CONCLUZIE

Amenajarea turistică înglobează ansamblul sistemelor de componente naturale, istorice şi culturale ale unei zone, resurse ce reprezintă atracţiile principale şi motivaţiile călătoriei. Localizarea turistică nu se limitează însă la o abordare geografică, ci necesita şi o abordare economică, trebuind concepută ca o funcţie de mai multe variabile între care:

Condiţiile naturale ale zonei;

Distanţa dintre zona de emisie de amenajare turistică;

Potenţialul pieţei;

Condiţiile economico - sociale ale zonei ce urmează a fi amenajata;

Dimensiunea actuală şi cea proiectată a implantărilor;

Competentele decizionale etc.

Amenajarea turistică a teritoriului trebuie înţeleasă în contextul relaţiilor ce se dezvolta între două spaţii şi anume: aria pieţei turistice şi zona de recepţie, diminuându-se rolul resurselor. În ceea ce priveşte consecinţele, implantările turistice îşi pun amprenta asupra populaţiei, topografiei şi mediului, determinând mutaţii ale funcţiilor economice şi sociale ale omului care antrenează la rândul lor modificări structurale în viaţa regiunilor.

Amenajarea turistică a teritoriului are, aşadar, incidente profunde în viaţa oamenilor şi a localităţilor şi contribuţii semnificative în planul dezvoltării economico - sociale regionale. Ea se circumscrie strategiei creşterii controlate în toate domeniile, a evitării unei rupturi între om şi natura. Totodată, ea răspunde unei dezvoltări a turismului care să împletească funcţia recreativa a staţiunilor cu valorificare complexă a resurselor acestora.

21