Farmacie clinica1.Scopul si sarcinile farmacoterapiei,relatii cu disciplinele medico-biologice,clinice si farmaceutice.Particularitatile farmacoterapiei contemporane,aspectele ei farmaceutice.Farmacologia, ca disciplin medico-biologic, bazat pe tiinele teoretice, are drept scop dezvoltarea i amplificarea cunotinelor de baz i a informaiilor necesare despre remediile medicamentoase, utilizate n diagnosticarea, profilaxia i tratamentul diferitelor maladii.Programa disciplinei include date despre istoria obiectului, ntrebri metodologice, aspecte deontologice n administrarea medicamentelor, probleme din farmacologia general i special, principiile de administrare concomitent a preparatelor i de tratare a intoxicaiilor cu ele.Farmacologia general include particularitile principale despre farmacocinetica, farmacogenetica i farmacodinamia medicamentelor.Farmacologia special include caracterizarea general a principalelor medicamente, folosite de medicul de profil general. Remediile medicamentoase utilizate n domeniile medicinii aa ca: anesteziologia, oncologia, psihiatria, ftiziatria, endocrinologia etc., sunt, n general prezentate prin caracterizarea general a celor mai importante medicamente din grupul respectiv.Sarcinile principale ale farmacologiei speciale sunt: analiza aciunii medicamentelor pe baza proprietilor farmacologice, mecanismelor i locului de aplicare a aciunii; aprecierea posibilitilor de utilizare a medicamentelor n scopurile farmacoterapeutice pe baza cunotinelor despre proprietile lor, prescrierea medicamentelor sub form de reet n anumite maladii i stri patologice, mai ales n cele de urgen, acestea reieind din particularitile farmacodinamice i farmacocinetice ale preparatelor medicamentoase.

Farmacologia este un domeniu al medicinei care este n permanent dezvoltare i carereflect, n mare msur, nivelul nalt al progresului tiinelor medico-bilogice, tehnice i farmaceutice. Ca rezultat, anual pe piaa farmaceutic apar zeci de medicamente originale noi, sute de preparate generice cu noi denumiri comerciale, n diverse forme medicamentoase. n condiiile n care exist aproximativ 50.000 de medicamente, sistematizarea lor devine din ce n ce mai dificila,deaceia farmacologia elaboreaz i ajut studentul s sistematizeze cele mai importante grupe de medicacamente, s analizeze aciunea medicamentelor pe baza proprietilor farmacologice, mecanismelor i locul de aciune, aprecierea posibilitilor de utilizare a medicamentelor nscopurile farmacoterapeutice avnd la baza cunotine despre proprietile lor.2.Scopul si sarcinile fitoterapiei.Notiune de preparate fitotarapeutice.Fitoterapia este tiina care se ocup de tratamentul bolilor umane, animale i vegetale prin mijlocirea unor plante, denumite curent plante medicinale. Fitoterapia implic i conceptul de a tri n armonie cu ntregul regn vegetal, att n planul fizic ct i afectiv. ,Exist argumente arheologice c mesopotamienii utilizau plantele , ca leac, n urm cu mai bine de 6000 de ani. Cunoatem c , n China, oamneii se foloseau de plante pentru a se menine sntoi cu 27 de veacuri nainte de Hristos, dei referiri cu privire la vindecarea cu ajutorul plantelor, pe acele meleaguri, sunt i mai vechi.Egiptenii foloseau plantele ca aliment, ca medicament i ca ingrediente n cosmetice, parfumuri i chiar uleiuri pentru alinarea durerilor, ca aromatizant pentru bi i pentru ncperile n care i petre ceau cea mai mare parte din timp. Fr a subestima rolul chimioterapiei (tratamentul bolilor cu ajutorul medicamentelor de sintez) , fitoterapia completeaz ansamblul de metode curative i preventive ale medicinei alopate.Avantajele fitoterapiei-Accesibilitatea ( plantele sunt uor de procurat i ieftine; culegerea lor din natur ajut la armonizarea organismului, eliberarea de stres etc.);-Aciunea blnd i lipsa efectelor adverse (cnd se respect dozele adecvate);-Tratarea bolnavului ca ntreg (plantele au efecte fizice i psiho-emoionale i echilibreaz organismul la toate nivelele vezi Terapii florale Bach);-Se poate folosi n paralel cu medicamentele alopate ( cu cteva mici excepii, la care trebuie s se in seama de antagonismul dintre unele medicamente i unele plante).FORME FITOTERAPEUTICE SIMPLE

Cele mai simple forme fitofarmaceutice sunt acelea in care anumite parti ale plantelor se mesteca sau se consuma ca atare, fie crude, fie uscate i macinate - sub forma de pulberi (praf). Majoritatea plantelor medicinale care se folosesc in stare cruda, apar primavara, fiind usor de consumat prin fragezimea lor. De cele mai multe ori, insa, fitoterapia recurge la extragerea, insa neselectiva, a principiilor active din plante prin diferite metode, obinandu-se preparate numite extracte fitoterapeutice.

EXTRACTELE FITOTERAPEUTICE

Extractele folosite in fitoterapie, sunt acele preparate obtinute din plante medicinale, in care se regasesc principiile active din organele vegetale, dupa ce acestea au parasit materialul vegetal si s-au dizolvat in anumite medii(apa, alcool, ulei vegetal, alte grasimi). In cazul acestor preparate, plantele medicinale devin o materie prima care poarta denumirea de drog.Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) si extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase) sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri.

Infuzia

Infuzia este un extract apos obtinut printr-un procedeu simplu, la indemana oricui, numit infuzare. Infuzarea consta in turnarea unei cantitati prestabilite de apa clocotita peste materialul vegetal aflat intr-un vas (pahar, cana, vase de lut), dupa care recipientul se acopera 15-20 de minute cu o farfurioara, perioada numita timp de infuzare. Dupa scurgerea timpului de infuzare, lichidul (soluia) se strecoara, se indulceste (de preferinta cu miere) sau nu, si se administreaza dupa indicatii (rece, cald, inaintea meselor, dup mese, etc.).Este recomandat ca imediat dupa strecurare, sa se scurga cateva picaturi de lamaie peste infuzie, pentru stoparea reactiilor de oxidare.Infuzarea se realizeaza cel mai bine in recipiente de sticla, de ceramica sau de porelan (cani, pahare). Decoctul Decoctul este un extract preparat prin fierbere, procedeu numit decoctie. Materia prima vegetala (plante medicinale,legume, cereale, leguminoase), adaugata unui lichid (de obicei apa), se fierbe intr-un vas, depasindu-se momentul in care apa a dat n clocot. Timpul de decoctie incepe atunci cand apa fierbe (da in clocot) si continua inca o anumita perioada, care se stabileste fie in minute, fie dupa cantitatea de lichid care se evapora. Decoctia intotdeauna trebuieste realizata la foc mic..SiropulSiropurile sunt extracte (sucuri naturale obtinute prin stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga mult zahar.Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si mai ales de a conserva produsul.Tinctura. Tinctura este o formula fitoterapeutica sau homeopata, mai rar farmaceutica, obtinuta prin extragerea substantelor active din plante, de obicei proaspete, in solutii hidroalcoolice. Concentratia alcoolului, a materiei prime ce se macereaza, si timpul de desfasurare a procesului se aplica conform retetei.3.Date generale despre substantele farmacologice ce se contin in plantele medicinale.Formele farmaceuticeobtinute din plantele medicinale si principiile obtinerii lor.Principiile active (substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care dau efectul terapeutic. Pot fi produse ale metabolismului primar (metabolismul glucidelor), rezultate in urma procesului de fotosinteza sau produse ale metabolismului secundar al plantelor (metabolizarea azotului). Fiecare planta, in principiu, prezinta interes pentru o anumita substanta activa, care poate fi izolata prin procedee specifice. Ca exemple de principii active pot fi enumerate: alcaloizii, glicozidele, saponinele, principiile amare, taninurile, substantele aromatice, uleiurile volatile sau esentiale, uleiurile grase, mucilagiile vegetale, antisepticele. Alcaloizii

Alcaloizii din plantele medicinale sunt compusi care contin azot, au reactie alcalina si sunt otravuri foarte puternice.Ei sunt folositi in medicina in stare pura, dupa extractia pe cale industriala. In terapeutica sunt folositi in doze extrem de mici, au efect benefic, dar atunci cand doza este mai mare pot deveni otravuri.Glicozidele (Glucozidele) Sunt substante rezultate din metabolismul secundar al azotului si care au rol de a asigura transportul si patrunderea in organism a unui compus numit aglicon, care da efectul terapeutic.Saponinele din plantele medicinale. Sunt substate complexe, cu o structura asemanatoare glicozidelor. Principala insusire a saponinelor o constituie faptul ca reduc puternic tensiunea superficiala a apei, au efect spumant si produc emulsii. Principiile amare Sunt substante care se gasesc intr-un numar foarte mare de plante medicinale, au gust amar, excita celulele gustative, stimuleaza pofta de mancare si secretia sucurilor gastrice.EXTRACTELE FITOTERAPEUTICE

Extractele folosite in fitoterapie, sunt acele preparate obtinute din plante medicinale, in care se regasesc principiile active din organele vegetale, dupa ce acestea au parasit materialul vegetal si s-au dizolvat in anumite medii(apa, alcool, ulei vegetal, alte grasimi). In cazul acestor preparate, plantele medicinale devin o materie prima care poarta denumirea de drog.Cele mai cunoscute preparate fitoterapeutice de acest fel, sunt extractele hidrice (infuzia, decoctul, maceratul, siropul) si extractele hidroalcoolice (tinctura). Extractele hidrice (apoase) sunt cunoscute sub denumirea uzuala de ceaiuri.

Infuzia

Infuzia este un extract apos obtinut printr-un procedeu simplu, la indemana oricui, numit infuzare. Infuzarea consta in turnarea unei cantitati prestabilite de apa clocotita peste materialul vegetal aflat intr-un vas (pahar, cana, vase de lut), dupa care recipientul se acopera 15-20 de minute cu o farfurioara, perioada numita timp de infuzare. Dupa scurgerea timpului de infuzare, lichidul (soluia) se strecoara, se indulceste (de preferinta cu miere) sau nu, si se administreaza dupa indicatii (rece, cald, inaintea meselor, dup mese, etc.).Este recomandat ca imediat dupa strecurare, sa se scurga cateva picaturi de lamaie peste infuzie, pentru stoparea reactiilor de oxidare.Infuzarea se realizeaza cel mai bine in recipiente de sticla, de ceramica sau de porelan (cani, pahare). Decoctul Decoctul este un extract preparat prin fierbere, procedeu numit decoctie. Materia prima vegetala (plante medicinale,legume, cereale, leguminoase), adaugata unui lichid (de obicei apa), se fierbe intr-un vas, depasindu-se momentul in care apa a dat n clocot. Timpul de decoctie incepe atunci cand apa fierbe (da in clocot) si continua inca o anumita perioada, care se stabileste fie in minute, fie dupa cantitatea de lichid care se evapora. Decoctia intotdeauna trebuieste realizata la foc mic..SiropulSiropurile sunt extracte (sucuri naturale obtinute prin stoarcere, infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga mult zahar.Rolul zaharului din sirop este acela de a corecta gustul si mai ales de a conserva produsul.Tinctura. Tinctura este o formula fitoterapeutica sau homeopata, mai rar farmaceutica, obtinuta prin extragerea substantelor active din plante, de obicei proaspete, in solutii hidroalcoolice. Concentratia alcoolului, a materiei prime ce se macereaza, si timpul de desfasurare a procesului se aplica conform retetei.4.Reguli de alcatuire a speciilor din plante medicinale.La formularea ceaiurilor medicinale se va ine seama de o serie de reguli de baz. Amestecarea la ntmplare a unui numr, orict de mare ar fi el, de plante medicinale nu este un ceai medicinal. Ca remediu de baz n componena unui ceai medicinal intr una-dou sau cel mult trei specii medicinale. La acestea se adaug unul sau maximum dou adjuvante cu rolul de a completa sau potena aciunea farmacodinamic a plantei de baz. La unele ceaiuri se mai adaug un aa-numit constituent similar excipienilor utilizai la comprimate, tablete, drajeuri sau pilule. - Constituentul poate avea efecte terapeutice indicate afeciunii creia se adreseaz ceaiul respectiv sau poate fi lipsit de efecte terapeutice.n nici un caz nu se vor asocia plante cu aciune antagonist. Pe ling aceste componente, ceaiurilor medicinale li se poate aduga un corectiv al gustului. De multe ori, corectivul gustului, o plant coninnd uleiuri volatile, face parte din nsi formula de baz. Materiile prime care intr n componena unui ceai medicinal se vor scrie, pentru a evita eventuale confuzii, cu denumirea tiinific corect. De exemplu: Cortex Frangulae, Fructus Foeniculi, Herba Herniariae, Folium Menthae, Flores Malvae, Radix Taraxaci etc, sau prescurtat: Cort. Frangulae, Fruct. Foeniculi etc. Nu se vor scrie nici ntr-un caz sub forma de iarb de centaura" sau rizom de calam" sau rdcin de simfitum" etc. denumiri care nu snt altceva dect vulgarizri neadecvate ale limbii latine. n cazul n care plantele se scriu n limba romn se va alege denumirea cea mai cunoscut i mai larg folosit. De exemplu: Rdcin de ghinur" nu rdcin de genian", Cimbru de cultur" i nu iarb de tim" etc. Dup amestecarea ct mai omogen a fragmentelor de plante care intr n componena unui ceai medicinal el se pstreaz n recipiente bine nchise sau n pungi duble de hrtie pergaminat, ferit de lumin i cldur.Nu se vor pstra n nici un caz n pungi din material plastic care degradeaz n special plantele coninnd uleiuri volatile.

5. Notiune despre insuficienta cardiac, presarcina, postsarcina si contractibilitatea miocardului.

Insuficienta cardiac (IC) este starea fiziopatologica in care o anomalie a functiei cardiac este responsabila pentru incapacitatea cordului de a pompa singele intr-un ritm satisfacator pentru necesitatile tisulare sau in capacitatea cordului de a face fata necesitatilor cu pretul unui volum diastolic anormal crescut. In functie de viteza dezvoltarii, se disting forma acuta si cronica a IC.IC acuta se dezvolta mai fregvent la scaderea brusca a capacitatii contractile ale miocardului ca urmare a infarctului miocardic transmural, afectarea cardiac toxica acuta, rupture peretelui cardiac si ruperea sau detasarea valvulelor. De asemenea, ea poate sa se dezvolte la cresterea brusca a tensiunii in circuitul mare (criza hipertensiva) si mic (tromboembolia arterei pulmonare), in caz de tahi- si bradicardii pronuntate sau in acutizarea IC cornice. Manifestarile clinice ale IC acute sunt socul cardiogen si edemul pulmonar.Presarcina reprezinta incarcarea ventriculara care determina efortul sistolic. Se exprima prin tensiune parietala telediastolica si determina lungimea sarcomerului inainte de constrictive. Scaderea compliantei, cresterea volumului sanguine si cresterea tonusului venos sporesc presarcina, iar prin reglare heterometrica forta de contractie, adica debitul cardiac.Postsarcina este rezistenta pe care trebuie s-o invinga forta ventriculara in timpul sistolei si se masoara prin tensiune parietala sistolica dezvoltata la contractia ventriculara. Postsarcina este determinate de impedenta aortic, volumul si viscozitatea sanguine si factorii parietali ventriculari (grosime, etc.).cresterea postsarciniimareste consumul de O2 miocardic si poate scadea performanta cardiac.Contractilitatea este proprietatea fibrei muscular de a genera presiune (pentru a depasi pre- si postsarcina). Contractilitatea se afla sub influienta tonusului simpatico, a substantelor inotrope, a calciului intracelular. Daca hemodinamica nu asigura suficient procesele metabolice ale organismului se include diverse mecanisme compensatorii pentru mentinerea debitului cardiac adecvat. Prin acestea se numera: 1. Dilatarea cordului;1. Cresterea fregventei si fortei contractiilor cardiace;1. Activarea sistemului renin-angiotensina-aldosteron (RAA).

6. Formele clinice ale insuficientei cardiac cornice. Stadiile evaluarii si gradul graviditatii insuficientei cardiac de staza. Clasificarea preparatelor farmacologice utilizate in farmaco- si fitoterapia insuficientei cardiace.Insuficienta cardiaca poate fi: a) stnga; b) dreapta; c)globala.Insuficienta cardiaca stnga este cauzata de valvulopatiile cosrului sting, leziunile ventricului sting, hipertensiune arterial, forme grave de cardiopatie ischemica. Se caracterizeaza prin cresterea presiunii venoase si capilare pulmonare, sporirea rigiditatii pulmonare (dispnee, bronhospasm, tuse, astenie, oboseala, slabiciune, tulburari digestive si cerebrale).Insuficienta cardiaca dreapta este cauzata de bolile pulmonare cornice, valvulopatiile cordului drept, hipertensiune pulmonara (hepatomegalie de staza si si distenie venoasa sistemica, edeme periferice, meteorism, greata, anorexie, astenie, oligurie).Insuficienta cardiaca globala reuneste simptomele si semnele ambelor forme (stng si dreapt). Simptomele clinice ale insuficientei ventriculare si atriale sunt astmul cardiac si edemul pulmonar.Astmul cardiac cauza astmului cardiac se considera reducerea ventilatiei pulmonare in timpul somnului, secundar diminuarii sensibilitatii centrului respirator. Accesele de sufocare sau senzatia de insuficienta de aer survin noaptea ca urmare a intensificarii rapide a stazei sanguine in circuitul mic. Edemul pulmonar prezinta cea mai grava complicatie a insuficientei cardiace, manifestata prin: pozitie eznd forat, dispnee exprimata, antrenarea in respiratie a muschilor respiratori suplimentari, cianoza, transpiratie abundenta, uneori tuse cu expectorarea sputei de culoare roz. Pacientii sunt nelinistiti si au frica de moarte.Stadiile insuficientei cardiace.Stadiul I. Preclinic, latent, dispnee, palpitatii, presiune sau durere precordiala, tuse , oboseala exagerata. Stadiul II.Caracterizeaza prin prezenta semnelor insuficientei la un effort fizic moderat: dispnee permanenta, edeme la nivelul membrelor inferioare, aritmii, hepatomegalie, etc. Stadiul III.Manifestarile insuficientel au aspect biventricular, agravindu-se la un effort fizic ordinar, realizind o insuficienta cardiac acuta. Necesita un tratament permanent, capacitatea de munca este mult scazuta.Stadiul IV.Distrofic, terminal. Starea pacientului este extreme de grava, bolnavul se afla la pat. Se caracterizeaza prin: dispnee permanenta, marcata uneori de ast si edem pulmonar spontan; edeme generalizate; diverse dereglari ale ritmului cardiac; ascita; modificari distrofice in tesuturi si organele interne cu derglarea considerabila a functiilor lor. Medicamente: Grupa I.: Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril), -adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol), diuretice (hidroclortiazida, furosemid, bumetanid), digitalice (digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor angiotensinei II (valsartan, losartan).Grupa III.:Nitrati (nitroglicerina, izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu (amlodipina), preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul), aminele simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice neglicozide (amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul acetilsalicilic, clopidogrel), anticoagulante indirect (acenocumarol, warfarina), glucocorticoizi (prednizolon), citoprotectoare (trimetazidina).Fitoterapia: degetelul rosu, degetelul galben, degetelul lnos, strofantul, ruscuta de primavera, lacramioara.

7. Prezentare informativa despre preparatele ce micoreaz presarcina, postsarcina, si simultan, pre- si postsarcina. Clasificare:I. Medicamente inotrop pozitive: 1. Inhibitoarele Na+K+ - ATP-azei glicozidele cardiac.2. aminele simpatomimetice (dopamino- si -adrenomimetice): dopamin, dobutamin, dopexamin, xameterol, etc.3. inhibitorii fosfodiesterazei: amrinona, milrinona, enoximona. II. Diuretice: 1.diuretice de ansa: furosemid, acid etacrinic, bumetanid, piretanid.2.diuretice tiazidice: hidroclortiazid, clorotiazida, clortalidon.3.diuretice ce economisesc calciu: spironolactona, triamtiren.III. Medicamente ce micsoreaza pre- si postsarcina1.Arteriodilatatoare: hidralazina, minoxidil, diazoxid, nifedipina.2.Venodilatatoare: nitroglicerina, izosorbid dinitrat.3. Arterio- si venodilatatoare: nitroprusiat de sodium, prazosina, captopril, enalapril.IV. Medicamente ce blocheaza activitatea neurohormonala1.Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril).2.-adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol).

In functie de eficienta se clasifica:Grupa I.: Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril), -adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol), diuretice (hidroclortiazida, furosemid, bumetanid), digitalice (digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor angiotensinei II (valsartan, losartan).Grupa III.:Nitrati (nitroglicerina, izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu (amlodipina), preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul), aminele simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice neglicozide (amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul acetilsalicilic, clopidogrel), anticoagulante indirect (acenocumarol, warfarina), glucocorticoizi (prednizolon), citoprotectoare (trimetazidina).Fitoterapia: degetelul rosu, degetelul galben, degetelul lnos, strofantul, ruscuta de primavera, lacramioara.

8. Prezentare informativa despre preparatele ce stimuleaza contractibilitatea miocardului in insuficienta cardiac. Fitoterapia insuficientei cardiac cornice. Caracteristica plantelor medicinal folosite in acest scop.Clasificare:Medicamente inotrop pozitive: Inhibitoarele Na+K+ - ATP-azei glicozidele cardiac. aminele simpatomimetice (dopamino- si -adrenomimetice): dopamin, dobutamin, dopexamin, xameterol. inhibitorii fosfodiesterazei: amrinona, milrinona, enoximona. II. Diuretice: diuretice de ansa: furosemid, acid etacrinic, bumetanid, piretanid. diuretice tiazidice: hidroclortiazid, clorotiazida, clortalidon. diuretice ce economisesc calciu: spironolactona, triamtiren.III. Medicamente ce micsoreaza pre- si postsarcina Arteriodilatatoare: hidralazina, minoxidil, diazoxid, nifedipina. Venodilatatoare: nitroglicerina, izosorbid dinitrat. Arterio- si venodilatatoare: nitroprusiat de sodium, prazosina, captopril, enalapril.IV. Medicamente ce blocheaza activitatea neurohormonala Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril). -adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol).In functie de eficienta se clasifica: Grupa I.: Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lizinopril, enalapril), -adrenoblocante (bisoprolol, carvedilol, metoprolol), diuretice (hidroclortiazida, furosemid, bumetanid), digitalice (digoxina).Grupa II.: Blocantele receptorilor angiotensinei II (valsartan, losartan). Grupa III.:Nitrati (nitroglicerina, izosorbidul dinitrat), antagonistii de calciu (amlodipina), preparate antiaritmice (amiodaronul, sotalolul), aminele simpatomimetice (dopamine, dobutamina), cardiotonice neglicozide (amrinona, milrinona), antiagregantele (acidul acetilsalicilic, clopidogrel), anticoagulante indirect (acenocumarol, warfarina), glucocorticoizi (prednizolon), citoprotectoare (trimetazidina). Fitoterapia: Degetelul rosu contine glicozide cardiace (digitoxina, digitonina, gitonina) care la pastrare si uscare se transforma in glicozide secundare (de baza). Are actiune cardiotonica ce dureaza 2-3 sapt., se absoarbe greu in TGI, acumulindu-se treptata in organism. Exercita actiune inotrop-pozitiva, cronotrop-negativ, dromotrop pozitiv. Indicatii: insuficienta cardiac, vicii cardiac de staza. Efecte advese: bradicardie acuta, extrasistole, reduce diureza. Contraindicatii: insuficienta coronariana, infarct miocardic acut, bradicardie, bloc atrioventricular, endocardita acuta. Degetelul galben spre deosebire de degetelul rosu poseda effect cumulative mai pronuntat. Degetelul lnos contine glicozide cardiac active ca latanozida C si digoxina. Lanatozida C la hidroliza se tranforma in digoxina, are actiune rapida, similar strofantinei, nu cumuleaza, deoarece se conjuga cu proteinele plasmatie si se elimina rapid. Digoxina manifesta actiune sistolica si diastolica pronuntata. Strofantul in medicina se folosesc urmatoarele specii: Str. Kombe Oliver, Str. hispidus (aspru), Str. Gratus (neted). Alcaloidul principal este strofantina. Spre deosebire de preparatele degetelului strofantina este un glicozid eficient si actioneaza rapid, se elimina complet din organism, este putin efficient in administrarea perorala.Indicatii: insuficienta cardiac acuta, formele grave stadiul II, III, cind preparatele degetelului sunt ineficiente.Ruscuta de primavera glicozidul principal al plamtei este adonitoxina. Efectul cardiotonic si actiunea cronotropa negative sunt mai slab pronuntate decit la degetel. De aceea este mai efficient in caz de insuficienta cardiaca cu dereglarea conductibilitatii; sunt mai putin pronuntate proprietatile cumulative, manifesta effect sedative si diuretic.Indicatii: forme usoare de insuficienta circulatory cronica, distonii vegeto-vasculare, neuroze.Lacramioara contine glicozidele convalotoxine, convalotoxolul, convalozida, etc. poseda actiune cardiotonica, mai putin toxica comparative cu alte glicozide, se absoarbe putin in TGI, exercita actiune tonizanta asupra vaselor, sedative, diuretic.Indicatii: insuficienta circulatory acuta si cronica de gr. II si III, insuficienta cronica, neuroze.9.Noiune despre hipertensiune arterial. Criteriile aprecierii valorilor tensiunii arteriale. Etiologia i patogenia. Simptomele de baz i evaluarea HT. Stadiile dezvoltrii. Formele clinice i simptomele puseurilor hipertonice.

Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului vascular.

Factorii etiologici principali sunt: ereditatea; vrsta, rasa, fumatul, diabetul zaharat, hipercolesterolemia, obezitatea, consumul exagerat de alcool, semne de afectare organic.

Mecanisme patogene n dezvoltarea hipertensiunii arteriale pot fi urmtoarele:1. creterea presiunii vasculare periferice din cauza spasmului vaselor periferice;1. creterea minut-volumului cardiac n urma intensificrii contraciilor sau creterii volumului lichidului intravascular; 1. asocierea minut-volurnului majorat i a rezistenei vasculare periferice crescute.Mecanismul declanator n patogenia hipertensiunii arteriale const n hiperactivarea centrelor nervoase de reglare a TA, manifestat prin activitate presorie realizat prin: stimularea sistemului simpato-adrenergic; creterea sintezei substanelor renale vasoconstrictoare prin implicarea mecanismului renin-angiotenzinic, creterea sintezei de prostaglandine i de nucleotide ciclice; creterea eliminrii de vasopresin, etc.

Simptomele Stadiul I sau de formare caracterizat printr-o vasoconstricie funcional periodic cu meninerea TA n limitele 160-180 mm ai col. de Hg.Stadiul II sau stabil, manifestat printr-o HTA constant - 180- 200 mm ai col. de Hg. Stadiul III sclerotic sau degenerativ, carc se caracterizeaz printr-o HTA peste 200 mm ai col. de Hg TAS i 115 mm ai col. de Hg, care nu reacioneaz la tratament hipotensiv. Stadiul IV (sever) TA>210 mm Hg.

Tratament: Tratamentului nefarmacologic include: regim alimentar, reducerea greutii corporale, suplimentarea cu Ca, K, restrictii la alcool, refuzul la fumat si la cafea, exercitii fizice, etc. Diuretice (bumetanid; hidroclorotiazid; indapamid; clopomid; spinorolacton) -blocante (atenolol; acebutolol; betaxolol; bisoprolol; metoprolol) Inhibitorii enzimei de conversie (captopril; lizinopril; benazepril; perindopril) Antagonitii de calciu (amlodipin; verapamii, diltiazem; nifedipin) Blocanii receptorilor angiotensinei II (valsartan, losartan; eposartan) -blocantele (doxazosina, prazosina).

Plante:Podbal de munte, soponel, dracil, vsc, traista ciobanului, siminoc, brebenoc, rutior, sporici, magnolie, scoru, coada caprei, cosaci, pojami, mes- teacn, iarba fecioarelor, mtase de porumb, troscot, osul iepurelui, afin.

10. Prezentare informativ despre grupele de preparate farmacologice utilizate n tratamentul hipertensiunii arteriale.Noiune despre metoda de ealonare a farmacoterapiei hipertensiunii arteriale. Principiile asocierii preparatelor n dependen de gradul gravitii maladiei.

Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului vascular.In cazul HTA se utilizeaz urmtoarele grupe de preparate medicamentoase: -blocante - atenolol; acebutolol; betaxolol; bisoprolol; metoprolol; nebivolol. inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) - captopril; quinapril; lizinopril; benazepril; perindopril; trandolapril; enalapril diuretice - bumetanid; hidroclorotiazid; indapamid; clopomid; spinorolacton. antagoniti de calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem; isradipin; lacidipin; nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina, prazosina. blocante ale receptorilor angiotensinei II - valsartan, losartan; eposartan agoniti ai receptorilor imidazolinici - utilizeaz n HTA pe fond de sindrom metabolic, la bolnavii de diabet zaharat, HTA la bolnavi cu microalbuminurie. Reprezentantul acestui grup minoxidilul.

Combinri eficiente de medicamente antihipertensive. Cele mai folosite sunt: -blocantele i diureticele; diureticele i IEC; blocantele canalelor de calciu i diureticelor, blocantele alfa1 adrenergici i diureticele; IEC i blocantele canalelor dc calciu; diureticele i inhibitori adrenergici centrali; alfa-blocantele i beta-blocantelc.

In tripla terapie cele mai eficiente combinaii i cu tolerana cea mai bun sunt diuretice + IEC + blocante a canalelor de calciu; diuretice + IEC + inhibitorii adrenergici centrali; diuretice + blocante alfa1-adrenergice + betablocante.

11. Farmacoterapia puseurilor hipertonice.Caracterizarea fitoterapeutic a plantelor medicinale utilizate n tratamentul hipertensiunii arteriale.

Boala hipertensiv este o afeciune cardiovascular cronic, n multe cazuri progresiv cu creterea persistent a TA sistolice i diastolice, determinat de dereglarea neurofuncional a tonusului vascular.In cazul HTA se utilizeaz urmtoarele grupe de preparate medicamentoase: -blocante - atenolol; acebutolol; betaxolol; bisoprolol; metoprolol; nebivolol. inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) - captopril; quinapril; lizinopril; benazepril; perindopril; trandolapril; enalapril diuretice - bumetanid; hidroclorotiazid; indapamid; clopomid; spinorolacton. antagoniti de calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem; isradipin; lacidipin; nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina, prazosina. blocante ale receptorilor angiotensinei II - valsartan, losartan; eposartan agoniti ai receptorilor imidazolinici - utilizeaz n HTA pe fond de sindrom metabolic, la bolnavii de diabet zaharat, HTA la bolnavi cu microalbuminurie. Reprezentantul acestui grup minoxidilul.Fitoterapia. Principiile de baz ale fitoterapiei se formuleaz astfel:1. Atenuarea suprasolicitrii neuro-psihice, a fatigabilitii i reglarea activitii centrului vasomotor. Cu acest scop se utilizeaz plante medicinale cu proprieti sedativ-hipnotice: odoleanul, talpa gtei, hameiul, teiul, melisa, scara domnului, coada mielului, bujorul, menta. 1. Scderea TA.1. Utilizarea plantelor medicinale cu proprieti -blocante, care reduc frecvena i fora contraciilor cardiace. Aceste plante sunt mai eficiente n hipertensiunea de tip hiperkinetic. Printre acestea se numr: podbal de munte, soponel, dracil, vsc, traista ciobanului, siminoc.1. Folosirea plantelor medicinale cu proprieti rezerpenice, care dilat moderat vasele. Aceste plante sunt mai eficiente n hipertensiunea de tip hiperkinetic. Este vorba de brebenoc, rutior, sporici, magnolie, scoru, coada caprei, cosaci . a.1. Utilizarea plantelor medicinale cu aciune diuretic, eficiente n hipertensiunea hipervolemic (pojami, mesteacn, iarba fecioarelor, mtase de porumb, troscot, osul iepurelui, afin . a.).1. Stoparea insuficienei de oxigen (mesteacn, melis, siminoc).Speciile se formeaz lund n considerare dereglrile hemodinamice, selectnd plante medicinale, care asigur toate principiile de baz ale FT. Se aleg 2-4 specii, care se schimb fiecare 2 luni, asigurnd o terapie continu. Fitoterapia continu asigur stabilizarea procesului i prentmpin pe mult timp dezvoltarea modificrilor organice ale sistemului cardiovascular.

12. Definitia cardiopatiei ischemice. Etiologia si patogenia. Factorii de risc. Simptomele principale ale anginei pectoral. Formele clinice. Farmaco- si fitoterapia.Cardiopatia ischemica (IC) reuneste un grup de afectiuni care au in comun o suferinta cardiac de origine ischemica, produsa de un dezechilibru intre aportul si necesitatea de oxigen a miocardului. Este o tulburare miocardica caracterizata de un dezechilibru intre fluxul sanguine coronarian si necesitatile miocardiace, produs prin modificari in circulatia coronariana. Angina pectorala (AP) este o durere cu localizare retrosternala sau in regiunile toracice adiacente si care ere semen relative specific, aparitia in accese de scurta durata la emotii sau efort.Etiologie si factorii de risc: Ateroscleroza coronariana este principal etiologie a anginei pectoral; Cardiopatia ischemica de etiologie nonaterosclerotica. Anomalii congenital ale arteriolelor coronare; Emboli coronare; Disectie coronariana; Tromboza coronariana; etc.Patogenie: Mecanismul fiziopatologic predominant este ereterea necesitii de oxigen a miocardului n prezena unei stenoze coronare care impune o limit fix.La o parte din accesele de AP, ischemia este o consecin a vasoconstriciei coronare.Variaiile tonusului vasomotor al sistemului coronarian constituie un proces fiziologic, cu variaii circadiene. Modificrile de tonus sunt dependente de factorii neurogeni, endoteliali, de forele hemodinamice ale fiuxului sanguin, fiind autoreglabile. Vasoconstricia intens coronar (spasmul) este ns un fenomen cu implicaii fiziopatologice extrem de importante. Spasmul coronar sever al unei artere epicardice poate induce o ocluzie vascular aproape total i tranzitorie, cu ischemie miocardic regional masiv. Spasmul se produce mai rar pe artere coronare intacte i mai frecvent pe artere coronare cu leziuni aterosclerotice incipiente sau puin semnificative.Simptome si forme clinice: 1. Sediul sau localizarea.1. Iradierea durerii.1. Caracterele senzaiei dureroase.1. Durata accesului i intensitatea lui.1. Condiiile de apariie a acceselor.1. Frecvena acceselor.1. Simptomele asociate durerii.1. Aciunea nitroglicerinei asupra durerii sau a altor condiii care anihileaz accesul.Tratamentul medicamentos Nitrai (nitroglicerina, isosorbid dinitrat, nicorandil); -blocante (oxprenolol, labetalol, pindolol, practolol, propranolol, atenolol, metoprolol, talinolol, bisoprolol, labetalol, carvedilol); Blocante ale canalelor de calciugeneraia I (nifedipina, diliazemul, verapamilul);generaia II (amlodipin, nicardipin, felodipin).Suplimentar: Terapia antiplachetar i anticoagulant (acidul acetilsalicilic, clopidogrel);Preparatele hipolipidemiante (atorvastatin, lovastatin, pravastatin, simvastatin).Plante: paducel, sulfina, sovirf, melisa, etc.13. Notiune despre infarctul miocardic. Simptomele clinice de baza. Principiile tratamentului medicamentos.Infarctul miocardic acut (IMA) reprezint un proees patologic acut, ce se caracterizeaz prin necroza regional a muchiului cardiac ca urmare a ischemiei acute a poriunii respective.Simptome clinice. n corespundere cu mrimea focarului de necroz, se disting 2 forme de infarct de miocard: macrofocal transmural - se afecteaz toat grosimea miocardului; intramural - necroza se formeaz intramural, endocardul i epicardul nefiind implicate. microfocal. infarct subepicardial - afectarea straturilor miocardului, care mrginesc cu epicardul; infarct subendocardial - necroza n straturile miocardului, care mrginesc cu endocardul.Se disting 5 perioade clinice evolutive:Perioada I, prodromal (ischemic) manifestri patologice, cele mai importante fiind: stenocardia recent n primele 4 sptmni de la instalare; instalarea anginei pectoral.Perioada a II, supraacut, corespunde fazei morfopatologice dc distrucie tisular i se caracterizeaz prin dureri retrostemale foarte intense, dispnee i agitaic psihomotorie.Perioada I i II, n majoritatea cazurilor, sunt reversibile cu condiia restabilirii irigaiei suficiente a miocardului n sectorul respectiv.Perioada a III, acut, corespunde fazei morfopatologice de necroz propriu-zis (miomalaie) prezentndu-se printr-un sindrom clinic bine determinat.Perioada a IV, subacut (reconsturctiv, de reparaie) corespunde fazei morfopatologice de organizare i proliferare a esutului conjuctiv n sectorul miocardic lezat i de restabilire a vascularizrii lui.Perioada a V, de postinfarct (cicatrizare), poate s se prelungeasc de la cteva luni pn la civa ani i reprezint o perioad de adaptare a funciei contractile a miocardului i social-profesional a bolnavului.Perioada a IV-a i a V~a evolueaz concomitent cu procesele adaptive, persistnd un timp dup formarea cicatricei de postinfarct (cardioscleroz dc postinfarct).Manifestrile clinice de debut. Durerea, hipotensiune, grea, vrsturi, dispnee sau palpitaii. Pielea este palid, cu nuan cianotic, acoperit cu transpiraie rece, lipicioas, ochii sunt larg deschii, privirea rtcit, faa ncordat, exprimnd spaim. n tot corpul, mai ales n extremiti, se constat o ncordare muscular difuz i un tremor penibil; febra moderat (37,5-38,5C) se instaleaz peste 2-3 zile de la producerea infarctului, pe o durat de 7-15 zile, descrescnd lent.Tratament: Abolirea sindromului algic Analgezice (morfina, fentanil i/v lent, tramadol) Neuroleptice (droperidol) Anestezice (protoxid de azot, oxibutirat de sodiu)Terapia trombolitic (heparina, fibrinolizin, alteplaz, prourokinaz, reteplaz, streptokinaz)Antiagregantele (Acidul acetilsalicilic)Betablocantele atenolol, metoprolol , propranolol Inhibitorii enzimei de conversie (captopril, lisinopril , ramipril , trandolapril, enalapril).

14. Ateroscleroza. Definitie. Etiologia si patogenia, consecintele. Farmaco- si fitoterapia.Ateroscleroza reprezinta afectarea aortei si a ramurilor ei margistrale ca urmare a formarii placilor aterosclerotice, care ingusteaza lumenul vascular, generind insuficienta circulatiei sanguine in organelle vitale.Factorii de risc: Hipertensiune arterial, cresterea continutului de lipide de densitate joasa (LDL) si reducerea nivelului de lipide de densitate inalta (HDL) in snge, fumatul, diabetul zaharat, hipotireoza, sedentarizmul, ateroscleroza precoce in anamneza familiala, virsta inaintata, stresul si situatiile conflictuale, etc.Patogenie: Initial, exista un influx de lipoproteine cu densitate joasa (LDL) si monocite sangvine in portiunea subintimala a peretelui vascular. O parte din LDL sunt fagocitate de catre macrofage, contribuind la formarea celulelor spumoase. In consecinta, apare un nucleu central necrotic de lipide extracelulare, acoperit de un strat fibros. Procesul implica migrarea tesutului muscular neted, proliferarea si sinteza de colagen cu constituirea placii de aterom ce ingusteaza lumenul arterial. In general, o reducere a diametrului luminal cu peste 70 % este necesara pentru a limita semnificativ fluxul sanguin, generand simptomele specifice ischemiei cronice.Consecinte: Ateroscleroza determina manifestari clinice distincte, in functie de localizarea si extinderea placilor de aterom la nivelul patului vascular, astfel : ateroscleroza arterelor coronare determina angina pectorala si infarctul miocardic ateroscleroza arterelor ce iriga creierul determina atacuri ischemice tranzitorii si stroke ateroscleroza arterelor periferice genereaza claudicatie intermitenta si gangrena membrelor (arterita) ateroscleroza arterelor mezenterice determina ischemie mezenterica si infarct intestinal ateroscleroza aortei, cu aparittia de dilatatii anevrismale ce predispun la disectie sau ruptura de aortaTratament: Diaeta, sport, interzicerea fumatului, tratamentul ator meledii existente ca HA, diabet zaxarat, obezitatea, etc.Principalele grupe de preparate hipolipedemiante sunt: 1. preparate ce stimuleaza eliminarea cholesterol-lipoproteinelor de densitate joasa statine (atorvastatina, simvastatina, lovastatina);1. preparate ce accelereaza eliminarea lipoproteinelor de densitate joasa fibrati (gemfibrozil, fenofibrat, ciprofibrat).1. preparate ce reduc formarea cholesterol- lipoproteinelor de densitate joasa (acid nicotinic);1. sechestrante ai acizilor biliari (colestipol, colestiramina);1. antioxidanti: vit. E, A C.Plante: merisor, sulfina, sovirf, cicoare, salvie, menta, aronie, musetel, coada calului, mesteacan, papadie, etc. (amestec de specii).

15. Hiperlipidemiile. Definitia. Etiologia si patogenia, consecintele. Farmaco- si fitoterapia.

Hiperlipoproteinemiile (ateroscleroza) sunt boli caracterizate prin cresterea concentratiei plasmatice a colesterolului sau trigliceridelor. Ele realizeaza tablouri clinice de hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie sau asocierea lor.

Etiologia: transmitere genetica; excesele alimentare; abuzul de alcool; sedentarismul; stresul; obezitatea; boli ca: diabetul zaharat, hipotiroidismul, sindromul nefrotic, pancreatita, icterul, disglobulinemiile; unele medicamente: corticoizi, anticonceptionalele; virsta, sexul.

Patogenie Exist mai multe teorii ale patogeniei aterosclerozei, dar cea mai importanta este ipoteza lipidic i cea a afectrii cronice a endoteliului. Conform teoriei lipidice, coninutul mrit de LDL (lipide de densitate joas) n plasm contribuie la penetrarea lor n peretele vascular i acumularea n miocite i macrofagi. LDL amplific hiperplazia miocitelor, n prezena celulelor endoteliale ele se oxideaz, ceea ce intensific aterogenitatea lor.

Consecinte Cardiopatie ischemica Infarct miocardic acut Accident vascular cerebral Arteriopatie obliteranta periferica

Tratament regim alimentae; exercitiul fizic; medicatia hipolipemianta 1. Preparatele care stimuleaz eliminarea colesterol-lipoproteinelor de densitate joas - statine: atorvastatin, iovastatin; pravastatin; simvastatin, fluvastatin;1. Preparatele care accelereaz evacuarea lipoproteinelor de densitate joas - fibrai: gemfibroz, fenofibrat, ciprofibrat;1. Preparatele care reduc formarea colesterol - lipoproteinelor de densitate joas: acid nicotinic;1. Sechestrante ai acizilor biliari: colestipol; colestiramin;1. antioxidante: vitamina E, vitamina A, vitamina C, probucol;1. alte preparate cu aciune hipolipidemiant: lipostabil, eseniale, guarem. tratamentul chirurgical.Plante: Frunze de merior, iarb de sulfin, iarb de creior; iarb de sovrf; flori de cicoare; glbenele, iarb de trifoi, frunze de salvie ; frunze de ment, semine de in.Iarb de sulfin, fructe de mce, fructe de zmeur, frunze de urzic, fiori de castan, flori de pducel.

16. Dereglrile acute ale circulaiei sanguine cerebrale. Ictusul hemoragic. Definiie. Etiologie. Tabloul clinic. Farmacoterapia.Hemoragia cerebral reprezint unul din tablourile clinice cele mai dramatice ale patologiei neurologice, realiznd un aspect clinico-evolutiv impresionant, de multe ori cu un sfrit letal. In etiologia hemoragiei cerebrale intervin trei categorii de factori: factorii de risc: vrsta (ntre 40 i 60 ani), ereditatea, diabetul, intoxicaiile (alcool, cofein, stupefiante, nicotin), obezitatea, dislipidemia, factorii socio-profesionali (stri de ncordare psihic, emoii), sedentarismul; factorii determinani:1. factorii ce modific structura peretelui vascular: hipertensiunea, ateroscleroza cerebral, anevrismul cerebral, angioamele cerebrale, malformaiile arterio-venoase, traumatismele, arteritele, infarctele cerebrale, tumorile cerebrale, intoxicaiile (alcool, Pb, salicilai);1. particularitile anatomice ale vascularizaiei cerebrale;1. factorii implicai n mecanismul hemostazei (maladiile hemoragipare, ciroza, tratamentul anticoagulant); factorii declanani: traumele psihice afective, strile de ncordare, oboseala fizic, excesele alimentare, insolaia, variaiile brute de temperatura i presiune, consumul de alcool n cantitate mare.Tabloul clinic. Debutul este brusc, cu cefalee intens i stare de com, n jurul vrstei de 50 de ani, mai frecvent la brbai. Uneori, exist semne premonitorii care preced cu cteva ore sau zile instalarea ictusului: cefalee urmat de vrsturi, rareori convulsii, ameeli, acufene, parestezii localizate ntr-un hemicorp, tulburri de limbaj tranzitorii. In marea majoritate a cazurilor, ictusul survine n plin zi, putnd fi declanat de eforturi fizice, tuse, strnut, defecaie, excese alimentare, creteri ale tensiunii arteriale.Tratamentul hemoragiei cerebrale include tratamentu edemului cerebral, tratamentul hipertensiunii arteriale i al tulburrilor vegetative.Preparate trombolitice: activatorul tisular al plasminogenului, streptokinaza i urokinaza.Anticoagulante: heparina, derivai de cumarin - etilbiscumacetat (neodicumarin), fepromaron, nitrofarin, acenocumarol, warfarin, fenprocumon fenindion (fenilin), omefin, difenadion (depaxin).Antiagregante: aspirina, sulfinpirazona, dipiridamolul (curantil), ticlopidina (ticlid), clopidogrelul (plavix).Hemodiluia: reopoligiucin, poligucin, re- ogluman, reomacrodex i rondexVasodilatatie: aminofiiina, acidul nicotinic, cinarizina, naftidrofurilul (duzodril). Preparate nootrope: meclofenoxat, piracetam, piritinol, cerebro- lisin, glicinAntioxidante: emoxipin, oxipin, acid ascorbic, tocoferol.Tratamentul edemului cerebral: furosemid, acid etacrinic pot fi folosite n asociere cu manitolul.-blocante - atenolol; acebutolol; betaxolol; bisoprolol; metoprolol; nebivolol.Inhibitori ai enzimei de conversie (IEC) - captopril; quinapril; lizinopril; benazepril; perindopril; trandolapril; enalaprilAntagoniti de calciu - amlodipin; verapamil, diltiazem; isradipin; lacidipin; nifedi- pin; felodipin -blocante doxazosina, prazosina.Blocante ale receptorilor angiotensinei II - valsartan, losartan; eposartan

17. Ictusul ischemic. Etiologia. Simptomatologia. Grupele farmacologice de baz utilizate n tratamentul ictusului ischemic. Ischemia cerebral (ictusul ischemic) reprezint perturbarea functionala i/sau anatomic a esutului cerebral, determinata de ntreruperea ori diminuarea perfuziei arteriale n teritoriile cerebrale.Consecina ischemiei cerebrale este necroza localizat a esutului (infarctul cerebral), provocata de un deficit metabolic celular n raport cu scderea debitului sanguine cerebral.Etiologia. Factorii etiologici ai ischemiei cerebrale sunt: ateroscleroza, emboliile, procesele inflamatorii, traumatismele, tulburrile de coagulare, vasospasmul.Simptomatologia clinic. pareze tranzitorii, lesin (prbure fulgertoare cu sau far pierderea strii de contiin), vertij, diplopie, hipoacuzie, cefalee, vertij, surditate, semne de ischemie periferic (mai ales n membrele superioare, cu absena pulsului, scderea TA, vertij, pierderea cunotinei i hipotensiune ortostatic, semne oftalmologice; sindromul ischemic unilateral superficial, care se manifest prin tulburri de motilitate, tulburri ale motilitii oculare (reducerea micrilor voluntare de lateralitate, neglijarea spaiului vizual opus leziunii, fixarea privirii ntr-un punct fix i imposibilitatea de redresare), tuiburri psihice (indiferen, tuiburri comportamentale), afazie (reducerea limbajului spontan), tulburri de sensibilitate la membrui inferior, tulburri de miciune, crize convulsive.Farmacoterapia: Preparate trombolitice: activatorul tisular al plasminogenului, streptokinaza i urokinaza.Anticoagulante: heparina, derivai de cumarin - etilbiscumacetat (neodicumarin), fepromaron, nitrofarin, acenocumarol, warfarin, fenprocumon fenindion (fenilin), omefin, difenadion (depaxin).Antiagregante: aspirina, sulfinpirazona, dipiridamolul (curantil), ticlopidina (ticlid), clopidogrelul (plavix).Hemodiluia: reopoligiucin, poligucin, re- ogluman, reomacrodex i rondexVasodilatatie: aminofiiina, acidul nicotinic, cinarizina, naftidrofurilul (duzodril). Preparate nootrope: meclofenoxat, piracetam, piritinol, cerebro- lisin, glicinAntioxidante: emoxipin, oxipin, acid ascorbic, tocoferol.Tratamentul edemului cerebral: furosemid, acid etacrinic pot fi folosite n asociere cu manitolul.

18. Migrena. Definitie. Factori etiologici. Tablou clinic. Farmaco- si fitoterapia.Migrena se caracterizeaz prin accese periodice de cefalee intens, cu caracter pulsatil, deseori unilateral, localizat preponderent n regiunea fronto-orbito-temporal. In majoritatea cazurilor, accesele sunt nsoite de greuri, uneori de vom, foto- i fonofobie, iar cnd scad n intensitate, apar somnolena i moleeala.Etiologia. Factorii care favorizeaz apariia migrenei: schimbrile timpului, perioadele menstruale, oboseala, administrarea contraceptivelor, stresul emoional, dar i unele alimente, cum ar fi brnza, nucile, fructele de avocado, alimentele tratate cu nitrai, ciocolata, buturile alcoolice. De multe ori, n apariia migrenei intervine factorul ereditar (motenit). Dac migrena nu are caracteristicile obinuite, ea poate fi cauzat de o malformaie vascular cerebral.Tabloul clinicMigrenele se pot manifesta n mai multe forme, principalele fiind: migrena clasic; migrenele comune.Migrena clasic. Schimbarea percepiei vizuale este urmat de ameeal, amoreal, instabilitate n mers, confuzie n gndire, tremuratul buzelor, feei, minilor (o singur mn sau ambele), lipsa forei musculare ntr-un picior sau ntr-un bra, incapacitatea de a vorbi (blbiala). Cnd durerea devine insuportabil, ea se asociaz cu greuri, vrsturi i chiar sensibilitate la lumin i zgomot.Migrenele comune se manifest instantaneu, far simptome, printr-o durere pulsatil. Aceste forme de migren se localizeaz n ambele pri ale capului sau trec dintr-o parte n cealalt. Deseori, durerea este nsoit de grea, vrsturi, sensibilitate la lumin i zgomot. n general, de migrene comune sufer copiii. Concomitent, ei pot avea i dureri abdominale, care, dup varsturi, se amelioreaz.

Tratament: 1. Agonitii serotoninergici: sumatriptan, naratriptan, zolmi- triptan, rizotriptan.1. Acidul acetilsalicilic i paracetamolul sau preparatele combinate se folosesc n cazurile uoare de accese migrenoase1. Preparatele AINS - naproxenul, fiurbiprofenul, indometa- cina1. Antiserotoniniceie: metisergida, lizuridul, pizotifenul, ci- proheptadina, divascanul.1. Derivaii de ergot: ergotamina, nicergolina, dihidroergota- mina, vasobralul.1. Alte preparate - cafeina, spasmolitina, beta-adrenoblocan- tele, antagonitii de calciu, tranchilizantele, antidepresivele tricicli- ce, sedativele - nu sunt eficiente n monoterapie, doar n combinaie cu preparatele de baz enumerate.

Plante: 1. Rdcin de ciuboica-cucului, flori de levnic, frunze de nient, frunze de rozmarin, rizom cu rdcin de odolean - cte 20 g.1. Frunze de melis, frunze de ment, fructe pisate de coriandru - cte 20 g.1. Decoct din mueel (prile aeriene).

19. Notiuni despre neuroze (astenica, isterica, stari obsesive). Farmaco- si fitoterapia.Nevroza este o boal psihogen, ce condiioneaz dezvoltarea dereglrilornsferele emoional, somatic i vegetativ. Nevrozele apar atunci cnd, sub influena factorilor psihici, are loc tulburarea activitii mecanismelor integrative centrale, care asigur un comportament adecvat raional al individului.Dereglrile nevrotice includ urmtoarele forme: nevroza anxioas; isteria; nevroza obsesiv-compulsiv.Scmnele comune pentru toate tipurile de nevroze: Prezena simptomelor patologice stresante pentru individul afectat, fiind considerate de el inacceptabile sau ciudate, stranii. Dereglarea este durabil - nu poate fi vorba despre o reacie1. tranzitorie la stres. Absena unei cauze organice.Nevroza anxioas este o afeciune cronic, care se poate manifesta prin episoade acute de anxietate - atacuri de panic - sau prin stri prelungite, cronice de anxietate, care pot dura sptmni, luni sau ani - anxietate generalizat.Isteria se caracterizeaz prin sugestibilitatea persoanei, teatralitatea i exprimarea exagerat a emoiilor.Nevroza obsesiv-compulsiv se caracterizeaz prin gnduri obsedante, idei fixe, care persist n mintea subiectului ntr-o form stereotip. Ele sunt violente, involuntare, suprtoare, iar bolnavul ncearc, far succes, s reziste, s le ignoreze. Persoana poate s verifice de zeci de ori dac a ncuiat ua, a nchis gazul; se teme s roeasc, s ias n faa publicului. La bolnavi predomin claustrofobia - frica de spaiile nchise, agorafobia - frica de spaii deschise, cardiofobia - frica de infarct miocardic n cazul durerilor nepronunatc la nivelul cordului, cancerofobia etc.

Tratament: 1. Tranchilizantele: diazepam, fenazepam;1. Antidepresivele: clomipramin, amitriptilin, doxepin, pipofezin (azafen), inhibitorii selectivi ai recaptrii serotoninei: sertralin (zoloft), fluoxetin.1. Tranchilizantele (diazepam, cfozepid), n asociere cu neurolepticele n doze mici: tizercin, etaperazin, tioridazin (sonapax)1. Preparatele sedative: valerian, bromuri, talpa-gtei, adonis/brom, novo-passit, extract de pasiflor.1. Beta-adrenoblocantele: propranolol.1. Barbituricele: fenobarbital, barbamil, nitrazepam, reladorm (ciclobarbital+diazepam), fenazepam; neuroleptic: clorprotixen - 15 mg,Plante: 1. Grupa principal include plante eficiente chiar i n monoterapie, cu efect hipnotic-sedativ pronunat: odolean, sovrf, coada-mielului, flori de tei, bujor, talpa-gtei, conuri de hamei, rchiic, iarb-neagr, melis etc.1. Grupa adjuvant include plante medicinale care manifest efect sedativ moderat, ineficient n monoterapie, ns contribuie la normalizarea funciei organelor interne: flori de pducel, sulfin, ment, mueel, denti, flori de viorea etc.

20. Afectiunile gastrice inflamatorii. Gastritele. Etiologia, patogenia simptomele clinice. Farmaco- si fitoterapia gastritelor.Gastritele reprezint un grup de afeciuni gastrice acute sau cronice, caracterizate prin leziuni inflamatoare ale mucoasei gastrice, induse de multipli factori etiologici i patogenici, care pot fi, din punct de vedere clinic, asimptomatice sau simptomatice.Etiologie Agenii infecioi: Bacterii: Helicobacter pylori (HP), streptococul -hemolitic, stafilococii, Clostridium welchii; Proteus; E.coli; bacilul Koch; Treponema pallidum. Virusuri: Citomegalovirus i Herpes virus. Fungi: Candida, Histoplasma capsulatum, Criptococcus. Parazii i nematode: Strongiloide, Toxoplasma, Critosporidium, Leishmania etc. Cauze autoimune: gastrita atrofic cu anemia Birmer. Agenii medicamentoi: AINS, corticosteroizii. Agenii fizico-chimici cu potenial eroziv (alcoolul), produsele picante etc.). Dereglri motorii (n caz de stres i patologii ale organelor adiacente) manifestate prin reflux duodeno-gastric. Stresul (hipovolemic sau hipoxic). Hipertensiunea portal etc.EtiopatogenieFactorii etiologici variai acioneaz direct asupra mucoasei gastrice sau indirect - prin scderea nivelului prostaglandinelor sau prin ischemia mucoasei. Cele mai frecvente cauze ale apariiei gastritei acute sunt medicamentele (acidul acetilsalicilic i alte AINS), alcoolul, situaiile de stres i, mai rar, agenii patogeni.Tabloul clinicManifestrile clinice sunt variate, n funcie de factorul etiologic, i reprezentate, n majoritatea cazurilor, de sindromul dispeptic (disconfort abdominal, senzaie de plenititudine postprandial, senzaie de grea, vome, balonri abdominale, eructaii, saietate precoce, pirozis, regurgitaii) i de durere epigastric acut (uneori sever). De obicei, pacieni sunt afebrili. In unele cazuri pacienii prezint: hemoragii digestive n gastritele hemoragic i eroziv; sindrom anemic (anemie megaloblastic) digestiv i neurologic n gastrita atrofic autoimun.Tratament medicamentosTratamentul decurge n cteva etape. Este recomandat tratamentul de eradicare prin tripla terapie cu durata de 7 zile, utilizndu-se un inhibitor al pompei protonice omeprazol, lansoprazol, etc. (sau un H2-blocant ranitidine, famotidina, etc.) asociat cu dou preparate antimicrobiene din urmtoarele: Claritromicin, Nitroimidazol (Metronidazol sau Tinidazol) i Amoxicilin. Plante: 1. Semine de in, rdcin de lemn-dulce, flori de mueel, frunze de melis 1 parte.1. Rdcin de rcule, muchi islandez, pojami, frunze de ment - pri egale.1. Rdcin de nalb mare - 2 prti, rizomi de gemnric - 2 pri, frunze de trifoi, coada-oricelului, pelin - cte 1 parte.

21. Notiuni generale despre etiologia, patogenia si clinica bolii ulceroase gastrice si duodenale. Complicatiile. Farmaco- si fitoterapia ulcerului stomacal si duodenal. Folosirea preparatelor antibacteriene in terapia complexa a bolii ulceroase.Ulcerul gastric (UG) i ulcerul duodenal (UD) reprezint afeciuni cronice recidivante, care au n comun factori etiopatogenici multipli. Ele se caracterizeaz prin apariia de ulceraii la nivelul gastroduodenal, nsoite de dereglri secretoare i de motilitate. Cauze: Factori de mediu: regimul alimentar, consumul de cafea, de alcool, fumatul, medicamentele (acidul acetilsalicilic antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii), stresul, factorul infecios (Helicobacter pylori). Factori individuali: genetica.Etiopatogenie: In ulcerogenez de asemenea sunt implicai factori de mediu i factori individuali, medicamentoi, stresul, afeciuni digestive i non- digestive, n care UD i UG apar cu o frecven mai mare.Complicatii: hemoragie, perforatia peretelui stomaca, penetrarea altor organe vecine, stenoza, malignizare.Tratament: 1.Inhibitoarele secreiei gastrice de acid clorhidric: Blocantele receptorilor H2-histaminergici (cimetidin, ranitidin, famotidin, roxatidin, nizatidin). Inhibitorii pompei protonice (blocantele H+, K+, ATP-azei): omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, esomeprazol. Blocantele receptorilor colinergici muscarinici (parasimpatoliti- cele): neselective - atropin, platifilin, propantelin, metacin etc. selective - pirenzepin, telenzepin.Blocantele receptorilor gastrinei (antigastrinicele): proglumid. Inhibitorii anhidrazei carbonice: acetazolamid. Analogii prostaglandinelor E: misoprostolul, enprostilul. Analogul somatostatinei: octreotidul. 2.Antiacidele (preparatele ce neutralizeaz acidul clorhidric): Compuii de aluminiu: hidroxidul de aluminiu. carbonatul bazic de aluminiu, trisilicatul de aluminiu, fosfatul de aluminiu, alexitolul. Compuii de magneziu: hidroxidul de magneziu, oxidul de mag- neziu, carbonatul de magneziu, trisilicatul de magneziu. Carbonatiil de calciu. Bicarbonatul de sodiu. Antiacidele combinate: maalox, gelusillac, almagelul-neo, almagatul. almasilatul, almagelul, fosfalugelul, maaloxul etc. Alginatele.3.Antiulceroasele care acioneaz prin protejarea mucoasei gastroduodenale (gastro- i citoprotectoarele)1. Preparatele care stimuleaz secreia de mucus i bicarbonat (cu aciune mineralocorticoid): carbenoxolona.1. Preparatele care formeaz pelicula de protecie: subcitratui de bismut coloidal, sucralfatul.1. Analogiile prostaglandinelor: misoprostol, enprostil.1. Citoprotectoarele: sucralfat (venter), anabolizantele steroidiene i nesteroidiene, vitaminele U, E, A, uleiul de ctin, uleiul din semine de vi de vie (regesan), solcoseril, dalargin etc.1. Antiulceroasele cu acinne antibacterian fa de Helicobacter pylori:amoxicilina, tetraciclina, metrodinazolul sau tinidazolul, clarit- romicina.Plante: Rdcin de obligean, frunze de trifoi, pojami, flori de mueel, sulfin alb, siminoc, rostopasc - pri egale. Fructe de anason, sovrf, flori de glbenele, rdcin de rcule, rscoage, fmnze de melis - pri egale. Scoar de stejar, rdcin de coada-racului, semine de ovz, rdcin de ppdie, coada-oricelului, pelin, ramuri tinere de ctin alb, petale de trandafir, salvie - pri egale.

22. Hepatita cronica. Etiologia si patogenia, tabloul clinic. Farmaco- si fitoterapia hepatitelor.Hepatita cronic este o afeciune inflamatoare hepatic, cu persistena manifestrilor clinice i a modificrilor biochimice pe durata a cel puin ase luni. Termenul de hepatit cronic are mai degrab un coninut sindromatic, reflectnd etiologii variate, dar cu manifestri clinice comune i cu un substrat morfologic necroinflamator de grade variate.Etiologie: Spectrul etiologic al hepatitelor cronice este relativ limitat, n majoritatea cazurilor fiind determinat de virusurile hepatice: hepatita viral cronic B,C, D; hepatita viral cronic de etiologie necunoscut (non-B, C, D); hepatita autoimun (tipurile 1, II, III); hepatita viral cronic de etiologie necunoscut (hepatit ce dureaz mai mult de 6 luni); hepatita cronic neclasificabil ca viral sau autoimun; hepatita cronic medicamentoas; ciroza biliar primar; colangita sclerozant primar.Patogeneza Are loc in citeva etape: Necroza periportal, cu sau far necroz n punte, Modificri degenerative intralobulare i necroz focal, Inflamaia portal, Fibroza.Tabloul clinic: Din punct de vedere subiectiv, boala poate fi asimptomatic o lung perioad sau se poate manifesta printr-un ir de sindroame. Sindromul asteno-vegetativ - fatigabilitate, slbiciune general, scderea capacitii de munc, dereglarea somnului, labilitate psiho- emoional, care pot fi primele manifestri ale afeciunii. Sindromui dispeptic - de tip dispepsie gazoas sau de staz, inapeten i intoleran fa de alimentele greu digerabile, care in mai curnd de patologia asociat (biliar, duodenal), n principal prin mecanisme funcionale. Scdere ponderal (10-15 kg) ntr-o perioad scurt. Sindromul algic - pot fi prezente hepatalgii postprandiale sau de efort, localizate n hipocondrul drept. Sindromul de colestaz - prurit cutanat, creterea nivelului bilirubinei directe, fosfatazei alcaline. Sindromul insuficienei hepatice - se manifest prin hemoragii, icter, ascit, encefalopatie, ce poate aprea n faza de decompensare.Tratament: n funcie de etiologie, se indic:Preparate antivirale - alfa interferoane, lamivudina;Hepatoprotectoare: Flavonoidele - silimarin, silibor, choliver, hepabene. Preparate vitaminice - grupele B, P. Predecesorii acizilor nucleici - asparcam, orotat de potasiu, inozin. Detoxicante naturale - citrulin, asparagin, glutamin. Preparate ce conin aminoacizi - vamin, aminosteril. Preparate de origine vegetal - liv-52, hepalivul, valilivul. Preparate ce reprezint extracte purificate din ficatul animalelor - vitogepatul, sireparul. Preparate ce conin un ir de substane endogene - trofoparul,ademetionina. Preparate ce conin fosfolipide - eseniale, fosfolivul. Preparate combinate - Aspatofort, Hepatobiotin, Hepasol, He- pasteril A, B, Aminosteril N-hepa.Remedii imunosupresoare - n caz de hepatit auto- imun prednisolon n asociere cu azatioprin.Tratament simptomatic, antiinfiamator, substituieni fermentativi, remedii colagoge, spasmolitice.Tratament balneosanatorial i fizioterapeutic (n fazele neactive ale hepatitei cronice): diatermie, electroforez (cu acid nicotinic, spasmolitice, procain etc.), ape minerale (alcaline, sulfuroase), bi generale etc.Plante: Flori de imortel, frunze de trifoi, pojami, frunze de ment, pelin, coada-oricelului, fructe de fenicul, armurariu - pri egale. Rdcin de obligean, flori de imortel, troscot, pojami, scoar de cruin, sclipe, fructe de chimen, rdcin de cicoare pri egale. Flori de dracila, rdcin de valerian, frunze de fragi, coada-oricelului, urzic, cicoare, coada - calului - pri egale.

23. Ciroza hepatica. Definitie. Clasificarea. Etiologia, patogenia si tabloul clinic. Farmaco- si fitoterapia cirozei hepatice.Ciroza hepatica (CH) este o afeciune cronic a ficatului, cu evoluie progresiv, caracterizat morfologic prin asocierea necrozei hepatocitare cu fibroza difuz i regenerarea nodular, cu dereglarea arhitectonicii normale a ficatului i alterarea vascularizaiei. Clasificare: Dup revizia X: ciroza alcoolic; ciroza biliar primitiv; ciroza biliar secundar; ciroza biliar (far precizare); ciroza ficatului (alte neprecizate). Dup morfologie: CH micronodular; CH macronodular; CH mixt. Dup gradul de compensare, CH poate fi: compensat; subcompensat; decompensat. Dup activitatea procesului inflamator n ficat, CH poate fi: n faz activ; n faz neactiv. Dup evoluie: stabil; lent progresiv; rapid progresiv. Dup pronostic (Child-Pugh; clasele A, B, C)Etiologie: hepatitele virale ( B, C, D, G); abuzul de alcool; patologia biliar (obstrucia cilor biliare, colangitele); alte cauze infecioase (bruceloza, echinococoza); bolile metabolice (deficitul de alfa, antitripsin, galactozemia, glicogenozele, tirozinemia ereditar, intolerana ereditar la fructoz); hepatitele autoimune; utilizarea unor medicamente (hidrazida, metotrexatul, metil- dopa, oxifenisatin, perhexilenul); dereglarea circulaiei venoase hepatice (insuficiena cardiac congestiv, pericardita constrictiv); alte boli (bolile inflamatoare cronice ale intestinului, fibroza chistic, sarcoidoza); cirozele criptogenetice.Tabloul clinic: Ciroza are o perioad lung asimptomatic, latent. Practic, simptomele n aceast faz pot fi absente sau de intensitate dispeptic: fatigabilitate, oboseal la eforturi mai mici, balonri, insomnii, epistaxisuri. Uneori, la un examen obiectiv, se pot remarca stelue vasculare sau o hepatomegalie.Patogenie: La nivel de hepatocit ure loc: 1. necroza hepatocitara; 2. reactie mezenchimala inflamatorie si/sau sclerozanta; 3. regenerare nodulara, remaniere a circulatiei intrahepatice.Tratamentul: Se recomand ameliorarea metabolismului hepatocitar prin utilizarea:hepatoprotectoarelor - (silimarine, esentiale etc.); tratamentului de detoxicare cu administrarea enterosorbenilor (crbune medicinal, polifepan, enterosgel, pectin, carbosem). Medicamente care reduc presiunea portal prin scderea fiuxului portal: agonitii receptorilor V1 a (vasopresin, terlipresin); blocanii -adrenergici neselectivi (propranolol, nadolol). Medicamente care reduc presiunea portal prin scderea rezistenei vasculare portohepatice: nitrovasodilatatori (nitroglicerin, isosorbid 5-mononitrat, isosorbid dinitrat); agonitii 2-adrenoreceptorilor (terbutalin).Medicamente care reduc presiunea portal prin mecanism incomplet elucidat: inhibitori ai hormonului de cretere (somatostatin, octreotid); blocanii canalelor de calciu (nifedipin, verapamil); diuretice (furosemid, spironolacton); antagonitii receptorilor 5-hidroxitriptaminei (ketanserin, ritanserin); antagonitii -adrenoreceptorilor (prazosin); inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (enalapril, lizinopril); anti-glucagon; vasodilatatoare (pentoxifilin); antagonitii receptorilor angiotensiunii (losartan, 15 mg/zi).Plante: Rdcin de iarb mare, frunze de fragi, sclipe, frunze de ment, rdcin de ppdie, fructe de chimen, rdcin de cicoare, rostopasc - prti egale. Rdcin de obligean, flori de dracil, frunze de trifoi, troscot, flori de clin, urzic, frunze de melis, flori de mueel, salvie - pri egale.24.Colecistita acuta si cronica.Definitia.Etiopatogenia.Tabloul clinic.Farmaco- si fitoterapia.Colecistita este inflamaia veziculei biliare, un organ situat sub ficat, cu rol n digestia alimentelor. n mod normal, lichidul sintetizat n ficat i denumit bil (fiere) este depozitat temporar n vezicula biliar, iar de aici n timpul digestiei va trece n intestinul subire. Colecistita se clasific n acut i cronic. n general, boala se ntlnete mai frecvent n rndul femeilor, care sunt i mai predispuse la obezitate unul din factorii favorizani n apariia bolii.EtiopatogenieCauza cea mai frecvent de colecistit acut (sever) este calculul biliar, care blocheaz canalul cistic, adic tubul prin care se vars bila din vezicula biliar. Calculul biliar blocheaz vrsarea lichidului din vezicula biliar. Aceasta duce la iritarea i inflamarea veziculei biliare. Cnd bila este infectat, ca n colecistite, sau st prea mult timp neevacuat din vezicul, anumite modificri n compoziia ei duc la formarea pietrelor.. Pietrele din vezicul pot ptrunde n canalul cistic sau n coledoc, provocnd dureri sau pot rmne mult timp pe loc, umplnd vezicula i scond-o din funciune. Astfel, funcia de rezervor a veziculei biliare nu mai poate fi ndeplinit. Organul devine inutil i chiar periculos pentru sntatea pacientului. Astfel, se creeaz un cerc vicios inflamaia vezicii biliare favorizeaz formarea de calculi, iar calculii vezicii biliare favorizeaz inflamaia acesteia. Colecistita mai poate aprea ca o complicaie a unei hepatite (glbinare), n cadrul unor parazitoze (lamblioz) sau la bolnavii care sufer de constipaie. Exist i cazuri de boal independente de existena calculilor la vezica biliar, numite colecistite nelitiazice sau acalculoase (fr pietre). Cel mai frecvent colecistitele acalculoase apar la bolnavii de pancreatit cronic, gastro-duodenite cronice, la bolnavii cu reflux duodeno-gastral. Factorii favorizani n apariia colecistitei sunt obezitatea, diabetul zaharat, abuzul cronic de grsimi n alimentaie etc.Tabloul clinicprincipalul simptom este durerea localizat sub marginea coastelor, n dreapta, care poate iradia n spate sau n umrul drept, de asemenea sensibilitatea n partea dreapt a abdomenului. Aceste dureri apar mai des dup abuz de alimente grase (carne de porc, smntn, unt) i ou. Durerea este provocat de contracia prea brusc sau prelungit a veziculei inflamate. Durerea este deseori accentuat de o respiraie adnc; - uoar nglbenire (icter) a feei, a pielii i mucoaselor (subicter). De menionat c icterul poate aprea n cadrul colecistitei calculoase, cnd calculul din vezicula biliar migreaz n canalul cistic sau coledoc i mpiedic vrsarea bilei n duoden; - astenie, ameeli, iritabilitate, insomnie, stri depresive, migrene; - uoar cretere a temperaturii (subfebrilitate); - diareea alternnd cu constipaia;Tratament: Se divizeaza in 1. FArmacologic: igieno-dietetic si tratament symptomatic. 2.Tratament chirurgical. Tratamentul farmacologic si igieno-dietetic se administreaza pe perioade indelungate3-6 luni,cu regim igieno-dietetic strict si tratament symptomatic.PEntru staza veziculara se administreaza colecistokinetice.Pentru diskinezie biliara hiperkinetica se poate administra procaine.In cazul durerilor pronuntate- analgezice si spasmolitice. Tratamentul colecistitei depinde de simptome i de starea general a pacientului. Cei care au calculi, dar nu au simptome, s-ar putea s nu necesite tratament. n cazurile uoare de colecistit acut, se practic respectarea unei diete stricte, cu excluderea total din alimentaie a alimentelor care suprasolicit tractul digestiv (grsimi, ou, carne).. Tratamentul radical al colecistitei calculoase este operatia- colecistectomie. De menionat c intervenia chirurgical, fiind un act terapeutic invaziv ce poate duce la complicatii si va fi efectuat doar la epuizarea i ineficiena tratamentului conservator i n caz de indicaii stricte pentru operaie. De obicei, operaia se realizeaz printr-o incizie mic n peretele abdominal (colecistectomie laparoscopic), rareori necesitnd o operaie mai extins. Medicii vor ncerca s reduc inflamaia i iritaia veziculei nainte de a o ndeprta.n cazuri mai rare de colecistit cronic, tratamentul poate fi doar medicamentos pentru dizolvarea calculilor (dei aceasta se ntmpl mai rar).Tratamentele fitoterapeuticeAu un arsenal larg de proceduri, folosind ceaiuri din plante cu proprietati antimicrobiene, antiinflamatoare, antispastice si depurative.Pentruuz internsunt eficiente infuziile din: - frunze deanghinare,frag,frasin,iedera,menta;- flori degalbenele,coada soricelului,musetel,lavanda,siminoc,arnica;- herba derostopasca,coada calului,urzica,papadie,sunatoare;- matase deporumb(40 g la 500 ml apa);-decocturidin radacini decicoaresisapunarita, scoarta dedracila, seminte dein,anason,chimion,feniculsiovaz.In prezent sunt recomandate multe retete din amestecuri de plante cu efecte verificate:-sunatoare(4 linguri),musetel,siminoc,papadiesitroscot(cate 1 lingura);-talpa gastei(30 g),valeriana(20 g),menta(15 g),sunatoare(10 g),coada soricelului(10 g),lavanda(10 g),fenicul(5 g) din care se ia o lingura, se infuzeaza in 200 ml apa fierbinte si se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi.Externsunt indicate baile de maini si de picioare cu frunze deanghinare, petale si capsule demac, radacini depir,papadiesicicoare. Se mai folosesc comprese calde pe abdomen cu infuzie dincoada caluluisi cataplasme cuvarzacruda, strivita si incalzita, tinuta timp de cateva ore si schimbata de 2-3 ori pe zi.25.Colelitiaza.Etiopatogenie.Tablou clinic.Complicatii.Farmaco- si fitoterapie.Calculii la ca, boala numita de medici colelitiaza, se manifesta prin prezenta pietrelor in ca biliara sau in vreunul dintre canalele acesteia. Calculii sunt formati din bila, un fluid digestiv maro, produs de ficat. Intre mese, bila este depozitata in ca biliara, unde este concentrata. Cand hrana, partial digerata, trece din stomac in duoden (prima parte a intestinului subtire) ca este stimulata sa trimita bila, pentru a ajuta la digestia grasimilor. Bila concentrata poate deni atat de saturata cu colesterol incat o parte se precipita, intanndu-se intr-o forma cristalizata, care este inceputul unui calcul. Aceste cristale irita mucoasa cii, facand-o mai vulnerabila in fata bacteriilor care se gasesc adesea in bila. Aceasta inflamatie bacteriana a cii biliare este numita colecistita.In SUA, colelitiaza poate aa o incidenta de 10-20% din populatie si este mai obisnuita la femei decat la barbati. Graviditatea agraaza colelitiaza cronica, poate din pricina presiunii crescute in abdomen. Pacientii cu diabet, cancer al cii biliare, ciroza si pancreatita au o incidenta crescuta a colelitiazei.Simptomele colelitiazei sunt: balonarea, gazele si o stare neplacuta sau indigestie dupa o masa grea sau bogata in grasimi. Unii pacienti au dureri in cadranul din dreapta, sus, al abdomenului, icter, frisoane sau febra. Adesea, pacientul nu are nici un simptom si nici macar nu stie ca are pietre pana cand nu consulta un medic, pentru o alta problema. Atata vreme cat nu produce simptome, se spune ca litiaza este "silentioasa\".Tabloul clinic Durerea este principalul simptom si apare in regiunea epigastrica (zona stomacului) si a hipocondrului drept (subcostal drept) si poate iradia (se poate intinde) in spate si umarul drept. Durerea poate apare brusc si nu se calmeaza la incercarile bolnavului de a obtine o pozitie confortabila, impiedica respiratia profunda, poate avea caracter postprandial (dupa masa) sau nocturn si durata variabila de la zeci de minute la ore sau zile. Poate fi o durere intermitenta manifestandu-se ca niste crize periodice (colica biliara) sau este continua, nu se calmeaza usor in cazul aparitiei complicatiilor. Greturi si varsaturi de la gust amar matinal la varsaturi alimentare, bilioase (verzui) care calmeaza intr-o mare masura durerea. Inapetenta Febra semn al aparitiei complicatiilor (colecistita acuta). Icterul, urini hipercrome (inchise la culoare), scaune decolorate-semn al migrarii unor calculi in calea biliara principala cu obstructie coledoc.Evolutia litiazei biliareExista forme fara simptomatologie, la care calculul este descoperit in urma unei ecografii de rutina, forme cu simptomatologie clara cu durere in hipocondrul drept, varsaturi, alterarea starii generale si forme complicate asociate cu febra si icter.Complicatiile litiazei biliare cele mai cunoscute sunt :Inflamaia pretelui vezicii biliare cu aparitia colecistitei cu dureri si febra. Uneori inflamatia poate fi urmata de infectie cu aparitia piocolecistitei.Poate fi blocat canalul de scurgere a fierii cu hidrops vezicular .Poate fi blocat canalul de scurgere a fierii din ficat (canalul hepatic comun) cu icter mecanicPoate fi blocat canalul de evacuare sa secretiei pancreatice cu pancreatitaPersistenta indelungata a pietrelor in colecist creste riscul de aparitie a cancerului de colecist, dar acest risc este micFistule intre colecist si intestin, prin care unori poate trece o piatra mare in intestin, astupandu-l = ileus biliarTratament In timpul puseelor dureroase se pot administra antispastice, antialgice, antiemetice (impiedica varsatura) cu rol in ameliorarea simptomatologiei aceasta medicatie insa, nu va face ca pietrele sa dispara, pacientul prezentand in timp alte si alte pusee dureroase, cu dezvoltarea complicatiilor infectioase (colecistita acuta, gangrena, perforatie), mecanice (migrarea unui calcul in coledoc cu aparitia icterului), etc. De aceea tratamentul chirurgical este indicat de la inceput, de indata ce pacientul afla ca este purtatorul unor calculi asimptomatici sau simptomatici bineinteles interventia este mai facila ,riscul unei conversii din chirurgie laparoscopica in deschisa este mai mic. Se foloseste un arsenal larg de proceduri, folosind ceaiuri din plante cu proprietati antimicrobiene, antiinflamatoare, antispastice si depurative. Pentru uz intern sunt eficiente infuziile din: - frunze de anghinare, frag, frasin, iedera, menta;- flori de galbenele, coada soricelului, musetel, lavanda, siminoc, arnica; - herba de rostopasca, coada calului, urzica, papadie, sunatoare; - matase de porumb (40 g la 500 ml apa); - decocturi din radacini de cicoare si sapunarita, scoarta de dracila, seminte de in, anason, chimion, fenicul siovaz. In prezent sunt recomandate multe retete din amestecuri de plante cu efecte verificate: - sunatoare (4 linguri), musetel, siminoc, papadie si troscot (cate 1 lingura); - talpa gastei (30 g), valeriana (20 g), menta (15 g), sunatoare (10 g), coada soricelului (10 g), lavanda (10 g), fenicul (5 g) din care se ia o lingura, se infuzeaza in 200 ml apa fierbinte si se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi.Extern sunt indicate baile de maini si de picioare cu frunze de anghinare, petale si capsule de mac, radacini depir, papadie si cicoare. Se mai folosesc comprese calde pe abdomen cu infuzie din coada calului si cataplasme cuvarza cruda, strivita si incalzita, tinuta timp de cateva ore si schimbata de 2-3 ori pe zi.38. Hipertiroidismul.Etilogia.Patogenia.Tratamentul. Farmacoterapia crizei tireotoxiceGua toxic difuz prezint o afeciune condiionat de secreia exagerat a hormonilor tiroidieni de glanda tiroid difuz mrit.In literatur, deseori sunt folosii ca sinonime termenii gu toxic difuz i tirotoxicoz, sau hipertiroza. Ins, aceste noiuni nu snt echivalente.Tirotoxicoz (hipertireoza) prezint un sindrom semnalat n astfel de boli ca gua toxic difuz, gua toxic nodular, adenomul toxic tiroidian. Pe lng aceasta, semne de tirotoxicoz (hipertiroza) pot fi semnalate n tiroidite (tiroidita subacut, tiroidit instalat dup utilizarea radiaiei ionizante), n administrarea hormonilor tiroidieni, cancerul tiroidian, gua ectopic (struma ovarian).Gua toxic difuz se ntlnete mai ales la femei, ns la brbai se asociaz mai des cu oftalmopatia sau mixedemul pretibial, acestea fiind depistate nu mai frecvent dect la 5% din persoanele cu gua toxic difuz.Etiologie i patogenie. Gua toxic difuz poate cauzat de factori exogeni i endogeni.La factorii exogeni se refer: suprasolicitrile psihoemoionale, stresul emoional, excesul de iod, infeciile, n special cele virale, supradozajul hormonilor tiroidieni, intoxicaiile .a.La factorii endogeni se refer: predispoziia eredoconstituional, tiroidita acut i silenioas, adenomul pituitar, sindromul rezistenei la hormoni tiroidieni, tireotoxicoza gestaional. Gua toxic difuz este o maladie ce apare la persoanele cu predispoziie ereditar. Conform opiniei unor autori, ea se transmite prin ereditate pe calea autozomo-recesiv, iar dup prerea altora pe cale autozomo-dominant. Mai mult ca posibil, are loc tipul poligenic de transmitere prin ereditate.Un timp ndelungat, la factorii etiologici de baz ce provoac dezvoltarea acestei boli erau atribuite infeciile i traumele psihice. Se presupunea c influena SNC asupra majorrii funciei tiroidiene este mijlocit prin hipotalamus i intensificarea secreiei de TSH. ns, nivelul normal sau sczut al acestui hormon n serul sanguin la bolnavi i structura normal a adenohipofizei (absena hipertrofiei tirotrofilor) relev c creterea funciei glandei tiroide n aceast maladie este determinat de un alt mecanism.In ultimii 20 ani, au fost obinute date experimentale i clinice care au demonstrat c gua toxic difuz se bazeaz pe mecanisme de dezvoltare autoimune i face parte din afeciunile n care se evideniaz insuficiena imunologic. Gua toxic difuz, tiroidita autoimun Hashimoto i mixedemul se semnaleaz n unele i aceleai familii. Mai mult dect att, maladiile endocrine autoimune sunt mai frecvent asociate cu boli neendocrine autoimune (anemia pernicioas, vitiligo, purpura trombocitopenic ideopatic, miastenia myasthenia gravis, afeciunile reumatice, hepatita cronic, colita ulceroas nespecific etc). Investigaiile genetice arat c dac unul din gemenii monozigoi este bolnav de gu toxic difuz, atunci pentru al doilea riscul afeciunii constituie 60%, iar n cazul perechilor dizigote el este egal cu numai 9%.Studierea antigenelor de histocompatibilitate (HLA-antigene) a relevat c cel mai frecvent gua toxic difuz se asociaz cu prezena HLA-B8. Investigaiile relativ recente au determinat c la bolnavii cu gu toxic difuz HLA-B8 se ntlnete de 2,65 ori mai frecvent dect la sntoi. Prezena n serul sanguin la bolnavi a diverselor imunoglobuline tirostimulatoare nu explic complet patogenia guei toxice difuze. Probabil, n mecanismul instalrii ei un rol aparte revine dereglrilor imunitii celulomediate. S-a stabilit c n gua toxic difuz este considerabil diminuat activitatea supresoare a celulelor mononucleare sanguine periferice, procesul fiind similar cu cel ntlnit la bolnavii de lupus eritematos sistemic. Complexul antigenanticorpcomplement, format pe membrana tirocitului, posed capaciti citotoxice, ceea ce conduce la lezarea glandei tiroide. Celulele-ucigae (kileri, K-celule), interacionnd cu celulele-int ce au reacionat cu imunoglobulinele, efectueaz distrucia acestor celule. Se instaleaz o reacie patologic de lan nchis, rezultatul final al creia este n unele cazuri gua toxic difuz, iar n alteletiroidita autoimun. In literatura privind gua toxic difuz s-a menionat nu o dat rolul traumei psihice, stresului emoional n instalarea bolii. Bazndu-se pe observaii multianuale, s-a formulat concepia despre distonia neurocirculatorie ca prestadiu al guei toxice difuze. Ins, cercetrile epidemiologice nu confirm faptul c stresul emoional poate juca un rol etiologic n instalarea guei toxice difuze. i totui se va avea n vedere faptul c n stres crete eliminarea hormonilor medulosuprarenali (adrenalin i noradrenalin), care, dup cum se tie, intensific viteza sintezei i secreiei hormonilor tiroidieni. Pe de alt parte, stresul activizeaz sistemul hipotalamohipofizar, sporete secreia TSH, ceea ce poate servi ca trigher moment iniiator n mecanismul instalrii guei toxice difuze. Dup prerea majoritii cercettorilor, stresul emoional particip ia dezvoltarea guei toxice difuze prin intermediul influenei asupra sistemului imun al organismului. S-a stabilit c stresul emoional induce atrofia timusului, diminueaz formarea anticorpilor, micoreaz concentraia interferonului n serul sanguin, mrete predispoziia la bolile infecioase, sporete frecvena bolilor autoimune i cancerului. Nu se va ignora i rolul diferitelor virusuri, care, formnd complexe imune pe membrana tirocitului, pot stimula sinteza anticorpilor ctre macrocomplexul virus anticorpi la el membrana tirocitului sau, perturbnd structura proteinelor unor sectoare ale membranei, modific astfel proprietile ei antigene. i ntr-un caz i n altul virusul reprezint trigherul reaciei autoimune. Tratamentul. In tratamentul guei toxice difuze se utilizeaz preparate tirostatice, preparate de iod, iodul radioactiv, intervenia chirurgical. Din metodele de terapie conservativ, se aplic mai ales tratamentul cu preparate tirostatice, printre care cele mai rspndite snt derivaii imidazolului (tiamazol, carbimazol) i tiouracilului (propiltiouracil).Tiamazolul blocheaz formarea hormonilor tiroidieni la nivelul interaciunii mono- i diiodotirozinei, de asemenea frneaz iodarea reziduurilor tirozinice ale tiroglobulinei. Propiltiouracilul, ca i tiamazolul, inhib formarea hormonilor tiroidieni prin diminuarea activitii peroxidazei i formarea iodotironinelor din iodtirozine. Pe lng aceasta, propiltiouracilul suprim monodeiodarea tiroxinei la periferie i conversiunea ei n T3. Tiamazolul se prescrie n doze de 4060 mg (n tirotoxicoz uoar cte 30 mg). Doza indicat pentru 24 ore trebuie mprit n 4 prize (fiecare 6 ore). De obicei, aceast doz timp de 23,5 sptmni conduce la diminuarea simptomelor de hipertireoz, la creterea masei corporale a bolnavului. Din momentul obinerii strii eutiroide, doza preparatelor antitiroidiene este treptat micorat: a tiamazoluluipn la 510 mg/zi. Utilizarea dozelor menajere ale preparatelor antitiroidiene continu pn la 1 1,5 ani. ntreruperea administrrii preparatului nainte de termen conduce la recidive de tirotoxicoz i la necesitatea dozelor mari de preparate antitiroidiene.Ca consecin a diminurii pe un timp ndelungat a nivelului hormonilor tiroidieni n snge, la utilizarea ndelungat a preparatelor tirostatice se intensific secreia TSH, ceea ce provoac stimularea funciei glandei tiroide i mrirea volumului acesteia (aciune strumogen). Pentru prevenirea acestei aciuni a preparatelor antitiroidiene, se recomand administrarea hormonilor tiroidieni n doze nu prea mari (tiroxin 0,050,1 mg/zi).Simultan cu administrarea preparatelor antitiroidiene se administreaz -adrenoblocante, de exemplu propranolol, cte 40 mg fiecare 6 ore. Mecanismul beta-simpaticotrop mediaz numai o parte din perturbrile vegetative i viscerale ce nsoesc tirotoxicoza i nu este legat direct cu dereglrile metabolice exagerate (inclusiv cu dereglrile respiraiei tisulare), care n mare msur determin gravitatea strii bolnavului. Totodat, ele micoreaz conversia periferic a tiroxinei n triiodtironin, datorit creia deja peste o or dup administrarea -adrenolocantelor concentraia de T3 n snge scade. Se va ine cont de faptul c -adrenoliticele i alte preparate simpatolitice nu reprezint mijloace de tratament etiotrop i necesit a fi utilizate numai ca terapie patogenetic suplimentar.n tirotoxicoz uoar se aplic tratamentul cu iod. lodidele se aplic n pregtirea preoperatorie n tirotoxicoz, de asemenea mpreun cu preparatele antitiroidiene pentru terapia crizei tirotoxice. Tradiional, cu acest scop se folosete soluia Lugol sau soluia saturat de iodura de kaliu, prescris n doze de la 1 pn la 10 picturi pe zi. Efectul dozelor terapeutice de iodid (180200 mg/zi) se manifest deja peste 3 sptmni; scade nivelul de T4 i T3 n serul sanguin, se mrete reacia TSH la administrarea tiroliberinei. Preparatele de iod inhib biosinteza hormonilor tiroidieni i blocheaz totodat capacitatea glandei tiroide de a acumula iodul neorganic din snge. micoreaz secreia de T4 i T3. Concomitent cu preparatele de iod, se prescriu -adrenoblocante (atenolol, nadolol, metoprolol, propranolol, bisoprolol), n doze de 4060 mg/24 ore. Este indicat de asemenea administrarea reserpinei 0,1 mg de 23 ori/zi.n farmacoterapia guei toxice difuze pot fi utilizate kaliul perclorat i preparatele de litiu.Kaliul perclorat, care este captat de tiroid i concureaz cu iodul n conjugarea cu sistemul tiroidian de iodocaptare, astfel blocnd acumularea iodului de ctre gland, poate fi folosit n perioada pregtirii preoperatorii n doze de 600800 mg. Actualmente, preparatul se utilizeaz extrem de rar, deoarece se presupune c provoac anemie aplastic.Preparatele de litiu, sub form de litiu carbonat n doze de 9001500 mg 24 ore, se utilizeaz cu succes n tratamentul guei toxice difuze. Litiul stabilizeaz membranele celulare i prin aceasta diminueaz aciunea stimulatoare a TSH i a anticorpilor tirostimulatori asupra glandei tiroide, precum i coninutul de T4 i T3 n serul sanguin.Eficiena terapiei antitiroidiene poate fi aflat reieind din coninutul total i liber de T4 i T3, precum i din cantitatea de proteine tiroxinoliante. Pe parcursul tratamentului se va lua n consideraie faptul c n aceste condiii glanda tiroid secret mai mult T3 dect T4, de aceea nivelul de T4 n starea eutiroid poate fi chiar ntructva sczut sau se poate plasa la nivelul inferior al limitei normale.In terapia complex a guei toxice difuze este indicat administrarea imunomodulatoarelor (levamizol, T-activin). Imunomodulatoarele favorizeaz normalizarea mai rapid a funciei tiroidiene i restituirea funciei dereglate a sistemului imun. Aceast influen pozitiv este mai pronunat la T-activin. Sub influena levamizolului, ameliorarea indicilor sistemului imun se semnaleaz numai la persoanele de vrst tnr, pe cnd la bolnavii n vrst de peste 60 de ani administrarea preparatului este nsoit de nrutirea indicilor funciei sistemului imun. De aceea, se va da preferin T-activinei, care se prescrie sub form de soluie 0,01%, n injecii cte 1 ml, timp de 5 zile. Curele de tratament se repet de 45 ori, cu intervale de 34 sptmni. Levamizolul se administreaz n doze de 150 mg, timp de 5 zile. Curele pot fi repetate, peste 23 sptmni, de 24 ori.Tratamentul chirurgical este indicat n tirotoxicoza grav, n hipertrofia masiv a glandei tiroide, n cazurile de ineficacitate a terapiei conservative, inclusiv n terapia tirotoxicozei la copii i gravide. Se efectueaz rezecia subtotal subfascial a glandei tiroide.Tratamentul cu iod radioactiv este indicat n urmtoarele cazuri: ineficacitatea terapiei conservative de lung durat; inflamaia nensemnat a glandei tiroide difuz hipertrofiate la bolnavii n vrst de peste 40 de ani; recidiva gue toxice difuze dup intervenia chirurgical; gua toxic difuz ce decurge cu insuficiena cardiovascular exagerat, ceea ce nu permite adoptarea unui curs de terapie antitiroidian de lung durat sau efectuarea unui tratament chirurgical. Tratamentul crizei tirotoxice ncepe cu administrarea preparatelor tirostatice n doze mari, preferndu-se propiltiouracilul, dat fiind c, pe lng blocarea biosintezei hormonilor tiroidieni, acest preparat