Farmacia medievală_rom

7/28/2019 Farmacia medievală_rom

http://slidepdf.com/reader/full/farmacia-medievalarom 1/41

MEDICINA MEDIEVALĂ Evul mediu cuprinde

secolele între cădereaImperiului roman (sec.. Ve.n.) şi Renaştere (sec. XIV-

XVI)



Împărţirealui Teodosius

SfârşitulImperiului

Roman de Apus

Schisma Cucerirea

Constantinopolului de

către turci

15001000500

C o n s

t a n t i n

395

3 3 7

476

E

vanghelizarea

slavilor

5 6 5

14531054



•

Dezvoltarea societăţii este influienţată foartemult de religie: medicina şi farmacia estepracticată de clerici, în timp ce asistenţasocială a bolnavilor, săracilor, infirmilor este

organizată şi patronată de biserică. Ideileraţionale ale unor gânditori şi oameni deştiinţă sunt considerate erezii, combătute dereligie iar promotorii lor sunt persecutaţi.

• Medicina medievală prezintă simptomeleunei stagnări evidente, în acelaşi timpfarmacia se dezvoltă relativ mai liber.



Timp de peste un mileniu – de laîntemeierea Constantinopolului

(Bizanţ – a. 330) şi până laprăbuşirea lui sub turci (1453) el

este centrul lumii culturale a

Orientului apropiat.



Imperiul Bizantin se formează dinprovinciile răsăritene ale

Imperiului roman, fiind numit şiImperiul Roman de Răsărit

(separarea definitivă – a. 395) cu

centrul la Constantinopol.



Medicina şi farmacia bizantină

prezintă o continuare a mediciniigreco-romane, dezvoltată în condiţiilespecifice ale statului bizantin.

În teoria şi practica medicală mediciilaici şi clericii bizantini rămân adepţiimoştenirii greco-romane, folosindoperele vechi; scrierile originale fiind

puţine şi au o vădită influienţă aautorilor arabi.



Un rol important îl arealchimia care, în căutarea

“pietrei filozofice” şi a“elixirului vieţii”, duc ladescoperirea unor noi

chimicale, fie o mai bunăcunoaştere a poprietăţilor fiziceşi chimice ale multor

substanţe. Alchimistul Geber(sec. VIII-IX) descrie procesulcristalizării, filtrării,sublimării, distilării.



- Descoperirea sau perfecţionareametodelor prepararii vopselelorminerale şi vegetale, sticlei, emailurilor,

“металлических сплавов”, acizilor,bazelor, sărurilor, preparatelormedicinale.

- Descoperirea ustensililor noi delaborator (“перегонный куб, печь длянагревания”).



În comparaţie cu diferiteramuri ale medicinii,farmacologia cuprindetotuşi cele mai multeelemente noi. Prin relaţiile

lor cu ţările învecinate seexplică întrebuinţareamultor medicamente

exotice în terapie, precumşi descrierea lor operelefarmacologice bizantine.

Pagina lucrăriiarabe despreplante medicinale.



Oribasiu din Pergam (sec. IV) este autorulunei Colecţii medicale din 70 de cărţi, dintrecare cărţile 11-13 sunt dedicate expunerii

materiei medicale după Dioscoride, iarcărţile 14-16 cuprind medicamentele simpleşi compuse. El foloseşte formelemedicamentoase: trochiscusurile, pastilele

şi pâinile purgative (catartice), precum şi“Bucellata cathartici” (electuariu purgativ).El aminteşte pentru prima datăCaryiophyllus aromaticus ca medicament.



Alexandru din Tralles (sec.VI) – lucrarea sa – XII cărţi despremedicină. Printre medicamenteleamintite de el: uleiurile eterice,

decoctul de muşeţel, seminţe decoriandru şi timian, rodia, uleiul dericin, Arthemisia maritima, Colchicum

automnale, opiul etc.



Pavel din Egina (a doua jum. a

sec. VII) – opera sa – “Scurtăexpunere a medicinii în VII cărţi”:cărţile a V şi a VII – despremuşcăturile animalelor veninoase,otrăvurile, antidoturile, precum şidespre medicamentele simple şicompuse, cât şi despre măsurile şi

greutăţile folosite la prepararealor.



Nicolaus Alexandrinos (sec. VIII),numit mai târziu Myrepsos (“cel care

prepară alifii”) – lucrarea sa“Dynameron” cuprinde 2656 dereţete, majoritatea fiind preluate dinlucrări greceşti, romane, arabe, fiind

clasificate după acţiune şi cuprinzândformele de administrare: unguente,emplastre, supozitorii, clistire,cataplasme, coliruri, decocturi, pilule,pastile, cerate, pulberi, julepuri,siropuri etc. Această lucrare a servitdrept manual la multe şcoli demedicină în evul meiu.



Dezvoltarea cunoştinţelor

medicale sa început de latraducerea în limba arabă

lucrărilor lui Hipocrat, Galen,Dioscoride, Aristotel, Platon,Democrit, şi în acelaşi timp

traducerea din arabă în latină аdiferitоr texte medicale.



În lumea arabă, cronologic pentruprima dată apare diferenţiereafarmaciei de medicină şi

constituirea ei într-o profesiuneaparte.

În a.754 în Bagdad s-a deschis

prima farmacie. Medici au încetatpregătirea medicamentelor.



Arabii primii au introdus reguli depreparare a medicamentelor. Primacolecţie de reguli de preparare amedicamentelor a fost alcătuit de Abi-

Saeli în secolul IX.Activitatea farmaceutică era

reglamentată de reguli speciale, care

erau bazate pe calitateamedicamentelor.

Arabii primii au început să testeze

medicamentele pe animale.



Au lărgit sortimentul de medicamente. Au introdus în practica medicală zaharul în loc

de miere, siropurile medicinale, compuşi aimercurului, nitratul de argint, sulful, boraxul,

lutul. Foloseau în calitate de medicament muscusul,

scorţişoara, “мускатный орех”, garoafa, frunzede Casia, reventul, camforul.

Foloseau în componenţa medicamentelor substanţe organice: zahărul din trestie, acizi denatură vegetală.



Siropuri, terciuri, emplastre,uleiuri eterice, elixire, unguemte,pulberi, ape aromate – toate

aceste forme se preparau înfarmaciile arabe.

Pentru prepararea decoctelor şiinfuziilor, ceaiurilor – foloseau“apa purificată”.



“În Europa medievală nimeni nu poatefi pus în rând cu el nici după volumuldiverselor cunoştinţe, nici după talent,nici după capacitatea de muncă, nici

după gigantele rezultatele aleactivităţii”

Istoricul medicinei B. Petrov



Este constituit din 5 cărţi şi includeprobleme de anatomie, fiziologie, patologie,terapie, chirurgie, igienă, dietetică, farmacie.

Cartea a doua conţine informaţii de

farmacologie generală şi medicamentesimple.

Cartea a cincea include toate medicamentelecompuse, modul lor de preparare, cât şifelurile de acţiune combinată amedicamentelor.



Geber (Jabir Ibn-Hayyan) – aproximativ sec.VIIIsau IX, supranumit “Magister magistrorum” .Geber clasifică mineralele după proprietăţile fizice(volatilizare, fuziune, pulverizare etc.) Lui i sedatoreşte prepararea şi folosirea în practica

farmaceutică a oxidului de fier (crocus martis) – caastringent, a laptelui de sulf (sulfur praecipitatum) – la prepararea alifiilor şi fumigaţiilor. Gebercunoştea numeroase preparate chimice casublimatul corosiv, nitratul de argint, sărurile

amoniacale etc. El a preparat acizi anorganici(sulfuric, azotic) şi aqua dissolutiva (pentrudizolvarea aurului). În domeniul farmaciei Gebereste considerat ca deschizător de de cale pentrumetoda experimentală a studierii medicamentelor.



Rhazes (AL-Razi) (cca 850-932) – vestit

farmacolog, conducătorul spitalului din Bagdadeste autorul unor lucrări medicale de interesfarmaceutic. Opera sa principală – Al Hawi (Libercontinens) este considerată o enciclopediemedico-chirurgicală a timpului. Rhazesrecomandă o medicaţie moderată ca acţiune şi cugust plăcut. El descrie medicamentele compuse şimetodele de preparare ale acestora (pastile, roob, julepuri, confecţii medicinale etc.). El foloseşte cavehicol sau corectiv oxysaccharum (petale detrandafir, frunze de rodie, macerate în oţet şi apăde trandafir, îndulcită cu zahăr). Printremedicamentele utilizate de el găsim camforul,moscusul, ambra, cardamonul, cuişoare, nuca demoscat, senna etc.



Messue cel Tânăr (Yahiya ben Massawayh)

(sec. X) – are o înrâurire deosebită asupradezvoltării farmaciei din Europa până laRenaştere. Opera sa principală -“Antidotarium siwe Grabaddin

Medicamentorum compositorum”. Contrarteoriei lui Galen, el consideră cămedicamentele au acţiune electivă asupradiferitor organe (organotropism). El prezintăatât proprietăţile de bază, cât şi cele

specifice ale medicamentelor; preocupându-se de calitatea lor, el accentuează factoriicare o influenţează – locul recoltării,condiţiile climatice etc.



Особенности развития:

• 592 г. – Чума убивает прибл. 1/6 частьнаселения Римской Империи.

• 1348-1351гг. – Большая эпидемия «чернойчумы» Погибает прибл. 75 млн людей.

• 1492-1500 гг. – Большая эпидемия сифилиса.

• Лепра, туберкулез, неизвестная болезнь

«sudor anglicus» - все они убивают большоеколичество людей в Европе.



Tratamentul: 1. Fuga din oraşeleunde se începea epidemia «Cito,longe, tarde»: Fugi cât mai repede,cât mai departe şi întoarce-te câtmai târziu.

2.Respectarea moralei şi a dietei.

În Polonia era răspândită formula profilactică: «Quinquieplus F:fame, fructus, fatigo, femina,flatus» - idei ale lui Hipocrate.



Farmacia includea un dulap, numut«Armarium pimentorium», iar activitateafarmaceutică era îndeplinită de uncălugăr, numit «Apothecarius”, sau unmedic, căruia i se impunea şi preparareamedicamentelor În Europa Occidentalăactivitatea medicală şi cea farmaceuticănu erau divizte.

În sec.В 12-13 încep să fie deschisefarmacii: Neapol – a.1140, Paris – a.1180, Praga – a.1273, Keoln – a.1248,Basel – a. 1250.



Tratamentul şi îngrijirea bolnavilor se faceîn aziluri speciale, numite «Xenodochii». Maitârziu ele devin spitale.

În sec. 13 se legiferează modalitatea decăpătare a studiilor farmaceutice. Astfel înFranţa: 4 ani – “ucenic” în farmacie; 10 ani – lucru ca ajutor de farmacist şi numaidupă aceasta se permitea susţinereaexamenului de căpătare a titlului defarmacist.



Apar instituţii de învăţământ – universităţi

(universitas magistrorum et scholarium – uniunea dascălilor şi a învăţăceilor): în sec.XII – universitatea din Bologna (cufacultatea de medicină din 1158);

Montpelleir 1180 (cu studii medicale dinsec. X); Paris 1200; Padova 1222 (cu studiimedicale din 1228); Neapole 1224;Cambridge 1257; Roma 1303; Praga 1348;

Cracovia 1364; Viena 1365; Heidelberg1386. Predarea se făcea în limba latină, iarîn unele – în alte limbi (greacă, arabă,ebraică).



•

Jurământul pe care îl fac farmaciştii(Acquest sagramen fan li especiadores) – datează cu apr. a. 1180 – Montpellier (Franţa).Prezintă o enumărare a principiilor pe care

trebuie să le respecte farmacistul în activitateasa şi despre aceasta trebuie să depună acest jurământ în faţa autorităţilor publice: (vaprepara medicamentele corect după normele

din “Antidotariu”; le va face fără înşelăciune; nuva practica arbitrar înlocuirea unui ingredientcu altul fără aprobarea superiorilor; nu vamodifica reţetele ordonate de medic etc.).



• Edictele (Constitutiones – 1231; NuovoConstitutio – între a. 1231-1240) lui

Frederic II. Elementele de bază: 1. Fac o diferenţiere hotărâtă între medic şi

farmacist;

2. Pun activitatea farmacistului subsupraveghere;

3. Farmacistul trebuie să depună jurământînainte de a deschide o farmacie.

4. Medicilor li se interzice exercitarea profesiuniide farmacist şi întreţinerea relaţiilor de afacericu farmaciştii.



• Statutele (legile) diferitor oraşe (Arles, Marseille),Capitularele (Veneţia) a farmaciştilor (Capitulare

de specialibus) şi a medicilor (Capitularemedicorum) – prezintă nişte jurăminteprofesionale şi sunt obligatorii pentru farmaciştiişi medicii .

• Legile şi jurămintele de mai sus reprezintăconsfinţirea acelor schimbări care au survenit înEuropa occidentală datorită apariţieifarmaciştilor şi farmaciilor; sunt menite să

consolideze încrederea în farmacişti şi să punăbolnavii la adăpost de orice crimă (otrăvire),fraudă sau greşeală posibilă.

Farmacia medievală_rom

Documents

Transcript of Farmacia medievală_rom