilor continuă cu „Ziua porţilor deschise”, în perioada 11-20 februarie, când au loc întâniri cu părinţii în grădiniţe, pentru informare şi consiliere. În perioada 10 februarie-5 martie are loc evaluarea nivelului de dezvoltare psihosomatică a copiilor ai caror părinţi au solicitat acest test şi primirea rezultatelor în scris. În perioada 16 februarie-6 martie, părinţii completează cererile-tip de înscriere în clasa pregătitoare, online sau la şcoală unde doresc să îşi înscrie copiii. Validarea acestor cereri are loc zilnic în intervalul orar 8.00-20.00 (luni-vineri), respectiv 8.00-13.00 (sâmbătă). Admiterea sau respingerea cererilor de ănscriere la o altă unitate de învăţământ decât şcoala de circumscripţie, pe locurile rămase libere, în funcţie de informaţiile din cerere şi din documentele depuse de părinţi are loc în perioada 10-12 martie. În 13 martie are loc repartizarea la şcoală de circumscripţie a copiilor ai căror părinţi au solicitat înscrierea la o altă şcoală, nu au fost admişi din lipsă de locuri şi şi-au exprimat în această fază opţiunea pentru înscrierea în şcoala de circumscripţie 13-14 martie: Afişarea în scoli şi pe site-ul inspectoratului şcolar a copiilor înmatriculaţi, a numărului de locuri rămase libere şi a listei copiilor neînscrişi după prima etapă 16 martie: Procedura de repartizare a copiilor pe locurile disponibile, elaborată de inspectoratul şcolar, este afişată la sediul şcolilor şi pe site-ul inspectoratului 17-27 martie: Părinţii care nu şi-au înscris copiii în prima etapă trebuie să depună cererea-tip de înscriere la secretariatul şcolii aflate pe prima poziţie dintre cele trei opţiuni exprimate pentru etapa a doua 30 martie-2 aprilie: Şcolile procesează cererile, aplicând procedura specifică elaborată de inspectoratul şcolar, pe baza criteriilor generale şi a celor specifice de departajare, în limita locurilor disponibile. 3 aprilie: Afişarea la fiecare şcoală a listelor finale cu copiii înscrişi în clasa pregătitoare

3

7-10 aprilie: Soluţionarea de către inspectoratul şcolar a cererilor părinţilor copiilor care nu au fost încă înscrişi la vreo şcoală. Calendarul înscrierii în clasa I a copiilor de 7 ani care nu au fost înscrişi în învăţământul primar în anul şcolar 2014-2015 şi ai căror părinţi solicită înscrierea direct în clasa I 16 februarie-6 martie: Depunerea solicitărilor de înscriere de către părinţii care solicită înscrierea copilului la şcoala de circumscripţie, la sediul unităţii de învăţământ respective. 9-13 martie: Soluţionarea de către şcoli şi, după caz, cu acordul inspectoratelor şcolare judeţene pentru suplimentarea numărului de locuri/clase, a cererilor de înscriere depuse de către părinţii care solicită înscrierea copiilor la şcoală de circumscripţie 17-27 martie: Depunerea solicitărilor de înscriere, de către părinţii care solicită înscrierea în altă şcoală decât şcoala de circumscripţie, la unitatea de învăţământ la care solicită înscrierea. 30 martie-2 aprilie: Soluţionarea de către şcoli, respectiv comisiile judeţene, a cererilor de înscriere depuse de părinţii care solicită înscrierea în altă şcoală decât şcoala de circumscripţie. 3 aprilie: Afişarea la fiecare şcoală a listelor finale ale copiilor înscrişi în clasa I

http://adevarul.ro/educatie/scoala/cuvinte-contin-numai-vocale-alte-curiozitati-limbii-romane-1_54d643b0448e03c0fd5edc17/index.htmlCuvinte care conţin numai vocale şi alte curiozităţi ale limbii româneLimba română ascunde în spatele celor mai întrebuinţate cuvinte şi alte construcţii care definesc curiozităţi ale vocabularului naţional. Printre aceste se regăsesc cuvinte care conţin numai vocale, dar şi alte curiozităţi pe care le redăm mai jos.Deşi invazia limbii engleze în România a dat naştere fenomenului denumit „romgleză“, limba română păstrează încă o varietate de cuvinte şi denumiri specifice. Printre curiozităţile limbii naţionale se numără cuvinte care conţin numai vocale, cuvinte care conţin aceeaşi consoană şi cele mai scurte cuvinte care conţin toate cele cinci vocale principale. Cuvinte care conţin numai vocale

oaie, ouă, ie cel mai lung cuvânt alcătuit doar din vocale este „uiuiu“ (5 litere). de asemenea, limba româna este singura limbă europeană în care se

poate face o propoziţie completă, formată din 5 cuvinte, care conţin doar vocale (cu un total de 11 litere): „Oaia aia e a ei“.

Curiozităţi despre vocale Cuvântul ultrarevoluţionarei (19 litere) are toate cele cinci vocale

principale repetate exact de două ori. Alte cuvinte cu aceeaşi proprietate sunt: euroobligaţiunea şi semiautopropulsaţiei

Cel mai lung cuvânt care conţine toate cele cinci vocale principale (a, e, i,o, u) doar o singură dată este bildungromânesc (16 litere). Cuvântul autoînsămânţările conţine toate cele opt vocale din limba română (a, ă, â, e, i, î, o, u). Pare să fie singurul cu această proprietate.

4

Cel mai lung cuvânt care conţine două vocale: transplant Cele mai scurte cuvinte care conţin toate cele cinci vocale principale

(a,e, i, o, u) sunt: oleiau, ouatei, moaieu, noaieu (6 litere), aurorei, buboaie, butoaie, opiaceu, sequoaia, lupoaie, ursoaie (7 litere).

În DEX ’98 sunt menţionate 11 cuvinte care nu conţin niciuna dintre vocalele uzuale (a, ă, â, e i, î, o, u). Aceste sunt: brr, hm, prr, pst, schwyz, ss, sst, st, tt, zvr.

Cele mai lungi cuvinte univocalice: A - abracadabrantă (14 litere) Ă - răscrăcăna sau răscrăcăra (10 litere) Â - zgâlţânând (10 litere) E - degenerescenţele, regenerescenţele (16 litere) I - indistinctibilii, (16 litere), inscriptibilii (14 litere) O - protocromozom, hodoronc-tronc, (13 litere), fosforoscop (11 litere) U - hurduz-burduz (12 litere), grupusculul, scrupulumul (11 litere).

Curiozităţi despre consoane Cel mai lung cuvânt care conţine o singură consoană este: acioaiei (8

litere) Cele mai lungi cuvinte care conţin aceeaşi consoană: ciocoaicei,

lălăielile, lilialului, loialului (10 litere) Cel mai lung cuvânt care conţine doar două consoane diferite (fără a

lua în considerare semnele diacritice) este: neintenţionatei (15 litere). Consoana cea mai frecventă în cuvintele limbii române este „R“,

urmată de „T“. În afara literelor „Q“, „W“ şi „Y“, care nu sunt specifice limbii române,

cea mai rară consoană în cuvintele limbii române este „X“, urmată de „J“.

Printre cele mai lungi cuvinte formate în întregime din alternări de vocale şi consoane se numără:

citomegalovirusurilor (21 de litere) şi imunopolizaharidelor (20 de litere).

Cel mai lung cuvânt care începe şi se termină cu o vocală, iar în rest nu conţine decât consoane este: înspre.

Alte curiozităţi ale limbii române 44 de litere. Atât are cel mai lung cuvânt din Limba Română. Şi nu, nu

e o glumă. El chiar există şi denumeşte o boală pentru care nu s-a găsit leac. Cuvântul este PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZA.

Electroglotospectrografie (25 de litere) este cel mai lung cuvânt din DEX ’98

„C“ este litera cu care încep cele mai multe cuvinte în limba română. „Y“ este litera cu care încep cele mai puţin cuvinte în limba română. Cea mai lungă denumire de localitate din România ar putea fi

Staţiunea Climaterică Sâmbăta (27 de litere), sat din judeţul Braşov. Cea mai lungă denumire de localitate din România formată dintr-un

singur cuvânt: Constantineşti (14 litere).

5

Cea mai scurtă denumire de localitate din România: Ip (2 litere). Printre cele mai lungi cuvinte alcătuite dintr-o singură silabă se

numără: ştreang, trunchi, chiompi, ghionţi, strâmţi, strângi, strânşi, stricţi, sconcşi, sfincşi, prompţi, strâmbi, schimbi, schingi, şchiopi, zbenghi (7 litere).

Terminaţii rare (în DEX ’98): Q - niciun cuvânt; W - patru cuvinte (ludlow, paraflow, show, slow); K - 15 cuvinte (cel mai lung este ecofeedback); Y - 27 de cuvinte (cel mai lung este chardonnay).

http://adevarul.ro/locale/calarasi/mesajul-antidrog-ajuns-editia-xii-a-liceenii--provocati-sa-si-coloreze-viata-intr-un-stil-mai-sanatos-1_54d8639a448e03c0fd6c2516/index.html„Mesajul meu antidrog” a ajuns la ediţia a XII-a. Liceenii, provocaţi să-şi coloreze viaţa într-un stil cât mai sănătosCa să-i ţină departe pe elevi de vicii şi să-i înveţe să adopte un stil de viaţă cât mai sănătos, Agenţia Naţională Antidrog a lansat a XII-a ediţie a Concursului „Mesajul meu antidrog” cu tema „Colorează-ţi viaţa altfel...fără droguri!”.”Antrenarea populaţiei şcolare în activităţi prin care aceasta să-şi exprime prin diverse forme opinia şi atitudinea faţă de consumul de alcool, tutun şi droguri, inclusiv substanţe noi cu proprietăţi psihoactive–SNPP, conştientizând în acest fel şi consecinţele negative asociate acestuia, devine o prioritate. Concursul naţional „Mesajul meu antidrog” reprezintă din acest punct de vedere un cadru adecvat de manifestare a copiilor şi tinerilor şi contribuie la formarea de convingeri de viaţă sănătoasă în rândul acestui segment de populaţie. Tabăra tinerelor talente Astfel, prin secţiunile propuse, încercăm să oferim adolescenţilor posibilitatea de a contribui la lansarea unor mesaje pozitive în favoarea unei vieţi sănătoase, fără droguri”, a anunţat CPECA Călăraşi. Anul trecut au fost selectate 12 lucrări câştigătoare la etapa judeţeană şi au fost transmise în vederea participării la etapa naţională. În urma jurizării, elevul Radu Răzvan din cadrul Liceului Tehnologic nr. 1 Fundulea – coordonat de dna. prof. Covor Daniela a obţinut locul I la Secţiunea Arte vizuale colaj – categoria gimnaziu, participând astfel la „Tabăra tinerelor talente”, organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului în perioada 8 – 15 iulie 2014, la Costineşti, judeţul Constanţa.

http://adevarul.ro/life-style/parinti/elevi-scoalagenerala-detoxifiere-digitala-saptamana-telefon-1_54d79c46448e03c0fd67b320/index.html

6

Elevi de şcoală generală, la „detoxifiere digitală“: o săptămână fără telefonDirectorul unei şcoli generale din oraşul britanic Wellington a interzis copiilor să mai folosească telefonul şi tableta vreme de o săptămână pentru a-i „trata“ de dependenţa de tehnologie şi a-i învăţa să comunice.Absorbiţi de tehologie, cei mici nu învaţă să comunice şi le lipsesc abilităţi foarte importante, spune Martin Stott, educatorul britanic care a interzis folosirea tehologiilor moderne timp de o spătămână în şcoala pe care o conduce. Educatorul britanic din oraşul Wellington speră să încurajeze astfel dialogul între elevi şi să-i înveţe să „citească“ limbajul corpului - abilitate care le lipseşte copiilor din ziua de azi. „Vedem adesea în restaurante copii care se joacă pe tabletă, în timp ce părinţii discută între ei. Obiceiul acesta afectează calitatea timpului petrecut în familie, iar copiii nu mai reuşesc să interpreteze expresiile faciale ale celor din jur“, a declarat directorul Martin Stott pentru publicaţia „The Times“. În timpul „detoxifierii digitale“, cei mici vor fi încurajaţi să joace cărţi, să rezolve puzzle-uri şi să comunice mai mult cu prietenii lor, altfel decât prin intermediul tehnologiilor moderne. Copiii din şcoala condusă de Martin Stott au vârste cuprinse între patru şi 11 ani, iar cei mai mulţi nu se pot despărţi de dispozitivele mobile. În străinătate există tabere specializate care interzic folosirea telefoanelor şi a tabletelor, tratând astfel dependenţa de ele.

http://adevarul.ro/news/eveniment/luni-incepe-scoala-profesorii-elevii-nevoiti-respecte-nou-regulament-scolar-noutatile-1_54d79c8e448e03c0fd67b553/index.htmlLuni începe şcoala. Profesorii şi elevii sunt nevoiţi să respecte un nou regulament şcolar. Care sunt noutăţileÎncepând de luni, elevii se întorc la şcoală, după o vacanţă intersemestrială de o săptămână. Dacă pentru elevii din clasa I cel de-al doilea semestru vine „la pachet” cu noul Abecedar, după ce timp de şase luni au folosit manuale vechi şi fişe de lectură întocmite de învăţători, elevii de clase mai mari vor avea un semestru intens, încărcat cu simulări naţionale pentru examenele de Capacitate şi Bacalaureat.Odată cu începerea noului semestru, elevii şi profesorii sunt nevoiţi să respecte un nou regulament şcolar, nu foarte diferit de cel vechi, care va sta la baza noilor regulamente de ordine interioară din şcoli. Astfel, elevii şi profesorii trebuie să ţină seama de prevederile documentului în care scrie, printre altele, că elevii îşi pot contesta notele, că şcolile sunt obligate să le asigure copiilor orientare profesională, dar şi să întocmească o comisie pentru combaterea violenţei în şcoli. De asemenea, părinţii pot fi amendaţi cu sume de până la 1.000 de lei sau chiar la muncă în folosul comunităţii dacă nu asigură şcolarizarea obligatorie a copilului, sancţiune rar aplicată.

7

Noul regulament, restrictiv Vicepreşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), învăţătoarea Cornelia Popa, a explicat pentru „Adevărul” că, per total, „noul regulament clarifică unele probleme care s-au ivit în învăţământ în ultimii ani şi propune unele măsuri restrictive pentru profesori şi elevi”. „În ceea ce priveşte dreptul de contestare a notei, noi suntem de acord cu acest punct al noului regulament, dar propunem reducerea numărului de zile pentru exercitarea acestui drept la trei, astfel încât să nu se blocheze activitatea şcolii. Nu ne temem de abuzuri, deşi există o tendinţă de a exagera atunci când ai un drept nou, însă credem că aceste lucruri se vor regla cu timpul”, este de părere Cornelia Popa. Şi Adrian Troie, directorul adjunct al Colegiului Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti, este de acord cu contestarea notelor, însă atrage atenţia că se poate abuza de această reglementare. „Dacă 500 de copii din 1.000 îşi contestă notele, activitatea şcolii este blocată”, a spus Troie. Consilierea în carieră, făcută de părinţi În schimb, Steluţa Vlad, directoarea Şcolii Gimnaziale „Ion Heliade Rădulescu” din Capitală, spune că noul regulament se suprapune în mare parte peste cel vechi, dar consideră că, „pe undeva, el restricţionează sau chiar afectează demnitatea profesorului”. „Din experienţa mea vă spun că părinţii vin oricum cu tot felul de reclamaţii vizavi de note şi alte aspecte”, a spus profesoara. Ea mai spune că deşi şcoala încearcă să facă „un fel de consiliere în carieră”, de cele multe ori părinţii sunt cei care îi orientează pe copii şi sunt numeroase cazuri în care îi orientează greşit. Combaterea violenţei şi a discriminării Referitor la înfiinţarea comisiilor pentru prevenirea violenţei, Steluţa Vlad spune că ele există deja şi că sunt necesare pentru că au crescut actele de violenţă în şcoală, de la cei mici până la cei mari. „Nici comisiile pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii nu sunt noi, doar că fenomenul segregării există în continuare în anumite şcoli, dar din cauza părinţilor şi nu a profesorilor. Este foarte greu să faci ceva, tu ca profesor, când vine părintele şi spune: <>. Mi s-a spus exact aşa”, a explicat directoarea. Învăţătoarea Cornelia Popa subliniază că sancţiunile aplicate elevilor sunt descrise sumar. „Spre exemplu, considerăm că şi părinţii sunt responsabili şi că ar trebui sancţionaţi pentru absenţele copilului”, a spus dascălul, adăugând că birocraţia excesivă încarcă foarte mult munca dascălilor. „Aceştia ar trebui să se concentreze pe activitatea de educare şi de administrare a şcolii, nu pe hârtii şi comisii”, consideră vicepreşedintele FSLI. Calendarul semestrului al II-lea Cursurile semestrului al doilea, care încep azi, se vor încheia pe 10 aprilie, iar vacanţa de primăvară este cuprinsă între 11 şi 19 aprilie. Elevii se vor întoarce la cursuri pe 20 aprilie şi le vor încheia pe 19 iunie. Săptămâna 6-10 aprilie, din semestrul al doilea, este dedicată activităţilor extracurriculare, în cadrul programului „Şcoala altfel”. Tezele din semestrul al II-lea se vor susţine, de regulă, până la data de 22 mai.

8

Simulările examenelor naţionale se vor desfăşura în zilele de 23, 24 şi 25 februarie - Evaluarea Naţională, pentru elevii clasei a VIII-a, respectiv 2, 3, 4 şi 6 martie -Bacalaureat, pentru elevii claselor a XI-a şi a XII-a. Potrivit Ministerului Educaţiei, absolvenţii de liceu se vor putea înscrie la prima sesiune a examenului de Bacalaureat între 25 şi 29 mai şi vor încheia cursurile în 29 mai. Prima sesiune de Bac începe pe 8 iunie, cu evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română, iar Evaluarea Naţională va începe anul acesta pentru absolvenţii de clasa a VIII-a pe data de 22 iunie, cu proba de Limba şi literatura română. Înscrierile la clasa zero În perioada 11 – 20 februarie, părinţii pot să viziteze spaţiile unde se organizează clasele pregătitoare. Începând de luni, şcolile afişează la avizier şi pe site-uri programul de completare a cererilor-tip de înscriere şi lista cu străzile care le sunt arondate (străzile din circumscripţie). De asemenea, şcolile vor mai afişa programul evaluării psihosomatice a copiilor, criteriile specifice de departajare şi lista documentelor pe care trebuie să le prezinte părinţii. Completarea cererilor-tip are loc abia pe 16 februarie.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/umor-treci-loc-banca-1_54d78cb3448e03c0fd67138a/index.htmlVIDEO „Umor, treci la loc în bancă!”Iată că a trecut şi scurta vacanţă şcolară. De luni, reîncepe şcoala şi, probabil, pentru cei mai mulţi elevi, profesori şi părinţi, aceasta nu este o sursă de bucurie, ci una de tensiune şi de stres.Ca elev, şi pentru mine şcoala a fost o perioadă stresantă, deşi, la acea vreme, nu apăruse încă acest termen. Am fost o şcolăriţă studioasă, premiantă. Nu eram motivată să fiu prima, ci eram preocupată ca, în primul rând, să nu o fac de râs pe mama, profesoară în şcoala unde învăţam. Apoi, la cea mai bună clasă din cel mai bun liceu dintr-un orăşel de provincie, eram preocupată să nu fac de râs şcoala din satul meu. Foarte puţine urme de plăcere sau bucurie de a învăţa, care erau imediat înăbuşite de majoritatea profesorilor. Aşa am ajuns să mă număr printre acei adulţi perfecţionişti, care iau viaţa mult prea în serios. „Why so serious?” Am învăţat să fiu mai detaşată şi ceva mai relaxată abia când am trăit un an departe de ţară, în Elveţia, la acea vreme lucrând pentru o companie multinaţională. Iar anul trecut, m-am mutat de la Bucureşti la Urlaţi, un orăşel micuţ şi tare liniştit din Dealu Mare, aşa că mi-am redus motoarele şi mi-am schimbat perspectiva. Nu mai trăiesc în ritmul înnebunitor al Capitalei. În plus, în 2014, am avut oportunitatea de a găzdui, tot la Urlaţi, patru tineri voluntari străini într-un proiect de cicloturism al Asociaţiei ROI. Am rămas de la ei cu o zicală foarte nimerită: “Why so serious?”. Cum traduc eu asta este “ce-ar fi să ne relaxăm şi să nu ne mai luăm atât de în serios?!”. Iar asta nu înseamnă deloc să nu munceşti sau să nu ai rezultate! Un cadou binevenit Ei bine, la finalul lunii ianuarie, am primit un mare cadou la Festivalul de poezie şi epigramă „Romeo si Julieta la Mizil”, aflat la cea de-a VIII-a ediţie. Este salutar că un oraş precum Mizilul susţine un asemenea eveniment cultural, despre care am aflat doar pentru că sunt prezentă în zonă.

9

Ei bine, la eveniment a fost prezent acad. Solomon Marcus care a vorbit despre importanţa umorului în educatie, învăţare şi în viaţă. Sunt o mare admiratoare a dlui Solomon Marcus, un vizionar în ceea ce priveşte educaţia, care consideră fiecare cetăţean are un rol în această privinţă. Cu înţelepciunea şi experienţa celor aproape 90 de ani, matematicianul îndrăgostit de poezie susţine idei valoroase, la nivelul celor prezentate de experţi de renume internaţional, cu aplicabilitate la specificul românesc. Din păcate, după cum spunea recent într-un interviu din revista “Sinteza”, nu i s-a propus până acum să facă parte din vreo instituţie cu atribuţii în domeniul educaţiei. Miniştrilor le-a plăcut să apară în fotografii alături de domnul profesor, dar niciunul nu i-a propus să-i fie consilier, pentru că, în aroganţa lor, ei ştiu deja ce să facă... „Ceva fundamental greşit se întâmplă în educaţie” Aşa cum mie mi-a mers la inimă cuvântarea dlui acad. Solomon Marcus, probabil că le va prinde şi altora. Aşadar, vă împărtăşesc ideile principale prezentate de domnia sa:

„Abandonul şcolar, dezorientarea, disperarea unui număr crescând de adolescenţi ne avertizează că ceva fundamental greşit se întâmplă în educaţie.”

„Una din cauzele principale este starea de încordare, de gravitate, impusă de stres, care-i stăpâneşte pe tot mai mulţi copii, adolescenţi, tineri, adulţi, la şcoală, la universitate, în profesie.”

Depresia este tot mai frecventă în şcoli, ca urmare a conflictelor psihice pe care le generează anomaliile sistemului educaţional. Ceva similar se întâmplă adulţilor la locul de muncă. Uităm că starea de bună dispoziţie, de relaxare, de bucurie de viaţă este o condiţie de reuşită în educaţie, în profesie, în viaţă în general. Dar cum sa ai acces la această stare pozitivă fară disponibilitatea la umor?”

„În orice întreprindere umană există umor” În viziunea dlui acad. Solomon Marcus, umorul face casa buna cu jocul, cu ludicul, răspunzând uneia dintre cele zece nevoi umane pe care le-a definit. Natura, viaţa socială au un imens potenţial ludic, ironic. Ironia şi „păcălile” istoriei sunt nenumărate. “Istoria ştiinţei are un potential ironic imens, spre exemplu prin multe greşeli şi eşecuri care au devenit tocmai ele sursa unor mari invenţii sau descoperiri” (cauţi ceva şi descoperi altceva, cum s-a întâmplat cu penicilina descoperită de Fleming). “În orice întreprindere umană există umor”, de la religie şi teologie, la artă, muzică şi evoluţia ştiinţei. În înregistrarea de mai jos, veţi regăsi argumentate aceste idei. În opinia domniei sale, “umorul este mult mai bogat şi mai important azi decât în urmă cu 120 de ani. În ultimul secol, tot mai multe rezultate, idei, creaţii în ştiinţă, tehnologie, filozofie, artă, literatură înşeală aşteptările noastre, intră în conflict cu percepţia comună, pun la încercare imaginaţia şi transformă întreaga întreprindere umană într-un spectacol fără precedent.” Concluzia „Gonind, ignorând umorul în educaţie, în învăţare, noi am sabotat şcoala, am sabotat educaţia”. Lipsa umorului este „una din cauzele principale pentru care, pentru o mare parte a elevilor, şcoala este o plictiseală”. Aşadar, problema aceasta a umorului în lucrurile serioase nu este una oarecare, ci este o problemă vitală a culturii şi a societăţii noastre.”

10

http://adevarul.ro/locale/bistrita/instanta-obliga-minorul-bataus-nenorocit-student-plina-strada-cluj-napoca-samearga-scoala-nu-baruri-1_54d6426c448e03c0fd5ed0c3/index.htmlInstanţa îl obligă pe minorul bătăuş care a nenorocit un student în plină stradă în Cluj-Napoca să meargă la şcoală şi să nu intre în baruriDecizie de-a dreptul surprinzătoare a Judecătoriei Cluj-Napoca în cazul romului minor din Nimigea care împreună cu fratele său a nenorocit în plină stradă un student vara trecută. Instanţa îl obligă pe minorul bătăuş ca timp de 6 luni să...meargă la şcoală şi să nu intre în baruri.În vara anului trecut, Călin Varga, un rom minor din Nimigea, împreună cu fratele său Boby Varga, care între timp a decedat, au băgat în spital un student după ce i-au aplicat o corecţie soră cu moartea în plină stradă în Cluj-Napoca. Cei doi au fost deranjaţi de comentariile studentului, care îi atenţiona că au parcat în staţia de autobuz. Studentul s-a ales cu o dublă fractură de mandibulă şi a intrat direct în operaţie. De parcă nu era suficient, tatăl studentului, la auzul veştilor, a făcut stop cardiac şi a decedat. Iniţial cei doi au fost reţinuţi, scăpând însă destul de repede de gratii după ce studentul şi-a retras brusc plângerea făcută la poliţie. Cei doi fraţi au fost judecaţi în acest dosar doar pentru tulburarea liniştii publice nu şi pentru lovire cum ar fi fost normal. Boby Varga (22 de ani) nu a mai apucat sentinţa în acest proces, întrucât şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier la doar câteva luni după bătaia din Cluj-Napoca. Instanţa îi interzice lui Călin Varga să calce în baruri timp de 6 luni Sentinţa judecătorilor, făcută publică de clujust.ro, este cel puţin surprinzătoare: „În temeiul art. 120 CP rap la art. 115 alin. 1 pct. D CP aplică inculpatului minor Varga Robert Călin, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, iar supravegherea se va face sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bistriţa-Năsăud pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice. Impune inculpatului minor ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice să respecte următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională b) să nu frecventeze localurile publice c) să nu se apropie şi să nu comunice cu persoana vătămată d) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta e) să se supună măsurilor de control stabilite de acest serviciu” Călin Varga, cercetat şi într-un dosar de şantaj Varga Robert Călin este din localitatea bistriţeană Nimigea şi provine dintr-o familie certată de ani buni cu legea. Doar fratele său care a decedat toamna

11

trecută, la 22 de ani reuşise să adune dosare penae pentru furt calificat, jaf şi agresiune. Minorul nu va putea momentan respecta ce a decis instanţa, întrucât este arestat la domiciliu fiind cercetat şi în alt dosar. Călin este cercetat şi pentru şantaj, după ce alături de alte rude şi-a terorizat un consătean. Ioan Şandor îi făcuse rost de un permis fals unguresc lui Boby Varga, fratele decedat al lui Călin. Rudele decedatului s-au gândit să scoată nişte bani de pe urma tânărului, chiar şi după moartea acestuia. Astfel că l-au ameninţat pe Ioan Şandor că-l dau în judecată pentru că i-ar fi cauzat moartea lui Boby Varga prin faptul că i-a procurat un permis de conducere fals şi i-a pus viaţa în pericol. Familia Varga îi cerea lui Ioan Şandor 3000 de euro pentru a renunţa la proces.

http://adevarul.ro/locale/botosani/lectie-viata-data-tanar-invalid-scris-doua-carti-lupta-drepturile-persoanelor-handicap-folosindu-si-doar-mintea-nasul-1_54d5de00448e03c0fd5c5a12/index.htmlLecţia unui tânăr invalid care a învins sistemul: a scris două cărţi şi luptă pentru drepturile celor cu handicap, folosindu-şi doar mintea şi nasulMarius Giradă (35 de ani), din oraşul Dorohoi (Botoşani), nu îşi poate coordona mişcările trupului, însă din dorinţa de a-şi continua studiile, a contribuit la schimbarea Legii Educaţiei, iar acum este elev în clasa a VIII-a. Marius scrie poezii şi luptă pentru drepturile celor cu handicap, folosindu-şi doar mintea şi nasul.„Vreau să lupt! Scriu folosind vârful nasului, dar scriu...“, este mesajul transmis pe blog de Marius Giradă (35 de ani), un tânăr din Dorohoi. Marius a fost diagnosticat cu tetrapareză spastică de când era mic. Boala nu-l lasă să-şi coordoneze mâinile şi picioarele şi cu greu mai poate vorbi. Însă Marius s-a încăpăţânat să înveţe şi să-i ajute pe cei ca el să se considere oameni normali şi este autorul a două volume de poezii şi al unui blog pe care scrie cu nasul. „Pe Marius îl cărăm de mic în braţe ca să vadă lumea şi să se deplaseze. În schimb, el cară cu forţa lui de luptă şi cu forţa gândurilor sale pozitive multe suflete amărâte în braţe. Noi nu prea mai avem ce să-l învăţăm, dar el ne poate învăţa totul despre viaţă, curaj şi despre ambiţie“, spune cu ochii în lacrimi Viorel Giradă, tatăl lui Marius. „Dacă el se lasă bătut, atunci este sfârşitul lumii!” Calculatorele şi internetul au fost o binecuvântare pentru tânărul dorohoian, care a învăţat să folosescă tastatura şi mouse-ul cu nasul. „L-am văzut cum butona telefonul cu nasul. Pentru mine era uluitor. Apoi, calculatorul. Păi, eu nu pot să fac cu mâinile ce face el cu nasul! Pentru el, calculatorul a fost o deschidere către lume. S-a putut exprima şi a putut să-şi satisfacă nevoia de cunoaştere. Până oboseşte caută, află, se informează“, spune Viorel Giradă. Marius Giradă foloseşte calculatorul cu ajutorul nasului

12

Marius a profitat de libertatea pe care i-a oferit-o internetul şi a devenit susţinătorul moral al întregii familii, dar şi al multor tineri din lumea virtuală. „Păi, noi, teoretic, îl ajutăm pe el, dar, în realitate, cred că el ne ajută pe noi. Are pe internet sute de prieteni. Sunt oameni care îşi mişcă mâinile şi picioarele, merg, aleargă, au totul, dar sunt bolnavi sufleteşte şi îi caută sprijinul lui. Pur şi simplu, Marius îi încurajează, ştie să le vorbească în aşa fel încât să-i pună pe picioare“, mai povesteşte tatăl tânărului. Celor cu handicap, Marius le demonstrează că sunt normali, îi învaţă pe toţi să lupte. „Când mă enervez sau mă las copleşit, imediat mă îmbărbătează. Este un exemplu de luptă. Dacă Marius se lasă bătut, atunci este sfârşitul lumii!“, mărturiseşte Viorel Giradă. Implicat activ Doar cu ajutorul nasului, Marius a reuşit să scrie două cărţi de poezii. Poemele sale au fost incluse într-o antologie de poezie botoşăneană, „Antologia Dorohoiului“, iar el a fost invitat la Cenaclul literar „Editor“,coordonat de profesorul Ciprian Voloc. „Îmi place să scriu versuri şi am compus 31 de poezii – majoritatea religioase. Cu ajutorul Asociaţiei IHTIS, am reuşit să-mi împlinesc un vis: acela de a-mi publica o mică parte din poeziile mele, alături de mai mulţi tineri autori cu şi fără dizabilităţi, într-un volum numit: «Răvaş pentru lumea de astăzi», lansat pe 3 decembrie 2009“, scrie Marius, pe blogul său. Pe lângă temele religioase, tânărul abordează în poeziile sale teme sociale şi spirituale. Din scaunul său rulant electric, pe care l-a primit cadou de la fratele lui mai mic, dar şi din faţa calculatorului unde scrie cu nasul, Marius are o viaţă foarte activă. „Cred că el este mai activ decât mulţicare se plictisesc cu mâini şi cu picioare întregi. Studiază, scrie, consiliază, corespondează. Este foarte credincios şi merge la biserică. Câteodată, mă întreb cine este, de fapt, bolnavul?!“, spune Viorel Giradă. În efortul lui de a-i mobiliza pe cei cu dizabilităţi şi de a lupta pentru drepturile lor, Marius este ajutat de o altă tânără cu o boală asemănătoare, Mihaela Mihăescu, fondatoarea Asociaţiei IHTIS. „De mic, mi-am dorit să lucrez în domeniul social şi, iată, de doi ani sunt membru activ în Asociaţia IHTIS, unde noi, cei cu handicap fizic, ne autoreprezentăm şi vrem să ne arătăm în primul rând nouă şi apoi celorlalţi că putem să fim parteneri egali cu cei fără handicap în societate. IHTIS încearcă să spună lumii că: «Şi tu poţi să participi activ în societate cu calităţile şi aptitudinile pe care le ai!»“, scrie Marius. „Aşa e legea“ Cea mai mare dorinţă a lui Marius Giradă a fost să meargă la şcoală. Chiar dacă, din punct de vedere intelectual, a fost un copil normal, el nu a fost primit la şcoală alături de ceilalţi copii de vârsta lui. Fie că învăţătorii nu doreau să aibă de-a face cu o persoană cu handicap, fie că era privit cu reticenţă. Abia la 31 de ani, tânărul din Dorohoi a reuşit să găsească un învăţător dispus să vină acasă şi, legal, să îl ajute să termine patru clase. „A venit învăţătorul şi credea că este şi cu grad de handicap psihic. După ce l-a văzut ce scrie, a spus: «Păi ce pot eu să-l învăţ?» Marius a făcut ciclul primar într-un an“, spune Rodica Giradă. Pentru Marius Giradă caculatorul conectat la internet este esenţial Odată cu terminarea ciclului primar, Marius a vrut să meargă mai departe. Aici s-a lovit de prima piedică, Legea Educaţiei Naţionale, care, pe atunci,

13

prevedea că gimnaziul nu poate fi urmat de persoane care depăşesc cu patru ani vârsta corespunzătoare clasei. „Am fost la Inspectoratul Şcolar şi am explicat situaţia. Am spus că avem nevoie de câte un profesor să vină să-l evalueze. Nici măcar nu aveam nevoie să-i predea. Marius învaţă singur. Ne spuneau că aşa este legea“, îşi aminteşte Rodica Giradă. Victoria Timp de un an, tânărul cu tetrapareză spastică s-a luptat pentru drepturile sale. Cu nasul, în faţa calculatorului, a scris şi a conceput petiţii peste petiţii către Ministerul Educaţiei şi Guvern, prin care cerea dreptul la şanse egale. După memorii şi petiţii din toată ţara, de la persoane aflate în situaţii asemănătoare, legea a fost completată. Astfel, în 2011, a fost modificat programul „A doua şansă“, privind învăţământul secundar inferior, prin care Marius putea să facă şi gimnaziul, chiar dacă avea peste 14 ani. Din toamna anului trecut, Marius Giradă este elev în clasa a VIII-a şi are aproape 10 pe linie. Visul lui este să meargă mai departe şi să se înscrie la Liceul Tehnologic Special „Ion Pillat“ din Dorohoi, de unde profesorii pot veni acasă. Prizonier în propriul trup,a descoperit lumea singur Marius Giradă s-a născut pe 5 martie 1979 într-un spital din Botoşani. Părinţii acestuia erau simpli muncitori. Mama sa, Rodica Giradă, era confecţionar, iar tatăl său, Viorel Giradă, era muncitor la fabrica de sticlă. Marius era primul copil, fiind aşteptat cu cea mai mare bucurie, însă naşterea a fost una cu probleme. „Copilul avea peste 3,7 kilograme şi dilataţia nu s-a produs cum trebuie şi a intervenit suferinţa fetală. Atunci, medicii poate nu ştiau cum să acţioneze, aşa ca acum. A fost un chin mai ales pentru copil. Era vânăt tot, abia a început să respire, nici nu a plâns“, povesteşte cu amărăciune Rodica Giradă. Leziunile produse la naştere i-au cauzat lui Marius o tetrapareză spastică cu elemente extrapiramidale. Iniţial, copilul părea că se dezvoltă normal, până aproape de vârsta de 1 an, când au început să apară primele simptome. Părinţii nu l-au ascuns „Stătea greu în fund, se mişca greu, ceva nu era în ordine. Când a început să meargă, mergea greu. Se chinuia. La această afecţiune, muşchii sunt cei afectaţi şi sunt şi simptomele spastice. Nu se poate coordona. Simptomele s-au accentuat mai târziu“, spune mama lui Marius. Deşi simpli muncitori, într-un oraş mic, părinţii lui Marius nu au disperat niciodată. Şi, mai ales, nu şi-au ascuns copilul, deşi mergea greu, avea spasme şi nu se putea exprima. „Niciodată părinţii mei nu m-au izolat, chiar din contră. Am fost împreună peste tot şi poate de asta nici eu n-am fost complexat de handicap şi am vrut întotdeauna să fiu o persoană cât mai normală şi activă la tot ce se întâmplă în jurul meu“, scrie cu vârful nasului, pe blogul său, Marius. Fratele mai mic Din chenzina modestă pe care o ridicau de la fabrică, soţii Giradă au început să bată ţara în lung şi-n lat pentru a-i uşura traiul fiului lor. „De la un 1 an şi 3 luni, am început să-i dăm vitamine şi mergeam, până când a împlinit 12 ani, la Dezna, la un centru de recuperare din Arad. Pe vremea aceea, nu erau tehnici de recuperare moderne. Cu banii, ce pot spune? Când a fost vorba de fiul meu, nici nu m-am mai gândit la bani! Au fost momente când mâncam ce apucam, dar ce conta?“, îşi aminteşte Rodica Giradă.

14

La trei ani de la naşterea lui Marius, în familia Giradă a mai venit pe lume un copil sănătos. „Am mai avut un băiat, după ce l-am născut pe el. Nici nu ne-am gândit că ar putea avea probleme cel de-al doilea copil. Dar nici Marius nu este o problemă pentru noi. Aşa a fost să fie! Dumnezeu i-a dat un suflet şi o forţă de luptă mai mari decât orice trup. Niciodată nu mi-am ascuns copilul! Am fost mândri de forţa lui de luptă şi de inteligenţa lui“, adaugă mama lui Marius, Rodica Giradă. „Nu a plâns niciodată“ Fără tratamente performante, într-o familie care trăia din salarii de muncitori şi în mijlocul unei societăţi care nu era gata să-l accepte, Marius a decis să lupte. „El este pentru mine un exemplu, un model. Era mic şi ceilalţi copii se jucau, el era în scaun cu rotile. Nu a plâns niciodată. A avut spirit de luptător. Nu se putea exprima, nu erau calculatore atunci şi nu îl primeau învăţătoarele. Stătea la masă, pe un scăunel, lângă fratele mai mic şi «fura» de la el alfabetul şi socotelile. După aceea, aşa cum putea, a început să citească. Citea mult de tot. Este pasionat de istorie, geografie şi de ştiinţe. Stau pe lângă el, ca un învăţăcel, şi aflu lucruri, aşa cum le poate el exprima“, spune cu mândrie tatăl lui Marius. Proiectele ambiţioase ale lui Marius După ce a contribuit la modificarea unui articol din Legea Educaţiei Naţionale, Marius Giradă continuă să lupte pentru drepturile persoanelor cu handicap. El a lansat o petiţie online pentru introducerea unei prevederi legale care să oblige spitalele din România să angajeze câte un kinetoterapeut şi câte un maseur. Potrivit planului lui Marius, specialiştii ar urma să asigure servicii la domiciliu persoanelor cu handicap locomotor care nu-şi permit o astfel de îngrijire. „El susţine că prin aceste exerciţii se ameliorează o serie de neajunsuri ale handicapului locomotor, inclusiv durerile de spate de la poziţiile fixe“, explică Rodica Giradă. În acelaşi timp, Marius luptă pentru a-şi îmbunătăţi condiţia fizică. Familia a strâns bani şi a fost operat la Chişinău, în 2010. Este vorba despre o operaţie subcutanată în punctele spastice. Operaţia a avut beneficii, dar de mică importanţă. Marius face exerciţii zilnice pentru a-şi dezvolta mobilitatea. „După operaţia de la Chişinău, am început acasă recuperarea cu un kinetoterapeut de la Spitalul «Sfântul Gheorghe» din Botoşani. Am lucrat 12 şedinţe, câte două ore pe zi, cu tot felul de exerciţii cunoscute de mine. A fost puţină muncă, dar a meritat, căci numai aşa pot spera la o uşoară recuperare“, scrie Marius, plin de speranţă. Tânărul visează la o operaţie în China, care i-ar putea schimba cât de cât viaţa, dar deocamdată nu şi-o poate permite. Printre planurile lui Marius, se află şi găsirea unui loc de muncă unde să lucreze la calculator, dar şi să o ajute pe Mihaela Mihăescu să construiască un centru de viaţă independentă într-un sat de lângă Dorohoi.

http://adevarul.ro/locale/calarasi/aproximativ-47000-elevi-intorc-9-februarie-scoala-incep-simularile-examenelor-nationale-1_54d52b00448e03c0fd58f1ec/index.html

15

Aproximativ 47.000 de elevi se întorc, pe 9 februarie, la şcoală. Când încep simulările examenelor naţionale De luni, 9 februarie, aproximativ 47.000 de elevi din judeţul Călăraşi se întorc în bănci, după vacanţa intersemestrială care a început pe 31 ianuarie. Pentru elevii clasei a VIII-a, respectiv ai claselor a XI-a şi a XII-a vin zile de “foc”. În februarie şi martie vor avea loc simulările examenelor naţionale.Conform Ministerului Educaţiei, simulările examenelor naţionale din anul şcolar 2014-2015 se vor desfăşura în zilele de 23, 24 şi 25 februarie pentru Evaluarea Naţională şi pe 2, 3, 4 şi 6 martie pentru elevii claselor a XI-a şi a XII-a. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei arată că prin simulări elevii se familiarizează cu rigorile unei evaluări naţionale sau ale unui bacalaureat naţional, dar în acelaşi timp are loc şi optimizarea rezultatelor obţinute de către elevii din învăţământul preuniversitar la Calendar simulare Evaluare Naţională 2015 23 februarie 2015 – Limba şi literatura română – probă scrisă 24 februarie 2015 – Matematică – probă scrisă 25 februarie 2015 – Limba şi literatura maternă – probă scrisă 6 martie 2015 – Afişarea rezultatelor Calendar simulare Bac 20152 martie 2015 – Simularea probei scrise de Limba şi literatura română 3 martie 2015 – Simularea probei scrise de Limba şi literatura maternă 4 martie 2015 – Simularea probei obligatorie a profilului (matematică/istorie) 6 martie 2015 – Simularea probei la alegere a profilului şi specializării (numai pentru elevii clasei a XII-a) 12 martie 2015 – Afişarea rezultatelor

http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/o-adolescenta-targu-jiu-fost-admisa-trei-licee-anglia-daca-nu-rup-romania-nu-mai-plec-niciodata-1_54d4c446448e03c0fd5685a3/index.htmlO adolescentă din Târgu Jiu a fost admisă la trei licee din Anglia: „Dacă nu mă rup acum de România, poate că nu mai plec niciodată“Ana Maria Ose, elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu“ din Târgu Jiu, a ales ca ultimii doi ani de liceu să-i urmeze la o şcoală de lângă oraşul britanic Birmingham. Tânăra vrea ca, după absolvire, să studieze medicina tot în Anglia. „Adevărul“ vă spune povestea de succes a Anei Maria.Ana Maria Ose (16 ani), elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu“ din Târgu Jiu, va începe şcoala din toamnă la „Bromsgrove School“, un liceu de lângă oraşul britanic Birmingham. Tânăra va fi înscrisă direct în clasa a XII-a, deşi acum este în clasa a X-a. „O să fac ultimii doi ani acolo. În Anglia, sistemul educaţional preuniversitar are o durată de 13 ani,

16

dar eu o să intru direct în clasa a XII-a, pentru că mi se va echivala clasa a XI-a“, explică Ana Maria, care a fost admisă la trei licee din Anglia. Adolescenta a hotărât că este timpul să se „rupă“ de România şi să plece în străinătate, fiind atrasă de Marea Britanie şi de sistemul de învăţământ de acolo. „Am fost în Anglia atunci când eram mai mică, la vârsta de 8 ani, şi mi-a plăcut foarte mult. Este ţara mea de suflet. Am fost într-o tabără. A fost prima mea ieşire fără părinţi şi m-a marcat într-un fel sau altul, iar, apoi, a devenit o tradiţie să merg în Anglia în fiecare vară în tabără sau cu părinţii“, povesteşte Ana Maria. Treptat, a început să cunoască şi sistemul de învăţământ de acolo, dar şi mentalitatea englezilor. „Am avut cunoştinţe din alte oraşe din România, care au aplicat la câteva licee, au fost admise şi apoi au ales. Am vorbit cu ele şi eram foarte încântată de ceea ce mi-au povestit şi am zis să încerc şi eu, deşi nu aveam foarte multă încredere la început“, îşi aminteşte fata. Aşa că, în septembrie anul trecut, Ana Maria şi-a încercat norocul la mai multe licee din Marea Britanie. A trimis câte un dosar cu rezultatele obţinute la şcoală şi cu activităţile la care a participat, după care a susţinut un examen, despre care spune că nu a fost foarte dificil. Surpriza fetei a fost când a primit rezultatele. A fost admisă la trei licee: unul de lângă Londra, unul din Canterbury şi unul de lângă Birmingham. PROBĂ ELIMINATORIE: INTERVIUL CU DIRECTORII „Se întocmeşte un dosar cu fişele matricole, iar activităţile extraşcolare contează foarte mult. La început, se susţine un examen la Consiliul Britanic din Bucureşti, într-o sală cu camere video. Partea eliminatorie este un interviu face to face cu directorul liceului. După ce reuşeşti să treci de examen şi ţi se aprobă dosarul cu fişele matricole, ţi se oferă un loc provizoriu, iar la final trebuie să faci o vizită la liceul respectiv“, arată Ana Maria traseul pe care l-a urmat. După ce a depus dosarul, în luna septembrie 2014, a susţinut examenele, după două luni a fost admisă, iar apoi a fost pusă în postura să aleagă. „Examenele au fost ca un fel de teză. Nu pot să spun că subiectele au avut un nivel ridicat de dificultate, dar au fost cuprinzătoare. Am susţinut examen la matematică, engleză şi la o altă disciplină în funcţie de profilul ales. Am fost admisă la trei licee“, explică Ana Maria. „AU DOTĂRI FOARTE BUNE ŞI ASTA M-A ÎNCÂNTAT“ Tânăra a vizitat, apoi, toate cele trei licee din Anglia la care a fost admisă, ca să decidă pentru care dintre ele va opta. A discutat cu directorii şcolilor, după care a luat o hotărâre: „Am decis să merg la un liceu de lângă oraşul Birmingham, «Bromsgrove School». A fost foarte frumos şi diferit. A fost primul contact pe care l-am avut. Au nişte laboratoare foarte frumoase pe ştiinţe. Au dotări foarte bune şi asta m-a încântat. Am susţinut un interviu cu directorul liceului. A fost un interviu foarte relaxant. Mă aşteptam la ceva mult mai scorţos şi englezesc, dar a decurs totul foarte natural“, îşi aminteşte fata. Directorul „Bromsgrove School“ a întrebat-o pe Ana Maria cum îşi petrece timpul liber, ce pasiuni are şi care sunt ţintele ei. „Nu a fost nimic ieşit din comun. Am ales liceul de lângă Birmingham pentru că am mers foarte mult pe instinct. Le-am văzut pe toate la care aplicasem şi care mă acceptaseră şi, pur şi simplu, am avut o atracţie şi am simţit că locul acela este pentru mine. Când am văzut fotografiile, liceul

17

nu m-a impresionat, dar când l-am văzut la faţa locului mi-am schimbat impresia“, povesteşte Ana Maria. „O SĂ FAC BIOLOGIE, CHIMIE ŞI FRANCEZĂ LA NIVEL ÎNALT“ Ana Maria va urma să studieze un modul de perfomanţă în care va aprofunda trei discipline la un nivel înalt. „Sistemul de învăţământ britanic este puţin diferit. Este împărţit în două tipuri de calificare: A Level (n.r. – General Certificate of Education Advanced Level – la finalul studiilor se obţine o certificare similară Bacalaureatului, dar fără recunoaştere internaţională) şi IB (n.r. – International Baccalaureate), care se termină cu un Bacalaureat, ca la noi, şi se fac şase materii. Eu asta mi-am ales: IB. Trei se fac la nivel înalt şi trei la nivel standard. Eu o să fac la nivel înalt biologie, chimie şi franceză, iar la nivel standard engleză, matematică şi psihologie“, spune liceana. Ana Maria Ose vrea să urmeze medicina, după terminarea liceului. Va merge la facultate tot în Anglia, deşi consideră că medicina se studiază la un nivel înalt şi la noi în ţară. „După liceu, îmi doresc să urmez medicina. Aş vrea să studiez tot în Anglia. La un moment dat, m-am gândit să rămân în ţară, dar am renunţat la idee. Îmi place foarte mult Anglia şi, dacă nu mă rup acum de România, poate că nu mai plec niciodată. Părinţii sunt conştienţi de faptul că este ceea ce îmi doresc foarte mult să fac şi mă susţin“, spune eleva. PASIONATĂ DE LITERATURĂ Ana Maria Ose a încheiat primul an de liceu cu media generală 9,78, iar până acum a participat la multe concursuri şi olimpiade şcolare. „Prima oară am participat la Olimpiada de Fizică, în clasa a VII-a, unde m-am calificat la faza naţională. În clasa a VIII-a, am ajuns până la etapa naţională a Olimpiadei de Limbă, Comunicare şi Literatură Română. În clasa a IX-a, am participat la Olimpiada de Lectură ca Abilitate de Viaţă şi la etapa naţională am obţinut menţiune“, se mândreşte fata. Îi place literatura şi să-şi scrie gândurile. „Îmi place foarte mult să scriu, deşi sunt la un profil de matematică-informatică intensiv, să citesc, să mă joc cu animăluţele. Am trei căţei şi două pisici. Sunt o fire foarte sociabilă şi îmi place să ies cu prietenii. Îmi place să citesc romane poliţiste, mai ales cele de Agatha Christie, pentru că îmi plac intrigile şi sunt foare curioasă“, relatează Ana Maria. „Este o potenţială doctoriţă“ Raveca Manta, profesor de chimie la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu“, are numai cuvinte de laudă la adresa elevei Ana Maria Ose, care va pleca să studieze în Anglia: „Este o fată admirabilă, cu un potenţial intelectual extraordinar şi cu o educaţie aleasă. Este o colegă bună şi o elevă admirabilă. A participat la multe activităţi de voluntariat. Este o potenţială doctoriţă, ingineră sau orice poate deveni acest copil pentru că are o voinţă interioară, o putere extraordinară şi învaţă foarte uşor“. Profesoara este sigură că Ana Maria va face faţă cerinţelor învăţământului din Anglia şi va ajunge să exceleze. „Am discutat cu ea şi mi-a spus că a ales un modul printre cele de nivel superior de dificultate. Acolo, copiii sunt distribuiţi pe clase şi pe grupe, în funcţie de potenţialul lor intelectual. Se pare că englezii şi-au dat seama de valoarea intelectuală a Anei şi au poziţionat-o într-o grupă de performanţă, unde studiază şase obiecte la nivel de facultate în timpul liceului, urmând să-şi aleagă, apoi, un domeniu medical. De asemenea, are şi alte posibilităţi cu partea de modul pe care o studiază“, spune profesoara Raveca Manta.

18

Gheorghe Nichifor, directorul Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu“, confirmă că Ana Maria este un elev model. „Este o fată ordonată din toate punctele de vedere şi ca ţinută, şi în ceea ce priveşte manualele şi rechizitele. Ana Maria are rezultate excepţionale la şcoală, este politicoasă, îndrăgită de colegi, plăcută şi chiar admirată de mulţi dintre profesori. Se distinge printr-o discreţie aparte“, spune directorul instituţiei de învăţământ. Tendinţă de a pleca din ţară de la vârste tot mai mici Raveca Manta este de părere că învăţământul din Occident este mult mai pragmatic decât cel din România. Profesoara spune că în rândul tinerilor există o tendinţă tot mai puternică de a pleca din ţară. „Foarte mulţi fac facultatea de medicină cu perspectiva de a lucra în străinătate pentru că sunt câştiguri mai bune, dar o parte din ei pleacă şi din timpul liceului cu perspectiva de a urma o facultate şi de a rămâne acolo. Probabil că învăţământul românesc este mai puţin pragmatic şi este bazat pe teorie. Or, occientalii şi viaţa au demonstrat că trebuie mai mult pragmatism în perioada asta de liceu şi de şcoală generală, lucru care învăţământului românesc îi cam lipseşte“, este de părere profesoara de chimie.

http://www.evz.ro/afaceri-superbanoase-cu-manualele-de-religie-doi-soti-din-iasi-detin-80-din-piata-de-manuale-din-romania.html

Afaceri superbănoase cu manualele de religie. Doi soți din Iași dețin 80% din piața din RomâniaCorneliu Muha și soția sa, Camelia, se bat în profit cu cele mai mari companii din Iași. Cei doi dețin editura Sfântul Mina, scriu cărțile de religie, caietele de aplicații și le și distribuie acoperind în proporție covârșitoare piața la nivel național.

Marja de profit net: 30% din cifra de afaceri!, potrivit 7est.ro. Cu așa succes mai scriu jurnaliștii moldoveni,, Muha a devenit recent și consilier economic al Mitropoliei.

Cornel Muha este și dorectorul Editurii Sfântul Mina din Iași.  Prin intermediul uneia dintre firmele sale, Muha asigură şi distribuirea acestor manuale şi caiete de aplicaţii, acoperind aproximativ 80% din piaţa de astfel de manuale din România.

Principala firmă a lui Muha, care este şi consilier economic la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei - Arhiepiscopia Iaşilor, a avut în anul 2013 un profit de 1,1 milioane lei şi o cifră de afaceri de aproape 3 milioane de lei. Societatea tipăreşte volumele.

O altă societate a familiei Muha, Editura Sf. Mina Distribution SRL, prin care care prima societate distribuie manualele în ţară, a avut în acelaşi an o cifră de afaceri de 4,5 milioane lei şi un profit net de aproape 172.000 lei.

19

De menţionat că manualele de Religie pentru clasele I – XII sunt scrise, în marea lor majoritate, de către Camelia Muha, soţia lui Cornel Muha, împreună cu alţi doi profesori de Religie.

Toate manualele editate de soții Muha figurează în Catalogul manualelor publicat de Ministerul Educației. Cui toate acestea, nu de puține ori conținutul lor a fosty considerat controversat, fapt care a stârnit protestul ONG-urilor.

http://www.evz.ro/religia-obligatorie-ca-si-matematica.html

„Religia, obligatorie ca și matematica” Controversele pe tema orei de Religie din școli continuă. Profesorul universitar dr. Gheorghe Iancu, fostul Avocat al Poporului, spune că, potrivit legii, Religia este materie obligatorie, nu opțională.

Legea educației naționale nr. 1/2011, în articolele 65 și 18, prevăd că „din trunchiul comun prevăzut de Lege fac parte materii care sunt predate în mod obligatoriu şi care nu sunt facultative sau opţionale. Aceste materii sunt cunoscute, şi anume: limba şi literatura română, matematica, istoria, geografia, fizica, chimia etc. Printre acestea figurează şi Religia. În alte cuvinte, Religia are regimul legal prevăzut pentru celelalte materii obligatorii şi trebuie să fie predată în aceleaşi condiţii”, ne explică prof. univ.dr. Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului.

„Traducând” legea, universitarul mai arată că Religia, fiind cuprinsă în trunchiul comun, nu poate fi obiectul curriculumului care cuprinde disciplinele opționale stabilite de școală și nu prin lege.

Argumente

„Un exemplu este edificator. Astfel, în locul Religiei poate fi matematica, care pe modelul Religiei ar putea fi predată sau nu după cum elevul dorește sau nu, ceea ce este absurd. În alte cuvinte, o materie obligatorie trebuie să fie şi predată, pentru că altfel efectul obligativităţii nu se realizează, iar acest fapt lipseşte de eficienţă reglementarea legală a obligativităţii materiei în cauză. În acelaşi timp, nu se poate invoca numărul mic de elevi care ar urma un curs de Religie, pentru că Legea nu condiționează organizarea cursului în cauză de numărul elevilor, folosind sintagma <>. Pe cale de consecinţă, este greu de modificat textul din art.18 alin. (2) din Legea nr.1/2011 potrivit căruia „elevul poate să nu frecventeze orele de Religie”, întrucât modificarea acestui text ar însemna ignorarea caracterului obligatoriu al Religiei, ceea ce ar fi ilegal”, susține fostul Avocat al Poporului.

CCR, două decizii contrare

20

Reamintim cititorilor faptul că articolele 65 și 18 din Legea nr.1/2011 au făcut obiectul a două excepţii de neconstituţionalitate, una în anul 2012 şi cealaltă în 2014. Soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională sunt contrare. Astfel, prin Decizia nr.306 din 27 martie 2012 Curtea Constituţională a stabilit că prevederile art.18 din Legea nr.1/2011, care se referă la orele de Religie, sunt constituţionale. Doi ani mai târziu, CCR a decis total invers, prin Decizia nr.669 din 12 noiembrie 2014.

Statul să respecte cerințele specifi ce fiecărui cult

„Neconstituționalitatea celor două opinii ale CCR se referă la faptul că prevederile constituționale trebuie respectate și se impun tuturor membrilor societății democratice românești, Constituția reglementând adevărate obligații pentru aceștia, inclusiv pentru autoritățile publice”, susține fostul Avocat al Poporului. „Făcând parte din trunchiul comun, astfel cum Parlamentul a decis prin Legea nr.1/2011, religia se impune ca obligatorie pentru elevi, iar statul are și el obligația deja examinată. Desigur că, obligația statului de a asigura predarea religiei trebuie să respecte „cerințele specifice fiecărui cult.” (art.32 alin.(7) din Constituție). Repet, religia este ca și matematica, ambele sunt obligatorii și trebuie frecventate, în funcție de specificul cultului în cauză”.

„Ambele decizii sunt neconstituționale”

În Decizia din 2012, Curtea a reţinut că prevederile art.18 din Legea nr.18/2012 sunt în concordanță cu cele din art.29 și din art.32 alin. (7) din Constituție, cu cele din art.18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu cele din art.18 alin.(1) și art.13 pct.3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum şi cu cele din art.9 paragraful l din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a statuat „că este asigurat dreptul părinţilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine, întrucât, potrivit legii criticate, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie, iar în acest caz situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie.”

În decizia din 2014, Curtea a reţinut că disciplina Religie are caracter obligatoriu, ca disciplină şcolară care face parte din trunchiul comun.

„Cu toate acestea, cu totul neconstituțional, Curtea a constatat că religia «nu poate fi opusă elevilor, întrucât instituirea lui are drept scop atingerea exigențelor constituționale » referitoare la obligațiile statului. În acelaşi timp, şi tot neconstituţional, Curtea a reţinut că obligativitatea Religiei este opozabilă numai statului care este ţinut de necesitatea organizării învăţământului religios prin asigurarea predării Religiei pentru cele 18 culte recunoscute”, mai arată prof. Iancu.

http://www.gandul.info/cultura/dezvaluirea-lui-radu-jude-despre-aferim-filmul-cu-care-se-duce-la-

21

berlinala-am-vazut-foarte-multi-liceeni-la-casting-si-cred-ca-mai-mult-de-o-treime-erau-analfabeti-este-inspaimantator-13808337

Dezvăluirea lui Radu Jude despre „Aferim!”, filmul cu care se duce la Berlinală: „Am văzut foarte mulţi liceeni la casting şi cred că mai mult de o treime erau analfabeţi. Este înspăimântător!” „Aferim!”, cel mai recent lungmetraj al regizorului Radu Jude, va avea premiera mondială pe 11 februarie, la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, unde, de asemenea, se află în cursa pentru Ursul de Aur. Deşi bucuros că munca sa şi a echipei sale de producţie a fost recunoscută prin includerea filmului în competiţia oficială a Berlinalei, Radu Jude afirmă totuşi că nu are tocmai "o obsesie pentru competiţiile acestea şi pentru secţiunile principale ale festivalurilor": "Mi se pare că accentul cade greşit pe chestia aceasta (...). Lucrul care pe mine mă interesează cel mai mult şi pe care mi-aş dori să-l văd şi la ceilalţi e interesul pentru film şi pentru artă cu adevărat. Pentru lucrurile acestea, nu pentru ce tinichea a luat un film sau altul", a explicat el într-un interviu acordat ziarului Gândul. Cum şi când a luat naştere subiectul producţiei "Aferim!" şi care au fost provocările cărora regizorul Radu Jude şi producătorii au trebuit să le facă faţă pentru a realiza această producţie, aflaţi în interviul de mai jos.

Ţara Românească, început de secol XIX. Zapciul Costandin este angajat de boierul din zona lui să-l găsească pe Carfin, un sclav rom fugit din gospodăria sa. Acesta este punctul de plecare al filmului „Aferim!”. Nu este însă decât un „pretext”, un nucleu în jurul căruia apar ramificaţiile unei realităţi încheiate.

„Filmul pe care l-am făcut este despre mentalităţi şi despre felul în care mentalităţile trec de la o persoană la alta - aşa, ca o ciumă, ca o molimă”, a explicat regizorul Radu Jude într-un interviu acordat gândul. „Pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte, precum sclavia romilor, condiţia femeii, relaţia dintre părinţi şi copii, educaţia, antisemitismul şi, pe lângă toate acestea, e legat şi de ceea ce numim convenţional reprezentarea istoriei prin imagine şi anume limitele pe care, de fapt, le are o reprezentare de tipul acesta”, a adăugat el.

Selectat în competiţia oficială a Berlinalei din acest an, „Aferim!” îl readuce pe Radu Jude la Festivalul Internaţional de Film din Germania, după ce în 2009 şi în 2012, regizorul îşi prezenta tot acolo, însă în secţiunea Forum, lungmetrajele „Cea mai fericită fată din lume” şi „Toată lumea din familia noastră”.

22

Cea mai recentă prezenţă a unui film românesc în competiţia oficială a renumitului eveniment a fost înregistrată în urmă cu doi ani, când „Poziţia copilului”, produs de Ada Solomon şi regizat de Călin Peter Netzer, a câştigat trofeul Ursul de Aur.

Totodată, Teodor Corban, actorul principal din „Aferim!”, a intrat în cursa pentru Ursul de Argint - premiul de interpretare masculină - al Festivalului Internaţional de Film de la Berlin 2015, alături de actorii Christian Bale, James Franco şi Wen Jiang.

Cea de-a 65-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin se desfăşoară în perioada 5-15 februarie.

Cum a luat naştere subiectul peliculei „Aferim!”, care este semnificaţia titlului acestei producţii cinematografice şi care au fost provocările cărora regizorul Radu Jude şi producătorii au trebuit să le facă faţă pentru a duce la bun sfârşit acest film, aflaţi în interviul de mai jos.

PRINCIPALELE DECLARAŢII:

►„Filmul pe care l-am făcut este despre mentalităţi şi despre felul în care mentalităţile trec de la o persoană la alta - aşa, ca o ciumă, ca o molimă (...). Altfel, desigur că pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte precum sclavia romilor, condiţia femeii, relaţia dintre părinţi şi copii, educaţia, antisemitismul."

►„Iniţial am vrut să fac un film despre altceva. M-am documentat despre Revoluţia de la Piteşti, cea pe care o ridiculizează Caragiale în câteva dintre schiţele lui, dar nu am reuşit să găsesc un unghi de atac care să mă satisfacă."

►„Eu nu am aşa o obsesie pentru competiţiile acestea şi pentru secţiunile principale ale festivalurilor. (...) Mi se pare că accentul cade greşit pe chestia aceasta vai, la ce festival e? ce premii a luat?, or lucrul care pe mine mă interesează cel mai mult şi pe care mi-aş dori să-l văd şi la ceilalţi e interesul pentru film şi pentru artă cu adevărat. Pentru lucrurile acestea, nu pentru ce tinichea a luat un film sau altul.”

►„Există o serie de voci care spun că cineaştii români se gândesc doar la premii şi la festivaluri şi la străinătate şi ei suntem neglijaţi. Este o idioţenie chestia asta!”

►„Asta pentru mine ar fi cel mai important: ca spectatorii, pornind de la filmul acesta, să dezvolte un apetit pentru istorie, pentru cercetarea istoriei, pentru citirea cărţilor de istorie şi pentru gândire asupra felului în care trecutul încă ne influenţează şi, mai ales, pentru a ne asuma un trecut care poate de multe ori e dureros şi pe care mulţi dintre noi îl refuză.”

►„M-am speriat la castingul pentru Aferim! (...). Unul dintre personajele principale din film e un puşti de 17 ani şi atunci am văzut foarte mulţi liceeni

23

pentru rolul acesta (...) şi cred că mai mult de o treime erau analfabeţi sau aproape analfabeţi. Este înspăimântător!”

INTERVIUL PE LARG:

Despre ce vorbeşte filmul „Aferim!”?

Cred că un film este întotdeauna – cel puţin în intenţia celui care îl face - despre foarte multe lucruri, nu este despre un singur element, chiar dacă, pentru simplificare, uneori şi cineaştii şi jurnaliştii sau cei care scriu despre film îl reduc la o temă principală.

Aşa stând lucrurile, cred că filmul pe care l-am făcut este despre mentalităţi şi despre felul în care mentalităţile trec de la o persoană la alta - aşa, ca o ciumă, ca o molimă, totul pe fundalul României secolului al XIX-lea, al Valahiei, al Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea. Dar asta ar fi tema principală... Altfel, desigur că pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte precum sclavia romilor, condiţia femeii, relaţia dintre părinţi şi copii, educaţia, antisemitismul şi, pe lângă toate acestea, filmul e legat şi de ceea ce numim convenţional reprezentarea istoriei prin imagine şi anume limitele pe care, de fapt, le are o reprezentare de tipul acesta. În intenţiile mele cel puţin...

Când şi cum s-a născut subiectul acesta? Cum aţi ajuns la el?

Am ajuns din aproape în aproape... Mi-am dorit să fac un film despre legăturile care există între prezent şi trecut sau între trecut şi prezent, depinde cum vrem să privim lucrurile, despre felul în care trecutul se transformă şi ajunge în prezent şi despre felul în care problemele sau anumite situaţii din trecut ajung – transformate, fiindcă niciodată nu ajung identic – în prezent. În sensul acesta, iniţial am vrut să fac un film despre altceva. M-am documentat despre Revoluţia de la Piteşti, cea pe care o ridiculizează Caragiale în câteva dintre schiţele lui, dar nu am reuşit să găsesc un unghi de atac care să mă satisfacă şi tot citind, tot cercetând, am ajuns la subiectele pe care le-am spus mai devreme.

Asta se întâmpla în urmă cu circa trei ani. Apoi am citit mai mult, l-am contactat pe prietenul meu Florin Lăzărescu, scriitor, care a devenit co-scenarist al filmului şi ulterior şi pe Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, care a fost consultant istoric principal. Încet încet, citind, stând de vorbă, căutând informaţii, am ajuns la povestea aceasta şi apoi la filmul actual.

Aşadar, documentarea s-a întins pe parcursul mai multor ani?

Documentarea a început chiar atunci, în urmă cu peste trei ani, şi s-a încheiat în momentul în care am încheiat montajul filmului. Ne-am documentat continuu pentru că nu poţi să acoperi tot, este foarte multă informaţie care trebuie triată, trebuie adunată în aşa fel încât să funcţioneze într-o direcţie anume. Am citit foarte multe lucruri în plus care nu mi-au folosit, să spunem, la nimic concret, în sensul că nu apar efectele lor directe în film, însă care mi-

24

au oferit mie o înţelegere mai largă a problematicilor din film, a ceea ce numim în mod uzual istorie. Toate acestea m-au ajutat să structurez într-un fel filmul acesta.

De aţi ales să lucraţi din nou cu scriitorul Florin Lăzărescu, cu care aţi colaborat şi înainte pentru două dintre scurtmetrajele dumneavoastră?

Pentru că aveam nevoie de un sprijin, de o minte care să susţină demersul pe care îl făceam, iar felul în care gândeşte Florin poveştile, naraţiunile, ştiam că îmi va fi de ajutor. Noi mai lucraserăm împreună, am făcut două filme scurte împreună - „Lampa cu căciulă” şi „O umbră de nor” - şi avem o relaţie foarte bună. Suntem şi prieteni pe lângă faptul că am colaborat. Eu nu sunt un scriitor şi atunci am nevoie de cineva care să mă susţină.

Când aţi început filmările şi unde s-au desfăşurat ele în principal?

Am filmat în vara lui 2014, timp de o lună de zile... Din păcate destul de puţin pentru că nu am avut un buget mai mare. Am filmat o parte prin Dobrogea, o parte în pădurile din jurul Bucureştiului, o parte la Comana, la Mănăstirea Haleş, de lângă Buzău, şi încă o serie de secvenţe sunt filmate lângă Râmnicu Vâlcea... Lângă Horezu, de fapt.

Vorbeaţi mai devreme despre buget. A fost dificil să obţineţi suma necesară realizării acestui film?

A fost dificil în primul rând pentru Ada Solomon şi reuşita principală pentru asta e, evident, a ei. E complicat, pentru că banii pe care îi poţi obţine din România nu sunt suficienţi şi atunci trebuie să reuşeşti să câştigi finanţare din alte ţări, iar pentru fiecare dintre aceste posibile surse de finanţare există concursuri. Şi atunci trebuie să câştigi câte un concurs de finanţare... Noi am reuşit - eu fiind totuşi sceptic – la CNC, apoi la Fondul de Film din Bulgaria, la Fondul de Film din Cehia, la EurImages, fondul de film al Uniunii Europene, şi din alte două, trei locuri.

În momentul în care ai o coproducţie internaţională, banii, chiar dacă sunt mai mulţi, se împart, pentru că şi în ţările respective sunt mai mulţi oameni care lucrează pentru film şi care trebuie plătiţi din bugetul acesta şi, paradoxal, deşi ai mai mulţi bani în buget, ei sunt mult mai puţini în realitate.

Dacă pentru Ada Solomon a fost o provocare să obţină fondurile pentru realizarea filmului, pentru dumneavoastră provocarea a fost să reconstruiţi atmosfera anului în care se petrece acţiune din „Aferim!”?

Da, evident! Acum, totuşi, sunt două lucruri de discutat. Unul care ţine de natura reconstituirii şi care este profund artificială, în sensul că orice reconstituire de felul acesta este... – aş spune o „păcăleală”, dacă nu ar fi un cuvânt atât de dur - ...este, de fapt, o imagine subiectivă, artificială, abstractă, a unei realităţi la care noi nu avem acces cu adevărat. Şi atunci, orice reconstituire de tipul acesta, cinematografică în cazul nostru, este, de fapt, mai mult ca la teatru... Un fel de imagine, o hartă pe care tu o aplici pe un

25

teritoriu, iar harta aceea poate să aibă o serie de aberaţii, o serie de greşeli. Iar această idee cred că este exprimată prin felul în care este făcut filmul, în sensul că spectatorul atent care va vedea filmul nu va lua ceea ce are în faţa ochilor ca fiind o realitate existentă, ci ca un construct pe care noi, ca autori ai filmului, îl oferim spre cercetare, spre judecată. Ţin să precizez aspectul acesta, pentru că este important.

În rest, sigur, ne-am documentat şi aici. Scenograful Augustina Stanciu a făcut propria documentare şi împreună cu întreaga echipă, care a fost foarte foarte mare, am încercat să „reconstituim” parţial lumea de la început de secol XIX, cât s-a putut...

Acesta este şi motivul pentru care aţi ales să faceţi un film alb-negru?

Da. Motivul principal a fost acesta că am vrut ca spectatorul să ştie din start că ceea ce vede este o reconstituire pur subiectivă şi limitată şi chestionabilă a realului, a unei realităţi care nici nu mai există. Şi atunci imaginea alb-negru creează, sper, această dinstanţă care să-l poată face să înţeleagă natura demersului nostru.

Pe de altă parte, cum filmul are nişte elemente de western, să spunem, mi-a plăcut şi mie, şi directorului de imagine, Marius Panduru, să ne jucăm cu anumite clişee narative şi vizuale din western-uri şi din snoavele româneşti, totodată, şi să le cităm ca atare. Raportându-ne la western-urile acestea vechi, de John Ford sau Hawks (Howard Hawks, n. red), ca şi la filme româneşti, cum ar fi „Moara cu noroc” sau „Moromeţii”, pe care le omagiem explicit în film, am ales imaginea alb-negru.

Este „Aferim!” un film istoric?

El este un film istoric, dar depinde ce înţelegeţi prin film istoric...

Este o istorie uşor romanţată sau e o „preluare” exactă?

Nu ştiu dacă se poate răspunde la întrebarea aceasta... Este o carte a lui Lucian Boia, „Jocul cu trecutul”, şi mai există o altă carte foarte importantă a lui Hans Vaisinger, „Filozofia lui ca şi cum”. Amândoi aceşti autori vorbesc despre faptul că până la urmă orice istorie, orice operă istorică este o naraţiune, de fapt. Astfel încât se poate spune că orice carte de istorie este într-o oarecare măsură „romanţată”, ca să folosesc cuvântul pe care l-aţi folosit şi dumneavoastră mai devreme.

Dar dincolo de aceste limite obligatorii în orice demers istoric, cu atât mai mult într-unul în care e artistic, narativ... dincolo de limitele acestea, noi am încercat să fim cât se poate de exacţi în reprezentarea istoriei. Dar, repet, există aceste limite ale reprezentării istoriei: şi prin cuvântul scris, cum fac istoricii, şi prin imaginile în mişcare, cum e în cazul unui film istoric.

Cum aţi ajuns la titlul acesta, de ce aţi ales ca filmul să se numească „Aferim!”?

26

Nu mai ţin minte exact... Dar când lucram la scenariu, am citit, pe lângă colecţii de documente şi cărţi de istorie, şi literatură română din secolul XIX şi cred că la Iordache Golescu şi la Nicolae Filimon apare destul de des cuvântul acesta „aferim!” cu sensul de „bravo!”. Şi atunci l-am luat, l-am introdus şi eu în scenariu în câteva locuri, şi de la un punct încolo mi s-a părut că poate să exprime... Că e un titlu potrivit din două motive: unul pentru că e un cuvânt vechi, iar asta trimite automat la istorie, la trecut, şi doi, pentru că atunci când feliciţi pe cineva, când îi spui „bravo!” sau „aferim!” în cazul acesta, cumva tu îi confirmi că ceea ce face el, cee ce gândeşte el, ceea ce spune este just, este corect în raport cu normele la care vă raportaţi amândoi. Şi cum asta e una din temele filmului, simbolistica acestui cuvânt mi s-a părut potrivită.

Apropo de perioada în care lucraţi la scenariu: v -aţi gândit încă de pe atunci la actorii pe care v-ar plăcea să-i aveţi în film?

Nu.

Aşadar, a existat un casting ulterior?

Da, am făcut un casting clasic, invitând actori la probe. Sigur, pentru rolurile principale. Pentru rolurile secundare au fost invitaţi în proiect oameni pe care îi ştiam din alte piese de teatru sau filme sau cu care mai lucrasem, şi atunci nu mai era nevoie să trec prin chinul acesta al probelor ca să fim cu toţii convinşi că putem colabora bine.

Teodor Corban, actorul principal din „Aferim!”, se află acum în cursa pentru Ursul de Argint - premiul de interpretare masculină. Mai lucraserăţi împreună înainte?

Nu, a fost prima dată. Îl văzusem în filmul lui Corneliu Porumboiu, în „A fost sau n-a fost” şi mi-a plăcut foarte mult, dar l-am rugat să vină la probă... A acceptat, a dat o probă şi mi s-a părut foarte bun şi potrivit cu ceea ce intenţionam de la personajul acesta, şi atunci am hotărât să lucrăm împreună.

Dumneavoastră aţi mai fost la Berlin, cu lungmetrajul „Cea mai fericită fată din lume”, distins cu premiul CICAE, dar şi cu filmul „Toată lumea din familia noastră”, proiectat în secţiunea Forum. Cum vă simţiţi acum, când reveniţi la festival în competiţia oficială?

Ştiţi, eu nu am aşa o obsesie pentru competiţiile acestea şi pentru secţiunile principale ale festivalurilor. Sunt, evident, şi eu conştient că soarta unui film de tipul acesta sau a unui film românesc depinde într-o măsură destul de mare de câtă atenţie primeşte, iar atenţia aceasta nu poate să apară din felul în care este gândită distribuiţia, din film, din cinematografie decât printr-un festival important... Sunt conştient de lucrul acesta şi mă bucur şi pentru mine şi pentru toată echipa că suntem în secţiunea principală de la Berlin! Pe de altă parte, filmele mele anterioare au fost în secţiunea Forum, care mi se pare o secţiune extraordinară, cu nişte filme foarte curajoase, atipice, cu filme originale, complet necomerciale. M-am simţit foarte bine în secţiunea aceea,

27

nu am avut senzaţia că sunt într-o secţiune mai puţin importantă pentru că, repet, eu nu pun etichetele acestea simpliste deloc! Faptul că acum suntem în competiţia principală... e foarte bine, mă bucur, dar nu înseamnă nimic mai mult decât faptul că, sperăm, filmul va fi mai bine distribuit.

Şi aş mai zice ceva aici: cred că e o greşeală! Mi se pare că accentul cade greşit pe chestia aceasta „vai, la ce festival e? ce premii a luat?” - or, lucrul care pe mine mă interesează cel mai mult şi pe care mi-aş dori să-l văd şi la ceilalţi e interesul pentru film şi pentru artă cu adevărat. Pentru lucrurile acestea, nu pentru ce tinichea a luat un film sau altul.

Din păcate, se pare că suntem într-un fel de cerc vicios: ne promovăm filmele cu ajutorul acestor festivaluri şi atunci e normal ca oamenii să se raporteze la asta, iar apoi, din raportarea lor devine tot mai important să fii la un festival pentru ca filmul să fie văzut şi eventual apreciat... Cred că în ultimă instanţă lucrul acesta este profund nociv. Aşa cum e în literatură cu Premiul Nobel: ia un scriitor Premiul Nobel, apoi brusc în toate librăriile vezi cărţile lui, cu banderola roşie pe care scrie „Premiul Nobel”, şi lumea cumpără nişte volume pe care nu le-ar fi cumpărat deloc dacă nu ar fi fost acest premiu... Adică, a luat Patrick Modiano Nobelul anul acesta. Îl citise cineva? Acum, în orice librărie intri, şi nu doar în România, îl găseşti pe el. Sau Orham Pamuk... Cine îl citea pe Orhan Pamuk (înainte de a obţine Premiul Nobel pentru Literatură, în anul 2006, n. red)?

Iar asta e limitativ... Există foarte multe filme româneşti bune, extraordinare, care n-au avut parte de o atenţie de tipul acesta. Şi atunci ele nu sunt văzute. Dau un exemplu: documentarul „După Revoluţie”, al lui Laurenţiu Calciu. Este un film superb, un film extraordinar de important, care a documentat începutul Pieţei Universităţii, a mişcărilor de stradă din ianuarie ’90, filmat atunci, material de arhivă extraordinar de puternic.Nu e atât de promovat pe cât ar merita! Ei, ia să fi fost la Cannes sau la Berlin sau la alt festival sau să fi luat un Oscar pentru documentar! Brusc, toată lumea ar fi vorbit de lucrul acesta...

Aşadar credeţi că şi publicul se raportează la criteriile acestea: merge mai degrabă să vadă un film care a intrat într-o competiţie internaţională, decât la un alt film care nu a făcut-o?

Da, dar la public e cumva de înţeles... Publicul înseamnă, de fapt, foarte multe publicuri de feluri diferite. E normal cumva, fiindcă oamenii nu au timp să vadă toate filmele, să le caute, să le găsească pe acelea bune, şi atunci, când e un film nominalizat la Oscar spun „ok, mergem la aceala pentru că a luat Oscarul şi poate nu e chiar atât de prost, nu mergem la nimereală”. Deci este o reacţie normală, eu nu judec pe nimeni aici şi fiecare poate să-şi aleagă ce produse culturale consumă şi în ce fel doreşte.

Ce spun este că media cel puţin, presa culturală, mi-ar plăcea să fie mai atentă nu la lucrurile acestea care oricum ies în evidenţă, ci la lucrurile care sunt cu adevărat importante la un film sau la o carte... Spre exemplu, există o serie de poeţi foarte buni în România, tineri sau mai puţini tineri, dar nimeni

28

nu vorbeşte despre ei pentru că poezia circulă greu şi atunci... Dar ei există şi poezia lor există.

Alături de „Aferim!”, în competiţia oficială de la Berlin mai sunt alte 17 filme. Aţi urmărit munca celorlalţi regizori cu care concuraţi?

Am văzut lista. Sunt unii pe care nu îi ştiu, sunt unii pe care îi dispreţuiesc profund şi sunt câţiva care într-adevăr sunt cineaşti pe care îi iubesc foarte tare. Doi dintre ei, de care îmi amintesc acum, sunt Patricio Guzmán şi regizorul iranian Jafar Panahi. Admir foarte tare tot ce au făcut înainte şi abia aştept să le văd filmele – deşi nu o să am timp acum -, dar sper să ia premiile cele mai importante, poftim! Chiar sunt extraordinari amândoi.

Este o reacţie anume sau o atitudine pe care aţi vrea ca oamenii să o aibă după ce văd „Aferim!”?

Să vedem dacă se vor duce la cinema, în primul rând... Apoi, sigur că nu am făcut filmul cu dorinţa de a-l ţine pentru mine şi e un film gândit pentru public şi în special pentru publicul românesc. E un film foarte orientat către România, deşi există o serie de voci care spun că cineaştii români se gândesc doar la premii şi la festivaluri şi la străinătate şi ei suntem neglijaţi. Este o idioţenie chestia asta! Iar în cazul acestui film chiar e evident că e aşa, pentru că am fost extrem de atent la reconstituirea limbajului de secolul al XIX-lea, care e complet irelevant în traducere. Străinii care vor vedea filmul cu subtitrare în limba engleză nu vor avea acces la ceea ce eu mi-am dorit foarte tare, şi anume să existe savoarea aceasta a limbii române de secol XIX, care este foarte frumoasă.

Şi apoi sigur că filmul atinge o serie de subiecte şi de teme care ne sunt specifice, sunt specifice istoriei noatre şi, prin extensie, şi societăţii noastre.

Mi-aş dori ca celor care văd filmul să le placă, dar mi-aş dori şi ca filmul acesta să fie un fel de trambulină spre propriile lor cercetări, spre propria lor documentare, spre propria lor gândire asupra temelor propuse. Asta pentru mine ar fi cel mai important: ca spectatorii, pornind de la filmul acesta, să dezvolte un apetit pentru istorie, pentru cercetarea istoriei, pentru citirea cărţilor de istorie şi pentru gândire asupra felului în care trecutul încă ne influenţează şi, mai ales, pentru a ne asuma un trecut care poate de multe ori e dureros şi pe care mulţi dintre noi îl refuză. De aici cred că şi această obsesie cu dacii, despre cât de extraordinari erau dacii... Tot de aici cred că apare şi negarea anumitor teme sau nediscutarea lor din istoria noastră: adică, Holocaustul românesc, spre exemplu, e extrem de puţin discutat public, ca dovadă că Dan Şova a negat public, la un moment dat, existenţa Holocaustului românesc. Ori nu cred că o societate poate fi sănătoasă negându-şi problemele din trecut. Eu cred că ele trebuie cercetate, discutate pe toate părţile şi asumate onest şi curajos. Şi sper ca şi filmul meu să fie o mică, mică contribuţie în direcţia aceasta.

Când va avea loc premiera mondială a filmului „Aferim!” la Berlin şi când va intra el în cinematografele din România?

29

La festival vor fi o serie de proiecţii, însă cea de gală este pe 11 februarie. În România, filmul intră în cinematografe la începutul lui martie: pe 5 cred că va fi premiera, iar pe 6 va fi în cinematografe.

Dincolo de „Aferim!” şi participarea la Berlinală, aţi acceptat recent să faceţi parte din comisia de selecţie a concursului de proiecte organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC). De ce aţi acceptat să faceţi asta?

Am fost rugat de o serie de colegi să accept... Nu ştiu dacă ştiţi mecanismul: o asociaţie de cineaşti face propuneri la Ministerul Culturii şi la CNC, iar din cei propuşi se aleg cinci persoane care să facă parte din comisia aceasta. Eu nu am vrut iniţial să mă duc, mai ales că sunt prins cu un alt proiect – „Inimi cicatrizate”, o adaptare după romanul lui Max Blecher – şi aveam foarte multă treabă, dar fiind atât de rugat, am spus să accept. Şi am făcut asta din două motive: unul pentru că eu cred că sunt capabil să citesc bine un scenariu, un proiect de film şi să-l punctez corect – evident că există şi o doză de subiectivitate pe care încerc să o dau la o parte – şi doi, pentru că am aplicat şi eu de atâtea ori, uneori am câştigat, alteori am pierdut... I-am înjurat pe cei care au fost în comisii înaintea mea, de unii am fost convins şi sunt în continuare convins că au fost şpăgari şi că au dat notele în funcţie de nişte interese de tipul acesta... Şi am vrut să văd cum se întâmplă lucrurile şi să-mi asum şi eu o dată în viaţă o poziţie de a fi într-o comisie şi de a vedea ce se întâmplă acolo.

Aţi început deja munca acolo, alături de ceilalţi membri ai comisiei?

Da. Am citit toate proiectele de debut în lungmetraj şi scurtmetraje... Deocamdată atât, dar mai am câteva zeci de scenarii de citit. Ce e uimitor e că... Sigur că în fiecare secţiune am găsit şi două sau trei proiecte care mi se par bune şi bine articulate şi care au potenţial să devină nişte filme foarte bune, iar pe acestea evident că le voi nota în consecinţă, dar am fost foarte speriat chiar când din numărul enorm de mare nu de proiecte proaste – că asta se poate întâmpla să scrii un scenariu mai prost -, dar am citit scenarii scrise aproape de semianalfabeţi. Fără nicio idee, confuze, încâlcite, stupide de-a binelea, iar chestia asta e uşor înfricoşătoare pentru că totuşi sunt nişte oameni care au făcut o şcoală de film, o facultate... E incredibil!

Aşa cum m-am speriat la castingul de la „Aferim!” – şi chiar există şi un studiu socilogic care confirmă observaţia mea. Unul dintre personajele principale din film e un puşti de 17 ani şi atunci am văzut foarte mulţi liceeni pentru rolul acesta, şi din Bucureşti şi din alte sate şi oraşe din jur, şi cred că mai mult de o treime erau analfabeţi sau aproape analfabeţi. Este înspăimântător!

Totodată, dumneavoastră vă număraţi printre susţinătorii şi donatorii festivalului „Making Waves”, de la New York. Este un eveniment important pentru filmul românesc?

Sunt printre donatori în sensul că am dat în fiecare an câte o sumă mică de bani acestui festival... Da, este important din două motive: pentru că

30

promovarea pe care o face filmelor româneşti în America este importantă şi e făcută într-un mod foarte profesionist şi eficient. Oamenii care lucrează pentru festivalul acesta, Mihai Chirilov, Corina Şuteu şi Oana Radu, sunt extrem de competenţi şi de eficienţi în direcţia aceasta şi atunci mi s-a părut important şi mie şi altor colegi să ne implicăm.

Iar al doilea motiv este că este un festival independent, dar care a reuşit să ajungă independent printr-o conjunctură, de fapt, neplăcută. Este vorba despre alungarea lui Horia-Roman Patapievici de la Institutul Cultural Român (ICR), după care a venit Marga (Andrei Marga, n. red) cu acea politică culturală de a-şi impune produse culturale tradiţionale – gen expoziţii de ii şi ce mai făceau ei la ICR New York. Şi cu atât mai mult mi s-a părut că e important de susţinut iniţiativa lor, a lui Chirilov şi a Corinei Şuteu, pentru că mergea în contra direcţiei acesteia nocive pe care ICR-ul lui Marga cel puţin a avut-o faţă de cultura română.

UNIVERSITARhttp://adevarul.ro/educatie/universitar/raport-

31

universitati-falimentare-numarul-studentilor-romania-scazut-jumatate-ultimii-patru-ani-1_54d793dd448e03c0fd677644/index.html

RAPORT Universităţi falimentare. Numărul studenţilor din România a scăzut la jumătate în ultimii patru aniDoar 465.000 de studenţi mai erau înscrişi la facultate în anul universitar care s-a încheiat, faţă de 891.000 în urmă cu patru ani, la debutul crizei economice, potrivit unui raport al INS. Lipsa locurilor de muncă şi generaţiile de şomeri cu diplomă care au ieşit pe porţile universităţilor în ultimii ani i-a determinat pe elevi să se reorienteze către şcolile postliceale, care permit calificări rapide şi bine primite de angajatori.Scaderea numărului de studenţi este, bineînţeles, o consecinţă a evoluţiei natalităţii din ultimii 20 de ani, dar statisticile INS demonstrează şi o diminuare a interesului tinerilor din România pentru invăţământul universitar. În anul şcolar 2012/2013, doar 55% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 19 şi 23 de ani mai urmau o facultate, în timp ce în anul şcolar 2008/2009, gradul de cuprindere al tinerilor din această grupă de vârstă se ridica la 78%. Aşa subliniază raportul „Femeile şi bărbaţii: parteneriat de viaţă”, document care apare din doi în doi ani. Numărul elevilor din şcolile postliceale s-a dublat În schimb, statisticile arată o creştere a interesului tinerilor pentru şcoli postliceale, în concordanţă cu cerinţele actuale ale pieţei muncii. Mai exact, 93.000 de elevi au ales în anul şcolar 2012-2013 o formă de învăţământ postliceal, în schimbul facultăţii, faţă de 55.000 de elevi, în urmă cu patru ani. Nici liceele teoretice nu mai sunt aşa de populare ca în anii trecuţi. Doar 41% dintre elevi au ales o astfel de formă de învăţământ în anul şcolar care s-a încheiat, în timp ce 53% au ales licee din filiera tehnologică şi 6% din filiera vocaţională. În cadrul liceelor din filiera tehnologică, 53% dintre elevi au optat pentru profil tehnic, iar 32% pentru servicii. Băieţii preferă liceele militare Băieţii preferă, în special, liceele militare (81,4%), liceele de educaţie fizică (76,6%) şi liceele tehnice (72,3%), în timp ce ponderea elevelor a fost mai mare în învăţământul postliceal şi de maiştri (68,6%), comparativ cu cea din învăţământul profesional (24,1%). Cât despre învăţământul universitar, în anul şcolar 2012/2013 au absolvit 111.000 de studenţi, majoritatea provenind din învăţământul tehnic, economic şi universitar, în concordanţă cu cerinţele pieţei muncii. De exemplu, ponderea studenţilor din învăţământul tehnic, preferat de băieţi, a crescut cu 10 procente în ultimii patru ani, la 30%. Studentele, în schimb, au fost majoritare mai ales în învăţământul medico-farmaceutic, universitar economic, artistic şi juridic. În ciuda scaderii interesului tinerilor pentru studiile universitare, românii sunt din ce în ce mai educaţi: 75% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani au absolvit măcar studii medii, cu un procent peste nivelul din 2008, arată studiul citat.

32

http://www.evz.ro/spaima-noilor-acorduri-comerciale-ue-sua-universitatile-de-stat-pe-punctul-de-a-deveni-private.html

Spaima noilor acorduri comerciale UE-SUA. Universitățile de stat, pe punctul de a deveni private Trei acorduri comerciale transnaționale de liberalizare a serviciilor între UE și America au pus pe jar facultățile de stat.

Nu suntem pregătiți pentru liberalizarea pieței în educație și, de altfel, educația nu ar trebui să fie considerată o marfă, ci un drept fundamental al întregii comunități, susțin, la unison, reprezentanți ai sindicatelor din învățământul superior de stat, adunați vineri în jurul unei mese rotunde pe această temă.

Panica printre universitarii din România pornește de la trei acorduri comerciale mai puțin cunoscute la noi în țară, care au fost negociate între UE și America (începând din 2009 și, respectiv, 2013) făcute publice abia anul trecut, care prevăd liberalizarea serviciilor, inclusiv cele din domeniul Sănătății și al Educației. Este vorba despre CETA (Comprehensive Economic an Trade Agreement), TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) și TiSA (Trade in Services Agreement). Adoptarea acestor acorduri la nivelul UE ar trebui să se producă în 2015. Dacă vor trece în actuala formă dată publicității, cele trei acorduri ar putea duce la desființarea învățământului de stat din România, susțin reprezentanții universităților.

Luptă pentru șanse egale

Sindicaliștii acuză în primul rând lipsa totală de transparență în care s-a făcut negocierea acestor acorduri. Dacă aceste acorduri ar deveni de mâine fapt real universitățile ar trebui fie să se privatizeze, fie să se desființeze, spun sindicaliștii. O eventuală pătrundere a universităților străine pe piața europeană liberalizată, deci și pe cea românească, ar putea pune în inferioritate universitățile autohtone. Acestea și-ar putea pierde finanțarea de la stat, bani pe care ar trebui, eventual, să-i împartă cu filialele universităților private din afară. Or, multe din universitățile de stat de la noi nu corespund criteriilor occidentale de ierarhizare. Universitățile din UE Și SUA pleacă în această cursă de pe poziții net avantajoase, având parte și de o finanțare mult mai consistentă, ceea ce răpește egalitatea de șanse a universităților românești, spun sindicaliștii Federației Alma Mater.

Banii, adevărata miză

33

„Nu refuzăm competiția, nu refuzăm calitatea. Ne supunem acestor standarde, problema este că tocmai cei care vor să ne conducă către acest drum de comercializare sunt pe cale să exceadă niște standarde naționale care există pe plan local. Aici e un mare pericol pentru că universitățile private vor încerca să nu se mai supună standardelor de evaluare, cum e ARACIS-ul la noi, și să meargă pe alte tipuri de evaluări”, a semnalat prof. univ. dr. Marian Borzan, cadru didactic la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Speriați că vor fi nevoiți să pună lacătul pe poarta universităților de stat, sindicaliștii au cerut oamenilor politici și Guvernului să facă demersuri pentru excluderea Educației și a Sănătății din aceste acorduri comerciale internaționale. Argumentul lor: „aplicarea legilor comerciale în Educație înseamnă o limitare a autorităților din domeniu pentru a asigura un acces larg la educație de calitate”. Adevărata miză a acestei bătălii sunt banii din servicii de educație care generează procente importante din PIB în țările occidentale și care era la nivelul anilor 2010 de 2.500 de miliarde de dolari.

Facultățile private, companiile, neinvitate

Din ecuația discuțiilor au fost excluși însă doi actori importanți: firmele și universitățile particulare. Acestea din urmă (circa 20 acreditate în toată țara) trăiesc de pe urma taxelor studenților și, de multe ori, sunt acuzate că sunt fabrici de diplome, deși nici universitățile de stat nu se pot lăuda că livrează doar învățământ de calitate. Liberalizarea serviciilor în educație sperie și sectorul privat al universitarilor care opinează că trebuie avute în vedere niște limite. „Este nevoie de o verificare a competențelor, pentru că nu oricine trebuie să presteze servicii în educație”, este de părere Ion Spânulescu, rectorul Universității Hyperion. El a adăugat că universitățile de stat trebuie subvenționate în continuare pentru anumite specializări, cum ar fi fizica și muzica. Potrivit lui Spânulescu, ceea ce lipsește în universitățile de stat este eficiența cheltuirii fondurilor. „Sunt multe locuri de muncă și probabil nu toate sunt absolut necesare”, explică Spânulescu, precizând că universitățile de stat ar trebui să ofere o calitate a educației, pe măsura dublei finanțări.

„Nu vrem să pierdem dreptul de a fi susținuți de stat!”

Retragerea subvențiilor de la stat va limita și mai mult numărul tinerilor care acced la universitate. Deja după primul an de facultate, jumătate din studenți renunță din cauza sărăciei. „Am făcut un calcul la noi, la Politehnică, și vă pot spune că 80% din studenții noștri nu ar putea urma cursurile dacă nu ar fi gratuite”, a declarat fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, profesor universitar.

Fonduri de studii, reale și nu doar pe hârtie

„Nu vrem să pierdem dreptul de a fi susținuți de stat”, a declarat Cristi Popescu, președintele Aso ciației Naționale a Organizațiilor Studențești din România(ANOSR). Liderul ANOSR a admis însă că tinerii au dreptul de a-și alege furnizorul de educație, în funcție de situația lor materială. 

34

Președintele ANOSR nu vrea ca studenții să piardă subvenția de la stat, dar recunoaște că ei au dreptul să-și aleagă furnizorul de educație FOTO: ANOSR

Studenții au cerut reformarea întregului sistem superior de educație în așa fel încât și tinerii din România să poată accesa fonduri de studii pe care să le și poată returna, după absolvire, muncind pe o piață în care este nevoie de ei, așa cum se întâmplă în străinătate. Tinerii au mai spus că este nevoie ca la aceste discuții să participe și companiile private, care sunt principalele beneficiare ale educației.

http://www.evz.ro/doi-laureati-cu-nobel-sunt-asteptati-la-cluj.html

Premieră în universitățile din România. Doi laureați cu Nobel sunt așteptați la Cluj, la finalul acestui anO conferință care va avea loc în noiembrie anul acesta la Universitatea Babeş-Bolyai va beneficia de prezența a doi laureați cu Nobel pentru medicină și fiziologie: sir Tim Hunt, de la London Research Institute, laureat în anul 2001 şi prof. Harald zur Hausen, de la German Cancer Research Center, Heidelberg, laureat în anul 2008.

Evenimentul este organizat de Asociația Studenţilor pentru Natură Cluj-Napoca în colaborare cu Facultatea de Biologie şi Geologie din cadrul Universităţii 'Babeş-Bolyai'.

Tim Hunt a primit premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie, alături de alţi doi cercetători, pentru studii asupra unei proteine care reglează ciclul de viaţă al celulelor. La rândul său, Harald zur Hausen a primit premiul Nobel pentru descoperirea faptului că virusurile papilomului uman cauzează cancer cervical.

Conferinţa intitulată 'Biologia Moleculară - Aspecte Curente şi Perspective de Viitor', are ca scop să genereze o discuţie ştiinţifică de nivel înalt care însă să le fie accesibilă studenților. .

"Nu vrem să fie o conferinţă la care să vină o sută de oameni şi la care să se facă prezentări peste prezentări. Noi am vrut ceva mai special. De exemplu, cei doi laureaţi să prezinte fiecare cum a ajuns la descoperirea pentru care a fost premiat, să vorbească despre care sunt cele mai noi tendinţe în domeniile lor. Vor mai fi şi o serie de alţi invitaţi, din ţară şi din afară, dar nu mai mulţi de 15. Vrem ca prin această conferinţă să deschidem orizonturi noi, să punem laolaltă specialişti din domeniu şi studenţi, care să poată sta de vorbă, să poată face schimb de idei", a explicat Adorjan Cristea, iniţiatorul acestui eveniment.

35

El a povestit că ideea acestei conferinţe i-a venit în urmă cu mai mult de un an, în timp ce urmărea decernarea premiilor Nobel din 2013, iar de atunci a lucrat, împreună cu colega sa Octavia Roman, la organizarea acestei conferinţe şi la stabilirea contactelor cu laureaţii. Echipa lor a contactat peste 30 de laureaţi ai premiului Nobel pentru Medicină sau Fiziologie.

Pentru organizarea conferinţei este nevoie de o sumă de aproximativ 20.000 de euro, dintre care o parte va fi asigurată de UBB, dar va fi nevoie şi de implicarea comunităţii locale din Cluj-Napoca.

http://www.evz.ro/admitere-devreme-la-umf-targu-mures-vezi-care-sunt-conditiile.html

Premieră națională: Admitere devreme la UMF Târgu Mureș. Ce înseamnă concret acest lucruDin acest an, în premieră națională, UMF Târgu Mureș introduce un nou concept la admitere denumit "early admission".

Potrivit informațiilor apărute pe site-ului UMF Târgu Mureş, în acest fel se oferă posibilitatea candidaţilor străini, care aplică la programele de limba engleză de la Medicină şi de la Medicină Dentară, să se înscrie online pentru admitere în luna martie şi să susţină examenul de admitere în luna aprilie.

Cererile pot fi depuse online în intervalul 1-31 martie, după care candidatul va fi contactat pentru a acorda un interviu prin Skype, în 15 aprilie, iar apoi va urma o evaluare pe baza unor documente obligatorii care trebuie trimise şi va primi decizia în data de 20 aprilie.

Candidatul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să facă dovada că are Bacalaureatul, că îndeplineşte criteriile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice pentru echivalarea studiilor, constituirea unui depozit bancar care să asigure prima rată a şcolarizării anuale.

În cazul respingerii, candidaţii nu vor putea aplica din nou în cursul aceluiaşi an, potrivit Agerpres.

Taxa de şcolarizare pentru anul universitar 2015-2016 la UMF Târgu Mureş pentru studenţii străini este de 5.000 de euro, iar depozitul trebuie să fie de 1.250 de euro, iar în caz de acceptare (admitere condiţionată), prima tranşă va fi plătită înainte de 19 aprilie pentru admitere timpurie, precum şi 30 septembrie pentru admitere regulat.

UMF Târgu Mureş a precizat că "early admission" oferă avantajul asigurării unui loc în programele de studiu în limba engleză, cu câteva luni mai devreme decât majoritatea solicitanţilor şi că metoda este folosită şi de universităţi din străinătate.

36

http://jurnalul.ro/stiri/externe/noi-locuri-de-munca-pentru-tinerii-romani-cu-fonduri-europene-684513.html

Noi locuri de muncă pentru tinerii români, cu fonduri europeneRomânia ar putea primi aproximativ 32 de milioane de euro pentru prefinanţarea proiectelor din cadrul Iniţiativei de ocupare a tinerilor (YEI), imediat după adoptarea programului operaţional pentru capitalul uman, adoptare care se preconizează a avea loc până la sfârşitul lunii martie.

Iniţiativa privind ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor are în vedere finanţarea unor activităţi de sprijinire directă a tinerilor care nu sunt încadraţi profesional, precum şi a celor care nu urmează niciun program educaţional sau de formare. Categoria de vârstă avută în vedere sunt tinerii sub 25 de ani sau, atunci când statele membre consideră adecvat, de sub 30 de ani, se arată într-un comunicat al Biroului Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti.

Finanţarea prin intermediul Iniţiativei poate fi utilizată pentru activităţi, cum ar fi:- organizarea de stagii şi ucenicii de înaltă calitate;

- oportunităţi de primă angajare (cu o durată de cel puţin 6 luni);

- sprijin pentru demararea afacerilor pentru tinerii antreprenori (prin programe de mentorat şi facilitarea accesului la finanţări);

- educaţie şi formare profesională de calitate.

România are alocat, prin intermediul Iniţiativei, un volum total de 105.994.315 euro pentru perioada 2014-2015. Pentru a veni în sprijinul României şi celorlalte state membre eligibile, Comisia a propus ca o treime din totalul alocat YEI (3,2 miliarde), adică 1 miliard de euro, să fie pus la dispoziţia statelor membre încă din acest an. În termeni practici, prefinanţarea primită de România ar putea ajunge astfel la 31,8 milioane de euro (adică, de 20 de ori mai mare faţă de nivelul iniţial prevăzut de 1,6 mil.).

Propunerea Comisiei trebuie să fie adoptată de Parlamentul European şi de Consiliul de Miniştri al UE. (I.D)

37

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.

38