Ray Bradbury

Fahrenheit 451(1953)

PARTEA ÎNTÎIVATRA I SALAMANDRAŞ

ERA O PL CEREĂ SĂ DEA FOC.Era o pl cere ie it din comun s vad cum obiectele se mistuie în fl c ri, s le vad cum se înnegresc i cumă ş ă ă ă ă ă ă ă ş

se schimb . ă S stea cu degetele încle tate pe montura de alam a uria ului piton care scuipa petrol ca un venină ş ă ş asupra lumii, s - i simt sîngele zvîcnind în tîmple, în timp ce mîinile lui, ca cele ale unui fantastic dirijor,ă ş ă conduceau toate simfoniile fl c rilor, nimicind prin foc r m i ele i ruinele carbonizate ale istoriei. Cu cascaă ă ă ăşţ ş numerotat simbolic 451, a ezat pe capul masiv, cu ochii aruncînd fl c ri portocalii la gîndul a ceea ce urma să ş ă ă ă ă fie, deschise aprinz torul i casa explod într-o vîlv taie h mesit , incendiind cerul serii într-un vîrtej de ro u,ă ş ă ă ă ă ş galben i negru. P i în mijlocul roiului de scîntei. Mai presus de orice, î i dorea ş ăş ş la fel ca ― în vechea glum ă s― ă împing o nalb , cu un b , în vîlv taie, în timp ce c r ile cu paginile, fîlfîind ca ni te aripi de porumbel, mureau peă ă ăţ ă ă ţ ş verand i pe paji tea din fa a casei. În timp ce c r ile s reau în sus în vîrtejuri de scîntei, scrumul lor fiind purtatăş ş ţ ă ţ ă departe de vîntul pe care incendiul îl preschimba într-un nor întunecat.

Montag rînji, acel rînjet înfrico tor al oamenilor atin i de fl c ri i inu i de ele la distan .şă ş ă ă ş ţ ţ ţătia c , atunci cînd se va întoarce la unitatea de pompieri, î i va putea face cu ochiul în oglind , ca unŞ ă ş ă

comediant cu chipul înnegrit cu dop ars. Mai tîrziu, cînd va merge la culcare, î i va sim i prin întuneric mu chiiş ţ ş fe ei încremeni i în acela i rînjet necru tor ca focul. Acel surîs nu disp rea niciodat , niciodat , de cînd se tia el.ţ ţ ş ţă ă ă ă ş

Î i ag în cuier casca lucioas ca un c r bu , apoi o lustrui; al turi î i atîm cu grij haina de protec ie dinş ăţă ă ă ă ş ă ş ă ă ţ material neinflamabil; f cu du cu ap din bel ug. Dup aceea, fluierînd, cu mîinile în buzunare, travers etajulă ş ă ş ă ă unit ii de pompieri i p i în gol. În ultima clip , cînd p rea s nu mai aib vreo sc pare, scoase mîinile dinăţ ş ăş ă ă ă ă ă buzunare i se prinse de bara aurie. Se l s s alunece în jos i î i frîn coborîrea cînd ajunse cu c lcîiele la nici treiş ă ă ă ş ş ă ă centimetri de podeaua de beton de dedesubt.

Ie i din cl dire i porni pe strada pustie în miez de noapte, îndreptîndu-se c tre metrou; de aici, trenulş ă ş ă silen ios, cu aer comprimat, îl coborî prin tunelul s u gresat, în m runtaiele p mîntului, apoi, deschizînd u ile într-ţ ă ă ă şun val de aer cald, îl depuse pe scara rulant cu dale alburii care urca la suprafa , într-un cartier de la margineaă ţă ora ului.ş

Fluierînd, se l s purtat de scara rulant înspre aerul încreă ă ă menit al nop ii. Porni spre col , f r a se gîndi laţ ţ ă ă ceva anume. Cu toate acestea, înainte de a da col ul încetini pasul, ca i cum un vînt s-ar fi iscat din senin, ca iţ ş ş cum cineva l-ar fi chemat pe nume.

În ultimele nop i, mergînd spre cas sub lumina stelelor, îl încercaser senza ii tulburi în leg tur cu aleeaţ ă ă ţ ă ă care d dea col ul. Avea impresia c , numai cu o clip înainte ca el s apar dup col , acolo se aflase cineva. În aeră ţ ă ă ă ă ă ţ plutea o ciudat acalmie, ca i cum cineva ar fi a teptat acolo lini tit, ca numai cu o secund înainte de venirea luiă ş ş ş ă s se preschimbe într-oă umbr , l sîndu-l s treac prin ea. Poate c n rile lui adulmeă ă ă ă ă ă cau o vag und de parfum,ă ă poate c pielea de pe dosul palmelor i de pe fa sesiza o temperatur mai crescut în acest punct în care oă ş ţă ă ă persoan , stînd pe loc, ridicase pentru o clip temperatura cu cîteva grade. Era ceva de neîn eles. De fiecare dată ă ţ ă cînd d dea col ul, nu vedea decît aleea alb , pustie i erpuit , afar poate de o singur noapte, cînd ceva se f cuseă ţ ă ş ş ă ă ă ă nev zut într-o clipit peste peluz , înainte ca el s poat deslu i despre ce fusese vorba sau s rosteasc vreună ă ă ă ă ş ă ă cuvînt.

În noaptea aceasta încetini pasul, gata s se opreasc . Gîndul lui, care deja era pe cale s dea col ul, auzise oă ă ă ţ oapt aproape insesizabil . O r suflare? Sau poate numai aerul dislocat de prezen a cuiva care a tepta acolo înş ă ă ă ţ ş

t cere?ăD du col ul.ă ţFrunzele toamnei se învolburau pe asfaltul luminat de lun , astfel c fata care înainta pe trotuar p rea că ă ă ă

alunec , purtat înainte de vînt i de frunze. Î i inea capul aplecat, privind cum pantofii ei împr tiau vîrtejul deă ă ş ş ţ ăş frunze. Obrazul delicat i alb ca laptele oglindea o curiozitate blînd , care z bovea asupra a tot ce se g sea în jur cuş ă ă ă o neobosit sete de cunoa tere. Pe chipul fetei se ghicea o u oar und de mirare; ochii întuneca i contemplauă ş ş ă ă ţ lumea înconjur toare cu atîta concentrare, încît nimic nu le sc pa. Fata purta o rochie alb i fo nitoare. Lui i seă ă ăş ş p ru c -i aude pîn i mi carea mîinilor leg nate în mers, apoi sunetul abia sesizabil al chipului alb întors spre el,ă ă ăş ş ă în clipa în care fata descoperi c se g sea la un pas de b rbatul care a tepta în mijlocul trotuarului.ă ă ă ş

Deasupra lor copacii fo nir , l sînd s cad la p mînt ploaia lor uscat . Fata se opri, gata s fac un pasş ă ă ă ă ă ă ă ă înapoi, totu i r mase privindu-l pe Montag cu ochi atît de negri, str lucitori i vii, încît el avu senza ia c spuseseş ă ă ş ţ ă ceva minunat. tia îns c nu- i mi case buzele decît ca s-o salute, apoi, v zînd-o cumŞ ă ă ş ş ă privea hipnotizată salamandra de pe bra ul lui i insigna cu pas rea phoenix de pe piept, i se adres din nou.ţ ş ă ă

― Trebuie s fii noua noastr vecin , nu-i a a? întreb el.ă ă ă ş ă ― Iar dumneata e ti probabil... ridic privirea de la simş ă bolurile meseriei lui ...pompierul.

Glasul i se stinse. ― Spui asta pe un ton ciudat. ― A ... a fi ghicit i cu ochii închi i, r spunse ea, rostind rar cuvintele.ş ş ş ş ă ― De ce? Din cauza mirosului de petrol? Nevast -mea se plînge tot timpul, rîse Montag. Niciodat nuă ă

dispare cu totul. ― A a e, înt ri ea, fascinat .ş ă ă

El o sim i dîndu-i ocol, cercetîndu-l pe toate p r ile, scuturîndu-l u or, golindu-i buzunarele, f r îns a seţ ă ţ ş ă ă ă clinti din loc.

― Petrolul e pentru mine un fel de parfum, explic el, v zînd c t cerea se prelungea.ă ă ă ă ― Chiar a a ai impresia?ş ― Desigur. De ce nu?

Ea î i lu un r gaz de gîndire.ş ă ă ― Nu tiu. Se întoarse cu fa a spre aleea care ducea la casele lor. Pot s merg cu dumneata? Numele meu eş ţ ă

Clarisse McClellan. ― Clarisse. Eu sînt Guy Montag. Hai, vino. Ce cau i pe strad la o or a a tîrzie? Cî i ani aiţ ă ă ş ţ ?

Mergeau pe trotuarul argintat de lun , prin aerul r coros al nop ii, în care plutea un vag parfum de caise iă ă ţ ş c p uni proaspete. El se uit în jur, dîndu- i seama c a a ceva era cu neputin în aceast perioad a anului.ă ş ă ş ă ş ţă ă ă

N-o v zu decît pe fata care p ea acum al turi de el, cu obrazul str lucind alb ca z pada în lumina lunii; î iă ăş ă ă ă ş d du seama c ea chibzuia la întreb rile lui, c utînd cel mai potrivit r spuns pe care i-l putea da.ă ă ă ă ă

― Ei bine, spuse ea, am aptesprezece ani i sînt nebun . Unchiul meu zice c sînt dou lucruri care mergş ş ă ă ă întotdeauna mîn în mîn . Cînd cineva te întreab cî i ani ai, spune el, r spunde c ai aptesprezece ani i c e tiă ă ă ţ ă ă ş ş ă ş nebun . Nu-i o or frumoas pentru plimbare? Îmi place s privesc lucrurile i s simt în n ri parfumul lor, uneoriă ă ă ă ş ă ă r mîn treaz toat noaptea, ca s m plimb i s v d r s ritul soarelui.ă ă ă ă ă ş ă ă ă ă

Î i continuar mersul în t cere i, în cele din urm , ea spuse cu un aer gînditor:ş ă ă ş ă ― tii, mie nu mi-e deloc fric de tine.Ş ă

El r mase surprins.ă ― De ce s - i fie fric ?ă ţ ă ― Mul i oameni se tem. Vreau s spun, se tem de pompieri. În definitiv, e ti un om la fel ca to i ceilal i...ţ ă ş ţ ţ

El se v zu reflectat în ochii fetei ca în dou pic turi str lucitoare de ap : mic i întunecat, dar distinct pîn înă ă ă ă ă ş ă cele mai mici detalii, cu ridurile din jurul gurii, cu toate tr s turile, ca i cum ochii ei ar fi fost dou fragmenteă ă ş ă miraculoase de ambr violet care-l puteau oglindi i p stra intact. Chipul fetei, acum întors spre el, p rea ună ă ş ă ă cristal l ptos i fragil, r spîndind o lumin blînd i constant . Nu lumina isteric dat de electricitate, ci... ceă ş ă ă ăş ă ă ă anume? Lumina blînd , aparte i ciudat de lini titoare a lumin rii. Cîndva în copil rie, în timpul unei pene deă ş ş ă ă curent, mama lui g sise o ultim luminare, pe care o aprinsese; în scurtul r stimp de o or redescoperise lumea:ă ă ă ă într-o asemenea lumin spa iul î i reducea dimensiunile, restrîngîndu-se intim în jurul lor, mam i fiu, singuri,ă ţ ş ăş transfigura i, sperind ca lumina s nu se reaprind prea curind...ţ ă ă

Apoi Clarisse McClellan vorbi din nou. ― Te superi dac î i pun o întrebare? De cît timp e ti pompier?ă ţ ş ― De zece ani, de la vîrsta de dou zeci de ani.ă ― Cite ti ş vreodat c r ile pe care le arzi?ă ă ţ ― E interzis prin lege! rîse el. ― Oh. Desigur. ― E o munc bun . Luni ardem Millar, miercuri ardem Whitman, vineri Faulkner, le facem scrum, apoiă ă

ardem i scruş mul. E deviza noastr oficial .ă ăMerser mai departe i fata îl întreb :ă ş ă

― E adev rat c , în urm cu mul i ani, pompierii ă ă ă ţ stingeau focurile în loc s le aprind ?ă ă ― Nu. Casele au fost întotdeauna construite din material neinflamabil, te rog s m crezi.ă ă ― Ciudat. Am auzit c , odinioar , casele luau foc din întîmplare i pompierii erau necesari ca s ă ă ş ă stingă

focul.El rîse.Ea îi arunc o privire fugar .ă ă

― De ce rîzi? ― Nu tiu. Rîse din nou, apoi se opri. Dş e ce? ― Rîzi, de i n-am spus nimic amuzant, apoi r spunzi pe loc. Niciodat nu te gînde ti la întrebarea pe care i-ş ă ă ş ţ

am pus-o.El se opri din mers.

― Z u c ă ă e ti ş ciudat , spuse, fixînd-o cu privirea. Nu ai deloc respect?ă ― N-am vrut s te jignesc. Cred c , pur i simplu, îmi place prea mult s privesc oamenii.ă ă ş ă ― Ei bine, pentru tine asta nu înseamn ănimic întreb el, b tîndu-se peste cifrele 451 cusute pe mîneca deă ă

culoarea c rbunelui ars.ă ― Ba da, opti fata. Iu i pasul. Ai urm rit vreodat ma inile cu reac ie care gonesc pe bulevard?ş ţ ă ă ş ţ ― Nu schimba vorba! ― Uneori îmi vine s cred c oferii nu tiu ce e iarba sau ce sînt florile, pentru c niciodat nu au timp s leă ăş ş ă ă ă

priveasc , spuse ea. Dac îi ar i unui ofer o cea verde, va spune: "Ah, da, e iarb ." O cea roz: "Ah, da, e oă ă ăţ ş ţă ă ţă gr din cu trandafiri!"ă ă

Cea a alba înseamn case. Cea a maronie înseamn vite. Unchiul meu a mers o dat pe oseaua aceasta cuţ ă ţ ă ă ş vitez mic . Cu aizeci de kilometri la or , i l-au trimis la închisoare dou zile. Nu-i straniu i totodat trist?ă ă ş ă ş ă ş ă

― Te gînde ti la prea multe lucruri, îi spuse stînjenit Montag.ş ― Rareori m uit la "pere ii vorbitori", rareori merg la curse ori în parcurile de distrac ii. A adar, presupună ţ ţ ş

c am o groaz de timp pentru gînduri aiurite. Ai v zut panourile lungi de aizeci de metri de la marginea ora ului?ă ă ă ş ş tiai c , odinioar , panourile publicitare aveau numai ase metri? Apoi ma inile au început s mearg pe osele cuŞ ă ă ş ş ă ă ş

asemenea vitez , încît panourile au trebuit lungite, ca reclamele s poat fi citite.ă ă ă ― Asta n-am tiut! rîse scurt Montag.ş ― Pun prinsoare c mai tiu i altceva ce dumneata nu tii. Diminea a iarba e plin de rou .ă ş ş ş ţ ă ă

Brusc, Montag nu- i mai aminti dac tiuse sau nu, ceea ce-l f cu s devin irascibil.ş ăş ă ă ă ― i dac te ui i bine, f cu ea semn spre lun , acolo e un om.Ş ă ţ ă ă

Montag nu mai privise de mult vreme luna.ăParcurser restul drumului în t cere, ea adîncit în gînduri, el încordat i stînjenit, aruncîndu-i din cînd înă ă ă ş

cînd priviri acuzatoare. Ajun i în dreptul casei ei, v zur c toate luminile erau ş ă ă ă aprinse. ― Ce se întîmpl ?ă

Montag rareori v zuse atîtea lumini aprinse într-o cas .ă ă ― Nimic, p rin ii mei stau la taclale cu unchiul. La fel se întîmpl i cînd mergi pe jos, dar mult mai rar. Nuă ţ ăş

i-am spus? Alt dat unchiul meu a fost arestat fiindc merţ ă ă ă gea pe jos. Oh, sîntem teribil de bizari. ― Dar tu despre ce vorbe ti?ş

Ea rîse auzindu-i întrebarea. ― Noapte bun !ă

Porni pe aleea din fa a casei. Apoi î i aminti ceva, se întoarse lîng Montag i-l privi cu mirare i curiozitate.ţ ş ă ş ş ― E ti fericit? îl întreb .ş ă ― S fiu ă cum? exclam el.ă

Dar fata disp ruse, alergînd sub razele de lun . U a din fa se închise încet în urma ei.ă ă ş ţă ― Fericit! Auzi prostie!

Încet s mai rîd .ă ă ăVîrî mîna în deschiz tura u ii de la locuin a lui i a tept ca senzorii s -i recunoasc atingerea. U a seă ş ţ ş ş ă ă ă ş

deschise.Bineîn eles c sînt fericit. Dar ce- i închipuie ea? ţ ă ş Nu sînt? întreb el camerele cufundate în t cere. R mase cuă ă ă

privirea a intit în sus, spre grila ventilatorului din hol, i brusc î i aminti c în spatele acesteia era ascuns ceva,ţ ă ş ş ă ceva care acum p rea c -l scruteaz cu aten ie. Se gr bi s se uite în alt parte.ă ă ă ţ ă ă ă

Ce întîlnire stranie într-o noapte stranie! Nu- i amintea s mai fi tr it vreodat o asemenea experien ; decîtş ă ă ă ţă poate într-o dup -amiaz , în urm cu un an, cînd întîlnise un b trîn în parc i st tuser de vorb ă ă ă ă ş ă ă ăamîndoi...

Montag cl tin din cap. Se uit la zidul alb. V zu proiecă ă ă ă tat pe el chipul fetei, frumuse ea ei a a cum oţ ş p strase în memorie: de fapt, un chip uimitor. Avea o fa micu , la fel cu cadranul unui ceas abia vizibil înă ţă ţă întunericul camerei, atunci cînd te trezeai i, vrînd s afli cît e ora, vedeai pe cadran ora, minutul i secunda, oş ă ş certitudine luminoas într-o t cere alb , i tiai c noaptea, care avansa rapid c tre un întuneric i mai dens, seă ă ă ş ş ă ă ş apropia în acela i timp de o nou zi.ş ă

Ce? întreb Montag pe cealalt fiin , subcon tientul idiot care uneori o lua razna, bolborosind f r noim ,ă ă ţă ş ă ă ă independent de voin a, obiceiurile i con tiin a lui.ţ ş ş ţ

Privi din nou peretele. Ce mult sem na chipul ei cu o oglind ! Cu neputin : cî i oameni cuno teai, capabiliă ă ţă ţ ş s - i r sfrîng propria ta lumin ? Cel mai adesea oamenii erau... c ut o compara ie i g si una chiar în meseriaă ţ ă ă ă ă ă ţ ş ă lui ...tor e care ardeau pîn se stingeau de la sine. Cît de rar împrumutau celeţ ă lalte chipuri ceva din chipul t u, ca s -ă ăi reflecte propria expreţ sie, cele mai profunde i înfrico toare gînduri ale tale?ş şă

Ce incredibil putere de identificare avea fata aceea! Ca un spectator ner bd tor al unui teatru de marionete,ă ă ă anticipînd fiecare tres rire de pleoape, fiecare gest al mîinii, fiecare mi care a degetelor lui, cu o frac iune deă ş ţ secund înainte. Cît timp merseser împreun ? Trei minute? Cinci? i totu i, ce mult i se p rea acum. Ce siluetă ă ă Ş ş ă ă imens devenise aceast fat pe scena din fa a ochilor lui! Ce umbr uria arunca pe perete cu trupul ei fragil!ă ă ă ţ ă şă Avea senza ia c , dac l-ar fi usturat un ochi, ar fi clipit tot ea. Dac i-ar fi întins imperceptibil mu chiiţ ă ă ăş ş maxilarelor, ea ar fi c scat cu mult înaintea lui.ă

De altfel, î i spuse Montag, dac stau s m gîndesc mai bine, aproape c m a tepta acolo, în strad , la acestş ă ă ă ă ă ş ă ceas tîrziu din noapte...

Deschise u a de la dormitor.şAvu senza ia c intr în sala rece de marmur a unui mausoleu dup ce luna coborîse la orizont. Întunericţ ă ă ă ă

deplin, nici o dîr argintie de la lumea dinafar , ferestrele închise ermetic, înc perea ca un mormînt în care nuă ă ă putea p trunde nici un sunet al marelui ora . Dar camera nu era goal .ă ş ă

Ascult .ăMurmurul muzicii de dans, delicat ca un bîzîit de în ar, murmurul electric al unei viespi ascunse în cuibul eiţ ţ

cald i trandafiriu. Muzica se auzea destul de tare ca el s poat recunoa te melodia. Sim i cum zîmbetul îi piere, seş ă ă ş ţ tope te, bo it i pr bu it în sine, ca o ciudat lumş ţ ş ă ş ă înare de seu care ar fi ars prea mult i acum se mistuise, cu flac raş ă stins . Întuneric. Nu era fericit. Nu era fericit. Î i repet cuvintele în gînd. Trebuia s admit c acesta era adev rul.ă ş ă ă ă ă ă Î i purta fericirea ca pe o masc , iar fata îi smulsese masca i fugise cu ea peste peluz , iar el nu mai putea sa-i batş ă ş ă ă în u ca s i-o cear înapoi. F r s aprind lumina, î i imagin cum ar ta dormişă ă ă ă ă ă ă ş ă ă torul. So ia întins pe pat,ţ ă dezvelit i rece, ca un cadavru expus pe marginea unui cavou, cu ochii fixa i în tavan prin fire de o el trainice iăş ţ ţ ş

invizibile. Î i vîrîse adînc în urechi c tile radio, micu e cît ni te degetare, i oceanul de sunete electroş ăş ţ ş ş nice, vorbe iş muzic , muzic i vorbe, continua s inunde la nesfîr it rmul creierului ei lipsit de somn. Într-adev r, doră ăş ă ş ţă ă mitorul era pustiu. În fiecare noapte valurile soseau i o umpleau la refuz cu mareea lor de sunete, purtînd-o cu ochii largş deschi i c tre diminea . În ultimii doi ani nu existase noapte în care Mildred s nu fi înotat pe aceast mare, s nuş ă ţă ă ă ă se fi cufundat în ea cu voluptate pentru a treia oar .ă

Camera era rece, cu toate acestea el sim i c se în bu . Nu voia s trag draperiile i s deschid ferestreleţ ă ă şă ă ă ş ă ă mari cît peretele, fiindc nu dorea ca razele de lun s p trund în înc pere. A adar, cu sentimentul cuiva care într-ă ă ă ă ă ă şo or avea s moar sufocat, bîjbîi prin întuneric c tre patul lui separat, deci rece.ă ă ă ă

Ghici cu o clip înainte obiectul de care piciorul lui avea s se loveasc pe podea. Sentimentul nu era str ină ă ă ă de cel tr it înainte s dea col ul, cît pe ce s se ciocneasc de Clarisse. Vibra iile trimise de piciorul lui recep ionară ă ţ ă ă ţ ţ ă în cale un mic obstacol, chiar cînd era gata s calce pe el. Piciorul se lovi de obiect. Acesta scoase un clinchetă înfundat i zbur undeva în întuneric.ş ă

Montag r mase cu spatele în epenit, ascultînd persoana din patul cufundat în bezna în care nimic nu mai aveaă ţ contur. Respira ia ei era atît de slab , încît ar fi clintit doar cea maiţ ă neînsemnat pîlpîire a vie ii, o frunz mic , oă ţ ă ă pan neagr , un singur fir de p r.ă ă ă

Nici acum nu-i trebuia lumina de afar . Scoase aprinză ătorul, pip i salamandra de pe discul lui argintiu i oă ş scap r ...ă ă

Dou pietre ale lunii se a intir c tre el în lumina micu ei fl c ri pe care o inea în c u ul palmei; dou palideă ţ ă ă ţ ă ă ţ ă ş ă pietre ale lunii, îngropate într-un pîrîu cu ap limpede peste care via a lumii curgea, f r s le ating .ă ţ ă ă ă ă

― Mildred!Chipul ei era o insul acoperit cu z pad , peste care ploaia ar fi putut s cad , f r ca ea s simt stropii;ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

peste care norii ar fi putut pluti ca ni te umbre mi c toare, f r ca ea s le simt umbra. Nimic altceva decîtş ş ă ă ă ă ă murmurul viespilor cît un degetar, ochii ei ca de sticl i respira ia slab , abia auzit , aerul care intra i ie ea dinăş ţ ă ă ş ş n ri, f r ca ei s -i pese dac venea sau pleca, dac pleca sau venea.ă ă ă ă ă ă

Obiectul pe care îl proiectase cu piciorul lucea acum sub patul lui. Flaconul de cristal cu somnifere, care, mai devreme, în cursul aceleia i zile, con inuse treizeci de pastile z cea acum destupat i gol în lumina fl c ruii.ş ţ ă ş ă ă

În timp ce Montag st tea pironit în loc, cerul de deasupra casei se umplu de urlet. R sun un zgomotă ă ă asurzitor, ca o sfî iere, ca i cum dou mîini gigantice ar fi rupt un tiv lung de cincisprezece mii de kilometri.ş ş ă Montag avu senza ia c ceva îl reteaz în dou . Sim i cum i se despic pieptul i cum se desface în buc i.ţ ă ă ă ţ ă ş ăţ Bombardierele cu reac ie veneau, veneau i iar veneau, unul, dou , apoi ase, apoi nou , dou sprezece, i încţ ş ă ş ă ă ş ă unul, i înc unul, i altul, i altul, i altul, urletul lor acoperindu-l pe al lui. Deschise gura i l s scrî netul lor sş ă ş ş ş ş ă ă ş ă intre i s ias printre din ii lui încle ta i. Casa se zgîl îia din temelii. Tor a îi zbur din mîn . Pietrele luniiş ă ă ţ ş ţ ţ ţ ă ă disp rur . Mîna lui se repezi s în face telefonul.ă ă ă ş

Avioanele se f cur nev zute. Murmur , atingînd u or cu buzele microfonul receptorului.ă ă ă ă ş ― Spitalul de urgen .ţă

O oapt îngrozitoare.ş ăI se p rea c stelele fuseser pulverizate de zgomotul avioanelor negre cu reac ie i c în diminea a aceeaă ă ă ţ ş ă ţ

pulberea lor avea s acopere p mîntul, ca o z pad stranie. Acest gînd idiot îi fulger prin minte în timp ce st teaă ă ă ă ă ă pe întuneric, tremurînd din toate încheieturile, cu buzele mi cîndu-se i iar mi cîndu-se, la nesfîr it.ş ş ş ş

Aveau acest aparat. De fapt, aveau dou . Unul din ele se înfigea în stomac, ca o cobr neagr într-o fîntînă ă ă ă plin de ecouri, în c utarea apei st tute i a trecutului adunat acolo. Aspira substan a verzuie care se ridica laă ă ă ş ţ suprafa într-o fermentare lent . Oare aspira i întunericul? Toate toxinele acumulate în decursul anilor? Se hr neaţă ă ş ă în t cere, sufocîndu-se din cînd în cînd i c utînd în gol. Avea i un Ochi. Cu ajutorul unei c ti optice speciale,ă ş ă ş ăş tehnicianul impersonal al aparatului putea privi înl untrul sufletului pe care-l absorbea. Ce vedea Ochiul?ă Tehnicianul nu spunea. Vedea, dar nu vedea ceea ce vedea Ochiul. Întreaga opera iune se asem na întrucîtva cuţ ă s parea unui an într-o curte. Femeia de pe pat nu era decît stratul dur de marmur la care ajunseser . Continua i,ă ş ţ ă ă ţ fora i mai departe, absorbi i vidul, dac a a ceva poate fi adus la suprafa prin pulsa iile arpelui aspirator.ţ ţ ă ş ţă ţ ş Operatorul st tea în picioare i fuma o igar . Cel lalt aparat era i el în func iune.ă ş ţ ă ă ş ţ

Cel lalt aparat era ac ionat de un b rbat la fel de imperă ţ ă sonal, îmbr cat în salopet brun-ro cat rezistent laă ă ş ă ă pete. Acesta pompa afar tot sîngele din corp, înlocuindu-l cu sînge proasp t i cu ser.ă ă ş

― Trebuie s-o cur m i de una, i de alta, spuse tehnicianul, aplecîndu-se deasupra femeii care nu scotea oăţă ş ş vorb . N-are rost s gole ti stomacul dac nu cure i i sîngele. Ia s la i chestia asta în sînge, c acesta izbe te înă ă ş ă ţ ş ă ş ă ş creier ca un baros, bang! de cîteva mii de ori, dup care creierul cedeaz , e, pur i simplu, scos din func iune.ă ă ş ţ

― Înceteaz ! spuse Montag.ă ― Ziceam i eu a a, se scuz tehnicianul.ş ş ă ― Ai terminat? întreb Montag.ă

Cei doi tehnicieni închiser aparatele.ă ― Gata.

Mînia lui nu ajungea la ei. Amîndoi st teau i fumau, iar rotocoalele de fum de igar le înv luiau nasul iă ş ţ ă ă ş ochii, f r ca ei s clipeasc sau s - i strîng pleoapele.ă ă ă ă ă ş ă

― Te cost cincizeci de dolari.ă ― De ce nu-mi spune i mai întîi dac se va face bine?ţ ă ― Sigur c se va face bine. Toat porc ria aia e aici, în valiza asta, nu se mai poate r spîndi în organism.ă ă ă ă

Dup cum i-am spus, dai afar ce-i stricat, înlocuie ti cu ce e bun, dup care e ti ca nou.ă ţ ă ş ă ş ― Nici unul din voi nu e doctor. De ce spitalul de urgen n-a ţă trimis un medic?

― La dracu'! igara se mi c între buzele tehnicianului. Avem nou sau zece astfel de cazuri în fiecareŢ ş ă ă noapte. De vreo cî iva ani încoace au devenit atît de frecvente, încît au fost create aceste noi aparate. Bineîn eles,ţ ţ lentila optic e o noutate, restul e aparatura veche. Într-un astfel de caz n-ai nevoie de medic; nu- i trebuie decît doiă ţ oameni pricepu i, care s - i rezolve problema în jum tate de or . Uite ce e, ad ug el, pornind spre u , trebuie sţ ă ţ ă ă ă ă şă ă plecam. Tocmai ni s-a anun at prin casc un alt caz. La zece cvartale dep rtare de aici. Altcineva care a golit unţ ă ă flacon cu somnifere. Cheam -ne dac mai aiă ă nevoie de noi. P streaz -i lini te. I-am introdus în corp ună ă ş contrasedativ. Cînd se va trezi, îi va fi foame. La revedere.

Cei doi b rba i, cu ig ri între buzele strînse ca o linie i cu ochi de viper , î i luar aparatul i tubul,ă ţ ţ ă ş ă ş ă ş recipientul de melancolie lichid i substan a lor f r nume, ca un noroi întunecat, apoi pornir c tre u .ăş ţ ă ă ă ă şă

Montag se pr bu i într-un fotoliu i- i privi so ia. Acum inea ochii închi i, iar el întinse mîna ca s -i simtă ş ş ş ţ ţ ş ă ă c ldura r sufl rii în palm .ă ă ă ă

― Mildred, murmur într-un tîrziu.ăSîntem prea mul i, se gîndi Montag. Sîntem miliarde, ceea ce înseamn prea mul i. Nimeni nu mai cunoa teţ ă ţ ş

pe nimeni. Nu ne mai cunoa tem între noi. Oameni str ini vin i te vioş ă ş leaz . Oameni str ini vin i- i smulg inimaă ă ş ţ din piept. Oameni str ini vin i- i iau sîngele. Dumnezeule sfinte, cine ă ş ţ erau oamenii aceia? Nu i-am v zut ă în via aţ mea!

Trecu o jum tate de or .ă ăSîngele proasp t din vinele so iei lui începea s - i fac efectul. Obrajii i se îmbujoraser , buzele deveniseră ţ ă ş ă ă ă

c rnoase i rumene, catifelate i destinse. În ea pulsa sîngele altcuiva. De-ar fi avut carnea, creierul i memoriaă ş ş ş altuia! Ah, dac i-ar fi putut cur a i mintea, ca s -i goleasc buzunarele, s-o treac prin aburi, s-o cure e, s-oă ăţ ş ă ă ă ţ netezeasc i s i-o aduc înapoi în diminea a urm toare. Dac ...ăş ă ă ţ ă ă

Se ridic , trase draperiile de-o parte i de alta i deschise larg ferestrele, l sînd aerul nop ii s p trund înă ş ş ă ţ ă ă ă înc pere. Era ora dou noaptea. Nu trecuse decît un ceas de cînd se g sea pe strad împreun cu Clarisseă ă ă ă ă McClellan, de cînd intrase în camer i lovise cu piciorul micul flacon de cristal? Numai un ceas, dar universul seăş topise, ca s renasc într-o form nou i lipsit de culoare.ă ă ă ăş ă

Peste peluza sc ldat în razele de lun r sunar hohote de rîs, venind dinspre casa în care locuia Clarisseă ă ă ă ă împreun cuă mama, tat l i unchiul ei cu zîmbet atît de lini tit i de deschis, mai presus de orice, rîsul lor eraă ş ş ş destins i s n tos, nicidecum for at; rîsul venea dinspre casa luminat str lucitor, în timp ce toate celelalte locuin eş ă ă ţ ă ă ţ st teau înv luite în întuneric. Montag auzi glasurile vorbind, vorbind, vorbind, oferind, discutînd, esînd la nesfîr ită ă ţ ş urzeala lor hipnotic .ă

F r s mai stea pe gînduri, Montag ie i pe fereastra înalt cît peretele i travers paji tea. Se opri lîng casaă ă ă ş ă ş ă ş ă ce r suna de glasuri i r mase ascuns în umbr , gîndindu-se c ar putea bate la u , murmurînd: "Da i-mi voie să ş ă ă ă şă ţ ă intru. N-am s scot o vorb . Nu vreau decît s ascult. Despre ce vorbi i?"ă ă ă ţ

Totu i, r mase afar , în epenit de frig, cu obrazul ca o masc de ghea , ascultînd o voce de b rbat (unchiul?)ş ă ă ţ ă ţă ă care spunea cu dezinvoltur :ă

― Ei bine, în definitiv, tr im în epoca materialelor de unic folosin . Î i sufli nasul pe cineva, faci hainaă ă ţă ţ cocolo i o arunci la toalet , te duci la altul, sufli, faci cocolo , arunci. Fiecare folose te poalele hainei altcuiva.ş ş ă ş ş Cum s fii suporterul unei echipe locale cînd n-ai nici un program i cînd nu tii nici cum îi cheam ? Apropo, ceă ş ş ă culoare de tricouri poart cînd ies pe teren?ă

Montag se întoarse acas , l s fereastra larg deschis , verific starea lui Mildred, îi aranj cu grij cuverturaă ă ă ă ă ă ă pe lîng trup, apoi se lungi pe pat, l sînd razele lunii s -i lumineze pome ii i cutele s pate pe frunte ă ă ă ţ ş ă aceea― iş lumin care i se topea în ochi, formînd în fiecare o cataract de argint.ă ă

Un strop de ploaie. Clarisse. Alt strop. Mildred. Un al treilea. Unchiul. Al patrulea. Incendiul din seara aceea. Unul, Clarisse. Doi, Mildred. Trei, unchiul. Patru, focul. Unul, Mildred, doi, Clarisse. Unul, doi, trei, patru, cinci, Clarisse, Mildred, unchiul, focul, somniferele, b rba i, materiale de unic folosin , poalele hainelor, sufl , fă ţ ă ţă ă ă cocolo , arunc , Clarisse, Mildred, unchiul, foc, pastile, erve ele, sufl , fş ă ş ţ ă ă cocolo , arunc . Unu, doi, trei, unu, doi,ş ă trei! Ploaie. Furtun . Unchiul rîzînd. Tunetul rostogolindu-se din ceruri. Întregul univers c zînd potop pesteă ă p mînt. Focul izbucnind dintr-un vulcan. N pustindu-se la vale cu un vuiet asurzitor i rev rsîndu-se uvoi pînă ă ş ă ş ă diminea .ţă

― Nu mai tiu nimic, murmur el, l sînd somniferul s se topeasc pe limb .ş ă ă ă ă ă

La ora nou diminea a patul lui Mildred era gol.ă ţMontag se scul în grab , cu inima zb tîndu-i-se în piept, i alerg pe coridor pîn în u a buc t riei.ă ă ă ş ă ă ş ăăPîinea pr jit ie ea din pr jitorul de argint, de unde era prins de un bra sub ire de metal care o muia în untă ă ş ă ă ţ ţ

topit.Mildred urm rea robotul, punîndu-i pîinea în farfurie. În amîndou urechile avea albine electronice, careă ă

bîzîiau ca s -i omoare timpul. Brusc ridic privirea, îl v zu i d du din cap.ă ă ă ş ă ― Te sim i bine? întreb el.ţ ă

Dup ani întregi de exerci iu cu c tile în urechi, Mildred era expert în a citi mi carea buzelor. D du din capă ţ ăş ă ş ă înc o dat . Comut pr jitorul pentru alt felie de pîine.ă ă ă ă ă

Montag se a ez .ş ă ― Nu în eleg ţ de ce îmi e atît de foame, spuse so ia lui.ţ ― Tu... ― Eu mor de foame. ― Azi-noapte... Începu el. ― N-am dormit prea bine. M simt îngrozitor, îl întrerupse ea. Doamne, cît îmi e de foame! Nu pot să ă

pricep. ― Azi-noapte... începu el din nou.

Ea îi urm ri buzele, cu o privire indiferent .ă ă ― Ce s-a întîmplat azi-noapte? ― Nu- i aminte ti?ţ ş ― Ce? Am avut o petrecere de pomin sau ce? M simt mahmur . Dumnezeule, cît îmi e de foame! Cine aă ă ă

fost la noi?― Cîteva persoane, r spunse el.ă

― A a mi-am zis i eu. Î i ron i pîinea pr jit . M doare stomacul, dar mi-e o foame nebun . Sper c n-amş ş ş ţă ă ă ă ă ă f cut vreo tr snaie la petrecere.ă ă

― Nu, r spunse el lini tit.ă şPr jitorul îi puse i lui o felie de pîine cu unt. Montag o lu în mîn , sim ind c a a trebuia.ă ş ă ă ţ ă ş

― Nici tu nu ar i prea grozav, spuse so ia lui.ăţ ţ

Tîrziu spre dup -amiaz începu s plou i totul deveni cenu iu i mohorît. Montag se opri în holul casei i- iă ă ă ăş ş ş ş ş puse insigna cu salamandra portocalie înv luit în fl c ri. R mase pe loc mult timp, cu ochii la gr tarulă ă ă ă ă ă ventilatorului din hol. În camera cu televizorul, so ia lui catadicsi s ridice privirea de la scenariul pe care îl citea.ţ ă

― Hei, exclam ea. Omul nostru ă gînde te!ş ― Da, încuviin el. Voiam s stau de vorb cu tine. F cu o pauz . Azi-noapte ai înghi it toate pastilele dinţă ă ă ă ă ţ

flaconul cu somnifere. ― Oh, n-a face niciodat a a ceva! r spunse ea, surprins .ş ă ş ă ă ― Flaconul era gol. ― N-a face niciodat a a ceva, repet ea. Ce motiv a avea?ş ă ş ă ş ― Poate ai luat dou pastile, pe urm ai uitat i ai mai luat dou , iar ai uitat i iar ai înghi it dou , apoi ai fostă ă ş ă ş ţ ă

atît de ame it , încît ai inut-o tot a a pîn ai luat treizeci sau patruzeci.ţ ă ţ ş ă ― La dracu'! exclam ea. De ce-a vrea s mor? De ce-a vrea s fac o asemeneaă ş ă ş ă prostie? ― Nu tiu, r spunse el.ş ă

Era limpede c ea îl a tepta s continue.ă ş ă ― N-a face una ca asta, repet ea. Nici într-un miliard de ani.ş ă ― Foarte bine, dac a a spui tu, r spunse Montag.ă ş ă ― A a a spus doamna.ş

Zicînd acestea, se concentra din nou asupra scenariului. ― Ce se transmite azi dup -amiaz ? întreb el obosit.ă ă ă

Ea nu mai ridic privirea de pe scenariu.ă ― Peste zece minute se va transmite o pies pe circuitul din perete în perete. Azi-diminea mi-au trimis prină ţă

po t rolul meu. Le-am trimis cîteva idei grozave. Ei scriu scenarii din care lipse te un rol. E o idee nou . Rolulş ă ş ă care lipse te e gospodina, adic eu. Cînd vin la rînd replicile lips , toat lumea din cei trei pere i se uit la mine, iarş ă ă ă ţ ă eu îmi spun replica. De pild , aici b rbatul spune: "Ce p rere ai de ideea asta, Helen?" i se uit la mine, care stauă ă ă Ş ă aici în centrul scenei, în elegi? Atunci eu spun, spun... F cu o pauza i urm ri cu degetul o replic din scenariu.ţ ă ş ă ă "Cred c e grozav!" Apoi piesa continu pîn cînd el spune: "E ti de acord cu asta, Helen?", iar eu r spund: "Sigură ă ă ş ă c da!” Nu-i a a c -i nostim, Guy?ă ş ă

El st tea pe hol, privindu- i so ia.ă ş ţ ― E foarte amuzant, spuse ea. ― Despre ce e vorba în pies ?ă ― Adineauri i-am spus. Sînt trei personaje, Bob, Ruth i Helen.ţ ş ― Oh! ― E foarte amuzant. Va fi i mai amuzant cînd ne vom permite s instal m i cel de-al patrulea ecran. Cîtş ă ă ş

crezi c va dura pîn vom strînge bani ca s d rîm m peretele i s punem în loc un al patrulea ecran TV? Nu costă ă ă ă ă ş ă ă decît dou mii de dolari.ă

― Asta înseamn o tă reime din leafa mea pe un an. ― Numai dou mii de dolari, repet ea. Din cînd în cînd ai putea s - i mai pese i de mine. Cu un al patruleaă ă ă ţ ş

perete, camera parc n-ar mai fi a noastr , ci a unor personaje inedite. Am putea renun a la unele lucruri.ă ă ţ ― Deja am renun at la unele lucruri ca s pl tim cel de-al treilea perete. L-am instalat abia de dou luni, î iţ ă ă ă ţ

aminte ti?ş ― Numai atît? R mase cu ochii la el cîteva momente. Ei, la revedere, iubitule.ă ― La revedere, r spunse el. Se opri din mers i se întoarse că ş ătre ea. Piesa are un final fericit? ― N-am ajuns pîn acolo.ă

El veni lîng Mildred, citi ultima pagin , împ turi scenariul i i-l înapoie. Apoi ie i afar în ploaie.ă ă ă ş ş ă

Ploaia se mai r rise i fata mergea pe mijlocul aleii, cu fruntea sus, în timp ce pe obraz i se prelingeau cî ivaă ş ţ stropi de ap .ă

Dînd cu ochii de Montag, zîmbi. ― Bun !ă

El îi r spunse la salut, apoi o întreb :ă ă ― Acum ce pozn i-a mai dat prin minte?ăţ

― Sînt tot nebun . E grozav s sim i ploaia. Îmi place s m plimb prin ploaie.ă ă ţ ă ă ― Nu cred c mi-ar pl cea a a ceva, spuse el.ă ă ş ― Poate i-ar pl cea, dac ai încerca.ţ ă ă ― N-am încercat niciodat .ă

Ea î i linse buzele.ş ― Pîn i gustul ploii e bun.ăş ― Dar tu ce faci, colinzi încercînd, de fiecare dat , totul? întreb el.ă ă ― Uneori de dou ori.ă

Se uit la ceva ce inea în palm .ă ţ ă ― Ce ai acolo? întreb el.ă ― Cred c -i ultima p p die din anul acesta. Nu mi-am imaginat c voi g si una pe paji te atît de tîrziu. tiaiă ă ă ă ă ş Ş

ce înseamn s - i freci b rbia cu o p p die? Uite a a.ă ă ţ ă ă ă şRîzînd, î i atinse b rbia cu floarea.ş ă― Ce?

― Dac se scutur , înseamn c sînt îndr gostit . S-a scuă ă ă ă ă ă turat?El nu avu încotro i trebui s se uite.ş ă

― Ei bine? întreb ea.ă ― i s-a îng lbenit b rbia.Ţ ă ă ― Grozav! Acum s te v d pe ă ă dumneata. ― Cu mine nu va merge. ― Uite.

Înainte ca el s fac vreo mi care, fata îi puse p p dia sub b rbie. El se trase înapoi, i fata rîse.ă ă ş ă ă ă ş ― Stai pe loc!

Se uit cu aten ie sub b rbia lui i se încrunt .ă ţ ă ş ă ― Ei? întreb Montag.ă ― Ce p cat! spuse ea. Nu e ti îndr gostit de nimeni.ă ş ă ― Ba da, sînt. ― Nu se vede. ― Sînt îndr gostit, chiar foarte mult! încerc s - i ia o expresie potrivit cu ceea ce spunea, dar chipul îi eraă ă ă ş ă

lipsit de expresie. Sînt îndr gostit!ă ― Te rog, nu te mai uita a a urît la mine.ş ― P p dia e de vin , spuse el. S-a scuturat toat la tine. Mie nu mi-a mai r mas nimic.ă ă ă ă ă ― Sigur c asta trebuie s fie cauza. Oh, acum te-am sup rat, v d bine c te-am sup rat. Îmi pare r u, z uă ă ă ă ă ă ă ă

c -mi pare r u.ă ăÎi atinse cotul.

― Nu, nu, se gr bi el s-o lini teasc . Nu sînt sup rat.ă ş ă ă ― Trebuie s plec, a a c spune-mi c m ier i. Nu vreau s fii sup rat pe mine.ă ş ă ă ă ţ ă ă ― Nu sînt sup rat. Tulburat, da.ă ― Trebuie s merg la psihiatru. Mi ă s-a impus s merg. Îmi preg tesc r spunsurile dinainte. Nu tiu ce credeă ă ă ş

despre mine. Cic sînt icnit de-a binelea. Îi dau de lucru, s m cojeasc ă ţ ă ă ă ă strat cu strat. ― Înclin s cred c ai nevoie de un psihiatru, spuse Montag.ă ă ― Sper c nu vorbe ti serios.ă ş

El r sufl adînc, apoi î i goli pl mînii de aer i spuse:ă ă ş ă ş ― Nu, nu vorbesc serios. ― Psihiatrul vrea s tie de ce ies s m plimb prin p dure, de ce m uit la p s ri i de ce prind fluturi. Într-oăş ă ă ă ă ă ă ş

zi am s - i ar t colec ia mea.ă ţ ă ţ ― Bine. ― Ceilal i vor s tie cum îmi umplu timpul. Le spun c uneori, pur i simplu, stau i ţ ăş ă ş ş m gîndesc. ă Dar nu le

spun la ce anume. Îi duc cu vorba. Le spun c , uneori, îmi place s -mi las capul pe spate, uite a a, ca stropii deă ă ş ploaie s -mi picure în gur . Ploaia are acela i gust ca vinul. Ai încercat vreodat ?ă ă ş ă

― Nu, eu... ― M-ai iertat, da? ― Da. Se gîndi o clip . Da, te-am iertat. Dumnezeu tie de ce. E ti ciudat , e ti exasperant , totu i nu mi-eă ş ş ă ş ă ş

greu s te iert. Zici c ai aptesprezece ani?ă ă ş ― Adic ... luna viitoare.ă ― Ce straniu! Ce ciudat! So ia mea are treizeci, i totu i, uneori tu pari mult mai matur . Mi-e greu sţ ş ş ă ă

în eleg.ţ ― i dumneata e ti un om ciudat, domnule Montag. Cîteodat uit c e ti pompier. Acum, îmi dai voie s teŞ ş ă ă ş ă

sup r din nou?ă ― D -i drumul.ă ― Cum ai început? Cum ai ajuns s te implici? Cum i-ai ales meseria, ce te-a f cut s - i iei aceast slujb ?ă ţ ă ă ţ ă ă

Nu e ti la fel ca ceilal i. Am cunoscut cî iva oameni, a a c ş ţ ţ ş ă tiu. ş Cînd î iţ vorbesc, te ui i la mine. Asear , cînd i-amţ ă ţ vorbit despre lun , ai privit spre ea. Ceilal i nu fac niciodat a a. Pleac i m las s vorbesc de una singur . Sauă ţ ă ş ăş ă ă ă ă m amenin . Nimeni nu mai are timp i pentru ceilal i. Dumneata e ti unul dintre pu inii care îmi arat îng duin .ă ţă ş ţ ş ţ ă ă ţă De aceea mi se pare straniu c e ti pompier. Într-un fel, nu mi se pare o meserie potrivit pentru dumneata.ă ş ă

El sim i cum trupul i se împarte între fierbin eal i r ceal , blînde e i cruzime, tremur i neclintire, douţ ţ ăş ă ă ţ ş ş ă jum t i care se sfî iau una pe cealalt .ăăţ ş ă

― Mai bine vezi c ai or la doctor, spuse el.ă ăEa o lu la fug i-l l s singur în ploaie. Trecu mult timp pîn cînd Montag se urni din loc.ă ăş ă ă ăÎn timp ce mergea, î i l s foarte încet capul pe spate, în ploaie, doar pentru cîteva momente i deschiseş ă ă ş

gura...

Dul ul Mecanic dormea, dar nu dormea, tr ia, dar nu tr ia, în vizuina lui care bîzîia i vibra molcom,ă ă ă ş înv luit într-o lumin palid , într-un col întunecat al unit ii de pompieri. Lumina difuz de la ora unu noaptea,ă ă ă ă ţ ăţ ă razele lunii de pe cerul încadrat de fereastra uria l sau ici-colo dîre pe fiara de alam , cupru i o el, care vibraşă ă ă ş ţ imperceptibil. Luna sclipea pe f rîme de sticl rubinie i pe firele de p r sub iri i sensibile din n rile c ptu ite cuă ă ş ă ţ ş ă ă ş nailon ale creaturii care tremura u or, u or, propş ş tit pe cele opt picioare cu pernu e de cauciuc.ă ţ

Montag se l s s alunece în jos pe bara de alam . Ie i s priveasc ora ul; norii se risipiser complet; î iă ă ă ă ş ă ă ş ă ş aprinse o igar , apoi se înapoie i se aplec s se uite la Dul u. Sem na cu o albin uria , revenit în stup cuţ ă ş ă ă ă ă ă şă ă trupul înc rcat de nectar adus de pe un cîmp s lbatic unde mierea era plin de otrav , nebunie i co mar, i acumă ă ă ă ş ş ş dormea ca s se risipeasc r ul adunat în ea.ă ă ă

― Salut! opti Montag, fascinat ca de fiecare dat la vederea fiarei moarte, i totu i vii.ş ă ş şÎn nop ile cînd nu aveau de lucru ţ ceea ce se ― întîmpla în fiecare noapte oamenii coborau pe barele de―

alam i puneau în func iune sistemul olfactiv al Dul ului; apoi d deau druăş ţ ă ă mul la obolani, uneori pui sau chiarş pisici, care, oricum, urma s fi înecate, i pariau care dintre viet i avea s cad prima în ghearele Dul ului.ă ş ăţ ă ă ă Animalele erau l sate în libertate. Trei secunde mai tîrziu vîn toarea lua sfîr it: obolanul, pisica sau puiul capturată ă ş ş pe la jum tatea holului era imobilizat cu labele, în timp ce din botul Dul ului ie ea un ac de o el lung de zeceă ă ş ţ centimetri, care injecta victimei doze masive de morfin sau procain . Dup aceea prada era aruncat înă ă ă ă crematoriu. Începea o nou partid de vîn toare.ă ă ă

De cele mai multe ori cînd aveau loc astfel de distrac ii, Montag r mînea sus. Cu doi ani în urm f cuse i elţ ă ă ă ş prinsoare cu cei mai p tima i dintre colegi, pierduse leafa pe o s pt mîn i trebuise s înfrunte furia necontrolată ş ă ă ăş ă ă a lui Mildred, vîn t la fa de sup rare. Acum îns î i petrecea nop ile stînd întins pe patul lui cazon, cu fa a laăă ţă ă ă ş ţ ţ perete, ascultînd rîsetele ascu ite care r zb teau de la parter, fuga obolanilor ca zbîrnîitul unei corzi de pian,ţ ă ă ş chi itul oarecilor ca o coard de vioar i t cerea adînc , ap s toare i mi c toare a Dul ului, care s rea înţă ş ă ăş ă ă ă ă ş ş ă ă ă lumina lunii ca o molie, g sindu- i victimele, imobilizîndu-le, înfigîndu-le acul, ca apoi s se înapoieze în cu caă ş ă ş lui, unde r mînea nemi cat, parc oprit printr-un bută ş ă on.

Montag îi atinse botul.Dul ul mîrîi.ăMontag f cu un salt înapoi.ăDul ul se ridic pe jum tate în vizuina lui i-l privi cu ochii lui de neon albastru-verzui, activa i dintr-o dat .ă ă ă ş ţ ă

Mîrîi din nou, o combina ie stranie i hîrîit de zbîrnîit electric cu sfîrîit de gr sime încins i rîcîit metalic, ca deţ ş ă ă ăş ro i zim ate, ruginite i învechite de suspiciune.ţ ţ ş

― Nu, nu, b iete, spuse Montag cu inima b tînd s -i sparg pieptul.ă ă ă ăV zu cum acul argintiu iese în afar doi centimetri, apoi cum se retrage, iar iese i iar se retrage. Mîrîitulă ă ş

continu i fiara se uit la el.ăş ăMontag se trase înapoi. Dul ul f cu un pas afar din cu c . Montag apuc bara de metal cu o mîn . Bara seă ă ă ş ă ă ă

ridic , tr gîndu-l f r zgomot în sus, prin tavan. Montag coborî în lumina palid de la nivelul superior. Tremura iă ă ă ă ă ş era alb-verde la fat . Dedesubt, Dul ul se l sase din nou pe incredibilele lui picioare de insect i continua s bîzîieă ă ă ăş ă ca pentru sine, stingîndu- i ochii cu mai multe fa ete.ş ţ

Montag se opri lîng gaur , a teptînd s -i treac spaima. În spatele lui, patru b rba i a eza i la o mas deă ă ş ă ă ă ţ ş ţ ă c r i, sub lampa cu abajur verde din col , îi aruncar priviri fugare, f r a scoate vreun cuvînt. Numai cel cu chipiuă ţ ţ ă ă ă de c pitan, pe care se vedea insigna cu pas rea phoenix, i se adres curios din cel lalt cap t al s lii lungi,ă ă ă ă ă ă continuînd s - i in c r ile de joc în mîna osoas :ă ş ţ ă ă ţ ă

― Montag?... ― Nu m ăplace, spuse Montag. ― Cine, Dul ul? C pitanul î i studie c r ile. Las-o moart . El nu tie ce înseamn simpatia sau antipatia. Pură ă ş ă ţ ă ş ă

i simplu, "func ioneaz ". Ca o lec ie de balistic . Are o traiectorie pe care o decidem noi. Se orienteaz singur, seş ţ ă ţ ă ă înapoiaz singur în l ca ul lui i se deconecteaz . Nu-i decît sîrm de cupru, baterii i curent electric.ă ă ş ş ă ă ş

Montag înghi i în sec.ţ ― Computerul lui poate fi fixat pe orice combina ie, atî ia amino-acizi, atîta sulf, atîtea gr simi, atîtaţ ţ ă

substan alcalin . Adev rat?ţă ă ă ― Asta tim cu to ii.ş ţ ― Propor iile i procentele chimice ale tuturor celor care lucr m aici sînt înregistrate în fi ierul principal deţ ş ă ş

la parter.Ar fi simplu pentru cineva s introduc o combina ie par ial în "memoria" Dul ului, poate anumi i amino-ă ă ţ ţ ă ă ţ

acizi. Ar fi o explica ie pentru ce a f cut adineauri creatura. A reac ionat fa de mine.ţ ă ţ ţă ― Pe dracu'! exclam c pitanul.ă ă ― Era agasat, dar nu furios. Cu suficiente date în "memorie" ca s mîrîie în clipa în care l-am atins.ă ― Cine s fac a a ceva? se mir c pitanul. Aici nu ai nici un du man, Guy.ă ă ş ă ă ş ― Nici unul pe care s -l cunosc.ă ― Mîine vom cere tehnicienilor no tri s verifice Dul ul.ş ă ă ― Nu-i pentru prima oar cînd m amenin , ad ug Montag. Luna trecut s-a întîmplat de dou ori.ă ă ţă ă ă ă ă ― Îl vom pune la punct. Nu- i face griji.ţ

Dar Montag r mase pe loc, gîndindu-se la grila ventilaă torului din hol i la ceea ce era ascuns acolo. Dacş ă cineva de la sta ia de pompieri tia ce se g se te acolo, atunci nu era oare posibil s -i fi "spus" Dul ului?...ţ ş ă ş ă ă

C pitanul veni pîn la buza g urii i-i arunc lui Montag o privire cercet toare.ă ă ă ş ă ă ― M întrebam, spuse Montag, la ce se gînde te Dul ul stînd acolo jos în timpul nop ii? Nu cumva prindeă ş ă ţ

via în prezen a noastr ? Numai cît m gîndesc i m trec fiorii.ţă ţ ă ă ş ă ― Nu gînde te nimic din ce nu vrem noi s gîndeasc .ş ă ă ― E trist, replic lini tit Montag, pentru c tot ce-i comand m noi e s vîneze, s g seasc i s ucid . Mareă ş ă ă ă ă ă ăş ă ă

p cat c asta-i tot ce va fi vreodat în stare s realizeze.ă ă ă ăBeatty pufni înceti or.ş

― La dracu'! E o ma in rie reu it , o arm pe cinste, capaş ă ş ă ă bil s - i caute singur inta i care niciodat nu dă ă ş ăţ ş ă ă gre .ş

― Acesta e i motivul pentru care n-a vrea s fiu urm toarea lui victim , replic Montag.ş ş ă ă ă ă ― De ce? Ai cumva ceva pe con tiin ?ş ţă

Montag îi arunc o privire scurt .ă ăBeatty r mase lîng el, pironindu-l cu privirea, apoi deschise gura i începu s rîd înceti or.ă ă ş ă ă ş

Una, dou , trei, patru, cinci, ase, apte zile. De tot atîtea ori ie i din cas i undeva în calea lui era Clarisse.ă ş ş ş ăş O dat o v zu scuturînd un castan, alt dat stînd jos pe peluz i tricotînd un pulover albastru, de trei sau patru oriă ă ă ă ăş g si un buchet de flori tîrzii de toamn pe verand sau un pumn de castane într-un s cule , sau cîteva frunzeă ă ă ă ţ îng lbenite prinse grijuliu pe o foaie alb de hîrtie lipit pe u a lui. În fiecare zi Clarisse îl conducea pîn la col .ă ă ă ş ă ţ Într-o zi plouase, în alta fusese senin, în alta b tuse un vînt puternic, urm toarea fusese blînd i lini tit , iară ă ăş ş ă imediat dup aceea începuse o c ldur ca de var , i Clarisse avea obrazul bronzat de soarele tîrziu de dup -ă ă ă ă ş ăamiaz .ă

― Oare de ce mi se pare c te cunosc de ani de zile? o întreb el într-o zi la intrarea în metrou.ă ă ― Pentru c îmi placi, r spunse ea, i pentru c nu vreau nimic de la dumneata. i pentru c ne cunoa tem.ă ă ş ă Ş ă ş ― M faci s m simt foarte b trîn, aproape ca un tat .ă ă ă ă ă ― Acum explic -mi, spuse ea, dac î i plac atît de mult copiii, de ce nu ai nici o fiic a a ca mine?ă ă ţ ă ş ― Nu tiu.ş ― Glume ti!ş ― Vreau s spun... Se opri i cl tin din cap. Ei bine, so ia mea... ea nu i-a dorit niciodat s aib copii.ă ş ă ă ţ ş ă ă ă

Zîmbetul ei disp ru.ă ― Îmi pare r u. Am crezut c rîzi de mine. Sînt o proast .ă ă ă ― Nu, nu, o lini ti el. A fost o întrebare normal . E mult vreme de cînd oamenilor le mai p sa suficient deş ă ă ă

mult cît s întrebe. O întrebare normal .ă ă ― S vorbim despre altceva. Ai mirosit vreodat frunzele uscate? A a-i c au parfum de scor i oar ? Uite.ă ă ş ă ţ ş ă

Miroase. P― i, da, într-un fel ă seam n ă ăcu scor i oara.ţ ş

Fata îl privi cu ochii ei întuneca i i limpezi.ţ ş De fiecare dat― pari ocat.ă ş Pentru c― n-am avut timp...ă Te-ai uitat la panourile acelea lungi, a― a cum i-am spus?ş ţ Parc― da. Da.ă

Sim i nevoia s rîd .ţ ă ă R― îsul t u sun mai frumos decîtă ă înainte. ― Z u?ă Mult mai destins.―

El se sim ea bine i în largul lui.ţ ş De ce nu e― ti la coal ? În fiecare zi te v d hoin rind pe str zi.ş ş ă ă ă ă Oh, cei de acolo nu-mi duc dorul, spuse ea. Cic― sînt antisocial . Nu m integrez. E foarte bizar. De fapt,ă ă ă

sînt o fiin foarte sociabil . Totul depinde de ceea ce în elegi prin sociaţă ă ţ bil, nu? Pentru mine, sociabil înseamn să ă discut cu tine despre astfel de lucruri. Zorn i cîteva castane c zute din copacul din gr dina din fa . Sau s vorbescă ă ă ţă ă despre cît de ciudat este lumea. E pl cut s fii cu oameni. Dar nu cred c sociabil înseamn s aduni la un loc ună ă ă ă ă ă grup de persoane i s nu le dai voie s vorbeasc , n-am dreptate? O or de televiziune, o or de baschet, baseballş ă ă ă ă ă sau alerg ri, alt or de istoria transcrierii sau de pictur , iar i sport, îns niciodat nu punem întreb ri, adic ceiă ă ă ă ăş ă ă ă ă mai mul i dintre noi nu întreab ; pur i simplu, ni se indic r spunsurile, pac, pac, pac, i noi st m acolo înc patruţ ă ş ă ă ş ă ă ore de film. Mie nu mi se pare deloc c asta înseamn s fii sociabil. O mul ime de evi în care se toarn o mareă ă ă ţ ţ ă cantitate de ap , care se scurge prin cap tul cel lalt; nou ni se spune c e vin, dar nu e. La sfîr itul zilei sîntem atîtă ă ă ă ă ş de istovi i, încît nu mai sîntem în stare decît s mergem la culcare sau s ne ducem într-un parc de distrac ii, sţ ă ă ţ ă scoatem lumea din s rite, s spargem geamuri la Sp rg torul de Ferestre sau s distrugemă ă ă ă ă ma ini cu o bil mare deş ă o el la Distrug torul de Ma ini. Ori s ie im cu ma inile i s gonim pe str zi, trecînd razant pe lîng stîlpi sauţ ă ş ă ş ş ş ă ă ă încercînd s ne smulgem unii altora capacele de la ro i. Presupun c sînt exact a a cum m cred ceilal i, foarte bine.ă ţ ă ş ă ţ N-am nici un prieten. Asta ar trebui s fie o dovad c sînt anormal . Dar to i cei pe care-i cunosc url i dansează ă ă ă ţ ăş ă ca ni te apuca i sau se încaier între ei. Ai remarcat cum se lovesc oamenii în zilele noastre?ş ţ ă

― Vorbe ti de parc ai fi b trîn .ş ă ă ă ― Uneori chiar sînt. M însp imînt tinerii de vîrsta mea. Se ucid între ei. A a a fost întotdeauna? Unchiulă ă ă ş

meu spune c nu. Numai anul trecut au fost împu ca i ase prieteni de-ai mei. Al i zece au murit în accidente deă ş ţ ş ţ

ma in . Mi-e team de cei de vîrsta mea, iar ei nu m simpatizeaz pentru c mi-e fric . Unchiul meu spune cş ă ă ă ă ă ă ă bunicul î i amintea de vremea cînd copiii nu se omorau între ei. Dar asta se întîmpla cu mult vreme în urm , cîndş ă ă toate erau altfel. Unchiul spune c oamenii aveau sim ul r spunderii. S tii c eu am sim ul r spunderii. Am fostă ţ ă ăş ă ţ ă b tut la timp, cînd eram copil. În plus, fac toate cump r turile i toat cur enia cu mîna mea. Dar mai presus deă ă ă ă ş ă ăţ orice, continu ea, îmi place s privesc oamenii. Uneori merg cu metroul toat ziua, ca s -i privesc i s -i ascult.ă ă ă ă ş ă Vreau doar s -mi dau seama cine sînt ei, ce vor i unde merg. Uneori m duc i în parcurile de distrac ii sau mă ş ă ş ţ ă plimb cu ma inile cu reac ie care gonesc la marginea ora ului în miez de noapte i de care poli ia nu se sinchise teş ţ ş ş ţ ş atîta timp cît sînt asigurate. Cît vreme au asigur ri de cîte zece mii, to i sînt ferici i. Uneori m furi ez în metrouriă ă ţ ţ ă ş i trag cu urechea. Sau ascult pe la î nitorile cu sifon... i tii ceva?ş ţ ş ş ş

― Ce anume? ― Oamenii nu mai discut despre nimic.ă ― Oh, dar trebuie s discute!ă ― Nu, absolut despre nimic. În general, în ir o sumedenie de ma ini, haine sau piscine i exclam ceş ă ş ş ă

grozave sînt! Dar to i spun acelea i lucruri, nimeni nu spune altceva decît ceilal i. De cele mai multe ori au acasţ ş ţ ă tonomatele cu glume, care reiau la infinit acelea i bancuri, sau peretele muzical cu luminile lui multicolore, darş acolo e vorba numai de culori i totul e abstract. Pe urm , muzeele, ai fost ş ă vreodat ă într-un muzeu? Toate sînt abstracte. Nu mai exist nimic altceva. Unchiul meu spune c odinioar era altfel. Cu mult vreme în urmă ă ă ă ă imaginile vorbeau despre ceva sau chiar înf i au ăţş persoane.

― Unchiul t u spune, unchiul t u zice. Unchiul t u trebuie s fie un om deosebit.ă ă ă ă ― A a i este. Cu siguran c este. Ei, acum trebuie s plec. La revedere, domnule Montag.ş ş ţă ă ă ― La revedere. ― La revedere...

Una, dou , trei, patru, cinci, ase, apte zile: unitată ş ş ea de pompieri. ― Montag, te ca eri pe bar ca o pas re în copac.ţ ă ă

A treia zi. ― Montag, v d c , de data asta, ai venit pe u a din spate. Te sperie Dul ul?ă ă ş ă ― Nu, nu. A patra zi. ― Montag, s - i spun o ciud enie. Am auzit-o azi-diminea . Un pompier din Seattle a introdus în memoriaă ţ ăţ ţă

Dul ului Mecanic propriile sale combina ii chimice, apoi l-a l sat liber. Ce p rere ai de ă ţ ă ă a a ş o sinucidere?Cinci, ase, apte zile.ş şApoi Clarisse disp ru. Montag nu tia ce se întîmpl în acea dup -amiaz , îns n-o vedea nic ieri prină ş ă ă ă ă ă

preajm . Paji tea era pustie, copacii goi, strada era i ea pustie; în primul moment nici nu- i d du seama dac îiă ş ş ş ă ă lipsea sau dac o c uta, dar, cînd ajunse la metrou, sim ea deja o vag tulburare. Se întîmpla ceva, rutina fuseseă ă ţ ă întrerupt . E drept, o rutin simpl , care dura doar de cîteva zile, i totu i... Aproape c -i venea s se întoarc dină ă ă ş ş ă ă ă drum, s -i lase timp s apar . Dar era tîrziu i sosirea metroului îl împiedic s - i pun inten iile în aplicare.ă ă ă ş ă ă ş ă ţ

Fluturarea c r ilor de joc, mi carea mîinilor, a pleoapelor, bîzîitul monoton al ceasului-robot din plafonulă ţ ş unit ii de pomăţ pieri "...unu treizeci i cinci, joi diminea , patru noiembrie... unu treizeci i ase... unu treizeci iş ţă ş ş ş apte diminea ..."ş ţă

Zgomotul sec al c r ilor de joc trîntite pe masa unsuroas i toate celelalte zgomote ajungeau pîn la Montag,ă ţ ăş ă care st tea cu ochii închi i, în spatele barierei temporare pe care i-o ridiă ş ş case. Sim ea sclipirile, str lucirea iţ ă ş t cerea unit ii de pomă ăţ pieri, lucirile ei de alam , nuan ele ca de monede din aur i argint. Oamenii nev zu i dină ţ ş ă ţ cel lalt cap t al mesei oftau cu ochii la c r i, în a teptare, "...unu patruzeci i cinci..." Ceasul-robot jelea ora deă ă ă ţ ş ş ghea a unei dimine i înghe ate dintr-un an i mai înghe at.ţă ţ ţ ş ţ

― Ce s-a întîmplat, Montag?Montag deschise ochii.Undeva se auzi un aparat de radio, "...r zboiul poate fi declarat în orice clip . ara noastr este preg tit s - iă ă Ţ ă ă ă ă ş

apere..."Cl direa se zgudui în clipa în care o uria escadril de avioane cu reac ie sfî ie cerul mohorît al dimine ii,ă şă ă ţ ş ţ

huruind la unison.Montag clipi. Beatty îl privea ca pe o statuie de muzeu. În orice clip Beatty se putea ridica de la locul lui, caă

s vin pîn la Montag, s -l ating , s -i scruteze vinov ia i con tiin a de sine. Vinov ia? Ce fel de vinov ie?ă ă ă ă ă ă ăţ ş ş ţ ăţ ăţ― E rîndul t u, Montag.ăMontag se uit la b rba ii din fa a lui, cu chipurile arse de mii de incendii reale i alte zeci de mii imaginare,ă ă ţ ţ ş

oameni c rora meseria le înro ea obrazul, f cînd s le sticleasc ochii, ca de febr . Oameni care priveau, f r să ş ă ă ă ă ă ă ă clipeasc , fl c rile aprinz torului de platin de fiecare dat cînd î i aprindeau pipele negre mocnind f ră ă ă ă ă ă ş ă ă întrerupere. Aveau p rul de culoarea c rbunelui, spr ncenele pline de funingine i fa a mînjit de cenu alb struieă ă ă ş ţ ă şă ă acolo unde se b rbieriser la sînge; meseria li se citea pe chip. Montag tres ri i deschise gura. Oare întîlniseă ă ă ş vreodat un pompier care s ă ănu aib ă p rul i spr ncenele negre, obrazul stacojiu, b rbia ras i alb struie ca o elul,ă ş ă ă ăş ă ţ dar un aspect neîngrijit? To i ace ti oameni erau oglinda lui! Deci pompierii erau ale i atît pentru înf i are, cît iţ ş ş ăţş ş pentru înclina ii? Pentru culoarea lor de scrum i cenu , pentru nelipsitul miros de ars al pipei lor. C pitanulţ ş şă ă Beatty înv luit în nori de fum de igar , Beatty desf cînd un nou pachet i mototolind celofanul în palm , cu ună ţ ă ă ş ă zgomot ca trosnetul de fl c ri. Montag se uit la c r ile pe care le inea în mîn .ă ă ă ă ţ ţ ă

― M ... m gîndeam. M gîndeam la focul de s pt mîna trecut . La omul a c rui bibliotec am ars-o. Ce s-aă ă ă ă ă ă ă ă

întîmplat cu el? ― L-au ridicat urlînd i l-au închis la balamuc.ş ― Dar nu era nebun.

Beatty î i aranja lini tit c r ile.ş ş ă ţ ― Oricine î i închipuie c poate p c li statul i pe noi este nebun.ş ă ă ă ş ― Încercam s -mi imaginez cum e, continu Montag. Cum ar fi dac pompierii ne-ar incendia casa iă ă ă ş

biblioteca noastr .ă ― Noi nu avem c r i.ă ţ ― S presupunem c am avea.ă ă ― Tu ai?

Beatty clipi rar. ― Nu. Montag privi peste capetele lor, la peretele pe care se g sea lista tip rit cu un milion de titluriă ă ă

interzise. Aceste titluri c deau prada fl c rilor, pierind de ani de zile sub topori ca i furtunul s u, din care nuă ă ă ş ş ă î nea ap , ci petrol. Nu.ţ ş ă

Dar în mintea lui se stîrni un vînt rece, pornit de la ventilatorul de acas , un vînt care încet-încet îi înghe aă ţ obrazul. Se rev zu în parcul înverzit, stînd de vorb cu un om b trîn, foarte b trîn, iar vîntul din parc era la fel deă ă ă ă înghe at.ţ

Montag ov i.ş ă ― A a... a a a fost întotdeauna? Unitatea de pompieri, meseria noastr ? Vreau s spun cîndva...ş ş ă ă ― Cîndva! exclam Beatty. Ce fel de discu ie e ă ţ asta? Nes buitule! se apostrof în gînd Montag. Ai s te daiă ă ă

de gol. La ultimul incendiu v zuse o carte de basme i- i aruncase ochii asupra unui singur rînd.ă ş ş ― M refer la vremurile de alt dat , înainte ca locuin ele s fie complet asigurate împotriva incendiilor...ă ă ă ţ ă

Brusc i se p ru c în locul lui vorbea o voce mult mai tîn r . Deschise gura i o auzi pe Clarisse McClellană ă ă ă ş spunînd:

"Pompierii nu stingeau incendiile, în loc s aprind i s între in focul?"ă ăş ă ţ ă"Auzi colo bazaconie!"Stoneman i Black î i scoaser bro urile cu regulamentul, care includeau i scurte istorioare despre pompieriiş ş ă ş ş

din America, i le deschiser la pagina pe care Montag, de i familiş ă ş arizat cu ele de mult vreme, putu citi:ă"Înfiin at în 1790, pentru a arde c r ile influen ate de englezi de pe tot cupriţ ă ţ ţ nsul coloniilor. Primul pompier:

Benjamin Franklin.REGULĂ1. R spunde imediat la alarm .ă ă2. Declan eaz imediat incendiul.ş ă3. Arde tot.4. Întoarce-te imediat la baz .ă5. Fii preg tit pentru noi alarme.ă

To i erau cu ochii la Montag. Acesta nu schi nici o mi care.ţ ţă şSun alarma.ăClopotul din tavan b tu de dou ori. În clipa urm toare nu mai r m seser decît patru scaune goale. C r ileă ă ă ă ă ă ă ţ

de joc se risipir ca un vîrtej de z pad . Bara de alam tremura. Cei patru b rba i se f cur nev zu i.ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ţMontag r mase pe scaunul lui. Jos, dragonul portocaliu se trezi la via .ă ţăMontag se l s s alunece pe bar ca prin vis.ă ă ă ăDul ul Mecanic s ri în picioare în vizuina lui, cu ochii ca dou fl c ri verzi.ă ă ă ă ă

― Montag, i-ai uitat casca!ţO în fac de pe peretele din spate, alerg , f cu un salt i în clipa urm toare demarar , înso i i de vîjîitulş ă ă ă ş ă ă ţ ţ

vîntului de noapte, de urletul sirenelor i de scrî netul metalic al ma inilor!ş ş ş

Era o cas cu trei etaje i pere i co covi i, în partea veche a ora ului. Avea vreo sut de ani, dar cu multă ş ţ ş ţ ş ă ă vreme în urm fusese acoperit ă ă la fel ca toate celelalte cu un strat sub― ― ire de plastic ignifug, iar acum p reaţ ă c numai aceast coaj sub ire o mai ine în picioare.ă ă ă ţ ţ

― Aici e!Ma ina frîn brusc. Beatty, Stoneman i Black alergar pe alee, dintr-o dat gra i i urî i în mantalele lorş ă ş ă ă ş ş ţ

largi, impermeabile. Montag porni dup ei.ăSparser u a de la intrare i puser mîna pe o b trîn , de i femeia nu fugise i nici nu încerca s scape. St teaă ş ş ă ă ă ş ş ă ă

în picioare, leg nîndu-se dintr-o parte în alta i privind fix peretele, ca i cum ar fi primit o cumplit lovitur înă ş ş ă ă moalele capului. Î i mi ca limba în gur , iar ochii încercau s - i aminteasc ceva; deodat î i amintir , i limbaş ş ă ă ş ă ă ş ă ş b trînei se mi c din nou.ă ş ă

― Fii b rbat, me tere Ridley; cu voia lui Dumnezeu, azi vom aprinde în Anglia o lumin care sînt sigur că ş ă ă nu se va stinge niciodat .ă

― Ajunge! se r sti Beatty. Unde sînt?ăO plesni peste fa cu o deta are uimitoare i repet întreţă ş ş ă barea. Ochii b trînei se a intir asupra lui.ă ţ ă

― tii bine unde sînt, altfel n-ai fi aici, r spunse ea.Ş ăStoneman îi întinse cartela de alarm telefonic , cu reclama ia notat pe verso:ă ă ţ ă

"Mansard suspect ; adresa: 1 No. Elm, City. E.B."ă ă

― Trebuie s fie doamna Blake, vecina mea, spuse b trîna, citind ini ialele.ă ă ţ ― E-n regul , b ie i, s le lu m!ă ă ţ ă ă

În clipa urm toare se n pustir în întunericul mirosind a mucegai, î i înfipser topori tile argintii în u ileă ă ă ş ă ş ş neîncuiate i d dur buzna în untru, strigînd ca ni te copii care se joac :ş ă ă ă ş ă

― Hei!Puzderie de c r i se pr v lir asupra lui Montag, care suia înfiorat scara aproape vertical . Ce nepl cut! Pînă ţ ă ă ă ă ă ă

atunci fusese de fiecare dat foarte simplu, ca i cum ai fi stins un fitil de luminare. Poli ia sosea înainte, punea laă ş ţ gura victimei o band adeziv i o expedia legat în ma inile lor sclipitoare ca ni te c r bu i, iar cînd soseauă ăş ă ş ş ă ă ş pompierii, g seau o cas goal . Nu f ceai r u nim nui, nu f ceai r u decît ă ă ă ă ă ă ă ă lucrurilor! i cum, de fapt, lucrurilor nuŞ le puteai face r u, fiindc lucrurile nu sim eau nimic, nu ipau i nu scînceau, a a cum ar fi putut începe s ipe i să ă ţ ţ ş ş ăţ ş ă se v ic reasc b trîna aceasta, mai tîrziu nu aveai de ce s - i faci mustr ri de con tiin . Nu te ocupai decît deă ă ă ă ă ţ ă ş ţă cur enie. Treab de femeie de serviciu. Puneai totul la punct. Repede, petrolul! Cine are un chibrit?ăţ ă

Dar ast -sear undeva existase o gre eal . Femeia aceasta strica ritualul. Oamenii f ceau g l gie, rîdeau,ă ă ş ă ă ăă glumeau ca s acopere t cerea ei teribil i acuzatoare. Ea l sa înc perile pustii s urle de învinuiri, pr v lindă ă ăş ă ă ă ă ă asupra intru ilor pulberea fin a vinov iei, pe care ei o tr geau pe n ri în timp ce cotrob iau în toat casa. Nu eraş ă ăţ ă ă ă ă deloc corect. Montag se sim i iritat la culme. În primul rînd, femeia n-ar fi trebuit s se g seasc aici!ţ ă ă ă

C r ile îl izbeau în umeri, peste bra e, peste obrazul ridicat în sus. O carte se aprinse, aproape cu supunere, înă ţ ţ mîna lui, ca un porumbel alb b tînd din aripi. În lumina slab i nesigur o pagin atîrna rupt , ca o pan alb , peă ăş ă ă ă ă ă care erau tip rite delicat cuvinte. În toat zarva i înv lm eala, Montag nu avu decît r gazul s citeasc un rînd,ă ă ş ă ăş ă ă ă dar în momentul urm tor acele vorbe i se întip rir în minte, parc arse cu fierul ro u. "Timpul a adormit în luminaă ă ă ă ş soarelui de dup -amiaz ." Arunc voluă ă ă mul. Imediat se trezi cu altul în bra e.ţ

Montag, vino sus!―Mîna lui Montag se închise ca o gur , apucînd cartea cu patim s lbatic i strîngînd-o la piept într-o pornireă ă ă ăş

nebuneasc , f r s in seama de nimic. Oamenii de deasupra lui azvîrleau bra e întregi de reviste în aerul pr fuit.ă ă ă ăţ ă ţ ă Revistele c deau ca ni te p s ri sfirtecate, i b trîna r m sese la parter ca o feti înconjurat de cadavre.ă ş ă ă ş ă ă ă ţă ă

Montag nu f cuse nimic. Mîna lui ac ionase; mîna lui, conă ţ dus de un creier propriu; fiecare deget deveniseă ho , tremurînd de propria lui con tiin i curiozitate. Mîna strecur cartea sub bra , o vîrî la subsuoara transpirat ,ţ ş ţăş ă ţ ă apoi se retrase goal , cu un gest triumf tor de magician! Privi i aici! N-am f cut nimic! Privi i!ă ă ţ ă ţ

Se holb ocat la palma alb . O inu departe de ochi, de parc ar fi fost miop. Apoi o apropie de ochi, ca iăş ă ţ ă ş cum ar fi fost orb.

Montag! Tres― ri convulsiv. Nu sta acolo ca un dobitoc!ăC r ile z ceau ca ni te mormane uria e de pe te l sate laă ţ ă ş ş ş ă uscat. Oamenii c lcau pe ele, alunecau i c deauă ş ă

deasupra. Titlurile sclipeau cu ochii lor aurii, învin i i mor i.ş ş ţ ― Petrol!

Pompar lichidul rece din rezervoarele numerotate 451, prinse în curele pe umerii lor. Îmbibar bine fiecareă ă carte, apoi inundar înc perile.ă ă

Coborîr în grab sc rile, cu Montag cl tinîndu-se pe urma lor, în fumul de petrol.ă ă ă ă ― Hai, femeie!

Femeia îngenunche printre c r i, atingînd pielea i cartonul îmbibate în petrol, citind cu degetele titlurileă ţ ş aurite, în timp ce ochii ei îl acuzau pe Montag.

― Nu-mi pute i lua c r ile, spuse ea.ţ ă ţ ― Cuno ti legea, replic Beatty. i-ai pierdut min ile? C r ile acestea nu au nimic comun unele cu altele. Aiş ă Ţ ţ ă ţ

stat ani la rînd ferecat aici ca într-un blestemat de Turn al lui Babel. Vino- i în fire! Oamenii din aceste c r i n-auă ţ ă ţ tr it niciodat . Hai, vino! Ea cl tin din cap. Casa va arde pîn în temelii, spuse Beatty.ă ă ă ă ă

Pompierii se îndreptar cu pa i greoi spre u . Aruncar priviri înapoi, spre Montag, care se oprise lîngă ş şă ă ă b trîn .ă ă

― Nu vrei s pleci de aici? se r sti el.ă ă ― Nu vrea s vin .ă ă ― Ia-o pe sus!

Beatty ridic mîna în care inea aprinz torul.ă ţ ă ― Trebuie s ne înapoiem la baz . În plus, astfel de fanatici mereu încearc s se sinucid ; sînt situa iiă ă ă ă ă ţ

frecvente.Montag puse mîna pe cotul femeii.

― Po i veni cu mine.ţ ― Nu, r spunse ea. Oricum, î i mul umesc.ă ţ ţ ― Num r pîn la zece, anun Beatty. Unu. Doi.ă ă ţă ― Te rog, insist Montag.ă ― Du-te, îl îndemn femeia.ă ― Trei. Patru. ― Hai, repet Montag, tr gînd-o dup el.ă ă ă ― Vreau s r mîn aici, r spunse lini tit b trîna.ă ă ă ş ă ă ― Cinci. ase.Ş ― Po i s opre ti num r toarea, spuse ea.ţ ă ş ă ă

Desf cu încet degetele unei mîini. În palm avea un singur obiect micu .ă ă ţUn chibrit de buc t rie.ăă

La vederea lui, pompierii se n pustir afar din cas , alergînd ca s se îndep rteze cît mai mult posibil. Vrîndă ă ă ă ă ă s - iă ş p streze demnitatea, c pitanul Beatty ie i încet, cu spatele, pe u a de la intrare, cu obrazul stacojiu, bronzat iă ă ş ş ş lucitor de la miile de focuri i ispr vi nocturne. Dumnezeule, î i spuse Montag, cît e de adev rat! Alarma nu sunş ă ş ă ă decît noaptea. Niciodat în timpul zilei. Oare pentru c focul e mai frumos pe timp de noapte? Ofer un altă ă ă spectacol, mai impresionant? În pragul u ii, chipul ro covan al lui Beatty tr da o urm de panic . Mîna femeii seş ş ă ă ă crispa pe acel unic b de chibrit. În jurul ei se ridicau vapori de petrol. Montag sim i cum cartea ascuns la pieptăţ ţ ă bate ca o inim .ă

― Du-te, repet femeia, i Montag se trase înapoi, ie ind pe urmele lui Beatty, dup care coborî treptele iă ş ş ă ş str b tu peluza pe care se vedea o dîr de petrol ca urma unui arpe al r ului.ă ă ă ş ă

Pe veranda de la intrare, femeia r mase nemi cat , urm rindu-i cu privirea într-o t cere acuzatoaă ş ă ă ă re.Beatty î i mi c scurt degetele, aprinzînd petrolul.ş ş ăPrea tîrziu, icni Montag.Femeia de pe verand întinse dispre uitoare mîna i sc p r chibritul de balustrad .ă ţ ş ă ă ă ăPe toat strada, oamenii ie ir alergînd din case.ă ş ă

Pe drumul de întoarcere spre unitatea de pompieri nimeni nu scotea o vorb . Nimeni nu se uita la ceilal i.ă ţ Montag edea pe locul din fa , al turi de Beatty i Black. Nici m car nu- i fumau pipele. edeau acolo, privindş ţă ă ş ă ş Ş drept înainte din fruntea marii Salamandre care coti, continuîndu- i drumul în t cere.ş ă

― Me tere Ridley, spuse într-un tîrziu Montag.ş ― Poftim? exclam Beatty.ă ― A spus: "Me tere Ridley". Cînd am intrat noi, a spus ceva ciudat: "Fii b rbat, me tere Ridley." i a a maiş ă ş Ş ş

departe. ― "Cu voia lui Dummnezeu, azi vom aprinde în Anglia o lumin care sînt sigur c nu se va stingeă ă

niciodat ", spuse Beatty.ăStoneman îi arunc o privire c pitanului, la fel de uluit ca Montag.ă ăBeatty î i frec b rbia.ş ă ă

― Un anume Latimer a adresat aceste cuvinte unui om pe nume Nicholas Ridley, în momentul în care amîndoi erau ar i pe rug la Oxford, sub acuza ia de erezie, la 16 octombrie 1555.ş ţ

Montag i Stoneman î i a intir din nou privirea asupra str zii care luneca sub ro ile ma inii.ş ş ţ ă ă ţ ş ― Sînt tob de citate, explic Beatty. A a se cuvine s fie majoritatea c pitanilor de pompieri. Uneori mă ă ş ă ă ă

mir i eu. ş Aten ie, ţ Stoneman!Stoneman frîn brusc.ă

― Ce dracu'! exclam Beatty. Ai trecut de intersec ia unde cotim spre unitatea de pompieri.ă ţ

― Cine e? ― Cine s fie? se mir Montag, sprijinindu-se pe întuneric de u a închis .ă ă ş ă ― Atunci, aprinde lumina, spuse într-un tîrziu so ia lui.ţ ― Nu vreau lumin .ă ― Hai la culcare.

El o auzi r sucindu-se enervat în a ternut; arcurile scîr îir .ă ă ş ţ ă ― E ti beat? întreb ea.ş ă

Totul porni de la propria lui mîn . Sim i o mîn , apoi pe cealalt descheindu-i haina i l sînd-o s cad peă ţ ă ă ş ă ă ă podea. Întinse pantalonii undeva în abis i le d du drumul pe întuneric. Mîinile lui fuseser contaminate, curîndş ă ă aveau s i se infecteze i bra ele. Sim ea otrava urcîndu-i în încheieturi, în coate i în umeri, apoi trecînd dintr-ună ş ţ ţ ş omoplat în cel lalt, ca o scînteie peste o pr pastie. Mîinile lui erau h mesite. Chiar i ochii înceă ă ă ş peau s simtă ă foamea, ca i cum ar fi trebuit cu orice pre s priveasc ceva, orice, totul.ş ţ ă ă

― Ce faci? El r mase suspendat în spa iu, cu cartea între degetele sc ldate în sudoare rece. Dup o clipa, eaă ţ ă ă vorbi din nou: Nu sta acolo, în mijlocul camerei. El scoase un sunet abia auzit. Poftim? întreb ea.ă

El scoase alte sunete în bu ite. Bîjbîi pe întuneric pîn la pat i, cu gesturi ov ielnice, ascunse cartea subă ş ă ş ş ă salteaua rece. Se trînti pe pat, iar so ia lui ip , speriat . Patul lui era tocmai în cel lalt cap t al camerei, pe o insulţ ţ ă ă ă ă ă cu ghe uri ve nice, izoţ ş lat într-o mare de pustietate. Ea îi vorbi mult timp, de una, de alta, cuvinte golite deă con inut, ca cele pe care le auzise cîndva în camera copilului din casa unui prieten, cînd copila ul de doi ani în iraţ ş ş cuvinte unul dup altul i vorbea pe limba lui sco înd sunete frumoase. Dar Montag nu sufla o vorb i, dup ună ş ţ ăş ă r stimp în care el nu articulase decît sunete în bu ite, o sim i pe Mildred mi cîndu-se prin camer , apropiindu-seă ă ş ţ ş ă de patul lui i aplecîndu-se ca s -i ating obrazul cu palma. tiu c în clipa în care ea î i retr sese mîna, avea palmaş ă ă Ş ă ş ă umed .ă

Tîrziu în toiul nop ii arunc o privire înspre Mildred. Era treaz . În aer plutea un firicel de muzic , ea aveaţ ă ă ă din nou c tile în urechi i asculta voci îndep rtate din locuri îndep rtate, cu ochii larg deschi i pironi i în abisul deăş ş ă ă ş ţ întuneric de deasupra capului.

Exista parc o veche glum despre so ia care vorbea atît de mult la telefon, încît so ul, disperat, alergase pînă ă ţ ţ ă la magazinul cel mai apropiat i-i telefonase ca s-o întrebe ce aveau la cin . Atunci de ce s nu- i cumpere i el oş ă ă ş ş sta ie de radioemisie, ca s -i vorbeasc so iei noaptea tîrziu, s -i murmure, s -i opteasc , s strige, s ipe, s urle?ţ ă ă ţ ă ă ş ă ă ăţ ă Dar ce s -i opteasc , ce s -i urle? Ce i-ar fi putut spune?ă ş ă ă

Dintr-o dat , o sim i atît de str in , încît nu-i venea s cread c o cuno tea. Avea impresia c se g se te înă ţ ă ă ă ă ă ş ă ă ş casa altcuiva, ca în vechile bancuri despre be ivi care se întorceau acas noaptea tîrziu, intrau în alt cas , se culcauţ ă ă ă lîng oă str in , iar diminea a se trezeau devreme i plecau la lucru, f r ca vreunul din ei s - i fi dat seama.ă ă ţ ş ă ă ă ş

― Millie?... oş pti el. ― Cee? ― N-am vrut s te sperii. Vreau s tiu un lucru...ă ăş ― Ce anume? ― Cînd ne-am întîlnit? i Ş unde? ― Cînd ne-am întîlnit pentru ce? întreb ea.ă ― Vreau s spun... prima oar .ă ă

tia c ea se încruntase pe întuneric.Ş ăÎncerc s-o l mureasc .ă ă ă

― Unde i cînd ne-am întîlnit noi prima oar ?ş ă ― P i, era la... Se opri. Nu tiu, îi r spunse.ă ş ă

El înghe .ţă ― Nu- i aminte ti?ţ ş ― E mult de atunci. ― Numai zece ani, atîta tot, numai zece ani. ― Nu te ambala, încerc s m gîndesc. Scoase un chicotit ciudat, din ce în ce mai ascu it. Ce straniu, s nu- iă ă ţ ă ţ

aminte ti cînd i-ai cunoscut so ul sau so ia!ş ţ ţ ţEl st tea culcat, masîndu- i încet ochii, fruntea, ceafa. Î i puse palmele peste ochi i le ap s pe pleoape,ă ş ş ş ă ă

parc pentru a- i strivi memoria. Dintr-o dat , pentru el cel mai important lucru din lume era s - i aminteasc undeă ş ă ă ş ă o cunoscuse pe Mildred.

― Nu conteaz , spuse ea.ăSe ridic i intr în baie; Montag auzi apa curgînd, apoi zgomot de înghi ituri.ăş ă ţ

― Nu, presupun c nu, înt ri el.ă ăÎncerc s numere de cîte ori înghi ise Mildred. Î i aminti de vizita celor doi b rba i cu fe e parc mînjite cuă ă ţ ş ă ţ ţ ă

oxid de zinc, cu ig ri între buzele strinse, apoi de arpele cu Ochi Electronic str b tînd strat dup strat noaptea,ţ ă Ş ă ă ă piatra i apa st tut de prim var i vru s -i strige so ieiş ă ă ă ăş ă ţ : Cîte ai luat ast -sear ? ă ă Cîte capsule? Cîte vei lua mai tîrziu, f r s - i dai seama? i a a mai departe, din or în or ! Sau poate nu în noaptea aceasta, poate mîine sear !ă ă ă ţ Ş ş ă ă ă Iar eu nu voi dormi la noapte, nici mîine noapte, în nici o alt noapte mult vreme de aici încolo, acum c s-a ivită ă ă problema aceasta. Se gîndi la Mildred, cum z cea în pat cu cei doi tehnicieni în picioare lîng ea, nu apleca i cuă ă ţ îngrijorare, ci stînd drep i, cu bra ele încruci ate. Î i aminti cum se gîndise c , dac ea murea, el unul era convinsţ ţ ş ş ă ă c nu va plînge. Pentru c ar fi murit un om str in, o persoan de pe strad , o fotografie din ziar. Dintr-o dat i seă ă ă ă ă ă p ruse a a de cumplit, încît începuse s plîng ă ş ă ă nu din pricina mor― ii, ci la gîndul c ţ ănu plîngea în fa a mor ii, unţ ţ b rbat neputincios i cu sufletul pustiu lîng o femeie neputincioas i cu sufletul pustiu, pe care arpele fl mînd oă ş ă ăş ş ă sec tuia i mai mult.ă ş

Cum de ajungi s fii atît de gol pe din untru? se întreb el. Cine te gole te astfel? i floarea aceeaă ă ă ş Ş îngrozitoare de mai deun zi, p p dia! Ea rezuma totul, nu-i a a? "Ce p cat! nu e ti îndr gostit de nimeni!" De ceă ă ă ş ă ş ă nu?

P i, dac st tea s se gîndeasc , între el i Mildred nu exista un zid? De fapt, nu unul singur, ci trei pîn înă ă ă ă ă ş ă prezent! i costisitoare, pe deasupra! Unchii, m tu ile, verii, nepoatele, nepo ii care tr iau în acele ziduri,Ş ă ş ţ ă maimu ele c r toare care bolboroseau f r s spun nimic, nimic, nimic, dar vorbeau tare, tare, tare. Înc de laţ ăţăă ă ă ă ă ă început î i luase obiceiul s -i numeasc rubedenii. "Cum se simte ast zi unchiul Louis?" "Cine?" "Dar tu aş ă ă ă ş Maude?" Imaginea cea mai semnificativ pe care o p stra despre Mildred a ezat în mijlocul "salonului vorbitor"ă ă ş ă era cea a unei feti e într-o p dure f r copaci (ce straţ ă ă ă niu!) sau mai curînd r t cit pe un podi pe care cîndvaăă ă ş crescuser copaci (amintirea siluetei lor d inuia pretutindeni). Salonul vorbitor ă ă ce bine i se potrivea acum― denumirea. De fiecare dat cînd intra, pere ii îi vorbeau lui Mildred f r încetare.ă ţ ă ă

― Trebuie f cut ceva!ă ― Da, trebuie f cut ă ceva! ― Foarte bine, s nu mai pierdem vremea cu vorb ria!ă ă ― S trecem la ă fapte! ― Sînt atît de furios, încît îmi vine s ă scuip!

Despre ce era vorba? Mildred nu ar fi putut spune. Cine era furios pe cine? Mildred nu tia precis. Ce aveauş de gînd s fac ? Ei bine, spunea Mildred, a teapt i ai s vezi.ă ă ş ăş ă

A teptase s vad .ş ă ăUn uragan de sunete î nise din pere i. Muzica îl bombarda cu o asemenea violen , încît avea senza ia c i seţ ş ţ ţă ţ ă

zgîl îie oasele în tendoane; î i sim ea maxilarul vibrînd, ochii cl tinîndu-se în cap. Ca victima unei como ii. Cîndţ ş ţ ă ţ totul se sfîr ise, Montag se sim ise ca i cum ar fi fost aruncat de pe o stînc , învîrtit într-o ma in centrifug iş ţ ş ă ş ă ăş proiectat peste o cascad în care se pr v lea, se pr v lea în vid i iar în vid i niciodat ... nu... atingea... fundul...ă ă ă ă ă ş ş ă niciodat ... niciodat ... nu... atingea... fundul... i c derea era atît de vertiginoas , încît niciodat nu atingeaă ă ş ă ă ă marginile... niciodat ... nu ... atingea... nimic.ă

Tunetul se îndep rt . Muzica se stinse.ă ă ― Uite! spusese Mildred.

Într-adev r, era remarcabil. Ceva se întîmplase. De i oamenii din pere ii camerei abia dac se mi caser i nuă ş ţ ă ş ăş ajunseser la nici un acord, aveai impresia c cineva pusese în func iune o ma in de sp lat sau c erai absorbită ă ţ ş ă ă ă într-un aspirator gigantic. Te înecai în muzic i într-o cacofonie de sunete. Ie ise din camer transpirat, gata săş ş ă ă

le ine. În urma lui, Mildred r m sese a ezat în fotoliu i vocea continuase s -i vorbeasc :ş ă ă ş ă ş ă ă ― Ei, de acum totul va f bine, o asigurase o "m tu ".ă şă ― Oh, nu fi chiar atît de sigur , o temperase un "v r".ă ă ― Nu te sup ra i tu!ă ş ― Cine e sup rat?ă ― Tu! ― Eu? ― E ti nebun!ş ― De ce sînt nebun? ― De-aia! ― Foarte bine, ipase Montag, dar de ce sînt furio i? Cine ţ ş sînt oamenii ace tia? Cine-i b rbatul i cine eş ă ş

femeia? Sînt so i so ie, sînt divor a i, logodi i, ce sînt? Dumnezeule, ţ ş ţ ţ ţ ţ nimic nu are leg tur .ă ă ― Ei... începuse Mildred. P i, ei... ei s-au certat, în elegi? F r îndoial c se ceart deseori. Ar trebui să ţ ă ă ă ă ă ă

ascul i. Cred c sînt c s tori i. Da, sînt c s tori i. De ce?ţ ă ă ă ţ ă ă ţCînd nu erau cei trei pere i ţ ― în curînd patru, ca visul s fie complet ă atunci era ma― ina decapotabil , peş ă

care Mildred o conducea prin ora cu o sut cincizeci de kilometri la or , în timp ce el ipa la ea i ea la el, fiecareş ă ă ţ ş f cînd eforturi ca s aud ce spune cel lalt, f r s prind îns decît scrî netul ma inii.ă ă ă ă ă ă ă ă ă ş ş

― M car ine-o la limita inferioar ! urla el.ă ţ ă ― Ce? ipa ea.ţ ― ine-o la limita inferioar de optzeci de kilometri! urla el.Ţ ă ― Ce s in? ipa ea.ăţ ţ ― Viteza! striga el.

Atunci ea accelera la o sut aizeci, iar el sim ea cum i se taie r suflarea.ăş ţ ăCînd coborau din ma in , ea avea c tile în urechi.ş ă ăşT cere. Numai adierea vîntului.ă

― Mildred! Montag se foi în pat. Întinse mîna i scoase mica insect muzical din urechea ei. Mildred.ş ă ă Mildred?

― Da, r spunse ea cu voce slab .ă ăMontag avu impresia c era o creatur inserat electronic în pere ii-ecran i c vorbea f r ca vorbele lui să ă ă ţ ş ă ă ă ă

str bat bariera de sticl . Nu putea decît s gesticuleze, sperînd c ea va întoarce capul i îl va vedea. Sticla îiă ă ă ă ă ş împiedica s se ating .ă ă

― Mildred, o tii pe fata despre care i-am povestit?ş ţ ― Care fat ?ă

Aproape adormise. ― Care locuie te în casa de al turi.ş ă ― Care fat din casa de al turi?ă ă ― tii, fata de la liceu. O cheam Clarisse.Ş ă ― Ah, da! exclam so ia lui.ă ţ ― N-am v zut-o de cîteva zile... mai precis de patru. Tu ai v zut-o?ă ă ― Nu. ― Tot am vrut s - i vorbesc despre ea. E ciudat.ă ţ ― Oh, tiu la cine te referi.ş ― Mi-am închipuit c ai s - i dai seama.ă ă ţ ― La ea, vorbi Mildred în întunericul din camer .ă ― Ce-i cu ea? întreb Mă ontag. ― Voiam s - i spun. Dar am uitat. Am uitat.ă ţ ― Spune-mi acum. Ce s-a întîmplat? ― Cred c a plecat.ă ― A plecat? ― Toat familia s-a mutat de aici. Dar ea a plecat definitiv. Cred c a murit.ă ă ― Nu poate fi vorba despre aceea i fat .ş ă ― Ba da. E aceea i fat . McClellan. McClellan. A fost c lcat de o ma in . Acum patru zile. Nu tiu sigur.ş ă ă ă ş ă ş

Dar cred c a murit. Familia s-a mutat. Nu tiu. Dar cred c ea e moart .ă ş ă ă ― E ti sigur ?ş ă ― Nu sigur . Foarte sigur .ă ă ― De ce nu mi-ai spus pîn acum?ă ― Am uitat. ― De patru zile! ― Am uitat cu des vîr ire.ă ş ― De patru zile, repet el lini tit, continuînd s stea întins în pat.ă ş ă

R maser lungi i în camera întunecoas , f r ca vreunul din ei s schi eze vreo mi care.ă ă ţ ă ă ă ă ţ ş ― Noapte bun , spuse ea.ă

El auzi un fo net slab. Mildred î i mi c mîna. La atinş ş ş ă gerea mîinii ei, casca electronic se mi c pe pern caă ş ă ă o c lug ri care se roag . Acum casca bîzîia din nou în urechea ei.ă ă ţă ă

El ascult : so ia lui fredona înceti or, abia auzit.ă ţ şAfar se mi c o umbr , vîntul se toamn se înte i, apoi se domoli din nou. Dar în t cere el deslu i i altceva.ă ş ă ă ă ţ ă ş ş

Ceva ca o r suflare sub fereastr . Ca un fir sub ire de fum verzui, fosă ă ţ forescent, ca fo netul unei singure i uria eş ş ş

frunze de octombrie purtate de vînt peste peluz i mai departe.ăşDul ul, se gîndi Montag. În noaptea asta e aici, afar . În clipa de fa e aici. Dac a deschide fereastra...ă ă ţă ă şDar n-o deschise.

Diminea se trezi cu febr i scuturat de friguri.ţă ăş ― Nu se poate s fii bolnav, spuse Mildred.ă

El închise pleoapele peste ochii ar i de febr .ş ă ― Ba da. ― Dar azi-noapte te sim eai bine.ţ ― Nu, nu m sim eam bine.ă ţ

Auzea "rubedeniile" ipînd în salon.ţMildred se aplec deasupa patului, plin de curiozitate. El o sim i acolo, o v zu f r s - i deschid ochii: cuă ă ţ ă ă ă ă ş ă

p rul ei ars de chimicale, ca ni te fire de pai casante, cu ochii bolnavi de un fel de cataract invizibil , dar lesne deă ş ă ă ghicit în spatele pupilelor, cu buzele uguiate i date cu ruj, cu trupul slab ca de c lug ri din pricina regimului deţ ş ă ă ţă sl bire, cu carnea ca sl nina alb . Nu i-o putea aminti i altfel.ă ă ă ş ş

― Vrei s -mi aduci o aspirin i un pahar cu ap ?ă ăş ă ― Trebuie s te scoli, spuse ea. E amiaz . Ai dormit cu cinci ore mai mult decît de obicei.ă ă ― Nu vrei s închizi televizorul de perete? întreb el.ă ă ― E familia mea. ― Vrei s stingi televizorul cînd te roag un om bolnav?ă ă ― Am s -l dau mai încet. Ie i din camer , apoi se înapoie, f r s fi redus volumul peretilor-ecran. Acum eă ş ă ă ă ă

mai bine? ― Mul umesc.ţ ― E programul meu preferat, spuse ea. ― Ce faci cu aspirina mea? ― Niciodat n-ai fost ă bolnav.

Ie i din nou.ş ― Ei bine, sînt bolnav acum. Disear nu m duc la lucru. Sun -l pe Beatty din partea mea.ă ă ă

Ea se întoarse, fredonînd. ― Asear te-ai purtat ciudat.ă ― Unde-i aspirina?

Arunc o privire la paharul cu ap pe care i-l întinse so ia.ă ă ţ ― Oh! Ea se duse iar în baie. S-a întîmplat ceva? ― Un incendiu, atîta tot. ― Eu am avut o sear pl cut , vorbi ea din baie.ă ă ă ― Cu ce te-ai ocupat? ― Cu televizorul de perete din salon. ― Ce s-a transmis? ― Programe. ― Ce fel de programe? ― Dintre cele mai bune pe care le-am v zut vreodat .ă ă ― Cu cine? ― Oh, tii bine, cu grupul.ş ― Da, grupul, grupul, grupul.

Î i ap s ochii, ca s - i mai aline durerea, i deodat mirosul de petrol îl f cu s vomite.ş ă ă ă ş ş ă ă ăMildred intr , fredonînd. R mase pironit locului.ă ă ă

― De ce-ai f că ut asta?El privi dezn d jduit podeaua.ă ă

― Am ars o femeie, împreun cu c r ile ei.ă ă ţ ― Noroc c covorul e lavabil. Aduse o cîrp i începu s frece. Asear am fost la Helen.ă ăş ă ă ― Nu puteai urm ri programele la tine în salon?ă ― Ba da, dar e pl cut s mergi în vizit .ă ă ă

Se duse în salon. El o auzi cîntînd. ― Mildred? o strig .ă

Ea se întoarse, plesnind încet din degete. ― Nu vrei s tii cum a fost asear ? întreb el.ăş ă ă ― Ei, cum a fost? ― Am ars o mie de c r i. Am ars o femeie.ă ţ ― i?Ş

Vacarmul din salon devenise insuportabil. ― Am ars exemplare din Dante, din Swift i Marcus Aurelius.ş ― Nu cumva era european? ― Cam a a ceva.ş ― Parc i radical?ăş ― Nu l-am citit niciodat .ă ― A fost radical, spuse Mildred, jucîndu-se cu telefonul. Sper c nu vrei s -l sun pe c pitanul Beată ă ă ty.

― Trebuie! ― Nu ipa!ţ ― N-am ipat. Brusc, se ridic în capul oaselor, furios i ro u la fa , tremurînd din toate încheieturile.ţ ă ş ş ţă

Urletele din salon umpleau aerul fierbinte. Nu-i pot telefona eu. Nu-i pot spune c sînt bolnav.ă ― De ce?

Pentru c mi-e team , se gîndi el. La fel ca un copil care se preface bolnav, se temea s dea telefon pentru c ,ă ă ă ă dup vreună minut, conversa ia s-ar fi încheiat cam a a: "Da, c pitane, deja m simt mai bine. Disear la zece sîntţ ş ă ă ă acolo."

― Nu e ti bolnav, spuse Mildred.şMontag se pr bu i la loc în pat. Î i strecur mîna sub pern . Cartea pe care o ascunsese era acolo.ă ş ş ă ă

― Mildred, cum ar fi dac pentru un timp a renun a la slujb ?ă ş ţ ă ― Vrei s renun i la tot? Dup atî ia ani de munc , pentru c într-o noapte o femeie i c r ile ă ţ ă ţ ă ă ş ă ţ ei... ― Ar fi trebuit s-o vezi, Millie! ― Pentru mine nu înseamn nimic; n-ar fi trebuit s in c r ile. A fost vina ei, era cazul s se gîndeasc laă ăţ ă ă ţ ă ă

asta. O ur sc. Uite în ce hal te-a adus, mîine-poimîine vom ajunge pe druă muri, f r cas , f r slujb , f r nimic.ă ă ă ă ă ă ă ă ― Tu n-ai fost acolo, n-ai v zut, ă spuse el. Trebuie s existe ceva în c r i, lucruri pe care nu ni le putemă ă ţ

închipui, ca s determine o femeie s r mîn într-o cas în fl c ri; trebuie s existe ceva. Nu r mîi s arzi a a, deă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ş florile m rului.ă

― Nu era întreag la minte.ă ― Era la fel de întreag ca mine i ca tine, poate chiar mai mult, iar noi am ars-o.ă ş ― F r ap , nu cl de ti pod.ă ă ă ă ş ― Nu, nu ap , foc. Ai v zut vreodat o cas arzînd? Mocne te zile la rînd. Afl c focul acesta va mocni înă ă ă ă ş ă ă

mine cîte zile voi avea. Dumnezeule! Toat noaptea m-am luptat s mi-l sting din minte. Am ajuns în pragulă ă nebuniei tot încercînd s -l sting.ă

― Ar fi trebuit s te gînde ti la asta înainte s te faci pompier.ă ş ă ― S m gîndesc! exclam el. Am avut oare de ales? Tata i bunicul au fost pompieri. Alerg pe urmele loră ă ă ş

i-n vis.şDin salon r zb tea muzic de dans.ă ă ă

― Azi e ti în schimbul unu, spuse Mildred. Trebuia s fii plecat de dou ore. Abia acum mi-am dat seama.ş ă ă ― Nu-i vorba numai de femeia care a murit, continu Montag. Azi-noapte m-am gîndit la tot petrolul pe careă

l-am folosit în ultimii zece ani. M-am gîndit la c r i. Pentru prima oar am în eles c în spatele fiec rei c r i există ţ ă ţ ă ă ă ţ ă un om. Fiecare a fost gîndit de un om. Cineva a pierdut mult timp ca s le a tearn pe hîrtie. Niciodat pîn acumă ă ş ă ă ă nu mi-a venit în minte acest gînd. Se scul din pat. Cuiva i-a trebuit poate o via întreag ca s încredin eze foii deă ţă ă ă ţ hîrtie o parte din gîndurile sale despre via i lumea înconjur toare, i iat c vin eu i în dou miţăş ă ş ă ă ş ă nute pac! Totul s-a dus.

― D -mi pace, se r sti Mildred. Eu n-am f cut nimic.ă ă ă ― S - i dau pace? Foarte bine, dar mie cine-mi d pace? Nu trebuie s ni se dea pace. Din cînd în cîndă ţ ă ă

trebuie s ne mai sîcîie cîte ceva. De cît timp n-ai mai avut o grij ă ăadev rat ? ă ă în leg tur cu ceva important, cuă ă ceva real?

T cu, amintindu- i incidentul petrecut cu o s pt mîn în urm , cele dou pietre albe a intite în tavan i tubulă ş ă ă ă ă ă ţ ş ca un arpe cu ochiul lui cercet tor, cei doi b rba i cu figuri imobile, mi cîndu- i ig rile între buze în timp ceş ă ă ţ ş ş ţ ă vorbeau. Dar aceea fusese o alt Mildred, ascuns adînc înl untrul celei de acum, atît de nec jit , nec jit cuă ă ă ă ă ă ă adev rat, încît cele dou femei nu ajungeau niciodat s se întîlneasc . Îi întoarse spatele.ă ă ă ă ă

― Acum ai f cut-o de oaie, exclam Mildred. Prive te în fa a casei. Uite cine a venit.ă ă ş ţ ― Pu in îmi pas .ţ ă ― Tocmai a oprit o ma in cu pas rea phoenix. Pe aleea din fa vine un b rbat în c ma neagr , cu unş ă ă ţă ă ă şă ă

arpe portocaliu pe mînec .ş ă ― C pitanul Beatty? întreb el.ă ă ― C pitanul Beaă tty.

Montag nu se mi c , ci r mase cu privirea a intit spre peretele alb i rece din fa a lui.ş ă ă ţ ă ş ţ ― Te rog du-te i pofte te-l în untru. Spune-i c sînt bolnav.ş ş ă ă ― N-ai decît s -i spui chiar tu!ă

Coborî în fug cîteva trepte, apoi alte cîteva i se opri, f cînd ochii mari, în momentul în care difuzorul de laă ş ă intrare o chem pe nume înceti or, înceti or, doamn Montag. Doamn Montag, e cineva la u , e cineva la u ,ă ş ş ă ă şă şă doamn Montag, doamn Montag, e cineva la u . Sunetul se pierdu treptat.ă ă şă

Montag se asigur c ascunsese cartea adînc sub pern , se urc încet la loc în pat, î i înveli genunchii iă ă ă ă ş ş pieptul cu p tura, stînd aproape în capul oaselor; dup un timp Mildred intr în camer , iar c pitanul Beatty o urmă ă ă ă ă ă cu pa i mari, cu mîinile vîrîte în buzunare.ş

― Închide gura "rubedeniilor", zise Beatty, uitîndu-se în jur la tot, în afar de Montag i de so ia lui.ă ş ţDe data aceasta Mildred plec alergînd. Urletele din salon amu ir .ă ţ ăC pitanul Beatty se a ez în cel mai confortabil fotoliu, cu o expresie lini tit pe obrazul lui ro covan. Î iă ş ă ş ă ş ş

preg ti pe îndelete pipa de alam , o aprinse i scoase un v l tuc mare de fum.ă ă ş ăă ― M-am gîndit s trec s v d cît de bolnav e b iatul nostru.ă ă ă ă ― De unde-ai tiut c sînt bolnav?ş ă

Beatty îi adres zîmbetul lui caracteristic, care-i dezveă lea gingiile trandafirii ca ni te acadele i din ii albi caş ş ţ ni te dropsuri.ş

― Mi-am închipuit tot. Aveai de gînd s te învoie ti la noapte. Montag se ridic în capul oaselor. Ei bine,ă ş ă

continu Beatty, ă ia- i ţ o noapte liber ! Î i studie nelipsita cutie de chibrituri, pe capacul c reia scria GARANTAT:ă ş ă UN MILION DE APRINDERI, i începu s scapere chibritul chimic, cu un aer absent, stingîndu-l, aprinzîndu-l,ş ă iar stingîndu-l, iar aprinzîndu-l, spunînd cîteva cuvinte, iar stingîndu-l. Privi flac ra. Stinse chibritul i urm riă ş ă fumul. Cînd ai s te faci bine?ă

― Mîine. Poate poimîine. În prima zi a s pt mînii.ă ăBeatty pufai din pip .ă

― Mai curînd sau mai tîrziu fiecare pompier trece prin aceast stare. Tot ce-i trebuie e s în eleag , s tieă ă ţ ă ăş cum func ioneaz mecanismul. S cunoasc istoria meseriei noastre. Acum nu se mai pred la încep tori, cum seţ ă ă ă ă ă obi nuia odinioar . Mare p cat. Puf i din nou. În prezent numai c pitanii de pompieri i-o mai amintesc. Puf i.ş ă ă ă ă ş ă Am s i-o spun i ie. Mildred începu s dea semne de nelini te. Lui Beatty îi trebui un minut întreg ca s seăţ ş ţ ă ş ă instaleze cît mai comod i s - i adune în minte tot ceea ce voia s spun . Te întrebi care sînt începuş ă ş ă ă turile profesiei noastre, cum a ap rut ea, unde i cînd? Ei bine, a zice c începuturile ei se situeaz în preajma unui eveniă ş ş ă ă ment numit R zboiul Civil. De i în regulamentul nostru scrie c a ap rut mult mai devreme. Cert este c n-am f cut preaă ş ă ă ă ă mari progrese pîn la apari ia fotografiei. A urmat filmul, la începutul secolului al dou zecilea. Radioul.ă ţ ă Televiziunea. Lucrurile au început s capete ă consisten . ţă Montag edea spriş jinit în perne, f r s se mi te. i pentruă ă ă ş Ş c au c p tat consisă ă ă ten , au devenit mai simple, continu Beatty. Cîndva, c r ile atr geau un anumit num r deţă ă ă ţ ă ă persoane, ici, colo, pretutindeni. Acestea î i permiteau s fie altfel. Lumea era suficient de înc p toare. Apoi însş ă ă ă ă lumea s-a umplut de ochi, de coate i de guri. Popula ia globului s-a m rit de dou , de trei, de patru ori.ş ţ ă ă Cinematograful i radioul, revistele, c r ile s-au redus la ni te norme conven ionale, m urm re ti?ş ă ţ ş ţ ă ă ş

― Cred c da.ăBeatty studie cu aten ie rotocoalele de fum pe care le în l ase în aer.ţ ă ţ

― Imagineaz - i. Omul secolului al nou sprezecelea, cu caii, cîinii i tr surile lui, totul în mi care lent .ă ţ ă ş ă ş ă Apoi, în secolul al dou zecilea, apare mania vitezei. C r ile devin mai scurte. Totul se condenseaz . Rezumate.ă ă ţ ă Ziare format mic. Totul devine improviza ie cu final comandat.ţ

― Final comandat, încuviin a din cap Mildred.ţ ― Din clasici se taie pentru a fi încadra i în emisiuni radioţ fonice de cincisprezece minute, apoi se taie din

nou pentru o cronic de carte de dou minute, ca, în final, s fie redu i la un articol de dic ionar de zece-ă ă ă ş ţdou sprezece rînduri. Bineîn eles, exagerez. Dic ionarele erau c r i de referin . Dar pentru mul i, toateă ţ ţ ă ţ ţă ţ cuno tin ele despre ş ţ Hamlet (cu siguran cuno ti titlul, Montag; dumneata poate ai auzit de el, doamn Montag),ţă ş ă cum spuneam, toate cuno tin ele despre ş ţ Hamlet constau într-o pagin de rezumat în care se spunea: ă acum pute i, înţ sfîr it, citi to i clasicii; imita i exemplul vecinilor dumneavoastr . ş ţ ţ ă Vede i? De la gr dini la colegiu i înapoi laţ ă ţă ş gr dini ; iat care a fost modelul intelectual de cel pu in cinci secole încoace.ă ţă ă ţ

Mildred se ridic i începu s se mi te prin camer , luînd lucruri i apoi punîndu-le la loc. Beatty nu-i acordăş ă ş ă ş ă nici o aten ie i- i continu povestirea:ţ ş ş ă

― Acum accelereaz derularea filmului, Montag, ia vitez . ă ă Clic, Pac, Prive te, Ochi, Acum, Flic, Aici,ş Acolo, Iute, Fuga, Jos, În untru, Afar , De ce, Cum, Cine, Ce,ă ă Unde, Ei? Ah, Bang! Poc! Buf! Bing, Bong, Bum! Rezumatul rezumatului, rezumatul rezumatului rezumatului. Politic ? O coloan , dou propozi ii i un titlu! Apoiă ă ă ţ ş totul dispare ca prin farmec! Vîrtejul stîrnit de cei care fac c r i i emisiuni radio, exploatînd mintea omeneasc , eă ţ ş ă atît de puternic, încît for a centrifug arunc afar tot ce e inutil, gîndul care înseamn pierdere de vreme!ţ ă ă ă ă

Mildred netezi cuvertura. Montag sim i cum îi zvîcne te inima în piept, o dat i înc o dat , în momentul înţ ş ăş ă ă care ea îi aranj perna. Îl trase de um r, vrînd s -l dea deoparte, ca s -i ia perna, s-o bat pu in i s i-o a eze la loc.ă ă ă ă ă ţ ş ă ş Va ipa sau, pur iţ ş simplu, va întinde mîna i va întreba: "Ce-i asta?", ca apoi s scoat la iveal cu înduio toareş ă ă ă şă candoare cartea ascuns sub pern ?ă ă

― coala s-a scurtat, disciplina s-a îmblînzit, s-a renun at la filozofie, istorie i limbi str ine. Engleza iŞ ţ ş ă ş ortografia au ajuns treptat s fie neglijate i, în final, ignorate cu des vîr ire. Conteaz via a imediat , slujba, după ş ă ş ă ţ ă ă munc ai la îndemîn tot felul de pl ceri. De ce s mai înve i i altceva în afar de a ap sa butoane, a învîrtiă ă ă ă ţ ş ă ă comutatoare, a fixa uruburi i piuli e?ş ş ţ

Las― -m s - i aranjez perna, spuse Mildred.ă ă ă ţ Nu, r― spunse în oapt Montag.ă ş ă Fermoarul ― înlocuie te nasturii, iar omului îi lipse te exact acel r gaz de a gîndi în timp ce se îmbrac înş ş ă ă

zorii zilei, or filozofic , deci predispus la melancolie.ă ă ă Haide! insist― Mildred.ă Du-te de-aici! o repezi Montag.― Via― a devine o bu itur zdrav n , Montag: totul se reduce la bang, buf i au!ţ ş ă ă ă ş Au! exclam― Mildred, tr gînd de pern .ă ă ă Pentru numele lui Dumnezeu, las― -m în pace! strig furios Montag.ă ă ă

Beatty f cu ochii mari.ăMîna lui Mildred înghe dup pern . Degetele ei pip iau conturul c r ii i, pe m sur ce forma obiectului îiţă ă ă ă ă ţ ş ă ă

devenea familiar , chipul ei lua o expresie surprins , apoi n ucit . Deschise gura, gata s pun o întrebare...ă ă ă ă ă ă Goli― i teatrele, ca s r mîn numai clovnii, instala i în camere pere i de sticl în culori frumoase, erpuindţ ă ă ă ţ ţ ă ş

în toate direc iile, ca ni te confetti, ca sîngele, ca lichiorul sau ca vinul, î i place baseball-ul, Montag, nu-i a a?ţ ş ţ ş E un joc frumos.―

Beatty era aproape invizibil, glasul lui r zb tea de undeva din spatele unui nor de fum.ă ă ― Ce-i asta? întreb Mildred aproape cu încîntare. Montag se l s cu putere peste bra ele ei. Ce-i asta?ă ă ă ţ ― Stai jos! strig Montag. Ea s ri într-o parte, cu mîinile goale. Nu vezi c st m de vorb ?ă ă ă ă ă

Beatty continu s povesteasc , de parc nimic nu s-ar fi întîmplat.ă ă ă ă ― Î i place bowlingul, nu-i a a, Montag?ţ ş

― Bowlingul, da. ― Dar golful? Golful e un joc frumos.― ― Baschetul? ― Tot un joc frumos. ― Biliardul? Fotbalul? ― Toate sînt jocuri frumoase. ― Cît mai multe sporturi pentru toat lumea, spirit de grup, distrac ie i iat c nu mai trebuie s gînde ti,ă ţ ş ă ă ă ş

a a-i? Organizeaz , organizeaz i superorganizeaz super-super-sporturi. Mai multe desene animate în c r i. Maiş ă ăş ă ă ţ multe desene. Mintea se hr ne te din ce în ce mai pu in. Ner bdare. osele pline de lume care merge undeva,ă ş ţ ă Ş undeva, undeva, nic ieri. Refugia ii benzinei. Ora ele se transform în moteluri, oamenii, în valuri de nomazi careă ţ ş ă migreaz dintr-un loc în altul, urmînd mareele lunare, r mînînd peste noapte în camera în care tu ai dormit laă ă amiaz , iar eu, cu o noapte în urm .ă ă

Mildred ie i din dormitor i trînti u a dup ea. "M tu ile" de pe peretele-ecran începur s rîd de "unchii"ş ş ş ă ă ş ă ă ă de pe peretele-ecran.

― Acum s ne gîndim la minorit ile din civiliza ia noastr , da? Cu cît este mai numeroas popula ia, cu atîtă ăţ ţ ă ă ţ exist mai multe minorit i. Nu c lca pe b t tur iubitorii de cîini, de pisici, doctorii, avoca ii, negustorii, efii,ă ăţ ă ăă ă ţ ş mormonii, bapti tii, unitarienii, chinezii din a doua genera ie, suedezii, italienii, nem ii, texanii, brooklynezii,ş ţ ţ irlandezii, locuitorii din Oregon sau Mexico. Oamenii dintr-o carte, dintr-o pies , dintr-un seriă al TV nu sînt f cu iă ţ s reprezinte pictori, cartografi, mecanici din via a real . Cu cît e mai mare pia a de desfacere, cu atît mai pu ină ţ ă ţ ţ po i st pîni controversele, s nu ui i asta, Montag! Toate mini-minorit ile trebuie menajate. Scriitori anima i deţ ă ă ţ ăţ ţ gînduri rele, încuia i-v ma inile de scris. ţ ă ş Asta au i f cut. Revistele au devenit un amestec agreabil de tapioca cuş ă vanilie. C r ile, dup cum spuneau criticii afurisi i i snobi, au ajuns ap de ploaie. Nu-i de ă ţ ă ţ ş ă mirare c nu s-au maiă vîndut, comentau criticii. Dar publicul, care tia ce vrea, i-a v zut f r griji de distrac ii, l sînd s supravie uiascş ş ă ă ă ţ ă ă ţ ă scrierile comice. i, bineîn eles, revisŞ ţ tele sexy tridimensionale. Asta este, Montag. Nu statul a dat dispozi ie. Dinţ capul locului, nu a existat nici o dispozi ie, nici o declara ie, nici o cenzur , nu! Tehnologia, exploatarea în mas iţ ţ ă ăş presiunea minorit ilor a f cut totul, har Domnului! Ast zi, mul umit lor, po i fi fericit în permanen , ai voie săţ ă ă ţ ă ţ ţă ă cite ti reviste umoristice, vechile jurnale de confesiuni sau de comer .ş ţ

Bine, dar cum e cu pompierii? ― întreb Montag.ă ― Ah! Beatty se aplec spre el prin fumul sub ire al tutunului de pip . Ce poate fi mai firesc i mai lesne deă ţ ă ş

explicat? Pe m sur ce colile au dat tot mai mul i alerg tori, s ritori, maratoni ti, cîrpaci, punga i, tîlhari, pilo i iă ă ş ţ ă ă ş ş ţ ş înot tori în loc de profesori, critici, savan i i creatori cu imagina ie, cuvîntul "intelectual" a devenit, bineîn eles, oă ţ ş ţ ţ insult , dup cum i merita. Întotdeauna te temi de ceea ce nu cuno ti. F r îndoial , î i aminte ti de colegul nostruă ă ş ş ă ă ă ţ ş de coal , elevul "str lucit" care recita i r spundea la cele mai multe întreb ri, în timp ce ceilal i st teau ca ni teş ă ă ş ă ă ţ ă ş idoli de plumb, detestîndu-l în adîncul sufletului. Nu pe colegul nostru cel de tept îl alegeai dup ore drept int aş ă ţ ă b t ilor i chinurilor de tot felul? Evident c da. To i trebuie s fim la fel. Nu n scu i liberi i egali, cum spuneăă ş ă ţ ă ă ţ ş Constitu ia, ci ţ f cu i ă ţ s fim egali. Fiecare om trebuie să ă fie imaginea celorlal i; atunci to i sînt ferici i, pentru c nuţ ţ ţ ă exist piscuri care s -i înfrico eze i cu care s se compare. A adar! O carte este o arm înc rcat în mîinileă ă ş ş ă ş ă ă ă vecinului de al turi. Arde-o. Împiedic-o s detoneze. P trunde în mintea omeneasc . De unde tii cine ar putea fiă ă ă ă ş inta unui om cu carte? Cît despre mine, eu nu i-a tolera nici un minut. A adar, atunci cînd casele au fost, înţ ş ş

sfîr it, total asigurate împotriva focuş lui, pompierii din întreaga lume(presupunerea ta de asear a fost corect ) i-auă ă ş pierdut utilitatea de odinioar . Li s-a dat o nou îns rcinare, aceea de paznici ai tihnei noastre suflete ti, exponen iiă ă ă ş ţ spaimei noastre explicabile i justificate de a fi infeş riori: cenzori oficiali, judec tori i executan i ai sentin ei. Astaă ş ţ ţ e ti tu, Montag, asta sînt i eu.ş ş

U a salonului se deschise i în prag ap ru Mildred, care se uit la ei, întîi la Beatty, apoi la Montag. Înş ş ă ă spatele ei pere ii salonului erau sc lda i în artificii verzi, galbene i portocalii, sfîrîind i explodînd în ritmul uneiţ ă ţ ş ş muzici compuse aproape exclusiv din tobe, tam-tamuri i talgere. Buzele ei se mi car , spunea ceva, dar vacarmulş ş ă îi acoperea vorbele.

Beatty î i scutur pipa în palma trandafirie, studie scruş ă mul de parc ar fi fost un simbol care trebuia descifrat,ă în c utarea unei semnifica ii.ă ţ

― Trebuie s în elegi c civiliza ia noastr este atît de vast , încît nu putem stîrni i sup ra minorit ile.ă ţ ă ţ ă ă ş ă ăţ Pune- i singur întreţ barea. Ce dorim în primul rînd în aceast ar ? Oamenii vor s fie ferici i, adev rat? Nu asta aiăţ ă ă ţ ă auzit o via întreag ? Toat lumea spune c vrea s fie fericit . i nu-i a a? Nu le d m în permanen o ocupa ie,ţă ă ă ă ă ă Ş ş ă ţă ţ nu le oferim distrac ii? Doar pentru asta tr im, nu? Pentru pl cere, pentru excitarea sim urilor? Trebuie s recuno tiţ ă ă ţ ă ş c cultura noastr le ofer dină ă ă plin aceste lucruri.

― Da.Dup mi carea buzelor, Montag deslu i ce-i spunea Mildred din prag. Încerca s nu se uite la gura ei, fiindcă ş ş ă ă

Beatty ar fi putut întoarce i el capul, descifrînd acelea i lucruri.ş ş ― Oamenilor de culoare nu le place Micul negru Sambo. Arde-o. Albii nu înghit Coliba unchiului Tom.

Arde-o. Cineva a scris o carte despre tutun i cancerul la pl mîni? Arde cartea. Senin tate, Montag. Tihn ,ş ă ă ă Montag. Scoate nelini tea din cas . Sau, i mai bine, arunc-o la crematoriu. Înmormînt rile sînt triste i p gîne?ş ă ş ă ş ă Elimin -le i pe acestea. La cinci minute dup deces, omul se afl în drum spre Big Flue, crematoriile deservite deă ş ă ă elicoptere de pe tot cuprinsul rii. La zece minute dup moarte, din om nu mai r mîne decît o gr m joar neagrţă ă ă ă ă ă ă de cenu . Ce s ne mai complic m cu indivizi cu cavouri? Uit -i. Arde tot, arde orice. Focul e str lucitor i curat.şă ă ă ă ă ş

În salonul din spatele lui Mildred artificiile se stinser . În aceea i clip încet i ea s mai vorbeasc : oă ş ă ăş ă ă coinciden miraculoas . Montag î i inu respira ia.ţă ă ş ţ ţ

― Al turi de noi locuia o fat , spuse el rar. Nu mai este acolo, cred c a murit. Nici nu-mi mai amintescă ă ă

chipul ei. Dar era altfel. Cum... cum s-a întîmplat?Beatty zîmbi.

― Ici-colo trebuie s se mai întîmple. Clarisse McClellan? Avem un dosar despre familia ei. I-am urm rit cuă ă aten ie. Ereditatea i mediul sînt lucruri stranii. Nu te po i debarasa de toate vechile apuc turi în numai cî iva ani.ţ ş ţ ă ţ Mediul de acas poate strica mult din educa ia dat de coal . De aceea vîrsta de intrare în gr dini s-a redus de laă ţ ă ş ă ă ţă an la an, ca în prezent copiii s fie lua i aproape din leag n. Am primit cîteva alarme false în leg tur cu familiaă ţ ă ă ă McClellan, pe vremea cînd locuiau la Chicago. Niciodat n-am g sit vreo carte. Unchiul avea un dosar eterogen;ă ă antisocial. Fata? Ea era o bomb cu explozie întîrziat . Familia îi alimentase subcon tientul. Sînt convins de asta,ă ă ş din cîte am citit în foaia ei matricol . Nu voia s tieă ăş cum este f cut un lucru, ci ă de ce. De aici pot decurge o seamă de neajunsuri. Întrebi de ce se fac o sumedenie de lucruri i, daca o ii tot a a, te treze ti profund nefericit. S rmanaş ţ ş ş ă fat , mai bine c a murit.ă ă

― Da, a murit. ― Din fericire, astfel de bizarerii nu apar prea des. tim cum s le în bu im în fa . Nu po i cl di o cas f rŞ ă ă ş şă ţ ă ă ă ă

lemn i cuie. Dac vrei s nu fie construit casa, atunci ascunde cuiele i lemnul. Dac vrei ca cineva s nu fieş ă ă ă ş ă ă nefericit din punct de vedere politic, nu-i oferi dou variante ale aceleia i probleme, ca s -l nelini te ti; ofer -iă ş ă ş ş ă numai una. Sau, i mai bine, nu-i oferi nici una. Las -l s uite c exist r zboi. Dac statul e ineficient, excesiv deş ă ă ă ă ă ă birocratic i pus pe impozite, mai bine s existe toate aceste neajunsuri decît s - i fac oamenii probleme pentruş ă ă ş ă ele. Tihn , Montag. Ofer oamenilor conă ă cursuri la care pot cî tiga amintindu- i cuvintele unor cîntece extrem deş ş cunoscute, nume de capitale sau cantitatea de grîu recoltat în Iowa anul trecut. Îndoap -i cu date inofensive,ă ă umple-i cu "fapte" pîn la refuz, s se simt sufoca i i totodat "sclipitori" din punct de vedere informa ional.ă ă ă ţ ş ă ţ Atunci vor avea impresia c gîndesc, vor avea ă senza ia ţ de mi care f r a se clinti din loc. i vor fi ferici i, pentruş ă ă Ş ţ c faptele de acest gen nu se schimb . Nu le oferi nimic echivoc ca filozofia sau socioă ă logia, ca s fac leg turaă ă ă între lucruri. De aici li se trage melancolia. Oricine e în stare s scoat un perete-ecran, ca apoi s i-l monteze laă ă ăş loc ceea ce mai toat― lumea poate face în zilele noastre ă e mai fericit dec― ît cineva care se str duie te să ş ă m soare cu rigla, s cînt reasc i s pun în ecua ie universul, fiindc acesta, pur i simplu, nu se las m surat sauă ă ă ăş ă ă ţ ă ş ă ă pus în ecua ie f r a-i da omului sentimentul de animalitate i sinţ ă ă ş gur tate. Eu tiu cum e, am încercat la rîndulă ş meu, ce dracu'! A adar, s vin cluburile i petrecerile, acroba ii i magicienii, temerarii, ma inile cu reac ie,ş ă ă ş ţ ş ş ţ elicopterele-motociclet , sexul iă ş heroina, cît mai mult din tot ce are leg tur cu reflexul necondi ionat. Dacă ă ţ ă drama e proast , dac filmul nu- i spune nimic, dac piesa e lipsit de con inut, în eap -mi timpanele cu muzică ă ţ ă ă ţ ţ ă ă strident . Îmi voi imagina c sînt receptiv la pies , cînd, de fapt, e numai o reac ie tactil la vibra ie. Dar pu in îmiă ă ă ţ ă ţ ţ pas . Pur i simplu, îmi place distrac ia. Beatty se ridic . Trebuie s plec. Prelegerea s-a terminat. Sper c amă ş ţ ă ă ă l murit lucrurile. Lucrul cel mai important pe care trebuie s i-l aminte ti, Montag, e c noi sîntem Aduc torii deă ăţ ş ă ă Fericire, Duo Dixie, tu, eu i ceilal i. Noi inem piept micului val al celor care vor s aduc nefericire omenirii prinş ţ ţ ă ă teorii i gînduri conş tradictorii. Ne înfigem zdrav n degetele în diguri. Ne împotrivim din r sputeri. Nu l sa torentulă ă ă de melancolie i filozofie sumbr s inunde lumea noastr . Ne bizuim pe tine. Cred c nici nu- i dai seama cît e tiş ă ă ă ă ţ ş de important, tu, noi, pentru lumea noastr fericit , a a cum este ea în momentul de fa .ă ă ş ţă

Beatty scutur mîna vl guit a lui Montag. Montag conă ă ă tinua s r mîn în capul oaselor, ca i cum întreagaă ă ă ş cas s-ar fi pr bu it în jurul lui, f r ca el s poat face vreo mi care în patul în care z cea. Mildred disp ruse dină ă ş ă ă ă ă ş ă ă cadrul u ii.ş

― Înc ceva, ad ug Beatty. Cel pu in o dat în cariera sa, pe pompier începe s -l zgînd re curiozitatea.ă ă ă ţ ă ă ă Oare ce spun c r ile? se întreab el. Oh, mînc rimea nu trece decît prin ă ţ ă ă sc rpinat. ă Montag, te rog s m crezi peă ă cuvînt. La via a mea am fost i eu nevoit s citesc cîteva c r i, ca s -mi dau seama despre ce e vorba: ei bine,ţ ş ă ă ţ ă c r ile nu spun ă ţ nimic! Nimic care s poat fi transmis i altora sau care s poat fi crezut. C r ile vorbesc despreă ă ş ă ă ă ţ oameni care nu exist , produse ale imagina iei, dac sînt fic iune. Iar dac nu sînt fic iune e i mai r u, profeă ţ ă ţ ă ţ ş ă sorii se denigreaz între ei, filozofii url unii la al ii. To i foră ă ţ ţ fotesc încoace i încolo, stingînd stelele i lumina soarelui.ş ş Pîn la urm r t ce ti drumul.ă ă ăă ş

― Dar dac din întîmplare, f r rea inten ie, un pompier ia acas o carte?ă ă ă ţ ăMontag tres ri. U a deschis îl fixa cu ochiul ei gol.ă ş ă

― O gre eal fireasc . Simpl curiozitate, r spunse Beatty. Nu ne îngrijor m peste m sur , nici nu neş ă ă ă ă ă ă ă înfuriem. Îl l s m s p streze cartea dou zeci i patru de ore. Dac între timp n-a ars-o, atunci venim noi s -iă ă ă ă ă ş ă ă facem acest serviciu.

― Desigur.Montag î i sim ea gura uscat .ş ţ ă

― Ei bine, Montag. Azi vrei s intri în schimb mai tîrziu? Poate la nă oapte? ― Nu tiu, r spunse Montag.ş ă ― Cum?

Pe chipul lui Beatty se citi o und de surpriz .ă ăMontag închise ochii.

― Voi veni mai tîrziu. Poate. ― Cu siguran c i-am sim i lipsa dac n-ai veni, spuse Beatty, punîndu- i pipa în buzunar, cu un aerţă ăţ ţ ă ş

gînditor.N-am s mai vin niciodat , î i spuse Montag.ă ă ş

― F -te bine i ai grij de s n tatea ta, îi ur Beatty.ă ş ă ă ă ăÎi întoarse spatele i ie i pe u a deschis .ş ş ş ă

Montag privi pe fereastr cum Beatty se îndep rta în ma ina lui ca un gîndac lucitor de culoarea fl c rii, cuă ă ş ă ă

ro i negre ca t ciunele.ţ ăPe cel lalt trotuar i de-a lungul str zii celelalte case î i în iruiau fa adele lor plate. Ce-i spusese Clarisseă ş ă ş ş ţ

într-o dup -amiaz ? "F r verande. Unchiul poveste te c alt dat casele aveau verande. Uneori oamenii st teauă ă ă ă ş ă ă ă ă seara pe verand , discutînd cînd aveau chef de vorb , leg nîndu-se în balansoare i t cînd cînd aveau chef s tac .ă ă ă ş ă ă ă Uneori, pur i simplu, edeau pe verand , gîndindu-se la diverse lucruri, chibzuind la una i la alta. Unchiul meuş ş ă ş spune c arhitec ii au renun at la verandeă ţ ţ pentru c nu d deau un aspect frumos. Dar tot unchiul spune c a fostă ă ă doar un pretext; adev ratul motiv din spatele acestei justific ri pretext a fost acela c poate nu se dorea ca oameniiă ă ă s ad a a, f r s fac nimic, leg nîndu-se în balansoare i gîndind. Era un ăş ă ş ă ă ă ă ă ş mod gre it de a în elege via a social .ş ţ ţ ă Oamenii vorbeau prea mult. Aveau timp s se gîndeasc . A a c s-a renun at la verande. i la gr dini. Acum nuă ă ş ă ţ Ş ă mai exist multe gr dini în care s po i sta pe o banc . Pe urm , prive te mobilierul. Nu mai exist balansoare.ă ă ă ţ ă ă ş ă Erau prea confortabile. Oamenii trebuie s stea în picioare i s fie tot timpul în mi care. Unchiul meu spune... i...ă ş ă ş ş unchiul meu... i... unchiul meu..."ş

Glasul ei se pierdu treptat.

Montag întoarse capul i se uita la so ia lui: aceasta edea în mijlocul salonului, adresîndu-se crainicului,ş ţ ş care-i vorbea la rîndul s u.ă

― Doamn Montag, spunea el. A a i pe dincolo. Doamn Montag... i iar a a i pe dincolo. Dispozitivul deă ş ş ă Ş ş ş conversiune, care-i costase o sut de dolari, introducea automat numele ei de fiecare dat cînd crainicul se adresaă ă unor telespectatori anonimi, l sînd un spa iu acolo unde urma a fi introduse silabele necesare. Un dispozitivă ţ modela imaginea televizat , mai precis por iunea din jurul gurii, astfel încît s rotunjeasc frumos vocalele iă ţ ă ă ş consoanele. F r îndoial c era un prieten, un bun prieten. Doamn Montag, acum privi i fix aici...ă ă ă ă ă ţ

Ea întoarse capul, de i se vedea limpede c nu era atent .ş ă ă ― E primul pas ca s nu mai merg la munc azi, nici mîine, s nu mai lucrez niciodat la unitatea deă ă ă ă

pompieri, spuse Montag. ― Dar disear te duci la lucru, nu-i a a? întreb Mildred.ă ş ă ― Înc nu m-am hot rît. În clipa de fa am un chef nebun s sparg i s omor tot ce-mi st în cale.ă ă ţă ă ş ă ă ― Du-te i ia ma ina.ş ş ― Nu, mul umesc.ţ ― Cheile de la ma in sînt pe noptier . Mie îmi place s conduc cu vitez mare de fiecare dat cînd m simtş ă ă ă ă ă ă

a a. Accelerezi la o sut dou zeci la or i te sim i minunat. Uneori conduc toat noaptea i m înapoiez acas f rş ă ă ăş ţ ă ş ă ă ă ă ca tu s ai habar. E foarte pl cut s mergi în afara ora ului. Calci iepuri, uneori i cîini. Du-te i ia ma ina.ă ă ă ş ş ş ş

― Nu, de data asta nu vreau. Vreau s p strez starea asta ciudat . Doamne, m apas r u de tot. Nici nu tiuă ă ă ă ă ă ş ce este. Sînt teribil de nefericit. Sînt atît de furios i nu-mi dau seama de ce. M simt de parc m-a fi îngr at. Mş ă ă ş ăş ă simt gras. Ca i cum a fi pus deoparte o sumedenie de lucruri, f r s tiu ce anume. A putea începe s citescş ş ă ă ăş ş ă c r i.ă ţ

― Te-ar trimite dup gratii, nu-i a a?ă şMildred îl privi ca i cum s-ar fi aflat în spatele unui perete de sticl .ş ăEl începu s se îmbrace, plimbîndu-se nelini tit prin doră ş mitor.

― Da, i s-ar putea s fie o idee bun . Înainte s fac vreun r u cuiva. L-ai auzit pe Beatty? Ai ascultat ce-aş ă ă ă ă spus? El cunoa te toate r spunsurile. Are dreptate. Lucrul cel mai important e fericirea. Distrac ia e totul. Cu toateş ă ţ acestea, eu stau aici i-mi repet c nu sînt fericit, nu sînt fericit.ş ă

― Eu sînt, declar Mildred cu un surîs larg. i m mîndresc cu asta.ă Ş ă ― Voi face ceva, continu Montag. Înc nu tiu ce, dar am s fac ceva important.ă ă ş ă ― Am obosit s - i ascult prostiile, spuse Mildred, întorcînd capul de la el la crainic.ă ţ

Montag atinse butonul de volum din perete i crainicul amu i.ş ţ ― Millie? F cu o pauz . Casa aceasta e a ta la fel cum e i a mea. E cinstit din partea mea s - i spun ună ă ş ă ţ

lucru, acum. Ar fi trebuit s - i spun mai înainte, dar nici nu puteam s cred c e adev rat. Vreau s - i ar t ceva,ă ţ ă ă ă ă ţ ă ceva ce am pus deoparte i am ascuns în ultimul an, pu in cîte pu in, nu tiam de ce, dar am f cut-o i nu i-am spusş ţ ţ ş ă ş ţ niciodat .ă

Lu scaunul cu sp tar i-l trase încet i hot rît în holul de la intrare, apoi se coco pe el i r mase a a cîtevaă ă ş ş ă ţă ş ă ş clipe, ca o statuie pe piedestal, cu so ia a teptînd undeva la picioarele lui. Dup aceea întinse mîna, d du deoparteţ ş ă ă grilajul sistemului de aer condi ionat, vîrî mîna mai adînc spre dreapta, mi cînd din loc alt plac de metal, iţ ş ă ă ş scoase de acolo o carte. F r s -i arunce vreo privire, o l s s cad pe podea. Vîrî din nou mîna i scoase alte două ă ă ă ă ă ă ş ă c r i, pe care le arunc pe podea. Continu sa vîre mîna în untru i s arunce c r i, mici, mari, galbene, ro ii, verzi.ă ţ ă ă ă ş ă ă ţ ş Cînd termin , se uit la cele circa dou zeci de volume z cînd la picioarele so iei lui.ă ă ă ă ţ

― Iart -m , spuse el. Nu mi-am dat seama. Acum îns sîntem implica i amîndoi.ă ă ă ţMildred se trase înapoi, de parc dintr-o dat i-ar fi ie it în cale o ceat de oricei ivi i din podea. Montag oă ă ş ă ş ţ

auzi r suflînd gr bit, cu obrazul golit de sînge i cu ochii larg deschi i. Ea îi rosti numele o dat , de dou , de treiă ă ş ş ă ă ori. Apoi, gemînd, se repezi, lu o carte i alerg cu ea spre crematoriul din buc t rie.ă ş ă ăă

Montag o prinse, ipînd. O în f c , iar ea începu s se zbat i s -l zgîrie, vrind s scape din strînsoare.ţ ş ă ă ă ăş ă ă ― Nu, Millie, nu! A teapt ! înceteaz , auzi? Nu tii... Înceteaz ! O plesni peste fa , o imobiliza din nou iş ă ă ş ă ţă ş

începu s-o zgîl îie. Ea îi rosti numele i începu s plîng . Millie! spuse el. Ascult -m . Numai o clip , te rog. Nuţ ş ă ă ă ă ă putem face nimic. Nu le putem arde. Vreau s m uit prin ele, cel pu in o dat . Dac ce spune comandantul eă ă ţ ă ă adev rat, atunci le vom arde împreun , crede-m , le vom arde împreun . Trebuie s m aju i. O privi drept în ochi,ă ă ă ă ă ă ţ apoi o prinse cu fermitate de b rbie. Nu se uita doar la chipul ei, ci încerca s -i citeasc pe figur cine era el însu iă ă ă ă ş i ce se cuvenea s fac . Fie c ne place sau nu, sîntem implica i amîndoi. În to i anii de cînd sîntem împreun nuş ă ă ă ţ ţ ă

i-am cerut s faci mare lucru pentru mine, dar î i cer acum, i te implor. Trebuie s începem de undeva, sţ ă ţ ş ă ă în elegem de ce am ajuns în situa ia tragic în care ne afl m, tu cu somniferele tale i cu ma ina, iar eu cu muncaţ ţ ă ă ş ş mea. Ne îndrept m c tre pr pastie, Millie. Nu vreau s m pr bu esc. Nu va fi u or. Nu avem nimic de care s neă ă ă ă ă ă ş ş ă ag m ca s ne continu m drumul, dar poate reu im s punem lucrurile cap la cap i s g sim o cale de a ne ajutaăţă ă ă ş ă ş ă ă unul pe cel lalt. Nici nu- i pot spune cît nevoie am de tine în clipa asta. Dac m iube ti cît de cît, atunci veiă ţ ă ă ă ş accepta aceast stare de lucruri dou zeci i patru sau patruzeci i opt de ore, apoi totul se va termina, î i f g duiesc,ă ă ş ş ţ ă ă î i jur! Dar dac exist ceva aici, ceva cît de m runt într-o infinitate de lucruri f r noim , poate c -l putemţ ă ă ă ă ă ă ă transmite i altora.ş

Ea nu se mai zb tea, a a c Montag îi d du drumul. Mildred se l s moale i lunec pe lîng perete, apoiă ş ă ă ă ă ş ă ă r mase a ezat pe podea, cu ochii la c r i. Atinse una cu piciorul i, cînd î i d du seama, i-l retrase.ă ş ă ă ţ ş ş ă ş

― Femeia din noaptea trecut , Millie, tu n-ai fost acolo. Nu i-ai v zut chipul. i Clarisse. N-ai stat niciodată ă Ş ă de vorb cu ea. Eu, da. Oamenii ca Beatty se tem de ea. Nu pricep de ce. De ce s se team de un om ca ea? Dară ă ă asear am comparat-o cu pompierii de la baz i dintr-o dat mi-am dat seama ca îi dispre uiam profund, a a cumă ăş ă ţ ş m dispre uiam i pe mine. M-am gîndit c poate ar fi mai bine s fie ar i chiar pompierii.ă ţ ş ă ă ş

― Guy!U a de la intrare vorbi înceti or:ş ş

― Doamn Montag, doamn Montag, e cineva la u , e cineva la u , doamn Montag, doamn Montag, eă ă şă şă ă ă cineva la u .şă

Înceti or.şAmîndoi întoarser privirile înm rmurite c tre u , înconă ă ă şă jura i de mald re de c r i risipite pretutindeni.ţ ă ă ţ

― Beatty! opti Mildred.ş ― Nu poate fi el. ― S-a întors! opti ea.ş

U a de la intrare chem din nou înceti or.ş ă ş ― E cineva la u ...şă ― Nu r spundem.ă

Montag se sprijini de perete, apoi se l s încet pe vine i, cu un aer r t cit, începu s dea bobîrnace c r iloră ă ş ăă ă ă ţ cu degetul mare, cu ar t torul. Tremura i, mai mult decît orice pe lume, i-ar fi dorit s îngr m deasc la locăă ş ş ă ă ă ă c r ile în spatele grilajuă ţ lui de la ventilator, dar tia c nu va fi în stare s dea ochii cu Beatty. Se ghemui, apoi seş ă ă l s în ezut, iar u a de la intrare repet chemarea, mai insistent decît înainte. Montag ridic o carte micu de peă ă ş ş ă ă ţă jos.

― De unde începem? Deschise cartea pe la jum tate i o privi cu aten ie. Presupun c vom începe cuă ş ţ ă începutul.

― Va intra peste noi, spuse Mildred. Ne va da foc i nou o dat cu c r ile!ş ă ă ă ţÎn cele din urm , glasul u ii de la intrare amu i. Se a ternu t cerea. Montag sim i prezen a cuiva în spateleă ş ţ ş ă ţ ţ

u ii, a teptînd, ascultînd. Apoi auzi pa i îndep rtîndu-se pe alee i traversînd peluza.ş ş ş ă ş ― S vedem ce-i asta, spuse Montag.ă

Vorbea cu voce întret iat , cu o luciditate dureroas . Citi vreo dou sprezece pagini r zle e, dup care ajunseă ă ă ă ă ţ ă la pasajul urm tor:ă

"S-a calculat c unsprezece mii de persoane preferaser în diverse ocazii s - i piard via a decît s spargă ă ă ş ă ţ ă ă ou le la cap tul cel mic."ă ă

Mildred se a ez în cel lalt cap t al holului.ş ă ă ă ― Ce înseamn asta? Nu înseamn ă ănimic! C pitanul avea dreptate!ă ― Ei, i-acum, spuse Montag, mai facem o încercare.ş De data aceasta, începem cu începutul.

PARTEA A DOUASITA I NISIPULŞ

CITIR ÎN TOT CURSUL ACELEI LUNGI DUP -AMIEZI, în timp ce ploaia rece de noiembrie c dea dinĂ Ă ă cer peste c su a cufundat în t cere. R m seser în hol, fiindc salonul era teribil de pustiu i cenu iu f r pereteleă ţ ă ă ă ă ă ă ş ş ă ă colorat în confetti i s ge i portocalii i galbene, f r femeile în rochii de plas aurie i b rba ii în catifea neagr ,ş ă ţ ş ă ă ă ş ă ţ ă care scoteau iepuri de cincizeci de kilograme din jobenele lor argintii. Salonul era mort, i Mildred îl fixa cu oş privire goal , în vreme ce Montag se plimba de colo-colo cu pa i mari. Într-un tîrziu se întoarse i se l s pe vine,ă ş ş ă ă recitind pagina cu glas tare pentru a zecea oar .ă

"Nu putem afirma cu precizie în ce moment se înfirip prietenia. Ca i cum ai umple un vas pic tur cuă ş ă ă pic tur pîn cînd un ultim strop face s reverse apa din pahar, tot a a dup o serie de dovezi de afec iune apareă ă ă ă ş ă ţ una care face s se reverse preaplinul inimii."ă

Montag edea, ascultînd ploaia.ş ― Oare asta s se fi întîmplat cu fata din vecini? De-ai ti ce mult am încercat s în eleg!ă ş ă ţ ― Ea a murit. Pentru numele lui Dumnezeu, s vorbim despre cineva în via .ă ţă

F r s -i arunce vreo privire so iei, Montag se duse, tremurînd pe coridor, la buc t rie; ramase mult vremeă ă ă ţ ă ă ă

acolo,privind ploaia care b tea în geamuri; apoi se înapoie în hol, sub lumina cenu ie, a teptînd s i se potolească ş ş ă ă tremurul.

Deschise alt carte.ă"Subiectul preferat. Eu însumi."Scrut peretele printre pleoapele îngustate.ă

― "Subiectul preferat. Eu însumi". ― Asta în eleg, spuse Mildred.ţ ― Dar subiectul preferat al Clarissei nu era ea îns i, ci to i oamenii din jurul ei, printre care i eu. A fostăş ţ ş

prima persoan dup mul i ani care mi-a pl cut cu adev rat. Prima persoan din cîte îmi amintesc care m-a privită ă ţ ă ă ă drept în ochi, ca i cum a fi contat. Ridic cele dou c r i. Ace ti doi oameni au murit de mult, dar tiu c celeş ş ă ă ă ţ ş ş ă scrise de ei se refer într-un fel sau altul la Clarisse. Afar , în ploaie, la u a de la intrare se auzi o zgîrietur slab .ă ă ş ă ă

Montag înghe . O v zu pe Mildred icnind i lipindu-se brusc de perete.ţă ă ş ― Cineva... u a... de ce nu ne anun u a...ş ţă ş ― Am deconectat-o.

Pe prag se auzi un adulmecat rar i curios, o exalare de abur electric.şMildred rise.

― Nu-i decît un cîine, atîta tot! Vrei s -l alung ă de acolo? ― R mîi pe loc!ă

T cere. Doar ploaia rece. i mirosul de electricitate albastr r zb tînd pe sub u a încuiat .ă Ş ă ă ă ş ă ― S ne întoarcem la lucru, spuse Montag lini tit.ă ş

Mildred lovi cu piciorul o carte. ― C r ile nu sînt fiin e omene ti. Tu cite ti i eu m uit în jur, dar nu e ă ţ ţ ş ş ş ă nimeni!

El privi salonul mort i cenu iu ca apele unui ocean care ar pulsa de via dac ei ar aprinde soareleş ş ţă ă electronic.

― Ei bine! continu Mildred. "Familia" mea e format din oameni. Îmi povestesc diverse lucruri: eu rîd, eiă ă rîd. Pe urm , culorile!ă

― Da, tiu.ş ― Unde mai pui c , dac ar afla c pitanul Beatty despre aceste c r i... Se gîndi la aceast posibilitate. Chipulă ă ă ă ţ ă

ei oglindi uimire, apoi spaim . Ar putea veni s ne ard casa i "familia". E îngrozitor! Gînde te-te cît am investit.ă ă ă ş ş De ce s citesc? La ă ce bun?

― La ce bun? De ce? o îngîn Montag. Noaptea trecut am v zut cel mai oribil arpe din lume. Era mort, iă ă ă ş ş totu i viu. Vedea, i totu i nu vedea. Vrei s -l ş ş ş ă vezi i tu? E la Spitalul de Urgen , unde exist un raport despreş ţă ă porc ria pe care arpele a scos-o din stomacul t u! Nu vrei s te duci s cite ti în fi ? Caut la Guy Montag sauă ş ă ă ă ş şă ă poate la Spaim sau R zboi. Vrei s te duci la casa care a ars azi-noapte? S scurmi cenu a, c utînd oasele uneiă ă ă ă ş ă femei care i-a dat singur foc la cas ? Dar Clarisse McClellan, pe ea unde s-o c ut m? La morg ? Ascult !ş ă ă ă ă ă ă

Bombardierele invadar cerul, trecînd pe deasupra casei, gîfîind, murmurînd, uierind ca un imens ventilatoră ş care- i rote te paletele în gol.ş ş

― Dumnezeule Doamne! exclam Montag. Din or în or cerul se umple de blestem iile astea! Cum dracu'ă ă ă ăţ apar bombardierele astea sus pe cer în fiecare clip a existen ei noastre? De ce nu vrea nimeni s discute despreă ţ ă asta? Din 1990 am început i am cî tigat dou r zboaie atomice! Oare pentru c ne distr m a a de bine acas amş ş ă ă ă ă ş ă uitat de restul lumii? Oare pentru c sîntem atît de boga i cînd pe glob exist atîta s r cie, nou pu in ne pas deă ţ ă ă ă ă ţ ă acest lucru? Mi-a ajuns la ureche zvonul c omenirea moare de foame, dar noi sîntem bine hr ni i. S fie adev rată ă ţ ă ă c lumea trude te din greu, în timp ce noi ne distr m? De asta sîntem atît de detesta i? Din cînd în cînd, în decursulă ş ă ţ anilor, am auzit vorbindu-se i despre aceast ur . ş ă ă Tu cuno tiş motivul? Eu nu, asta e sigur. C r ile poate ne voră ţ trage m car pe jum tate afar din cavern . ă ă ă ă Poate ne vor împiedica s repet m acelea i gre eli blestemate iă ă ş ş ş nebune ti! Pe idio ii din peretele-ecran nu-i aud vorbind despre astfel de lucruri! Doamne, Millie, nu ş ţ vezi? O oră sau dou pe zi cu aceste c r i i poată ă ţ ş e...

În clipa aceea sun telefonul. Mildred în f c receptorul.ă ş ă ă ― Ann! rîse ea. Da, ast -sear este Clovnul Alb!ă ă

Montag se duse în buc t rie i azvîrli cartea pe jos.ăă ş ― Montag, se apostrof el, e ti prost de-a binelea. De acum încolo ce facem? Înapoiem c r ile, d m totulă ş ă ţ ă

uit rii?ăDeschise cartea i încerc s se concentreze, în ciuda rîsetelor lui Mildred.ş ă ăBiata Millie, î i spuse el. Bietul de tine, Montag, i tu te afli în mocirl . Dar unde s cau i ajutor, unde sş ş ă ă ţ ă

g se ti un profeă ş sor la o or a a tîrzie? St pîne te-te. Închise ochii. Da, desigur, î i aminti din nou de parculă ş ă ş ş înverzit, unde fusese în urm cu un an. În ultima vreme i-l amintise adeseori, acum îns îi venea în minte ziuaă ş ă aceea petrecut în parcul ora ului, cînd îl v zuse pe b trînul în costă ş ă ă um negru ascunzînd repede ceva sub poala hainei.

― A teapt ! îi spusese Montag.ş ă ― N-am f cut nimic! strigase b trînul, tremurînd.ă ă ― N-a spus nimeni c ai f cut ceva.ă ă

Se a ezaser în lumina verde i blînd , cîteva clipe nu scoseser un cuvînt, apoi Montag începuse sş ă ş ă ă ă vorbeasc despre vreme i b trînul îi r spunsese cu glas slab. Fusese o întîlnire stranie i lini tit . B trînulă ş ă ă ş ş ă ă m rturisise c era profesor de englez ie it la pensie, azvîrlit în strad cu patruzeci de ani în urm , cînd colegiul luiă ă ă ş ă ă de arte liberale se închisese din lips de studen i i fonduri. Numele lui era Faber i, într-un tîrziu, cînd teama deă ţ ş ş Montag îi disp ruse, vorbise rar i caden at, cu ochii la cer, la copaci i la parcul înverzit, iar dup un ceas îiă ş ţ ş ă spusese ceva lui Montag, ceva ce el ghicise a fi o poezie f r rim . Apoi b trînul c p tase mai mult curaj i-i maiă ă ă ă ă ă ş

spusese ceva, tot o poezie. Faber î i inea mîna peste buzunarul stîng al hainei i rostea cuvintele înceti or, iarş ţ ş ş Montag tia c , dac ar fi întins mîna, ar fi scos din buzunarul b trînului o carte de poezie. Dar nu întinsese mîna.ş ă ă ă R m sese cu palmele pe genunchi, sim indu-se amor it i inutil.ă ă ţ ţ ş

― Eu nu vorbesc despre lucruri, domnule, spusese Faber. Vorbesc despre în elesurile ţ lucrurilor. Stau aici iş tiu ş c sînt viu.ă

Asta fusese tot. O or de monolog, o poezie, un comenă tariu, apoi, f r ca vreunul din ei s pomenească ă ă ă despre faptul c Montag era pompier, Faber î i scrisese adresa pe o bucat de hîrtie, cu degetele tremurînd u or.ă ş ă ş

― Pentru dosarul dumitale, spusese el. Dac te hot r ti s fii sup rat pe mine.ă ă ăş ă ă ― Nu sînt sup rat, r spunsese mirat Montag.ă ă

În hol Mildred rîdea în hohote.Montag se duse la dulapul din dormitor i c ut în portvizitul de lucru, la rubrica: VIITOAREş ă ă

INVESTIGA II. Acolo figura numele lui Faber. Nu-l divulgase la baz , dar nici nu-l tersese din agend .Ţ ă ş ăForm num rul pe o linie secundar . La cel lalt cap t al firului, telefonul chem numele lui Faber de vreoă ă ă ă ă ă

dou sprezece ori, apoi profesorul r spunse cu glas slab. Montag se prezent ; urm o lung t cere.ă ă ă ă ă ă ― Da, domnule Montag... ― Profesore Faber, vreau s - i pun o întrebare oarecum ciuă ţ dat . Cîte exemplare din Biblie mai exist în araă ă ţ

noastr ?ă ― Nu în eleg ce vrei s spui!ţ ă ― Vreau s tiu dac mai exist ăş ă ăvreun exemplar. ― E o capcan ! Nu pot voră bi la telefon chiar cu oricine. ― Cîte exemplare din Shakespeare i din Platon?ş ― Nici unul! tii la fel de bine ca i mine. Nici unul!Ş ş

Faber închise telefonul.Montag puse i el receptorul în furca. Nici unul. Un am nunt pe care îl cuno tea, desigur, din listele afi ate laş ă ş ş

unitatea de pompieri. Dar cumva voise s afle r spunsul chiar din gura lui Faber.ă ăÎn hol chipul lui Mildred oglindea o satisfac ie f r marţ ă ă gini.

― Grozav! Vin cucoanele!Montag îi ar t o carte.ăă

― Aici sînt Vechiul i Noul Testament iş ş ... ― Nu începe iar! ― Ar putea fi ultimul exemplar din aceast parte a lumii.ă ― Disear trebuie s-o înapoiezi, nu-i a a? Comandantul Beatty ă ş tie ş c o ai, adev rat?ă ă ― Nu cred c tie ce carte anume am furat. Dar cu care s-o înlocuiesc? S dau în locul ei pe Jefferson? Peăş ă

Thoreau? Care e cea mai pu in valoroas ? Dac o înlocuiesc, i Beatty tie ce am furat, î i va închipui c avemţ ă ă ş ş ş ă acas o bibliotec întreag !ă ă ă

Buzele ei se crispar .ă ― Vezi ce faci? Ai s aba i nenorocirea asupra noastr ! Ce e mai important, ă ţ ă eu sau Biblia aceea?

Începu s ipe, stînd jos, ca o p pu de cear topit de propria ei c ldur .ăţ ă şă ă ă ă ăAuzi glasul lui Beatty."Stai jos, Montag. Prive te. Cu ging ie, la fel ca petalele unei flori. Aprinde prima pagin , aprinde-o pe aş ăş ă

doua. Fiecare devine un fluture negru. Frumos, nu? De la a doua aprinde-o pe a treia i a a mai departe, pagin deş ş ă pagin , capitol de capiă tol, toate fleacurile cuprinse în cuvinte, toate promisiunile de arte, toate no iunile transmiseş ţ la mîna a doua, toate filozofiile pr fuite de timp." Îl v zu pe Beatty, u or transpirat, peă ă ş podeaua pres rat cu roiuriă ă de molii negre, ucise de o singur furtun .ă ă

Mildred încet s mai ipe, la fel de brusc cum începuse. Montag nu-i d du nici o aten ie.ă ă ţ ă ţ ― Nu putem face decît un singur lucru, spuse el. Pîn disear , cînd îi voi duce cartea lui Beatty, trebuie s -ă ă ă

mi fac o copie. ― Disear vii acas pentru Clovnul Alb i pentru vizita cucoanelor? îi strig Mildred.ă ă ş ă

Montag se opri în prag, f r s se întoarc .ă ă ă ă ― Millie?

T cere.ă Da?― ― Millie? Clovnul Alb te iube te?ş

Nici un r spuns.ă ― Millie... Î i linse buzele. "Familia" ta te iube te, te iube te ş ş ş foarte mult, te iube te din tot sufletul, Millie?ş

O sim i clipind încet chiar în spatele lui.ţ ― Ce i-a venit s -mi pui o întrebare a a prosteasc ?ţ ă ş ă

El sim i nevoia s plîng , dar ochii i buzele nu-l ascultau.ţ ă ă ş ― Dac vezi cîinele afar , spuse Millie, arde-i un picior din partea mea.ă ă

El ov i, ascultînd de cealalt parte a u ii. Apoi o deschise i ie i.ş ă ă ş ş şPloaia se oprise i soarele apunea pe cerul limpede. Strada, peluza i veranda erau pustii. Oft prelung,ş ş ă

golindu- i pl mînii de aer.ş ăTrînti u a dup el.ş ă

C l torea cu metroul.ăăSînt amor it, î i spuse. De unde a ap rut amor eala din obraz? Din corp? Din noaptea în care am lovit peţ ş ă ţ

întuneric flaconul de pastile, ca i cum a fi c lcat pe o mina îngropat în p mînt.ş ş ă ă ăAmor eala va disp rea, se gîndi el. Va trece un timp, dar voi reu i sau poate m va ajuta Faber. Cinevaţ ă ş ă

undeva îmi va reda chipul i mîinile de alt dat . Chiar i zîmbetul, vechiul meu zîmbet d ltuit de foc, pe care nu-lş ă ă ş ă mai am. F r el sînt un om pierdut.ă ă

Un metrou s geta pe lîng el, pl ci albicioase, negru de smoal , pl ci albicioase, negru de smoal , numere iă ă ă ă ă ă ş întuneric, mai mult întuneric, întuneric peste întuneric. În copil rie se a ezase pe o dun galben , la malul m rii, înă ş ă ă ă miezul unei zile fierbin i i senine de var , încercînd s umple o sit cu nisip, fiindc un v r r ut cios îi spusese:ţ ş ă ă ă ă ă ă ă "Umple sita asta i ai s prime ti zece cen i." Cu cît se gr bea s-o umple, cu atît mai repede curgea nisipul, ca oş ă ş ţ ă oapt fierbinte. Îl dureau mîinile, nisipul era încins, sita r mînea goal . Stînd acolo în miez de iulie, f r o vorb ,ş ă ă ă ă ă ă

sim ise lacrimile curgîndu-i pe obraz.ţAcum cînd metroul îl plimba, zgîl îindu-l cu vitez ame itoare prin subteranele moarte ale ora ului, î i amintiţ ă ţ ş ş

logica teribil a acelei site, apoi privi în jos i- i d du seama c inea Biblia deschis . În metrou se aflau i alteă ş ş ă ăţ ă ş persoane; îi veni în minte gîndul n stru nic c , dac citeai repede i citeai tot, poate c o parte din nisip avea să ş ă ă ş ă ă r mîn în sit . Citea, îns cuvintele c deau prin el i- i spuse c peste cîteva ore va da ochii cu Beatty i-i vaă ă ă ă ă ş ş ă ş înmîna cartea, a a c nu trebuia s -i scape nici o fraz , trebuia s memoreze fiecare rînd. Îmi voi impune sş ă ă ă ă ă realizez acest lucru.

Î i încle ta degetele pe carte.ş şR sun ip t ascu it de trompete.ă ăţ ă ţ"Pasta de din i Denham."ţTaci, î i impuse Montag. Gînde te-te la crinii de pe cîmp.ş ş"Pasta de din i Denham."ţEi nu depun efort, nici ele..."Pasta de din i..." Gînde te-te la crinii de pe cîmp,ţ ş taci, taci."Pasta de din i!"ţDeschise brusc cartea, frunz ri paginile, pip indu-le, ca i cum ar fi fost orb, atinse forma literelor, totul f ră ă ş ă ă

s clipeasc .ă ă"Denham. D-E-N..."Ei nu trudesc, nici ele...Un fo net teribil de nisip încins curgînd din sita goal .ş ă"Denham lucreaz pentru voi!"ăGînde te-te la crini, la crini, la crini...ş"Detergentul dental Denham.""Taci, taci, taci!" Era o implorare, un strig t atît de disă perat încît Montag se trezi în picioare, în timp ce

pasagerii oca i se fereau din fa a b rbatului cu figur congestionat de nebun, care bolborosea cuvinte f r noim ,ş ţ ţ ă ă ă ă ă ă cu buzele uscate, fluturînd în mîn o carte deschis . Oamenii care pîn cu o clip în urm edeau b tînd din picioră ă ă ă ăş ă în ritmul reclamei pentru Pasta de din i Denham, Detergentul Dental Elegant Denham, Pasta, Pasta, Pasta de Din iţ ţ Denham, unu doi, unu doi trei, unu doi, unu doi trei. Oamenii ale c ror buze schi au involună ţ tar cuvintele Past deă Din i, Past de Din i, Past de Din i. Drept pedeaps , radioul din metrou vomit asupra lui Montag o avalan deţ ă ţ ă ţ ă ă şă muzic numai cositor, cupru, argint, crom i alam . Oamenii din metrou fur supu i cu lovituri sonore; nu fugeau,ă ş ă ă ş nu aveau unde s fug ; uria ul tren se afunda prin tunelul s u spre m runtaiele p mîntului.ă ă ş ă ă ă

― Crinii de pe cîmp."Denham."

― Am spus Crinii!Oamenii se holbau la el.

― Chema i paza!ţ ― Individul e icnit...ţ ― Knoll View!

Trenul se opri, scrî nind.ş ― Knoll View!

Un ip t.ţ ă"Denham." O oapt . Montag abia î i mi c buzele.ş ă ş ş ă

― Crinii...U ile metroului se deschiser uierînd. Montag st tea în picioare. U ile icnir , dînd s se închid la loc. Înş ăş ă ş ă ă ă

ultima clip î i f cu loc pe lîng ceilal i pasageri, urlînd în gînd, n pustindu-se prin u a-ghilotin în ultimaă ş ă ă ţ ă ş ă secund . Urc în fug dalele albe, str b tu tunelele, renun la sc rile rulante pentru c voia s - i simt picioareleă ă ă ă ă ţă ă ă ă ş ă mi cîndu-se, bra ele leg nîndu-se, pl mînii umflîndu-se i golindu-se de aer, gîtul usturîndu-l din pricina aerului. Oş ţ ă ă ş voce pluti în deriv în urma lui. "Denham, Denham, Denham", apoi trenul sîsîi ca un arpe. În clipa urm toareă ş ă disp ru în v g una lui.ă ă ă

― Cine e acolo? ― Montag. ― Ce vrei? ― Vreau s intru.ă ― N-am f cut nimic!ă

― Sînt singur, la dracu'! ― Juri? ― Jur!

U a de la intrare se deschise încet. Faber arunc o privire afar , lumina îl f cea s par foarte b trîn, foarteş ă ă ă ă ă ă fragil i foarte înfrico at. Ar ta de parc de ani de zile n-ar mai fi ie it din cas . Sem na mult cu pere ii tencui i dinş ş ă ă ş ă ă ţ ţ interior. Buzele i obrazul lui erau palide, avea p rul alb, ochii sp l ci i, pîn i iri ii alba tri aveau urme de alb.ş ă ăă ţ ăş ş ş Apoi privirea îi c zu pe cartea pe care Montag o inea sub bra i dintr-o dat nu mai p ru atît de b trîn i de fragil.ă ţ ţ ş ă ă ă ş Treptat, spaima i se risipi.

― Iart -m . Omul trebuie s fie prudent.ă ă ăSe uit la cartea de sub bra ul lui Montag.ă ţ

Deci, ― e adev rat, nu se putu ab ine b trînul. Montag p i în untru. U a se închise. Ia loc.ă ţ ă ăş ă şFaber veni în fa a lui, de parc i-ar fi fost team c volumul va disp rea dac î i va lua ochii de la el. Înţ ă ă ă ă ă ş

spatele b tr nului se vedea u a de la dormitor deschis i în untru o mul ime de piese i unelte în irate pe un birou.ă ă ş ăş ă ţ ş ş Montag abia apuc s - i arunce ochii, c Faber îi prinse privirea, se întoarse repede i închise u a dormitorului,ă ă ş ă ş ş apoi r mase cu mîna tremurînd pe clan . Se uit cu un aer ov ielnic la Montag, care se a ezase cu cartea peă ţă ă ş ă ş genunchi.

Cartea... unde ai...?― ― Am furat-o.

Pentru prima oar Faber ridic ochii i-l privi pe Montag drept în fa .ă ă ş ţă ― E ti curajos.ş Nu, r― spunse Montag. So ia mea e pe moarte. Deja mi-a murit un prieten. Cineva care mi-ar fi putut fiă ţ

prieten a ars acum nici dou zeci i patru de ore. E ti singurul om din cî i cunosc care m-ar putea ajuta. S v d. Să ş ş ţ ă ă ă în eleg...ţ

Faber sim i furnic turi în palmele a ezate pe genunchi.ţ ă ş ― Îmi dai voie? ― Iart -m .ă ă

Montag îi întinse cartea. ― A trecut mult vreme. Nu sînt credincios. Dar a trecut mult vreme. Faber întorcea paginile, oprindu-seă ă

ici-colo s citeasc . E la fel de bun pe cît îmi aminteam. Doamne, cum au mai schimbat-o în zilele noastre înă ă ă pere ii-ecran. Acum Hristos face parte din "familie". Deseori m întreb dac Dumnezeu î i mai recunoa te fiul a aţ ă ă ş ş ş cum l-am costumat noi -sau poate astfel l-am desacralizat? Acum e un baton cu ment , numai zah r candel iă ă ş zaharin , dac nu cumva face aluzii la anumite produse comerciale de care are ă ă absolut ă nevoie orice credincios. Faber mirosi cartea. tiai c toate c r ile miros a nuc oar sau a mirodenii din ri îndep rtate? În copil rie îmiŞ ă ă ţ ş ă ţă ă ă pl cea s le miros. Doamne, cîndva existau o mul ime de c r i minunate, înainte ca noi s renun m la ele. Faberă ă ţ ă ţ ă ţă întorcea paginile. Domnule Montag, ai în fa a dumitale un la . Cu mult vreme în urm am v zut cum evoluauţ ş ă ă ă lucrurile. Nu am spus nimic. Sînt unul dintre inocen ii care ar fi putut vorbi deschis atunci cînd nimeni nu voia sţ ă plece urechea la cei "vinova i", dar nu am vorbit i astfel am intrat eu însumi în rîndul vinova ilor. i cînd, în celeţ ş ţ Ş din urm , s-a creat sistemul menit s ard c r ile cu ajutorul pompierilor, am bomb nit de cîteva ori, dup care amă ă ă ă ţ ă ă acceptat, pentru c , între timp, n-a mai avut cine s bomb ne sau s vocifereze al turi de mine. Acum e prea tîrziu.ă ă ă ă ă Faber închise Biblia. Ei, presupun c ai s -mi spui de ce ai venit la mine?ă ă

― Nimeni nu mai ascult . Nu pot vorbi cu pere ii, pentru c pere ii ip la ă ţ ă ţ ţ ă mine. Nu pot vorbi cu so ia; eaţ ascult ăpere ii. ţ Nu vreau decît ca cineva s aud ceea ce am de spus. Poate, dac vorbesc destul de mult, vorbeleă ă ă mele vor avea sens. i mai vreau s m aju i s în eleg ceea ce citesc.Ş ă ă ţ ă ţ

Faber cercet chipul supt al lui Montag, pe care barba abia mijit l sa o tent alb struie.ă ă ă ă ă ― Cum s-a petrecut ocul? Ce anume i-a smuls tor a din mîn ?ş ţ ţ ă ― Nu tiu. Avem tot ce ne trebuie ca s fim ferici i, dar nu sîntem. Lipse te ceva. Am privit în jurul meu.ş ă ţ ş

Singurul lucru despre care tiam ş cu certitudine c nu mai exist erau c r ile pe care le-am ars în zece sauă ă ă ţ doisprezece ani. Atunci mi-am spus c , poate, c r ile îmi vor fi de vreun ajutor.ă ă ţ

― E ti un romantic iremediabil, spuse Faber. Ar fi caraghios, dac n-ar fi tragic. Nu de c r i ai nevoie, ci deş ă ă ţ ceea ce se g sea odinioar în c r i. ă ă ă ţ E posibil ca acelea i lucruri s existe i în "familiile de salon" din zilele noastre.ş ă ş Aceea iş minu iozitate a detaliului i aceea i luciditate ar putea fi realizat de radio i de televizor, dar nu seţ ş ş ă ş întîmpl a a. Nu, nu, c r ile nu-s cîtu i de pu in ceea ce cau i! Culege acel ceva acolo unde exist , în vechile pl ciă ş ă ţ ş ţ ţ ă ă de patefon, în filmele i în prietenii de alt dat ; caut în natur i în tine însu i. C r ile nu erau decît un fel deş ă ă ă ăş ţ ă ţ receptacul în care acumulam nenum rate lucruri pe care ne temeam c le vom uita. În ele nu exist nimică ă ă miraculos. Magia const numai în ceea ce spun c r ile, în felul în care ele îns ileaz petice de univers într-ună ă ţ ă ă ve mînt. Bineîn eles c nu aveai de unde s tii asta, înc nu în elegi rostul spuselor mele. Dar intui ia nu te în al ,ş ţ ă ăş ă ţ ţ ş ă or acesta este esen ialul. Lipsesc trei lucruri.ţ

Unu: tii de ce astfel de c r i sînt atît de importante? Pentru c au calitate. Dar ce înseamn cuvîntul calitate?ş ă ţ ă ă Eu traduc cuvîntul "calitate" prin " esut". Cartea aceasta are ţ pori. Are tr s turi. Poate sta sub microscop. Subă ă lentil vei descoperi o bog ie infinit de via în continu mi care. Cu cît porii sînt mai numero i, cu atît detaliileă ăţ ă ţă ă ş ş înregistrate de fiecare centimetru p trat de hîrtie sînt mai veridice, sporind calitatea "literar ". În orice caz, aceastaă ă este defini ia ţ mea. Povestirea detaliului. Detalii sugestive. Marii scriitori ating adesea via a. Cei mediocri seţ apropie de ea. Cei lipsi i de talent o violeaz i o las prad mu telor.ţ ăş ă ă ş

Acum în elegi de ce c r ile inspir ur i team ? Ele arat porii de la suprafa a vie ii. Oamenii dornici deţ ă ţ ă ăş ă ă ţ ţ confort nu vor decît chipuri ca de cear , f r pori, f r p r, f r expresie. Sîntem martorii unor vremuri în careă ă ă ă ă ă ă ă florile tr iesc pe seama altor flori, în loc de ploaie i cernoziom. Chiar artificiile, oricît sînt ele de frumoase, provină ş dintr-o chimie a p mîntului. Cu toate acestea, ne închipuim cumva c ne putem hr ni cu flori i artificii, f r a maiă ă ă ş ă ă

reveni la realitate. Cuno ti legenda lui Hercule i Anteu, gigantul lupt tor a c rui putere era nem rginit atîta timpş ş ă ă ă ă cît atingea p mîntul? Dar cînd Herculeă l-a ridicat în aer, a fost lesne învins. Dac aceast legend nu ilustreaz ună ă ă ă fapt contemporan, din lumea noastr , din ora ul nostru, atunci înseamn c m-am icnit de tot. Ei bine, acesta esteă ş ă ă ţ primul lucru de care i-am spus c avem nevoie. Calitatea.ţ ă

Dar al doilea?― ― Timpul. Cum, dar avem mult timp liber…― Timp liber, da. Dar timpul de a g― îndi? Dac nu gone ti cu o sut cincizeci de kilometri pe or , f r a teă ş ă ă ă ă

putea gîndi la altceva decît la primejdie, atunci joci vreun joc sau stai într-o înc pere unde nu po i discuta cuă ţ televizorul din cei patru pere i. De ce? Televizorul e "real". E lîng tine, are dimensiuni. Î i spune la ce s teţ ă ţ ă gînde ti i url pîn bagi la cap. ş ş ă ă Trebuie s fie corect. ă Pare atît de adev rat. Te aduce atît de repede la propriile luiă concluzii, încît mintea ta nu are timp s protesteze: "Ce prostie!"ă

― Numai "familia" înseamn "oameni".ă ― Poftim? So― ia mea spune c , de fapt, c r ile nu sînt "reale".ţ ă ă ţ ― Har Domnului c nu sînt. Le po i închide, spunînd: "Ia stai a a!" În rela ia cu cartea po i fi un fel deă ţ ş ţ ţ

Dumnezeu. Dar cine a reu it vreodat s se smulg din gheara care te în fac atunci cînd cazi în mrejele peretelui-ş ă ă ă ş ăecran? Te modeleaz a a cum vrea! Este un mediu la fel de real ca lumea înconjur toare. ă ş ă Devine i este adev r.ş ă C r ile pot fi învinse prin argumente ra ionale. Dar cu toat tiin a i scepticismul meu, niciodat nu am fost înă ţ ţ ăş ţ ş ă stare s discut cu o orchestr simfonic de o sut de instrumenti ti, color i în trei dimensiuni, nici s m integreză ă ă ă ş ş ă ă în aceste incredibile sufragerii TV. Dup cum vezi, sufrageria meu const numai din patru ziduri tencuite. Iară ă acestea ― îi ar t dou mici dopuri de cauciuc ăă ă s― înt pentru urechi, atunci cînd merg cu metroul.

― Pasta de Din i Denham; ei nu trudesc, nici ele, spuse Montag cu ochii închi i. Dar ce se va întîmpla maiţ ş departe? Ne vor ajuta c r ile?ă ţ

― Numai dac am putea ob ine cel de al treilea lucru neceă ţ sar. Num rul unu, dup cum i-am spus, e calitateaă ă ţ informa iei. Num rul doi, r gazul necesar ca s-o asimil m. Iar num rul trei: dreptul de a ac iona pe baza a ceea ceţ ă ă ă ă ţ înv m din interac iunea primelor dou . Or mie nu prea-mi vine a crede c un om b trîn i un pompierăţă ţ ă ă ă ş deziluzionat ar putea realiza mare lucru dup atîta timp...ă

― Pot face rost de c r i.ă ţ ― Î i asumi un risc.ţ ― Tocmai aici e partea frumoas a mor ii: cînd nu ai nimic de pierdut, î i asumi orice risc dore ti.ă ţ ţ ş ― Ai spus ceva interesant, rîse Faber. i nici m car nu-i luat din c r i!Ş ă ă ţ ― Exist ăastfel de lucruri în c r i? Dar mie mi-a venit pe negîndite!ă ţ ― Cu atît mai bine. Nu l-ai gîndit anume pentru mine sau pentru altcineva, nici chiar pentru tine.

Montag se aplec spre el.ă ― Azi dup -amiaz mi-am spus c , dac într-adev r c r ile se ă ă ă ă ă ă ţ dovedesc valoroase, am putea face rost de o

tiparni , s tip rim cîteva exemplare...ţă ă ă ― Am putea? ― Dumneata i cu mine.ş ― Oh, nu!

Faber se ridic în picioare.ă ― D -mi voie s - i spun planul meu...ă ă ţ ― Dac insi ti s -mi spui, va trebui s - i cer s pleci.ă ş ă ă ţ ă ― Dar pe dumneata, nu te intereseaz ?ă ― Nu, dac abordezi subiecte prin care risc s mi se dea foc la cas . Singurul caz ă ă ă posibil în care a plecaş

urechea ar fi dac îns i unitatea de pompieri ar fi incendiat . Dac sugerezi s tip rim cîteva exemplare pe care să ăş ă ă ă ă ă le ascundem prin locuin ele pompierilor din întreaga ar , ca s s dim suspiciuţ ţ ă ă ă nea chiar în rîndul incendiatorilor, atunci i-a spune "Bravo!"ţ ş

― Adic s ascundem c r ile, s d m alarma i s ardem unit ile de pompieri, asta vrei s spui?ă ă ă ţ ă ă ş ă ăţ ăFaber ridic din sprîncene i se uit la Montag de parc ar fi avut în fa a ochilor cu totul alt om.ă ş ă ă ţ

― Glumeam. ― Dac ai socoti c planul merit încercat, atunci ar trebui s te cred pe cuvînt c va servi la ceva.ă ă ă ă ă ― Nu po i garanta astfel de lucruri! în definitiv, pe vremeaţ cînd dispuneam de toate c r ile de care aveamă ţ

nevoie, noi înc insistam s g sim cea mai înalt stînc de pe care s ne arunc m. Dar ă ă ă ă ă ă ă avem nevoie de un r gaz caă s ne tragem sufleă tul. Avem nevoie de cunoa tere. Poate c peste o mie de ani am putea alege stînci mai pu inş ă ţ înalte de pe care s ne arunc m. C r ile ne vor reaminti cît de nebuni i pro ti sîntem. Ele sînt garda pretorian a luiă ă ă ţ ş ş ă Caesar, optind în timp ce parada trece zgomotos pe bulevard: "Caesar, aminte te- i c e ti muritor." Cei mai mul iş ş ţ ă ş ţ dintre noi nu putem hoin ri pretutindeni, nu putem discuta cu toat lumea, nu putem cunoa te toate ora ele de peă ă ş ş glob, nu avem atîta timp, atî ia bani i nici atî ia prieteni. Lucrurile pe care le cau i tu, Montag, se afl în lume, darţ ş ţ ţ ă singura modalitate ca un om de condi ie medie s ajung vreodat s cunoasc nou zeci i cinci la sut din acesteţ ă ă ă ă ă ă ş ă lucruri este cartea. Nu cere garan ii. i nu c uta salvarea într-un ţ Ş ă singur lucru, persoan , ma in sau bibliotec .ă ş ă ă Încearc s te salvezi prin tine însu i, iar dac te îneci, m car s mori tiind c te îndreptai spre rm.ă ă ţ ă ă ă ş ă ţă

Faber se ridic în picioare i începu s se plimbe prin camer .ă ş ă ă ― Atunci? întreb Montag.ă ― Chiar vorbe ti serios?ş Absolut.― ― E un plan insidios, i-o spun pîn i eu. Faber arunc o privire nelini tit înspre u a dormitorului. S veziţ ăş ă ş ă ş ă

arzînd unit ile de pompieri din întreaga ar , s distrugi focarele tr d rii. Salamandra care- i devoreaz coada! Oh,ăţ ţ ă ă ă ă ş ă Doamne!

Am o list― cu toate unit ile de pompieri. Printr-o re ea subteran ...ă ăţ ţ ă ― Nu po i avea încredere în oameni, aici e partea cea mai urît a afacerii. Focul va fi pus de tine, de mine iţ ă ş

de mai cine? ― Nu mai exist profesori ca dumneata, fo ti scriitori, istorici, lingvi ti?ă ş ş Au murit sau s― înt foarte b trîni.ă Cu c― ît sînt mai b trîni, cu atît mai bine; nimeni nu le va acorda vreo aten ie. Recunoa te c tii zeci deă ţ ş ăş

persoane! Oh, s― înt mul i actori care n-au jucat de ani de zile Pirandello, Shaw sau Shakespeare, fiindc piesele lorţ ă

erau prea con tiente ş de realitate. Ne-am putea sluji de sup rarea lor. Dup cum ne-am putea sluji de sup rareaă ă ă fireasc a istoricilor care de patruzeci de ani n-au scris un singur rînd. Adev rat, am putea cî tiga adep i la gîndireă ă ş ţ i lectur .ş ă

― Da! ― Dar efectul ar fi numai marginal. Întreaga noastr cultur e minat . Scheletul trebuie topit i ref cut.ă ă ă ş ă

Dumnezeule Doamne, nu-i la fel de simplu ca atunci cînd iei o carte pe care ai pus-o deoparte în urm cu jum tateă ă de secol. ine minte, pompierii sînt rareori necesari. Publicul a încetat s mai citeasc din proprie ini iativ . Voi,Ţ ă ă ţ ă pompierii, oferi i din cînd în cînd cîte un spectacol: da i foc caselor i lumea se adun s admire vîlv taia; înţ ţ ş ă ă ă realitate, e un spectacol marginal i lipsit de importan , deloc necesar pentru a ine lucrurile în frîu. Cum î iş ţă ţ ţ spuneam, pu ini mai doresc s se r zvr teasc . i dinţ ă ă ă ă Ş tre ace tia, cei mai mul i se sperie u or, la fel ca mine. Po iş ţ ş ţ dansa mai repede decît Clovnul Alb sau ipa mai tare decît "Domnul Gimmick" i "familiile" din sufragerie? Dacţ ş ă po i, atunci ai cî tigat partida, Montag. În orice caz, e ti un naiv. Oamenii se ţ ş ş distreaz .ă

Lu― îndu- i singuri via a! Omorînd!ş ţÎn timp ce vorbeau, un bombardier zbur c tre est i cei doi b rba i se oprir s asculte, sim ind cum huruitulă ă ş ă ţ ă ă ţ

uria ului aparat cu reac ie se repercuta în sufleteleş ţ lor. R― bdare, Montag. Las r zboiul s sting televizorul cu "familiile". Civiliza ia noastr se distrugeă ă ă ă ă ţ ă

singur . ine-te departe de centrifug .ă Ţ ă Dar, ― în momentul distrugerii, cineva trebuie s fie preg tit.ă ă Cum? Oameni care s― citeze din Milton? Care s spun : "Îmi amintesc de Sofocle"? S amintească ă ă ă ă

supravie uitorilor c omul are i o parte bun ? Atunci ei nu vor face decît s adune pietre cu care s arunce unii înţ ă ş ă ă ă al ii. Du-te acas , Montag. Du-te la culcare. De ce s - i irose ti ultimele ceasuri învîrtindu-te ca un nebun în cu cţ ă ă ţ ş ş ă i refuzînd s accep i c e ti o veveri ?ş ă ţ ă ş ţă

Deci dumitale nu-― i mai pas ?ţ ă ― Îmi pas atît de mult, c sînt bolnav.ă ă ― i nu vrei s m aju i?Ş ă ă ţ Noapte bun― , noapte bun .ă ă

Mîinile lui Montag apucar Biblia. El v zu ce f ceau mîinile lui i le privi surprins.ă ă ă ş Ai vrea s― fie a dumitale?ă Mi-a― da i bra ul drept, r spunse Faber.ş ş ţ ă

Montag r mase pe loc i a tept s vad ce are s se întîmple. Mîinile lui, singure, ca doi lucr tori într-oă ş ş ă ă ă ă ă echip , începur s rup paginile c r ii. Rupser foaia alb de la început, prima pagin , apoi pe a doua.ă ă ă ă ă ţ ă ă ă

Ce faci, nenorocitule? Faber s― ri în picioare, de parc ar fi primit o palm . Se repezi la Montag. Acesta seă ă ă feri i- i l sş ş ă ă mîinile s continue ceea ce începuser . Alte ase pagini c zur pe podea. Montag le ridic i leă ă ş ă ă ăş mototoli sub privirea înm rmuă rit a lui Faber. Nu, oh, nu! gemu b trînul.ă ă

― Cine m poate împiedica? Sînt pompier. Pot s - i dau foc!ă ă ţB trînul r mase pe loc cu ochii la el.ă ă

― N-ai face-o. ― Dar a putea!ş ― Cartea... N-o mai rupe. Faber se pr bu i într-un fotoliu, alb ca varul la fa , cu buzele tremurînd. Nu mă ş ţă ă

face s m simt i mai istovit. Ce vrei de la mine?ă ă ş ― Am nevoie s m înve i.ă ă ţ ― Bine, bine.

Montag puse cartea deoparte. Începu s desfac hîrtia mototolit i s-o netezeasc , sub privirea obosit aă ă ăş ă ă b trînului. Faber scutur capul, ca i cum s-ar fi dezmeticit.ă ă ş

― Montag, ai bani? ― Am ceva. Patru, cinci sute de dolari. De ce? ― Adu-i aici. Cunosc pe cineva care ne tip rea materialele la colegiu acum cincizeci de ani. Adic în anul înă ă

care am venit în clas la începutul unui nou semestru i am descoperit un singur student înscris la cursul de Teatruă ş de la Eschil la O'Neill. În elegi? Ce mult sem na teatrul cu o frumoas statuie de ghea care se topea la soare! îmiţ ă ă ţă amintesc cum mureau ziarele, ca ni te molii uria e. Nimeni nu le ş ş dorea s reapar . Nimeni nu le ducea dorul. Apoiă ă statul, v zînd cît de avantajos era ca oamenii s citeasc numai despre buze p tima e i despre pumni în stomac, aă ă ă ă ş ş definitivat situa ia prin mînc torii t i de foc. Prin urmare, Montag, exist acest tipograf r mas f r lucru. Am puteaţ ă ă ă ă ă ă începe s tip rim cîteva c r i, apoi vom a tepta ca r zboiul s sparg rutina i s ne dea imboldul de care avemă ă ă ţ ş ă ă ă ş ă nevoie. Cîteva bombe i "familiile" din pere ii tutuş ţ ror caselor vor amu i ca obolanii dresa i! în t cerea care vaţ ş ţ ă urma, poate c oapta noastr va putea fi auzit .ăş ă ă

Amîndoi r maser cu ochii la cartea de pe mas .ă ă ă ― Am încercat s -mi amintesc, spuse Montag. Dar, la dracu', îmi piere din minte de îndat ce-mi întorcă ă

capul. Doamne, cît a vrea s -i pot spune ceva c pitanului. A citit destul ca s cunoasc toate r spunsurile sau, celş ă ă ă ă ă pu in, a a d impresia. Vocea lui e ca untul. Mi-e team s nu m conving s redevin cel de alt dat . Cu numai oţ ş ă ă ă ă ă ă ă ă s pt mîn în urm mînuiam furtunul cu petrol i m gîndeam: "Doamne, ce disă ă ă ă ş ă trac ie!"ţ

B trînul încuviin din cap.ă ţă ― Cei care nu construiesc trebuie s ard . E o poveste la fel de veche ca istoria i ca delincven a juvenil .ă ă ş ţ ă ― Deci a a sînt i eu.ş ş ― To i sîntem a a într-o oarecare m sur .ţ ş ă ă

Montag porni c tre u a de la intrare.ă ş ― M po i ajuta în vreun fel ast -sear , cu c pitanul de pompieri? Am nevoie de o umbrel ca s m ferescă ţ ă ă ă ă ă ă

de avers . Mi-e o team cumplit c am s m înec, dac pune mîna pe mine din nou. B trinul nu spuse nimic, ciă ă ă ă ă ă ă ă mai arunc o privire nelini tit c tre dormitor. Montag îi prinse privirea. Ei?ă ş ă ă

B trînul trase aer în piept, r mase o clip f r s respire, apoi î i goli pl mînii. Mai respir o dat , cu ochiiă ă ă ă ă ă ş ă ă ă închi i, cu buzele strînse i, în cele din urm , r sufl adînc.ş ş ă ă ă

― Montag... Într-un tîrziu, se întoarse i spuse: Vino cu mine. Eram pe punctul de a te l sa s pleci din casaş ă ă mea. Z u c ă ă sînt un prost b trîn i la .ă ş ş

Faber deschise u a dormitorului i Montag p i într-o înc pere micu , cu o mas pe care se vedeau maiş ş ăş ă ţă ă multe unelte metalice, printre nenum rate sîrmuli e microscopice, role mici, bobine i cristale.ă ţ ş

― Ce-i asta? întreb Montag.ă ― Dovada cumplitei mele la it i. De ani de zile tr iesc sinş ăţ ă gur, proiectînd pe pere i figuri din imagina ie.ţ ţ

Dintotdeauna mi-au pl cut electronica i radiotransmisiunea. La itatea mea este atît de mare, pe lîng spiritulă ş ş ă r zvr tit care tr ie te în umbra ei, încît am fost nevoit s proiectez ă ă ă ş ă asta. Lu de pe mas un obiect metalic mic iă ă ş verde, nu mai mare decît un glon calibrul 22. Am pl tit pentru toate acestea... cum? Bineîn eles, b tîndţ ă ţ ă talciocurile, ultimul refugiu de pe lume pentru intelectualul periculos, r mas f r ocupa ie. Ei bine, am colindată ă ă ţ talciocurile, am construit tot ce vezi i am a teptat. Am a tepş ş ş tat tremurînd jum tate din via ca cineva s vin s -ă ţă ă ă ămi adreseze cuvîntul. Eu n-am îndr znit s vorbesc cu nimeni. In ziua în care am stat amîndoi în parc, am tiut că ă ş ă vei veni cîndva, s -mi aduci fie focul, fie prietenia dumitale, era greu de spus. Lucrul acesta este gata de luniă întregi. Dar am fost cît pe ce s te las s pleci, ă ă atît îmi e de fric !ă

― Pare o casc radio.ă ― E mai mult decît atît! Pentru c poate i s ă ş ăasculte! Dac îl pui în ureche, Montag, eu pot r mîne lini tită ă ş

acas s -mi înc lzesc oasele înfrico ate, auzind i analizînd lumea pompierilor, ca s -i descop r puncteleă ă ă ş ş ă ă vulnerabile, f r nici un risc. La fel de în siguran ca matca în stupul de albine. Tu vei fi bondarul, urecheaă ă ţă umbl toare. În cele din urm , a putea instala "urechi" în diverse puncte ale ora ului, prin diverse persoane, ca să ă ş ş ă ascult i s evaluez. Dac bondarii mor, eu voi continua s m aflu în siguran acas , îngrijindu-mi frica înş ă ă ă ă ţă ă maximum de confort i minimum de ans . Vezi cum m feresc de riscuri, vezi ce creatur jalnic sînt?ş ş ă ă ă ă

Montag î i puse în ureche glon ul cel verde. B trînul î i puse i el unul identic i- i mi c buzele.ş ţ ă ş ş ş ş ş ă ― Montag!

Vocea era acum în capul lui Montag. ― Te aud!

B trînul rîse.ă ― i eu te aud foarte bine! Faber optea, dar vocea din capul lui Montag suna limpede. La ora cuvenit du-teŞ ş ă

la unitatea de pompieri. Eu voi fi cu tine. S -l ascult m împreun pe acest c pitan Beatty. Ar putea fi de-ai no tri.ă ă ă ă ş Dumnezeu tie. Am s te înv eu ce s -i spui. Îi vom oferi un spectacol pe cinste. M dete ti pentru dovadaş ă ăţ ă ă ş electronic a la it ii mele? Pe tine te trimit în toiul nop ii, iar eu r mîn la fereal , ascultînd cum î i ri ti via a.ă ş ăţ ţ ă ă ţ ş ţ

― To i facem ceea ce facem, spuse Montag. Puse Biblia în mîinile batrînului. Poftim. Voi încerca sţ ă înapoiez alta în locul ei. Mîine...

― tiu, voi sta de vorb cu tipograful r mas f r ocupa ie: Ş ă ă ă ă ţ atîta lucru pot s fac i eu.ă ş ― Noapte bun , profesore.ă ― Nu noapte bun . Voi fi cu tine toat noaptea, ca o musculi de o et care- i va gîdila urechea atunci cîndă ă ţă ţ ţ

vei avea nevoie de mine. Oricum, noapte bun i noroc.ăşU a se deschise i se închise. Montag se trezi din nou pe strada întunecoas , privind lumea.ş ş ă

În noaptea aceea se putea sim i cum se preg tea r zboiul în cer. Dup felul în care norii se d deau deoparte iţ ă ă ă ă ş se apropiau la loc, dup aspectul stelelor, un milion de stele înotînd printre nori la fel ca proiectilele inamicului,ă dup sentimentul c cerul s-ar putea pr v li peste ora , preschimbîndu-l în praf de cret , i c luna ar putea lua foc,ă ă ă ă ş ă ş ă arzînd cu flac r ro ie. Acesă ă ş ta era sentimentul pe care îl crea noaptea aceea.

Montag ie i din metrou cu banii în buzunar (trecuse pe la banc , deschis în fiecare noapte pîn în zori, fiindş ă ă ă deservit de robo i) i, în timp ce mergea, asculta cu o ureche casca radioului... "Am mobilizat un milion deă ţ ş oameni. Dac va fiă r zboi, vom ob ine o victorie rapid ..." Vorbele fur acoperite repede de muzic i voceaă ţ ă ă ăş disp ru.ă

― Zece milioane de oameni au fost mobiliza i, îi opti vocea lui Faber în cealalt ureche. Dar ţ ş ă s spunem ă un milion. E mai bine a a.ş

― Faber? ― Da? ― Nu m gîndesc, execut exact ce mi se spune, a a cum am f cut întotdeauna. Tu mi-ai cerut s fac rost baniă ş ă ă

i am f cut rost. Nu m-am gîndit eu singur la asta. Cînd oare voi începe s gîndesc lucrurile cu mintea mea?ş ă ă ― Ai i început, în momentul în care ai spus ce ai spus adineauri. Trebuie s ai încredere în mine.ş ă

― i în ceilal i am avut încredere!Ş ţ ― Da, i uite încotro ne îndrept m! Un timp va trebui s mergi orbe te. Te po i sprijini de bra ul meu.ş ă ă ş ţ ţ ― Nu vreau s trec de partea cealalt doar ca s mi se ă ă ă spun ă iar i ce s fac. Altfel, n-are rost s mai schimbăş ă ă

tab ra.ă ― Deja începi s fii mai în elept!ă ţ

Montag sim i cum picioarele îl duc pe trotuar, spre casa lui.ţ ― Continu s vorbe ti.ă ă ş ― Vrei s - i citesc, ca s - i po i aminti? Eu nu dorm decît cinci ore pe noapte. N-am nimic de f cut. A a c ,ă ţ ă ţ ţ ă ş ă

dac vrei, î i pot citi seara pîn adormi. Se spune c , dac cineva î i opte te la ureche, mintea înregistrează ţ ă ă ă ţ ş ş ă cuno tin e chiar i în somn.ş ţ ş

― Da. ― Uite. De departe, din cel lalt cap t al ora ului cufundat în noapte, r zb tu fî îitul vag al unei pagini.ă ă ş ă ă ş

Cartea lui Iov.Luna se ridic pe cer, în timp ce Montag mergea, mi cîndu- i încet buzele.ă ş ş

La ora nou seara tocmai lua o cin simpl , cînd în hol r sun vocea u ii de la intrare i Mildred ie i în fugă ă ă ă ă ş ş ş ă din salon,ca un b tina care încearc s scape de erup ia Vezuviului. Doamna Phelps i doamna Bowles intrar înăş ş ă ă ţ ş ă cas i disp rur imediat în craterul vulcanului, cu cîte un pahar de martini în mîn . Montag se opri din mîncat.ăş ă ă ă Femeile sem nau cu un monă struos candelabru de cristal sclipind cu o mie de fa ete; le v zu zîmbetele proste tiţ ă ş arzînd prin zidurile casei; acum ipau una la alta, acoperind h rm laia din salon.ţ ă ă

Montag î i d du seama c st tea în u a salonului, cu mîncarea în gur .ş ă ă ă ş ă ― Vai, ce minunat arat to i!ă ţ ― Minunat. ― Ar i grozav, Millie!ăţ ― Grozav. ― Toat lumea arat excelent.ă ă ― Excelent!

Montag r mase pe loc, privindu-le.ă ― R bdare, îi opti Faber.ă ş ― N-ar trebui s fiu aici, r spunse Mantag, optind aproape ca pentru sine. Ar trebui s fiu în drum spreă ă ş ă

dumneata, cu banii! ― i mîine este timp. Ai grij !Ş ă ― Nu-i a a c -i ş ă minunat? ip Mildred.ţ ă ― Minunat!

Pe un perete o femeie zîmbea i, în acela i timp, bea suc de portocale. Cum oare poate face amîndouş ş ă lucrurile în acela i timp? se întreb proste te Montag. Pe ceilal i pere i o radioş ă ş ţ ţ grafie a aceleia i femei dezv luiaş ă traseul b uturii r coritoare pîn în stomacul încîntat peste m sur ! Brusc, înc perea decola împreun cu o rachetă ă ă ă ă ă ă ă care se pierdu în nori, apoi plonja într-o mare verde ca frunzele de tei, în care pe ti alba tri înghi eau pe ti ro ii iş ş ţ ş ş ş galbeni. Un minut mai tîrziu trei Clovni Albi din desenele animate î i retezau unul altuia membrele, pe fundalulş unor cascade de rîs. Peste alte dou minute camera TV p r siă ă ă ora ul i începu s se învîrteasc vijelios o dat cuş ş ă ă ă ma inile cu reac ie care goneau în jurul unei arene, izbindu-se unele de altele, dînd înapoi i iar izbindu-se întreş ţ ş ele. Montag v zu cîteva trupuri proiectate în aer.ă

― Millie, ai v zut?ă ― Am v zut, ă am v zut!ă

Montag vîrî mîna în interiorul peretelui-ecran i ac iona întrerup torul principal. Imaginile se topir , ca iş ţ ă ă ş cum cineva ar fi l sat s se scurg apa dintr-un gigantic vas de cristal plin cu pe ti însp imînta i.ă ă ă ş ă ţ

Cele trei femei se întoarser încet, uitîndu-se la Montag, f r s - i ascund iritarea, apoi dezgustul.ă ă ă ă ş ă ― Cînd crede i c va începe r zboiul? întreb el. V d c so ii vo tri n-au venit în ast -sear .ţ ă ă ă ă ă ţ ş ă ă ― Oh, ei vin i pleac , iar vin i iar pleac , r spunse doamna Phelps. Ba acas , ba pleca i. Ieri, Pete a fostş ă ş ă ă ă ţ

convocat la Armat . Se va întoarce s pt mîna viitoare. A a a declarat Armata. R zboi fulger. Patruzeci i opt deă ă ă ş ă ş ore, a a au spus, apoi toat lumea se va înapoia acas . A a au spus cei de la Armat . R zboi fulger. Pete a fostş ă ă ş ă ă chemat ieri i i s-a spus c se va întoarce s pt mîna viitoare. Fulger...ş ă ă ă

Cele trei femei se foir , aruncînd priviri nelini tite spre pere ii goi de culoarea noroiului.ă ş ţ ― Nu-mi fac griji, continu doamna Phelps. Îl las pe Pete s se fr mînte. Chicoti. S se fr mînte b trînulă ă ă ă ă ă

Pete. Nu eu. Eu nu-mi fac griji. ― Da, înt ri Millie. N-are decît s se fr mînte Pete.ă ă ă ― Se zice c întotdeauna moare so ul altcuiva.ă ţ ― i eu am auzit asta. N-am cunoscut nici un b rbat care s fi fost ucis în r zboi. S rind de pe cl diri, da,Ş ă ă ă ă ă

cum a p it so ul Gloriei s pt mîna trecut . Dar în r zboi? Nu.ăţ ţ ă ă ă ă ― Nu în r zboi, confirm doamna Phelps. În orice caz, Pete i cu mine am spus întotdeauna: f r lacrimi,ă ă ş ă ă

nimic de soiul acesta. Fiecare din noi e la al treilea mariaj i sîntem indepenş den i. S fim independen i, a a ne-amţ ă ţ ş repetat întotdeauna. Dac sînt ucis, mi-a spus el, tu s - i continui via a i s nu plîngi, rec s tore te-te i nu te maiă ă ţ ţ ş ă ă ă ş ş gîndi la mine.

― Apropo, interveni Mildred. A i v zut asear pe perete povestea de dragoste de cinci minute a Clareiţ ă ă Dove? Ei bine, era vorba despre o femeie care...

Montag nu scotea o vorb , st tea privind chipurile celor trei femei, la fel cum privise cîndva fe ele unor sfin iă ă ţ ţ

într-o biseric ciudat în care intrase în copil rie. Figurile acelea sm l uite nu însemnau nimic pentru el, de i leă ă ă ă ţ ş vorbise i r m sese mult vreme în biseric , încercînd s se apropie de acea religie, s afle ce religie era, s - iş ă ă ă ă ă ă ă ş umple pl mînii i sîngele cu t mîia i colbul specifice l ca ului, ca s se simt impresionat i interesat deă ş ă ş ă ş ă ă ş semnifica ia acelor b rba i i femei plini de culori, cu ochi de por elan i buze de rubin sîngeriu. Dar nu sim iseţ ă ţ ş ţ ş ţ nimic, nimic; ca i cum s-ar fi plimbat printr-un magazin necunoscut, avînd în buzunar bani str ini i neutilizaş ă ş bili: nimic nu tres rise în sufletul lui, nici chiar cînd atinsese lemnul, tencuiala i argila. La fel i acum, în salonul dină ş ş propria sa cas , în prezen a acelor femei care se foiau pe fotolii, stînjenite de privirea lui, care aprindeau ig ri,ă ţ ţ ă suflau fumul, î i atingeau p rul decolorat de soare i- i studiau unghiile vopsite în culoarea focului, parc aprinseş ă ş ş ă de privirea lui. Chipurile lor oglindeau spaima de t cere. Se aplecar în fa , auzîndu-l cum înghite i ultimaă ă ţă ş îmbuc tur . Îi ascultau r suflarea înfierbîntat . Cei trei pere i goi ai salonului sem nau cu frun ile palide ale unoră ă ă ă ţ ă ţ gigan i cufunda i într-un somn lipsit de vise. Montag avea impresia c , dac ar fi atins cele trei frun i, pe degeteleţ ţ ă ă ţ lui ar fi r mas broboane fine de transpira ie s rat . Transpira ia adunat o dat din t cere, din vibra ia abia sim ită ţ ă ă ţ ă ă ă ţ ţ ă din jur i din femeile arzînd de încordare. În orice clip gigan ii ar fi putut scoate un uierat prelung i bolborosit,ş ă ţ ş ş urmat de o explozie.

Montag î i mi c buzele.ş ş ă ― S st m de vorb .ă ă ă

Femeile tres rir violent, privindu-l f r s clipeasc .ă ă ă ă ă ă ― Ce- i mai fac copiii, doamn Phelps? întreb el.ţ ă ă ― Doar tii c n-am copii! Dumnezeu mi-e martor c nici un om cu mintea întreag n-ar mai vrea s aibş ă ă ă ă ă

copii! exclam doamna Phelps, f r s - i dea prea bine seama ce o înfuria la aceă ă ă ă ş st om. ― Eu n-a face a a o afirma ie, interveni doamna Bowles. Am n scut doi copii prin cezarian . N-are rost sş ş ţ ă ă ă

treci prin atîtea chinuri pentru un copil. Omenirea trebuie s se reproă duc , ti i bine, rasa trebuie perpetuat . Înă ş ţ ă plus, uneori copiii î i seam n leit, i asta-i tare nostim. Dou cezariene au rezolţ ă ă ş ă vat problema, da-da. Oh, spunea medicul meu, nu-i nevoie de cezarian , ai bazinul numai bun pentru o na tere, totul e noră ş mal. Dar eu am insistat.

― Cu sau f r cezarian , copiii sînt îngrozitori; te scot din min i, declar doamna Phelps.ă ă ă ţ ă ― Eu îmi trimit copiii la coal nou zile din zece. Cînd se întorc acas , îi suport trei zile pe lun , ceea ceş ă ă ă ă

nu-i r u deloc, îi înghesui între pere ii-ecran i ap s pe întrerup tor. Ca i cum a sp la haine; îndes ruf riaă ţ ş ă ă ş ş ă ă în untru i trîntesc capacul, chicoti doamna Bowles. Mai curînd le-ar pl cea s -mi ard un picior decît s mă ş ă ă ă ă ă s rute. Noroc c i eu tiu s dau cu piciorul!ă ăş ş ă

Femeile izbucnir în rîs, ar tîndu- i limba.ă ă şMildred a tept o clip , apoi, v zînd c Montag nu se clinş ă ă ă ă tea din prag, b tu din palme.ă

― Haide i s discut m despre politic , s -i facem pl cere lui Guy!ţ ă ă ă ă ă ― O idee bun , spuse doamna Bowles. La ultimele alegeri am votat la fel ca toat lumea, pentru pre edinteleă ă ş

Noble. Cred c e unul dintre cei mai atr g tori b rba i care ne-au fost pre edin i.ă ă ă ă ţ ş ţ ― Dar l-a i v zut pe contracandidat!ţ ă ― Nu era cine tie ce de capul lui, nu-i a a? M run el i urît. În plus, nu se b rbierea la sînge i nici nu- iş ş ă ţ ş ă ş ş

piept na p rul cum trebuie.ă ă ― Ce le-a venit "fo tilor politicieni" s -l sus in ? Nu te apuci s sprijini un pitic ca el în cursa cu un b rbatş ă ţ ă ă ă

înalt. Pe deasupra, b lm jea vorbele. Nu în elegeam nici jum tate din ce spune. Iar ceea ce ă ă ţ ă auzeam, nu în elegeam!ţ ― Era gras, dar nu se îmbr ca în a a fel, încît s - i ascund gr simea. Nu-i de mirare c marea majoritate aă ş ă ş ă ă ă

fost pentru Winston Noble. Pîn i numele lor erau predestinate. Compara i Winston Noble cu Hubert Hoag timpăş ţ de zece secunde i aproape c ve i anticipa rezultatul.ş ă ţ

― La dracu'! izbucni Montag. Ce ti i voi despre Hoag i Noble?ş ţ ş ― Cum, dar au fost aici, pe peretele-ecran, cu mai pu in de ase luni în urm . Cel dintîi s-a scobit în nas totţ ş ă

timpul, m-a scos din s rite.ă ― Ei bine, domnule Montag, întreb doamna Phelps, dumă neata ai fi vrut s vot m pentru ă ă un astfel de om?

Mildred îi adres un zîmbet radios.ă ― Guy, pleac din u i nu ne mai agasa.ă şăş

Montag se f cu nev zut, dar în clipa urm toare se întoarse inînd în mîn o carte.ă ă ă ţ ă ― Guy! ― La dracu', la dracu', la dracu'! ― Ce ai acolo? Nu cumva o carte? Credeam c în zilele noastre orice preg tire special se realizeaz prină ă ă ă

film. Doamna Phelps clipi. Cite ti o lucrare teoretic despre pompieri?ş ă ― Pe dracu' teoretic ! se r sti Montag. E poezie.ă ă ― Montag, auzi el o oapt .ş ă ― Las -m în pace!ă ă

Montag sim i în jurul lui un uria vîrtej de zgomote, bîzîituri i bufnituri.ţ ş ş ― Montag, opre te-te, nu...ş ― Le-ai auzit? I-ai auzit pe ace ti mon tri vorbind despre al i mon tri? Oh, Doamne, felul în care tr nc nescş ş ţ ş ă ă

despre oameni, despre propriii lor copii, despre ele însele, despre so ii lor, despre r zboi, fir-ar s fie! Stau aici iţ ă ă ş nu-mi vine s -mi cred urechilor!ă

― Trebuie s te anun c n-am rostit un singur cuvînt despre nici un fel de ă ţ ă r zboi, ă declar doamna Phelps.ă ― Cît despre poezie, eu una o detest, spuse doamna Bowles. ― Ai auzit vreodat una?ă ― Montag, ajunse pîn la el vocea lui Faber. Ai s strici tot. Taci, neghiobule!ă ă

Cele trei femei se ridicaser în picioare.ă ― Sta i jos!ţ

Se a ezar .ş ă ― Eu m duc acas , spuse cu glas tremurat doamna Bowles.ă ă ― Montag, Montag, te implor, pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei s faci? îl implor Faber.ă ă ― De ce nu ne cite ti o poezioar din c rticica dumitale? d du din cap doamna Phelps. Cred c ar fi cevaş ă ă ă ă

foarte interesant. ― Nu e bine, se jelui doamna Bowles. Nu putem face a a cş eva! ― Ei bine, uita i-v la domnul Montag: chiar vrea s ne citeasc , tiu bine c vrea. Dac ascult m cu aten ie,ţ ă ă ă ş ă ă ă ţ

domnul Montag va fi fericit i atunci ne vom putea vedea de ale noasş tre i ne vom îndeletnici cu altceva.şArunc o privire nelini tit c tre pere ii goi care le împresurau.ă ş ă ă ţ

― Montag, dac ai s continui, s tii c am terminat cu tine. Ies din combina ie. Gîndacul îi în epa urechea.ă ă ăş ă ţ ţ La ce bun, ce vrei s dovede ti?ă ş

― Vreau s le sperii de moarte, asta vreau, s le umple toate spaimele!ă ăMildred privi de jur-împrejur.

― Guy, cu cine vorbe ti?şUn ac de argint îi str punse creierul.ă

― Montag, ascult , nu ai decît o singur solu ie, pref -te c ai glumit, pareaz , arat -le c nu e ti delocă ă ţ ă ă ă ă ă ş nebun. Pe urm ... du-te la crematoriul din perete i aruncă ş ă acolo cartea!

Mildred deja preg tise terenul, cu voce tremurînd .ă ă ― Doamnelor, o dat pe an orice pompier are voie s aduc acas o carte din vremuri vechi, ca s arateă ă ă ă ă

familiei ce prostii erau, cît nelini te î i puteau crea i cum te scoteau din min i. Surpriza lui Guy în ast -sear eraă ş ţ ş ţ ă ă s v citeasc un exemplu, s v arate cît de încurcate erau lucrurile, ca nici una dintre noi s nu- i mai bat altă ă ă ă ă ă ş ă ă dat capul cu asemenea tîmpenii, am dreptate, dragule?ă

El î i încle ta pumnii pe carte.ş ş ― Spune "da".

Buzele lui se mi car o dat cu ale lui Faber.ş ă ă ― Da.

Mildred în f c , rîzînd, cartea.ş ă ă ― Uite! Cite te-o pe asta. Nu, m-am r zgîndit. Uite-o pe aceea caraghioas , pe care ai citit-o azi cu voceş ă ă

tare. Doamnelor, nu ve i în elege un cuvînt. Totul e o bazaconieţ ţ . Hai, Guy, aceea e pagina, iubitule.El privi pagina deschis .ăO musc î i mi c u or aripile în urechea lui.ă ş ş ă ş

― Cite te.ş ― Care-i titlul, dragule? ― Plaja de la Dover.

Î i sim ea gura amor it .ş ţ ţ ă ― Acum cite te frumos i clar i nu ş ş ş te gr bi.ă

Camera era ca un furnal încins, el se sim ea cînd fierbinte, cînd de ghea ; edeau în mijlocul unui de ert cuţ ţă ş ş trei fotolii, iar el r m sese în picioare, cu genunchii tremurînd, a teptînd ca doamna Phelps s termine de aranjată ă ş ă tivul de la rochie i caş doamna Bowles s - i ia degetele din p r. Apoi începu s citeasc cu voce joas i poticnit ,ă ş ă ă ă ăş ă care devenea tot mai sigur o dat cu fiecare vers; glasul lui str b tea pustiul pîn la infinit, înv luindu-le pe celeă ă ă ă ă ă trei femei a ezate în vidul imens i fierbinte.ş ş

"Marea Credin eiţAvea i ea cîndva valuri înalte, împrejmuind rmulş ţăp mîntuluiăca faldurile unei cing tori str lucitoare.ă ăDar azi nu mai aud decîtVuietul ei melancolic, prelung i îndep rtat,ş ăRetr gîndu-se o dat cu suflareaă ăNop ii spre limanuri infinite, mohorîte,ţSpre prundul dezgolit al lumii."

Scaunele scîr îir sub cele trei femei. Montag termin de citit:ţ ă ă

,Ah, iubire, s fim sinceri unul cu altul! pentru c lumea,ă ăcare pareS se întind înaintea noastr ca un t rîm al viselor,ă ă ă ăAtît de divers , de frumoas i de nou ,ă ăş ăNu cunoa te, de fapt, nici bucuria, nici iubirea, nici lumina,şNici certitudinea, nici tihna, nici sprijinul în fa a suferin ei;ţ ţIar noi doi st m aici, în timp ce pe cîmpia întunecat ,ă ăMinate de alarme confuze de lupt i de spaime,ăşO ti ignorante se înfrunt în miez de noapte."ş ă

Doamna Phelps plîngea.Celelalte femei din inima de ertului o priveau cum hohotea din ce în ce mai tare, cu obrazul schimonosit deş

plîns. edeauŞ acolo, f r s-o ating , uluite de izbucnirea ei. Ea plîngea nest pînit, cu sughi uri. Pîn i Montag eraă ă ă ă ţ ăş

n ucit i ocat.ă ş ş ― Taci, taci, îi murmur Mildred. Totul e bine, Clara, haide Clara, termin odat ! Clara, ce s-a ă ă ă întîmplat? ― Eu... eu... suspin doamna Phelps... nu tiu, nu tiu, pur i simplu, nu tiu... oh... oh...ă ş ş ş ş

Doamna Bowles se ridic în picioare i-l fulger cu privirea pe Montag.ă ş ă ― Vezi? tiam eu, dar am vrut s-o dovedesc! tiam c a a se va întîmpla! Întotdeauna am asociat poezia cuŞ Ş ă ş

lacrimile, poezia cu sinuciderea, cu plînsul i cu sentimentele îngroziş toare, poezia cu boala; toate dulceg riileă astea! Acum am i dovada. E ti josnic, domnule Montag, e ti ş ş ş josnic!

― Acum... îl îndemn Faber.ăMontag se r suci pe c lcîie, se duse la orificiul de alam din perete i arunc volumul în fl c rile h mesite.ă ă ă ş ă ă ă ă

― Vorbe proste ti, vorbe proste ti, vorbe proste ti i dureroase, spunea doamna Bowles. De ce ş ş ş ş vor oamenii s se r neasc unii pe al ii? Nu-i destul suferin pe lume, mai treă ă ă ţ ă ţă buie s sîcîi omenirea cu astfel de tîmpenii?ă

― Clara, hai, Clara, o implor Mildred, tr gînd-o de bra . Te rog, hai s fim vesele, d drumul la "familie".ă ă ţ ă ă Haide! Acum s rîdem i s fim fericite, nu mai plînge, vom da o petrecere!ă ş ă

― Nu, se opuse doamna Bowles. Eu plec direct acas . Dac vrei s vizitezi casa i familia mea, foarte bine.ă ă ă ş Dar cît voi tr i, n-am s mai calc pragul acestui pompier nebun!ă ă

― Du-te acas , îi spuse Montag lini tit, cu ochii a inti i asupra ei. Du-te acas i gînde te-te la primul so , deă ş ţ ţ ăş ş ţ care ai divor at, la cel de al doilea, ucis într-un avion cu reac ie, la cel de al treilea, care i-a zburat creierii; du-teţ ţ ş acas i gînde te-te la cele dou sprezece avorturi pe care le-ai f cut, gînde te-te la ele, la blestematele de cezarieneăş ş ă ă ş i la copiii care te detest ! Du-te acas i gînde te-te cum de s-au întîmplat toate acestea i ce-ai f cut ca s leş ă ăş ş ş ă ă

împiedici s se întîmple. Du-te acas , du-te acas ! url el. Înainte s dau cu tine de p mînt i s - i fac vînt pe uă ă ă ă ă ă ş ă ţ şă afar !ă

Se auzi zgomot de u i trîntite, apoi casa r mase goal . Montag se trezi singur în mijlocul iernii, între pere iiş ă ă ţ sufrageriei de culoarea z pezii murdare.ă

În baie începu s curg apa. O auzi pe Mildred turnîndu- i somniferele în palm .ă ă ş ă Neghiobule, Montag, neghiobule, neghiobule, oh Doamne, neghiob descreierat ce e― ti...ş ― Taci!

Î i smulse din ureche glon ul cel verde i-l îndes în buzunar.ş ţ ş ăAcesta bîzîi abia auzit.

Neghiobule, neghiobule...―Cotrob i prin cas i g si c r ile în spatele frigiderului, unde le ascunsese Mildred. Lipseau cîteva i Montagă ăş ă ă ţ ş

î i d du seama c ea începuse pe cont propriu ac iunea de eliminare a dinamitei din cas , bucat cu bucat . Dar nuş ă ă ţ ă ă ă mai era sup rat, ci doar istovit i uimit de sine însu i. Duse c r ile în curtea din spate i le ascunse în tufi urile deă ş ş ă ţ ş ş lîng gardul dinspre alee. Numai în noaptea asta, î i spuse el, dac ar avea cumva de gînd s ard i altele.ă ş ă ă ăş

Se înapoie i cutreier prin toat casa.ş ă ă Mildred? strig― el din u a dormitorului cufundat în întuneric.ă ş

Nici un sunet.Ie i afar i travers peluza, în drum spre serviciu; încerc s nu vad cît de întunecat i pustie era casaş ăş ă ă ă ă ăş

Clarissei McClellan...Mergînd spre ora , se sim i atît de singur cu îngrozitoarea lui gre eal , încît sim i nevoia de strania c ldur iş ţ ş ă ţ ă ăş

bun tate aă unei voci blînde i familiare care s -i vorbeasc în noapte. Dup numai cîteva ore, deja i se p rea c -lş ă ă ă ă ă cunoa te pe Faber de o via . Acum tia c în el s l luiau dou fiin e: în primul rînd era acel Montag care nu tiaş ţă ş ă ăăş ă ţ ş nimic, nu tia nici c era un neghiob, abia dac avea o vag b nuial . Mai tia c era i b trînul care îi vorbea laş ă ă ă ă ă ş ă ş ă nesfîr it, în timp ce metroul era absorbit dintr-un cap t al ora ului înv luit în noapte pîn în cel lalt, ca într-oş ă ş ă ă ă respira ie prelung i ame itoare. În zilele care urmau, în nop ile întunecoase sau în cele în care luna luminaţ ăş ţ ţ str lucitor p mîntul, vorbele b trînului vor continua s se aud , strop cu strop, piatr cu piatr , fulg cu fulg. În celeă ă ă ă ă ă ă din urm , mintea lui se va umple la refuz i atunci nu va mai fi Montag, a a îi spusese b trînul, a a îi garantase, a aă ş ş ă ş ş îi f g duise. Va fi Montag plus Faber, foc plus ap , apoi într-o zi, dup ce totul se va amesteca, va fierbe încet i seă ă ă ă ş va prelucra în t cere, nu va mai exista nici foc, nici ap , ci vin. Din dou elemente separate i contrarii va luaă ă ă ş na tere un al treilea. Într-o zi, va privi în urm la neghiobul de alt dat i-l va recunoa te. Chiar i acum se sim eaş ă ă ăş ş ş ţ parc în preajma unei lungi c l torii, tr ia momentul în care i lua r mas-bun de la omul care fusese pîn atunci.ă ăă ă ş ă ă

Era pl cut s asculte bîzîitul de bondar, de în ar adormit i vocea delicat i filigranat a b trînuluiă ă ţ ţ ş ăş ă ă murmurînd, la început dojenindu-l, apoi consolîndu-l la acel ceas tîrziu din noapte, în timp ce el ie ea din metroulş înv luit în aburi i se îndrepta spre lumea unit ilor de pompieri.ă ş ăţ

Mil― , Montag, mil . Nu-i mai certa i nu-i mai sîcîi, pîn nu de mult i ă ă ş ă ş tu f ceai parte dintre ei. Sînt atît deă încrez tori c lumea lor va d inui la nesfîr it! Dar nu va fi a a. Ei nu tiu c totul e ca un uria meteorit în fl c ri,ă ă ă ş ş ş ă ş ă ă care arde frumos în spa iu, dar care într-o zi va trebui s ţ ă cad ă undeva. Ei nu vad decît flac ra, focul cel frumos, a aă ş cum l-ai v zut i tu cîndva.ă ş

Montag, b trînii care stau acas , înfrico a i, îngrijindu- i oasele f rîmicioase ca ni te alune, nu au nici ună ă ş ţ ş ă ş drept s critice. i totu i, ai fost cît pe ce s strici totul înc de la început. Fii cu b gare de seam ! Sînt al turi deă Ş ş ă ă ă ă ă tine, nu uita. În eleg ce s-a întîmplat. Trebuie s recunosc c furia ta oarb mi-a dat i mie prilejul s m r coresc.ţ ă ă ă ş ă ă ă Doamne, ce tîn r m-am sim it! Dar acum... vreau ca tu s te sim i b trîn, vreau ca în ast -sear s ai în tine pu ină ţ ă ţ ă ă ă ă ţ din la itatea mea. În urm toarele cîteva ore, cînd ai s -l vezi pe c pitanul Beatty, ia-l cu bini orul, las -m pe ş ă ă ă ş ă ă mine s -l ascult în locul t u, d -mi ă ă ă mie voie s iau pulsul situa iei. Cuvîntul nostru de ordine e supravie uirea. Nu te maiă ţ ţ gîndi la acele s rmane femei ne tiutoare...ă ş

Cred c― le-am f cut nefericite cum nu au fost de ani de zile, spuse Montag. Am fost ocat s-o v d peă ă ş ă doamna Phelps plîngînd. Poate c ele au dreptate, poate c -i mai bine s nu cuno ti realitatea, s fii tot timpul înă ă ă ş ă mi care i s te distrezi. Nu tiu. M simt vinovat...ş ş ă ş ă

Nu, nu trebuie! Dac― n-ar exista r zboi, dac în lume ar domni pacea, i-a spune ă ă ă ţ ş Bine faci, distreaz -te!ă Dar nu trebuie s redevii un simplu pompier, Montag. Ceva e în ă neregul ă cu lumea. Montag era lac de transpira ie.ţ Montag, m ascul i?ă ţ

― Picioarele, r spunse Montag. Nu le mai pot mi ca. M simt teribil de neputincios. Picioarele mele refuză ş ă ă s se urneasc din loc!ă ă

― Ascult . Ia-o încet, îi spuse cu blînde e b trînul. tiu, tiu. Te temi s nu faci vreo gre eal . ă ţ ă Ş ş ă ş ă Nu te teme. iŞ din gre eli se poate trage un folos. tii, în tinere e m ş Ş ţ ăgroz veam ă cu ignoran a mea în fa a celorlal i. M-au b tut cuţ ţ ţ ă vergeaua. Pe la patruzeci de ani inteligen a mea c p tase un ascu i fin, ca de stilet. Dac î i ascunzi ignoran a,ţ ă ă ţ ş ă ţ ţ nimeni nu te va bate i nu vei înv a nimic. Acum ia- i picioarele la spinare i intr în unitatea de pompieri! Sîntemş ăţ ţ ş ă gemeni, nu mai sîntem singuri, nu mai tr im izola i în camere TV, f r nici o comunicare între ele. Dac vei aveaă ţ ă ă ă nevoie de ajutor atunci cînd Beatty va încerca s te trag de limb , eu voi fi în urechea ta i voi lua noti e!ă ă ă ş ţ

Montag sim i cum piciorul drept se pune în mi care, apoi stîngul.ţ ş B― trîne, îl rug el, r mîi ă ă ă cu mine.

Dul ul Mecanic disp ruse. Cu ca lui era pustie, zidurile tencuite ale unit ii de pompieri se în l au înv luiteă ă ş ăţ ă ţ ă în t cere, Salamandra cea portocalie dormea cu pîntecele plin de petrol, cu arunc toarele de fl c ri încruci ate de oă ă ă ă ş parte i de alta; Montag intr prin perdeaua de t cere, se prinse de bara de alam i se ridic în întuneric, privind înş ă ă ăş ă jos, la cu ca goal , cu inima cînd b tînd, cînd oprindu-se în piept i iar b tînd. Deocamdat Faber a ipise înş ă ă ş ă ă ţ urechea lui, ca o molie cenu ie.ş

Beatty st tea la buza g urii, a teptînd, dar întors cu spatele, ca i cum nu ar fi a teptat.ă ă ş ş ş ― Ei bine, se adres el celor care jucau c r i, iat c vine o vietate foarte stranie, care în toate limbileă ă ţ ă ă

p mîntului s-ar putea numi "neghiob". Întinse mîna cu palma în sus, ca pentru a primi ceva. Montag îi puse carteaă în mîn . F r s arunce o singur privire la titlu, Beatty o azvîrli în co ul de gunoi i- i aprinse o igar . Ferească ă ă ă ă ş ş ş ţ ă ă Dumnezeu de prostia de teptului. Bun venit printre noi, Montag. Sper c ne vei ine companie, acum c i-a sc zutş ă ţ ăţ ă febra i te-ai f cut bine. Nu vrei s iei loc pentru un joc de pocher?ş ă ă

Se a ezar i împ r ir c r ile. Sub privirea lui Beatty, Montag sim i vinov ia propriilor sale mîini. Degeteleş ăş ă ţ ă ă ţ ţ ăţ îi erau ca ni te nev stuici care f cuser un lucru r u i acum nu- i g seau astîmp r, mereu agitate, mereu încercîndş ă ă ă ă ş ş ă ă s se ascund în buzunare, sub privirea lui Beatty ca flac ra unei l mpi cu spirt. Montag avea senza ia c , dacă ă ă ă ţ ă ă Beatty ar fi suflat peste mîinile lui, ele s-ar fi uscat, s-ar fi culcat pe o parte i n-ar maiş fi revenit niciodat la via ;ă ţă ar fi r mas pîn la sfîr itul zilelor îngropate în buzunarele hainei i uitate acolo. Pentru c mîinile lui ac ionaseră ă ş ş ă ţ ă din proprie voin , independent de el, prin ele se manifestase prima oar con tiin a de a fura c r i, de a fugi cu Iov,ţă ă ş ţ ă ţ cu Ruth i Willie Shakespeare; iar acum, în unitatea de pompieri, aceste mîini p reau mînjite de sînge.ş ă

De dou ori în jum tate de or Montag trebui s p r seasc masa de joc i s se duc la toalet ca s - i speleă ă ă ă ă ă ă ş ă ă ă ă ş mîiniie. Cînd se întoarse, î i ascunse mîiniie sub mas .ş ă

Beatty rîse. ― Scoate mîiniie la vedere, Montag. Nu c n-am avea încredere în tine, în elegi, dar... To i rîser . Ei bine,ă ţ ţ ă

criza a trecut i totul este în ordine, spuse Beatty. Oaia r t cit a revenit la turm . To i sîntem oi care s-au r t citş ăă ă ă ţ ă ă din cînd în cînd. Adev rul r mîne adev r pîn la sfîr itul lumii, am strigat noi. Ne-am strigat nou în ine c nici ună ă ă ă ş ă ş ă om nu este singur atunci cînd îi in companie gîndurile în l toare. "Dulcea hran a cunoa terii me te ugit rostite",ţ ă ţă ă ş ş ş dup cum spunea sir Philip Sidney. Dar pe de alt parte, "Cuvintele sînt frunze i cînd s-au înmul it/ Fructul ideiiă ă ş ţ este arareori g sit". Alexander Pope. Ce p rere ai de asta, Montag?ă ă

― Nu tiu.ş ― Fii atent, îi opti Faber, dintr-o alt lume, undeva departe.ş ă ― Sau asta: "De este prea pu in , tiin a nu-i un har; Bea mult sau nu te-atinge de-al muzelor nectar; Cuţ ă ş ţ

gînduri f r noim noi mintea ne-otr vim; Dar bînd pe s turate din nou ne-nzdr venim." Tot Pope. Acela i eseu.ă ă ă ă ă ă ş Unde te duce cu gîndul? Montag î i mu c buza. Am s - i spun eu, continu Beatty, zîmbind c r ilor pe care leş ş ă ă ţ ă ă ţ inea în mîn . De aceea penţ ă tru scurt vreme ai fost be iv. Cite te cîteva rînduri i te-ai dus în pr pastie. Bang, e tiă ţ ş ş ă ş

gata s întorci lumea cu susul în jos, să ă retezi capete, s r pui femei i copii, s distrugi autoritatea. tiu cum e, amă ă ş ă Ş trecut i eu prin toate acestea.ş

― M simt bine, spuse nelini tit Montag.ă ş ― Nu te mai înro i, nu încerc s te înt rît, z u c nu. tii, acum un ceas am avut un vis. Am a ipit pu in i, înş ă ă ă ă Ş ţ ţ ş

visul meu, Montag, se f cea c tu i cu mine eram într-o disput aprins legat de c r i. Tu erai furios la culme, îmiă ă ş ă ă ă ă ţ urlai tot felul de citate. Eu param lini tit fiecare atac. ş Putere, spuneam eu. Iar tu citai din doctor Johnson: "Cunoa terea înseamn mai mult decît echivalentul for ei!", iar eu am replicat: "Ei bine, b iete, doctor Johnsonş ă ţ ă mai spunea i c "Omul în elept nu va renun a la o certitudine pentru o incertitudine." R mîi al turi de pomş ă ţ ţ ă ă pieri, Montag. Restul e întuneric i haos!ş

― Nu-l asculta! îi opti Faber. Încearc s - i ia min ile. E perfid. Mare aten ie!ş ă ă ţ ţ ţBeatty chicoti.

― Iar tu mi-ai r spuns cu alt citat: "Adev rul va ie i la lumin , crima nu va r mîne ascuns mult vreme!"ă ă ş ă ă ă ă Atunci, eu i-am strigat, bine dispus: "Oh, Doamne, nu vorbe te decît despre ideea lui fix !" Am ad ugat: " iţ ş ă ă Ş Diavolul poate cita din Scriptur , ca s - i ating scopul." Iar tu ai urlat: "Epoca noastr pre uie te mai mult ună ă ş ă ă ţ ş prost sc ldat în aur decît un sfînt în zdren e colit la coala în elepciunii!" Eu i-am murmurat cu blînde e:ă ţ ş ş ţ ţ ţ "Demnitatea adev rului se pierde de prea multe proteste". Tu ai ipat: "Hoiturile sîngereaz la vederea uciga ului!"ă ţ ă ş Eu te-am b tut u or pe mîn i am spus: "Din pricina mea ai s faci amigdalit ." Atunci tu ai r cnit: "Cunoa tereaă ş ăş ă ă ă ş înseamn putere!" i "Un pitic coco at pe umerii unui uria vede mai departe decît însu i uria ul!", iar eu amă ş ţ ş ş ş încheiat, tr gînd senin concluzia: "Ne na tem cu nebunia de a lua o metafor drept dovad , un torent de vorbeă ş ă ă drept un izvor de adev ruri esen iale i pe noi în ine drept oracole", cuă ţ ş ş m spunea cîndva Valery.

Montag sim i cum i se învîrte capul i cum îl cuprinde ame eala. Ca i cum o ploaie de lovituri s-ar fi ab tutţ ş ţ ş ă

asupra lui, peste frunte, peste ochi, peste nas, peste buze, peste b rbie, peste umeri i peste bra ele ridicate într-ună ş ţ gest de ap rare. Ar fi vrut s strige: "Nu! Taci, amesteci lucrurile, înceteaz !"ă ă ă

Degetele gra ioase ale lui Beatty se întinser i-l prinser de încheietur .ţ ăş ă ă ― Dumnezeule, ce puls! Te-am stîrnit, nu-i a a, Montag? Iisuse Hristoase, pulsul t u bate ca în prima ziş ă

dup r zboi. Numai sirene i dang te de clopot! S mai vorbesc? îmi place panica de pe chipul t u. Swahili,ă ă ş ă ă ă hindustan , englez , le vorbesc pe toate. Un excelent discurs mut, Willie!ă ă

― Rezist , Montag! bîzîi molia în urechea lui Montag. Nu vrea decît s tulbure apele!ă ă ― Oh, erai al dracului de speriat, continu Beatty, pentru c eu f ceam un lucru îngrozitor, apelam chiar laă ă ă

c r ile de care te slujeai i tu, ca s - i dau replica la fiecare fraz , punct cu punct! Ce tr d toare sînt c r ile! Creziă ţ ş ă ţ ă ă ă ă ţ c te sus in, dar ele se întorc împotriva ta! i al ii se pot servi de ele, iar tu te treze ti pierdut în mijlocul uneiă ţ Ş ţ ş mla tini, într-un potop de substantive, adjective i verbe. La sfîr itul visului, am venit cu Salamandra i te-amş ş ş ş întrebat: "Mergi în direc ia în care merg eu?" Tu ai urcat i ne-am întors la baz într-o t cere în l toare, apoi totulţ ş ă ă ă ţă a revenit treptat la tihna dinainte. Beatty d du drumul încheieă turii lui Montag i mîna acestuia se pr bu i inert peş ă ş ă mas . Totul e bine atunci cînd se sfîr eă ş şte.cu bine.

T cere. Montag edea ca o stan de marmur alb . Ecoul ultimei lovituri de ciocan în craniul lui se pierduă ş ă ă ă încet-încet în caverna întunecat în care Faber a tepta s se risipeasc pînă ş ă ă ă i ecourile. Apoi, cînd praful stîrnit seş a ternu la loc pe mintea lui Montag, Faber începu s vorbeasc încet:ş ă ă

― Foarte bine, a spus ce avea de spus. Trebuie s bagi la cap. În urm toarele cîteva ore i eu voi avea ună ă ş cuvînt de spus. Vei re ine i acest lucru. Apoi vei cînt ri spusele mele i ale lui i vei decide de care parte vrei sţ ş ă ş ş ă sari sau s― cazi. Vreau îns s fie decizia ta, nu a mea i nu a c pitanului. ine minte îns , c pitanul face parteă ă ă ş ă Ţ ă ă din categoria celor mai periculo i du mani ai adev rului i libert ii, cireada compact i imobil a majorit ii. Oh,ş ş ă ş ăţ ăş ă ăţ Doamne, cumplita tiranie a majorit ii! Fiecare poate cînta la harpa lui. Dar de tine depinde s tii s ascul i.ăţ ăş ă ţ

Montag deschise gura s -i r spund lui Faber, dar clopotul sta iei începu s bat , salvîndu-l de impruden a peă ă ă ţ ă ă ţ care ar fi comis-o în fa a celorlal i. Vocea din tavan d du alarma. În cel lalt cap t al înc perii începu s c neţ ţ ă ă ă ă ăţă ă telefonul-fax, care dactilografia adresa. Cu c r ile de joc în mîna sa trandafirie, c pitanul Beatty se duse, cuă ţ ă încetineal studiat , la telefon i trase raportul afar din ma in , de îndat ce aceasta îl termin de tip rit. Î i aruncă ă ş ă ş ă ă ă ă ş ă ochii asupra lui, apoi îl vîri în buzunar. Se înapoie i se a ez din nou pe scaun. Ceilal i îl priveau.ş ş ă ţ

― Mai putem ramîne fix patruzeci de secunde, exact cît îmi trebuie ca s - i iau to i banii, spuse încîntată ţ ţ Beatty. Montag puse c r ile pe mas . Ai obosit, Montag? Ie i din joc?ă ţ ă ş

― Da. ― A teapt . La o adic , îl putem termina mai tîrziu. Las - i c r ile cu fa a în jos i ia- i echipamentul. Deş ă ă ă ţ ă ţ ţ ş ţ

acum dubl m miza. Beatty se ridic din nou. Montag, nu ar i prea bine. M îngrozesc la gîndul c ai venit aici cuă ă ăţ ă ă febr ...ă

― Am s -mi revin.ă ― Ai s - i revii. Avem un caz deosebit. Hai, vino, pas alerg tor!ă ţ ă

S rir în gol, prinzîndu-se de bara de alam , ca i cum ar fi fost ultimul obiect r mas deasupra unui vală ă ă ş ă mareic t l zuind pe dedesubt; apoi, spre dezam girea lor, bara de alam îi coborî în întuneric, în vacarmul,ăă ă ă duduitul i puf itul dragonului cu petrol trezit la via !ş ă ţă

― Hei!D dur col ul în vitez , înso i i de vaierul sirenei i scrî netul de cauciucuri, cu rezervorul de alam lucitoareă ă ţ ă ţ ţ ş ş ă

plin cu petrol, ca hrana din pîntecele unui uria ; Montag î i încle tase degetele de bara argintie, hurducat de ma inş ş ş ş ă în aerul rece, cu vîntul smulgîndu-i p rul negru de pe cre tet i uierîndu-i printre din i; se gîndea la cele trei femei,ă ş ş ş ţ la creaturile nevolnice venite în salonul lui în acea sear , la realitatea smuls de sub ele de un vînt rece de neon iă ă ş de ideea lui prosteasc de a le citi o carte. Gest nebunesc i inutil, ca i cum ar fi vrut s sting un foc cu un pistolă ş ş ă ă cu ap . O mînie f cea loc alteia noi. O furie înlocuia pe alta. Cînd va înceta s se comporte ca un nebun de legat,ă ă ă cînd se va lini ti, cînd se va lini ti cu adev rat?ş ş ă

Am ajuns!―Montag ridic privirea. Beatty nu trecea niciodat la volan, dar ast -sear conducea ma ina, hurducîndă ă ă ă ş

Salamadra pe la col uri, aplecîndu-se în fa pe scaunul oferului, cu pelerina larg i neagr fluturînd în urma lui,ţ ţă ş ăş ă ca un uria liliac întunecat care se l sa purtat de vînt deasupra ma inii, deasupra numerelor de alam .ş ă ş ă

― Am ajuns, hai s red m lumii fericirea, Montag! Obrajii trandafirii i fosforescen i ai lui Beatty str luceauă ă ş ţ ă în întuneric, într-un zîmbet furios. Am ajuns!

Salamandra frîn brusc, zvîrlind oamenii unii peste al ii. Montag r mase privind în gol balustrada rece iă ţ ă ş sclipitoare pe care î i încle tase degetele.ş ş

Nu pot face a a ceva, se gîndi el. Cum s pot îndeplini o nou misiune, cum s continuu s ard lucruri? Nuş ă ă ă ă pot intra în aceast cas .ă ă

Beatty, mirosind ca vîntul prin care gonise, se ivi lîng cotul lui Montag.ă ― A sosit momentul, Montag.

Pompierii începur s alerge, c lcînd ca ni te oameni betegi în cizmele lor incomode, t cu i ca ni teă ă ă ş ă ţ ş p ianjeni, în cele din urm , Montag ridic privirea i întoarse capul. Beatty îi urm rea expresia feă ă ă ş ă ţei.

― S-a întîmplat ceva, Montag? ― Cum a a?... murmur încet Montag, ne-am oprit în fa a casei ş ă ţ mele!

PARTEA A TREIA

FLAC RA STR LUCITOAREĂ Ă

PE TOATĂ STRADA SE APRINSERĂ LUMINILE, u ile caselor se deschiser , to i voiau s asiste la spectacolul deş ă ţ ă carnaval. Montag i Beatty priveau fix ş unul cu satisfac― ie deta at , cel lalt nevenindu-i s cread ţ ş ă ă ă ă casa din― fa a lor, arena în care urma s se produc jongleri cu tor e i mînc tori de foc.ţ ă ă ţ ş ă

― Ei, spuse Beatty, acum chiar c ai ă f cut-o! ă Montag al nostru voia s zboare în sus spre soare i acum, cîndă ş i-a ars aripile lui blestemate, se întreab de ce. Nu i-a ajuns avertisş ă ţ mentul meu atunci cînd am trimis Dul ul să ă

dea tîrcoale casei tale?Chipul lui Montag, cu des vîr ire amor it, p rea aproape lipsit de tr s turi. Sim i cum capul i se întoarce, caă ş ţ ă ă ă ţ

cel al unei statui de piatr , spre cl direa întunecat de al turi, din mijlocul stratului de flori str lucitoare.ă ă ă ă ăBeatty pufni dispre uitor.ţ

― Oh, nu! Doar nu te-ai l sat prostit de apuc turile acelei mici neroade? Flori, fluturi, frunze, apusuri deă ă soare, oh, la dracu'! Toate figureaz în dosarul ei. S m ia dracu' dac n-am ochit direct la int . Uite ce expresieă ă ă ă ţ ă d rîmat ai. Cîteva fire de iarb i p trarele lunii. Ce tîmpenii! Ce mare lucru ă ă ăş ă a realizat cu asta?

Montag se a ez pe aripa rece a Dragonului, leg nîndu- i capul cî iva milimetri la stînga, cî iva milimetri laş ă ă ş ţ ţ dreapta, stînga, dreapta, stînga, dreapta, stînga...

Ea vedea tot. N-a f― cut nimic nim nui. Pur i simplu, îi l sa pe to i în pace.ă ă ş ă ţ ― În pace, pe dracu'! i-a împuiat capul, nu-i a a? Era una dintre f pturile acelea binef c toare, cu t ceriŢ ş ă ă ă ă

ocante, de parc ar vrea s spun "Eu sînt mai sfînt decît tine", singurul lor talent fiind acela de a-i face pe al ii sş ă ă ă ă ţ ă se simt vinova i. La dracu', r sar ca soarele în miez de noapte i fac s te treac toate n du elile în propriul t uă ţ ă ş ă ă ă ş ă pat!

U a de la intrare se deschise. Mildred coborî în fug treptele, inînd o valiz între degetele încle tate strîns caş ă ţ ă ş în vis; un taxi ca un gîndac frîn cu scrî net lîng bordur .ă ş ă ă

― Mildred!Ea trecu în fug pe lîng Montag, cu trupul încordat, cu obrazul fardat; buzele nerujate se pierdeau pe ună ă

chip parc f r gur .ă ă ă ă Mildred, doar ― nu tu ai dat alarma!

Ea î i împinse valiza în gîngania care o a tepta, apoi urc în ma in i se a ez , bolborosind:ş ş ă ş ăş ş ă S― rman familie, s rman familie, oh, totul s-a dus, totul, totul s-a dus acum...ă ă ă ă

Beatty îl în fac pe Montag de um r, cînd gîndacul demar în tromb , disp rînd pe strad cu o sut deş ă ă ă ă ă ă ă kilometri la or .ă

R sun o trosnitur , ca cioburile unui vis din sticl , oglinzi deformante i prisme de cristal. Montag se r suciă ă ă ă ş ă în loc, parc împins de o alt furtun de neîn eles, i v zu cum Stoneman i Black, cu topori tile în mîn , sp rgeauă ă ă ţ ş ă ş ş ă ă geamurile ca s asigure ventila ia.ă ţ

Ceva fo ni ca un fluture cap-de-mort atingînd un ecran negru i rece.ş ş Montag, s― înt eu, Faber. M auzi? Ce se întîmpl ?ă ă ― Mi se întîmpl ămie, r spunse Montag.ă ― Ce surpriz oribil , spuse Beatty. Ast zi toat lumea tie, cu absolut ă ă ă ă ş ăcertitudine, c nimic nu mi seă

întîmpl niciodat ă ămie. Al ii mor, eu îmi continuu drumul. Nu exist consecin e i r spunderi. Numai c ele ţ ă ţ ş ă ă exist .ă Dar hai s nu discut m despre asta, da? Cînd consecin ele te ajung din urm , deja e prea tîrziu, a a-i Montag?ă ă ţ ă ş

― Montag, nu po i s pleci, s-o iei la fug ? întreb Faber.ţ ă ă ăMontag mergea f r s - i simt t lpile, atingînd cimentul i iarba întunecat . Beatty î i deschise aprinz torulă ă ă ş ă ă ş ă ş ă

i fl c ruia portocalie îi atrase privirea fascinat .ş ă ă ă ― Oare ce are focul de e atît de frumos? Ce ne atrage c tre el, indiferent de vîrst ? Beatty stinse flac ra, apoiă ă ă

o aprinse din nou. E mi carea perpetu ; ceea ce omul a visat s invenş ă ă teze, f r a reu i vreodat . Sau aproapeă ă ş ă perpetu . Dac îl la i în voia lui, va arde o ve nicie. Ce este focul? E un mister. Savan ii ne bag pe gît tot felul deă ă ş ş ţ ă bazaconii despre frecare i molecule. De fapt, nici ei nu tiu. Adev rata frumuse e a focuş ş ă ţ lui const în faptul că ă distruge r spunderea i consecin ele. O problem devine prea ap s toare? In foc cu ea! Acum, Montag, tu aiă ş ţ ă ă ă devenit o povar . Focul te va lua de pe umerii mei, curat, rapid i sigur; nu va r mîne nimic care s putrezească ş ă ă ă mai tîrziu. Antibiotic, estetic, practic.

Montag st tea cu ochii a inti i asupra casei bizare, parc i mai stranie la ceas de noapte, auzind murmurulă ţ ţ ăş vecinilor, v zînd sticl spart risipit peste tot, iar pe podea, cu coper ile rupte i împr tiate ca puful de leb d ,ă ă ă ă ţ ş ăş ă ă incredibilele c r i care p reau atît de inutile, nedemne de aten ie, nimic altceva decît cerneal neagr de tipar, hîrtieă ţ ă ţ ă ă îng lbenit i coper i destr mate.ă ăş ţ ă

Mildred, desigur. Probabil îl v zuse ascunzînd c r ile în gr din i le adusese înapoi în cas . Mildred.ă ă ţ ă ăş ă Mildred.

― Vreau s faci treaba asta tu cu mîna ta, Montag. Nu cu petrol i cu chibrit, ci cu arunc torul de fl c ri,ă ş ă ă ă bucat cu bucat . E casa ta, tu faci cur enie.ă ă ăţ

― Montag, nu po i s fugi? Fugi de acolo!ţ ă ― Nu! strig neputincios Montag. Dul ul! Din cauza Dul ului!ă ă ă

Faber îl auzi, îl auzi i Beatty, care- i închipui c vorbele îi erau adresate lui.ş ş ă ― Da, Dul ul e undeva prin preajm , a a c s nu faci prostii. E ti gata?ă ă ş ă ă ş ― Gata.

Montag trase piedica arunc torului de fl c ri.ă ă ă ― Foc!

Un uria uvoi de foc î ni, începînd s ling c r ile i s le izbeasc de perete. Intr în dormitor, ac iona deşş ţ ş ă ă ă ţ ş ă ă ă ţ dou ori arunc torul i paturile duble s rir în aer cu un sfîrîit puteră ă ş ă ă nic, cu mai mult c ldur i pasiune decît i-ară ă ăş ş fi închipuit c aveau în ele. Arse pere ii dormitorului i dul piorul de cosmetice, pentru c voia s schimbe tot,ă ţ ş ă ă ă scaunele, mesele, argint ria i farfuriile de plastic din sufragerie, orice dovad c locuise în aceast cas pustie,ă ş ă ă ă ă al turi de o str in care avea s -l uite chiar de a doua zi, care plecase i care deja îl d duse uit rii, care ascultaă ă ă ă ş ă ă radioul la c tile din urechi în timp ce gonea cu ma ina prin ora de una singur . La fel ca înainte, îi f cea pl cereăş ş ş ă ă ă s ard , avea impresia c se arunc i el în vîlv taie, ca s smulg , s rup , s sfî ie o dat cu fl c rile, l sînd înă ă ă ăş ă ă ă ă ă ă ş ă ă ă ă urm o problem f r noim . Dac nu exista solu ie, atunci nu exista nici problem . Focul eă ă ă ă ă ă ţ ă ra ideal pentru orice!

― C r ile, Montag!ă ţC r ile s reau i dansau ca ni te p s ri rumenite, cu aripile ca ni te pene de fl c ri galbene i ro ii.ă ţ ă ş ş ă ă ş ă ă ş şIntr în salonul TV, unde mon trii cei uria i i idio i dormeau cu gîndurile lor albe i visele lor f r culoă ş ş ş ţ ş ă ă are.

Trase cîte un jet de fl c ri c tre cei trei pere i pustii i vidul uier spre el. Golul scotea un uierat i mai gol, ca ună ă ă ţ ş ş ă ş ş ip t f r rost. Încerc s se gîndeasc la vidul pe care evoluaser acele non-existen e, dar nu reu i. Î i inuţ ă ă ă ă ă ă ă ţ ş ş ţ

r suflarea, a a încît golul s nu-i p trund în pl mîni. Îi retez cumplita goliciune, se trase înapoi i d rui întregiiă ş ă ă ă ă ă ş ă înc peri o jerb uria de fl c ri, ca o floare galben i str lucitoare. Scutul protector din mateă ă şă ă ă ăş ă rial ignifug plesni iş casa începu s se zguduieă sub incendiu.

― Dup ce termini, spuse Beatty în spatele lui, e ti în stare de arest.ă ş

Casa se pr bu i într-un morman de t ciuni ro ii i cenu neagr . Se pr v li în scrum adormit, roz-cenu iu,ă ş ă ş ş şă ă ă ă ş cu un pana de fum plutind deasupra ei i leg nîndu-se încet pe cer. Era ora trei i jum tate diminea a. Curio ii seş ş ă ş ă ţ ş înapoiar la casele lor; marile corturi ale circului se pr bu iser într-un mald r de c rbuni i moloz: spectacolul seă ă ş ă ă ă ş încheiase.

Montag r mase cu arunc torul de fl c ri în mîinile vl guite, cu insule mari de sudoare la subsuori, cu obrazulă ă ă ă ă mînjit de funingine. Ceilal i pompieri a teptau în spatele lui, în întuneric, cu fe ele luminate slab de r m i eleţ ş ţ ă ăşţ fumegînde.

Montag încerc de dou ori s vorbeasc i, într-un tîrziu, reu i s - i rosteasc gîndă ă ă ăş ş ă ş ă ul. ― So ia mea a fost cea care a dat alarma?ţ

Beatty încuviin din cap.ţă ― Dar mai devreme prietenele ei au f cut o sesizare pe care am trecut-o cu vederea. Oricum s-ar fi întîmplat,ă

deznod mîntul ar fi fost acela i. A fost o tîmpenie s le cite ti f r fereal o poezie. Un gest prostesc i snob. D -iă ş ă ş ă ă ă ş ă omului cîteva versuri i- i va închipui c el e Domn peste întreaga Crea ie. Î i imaginezi c po i p i pe ap cuş ş ă ţ ţ ă ţ ăş ă c r ile tale. Ei, afl c lumea î i poate vedea de mersul ei la fel de bine i f r ele. Priveă ţ ă ă ş ş ă ă şte unde te-au adus, te-au vîrît în rahat pîn în gît. Dac agit rahatul cu degetul meu mic, ai s te îneci!ă ă ă

Montag nu se putea urni din loc. O dat cu focul se petreă cuse un cutremur care f cuse casa una cu p mîntul,ă ă îngropînd-o undeva dedesubt pe Mildred, împreun cu toat via a lui. Montag nu se putea clinti din loc.ă ă ţ Cutremurul înc nu se domolise: continua s -l zgîl îie, s -l pr bu easc i s tremure înl untrul lui, iar el st teaă ă ţ ă ă ş ăş ă ă ă acolo, cu genunchii îndoi i sub povara oboselii, uimirii i revoltei, i-l l sa pe Beatty s -l loveasc f r s ridiceţ ş ş ă ă ă ă ă ă mîna.

― Montag, idiotule, Montag, dobitoc nenorocit. De fapt, de ce ai f cut-o?ăMontag nu-l auzea, era departe, mintea lui fugise, disp ruse, l sînd trupul acoperit de funingine s tremure înă ă ă

fa a altui nebun deţ legat. ― Montag, pleac de acolo! îi ordon Faber.ă ă

Montag ascult .ăBeatty îl izbi în cap cu atîta putere, încît Montag se d du înapoi, cl tinîndu-se pe picioare. Glon ul verde înă ă ţ

care u otea i ipa vocea lui Faber c zu pe trotuar. Beatty îl în fac , rînjind, i-l vîrî pe jum tate în ureche.ş ş ş ţ ă ş ă ş ăMontag auzi vocea îndep rtat , chemîndu-l.ă ă

― Montag, e ti teaf r?ş ăBeatty î i smulse din ureche glon ul verde i îl îndes în buzunar.ş ţ ş ă

― A adar, e mai grav decît credeam. Te-am v zut înclinînd capul i ascultînd. Mai întîi am crezut c ai oş ă ş ă casc radio. Dup aceea, cînd ai f cut pe de teptul, am intrat la idei. Vom face cercet ri i vom da de amicul t u.ă ă ă ş ă ş ă

― Nu! url Montag.ăSmulse siguran a arunc torului de fl c ri. Beatty privi scurt degetele lui Montag i pupilele i se dilatar abiaţ ă ă ă ş ă

vizibil. Montag v zu surpriza din privirea lui i- i privi el însu iă ş ş ş mîinile, s vad ce isprav mai f cuser . Ulterior,ă ă ă ă ă rev zînd în minte incidentul, nu va în elege niciodat dac de vin fuseser mîinile lui sau dac reac ia lui Beattyă ţ ă ă ă ă ă ţ fa de ele îl îmboldise la crim . Ultima r bufnire a avalan ei îi r ni urechile cu boloţă ă ă ş ă vani, dar f r s -l ating .ă ă ă ă

Beatty rînji cum tia el mai frumos.ş ― Ei bine, exist o singur cale de a- i cî tiga un public, îndreapt arma asupra cuiva i sile te-l s te asculte.ă ă ţ ş ă ş ş ă

Hai, vorbe te. Ce-ai s mai îndrugi de data asta? De ce nu rîgîi Shakespeare, snob neputincios ce e ti?ş ă ş "Amenin area ta nu m însp imînt , Cassius, cinstea mea e un scut atît de tare, încît cuvintele trec pe lîng mine caţ ă ă ă ă o adiere, pe care n-o respect!" Ce p rere ai? Hai, literat de duzin ce e ti, apas pe tr gaci.ă ă ş ă ă

F cu un pas spre Montag.ă ― Niciodat nu am ars ă ce trebuie... se m rgini s spun Montag.ă ă ă ― D -i drumul, Guy, îl îndemn Beatty cu un zîmbet împietrit.ă ă

Vîlv taia î ni cu un uier ascu it, azvîrlindu-l ca pe un manechin grotesc, care nu mai avea nimic uman sauă ţ ş ş ţ familiar: devenise o simpl flac r zvîrcolindu-se în iarb , în timp ce Montag a intea un uvoi de foc lichid asupraă ă ă ă ţ ş lui. Se auzi un sfîrîit, ca i cum un uria scuipat ar fi atins o sob mare, încins la ro u; focul bolborosea iş ş ă ă ş ş

spumega de parc cineva ar fi tură nat sare peste un arpe negru i monstruos, ca s provoace o puternic lichefiereş ş ă ă i o rev rsare de spum galben . Montag închise ochii, strig , iar strig , totodat luptînd s - i astupe urechile cuş ă ă ă ă ă ă ă ş

palmele, ca s nu- i aud ip tul. Beatty se rostoă ş ăţ ă goli o dat i înc o dat , apoi se încovrig ca o p pu de cearăş ă ă ă ă şă ă calcinat i r mase nemi cat.ăş ă ş

Ceilal i doi pompieri nu se clinteau din loc.ţMontag î i st pîni grea a îndeajuns cît s îndrepte arunc torul de fl c ri înspre ei.ş ă ţ ă ă ă ă

― Întoarce i-v cu spatele!ţ ăEi se întoarser , cu obrazul golit de sînge, leoarc de sudoare; Montag îi lovi cap în cap, zburîndu-le c tileă ă ăş

cît colo, apoi îi l s s cad la p mînt. Ei se pr bu ir i r maser nemi ca i.ă ă ă ă ă ă ş ăş ă ă ş ţSe auzi fo netul unei singure frunze.şMontag se r suci în loc. Era Dul ul Mecanic.ă ăSe g sea pe la jum tatea peluzei, abia ie it din umbre, i se mi ca cu atîta u urin , încît p rea un noră ă ş ş ş ş ţă ă

compact de fum negru-cenu iu suflat în t cere în direc ia lui.ş ă ţDul ul f cu un singur salt în aer i c zu peste Montag de la circa un metru în l ime, desf cîndu- i picioareleă ă ş ă ă ţ ă ş

ca de p iană jen, cu acul cu procain scos în afar , ca un unic dinte furios. Montag îl întîmpin cu un jet de fl c ri, oă ă ă ă ă singur floare minunat care î i înf ur petalele galbene, albastre i portoă ă ş ăş ă ş calii în jurul cîinelui metalic, ca un nou înveli , chiar cînd acesta se izbea de Montag, proiectîndu-l la trei metri în spate, peste o buturug , împreun cuş ă ă arunc torul. Îl sim i luptîndu-se s se ridice, apoi apucîndu-i piciorul i înfigîndu-i acul, cu o secund înainte caă ţ ă ş ă focul s -l arunce în aer, pulverizîndu-i oasele i încheieturile metalice i sco îndu-i m runtaiele într-un singură ş ş ţ ă fulger ro u, ca o rachet priponit în strad . Montag r mase la p mînt, cu ochii la obiectul mort-viu, care se zb tuş ă ă ă ă ă ă în aer i pieri. Chiar i acum p rea c vrea s se repead din nou asupra lui, ca s - i des vîr easc în ep tura careş ş ă ă ă ă ă ş ă ş ă ţ ă deja îi devora carnea piciorului. Sim i un amestec de u urare i groaz la gîndul c se tr sese înapoi la tanc i doarţ ş ş ă ă ă ş genunchiul îi fusese izbit de aripa unei ma ini care trecuse cu o sut dou zeci de kilometri la or . Se temea s seş ă ă ă ă ridice în picioare, se temea c nu- i va putea ine echilibrul din pricina piciorului anesteziat. O amor eal crescîndă ş ţ ţ ă în alt amor eal din infinita amor eal plin de ecouri...ă ţ ă ţ ă ă

i acum?...ŞStrada pustie, casa ars ca un vechi decor de teatru, celeă lalte case cufundate în întuneric, Dul ul aici, Beattyă

aici, ceilal i doi pompieri mai încolo, iar Salamandra?... Se uit la uria a lor ma ina. Trebuia s dispar i ea.ţ ă ş ş ă ăşIa s vedem cît de mare este r ul, î i spuse el. Acum, sus în picioare! încet, încet... ă ă ş a a.şSe ridic i constat c avea numai un picior. Cel lalt p rea un ciot de pin ars, pe care-l tr gea dup el dreptăş ă ă ă ă ă ă

pedeaps penă tru un p cat ascuns. Cînd î i l s toat greutatea pe piciorul r nit, o puzderie de ace de argint îlă ş ă ă ă ă s getar prin gamb pîn în genunchi. Începu s plîng . Haide! Haide! Nu po i r mîne aici!ă ă ă ă ă ă ţ ă

Pe strad se aprinser din nou cîteva lumini, fie din pricina a ceea ce tocmai se întîmplase, fie datorit t ceriiă ă ă ă nefire ti care urmase, Montag n-ar fi putut spune. Ocoli, chiop tînd, ruinele, tr gîndu- i piciorul r nit de fiecareş ş ă ă ş ă dat cînd r mînea în urm , vorbind, scîncind i dîndu-i ordine, blestemîndu-l i implorîndu-l s -l ajute, acum cîndă ă ă ş ş ă de acest picior depindea îns i via a lui. Auzi mai multe persoane ipînd i strigînd în întuneric. Ajunse în curteaăş ţ ţ ş din spate, apoi pe alee. Ei, Beatty, î i spuse el, acum nu mai e ti o problem . Întotdeauna spuneai "Nu te lupta cu oş ş ă problem , d -i foc." Acum le-am f cut pe amîndou . Adio, c pitane.ă ă ă ă ă

Porni chiop tînd pe alee prin bezn .ş ă ă

Piciorul îl fulgera ca împu cat de fiecare dat cînd îl punea în p mînt. E ti un dobitoc, î i repeta el, unş ă ă ş ş dobitoc nenorocit, un idiot, un idiot f r speran , un idiot, un dobitoc, un dobitoc nenorocit; uite ce porc rie aiă ă ţă ă f cut, acum cum o mai dregi? Uite ce porc rie, acum ce-ai s te faci? Orgoliul t u blestemat i firea irascibil , eleă ă ă ă ş ă au stricat totul, de la început i-ai v rsat fierea peste toat lumea, i pe tine. Ai stricat totul într-o clip , dintr-o dat :ţ ă ă ş ă ă Mildred, Clarisse, totul. N-ai îns nici o scuz , nici una. Dobitoc, un dobitoc nenorocit, du-te i pred -te!ă ă ş ă

Nu, vom salva ce se mai poate, vom face ce a mai r mas de f cut. Dac tot trebuie s ardem, atunci s maiă ă ă ă ă lu m doi-trei cu noi. Ia stai!ă

Î i aminti de c r i i f cu cale întoars . La noroc.ş ă ţ ş ă ăG si cîteva c r i acolo unde le l sase, lîng gardul gr dinii. Mildred, Dumnezeu s-o aib în paz , nu leă ă ţ ă ă ă ă ă

descoperise pe toate. Patru c r i r m seser ascunse acolo unde le pusese el. Glasuri se jeluiau în noapte, în jurulă ţ ă ă ă lui fulgerau girofaruri. În dep rtare se auzea huruitul altor Salamandre, iar ma inile de poli ie str b teau ora ul înă ş ţ ă ă ş uier de sirene.ş

Montag lu cele patru c r i r mase i î i continu drumul pe alee, op ind, s ltînd, iar op ind; deodat seă ă ţ ă ş ş ă ţ ă ă ţ ă ă pr bu i, ca i cum i-ar fi fost retezat capul i numai trupul ar fi r mas s zac acolo. Ceva înl untrul lui ac ionaseă ş ş ş ă ă ă ă ţ ca o frîn , catapultîndu-l la p mînt. R mase acolo unde c zuse i suspin , cu picioarele îndoite sub el, cu obrazulă ă ă ă ş ă lipit de pietri ul aleii.ş

Beatty voia s moar .ă ăÎn timp ce plîngea, Montag în elese c acesta era adev rul. Beatty î i dorise s moar . St tuse acolo f r aţ ă ă ş ă ă ă ă ă

încerca în vreun fel s scape, pur i simplu, st tuse acolo, glumind, ironizîndu-l, se gîndi Montag. Gîndul acesta fuă ş ă de ajuns s -i domoleasc suspinele, l sîndu-l s - i trag sufletul. Ce straniu, ce straniu, s - i dore ti atît de mult să ă ă ă ş ă ă ţ ş ă mori, încît s îng dui cuiva s umble înarmat i apoi, în loc s taci i s r mîi în via , s urli la oameni i s - i ba iă ă ă ş ă ş ă ă ţă ă ş ă ţ ţ joc de ei pîn cînd îi sco i din min i, ca pe urm ...ă ţ ţ ă

Auzi în dep rtare pa i care alergau.ă şMontag se ridic în capul oaselor. Hai s plec m de aici. Haide, scoal , scoal , nu po i s zaci aici! Dar încă ă ă ă ă ţ ă ă

mai plîngea i trebuia s termine întîi cu lacrimile. Iat , începea s se mai lini teasc . Nu voise s ucid pe nimeni,ş ă ă ă ş ă ă ă nici m car pe Beatty. Carnea i se crisp , strîngîndu-l ca i cum ar fi fost cufundat în acid. Sim i c se sufoc . Îlă ă ş ă ţ ă ă

rev zu pe Beatty, o tor nemi cată ţă ş ă pîlpîind pe iarb . Î i mu c încheieturile degetelor. Îmi pare r u, îmi pare r u,ă ş ş ă ă ă oh Doamne, îmi pare r u...ă

Încerc s pun lucrurile cap la cap, s revin la via a lui normal dinainte de sit i nisip. Pasta de Din iă ă ă ă ă ţ ă ăş ţ Denham, voci ca moliile, scîntei, alarme, incursiuni, prea mult pentru numai cîteva zile, prea mult chiar i pentru oş via .ţă

Pa ii care alergau ajunser în cel lalt cap t al aleii.ş ă ă ăRidic -te! î i spuse el. La dracu' ridic -te! îi ordon piciorului i se ridic .ă ş ă ă ş ăSim i durerea ca ni te suli e înfipte în rotul , apoi ca ni te ace de cusut i, în cele din urm , ca ni te simpleţ ş ţ ă ş ş ă ş

ace de siguran ; dup vreo cincizeci de op ituri i s rituri, care-i umplur palmele de a chii din scîndurileţă ă ţ ă ş ă ă ş gardului, în ep turile se reduser la senza ia unui jet de ap clocotit împro cat pe picior. În cele din urm ,ţ ă ă ţ ă ă ş ă ă piciorul redeveni al lui. Se temuse c , alergînd, î i va rupe glezna amor it . Acum aspir întreaga noapte cu guraă ş ţ ă ă deschis , apoi o sufl din nou afar , p strînd bezna înl untrul s u; porni mai departe cu pa i zvîcni i, dar egali. Înă ă ă ă ă ă ş ţ mîn inea c r ile.ăţ ă ţ

Se gîndi la Faber.Faber era acolo, în smoala aburind care nu avea nici nume, nici identitate. Îl arsese i pe Faber. Deodată ş ă

gîndul îl oca în asemenea m sur , încît avu sentimentul c Faber murise cu adev rat, ars ca un gîndac în micu aş ă ă ă ă ţ capsul verde, distrus în buzunarul unui om din care nu mai r m sese decît scheletul cu tendoane împietrite.ă ă ă ă

Nu uita, arde-i, altfel te vor arde ei pe tine, î i spuse Montag. În momentul de fa , acesta este esen ialul.ş ţă ţSe c ut în buzunare, banii erau acolo; în cel lalt buzunar g si obi nuita casc radio, prin care ora ul î iă ă ă ă ş ă ş ş

vorbea sie i în diminea a rece i întunecat .ş ţ ş ă"Alarm la poli ie. Se caut un fugar ascuns în ora . Se face vinovat de crim i infrac iuni contra statului.ă ţ ă ş ăş ţ

Numele: Guy Montag. Ocupa ia: pompier. Ultima oar a fost v zut..."ţ ă ăAlerg pe alee, f r s se opreasc , pre de ase cvartale; aici aleea d dea într-un bulevard larg i pustiu, lată ă ă ă ă ţ ş ă ş

cît zece str zi. P rea un fluviu f r ambarca iuni, înghe at în lumina crud a l mpilor înalte cu neon; avu impresiaă ă ă ă ţ ţ ă ă c te puteai îneca încercînd s -l traversezi; era prea lat, prea deschis. Ca o imens scen f r decor, care-l invita s-oă ă ă ă ă ă traverseze în fug , lesne de v zut în lumina orbitoare, lesne de prins, lesne de doborît cu un foc de arm .ă ă ă

Casca radio bîzîi în urechea lui."...fi i cu ochii pe un om care alearg ... urm ri i omul care alearg ... urm ri i un b rbat singur, mergînd peţ ă ă ţ ă ă ţ ă

jos... urm ri i..."ă ţMontag se retrase înapoi în umbre. Chiar în fa a lui se g sea o pomp de benzin , o construc ie mare, alb iţ ă ă ă ţ ăş

str lucioare, în dreptul c reia tocmai tr geau doi gîndaci argină ă ă tii, ca s fac plinul. Trebuia s fie curat iă ă ă ş prezentabil dac dorea s mearg la pas, nu s alerge, dac dorea s traverseze calm uria ul bulevard. Ar fi fost maiă ă ă ă ă ă ş în siguran dac s-ar fi sp lat i i-ar fi piept nat p rul înainte de a pomi la drum ţă ă ă ş ş ă ă ca s― ajung ă ăunde?

Da, î i spuse el, de fapt, unde ş m duc?ăNic ieri. Nu avea unde s se duc , nu avea nici un prieten c ruia s -i cear ajutorul. Afar de Faber. Atunciă ă ă ă ă ă ă

î i d du seama c , instinctiv, alerga spre casa lui Faber. Dar Faber nu-l putea ascunde: simpla inten ie ar fiş ă ă ţ echivalat cu sinuciderea. tia îns c se va duce oricum s -l vad pe Faber, fie i pentru cîteva minute. Casa luiŞ ă ă ă ă ş Faber va fi locul în care î i va reface credin a tot mai ubred în propria-i capacitate de a supravie ui. Nu voia decîtş ţ ş ă ţ s se conving c exist pe lume un om ca Faber. Voia s -l vad viu pe acest om, nu ars ca un trup ad postit deă ă ă ă ă ă ă un alt trup. Desigur, o parte din bani trebuia s r mîn la Faber, spre a fi cheltui i dup ce Montag va pleca pe drumulă ă ă ţ ă s u. Poate va reu i s ajung în afara ora ului, s tr iasc pe malul apelor, în apropierea autostr zilor, pe cîmpuri iă ş ă ă ş ă ă ă ă ş pe dealuri.

Un vîjîit puternic îl f cu s ridice ochii c tre cer.ă ă ăElicopterele poli iei se ridicau în aer la mare dep rtare, ca i cum cineva ar fi suflat în m ciulia uscat a uneiţ ă ş ă ă

p p dii. La circa cinci kilometri, vreo dou duzini de aparate zburar ov ielnice, indecise, ca ni te fluturi speria iă ă ă ăş ă ş ţ de toamn , apoi coborîr spre sol, unul cîte unul, ici i colo, cercetînd în am nunt str zile, vîjîind ca ni te gîng niiă ă ş ă ă ş ă de-a lungul bulevardelor i ridicîndu-se brusc în aer ca s - i continue c uş ă ş ă tarea.

Iat i pompa de benzin ; vînz torii erau ocupa i s -i serveasc pe clien i. Venind prin spate, Montag intr înăş ă ă ţ ă ă ţ ă toaleta b rba ilor. Prin peretele de aluminiu auzi vocea unui crainic de la radio spunînd: "S-a declarat r zboi."ă ţ ă Afar , cele dou ma ini f ceau plinul. B rba ii de la volanul gîndacilor discutau, iar vînz torii vorbeau i ei despreă ă ş ă ă ţ ă ş motoare, despre benzin i despre suma datorat de clien i. Montag r mase pe loc, încercînd s asimileze oculăş ă ţ ă ă ş anun ului deta at transmis la radio, dar nu sim i nimic. R zboiul trebuia s mai a tepte pîn cînd el îl va asimila caţ ş ţ ă ă ş ă pe o realitate personal , peste vreun ceas sau dou .ă ă

Se sp la pe mîini, se terse cu prosopul, str duindu-se s nu fac zgomot. Ie i din toalet , închise u a cu grijă ş ă ă ă ş ă ş ă i se pierdu în îş ntuneric. Se opri din nou la marginea bulevardului pustiu.

Era acolo, în fa a lui, ca un joc pe care trebuia s -l cî tige, ca o imens pist de bowling în r coarea dimine ii.ţ ă ş ă ă ă ţ Bulevardul era curat ca suprafa a unei arene cu dou minute înainte s apar victimele anonime i uciga ii lorţ ă ă ă ş ş necunoscu i. Aerul de deasupra uria ului fluviu de beton tremura de fierbin eala trupului lui Montag; era incredibilţ ş ţ cum temperatura lui putea face s vibreze lumea din imediata sa apropiere. Era o int fosforescent ; tia, sim ea.ă ţ ă ă ş ţ Acum trebuia s - i înceap mica plimbare.ă ş ă

La trei cvartale dep rtare lucir ni te faruri. Montag trase aer în piept. Î i sim ea pl mînii ca pe ni teă ă ş ş ţ ă ş omoioage aprinse. Avea gura uscat de cît alergase. Pe gît îi venea gust de fier însîngerat, iar t lpile-i p reauş ă ă ă

f cute din o el ruginit.ă ţCe însemnau luminile acelea? O dat ce porneai s traă ă versezi, trebuia s calculezi cît de repede aveau să ă

ajung gîndacii pîn acolo. Cît de departe era pîn la col ? P reau s fie vreo sut de metri. Probabil nu o sut , dar,ă ă ă ţ ă ă ă ă

presupunînd c ar fi fost atît, inînd cont c mergea foarte încet, în pas de voie, i-ar fi luat poate treizeci sauă ţ ă patruzeci de secunde ca s ajung pe partea cealalt . Dar gîndacii? Din clipa în care porneau, puteau l sa în urmă ă ă ă ă trei cvartale în circa cincisprezece secunde, Deci, chiar dac la jum tatea travers rii ar fi început s alerge...ă ă ă ă

Puse piciorul drept pe carosabil, apoi piciorul stîng i din nou dreptul. Începu s traverseze bulevardul pustiu.ş ăBineîn eles, chiar dac strada era complet pustie, traverţ ă sarea nu putea fi sigur , fiindc în orice moment dină ă

vîrful pantei, aflat la o dep rtare de patru cvartale, se putea ivi o ma in , care ar fi trecut peste el i ar fi disp rut,ă ă ş ă ş ă înainte ca el s apuce s respire de dou sprezece ori.ă ă ă

Hot rî s nu- i numere pa ii. Nu se uit nici în dreapta, nici în stînga. Lumina venit de la l mpile deă ă ş ş ă ă ă deasupra capului p rea la fel de str lucitoare i de tr d toare ca soarele de amiaz . La fel de fierbinte.ă ă ş ă ă ă

Ascult zgomotul ma inii care lua vitez la dou cvartale distan în dreapta lui. Farurile mobile zvîcniră ş ă ă ţă ă brusc înainte i înapoi, prinzîndu-l în lumina lor pe Montag.ş

Continu - i drumul.ă ţMontag se cl tin pe picioare i- i încle ta degetele mai tare pe c r i, silindu-se s nu se opreasc în loc.ă ă ş ş ş ă ţ ă ă

Instinctiv,alerg vreo cî iva metri, apoi se apostrof cu voce tare i- i impuse s mearg din nou la pas. Acum seă ţ ă ş ş ă ă afla la jum tatea traă vers rii, dar huruitul de motor r suna tot mai tare, pe m sur ce ma ina cî tiga vitez .ă ă ă ă ş ş ă

F r îndoial , poli ia. M-au v zut. Dar nu te gr bi, nu te gr bi, fii calm, nu întoarce capul, nu te uita, nu teă ă ă ţ ă ă ă ar ta îngriă jorat. Mergi, atîta tot, mergi, mergi.

Gîndacul venea cu vitez . Gîndacul duduia. Gîndacul acceler . Gîndacul schel l ia. Gîndacul f cea ună ă ăă ă zgomot ca de tunet. Gîndacul venea razant. Gîndacul se apropia în linie dreapt , uierînd ca un proiectil tras dintr-oă ş arm invizibil . Gonea cu vreo sut dou zeci la or . Cel pu in o sut treizeci. Montag î i încle ta maxilarele.ă ă ă ă ă ţ ă ş ş Fierbin eala farurilor în vitez îi ardea obrazul, f cea s -i tresalte pleoapele de spaim i-i sc lda tot trupul într-oţ ă ă ă ăş ă sudoare acr .ă

Începu s - i tîr îie picioarele proste te, vorbind de unul singur, apoi nu se mai st pîni i o lu la fug . Î iă ş ş ş ă ş ă ă ş azvîrlea picioarele cît mai departe în fa a lui, atingea p mîntul, apoi întindea picioarele din nou cît mai departe, iarţ ă atingea p mîntul, iar le întindea. Dumnezeule! Dumnezeule! Sc p o carte, se opri din fug , gata s se întoarc ,ă ă ă ă ă ă apoi se r zgîndi, se n pusti înainte, urlînd în pustietatea de beton, în timp ce gîndacul se n pustea asupra pr ziiă ă ă ă care alerga, aptezeci de metri dep rtare, treizeci i cinci, treizeci, dou zeci i cinci, dou zeci i trei, Montag gîfîia,ş ă ş ă ş ă ş î i flutura mîinile, ridica i cobora picioarele, din ce în ce mai aproape i mai aproape, urlînd, strigînd, acum ochiiş ş ş lui p reau incandescen i, capul îi zvîcnea ca s înfrunte str lucirea ca de fulger, gîndacul p rea cînd înghi it deă ţ ă ă ă ţ propria-i lumin , cînd o tor a repezindu-se spre el; numai zgomot, zgomot asurzitor. Gata, acum era la un pas deă ţ el!

Se poticni i c zu.ş ăS-a zis cu mine! Nu mai am sc pare!ăDar c z tura schimb totul. Cu o secund înainte de a-l atinge, gîndacul în vitez schimb direc ia i se f cuă ă ă ă ă ă ţ ş ă

nev zut. Montag z cea la p mînt, cu fa a în jos. Îi ajunser la urechi frînturi de hohote de rîs, o dat cu fumulă ă ă ţ ă ă alb strui din eava de e apament a gîndacului.ă ţ ş

Mîna dreapt era întins deasupra capului, cu degetele desf cute. Ridicînd mîna, v zu în vîrful degetuluiă ă ă ă mijlociu un milimetru de negreal , în locul unde cauciucul îl atinsese în treac t. Se ridic în picioare, uitîndu-se laă ă ă linia neagr , f r s - i cread ochilor.ă ă ă ă ş ă

N-a fost poli ia, î i spuse el.ţ şPrivi în lungul bulevardului. Acum calea era liber . O ma in plin de pu tani de diverse vîrste, Dumnezeuă ş ă ă ş

tie, între doisprezece i aisprezece ani, porni i pe fluier turi, ipete, urlete victorioase; v zuser un om, priveli teş ş ş ţ ă ţ ă ă ş neobi nuit , un b rbat care se plimba, o raritate, i- i spuseser : "Pe el!", f r s tie c era fugarul Montag. Pur iş ă ă ş ş ă ă ă ăş ă ş simplu, un grup de pu tani ie i i ca s goneasc cu ma ina la nou sute ş ş ţ ă ă ş ă o mie de kilo― metri pe or , în luminaă lunii, cu chipurile înghe ate de uierul vîntului, urmînd s se întoarc ţ ş ă ă sau s― nu se întoarc ă ă acas― în zori, vii,ă sau nu, tocmai în asta consta aventura.

M-ar fi omorît, î i spuse Montag, cl tinîndu-se pe picioare, în timp ce aerul din jurul lui înc vibra înş ă ă vîrtejuri de praf, atingîndu-i obrazul învine it. F r s aib cel mai mic motiv, dar m-ar fi omorît.ţ ă ă ă ă

Se îndrept spre col ul cel mai îndep rtat, îndemnîndu- i fiecare picior s p easc i s continue mersul.ă ţ ă ş ă ăş ăş ă Adunase cumva c r ile risipite pe jos, dar nu- i amintea s se fi aplecat sau s le fi atins. Le tot muta dintr-o mînă ţ ş ă ă ă în alta, ca pe ni te c r i de pocher pe care nu reu ea s le în eleag .ş ă ţ ş ă ţ ă

Se întreb dac erau aceia i pu ti care o omorîser i pe Clarisse.ă ă ş ş ăşSe opri i mintea lui rosti din nou întrebarea, foarte r spicat.ş ăOare sînt aceia i care au omorît-o pe Clarisse?şAr fi vrut s alerge dup ei, strigînd.ă ăOchii i se umezir .ăCeea ce-l salvase fusese faptul c se pr v lise pe asfalt. V zîndu-l lungit la p mînt, oferul ma inii se gîndiseă ă ă ă ă ş ş

probabil c , dac trecea peste un corp la o asemenea vitez , ma ina s-ar fi r sturnat i i-ar fi proiectat care încotro.ă ă ă ş ă ş Dar dac Montag ar fi r mas o int ă ă ţ ăvertical ?...ă

Montag icni.Departe pe bulevard, la patru cvartale dep rtare, gîndacul încetinise, se r sucise pe dou roti i acum seă ă ă ş

întorcea în vitez , trecînd în parte pe sensul interzis i accelerînd din ce în ce mai mult.ă şDar Montag disp ruse, ad postit de întunericul aleii spre care pornise în aceasta lung c l torie în urm cu oă ă ă ăă ă

or ă sau poate numai un minut? R― mase pe loc, tremurînd în noapte i privind în urma lui gîndacul, care trecuă ş vîjîind i derapa spre mijlocul bulevardului, în hohotele de rîs ale pasagerilor, apoi disp ru.ş ă

Ceva mai departe, în timp ce înainta prin întuneric, Montag v zu elicopterele coborînd, coborînd ca primiiă fulgi de z pad din lunga iarn care avea s vin ...ă ă ă ă ă

Casa era înv luit în t cere.ă ă ăMontag se apropie prin spate, tîrîndu-se prin mireasma grea i umed de narcise galbene, trandafiri i iarbş ă ş ă

ud . Pip i u a cu plas , din spate, o g si deschis , se strecur în untru i p i pe teras , ascultînd.ă ă ş ă ă ă ă ă ş ăş ăDoamn Black, dormi? gîndi el. Nu-i frumos ce fac, dar i so ul dumitale a f cut-o altora, nu i-a pusă ş ţ ă ş

niciodat întrebarea, nu s-a mirat i nu i-a f cut probleme. Acum, c e ti nevast deă ş ş ă ă ş ă pompier, e rîndul casei în care locuie ti i al dumitale, pentru toate casele arse de so ul dumitale i pentru to i oamenii c rora le-a f cut r u f r sş ş ţ ş ţ ă ă ă ă ă ă se gîndeasc .ă

Casa nu-i r spunse.ăAscunse c r ile în buc t rie i ie i din nou pe alee, privind înapoi spre casa care continua s doarm ,ă ţ ă ă ş ş ă ă

cufundat în întuneric i t cere.ă ş ăÎn drumul s u prin ora , cu elicopterele planînd ca ni te buc ele de hîrtie aruncate înspre cer, d du alarma deă ş ş ăţ ă

la o cabin telefonic singuratic , aflat la intrarea unui magazin închis peste noapte. Apoi r mase în aerul rece ală ă ă ă ă nop ii, pîn cînd auzi în dep rtare sirenele ma inilor de pompieri, apoi Salamandrele venind, venind s ard casaţ ă ă ş ă ă domnului Black în timp ce el era plecat la lucru i s-o fac pe so ia lui s dîrdîie în aerul dimine ii, în vreme ceş ă ţ ă ţ acoperi ul ceda i se pr v lea în fl c ri. Acum îns , ea înc dormea.ş ş ă ă ă ă ă ă

Noapte bun , doamn Black, spuse el în gînd.ă ă

― Faber!Înc o b taie în u , urmat de o lung a teptare. Apoi, dup un minut, o lumin mic lic ri în interiorulă ă şă ă ă ş ă ă ă ă

c su ei lui Faber. Dup cîtva timp, u a din spate se deschise.ă ţ ă şR maser privindu-se în penumbr , Faber i Montag, ca i cum nici unul din ei n-ar fi crezut c cel laltă ă ă ş ş ă ă

exist aievea. Apoi Faber schi primul gest: întinse mîna, îl în f ca pe Montag, îl trase în untru, îl a ez pe scaun,ă ţă ş ă ă ş ă apoi se întoarse la u s trag cu urechea. Sirenele se jeluiau undeva departe în aerul dimine ii. B trînul intr înşă ă ă ţ ă ă cas i închise u a.ăş ş

― Am fost un neghiob de la început i pîn la sfîr it, spuse Montag. Nu pot s stau prea mult. M duc...ş ă ş ă ă Dumnezeu tie unde.ş

Cel pu― in, te-ai purtat ca un neghiob atunci cînd treţ buia, spuse Faber. Te credeam mort. Casca radio pe care i-am dat-o...ţ

A ars.― L― -am auzit pe c pitan cum î i vorbea i dintr-o dat totul a amu it. Era cît pe ce s vin s te caut.ă ţ ş ă ţ ă ă C― pitanul e mort. A descoperit casca, i-a auzit vocea, avea de gînd s te localizeze. L-am ucis cuă ţ ă

arunc torul de fl c ri. Faber se a ez i r mase t cut un timp. Dumnezeule, cum de s-a întîmplat una ca asta?ă ă ă ş ăş ă ă întreb Montag. Asear totul era bine i dintr-o dat simt c m înec. De cîte ori se poate îneca un om, r mînîndă ă ş ă ă ă ă totu i în via ? Nu pot s respir. Beatty e mort, cîndva mi-a fost prieten, Millie m-a p r sit, credeam c mi-e so ie,ş ţă ă ă ă ă ţ acum îns nu mai tiu. i casa pe care am ars-o... Slujba pe care am pierdut-o... acum sînt un fugar i, în drum spreă ş Ş ş dumneata, am ascuns o carte în locuin a unui pompier. Dumnezeule Doamne, cîte lucruri am f cut numai într-oţ ă s pt mîn !ă ă ă

Ai f― cut ceea ce trebuia s faci. De mult vreme strîngi totul în tine.ă ă ă Da, cred c― a a e, dac mai pot s cred ceva. Am adunat multe în mine, explozia era previzibil . Oă ş ă ă ă

sim eam de mult, ceva se acumula în mine. Am continuat s fac un lucru i s simt cu totul altfel. Doamne, totulţ ă ş ă era în mine. M mir c n-a ie it la suprafa , ca gr simea. Iar acum iat c - i pun i dumi-tale via a în primejdie.ă ă ş ţă ă ă ă ţ ş ţ M-ar putea urm ri pîn aici.ă ă

Eu m― simt viu pentru prima oar dup mul i ani, spuse Faber. Simt c fac ceea ce ar fi trebuit s fac cu oă ă ă ţ ă ă via de om în urm . De pu in timp nu-mi mai e team . Poate pentru c , în sfîr it, fac ceea ce se cuvine. Poateţă ă ţ ă ă ş pentru c am f cut ceva necugetat i nu vreau s apar un la în ochii t i. Presupun c va trebui s ajung la lucruri iă ă ş ă ş ă ă ă ş mai violente, s m expun astfel,ă ă

Încît s nu dau gre în ceea ce fac i s m apuce iar i frica. Ce planuri ai?ă ş ş ă ă ăş ― S -mi continuu fuga.ă ― tii c a început r zboiul?Ş ă ă ― Am auzit. ― Doamne, nu-i ciudat? exclam b trînul. R zboiul ne pare teribil de îndep rtat, acum c avem propriileă ă ă ă ă

noastre probleme. ― N-am avut timp s m gîndesc la asta. Montag scoase o sut de dolari. Vreau s -i p strezi la dumneata.ă ă ă ă ă

Folose te-i cum crezi c e mai bine cît timp sînt eu plecat.ş ă ― Dar... ― Pîn la amiaz s-ar putea s nu mai exist; folose te banii. Faber încuviin din cap.ă ă ă ş ţă ― Ai face bine s porne ti spre rîu. Dac po i, mergi de-a lungul lui i încearc s ajungi la vechea caleă ş ă ţ ş ă ă

ferat care duce în provincie, ine-te dup ine. De i în zilele noastre practic totul este aeropurtat i majoritateaă ţ ăş ş ş acestor linii sînt dezafectate, totu i calea ferat continu s rugineasc acolo. Am auzit c în ar au mai r mas ici-ş ă ă ă ă ă ţ ă ăcolo grupuri de vagabonzi; tabere migratoare, cum li se mai spune. Dac ajungi destul de departe i e ti cu ochii înă ş ş patru, se zice c pe calea ferat dintre ora ul nostru i Los Angeles s-au aciuat o mul ime de absolven i aiă ă ş ş ţ ţ Harvardului. Majoritatea sînt c uta i i vîna i de poli ie prin ora e. Presupun c lupt i ei s supravie uiasc . Nuă ţ ş ţ ţ ş ă ăş ă ţ ă sînt prea mul i, i îmi închipui c statul nu i-a considerat niciodat sufiţ ş ă ă cient de periculo i cît s porneasc dup eiş ă ă ă i s -i stîrpeasc . Un timp te-ai putea ascunde în mijlocul lor, ca apoi s iei leg tura cu mine la St. Louis. Plec înş ă ă ă ă

aceast diminea cu autobuzul de ora cinci, ca s -l v d pe tipograful retras acolo. În cele din urm , ies i eu dină ţă ă ă ă ş vizuina mea. Banii vor fi folosi i profitabil. Î i mul umesc i Dumnezeu s te binecuvînteze. Vrei s dormi cîtevaţ ţ ţ ş ă ă minute?

― Ar fi mai bine s-o iau la picior. ― S vedem care-i situa ia. Îl duse pe Montag repede în dormitor i ridic un tablou, dînd la iveal un ecrană ţ ş ă ă

de televizor de dimensiunile unei c r i po tale. Întotdeauna mi-am dorit ceva foarte mic, ceva pe care s -l pot luaă ţ ş ă cu mine la plimbare, pe care s -l pot acoperi cu palma la nevoie, nimic care s m ucid cu zgomotul, nimic deă ă ă ă dimensiuni monstruoase. Vezi i tu.ş

Deschise aparatul."Montag", anun televizorul i ecranul se lumin . "M-O-N-T-A-G". O voce rostise numele pe litere. "Guyţă ş ă

Montag. Continu s fie c utat de poli ie. Elicopterele poli iei sînt în alert . A fost adus un nou Dul u Mecanică ă ă ţ ţ ă ă dintr-un alt cartier..."

Montag i Faber se privir unul pe cel lalt.ş ă ă"...Dul ul Mecanic nu d ă ăniciodat ă gre . De cînd e folosit în urm riri, aceast incredibil inven ie nu a datş ă ă ă ţ

niciodat gre . Ast -sear canalul nostru de televiziune v anun cu mîndrie c are prilejul de a înso i Dul ulă ş ă ă ă ţă ă ţ ă dintr-un elicopter dotat cu camer de filmat, începînd din momentul cînd acesta va pomi în c utarea intei..."ă ă ţ

Faber turn dou pahare de whiskey.ă ă Vom avea nevoie de ele. B― ur amîndoi.ă ă

"...nas atît de sensibil, Dul ul Mecanic poate memora i identifica zece mii de mirosuri a zece mii deă ş persoane, f r a fi reprogramat!"ă ă

Faber tremur pu in, privind în jur la casa lui, la ziduri, la u , la clan i la scaunul pe care edea Montag.ă ţ şă ţăş ş Montag îi prinse privirea. Amîndoi î i rotir ochii repede prin cas ; Montag sim i cum n rile i se dilat i în eleseş ă ă ţ ă ăş ţ c încerca s - i identifice singur urma, c nasul lui era suficient de sensibil ca s depisteze dîra l sat în aerulă ă ş ă ă ă ă înc perii, transpira ia mîinii r mas pe clan a u ii, invizibil , dar la fel de prezent ca iă ţ ă ă ţ ş ă ă ş cristalele unui mic candelabru. El însu i era un nor luminos, un duh care f cea respira ia înc o dat imposibil . Îl v zu pe Faberş ă ţ ă ă ă ă inîndu- i r suflarea, de team s nu aspire acel duh în propriul s u trup, s nu se contamineze de exala iile fanţ ş ă ă ă ă ă ţ -

tomatice i de mirosul unui fugar.ş"Dul ul Mecanic ă aterizeaz ă acum cu elicopterul la locul incendiului!"Pe micul ecran ap ru casa ars , mul imea i ceva acoperit de un cear af, apoi din cer se ivi, vibrînd,ă ă ţ ş ş

elicopterul, ca o floare grotesc .ăDeci trebuie s - i joace jocul pîn la sfîr it, î i spuse Montag. Circul trebuie s continue, chiar dac peste oă ş ă ş ş ă ă

or avea s înceap r zboiulă ă ă ă ...Urm rea scena fascinat, nevrînd s se urneasc din loc. P rea ceva foarte îndep rtat, complet str in; o piesă ă ă ă ă ă ă

de teatru f r nici o leg tur cu el, complet independent , un spectacol minunat, nu lipsit de o pl cere stranie. Totulă ă ă ă ă ă pentru mine, se gîndi el, toate acestea se întîmpl numai pentru ă mine, z u a a.ă ş

Dac ar vrea, ar putea z bovi aici lini tit, urm rind întreaga vîn toare, cu fazele ei rapide, pe alei, pe str zi,ă ă ş ă ă ă pe bulevardele nesfîr ite i pustii, pe terenurile de joac i prin parc ri, din cînd în cînd întrerupt de publicitate,ş ş ăş ă ă apoi continuat pe alte alei, pîn la casa în fl c ri a domnului i doamnei Black, iar în final la casa în care el iă ă ă ă ş ş Faber stau la un pahar, în timp ce Dul ul Mecanic adulmec ultima urm , t cut ca un abur al mor ii, urmînd s seă ă ă ă ţ ă opreasc brusc chiar sub fereastra lor. Apoi, dac ar dori, Montag s-ar putea ridica, ar deschide fereastra, s-ară ă apleca peste pervaz, privind înapoi peste um r, ca s se vad filmat, descris, luat în cadru a a cum st acolo; ară ă ă ş ă ap rea pe micul ecran filmat din exterior, o dram vizionat obiectiv, con tient c în alte saloane e înf i at înă ă ă ş ă ăţş m rime natural , în culori, în dimensiuni perfecte! Dac s-ar uita cu aten ie, s-ar vedea, cu o clip înainte de a fiă ă ă ţ ă înv luit de uitare,ă în epat spre binele a nenum ra i telespectatori ai pere ilor-ecran, trezi i din somn cu cîteva minuteţ ă ţ ţ ţ mai devreme de sirenele înnebunite ale pere ilor sufrageriei i chema i s urm reasc marele joc, vîn toarea,ţ ş ţ ă ă ă ă carnavalul unui singur om.

Ar avea timp s in un discurs? Cînd Dul ul îl va în f ca în v zul a dou zeci sau treizeci de milioane deăţ ă ă ş ă ă ă oameni, i-ar putea rezuma existen a din ultima s pt mîn într-o singur fraz sau într-un singur cuvînt care s -iş ţ ă ă ă ă ă ă urm reasc mult vreme dup ce Dul ul s-ar înapoia, inîndu-l între f lcile lui ca ni te cle ti metalici, i s-ar pierdeă ă ă ă ă ţ ă ş ş ş în întuneric, iar camera de filmat r mas pe loc ar urm ri creatura topindu-se în dep rtare, printr-un superbă ă ă ă procedeu cinematografic? Ce-ar spune într-un singur cuvînt, în cîteva cuvinte, care s le biciuiasc obrazul i s -iă ă ş ă trezeasc la realitate?ă

― Prive te! opti Faber.ş şDintr-un elicopter coborî ceva care nu era nici ma in , nici animal, nici mort, nici viu, lucind cu o luminş ă ă

verde pal. Ar tarea r mase lîng ruinele fumegînde ale casei lui Montag, apoi oamenii îi aduser arunc torul deă ă ă ă ă fl c ri abandonat acolo i-l puser sub nasul Dul ului. Se auzi un zbîrnîit, un clinchet, un bîzîit.ă ă ş ă ă

Montag cl tin din cap, se ridic i- i goli paharul.ă ă ăş ş ― E timpul s plec. Îmi pare r u pentru tot.ă ă ― De ce? Pentru mine? Pentru casa mea? îmi merit soarta. Fugi, pentru numele lui Dumnezeu! Poate voi

reu i s -i mai întîrzii aici...ş ă ― A teapt . N-are rost s fii descoperit. Dup ce plec, arde cear aful de pe pat, pe care l-am atins. Ardeş ă ă ă ş

scaunul din sufragerie în crematoriul din perete. terge mobilierul cu alcool, terge clan ele. Arde covorul dinŞ ş ţ salon. Deschide aerul condi ionat la maximum în toate înc perile, iar la nevoie d cu insecticid de molii. Pe urmţ ă ă ă deschide aspersoarele i spalş ă aleile cu furtunul. Cu pu in noroc, putem distruge urmele m car ţ ă aici. Faber îi strînse mîna.

Am eu grij― . Mult noroc. Dac amîndoi sîntem s n to i, s pt mîna viitoare sau peste dou s pt mîni iaă ă ă ă ş ă ă ă ă ă leg tura cu mine, General Delivery, St. Louis. Îmi pare r u c , de data asta, nu am cum s te înso esc prin casc .ă ă ă ă ţ ă

Data trecut a fost bine pentru amîndoi. Dar echipamentul meu era limitat. Vezi tu, niciodat nu mi-am închipuită ă c îl voi folosi. Sînt un b trîn f r minte. N-am avut nimic în cap. Ce prostie, ce prostie. A a c nu mai am altă ă ă ă ş ă ă casc verde pe care s i-o pui în ureche. Acum pleac !ă ăţ ă

― Înc ceva. Repede. Ia o valiz , umple-o cu hainele cele mai murdare, un costum vechi, cu cît mai murdar,ă ă cu atît mai bine, o c ma , ni te pantofi vechi, osete...ă şă ş ş

Faber disp ru i într-o clip se întoarse. Sigilar valiza de carton cu band adeziv .ă ş ă ă ă ă Bine― în eles, ca s p streze vechiul miros al domnului Faber, spuse Faber, lucrînd cu rîvn .ţ ă ă ă

Montag stropi exteriorul valizei cu whiskey. Nu vreau ca Dul― ul s identifice dou urme o dat . Pot s iau cu mine sticla? Voi avea nevoie de ea maiă ă ă ă ă

tîrziu. Iisuse, sper s in mecheria!ăţ ăşÎ i strînser mîinile din nou i, ie ind pe u , mai aruncar o privire spre televizor. Dul ul pornise la drum,ş ă ş ş şă ă ă

urmat de elicopeterele cu aparate de filmat, i adulmeca f r zgomot, f r zgomot, briza nop ii. Apoi o lu la fugş ă ă ă ă ţ ă ă pe prima alee.

La revedere!―Montag ie i, f r zgomot, pe u a din spate i începu s alerge, inînd în mîn valiza pe jum tate goal . Auziş ă ă ş ş ă ţ ă ă ă

în spate sistemul de aspersoare î nind în v zduh, umplînd aerul nop ii mai întîi cu o ploaie u oar , apoi cu un jetţ ş ă ţ ş ă continuu care sp la trotuarele, scurgîndu-se pe alee. Purta cu el cî iva stropi deă ţ ap c zu i pe obraz. ă ă ţ I se p ru c -lă ă aude pe b trîn spunîndu-i r mas-bun, dar nu era sigur.ă ă

Începu s alerge repede, îndep rtîndu-se de cas , îndreptîndu-se spre rîu.ă ă ă

Montag alerga.Sim ea Dul ul venind la fel ca toamna: rece, uscat i grabnic; ca vîntul care nu agit firul ierbii, care nuţ ă ş ă

love te în ferestre i nici nu mi c umbra frunzelor pe trotuarul alb. Dul ul nu atingea lumea. Î i purta t cerea în el,ş ş ş ă ă ş ă a a încît sim eai t cerea ridicîndu-se ca un zid ap s tor în urma ta în tot ora ul. Montag sim i crescînd aceastş ţ ă ă ă ş ţ ă ap sare i continu s alerge.ă ş ă ă

În drum spre rîu se opri s mai r sufle, arunc o privire pe ferestrele slab luminate ale caselor trezite dină ă ă somn i v zu siluetele oamenilor din untru urm rind pere ii-ecran; acolo, pe pere i, Dul ul Mecanic, un abur deş ă ă ă ţ ţ ă neon, mergea gr bit mai departe pe picioarele lui de p ianjen, ap rînd i disp rînd, ap rînd i disp rînd! Ajunse laă ă ă ş ă ă ş ă Elm Terrace, Lincoln, Oak, Park, apoi o lu pe aleea care ducea spre casa lui Faber!ă

Treci mai departe, se rug în gînd Montag, nu te opri, treci mai departe, nu intra!ăPe televizoarele de perete ap ru casa lui Faber, cu sistemul de aspersoare pulsînd în aerul nop ii.ă ţDul ul se opri, ov ind.ă ş ăNu! Montag î i încle ta degetele de pervazul ferestrei. Pe aici! ş ş A a!şAcul cu procain î ni în afar i se retrase, iar î ni i iar se retrase. Un singur strop limpede din lichidulăţ ş ăş ţ ş ş

viselor picur de pe acul care disp ru în botul Dul ului. Montag î i inu respira ia, p strînd aerul în piept ca ună ă ă ş ţ ţ ă pumn încle tat.ş

Dul ul Mecanic se întoarse i se îndep rt în fug de casa lui Faber, pornind înapoi pe alee.ă ş ă ă ăMontag î i arunc privirea spre cer. Elicopterele erau mai aproape, un roi uria de insecte atrase de o singurş ă ş ă

surs de lumin .ă ăCu mare efort, Montag î i spuse înc o dat c , în drumul lui spre rîu, nu asista la un episod de fic iune, ci laş ă ă ă ţ

propriul s u joc de ah, pe care-l urm rea mutare cu mutare.ă ş ăScoase un strig t, ca s - i dea puterea necesar pentru a se smulge de lîng fereastra acestei ultime case i deă ă ş ă ă ş

la priveli tea fascinant din untru. ş ă ă La dracu'! ― i plec ! Aleea, o strad , aleea, o strad i apoi mirosul rîului.ş ă ă ăş Întinde piciorul, pune-l jos, întinde-l, pune-l jos. Dac era prins în obiectivul camerelor de filmat, în curînd aveauă s alerge dou zeci de milioane de Montag. Dou zeci de milioane de Montag alergînd, alergînd la fel ca înă ă ă comediile de alt dat , poli i ti, tîlhari, urm ritori, vîn tori i ă ă ţ ş ă ă ş vînat v― zuse imaginile de o mie de ori. În urma luiă dou zeci de milioane de Dul i, pîndind t cu i, rico au în pere ii camerelor, n pustindu-se de pe peretele dină ă ă ţ ş ţ ă dreapta pe cel din centru, apoi pe cel din stînga, dup care disp reau, i iar dreapta, centru, stînga, i iar disp reau!ă ă ş ş ă

Montag î i înfipse în ureche casca radio.ş"Poli ia sugereaz întregii popula ii din zona Elm Terrace s procedeze dup cum urmeaz : locuitorii fiec reiţ ă ţ ă ă ă ă

case de pe fiecare strad s deschid u a din fa sau din spate sau s priveasc de la ferestre. Fugarul nu poateă ă ă ş ţă ă ă sc pa dac în minuă ă tul urm tor toat lumea va privi în jurul casei. Fi i gata!"ă ă ţ

Desigur! Cum de n-o f cuser pîn atunci? Cum de nu încercaser metoda în atî ia ani? Toat lumea înă ă ă ă ţ ă picioare, toat lumea afar ! Nu avea cum s le scape! Singurul om care alerga de unul singur în ora ul înnoptat,ă ă ă ş singurul care- i punea picioarele la încercare!ş

"Num ram pîn la zece! ă ă Unu! Doi!"Sim i ora ul ridicîndu-se în picioare.ţ ş"Trei!"Sim i ora ul ducîndu-se la miile lui de u i.ţ ş şMai repede! Sus piciorul, jos piciorul!"Patru!"Oamenii mergeau ca somnambulii pe coridoarele caselor."Cinci!"Sim i mîinile lor pe clan e!ţ ţMirosul rîului era r coros, ca o ploaie solid . Î i sim ea gîtul ca ars de rugin i ochii usca i de cît alergase.ă ă ş ţ ăş ţ

Url , ca i cum urletul l-ar fi putut propulsa mai departe, proiectîndu-l înainte pe ultima sut de metri.ă ş ă

" ase, apte, opt!"Ş şFur ap sate clan ele a cinci mii de u i.ă ă ţ ş"Nou !"ăSe îndep rt în fug de ultimul ir de case, pe o pant care ducea la o întunecime solid , mi c toare.ă ă ă ş ă ă ş ă"Zece!"U ile se deschiser .ş ăÎ i imagin mii de chipuri iscodind cur ile, aleile, cerul; fe ele ascunse dup perdele, fe e palide, înfrico ateş ă ţ ţ ă ţ ş

de noapte, ca ni te animale cenu ii pîndind, tr gînd cu ochiul afar din vizuinile lor electrificate, fe e cu ochiş ş ă ă ţ cenu ii, f r culoare, cu limbi cenu ii, cu gînduri cenu ii ie ind la iveal prin carnea amor it a obrazului.ş ă ă ş ş ş ă ţ ă

Dar el ajunsese la rîu.Îl atinse, ca s se conving c era real. Intr în ap i, pe întuneric, se dezbr c pîn la piele, stropindu- iă ă ă ă ăş ă ă ă ş

corpul, bra ele, picioarele i capul cu alcool; b u restul i trase pu in pe n ri. Apoi se îmbr c în hainele i pantofiiţ ş ă ş ţ ă ă ă ş vechi ai lui Faber. Î i arunc propriile haine în rîu i privi cum apa le duce la vale. Apoi, cu valiza în mîn , înaintaş ă ş ă în mijlocul rîului pîn cînd nu mai sim i fundul sub t lpi i se l s purtat în întuneric.ă ţ ă ş ă ă

Se g sea la trei sute de metri în aval cînd Dul ul ajunse la mal. Deasupra lui se învîrteau elicele mari iă ă ş zgomotoase ale elicopterelor. O furtun de lumin se ab tu asupra rîului, i Montag se scufund sub str lucireaă ă ă ş ă ă orbitoare, ca i cum soarele ar fi sfî iat o perdea de nori. Sim i apa ducîndu-l mai departe la vale, în întuneric. Apoiş ş ţ luminile se orientar din nou asupra uscatului, elicopterele pornir înapoi c tre ora , ca i cum ar fi descoperit oă ă ă ş ş nou urm . O clip mai tîrziu disp rur . Plecase i Dul ul. Nu mai erau decît rîul rece i Montag, care plutea dintr-ă ă ă ă ă ş ă şo dat în t cere departe de ora , de lumini i de urm ritori, departe de toate.ă ă ş ş ă

Avea impresia c l sase în urm o scen i o mul ime de actori. O edin de spiritism i duhurileă ă ă ăş ţ ş ţă ş murmurînd. Trecea dintr-o irealitate înfrico toare într-o realitate care p rea ireal , fiindc era nou .şă ă ă ă ă

Malul negru luneca pe lîng el, în timp ce înainta în inima inutului dintre dealuri. Pentru prima oar înă ţ ă doisprezece ani stelele r s reau deasupra lui în uria e ro i de foc. V zu ap rînd pe cer un imens m nunchi de stele,ă ă ş ţ ă ă ă care amenin au s se pr vale asupra lui i s -l zdrobeasc .ţ ă ă ş ă ă

În timp ce plutea pe spate, valiza se umplu de ap i se scufund ; curentul blînd i molcom îl îndep rta deăş ă ş ă oamenii care consumau umbre la micul dejun, abur la prînz i vapori la cin . Fluviul era foarte real; îl inea în bra eş ă ţ ţ confortabil i-i d dea, în sfîr it, r gazul s se gîndeasc la luna ce trecuse, la ultimul an, la anii din care era formatş ă ş ă ă ă ă via a lui. Ascult cum i se potoleau b t ile inimii. Gîndurile i se lini tir o dat cu b t ile inimii.ţ ă ă ă ş ă ă ăă

V zu luna coborînd pe cer. Luna, dar lumina ei de unde provenea? Bineîn eles, de la soare. Dar cine aprindeaă ţ soarele? Propriul lui foc. i soarele continua zilnic s ard i s ard . Soarele i timpul. Soarele, timpul i arderea.Ş ă ăş ă ă ş ş Arderea. Fluviul susura cu blînde e, purtîndu-l mai departe. Arderea. Soarele i toate ceasurile de pe p mînt. Înţ ş ă mintea lui toate se contopeau, devenind un singur lucru. Dup atîta timp cît plutise peă uscat i dup scurtul timp cîtş ă plutise pe ap , în elegea de ce nu trebuia s mai ard nimic în via a lui.ă ţ ă ă ţ

Soarele ardea în fiecare zi. Ardea Timpul. Lumea se învîrtea nebune te în cerc, în jurul axei proprii, iarş timpul avea grij s ard anii i oamenii, chiar i f r ajutorul lui. Prin urmare, dac ă ă ă ş ş ă ă ăel i ceilal i pompieri ardeauş ţ lucruri, iar soarele ardea Timpul, însemna c ă totul era ars!

Unul din ei trebuia s renun e la foc. Evident, nu soarele. Atunci acela trebuia s fie Montag, împreun cu ceiă ţ ă ă al turi de care lucrase pîn în urm cu cîteva ore. Trebuia cumva reînceput activitatea de economisire i p strare,ă ă ă ă ş ă cineva trebuia s pun deoparte i s p streze, într-un fel sauă ă ş ă ă altul ― în c r i, în documente, în min ile oamenilor,ă ţ ţ pe orice cale socotit sigur , ferit de molii, coropi ni e, rugin , mucegai i oameni cu chibrituri. Lumea era plină ă ă ş ţ ă ş ă de incendii de toate felurile i dimensiunile. Breasla fabrican ilor de azbest trebuia s porneasc la treab f rş ţ ă ă ă ă ă întîrziere.

Sim i cum c lcîiul i se love te de p mînt, atingînd prundi , pietre i zgîriind nisipul. Rîul îl purtase c tre mal.ţ ă ş ă ş ş ăSe uit la uria a creatur neagr , f r ochi, f r lumin , f r form , numai dimensiune care se întindea pe miiă ş ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

de kilometri, f r a- i dori s se opreasc , spre dealurile ierboase i p durile care-l a teptau.ă ă ş ă ă ş ă şEzita s abandoneze curentul d t tor de siguran al apei. Se a tepta s -i ias în cale Dul ul. Dintr-o dată ăă ţă ş ă ă ă ă

copacii ar fi putut începe s se legene sub furtuna stîrnit de elicoptere.ă ăDar nu sim i decît vîntul obi nuit de toamn trecînd pe lîng el, ca un al doilea rîu. De ce nu alerga Dul ul?ţ ş ă ă ă

De ce urm rirea continua pe uscat? Montag ă asculta. Nimic. Nimic.Millie, se gîndi el. Tot acest inut. Ascult -l! Nimic i iar nimic. Atîta lini te, Millie, m întreb cum i s-arţ ă ş ş ă ţ

p rea. Ai striga, Taci, taci! Millie, Millie. Îl cuprinse triste ea.ă ţMillie nu era acolo, nici Dul ul nu era acolo, dar mirosul uscat de fîn venit de pe un cîmp îndep rtat îlă ă

convinse s pun piciorul pe uscat. Î i aminti o ferm pe care o vizitase cînd era copil, una dintre pu inele ocaziiă ă ş ă ţ cînd descoperise c , undeva, în spatele celor apte v luri ale irealit ii, dincolo de pere ii-ecran, dincolo de an ulă ş ă ăţ ţ ş ţ cu ap care împrejmuia ora ul, vacile rumegau iarb , porcii se b l ceau la amiaz în apa cald a b ltoacelor iă ş ă ăă ă ă ă ş cîinii l trau dup oile albe de pe coast .ă ă ă

Acum mirosul uscat de fîn i leg narea apei îl f cur s - i imagineze cum ar fi sa doarm în fîn proasp t,ş ă ă ă ă ş ă ă într-un hambar singuratic, departe de autostr zile zgomotoase, în spatele unei ferme lini tite, la umbra unei vechiă ş mori de vînt vîjîind la fel ca anii care treceau peste el. S doarm în podul înalt al hambarului toat noaptea,ă ă ă ascult nd undeva, departe, animalele, insectele i copacii, fo nete i zvonuri îndep rtate.ă ş ş ş ă

În cursul nop ii i s-ar p rea c aude zgomote, de pild sunet de pa i. S-ar ridica în capul oaselor, încordat caţ ă ă ă ş un arc. Sunetul s-ar îndep rta. S-ar culca din nou, privind afar pe fereastra hambarului, noaptea tîrziu, i ar vedeaă ă ş cum se sting luminile la ferm , apoi cum o femeie foarte tîn r i frumoas s-ar a eza în fa a ferestrei, pe întuneric,ă ă ăş ă ş ţ împletindu- i p rul. I-ar fi greu s -i deslu easc tr s turile, dar ar ti c trebuie s semene la chip cu fata pe care oş ă ă ş ă ă ă ş ă ă

cunoscuse într-un trecut care-i p rea nespus de îndep rtat, cu atîta vreme în urm , fata care cuno tea vremea i careă ă ă ş ş nu fusese niciodat ars de scîntei, fata care tia ce înseamn s freci o p p die de b rbie. Apoi tîn ra s-ară ă ş ă ă ă ă ă ă îndep rta de fereastra cald , ca s reapar la etaj, în camera sc ldat de razele de lun . Dup aceea, în sunetulă ă ă ă ă ă ă ă mor ii, suneţ tul avioanelor cu reac ie despicînd cerul în dou fî ii negre dincolo de linia orizontului, ar ramîneţ ă ş culcat în podul cu fîn, la ad post, s urm reasc stelele acelea noi i ciudate, profilate în zare i fugind de luminaă ă ă ă ş ş palid a r s ritului.ă ă ă

Diminea a nu ar avea nevoie de somn, pentru c toate miresmele calde i priveli tea unei nop i la ar l-arţ ă ş ş ţ ţ ă odihni i l-ar adormi cu ochii larg deschi i... Cînd îi veni în minte s încerce asta, buzele îi schi ar o umbr deş ş ă ţ ă ă surîs.

La picioarele sc rii podului cu fîn, l-ar a tepta ceva incrediă ş bil. Ar coborî cu grij în lumina trandafirie aă zorilor, atît de con tient de lumea din jur, încît s-ar sim i înfrico at, i s-ar apleca deasupra micului miracol, dupş ţ ş ş ă care s-ar l sa în jos ca s -l ating .ă ă ă

Un pahar cu lapte rece i proasp t, cîteva mere i pere puse la piciorul sc rii.ş ă ş ăÎn clipa aceea era tot ce- i putea dori. Cîteva semne c imensa lume îl accepta i-i oferea lungul r gaz de careş ă ş ă

avea nevoie ca s chibzuiasc la toate lucrurile pe care trebuia s le gîndeasc .ă ă ă ăUn pahar cu lapte, un m r, o par .ă ăSe îndep rt de rîu.ă ăUscatul se n pusti spre el, ca un val mareic. Sim i cum îl strive te întunericul, peisajul i milioanele deă ţ ş ş

mirosuri purtate de un vînt care-i înghe a trupul. Se trase înapoi în semicercul de întuneric, sunet i miros, cuţ ş urechile vîjîind. Se învîrti în loc. Stelele se rev rsau peste privirea lui ca ni te meteori i în fl c ri. Vru s se arunceă ş ţ ă ă ă din nou în ap , s se lase dus la vale, în siguran , nu se tie unde. P mîntul întunecat, în l at în fa a lui, îi aminteaă ă ţă ş ă ă ţ ţ de ziua aceea din copil rie cînd înota i cînd ap ruse ca de nic ieri cel mai mare val din cîte î i amintea s fi v zută ş ă ă ş ă ă vreodat ; valul îl izbise de mîlul s rat, de întunericul verzui, apa îi ardea gura i nasul, îi întorcea stomacul pe dos,ă ă ş f cîndu-l s ipe! Prea mult ap !ă ăţ ă ă

Prea mult uscat.Dinspre zidul negru, din fa a lui, r zb tu o oapt . O form , în forma aceea doi ochi. Noaptea privindu-l.ţ ă ă ş ă ă

P durea care-l vedea.ăDul ul!ăDup cit alergase i gonise, lac de sudoare, gata s se înece, ca s ajung pîn aici, dup ce luptase atît,ă ş ă ă ă ă ă

crezîndu-se, în sfîr it, în siguran , în cele din urm , r suflase u urat i pusese piciorul pe uscat, ca s g seasc ...ş ţă ă ă ş ş ă ă ăDul ul!ăMontag scoase un ultim strig t disperat, ca i cum ar fi fost prea mult pentru el, pentru oricine.ă şForma î ni ca o s geat . Ochii disp rur . Mormanele de frunze se învîrtejir ca un du uscat.ţ ş ă ă ă ă ă şMontag r mase singur în pustietate.ăO c prioar . Trase în n ri mirosul p trunz tor de mosc, ca pe un parfum, amestecat cu sîngele i r suflareaă ă ă ă ă ş ă

umed a aniă malului, miros de nuc oar , mu chi i pipirig în noaptea nesfîr it în care copacii se repezeau la el, seş ă ş ş ş ă d deau deoparte, se n pusteau din nou, iar se retr geau, în ritmul b t ilor inimii care-i r sunau sub pleoape.ă ă ă ăă ă

Trebuie s fi fost miliarde de frunze; înainta prin ele ca prin ap , un rîu uscat, mirosind a cui oare i a prafă ă ş ş încins. Dar cîte alte mirosuri! P mîntul r spîndea un miros ca de cartof crud t iat, rece i alb, mirosul p mîntuluiă ă ă ş ă luminat de lun . Mai deslu ea un miros ca de mur turi i altul ca de p trunjel de pe masa de acas . Mai exista ună ş ă ş ă ă miros vag i g lbui, ca de mu tar la borcan. Un altul ca de garoafe din gr dina vecinului. Î i l s mîna în jos iş ă ş ă ş ă ă ş pip i o o buruian care se ridicase s -l ating , la fel ca un copil. Degetele lui miroseau a lemn-dulce.ă ă ă ă

St tea pe loc, respirînd cu nesa , i cu cît tr gea mai mult în pl mîni aerul de ar , cu atît se umplea de tot ceă ţ ş ă ă ţ ă se g sea în jur. Nu mai era pustiu pe din untru. Aici se g seau lucruri din bel ug care s -l umple. Aici se vor g siă ă ă ş ă ă întotdeauna lucruri din bel ug.ş

Merse cu pa i poticni i prin vadul pu in adînc al frunzelor.ş ţ ţÎn mijlocul necunoscutului, ceva familiar.Piciorul lovi un obiect care scoase un sunet înfundat.Pip i solul cu palma, un metru mai încoace, un metru mai încolo.ăCalea ferat .ăCalea ferat care ie ea din ora i ruginea în inutul de provincie, de-a lungul rîului, prin crînguri i p duriă ş şş ţ ş ă

acum pustii.Aceasta era c rarea care trebuia urmat , indiferent încotro s-ar fi îndreptat. Singurul obiect familiar, vraja deă ă

care avea nevoie pentru scurt vreme, ca s-o ating , s-o simt sub t lpi în timp ce- i continua drumul prină ă ă ă ş m r cini , prin lacurile de mirosuri i senza ii tactile, prin fo netul i ploaia de frunze.ă ă ş ş ţ ş ş

Porni pe calea ferat .ăDescoperi cu surprindere c , dintr-o dat , era foarte sigur de un lucru, de i nu avea cum s -l dovedeasc .ă ă ş ă ăOdinioar , cu mult timp în urm , pe unde p ea el acum p ise i Clarisse.ă ă ăş ăş şJum tate de or mai tîrziu, înfrigurat i înaintînd cu grij de-a lungul c ii ferate, perfect con tient de trupul,ă ă ş ă ă ş

obrazul i buzele lui, cu ochii plini de întuneric, cu urechile înc rcate de sunete, cu picioarele zgîriate de scaie i iş ă ţ ş urzici, v zu în fa a luă ţ i un foc.

Focul se stinse, apoi se aprinse din nou, ca un ochi care clipe te. Se opri, temîndu-se s nu sting focul cu oş ă ă simpl r suflare. Dar focul era acolo, iar el se apropie cu b gare de seam , pe ocolite. Îi trebui aproape un sfert deă ă ă ă or ca s ajung lîng el, apoi se opri, r mînînd ascuns, cu ochii la foc. Acea mic vietate, colorat în alb i ro u,ă ă ă ă ă ă ă ş ş era un foc str in, fiindc pentru el însemna cu totul altceva.ă ă

Focul nu ardea. Înc lzea.ăV zu mai multe mîini întinse spre c ldura lui, mîini f r bra e, care r mîneau înv luite în întuneric. Deasupraă ă ă ă ţ ă ă

mîinilor, figuri încremenite, care se mi cau i- i schimbau expresiaş ş ş numai prin sclipirea focului. Nu tiuse c foculş ă putea fi i a a. În via a lui nu se gîndise c focul putea la fel de bine s ofere, nu numai s ia. Pîn i mirosul lui eraş ş ţ ă ă ă ăş altul.

Nu- i d dea seama de cît timp st tea a a, dar tr ia o senza ie nebuneasc , i totu i minunat , aceea a unuiş ă ă ş ă ţ ă ş ş ă animal ie it din p dure, atras de foc. Se sim ea o creatur cu coad i ochi limpezi, cu blan , bot i copite, cuş ă ţ ă ăş ă ş coarne i cu un sînge care ar fi mirosit a toamn , dac l-ai fi împr tiat pe p mînt. R mase a a mult timp, ascultîndş ă ă ăş ă ă ş trosnetul cald al fl c rilor.ă ă

Deasupra acelui foc plutea t cerea, o t cere r sfrint i pe chipurile oamenilor; aici exista i timp, destul timpă ă ă ăş ş ca s te a ezi lîng ina ruginit , sub copaci, s prive ti lumea, s-o r scole ti cu privirea, ca i cum ar fi fost înă ş ăş ă ă ş ă ş ş miezul unui foc de tab r , o pies de o el modelat de to i oamenii ace tia. Dar nu numai focul era altfel. Ci iă ă ă ţ ă ţ ş ş t cerea. Montag se apropie de acea t cere aparte, în care se ghicea grija pentru tot ce exista în lume.ă ă

Apoi r sunar voci i vocile vorbeau; nu auzea nimic din ce spuneau, dar sunetul lor se în l a i se pierdeaă ă ş ă ţ ş treptat, vocile întorceau lumea pe toate p r ile i o cercetau; vocile cuno teau inutul, copacii i ora ul aflat laă ţ ş ş ţ ş ş cap tul c ii ferate de lîng rîu. Vocile discutau despre tot, nu exista nimic despre care s nu poat vorbi, î i d deaă ă ă ă ă ş ă seama dup caden a, verva i permaă ţ ş nentul fior de curiozitate i uimireş care se ghicea îl ele.

Apoi unul dintre b rba i ridic privirea i-l v zu, poate pentru prima oar sau poate pentru a aptea, apoi ună ţ ă ş ă ă ş glas îi strig :ă

E-n regul― , acum ie i din ascunzi ! Montag se trase înapoi printre umbre. Fii pe pace, insist glasul. E tiă ş ş ă ş binevenit aici.

Montag se apropie încet de foc i de cei cinci b trîni care edeau acolo, îmbr ca i în pantaloni i jachete deş ă ş ă ţ ş doc albastru-închis i în c m i de aceea i culoare. Nu tia ce s le spun .ş ă ăş ş ş ă ă

― Ia loc, îl invit cel care p rea s fie eful micului grup. Vrei pu in cafea?ă ă ă ş ţ ăUrm ri lichidul negru i aburind curgînd într-o can de cositor care îi fu oferit imediat. Sorbi timid i leă ş ă ă ş

sim i privirea curioas a intit asupra lui. Cafeaua îi op ri buzele, dar era foarte bun . Cei din jur aveau b rbi, darţ ă ţ ă ă ă ă b rbile lor erau curate i îngrijite, la fel i mîinile. Se ridicaser în picioare, ca pentru a întîmpina un oaspete, iară ş ş ă acum se a ezar din nou. Montag sorbi din cafea.ş ă

― Mul umesc, spuse el. Mul umesc mult.ţ ţ ― E ti binevenit, Montag. Numele meu e Granger. Îi întinse o sticlu cu un lichid incolor. Bea i asta. Î i vaş ţă ş ţ

schimba compozi ia chimic a transpira iei. Peste o jum tate de or vei mirosi ca dou persoane diferite. Cu Dul ulţ ă ţ ă ă ă ă pe urmele tale, cel mai bun lucru e s te dai la fund. Montag b u lichidul am rui. Ai s tr sne ti ca un linx, dar astaă ă ă ă ă ş nu conteaz , spuse Granger.ă

― V d c -mi tii numele, spuse Montag.ă ă şGranger f cu semn cu capul spre televizorul portabil, cu baterii, instalat lîng foc.ă ă

― Am urm rit toat povestea. Ne-am închipuit c vei porni spre sud, de-a lungul apei. Cînd te-am auzită ă ă înaintînd orbe te prin p dure, ca un elan beat, nu ne-am ascuns, a a cum proced m de obicei. Cînd elicopterele cuş ă ş ă camere de filmat au f cut cale întoars spre ora , ne-am închipuit c e ti în ap . Se întîmpl ceva ciudat.ă ă ş ă ş ă ă Vîn toarea continu . Dar în sens opus.ă ă

― În sens opus? ― Hai s vedem.ă

Granger deschise televizorul portabil. Imaginea era un co mar, condensat , trecut de la o camer la alta prinş ă ă ă p dure, un vîrtej de fug i culori. O voce strig :ă ăş ă

"Urm rirea continu la nord de ora ! Toate elicopterele poli iei se îndreapt spre 87 Avenue i Elm Groveă ă ş ţ ă ş Park!"

Granger d du din cap.ă ― Simuleaz . I-ai derutat lîng rîu. Dar nu vor s recunoasc . Sînt con tien i c nu pot capta aten iaă ă ă ă ş ţ ă ţ

telespectatorilor la infinit. Spectacolul trebuie s aib un sfîr it instană ă ş taneu, rapid! Dac încep s caute pe toată ă ă lungimea rîului, ar putea dura toat noaptea. A a c umbl dup un ap isp itor, ca s încheie urm rirea cu ună ş ă ă ă ţ ăş ă ă final triumf tor. Prive te. În urm toarele ă ş ă cinci minute îl vor prinde pe Montag!

― Dar cum... ― Prive te.ş

Camera de filmat, plasat în pîntecele unui elicopter, se a inti asupra unei str zi pustii.ă ţ ă ― Vezi? opti Granger. Acolo vei fi tu; în celalalt cap t al str zii se g se te victima. Vezi cum se apropieş ă ă ă ş

camera? Construie te scena. Suspans. Cadru filmat de la distan . În clipa asta un nefericit oarecare a ie it laş ţă ş plimbare. O raritate. O ciud enie. S nu- i închipui c poli ia nu cunoa te obiceiurile unor asemenea persoane ăţ ă ţ ă ţ ş ― oameni care se plimb diminea a de pl cere sau fiindc au insomnii. În orice caz, poli ia îl are în eviden de luniă ţ ă ă ţ ţă sau ani de zile. Nu se tie niciodat la ce pot sluji astfel de informa ii. Iar ast zi iat c se dovedesc foarte utile.ş ă ţ ă ă ă Salveaz aparen ele. Oh, Doamne, ia te uit !ă ţ ă

Oamenii de lîng foc se aplecar în fa .ă ă ţăPe ecran un om d du col ul. Dul ul Mecanic se n pusti fulger tor în prim-plan. Reflectoarele elicopteruluiă ţ ă ă ă

trimiser în jos o duzin de fascicule de lumin , prinzînd omul între gratiile lor ca într-o cu c .ă ă ă ş ăO voce strig :ă

― Uite-l pe Montag! Urm rirea s-a ă încheiat!Omul cel nevinovat încremenise uluit, cu igara aprins în mîn . Privea int Dul ul, ne tiind ce era. Probabilţ ă ă ţ ă ă ş

c nu aveaă s afle niciodat . Ridic ochii c tre cer i c tre urletul sirenelor. Camera de filmat oferi brusc un prim-ă ă ă ă ş ăplan. Dul ul f cu un salt în aer, cu o vitez i un sim al sincroniz rii incredibil de fruă ă ăş ţ ă moase. Acul î ni în afar .ţ ş ă Camera z bovi o clip asupra lui, parc pentru a da nenum ra ilor telespectatori r gazul de a vedea totul, expresiaă ă ă ă ţ ă de spaim de pe chipul victimei, strada pustie, animalul de o el adulmecîndu- i inta ca un taur.ă ţ ş ţ

― Montag, nu mi ca! ordon o voce din cer.ş ăCamera se n pusti asupra victimei, o dat cu Dul ul. Amîndou ajunser la el în acela i timp. Victima fuă ă ă ă ă ş

în f cat de Dul u i de camera de filmat într-o încle tare f r sc pare, ca de p ianjen. Omul ip . ip . ip !ş ă ă ă ş ş ă ă ă ă ţ ă Ţ ă Ţ ăEcranul se întunec . T cere.ă ăÎntuneric.Montag url în mijlocul t cerii i întoarse capul.ă ă şT cere.ăApoi, dup un timp ă a― a cum îl percepeau oamenii a eza i în jurul focului, cu figuri împietrite ş ş ţ din―

spatele ecranului întunecat un crainic anun :ţă"Urm rirea s-a încheiat, Montag este mort; crima împotriva societ ii a fost pedepsit ."ă ăţ ăÎntuneric."Acum v invit m în Salonul Cerului de la Hotelul Lux, pentru o jum tate de or de program înainte-de-ă ă ă ă

Ivirea-Zorilor, cuprinzînd..."Granger închise televizorul.

― Nu i-au ar tat fa a. Ai remarcat? Nici cei mai buni prieteni ai t i n-ar putea spune dac ai fost tu sau nu.ă ţ ă ă Au înv lm it lucrurile suficient cît s lase restul pe seama imagina iei. La dracu'! murmur el. La dracu'!ă ăş ă ţ ă

Montag nu spuse nimic, dar, amintindu- i scena, r mase cu ochii pironi i asupra ecranului, tremurînd.ş ă ţGranger îi puse u or mina pe bra .ş ţ

― Bine ai venit din lumea mor ilor. Montag d du din cap. Ar fi cazul s facem cuno tin , continu Granger.ţ ă ă ş ţă ă Acesta este Fred Clement, fost titular al catedrei Thomas Hardy de la Cambridge, înainte ca Universitatea să devin coal de Inginerie Atomic . Cel de colo este doctorul Simmons de la Universitatea din Los Angeles,㪠ă ă specialist în Ortega y Gasset; profesorul West, i el aici de fa , a contribuit substan ial în domeniul eticii, studiuş ţă ţ acum învechit, în cadrul Universit ii din Columbia, cu mul i ani în urm . Reverendul Padover a inut cîtevaăţ ţ ă ţ prelegeri acum treizeci de ani i i-a pierdut enoş ş ria ii de la o duminic la alta pentru opiniile sale. E i el cu noi deş ă ş mult vreme. Cît despre mine, am scris o carte intitulat ă ăDegetele din m nu : rela ia corect dintre individ iă şă ţ ă ş societate i iat unş ă de am ajuns! Fii binevenit, Montag!

― Eu nu sînt unul dintre voi, spuse într-un tîrziu Montag, rostind rar cuvintele. Toat via a am fost ună ţ ignorant.

― Nu-i o noutate pentru noi. To i am f cut gre eala pe care ţ ă ş trebuia s-o facem, altfel nu ne-am g si aici. Cîndă tr iam izola i, nu aveam decît ura. Cu ani în urm am lovit un pompier venit s -mi ard biblioteca. De atunciă ţ ă ă ă tr iesc ca un proscris. Vrei s ni te al turi, Montag?ă ă ă

― Da. ― Ce ne po i oferi?ţ ― Nimic. Credeam c de in o parte din Cartea Ecleziastului i poate pu in din Apocalipsul Sfîntului Ioan,ă ţ ş ţ

dar acum nu le mai am nici pe acestea. ― Cartea Ecleziastului ar fi bun . Unde ai inut-o?ă ţ ― Aici, r spunse Montag, ducînd mina la frunte.ă ― Ah! zîmbi Granger, încuviin înd din cap.ţ ― Ce s-a întîmplat? Nu-i bine? întreb Montag.ă ― E mai mult decît bine, e perfect!

Granger se întoarse c te reverend.ă ― Avem o Carte a Ecleziastului? ― Una singur . Un b rbat pe nume Harris din Youngstown.ă ă ― Montag... Granger strînse cu putere um rul lui Montag. Ai grij de tine. P ze te- i s n tatea. Dac i seă ă ă ş ţ ă ă ă

întîmpl ceva lui Harris, ă tu e ti Cartea Ecleziastului. Vezi cş ît de important ai devenit în numai un minut? ― Dar am uitat-o! ― Nu, nimic nu se pierde. Avem metodele noastre ca s aducem la suprafa comoara ascuns în tine.ă ţă ă

― Dar am încercat s -mi amintesc!ă ― Nu încerca. Va veni de la sine atunci cînd vom avea nevoie. To i sîntem înzestra i cu memorieţ ţ

fotografic , totu i petrecem o via înv înd cum s re inem lucruri care, de fapt, se afl deja ă ş ţă ăţ ă ţ ă acolo. Simmons studiaz problema de dou zeci de ani, a a c acum dispunem de o metod prin care ne putem reaminti tot ce amă ă ş ă ă citit cîndva. Montag, i-ar pl cea s cite ti într-o zi ţ ă ă ş Republica lui Platon?

― Desigur! ― Eu sînt Republica lui Platon. Ai vrea s cite ti Marcus Aurelius? Domnuă ş l Simmons este Marcus. ― Încîntat, spuse domnul Simmons. ― Îmi pare bine, spuse i Montag.ş ― Vreau s faci cuno tin cu Jonathan Swift, autorul acelei crude c r i politice care este ă ş ţă ă ţ C l toriile luiă ă

Gulliver! Iar dînsul este Charles Darwin, omul de colo este Schopenhauer, cel lalt e Einstein, cel de lîng mine eă ă Albert Schweitzer, un filozof foarte cumsecade. Aici sîntem cu to ii, Montag. Aristofan, Mahatma Gandhi,ţ Gautama Buddha, Confucius, Thomas Love Peacock, Thomas Jefferson i domnul Lincoln. Tot noi sîntem Matei,ş Marcu, Luca i Ioan.ş

To i rîser înceti or.ţ ă ş ― Nu se poate, murmur Montag.ă ― Ba se poate, replic , zîmbind, Granger. ă Sîntem i incenş diatori de c r i. Citim c r ile i apoi le ardem, deă ţ ă ţ ş

team s nuă ă fie g site. Microfilmele nu ne-au fost de prea mare folos; sîntem mereu pe drumuri, n-am vrut să ă îngrop m microfilmele i s ne întoarcem mai tîrziu. Exist întotdeauna riscul de a fi descoperit. E mai bine să ş ă ă ă p str m totul în capetele noastre, a a nimeni nu poate vedea sau b nui nimic. To i con inem fel i fel de scrieri deă ă ş ă ţ ţ ş

istorie, literatur i drept interna ional. Byron, Tom Paine, Machiavelli i Hristos, toate se afl aici. E tîrziu. Aăş ţ ş ă început r zboiul. Sîntem aici, în cîmp, iar ora ul e acolo, înf urat în ve mîntul lui multicolor. Ce p rere ai,ă ş ăş ş ă Montag?

― Cred c am fost orb atunci cînd am încercat s fac dup cum m t ia capul, cînd am ascuns c r i în caseleă ă ă ă ă ă ţ pompierilor i am dat alarma.ş

― Ai f cut ce trebuia s faci. La scar na ional , ideea ta ar fi dat rezultate minunate. Dar calea noastr e maiă ă ă ţ ă ă simpl i, credem noi, mai bun . Tot ce dorim e s p str m intacte i în siguran cuno tin ele de care consider măş ă ă ă ă ş ţă ş ţ ă c vom avea nevoie, înc nu vrem s incit m sau s înfuriem pe nimeni. Pentru c , dac noi sîntem anihila i, atunciă ă ă ă ă ă ă ţ tiin a noastr va muri o dat cu noi, poate pentru totdeauna. În felul nostru, sîntem cet eni model: nu facem nimicş ţ ă ă ăţ

b t tor la ochi, noaptea ne aciu m pe dealuri, i or enii ne las în pace. Cînd i cînd ne mai opresc i ne maiăă ă ş ăş ă ş ş perchezi ioneaz , dar nu g sesc la noi nimic care s ne incrimineze. Organiza ia e flexibil , foarte mobil iţ ă ă ă ţ ă ăş fragmentar . O parte dintre noi au recurs la chirurgie plastic , pentru a- i schimba fizionomia i amprentele. Înă ă ş ş clipa de fa avem o misiune cumplit ; a tept m s înceap r zboiul i s se sfîr easc tot atît de repede. Nu-i delocţă ă ş ă ă ă ă ş ă ş ă pl cut, dar nu avem nici o putere, noi sîntem o stranie minoritate care strig în pustiu. Dup ce se va terminaă ă ă r zboiul, poate vom fi de vreun folos omenirii.ă

― Chiar crezi c dup aceea vor pleca urechea?ă ă ― Dac nu, atunci va trebui s mai a tept m. Vom transmite fiilor no tri c r ile, din gura în gur , i ne vomă ă ş ă ş ă ţ ă ş

l sa copiii să ă slujeasc la rindul lor al i oameni. Desigur, pe aceast cale se va pierde mult. Dar nu-i po i ă ţ ă ţ sili pe oameni s te asculte. Trebuie s -i la i s - i vin singuri în fire i s se întrebe ce s-a întîmplat i de ce le-a fugită ă ş ă ş ă ş ă ş p mîntul de sub picioare. Nu poate dura a a la nesfîr it.ă ş ş

― Cî i sînte i?ţ ţ ― Sîntem mii, pe drumuri, pe c ile ferate dezafectate, pe dinafar vagabonzi, pe din untru biblioteci întregi.ă ă ă

La început n-a fost nimic planificat. Fiecare om avea o carte pe care dorea s i-o aminteasc i i-o amintea. Apoi,ăş ăş ş în vreo dou zeci de ani, tot c l torind ne-am întîlnit unii cu al ii, am creat re eaua i am elaborat un plan. Cel maiă ăă ţ ţ ş important lucru pe care a trebuit s -l înv m este c noi nu contam, nu trebuie s avem orgoliu; nu trebuie s neă ăţă ă ă ă sim im superiori fa de nimeni pe lume. Noi nu sîntem decît coper i de c r i, f r c r i nu însemn m nimic. Oţ ţă ţ ă ţ ă ă ă ţ ă parte dintre noi tr iesc în mici ora e. Capitolul întîi din ă ş Walden de Thoreau, la Green River, Capitolul doi se afl laă Willow Farm, M ine. Exist un or el în Maryland cu numai dou zeci i apte de locuitori, nici o bomb nu vaă ă ăş ă ş ş ă c dea acolo; aici se g sesc eseurile complete ale unui scriitor pe nume Bertrand Russell. Ia ora ul, frunz re te-iă ă ş ă ş paginile, atîtea pagini de persoan . Într-o bun zi, într-un an, cînd se va sfîr i r zboiul, c r ile vor putea fi rescrise,ă ă ş ă ă ţ oamenii vor fi chema i s redea ceea ce tiu i vom transpune totul în cuvinte tip rite, pîn la o nou Epoc aţ ă ş ş ă ă ă ă întunericului, cînd poate va trebui s lu m totul de la început. Dar tocmai acesta e miracolul din fiin a omeneasc :ă ă ţ ă niciodat nu se descurajeaz i nu se dezgust în asemenea m sur , încît s renun e s ia totul de la început, pentruă ăş ă ă ă ă ţ ă c tie foarte bine cît de important e acel lucru i c ăş ş ămerit ă f cut.ă

― Ce facem ast -sear ? întreb Montag.ă ă ă ― A tept m, spuse Granger. i ne mut m ceva mai la vale pe firul apei, pentru orice eventualitate.ş ă Ş ă

Începu s arunce praf i rîn pă ş ţă ă este foc.Ceilal i îl ajutar , îl ajut i Montag; în inima s lb ticiei to i oamenii î i mi cau mîinile, stingînd foculţ ă ăş ă ă ţ ş ş

împreun .ă

Se oprir lîng rîu, la lumina stelelor.ă ăMontag v zu discul luminos al ceasului antiacvatic. Cinci. Cinci diminea a. Înc un an scurs într-o singură ţ ă ă

or i zorii a teptînd dincolo de malul cel lalt al rîului.ăş ş ă ― De ce ave i încredere în mine? întreb Montag. Un b rbat se mi c în întuneric.ţ ă ă ş ă ― Înf i area ta ne e de ajuns. În ultima vreme nu te-ai mai privit în oglind . În plus, ora ul nu s-a sinchisităţş ă ş

niciodat de noi în asemenea m sur , încît s trimit atîtea for e în c utarea noastr . Cî iva icni i care memorează ă ă ă ă ţ ă ă ţ ţ ţ ă versuri nu le pot face nici un r u, ei tiu asta la fel cum tim i noi; la fel cum tie toat lumea. Atîta timp cît restulă ş ş ş ş ă popula iei nu umbl cu citate din Magna Charta i din Constitu ie, totul e în regul . Pompierii erau suficien i pentruţ ă ş ţ ă ţ a ine situa ia sub control din cînd în cînd. Nu, ora ele ne las în pace. Dar ţ ţ ş ă tu ar i îngrozitor.ăţ

Înaintar pe malul rîului, îndreptîndu-se spre sud. Montag încerc s deslu easc figurile înso itorilor s i,ă ă ă ş ă ţ ă chipurile b trine, ridate i istovite, a a cum i le amintea la lumina focuă ş ş ş lui. C uta o sclipire, o decizie, un triumfă asupra zilei de mîine, dar nu reu ea s le descopere. Poate se a tepta ca fe ele lor s str luceasc de tiin aş ă ş ţ ă ă ă ş ţ acumulat , s radieze ca ni te tor e de la lumina pe care o purtau în ei. Dar toat lumina venise de la focul deă ă ş ţ ă tab r , iar oamenii de lîng el p reau s nu se deoseă ă ă ă ă beasc prin nimic de oricare al ii care ar fi alergat o cursă ţ ă epuizant , care ar fi c utat îndelung, care ar fi fost martori la distrugerea lucrurilor bune, iar acum, foarte tîrziu, seă ă adunaser s a tepte sfîr itul petrecerii i stingerea luminilor. Nu erau deloc siguri c pe viitor ceea ce purtau înă ă ş ş ş ă minte va putea face zorii s luceasc de o lumin mai pur , nu erau siguri decît c volumele st teau aliniate înă ă ă ă ă ă spatele privirii lor cumin i i cţ ş ă volumele a teptau, cu paginile net iate, cititorii care aveau s vin în anii ceş ă ă ă urmau, care cu degete curate, care cu degete murdare.

În timp ce mergeau, Montag î i muta privirea de unul la altul.ş Nu judeca o carte dup― coper i, îl sf tui cineva.ă ţ ă

To i rîser înceti or, continuîndu- i drumul în aval.ţ ă ş ş

R sun un vîjîit ascu it i, înainte ca oamenii s ridice privirea, avioanele cu reac ie venite dinspre ora erauă ă ţ ş ă ţ ş de mult departe.

Montag întoarse privirea spre ora , tocmai în cel lalt cap t al rîului, ora ul ale c rui lumini palide abia se maiş ă ă ş ă z reau.ă

So― ia mea a r mas acolo, spuse el.ţ ă ― Îmi pare r u. În urm toarele cîteva zile ora ele n-o vor duce prea bine, spuse Granger.ă ă ş E straniu c― nu mi-e dor de ea, e straniu c nu mai simt mare lucru, spuse Montag. Acum o clip mi-amă ă ă

dat seama c , i dac ar muri, nu cred c a fi trist. Nu-i bine. Ceva nu e în regul cu mine.ă ş ă ă ş ă Ascult― , spuse Granger. Îl lu de bra i începu s mearg al turi de el, dînd deoparte tufele ca s -i facă ă ţ ş ă ă ă ă ă

loc. Eram copil cînd a murit bunicul meu; era sculptor. Totodat era i un om foarte cumsecade, capabil s reverseă ş ă mult iubire asupra lumii; d duse o mîn de ajutor la cur irea mahalelor ora ului; ne me terea juc rii i a f cută ă ă ăţ ş ş ă ş ă sute de lucruri atîta vreme cît a fost în via ; întotdeauna avea ceva de lucru. Cînd a murit, mi-am dat seama c nuţă ă plîngeam pentru el, ci pentru lucrurile pe care le f cuse. Plîngeam pentru c niciodat nu avea s mai fac aceleă ă ă ă ă lucruri, nu avea s mai sculpteze o bucat de lemn, nici s ne ajute s cre tem porumbei în curtea din spate, nici să ă ă ă ş ă cînte la vioar a a cum cînta odinioar , nici s ne spun glume. Era parte din noi i, cînd a murit, toate activit ileă ş ă ă ă ş ăţ au încremenit, n-a mai existat nimeni care s le fac a a cum le f cea el. Era unic. Era o persoan important .ă ă ş ă ă ă Niciodat nu mi-amă revenit dup moartea lui. Deseori m gîndesc la sculpturile minunate care nu au mai ajuns să ă ă prind via , pentru c a murit el. Cîte glume lipsesc de pe lume, cî i porumbei întor i acas nu au mai fost atin iă ţă ă ţ ş ă ş de mîna lui. El modela lumea. Crea lucruri noi în ea. În noaptea în care a murit el, lumea a fost v duvit de zeceă ă milioane de gesturi frumoase.

Montag continua s mearg în t cere.ă ă ă ― Millie, Millie, opti el. Millie.ş ― Poftim? ― So ia mea, so ia mea. S rmana Millie, s rmana, s rmana Millie. Nu-mi pot aminti nimic. M gîndesc laţ ţ ă ă ă ă

mîinile ei, dar nu le v d f cînd nimic. Pur i simplu, îi atîrn pe lîng corp, stau în poal sau in o igar , atît iă ă ş ă ă ă ţ ţ ă ş nimic mai mult.

Montag întoarse capul i privi în urm .ş ăCe-ai oferit ora ului, Montag?şCenu .şăCe i-au oferit ceilal i unul altuia?ş ţNimic.Granger se opri, privind în urm împreun cu Montag.ă ă

― Fiecare om trebuie s lase ceva în urma lui atunci cînd moare, a a spunea bunicul meu. Un copil, o carteă ş sau un tablou, o cas , un zid în l at de mîna lui sau o pereche de pantofi. Sau o gr din . Ceva ce mîna ta a atins înă ă ţ ă ă a a fel, încît sufletul t u s aib unde se refugia atunci cînd î i sose te ceasul; iar cînd oamenii se uit la copacul oriş ă ă ă ţ ş ă la floarea pe care le-ai s dit, tu e ti acolo. Nu conteaz ce faci, spunea bunicul, atîta timp cît schimbi un lucru faă ş ă ţă de cum era înainte, ca tu s -l atingi transformîndu-l în ceva care s - i semene de îndat ce- i iei mîna de pe el.ă ă ţ ă ţ Deosebirea între omul care doar tunde iarba i un gr dinar adev rat const în atingere, spuse el. Cel care tundeş ă ă ă iarba e ca i inexistent, gr dinarul va tr i o ve nicie. Granger î i mi c mîna. Bunicul mi-a ar tat cîndva ni te filmeş ă ă ş ş ş ă ă ş cu rachete V-2 de acum cincizeci de ani. Ai v zut vreodat ciuperca atomic de la o în l ime de trei sute deă ă ă ă ţ kilometri? E ca o g m lie de ac, o nimica toat . Cu toat pustietată ă ă ă ea pe care a l sat-o în jur. Bunicul mi-a pusă filmul cu rachetele V-2 de peste zece ori, spera c , într-o bun zi, ora ele noastre se vor deschide mai mult i voră ă ş ş permite accesul verde ii i naturii, spre a aminti oamenilor c ni se atribuie un mic spa iu pe p mînt i cţ ş ă ţ ă ş ă supravie uim în natur , care ne poate lua înapoi ceea ce ne-a dat, printr-o simpl suflare asupra noastr sauţ ă ă ă trimi înd marea s ne spun c nu sîntem atît de importan i. Cînd vom uita cît de aproape sînt pustietatea iţ ă ă ă ţ ş întunericul, spunea bunicul, într-o bun zi natura va veni i ne va pedepsi pentru c am uitat cît de cumplit i reală ş ă ăş ă poate fi. În elegi? se întoarse Granger c tre Montag. Bunicul e mort de atî ia ani, dar, dac mi-ai putea deschideţ ă ţ ă craniul, în circumvolu iile creierului meu ai g si amprenta lui uria . M-a atins. Dup cum i-am spus la început,ţ ă şă ă ţ era sculptor. "Detest expresia latin Status Quo!" spunea el. "Tr ie te ca i cum peste zece secunde i-ar fi dat s nuă ă ş ş ţ ă mai fii. Prive te lumea. E mai fantastic decît orice vis confec ionat sau pl tit în fabrici. Nu cere nici o garan ie, nuş ă ţ ă ţ cere protec ie, a a ceva nu a existat nicicînd. Iar dac ar exista, ar aminti cumva de lene ul care atîrn cu capul înţ ş ă ş ă jos într-un copac zi de zi de diminea pîn seara i care- i petrece via a dormind. La dracu' cu toate astea, spuneaţă ă ş ş ţ bunicul, scutur copacul i trinte te lene ul cu fundul de p mînt."ă ş ş ş ă

― Prive te! strig Montag.ş ăR zboiul începu i se sfîr i în aceea i clip .ă ş ş ş ăMai tîrziu, oamenii aduna i în jurul lui Montag nu putur spune dac într-adev r, v zuser ceva. Poate unţ ă ă ă ă ă

simplu fulger de lumin i de mi care în cer. Poate c bombele erau acolo, la fel ca avioanele, la cincisprezeceăş ş ă kilometri, apte kilometri, un kilometru jum tate în l ime, pentru c într-o frac iune de secund , ca ni te boabe deş ă ă ţ ă ţ ă ş grîu aruncate în cer de mîna unui gigantic sem n tor, bombele se pr v lir cu repeziciune însp imînt toare, iă ă ă ă ă ă ă ş totu i cu încetineal , asupra ora ului pe care îl l saser în urm . De fapt, bombardamentul lu sfîr it de îndat ceş ă ş ă ă ă ă ş ă avioanele cu reac ie î i identificar inta i alertar bombardierele care zburau cu apte mii de kilometri pe or ;ţ ş ăţ ş ă ş ă r zboiul se încheie la fel de rapid ca un vîjîit de secer . De îndat ce fu ac ionat dispozitivul de lansare a bombei,ă ă ă ţ totul se termin . Timp de trei secunde încheiate, lungi cît o istorie, înainte ca bombele s - i ating inta, avioaneleă ă ş ăţ inamice ocoliser jum tate din lumea vizibil , ca ni te proiectile în care b tina ul s lb ticit nu putea crede, pentruă ă ă ş ăş ş ă ă c erau invizibile; cu toate acestea, în asemenea momente inima se n ruie dintr-o dat , trupul se desface în mi c riă ă ă ş ă distincte i sîngele constat cu uimire cum se împr tie în v zduh; creierul î i pierde cele cîteva amintiri de pre iş ă ăş ă ş ţ ş moare, f r s în eleag .ă ă ă ţ ă

Nu era nimic de crezut. Totul se reducea la un gest. Montag v zu zvîcnetul unui uria pumn de metal asupraă ş ora ului din dep rtare i tiu c urletul avioanelor cu reac ie care urma s apar dup explozie va spune:ş ă ş ş ă ţ ă ă ă

Dezintegra i, nu l sa i piatr peste piatr , s piar tot. S moar .ţ ă ţ ă ă ă ă ă ăMontag re inu bombele în v zduh pentru o clip , cu puterea min ii i cu mîinile care se întindeauţ ă ă ţ ş

neputincioase înspre ele. "Fugi!" îi strig el lui Faber. "Alearg !" îi strig Clarissei, iar lui Mildred: "Pleac ! Pleacă ă ă ă ă de acolo!" î i aminti din nou c Clarisse murise. Iar Fabeş ă r plecase i acum se g sea undeva, în v ile adînci dinş ă ă provincie; autobuzul de ora cinci diminea parcurgea traseul de la o pustietate la alta. De i nenorocirea înc nu seţă ş ă produsese, de i se afla înc în v zduh, catastrofa era atît de sigur cum numai omul era în stare s-o fac . Înainte caş ă ă ă ă autobuzul s parcurg al i cincizeci de metri pe osea, destina ia lui avea s - i piard semnifica ia, iar punctul deă ă ţ ş ţ ă ş ă ţ plecare se va transforma dintr-o metropol într-un cimitir de vechituri.ă

Iar Mildred...Pleac , fugi!ăO v zu undeva, într-o camer de hotel, în ultima jum tate de secund care-i mai r mînea de tr it acum cîndă ă ă ă ă ă

bombele se aflau numai la un metru în l ime de cl direa unde se afla, la numai jum tate de metru, la numai cî ivaă ţ ă ă ţ centimetri. O v zu aplecîndu-se spre pere ii uria i i sclipitori, plini de culoare iă ţ ş ş ş mi care, unde familia îi vorbea, îiş vorbea i iar îi vorbea, unde familia tr nc nea, p l vr gea, îi spunea pe nume i-i zîmbea, f r s -i spun nimicş ă ă ăă ă ş ă ă ă ă despre bomba care ajunsese deasupra hotelului la numai trei centimetri, un centimetru, jum tate de centimetru.ă St tea aplecat spre peretele-ecran, ca i cum dorin a ei de a privi ar fi descoperit acolo secretul nelini tii iă ă ş ţ ş ş nop ilor f r somn. Mildred, aplecat cu ner bdare, cu nelini te, vrînd parc s plonjeze, s cad , s se pr v leascţ ă ă ă ă ş ă ă ă ă ă ă ă ă în acea imensitate de forfot i culoare, s se înece în fericirea ei luminoas .ăş ă ă

C zu prima bomb .ă ă ― Mildred!

Poate c ă cine avea s― tie vreodat ? ăş ă poate c― marile posturi de emisie, cu razele lor de culoare, lumină ă i vorb rie, fuseser primele care se cufundaser în uitare.ş ă ă ă

Azvîrlit la p mînt, pr bu indu-se în gol, Montag v zu, sim i ă ă ş ă ţ sau ― î i închipui c vede i c simte ş ă ş ă cum― pere ii se întunec în fa a lui Millie, cum o aude ipînd, pentru c într-o milionime din timpul care-i r m sese deţ ă ţ ţ ă ă ă tr it î i v zuse reflectat propriul chip, nu într-un glob de cristal, ci într-o oglind , iar chipul ei era atît de pustiit,ă ş ă ă singur în înc pere, f r s ating nimic, înfometat i hr nindu-se din sine însu i, încît în cele din urm îlă ă ă ă ă ş ă ş ă recunoscuse ca fiind al ei i se uitase repede c tre tavan, chiar în secunda în care întreaga structur a hoteluş ă ă lui se pr bu ea asupra ei, ducînd-o cu milioanele de kilograme de c r mid , metal, plastic i lemn, la întîlnirea cuă ş ă ă ă ş locatarii din stupii de dedesubt, to i pr v li i fulger tor spre subsolul unde explozia se descotorosi de ei f r nici oţ ă ă ţ ă ă ă explica ie.ţ

Îmi amintesc. Montag î i înfipse degetele în p mînt. Îmi amintesc. Chicago. Chicago cu mult timp în urm .ş ă ă Millie i cu mine. ş Acolo ne-am cunoscut! Acum îmi amintesc. Chicago. Cu mult timp în urm .ă

Violen a impactului izbi aerul, trimi îndu-l peste rîu i în lungul lui, trîntind oamenii ca pe ni te piese deţ ţ ş ş domino a ezate în ir, ridicînd vîrtejuri de ap i f cînd crengile copacilor s seş ş ăş ă ă vaite de vîntul puternic care se îndrepta spre sud. Montag se lipi de p mînt, f cîndu-se cît mai mic i stringînd din pleoape. Clipi o dat . În aceaă ă ş ă secund v zu în aer, nu bombele, ci ora ul, î i schimbaser locurile. Pentru înc o clip imposibil ora ulă ă ş ş ă ă ă ă ş încremeni, reconstruit i de nerecunoscut, mai înalt decît ar fi sperat sau ar fi încercat vreodat s ajung , mai înaltş ă ă ă decît îl construise omul, î nind în v zduh în jerbe de beton sf rîmat i a chii de metal rupt, pictura mural a uneiţ ş ă ă ş ş ă avalan e r sturş ă nate, un milion de culori, un milion de ciud enii, cu cîte o u în loc de fereastr , o latur în loculăţ şă ă ă unui perete din spate, un plafon în locul plan eului, dup care ora ul se pr v li în gol, c zînd mort la p mînt.ş ă ş ă ă ă ă

În urma lui st ruia ecoul mor ii.ă ţ

Montag z cea la p mînt, ochii închi i îl usturau din cauza firelor de rîn , praful i se adunase ca un strat fină ă ş ţă ă de ciment în gura încle tat ; suspina i plîngea, gîndul îi fugi din nou: îmi amintesc, îmi amintesc, îmi maiş ă ş amintesc ceva. Ce anume? Da, da, o parte din Ecleziast. O parte din Ecleziast i din Apocalipsa lui Ioan. O parteş din cartea aceea, o parte din ea, repede, repede, pîn n-o uit din nou, pîn nu-mi revin din oc, pîn nu se potole teă ă ş ă ş vîntul. Cartea Ecleziastului. Iat . O repet în gînd, continuînd s zac pe p mîntul care tremura, repet cuvintele deă ă ă ă ă ă multe ori i cuvintele erau perfecte, f r ca el s - i dea silin a, nic ieri nu exista Pasta de Din i Denham, nu eraş ă ă ă ş ţ ă ţ decît Predicatorul, stînd în mintea lui i privindu-l...ş

― Ei, hai! spuse un glas.Ceilal i b rba i z ceau gîfîind ca ni te pe ti arunca i pe iarb . Se ag aser de iarb cum se aga copiii deţ ă ţ ă ş ş ţ ă ăţ ă ă ţă

obiectele cunoscute, oricît de reci sau moarte ar fi ele, indiferent ce s-a întîmplat sau se va întîmpla, to i î i ineauţ ş ţ degetele înfipte în rîn i ipau cu gurile c scate, ca s nu le explodeze timpaţă ăş ţ ă ă nele, ca s nu- i piard min ile, ipaă ş ă ţ ţ i Montag, un protest în fa a vîntului care le biciuia obrazul, le cr pa buzele i le însîngera nasul.ş ţ ă ş

Montag privi cum norul de praf se a temea pe p mînt i cum t cerea înv luia universul. A a cum edeaş ă ş ă ă ş ş acolo, i se p rea c vede fiecare fir de iarb , c aude fiecare ip t, strig t, oapt ridicat c tre cer. T cerea se l să ă ă ă ţ ă ă ş ă ă ă ă ă ă peste praful cernut ca prin sit asupra lumii i o dat cu ea tot timpul de care aveau nevoie ca s priveasc în jurulă ş ă ă ă lor, ca s asimileze realitatea acelei zile cu sim urile lor.ă ţ

Montag privi spre rîu. Vom merge pe ap . Se uit la vechile ine de cale ferat . Sau pe aici. Acum putemă ă ş ă merge chiar i pe osele, vom avea timp s adun m lucruri în noi. Într-o bun zi, dup ce aceste lucruri vor fi statş ş ă ă ă ă în noi mult vreme, vor ie i la lumin prin mîinile i gurile noastre. Multe vor fi gre ite, dar vor exista destuleă ş ă ş ş corecte. Azi vom porni la drum, ca s vedem lumea, felul în care ea se mi c i vorbe te, adev rata ei înf i are.ă ş ăş ş ă ăţş Acum vreau s v d tot. De i nimic din ea nu m va reprezenta cînd va p trunde în mine, dup un timp se vaă ă ş ă ă ă închega înl untrul fiin ei mele i va fi eul meu. Prive te lumea din afar , Doamne, Doamne, prive te lumea dină ţ ş ş ă ş afara mea, de dincolo de chipul meur singurul mod de a o putea atinge cu adev rat este s-o aduc acolo unde e parteă

din mine, ca s fie în sîngele meu, s treac prin mine de o mie, de zece mii de ori pe zi. O voi lua în st pînire, a aă ă ă ă ş

încît s nu-mi mai scape nicioă dat , într-o bun zi voi ine lumea ferm în mîna mea. Deocamdat nu am atins-oă ă ţ ă decît cu un deget; e numai începutul.

Vîntul se domoli.Ceilal i b rba i mai r maser o vreme la p mînt, gata s se lase fura i de somnul zorilor, înc nepreg ti i s seţ ă ţ ă ă ă ă ţ ă ă ţ ă

ridice i s porneasc la treburile zilei, focul i hrana, miile de detalii n scute din grija de a face pas dup pas iş ă ă ş ă ă ş gest dup gest. edeau clipind, cu pleoapele îmbîcsite de praf. R suflau iute, apoi mai lini tit, apoi egal...ă Ş ă ş

Montag se ridic în capul oaseă lor.Dar nu f cu alt mi care. Nici ceilal i. Soarele colora z rile întunecate cu o dîr sub ire, ro ietic . Aerul eraă ă ş ţ ă ă ţ ş ă

rece i miroş sul lui vestea apropierea ploii.F r o vorb , Granger se ridic , î i pip i bra ele i picioarele, înjurînd, înjurînd f r încetare din vîrfulă ă ă ă ş ă ţ ş ă ă

buzelor, cu lacrimile curgîndu-i pe obraz. Î i tîr îi picioarele pîn la rîu, ca s priveasc în lungul apei.ş ş ă ă ă E ras ca ― în palm , spuse el dup o lung t cere. Ora ul arat c un morman de praf de copt. E completă ă ă ă ş ă ă

distrus. Apoi, dup o pauz la fel de lung . M întreb cît lume tia ce urmeaz . Cî i au fost lua i prin surprindere?ă ă ă ă ă ş ă ţ ţDar în cel lalt cap t al lumii? se întreb Montag. Cîte alte ora e au murit? Cîte în ara noastr ? O sut , oă ă ă ş ţ ă ă

mie?Cineva sc p r un chibrit i-l apropie de o bucat de hîrtie uscat scoas din buzunar, apoi vîrî hîrtia sub oă ă ă ş ă ă ă

gr m joar de iarb i frunze i puse deasupra crengu e umede, care sfîrîiau; pîn la urm focul se aprinse iă ă ă ăş ş ţ ă ă ş fl c rile se în l ar în prag de diminea , o dat cu soarele care r s rea; oamenii întoarser încet privirea de la rîu,ă ă ă ţ ă ţă ă ă ă ă atra i de foc, f r a avea nimic de spus, i soarele le color ceafa aplecat peste fl c ri.ş ă ă ş ă ă ă ă

Granger desf ur un pergament în care se g sea pu in sl nin .ăş ă ă ţ ă ă ă S― îmbuc m ceva. Dup aceea vom face cale întoars i vom porni în susul apei. Poate c e nevoie de noi.ă ă ă ăş ă

Cineva scoase o tigaie mic , puser sl nina în ea i a ezar tigaia pe foc. Dup cîteva momente, sl ninaă ă ă ş ş ă ă ă începu s tremure i s danseze în tigaie, iar stropii ei umplur aerul dimine ii de arom . Oamenii urm reau ritualulă ş ă ă ţ ă ă în t cere.ă

Granger privea int focul.ţ ă Phoenix.― ― Cum? ― Înainte de Hristos exista o pas re neroad care se numea phoenix. O dat la cîteva sute de ani î i construiaă ă ă ş

un rug i- i d dea foc. Trebuie s fi fost rud apropiat cu Omul. Îns de fiecare data cînd se f cea scrum, ren teaş ş ă ă ă ă ă ă ăş din cenu . Se pareşă c i noi facem acela i lucru, iar i iar, îns noi avem un avanăş ş ş ă taj pe care pas rea phoenix nu l-aă avut niciodat . Noi ne d m seama de prostia pe care am f cut-o. Ne d m seama de toate prostiile pe care le facemă ă ă ă de o mie de ani încoace i, întrucît le cunoa tem i le avem mereu în preajma noastr , putîndu-le vedea, într-o ziş ş ş ă vom înceta s mai construim ruguri funerare i s ne arunc m în fl c ri. Mai cî tig m o mîn de oameni care î iă ş ă ă ă ă ş ă ă ş amintesc de fiecare genera ie. Lu tigaia de pe foc, l s sl nina s se r ceasc , apoi mîncar încet, c zu i peţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ţ gînduri. Acum, haide i s pornim în susul apei, îi îndemn Granger. i nu uita i un lucru: voi nu sînte i importan i.ţ ă ă Ş ţ ţ ţ Voi nu însemna i nimic. Într-o bun zi povara pe care o ducem noi ar putea fi de folos cuiva. Dar chiar i atunciţ ă ş cînd am avut c r ile la îndemîn , cu mult vreme în urm , nu ne-am slujit de ceea ce g seam în ele. Continuam să ţ ă ă ă ă ă ne jignim mor ii. Scuipam pe mormintele tuturor neferici ilor care muriser înaintea noastr , în s pt mîna, luna,ţ ţ ă ă ă ă anul ce urmeaz vom întîlni mul i oameni singuri. Cînd ne vor întreba cu ce ne ocup m, pute i r spunde: "Neă ţ ă ţ ă amintim." A a vom cî tiga partida pîn la urm . Într-o bun zi ne vom aminti atît de multe, încît vom construi celş ş ă ă ă mai mare excavator din istorie i vom s pa cel mai uria mormînt al tuturor timpurilor; vom arunca r zboiulş ă ş ă în untru i-l vom îngropa acolo. Acum, haide i, mai întîi, vom construi o fabric de oglinzi i în anul care vine nuă ş ţ ă ş vom produce altceva decît oglinzi, ca s ne vedem bine chipul în ele.ă

Terminar de mîncat i stinser focul. În jurul lor lumina zilei se f cea tot mai str lucitoare, ca i cum cinevaă ş ă ă ă ş ar fi m rit fitilul unei l mpi trandafirii. P s rile care fugiser gr bite se întoră ă ă ă ă ă ceau în copaci, înapoindu-se la cuiburi.

Montag porni la drum i, dup scurt timp, descoperi c ceilal i îl urmau îndeaproape, îndreptîndu-se spreş ă ă ţ nord. Surprins, se d du deoparte, ca s -i fac loc lui Granger, dar acesta îl privi i-i f cu semn cu capul s meargă ă ă ş ă ă ă mai departe. Montag r mase în frunte. Se uita la ap i la cer, la calea ferat mîncat de rugin care ducea înapoi laă ăş ă ă ă fermele cu hambare pline cu fîn, pe lîng care mul i trecuser pe timp de noapte, dup ce p r siser ora ul. Maiă ţ ă ă ă ă ă ş tîrziu, peste o lun sau peste ase luni, în nici un caz mai mult de un an, se va înapoia aici, singur, i va continua să ş ş ă mearg pîn îi va ajunge din urm pe oamenii aceia.ă ă ă

Acum îns îi a tepta cale lung , de diminea pîn spre amiaz ; înso itorii lui t ceau, pentru c aveau multeă ş ă ţă ă ă ţ ă ă lucruri la care s se gîndeasc i pe care s i le aminteasc . Poate mai tîrziu, spre prînz, cînd soarele se va ridicaă ăş ăş ă i-i va înc lzi, ceilal i vor începe s vorbeasc sau, pur i simplu, s spun lucruri pe care i le aminteau, doar ca sş ă ţ ă ă ş ă ă ş ă

se asigure c erau acolo, s se conving c acele lucruri se aflau în siguran în mintea lor. Montag sim i fream tulă ă ă ă ţă ţ ă tainic al cuvintelor mocnind încet în el. Cînd îi va veni rîndul, ce ar putea s spun , ce ar putea oferi într-o zi caă ă aceea, ca s fac drumul mai pl cut? Fiecare lucru are un timp al lui. Pentru fiecare lucru exist un momentă ă ă ă potrivit. Da. Un moment în care s d rîmi i un moment în care s construie ti. Da. Un moment în care s p streziă ă ş ă ş ă ă t cerea i un moment în care s vorbe ti. Da, toate aă ş ă ş cestea. Dar ce altceva? Ce altceva? Ceva, ceva...

i pe fiecare mal al rîului cre tea cîte un copac al vie ii, care f cea dou sprezece feluri de fructe, ce seŞ ş ţ ă ă pîrguiau în fiecare lun ; Iar frunzele copacului slujeau la t m duirea semin iilor.ă ă ă ţ

Da, se gîndi Montag, asta am s-o p strez pentru amiaz . Pentru amiaz ...ă ă ăCînd vom ajunge în ora .ş

POSTFAŢĂ

NU TIU CUM SE FACE, DAR, DE FAPT, SCRIAM UN roman de zece cen i, în sensul propriu alŞ ţ expresiei. În prim vara lui 1950 m-a costat nou dolari i optzeci de cen i în monede de cîte zece ca s scriu i să ă ş ţ ă ş ă definitivez prima versiune a romanului Omul focului, care mai tîrziu avea s devin ă ăFahrenheit 451.

În to i anii, începînd din 1941 pîn atunci, îmi dactilografiasem cea mai mare parte a lucr rilor prin garajeleţ ă ă familiei, fie la Vene ia, California (unde locuiam, fiindc eram s raci, nu fiindc ne-ar fi "dat mîna") sau în spateleţ ă ă ă casei în care so ia mea, Marguerite, i cu mine ne-am crescut copiii. Am fost alungat din garaj de scumpii meiţ ş copii, care se înc p înau s vin la fereastra din spate, cîntînd i b tînd în geam. Ca tat , am fost nevoit s alegă ăţ ă ă ş ă ă ă între a termina o carte i a m juca cu feti ele. Bineîn eles, am ales joaca, ceea ce a periclitat veniş ă ţ ţ turile familiei. Trebuia s -mi g sesc un birou. Nu ne puteam permite s avem unul acas .ă ă ă ă

În cele din urm , am descoperit ceva potrivit, un birou de dactilografie la subsolul bibliotecii Universit iiă ăţ din Los Angeles, California. Acolo, frumos aliniate, erau vreo dou sprezece ma ini de scris vechi, tip Remingtonă ş sau Underwood, care se închiriau cu zece cen i jum tatea de or . B gai în untruţ ă ă ă ă moneda, ceasul începea s tic ieă ă nebune te, iar tu te apucai s dactilografiezi frenetic, ca s termini înainte s treac jum tatea de or . A adar, auş ă ă ă ă ă ă ş existat doi factori cop― iii de acas i mecaăş nismul de cronometrare dactilo care m-au determinat s― devin ună maniac al tast rii. Într-adev r, timpul costa bani. Am teră ă minat prima versiune în circa nou zile. Cuprindeaă dou zeci i cinci de mii de cuvinte i reprezenta jum tate din romanul care urma s fie. Cînd nu investeam monedeă ş ş ă ă de zece cen i, gata s -mi pierd min ile în momentul în care ma ina se bloca (pentru c pierdeam din timpul atît deţ ă ţ ş ă pre ios!) sau nu b g m i scoteam paginile din ma in , colindam pe la etaj. Acolo m plimbam extaziat peţ ă ă ş ş ă ă coridoare i printre rafturi, atingeam c r ile, luam volume din raft, le r sfoiam, apoi puneam c r ile la loc, devorîndş ă ţ ă ă ţ cu nesa toate lucr rile de valoare care reprezint esen a unei biblioteci. Trebuie s recunoa te i c era un locţ ă ă ţ ă ş ţ ă nemaipomenit ca s scrii despre incendierea c r ilor în Viitor! Atît despre trecut. Cum r mîne cu ă ă ţ ă Fahrenheit 451 la ora actual , în epoca noastr ? Mi-am schimbat p rerea despre ce a însemnat cartea aceasta pentru mine la începutulă ă ă carierei mele de scriitor? Doar dac vre i, de fapt, s m întreba i dac dragostea mea pentru biblioteci a crescut iă ţ ă ă ţ ă ş s-a intensificat, întrebare la care r spunsul e un "da" hot rît, care rico eaz de rafturi i scutur pudra de pe obrazulă ă ş ă ş ă bibliotecarei. De cînd am scris aceast carte, am conceput mai multe povestiri, romane, eseuri i poezii despreă ş scriitori decît oricare alt scriitor din cî i cunosc. Am scris poeme despre Melville i Emily Dickinson, Hawthorne,ţ ş Poe, Edgar Rice Burroughs, pe parcurs l-am comparat pe Jules Verne i c pitanul Nemo cu Melville i c pitanulş ă ş ă lui, la fel de bîntuit de obsesii. Am a terş nut în grab poezii despre bibliotecari, am c l torit cu trenul pe timp deă ăă noapte în compania autorilor mei prefera i, am str b tut pustietatea continentului f r somn pîn diminea , stîndţ ă ă ă ă ă ţă la taclale i bînd un pahar, bînd un pahar i stînd la taclale, într-o poezie îl preveneam pe Melville s se in departeş ş ă ţ ă de uscat (niciodat nu l-a preocupat subiectul!); pe Bernard Shaw l-am transformat într-un robot, ca s -l pot a ezaă ă ş confortabil într-o nav spa ial , urmînd s -l trezesc în lunga c l torie c treă ţ ă ă ăă ă Alpha Centauri, ca s -i aud Prefe eleă ţ rostite în urechea mea cople it de încîntare. Am scris o povestire despre Ma ina Timpului, în care m întorceamş ă ş ă la c p tîiul lui Wilde, Melville i Poe, ca s -i asigur de dragostea mea i s le înc lzesc oasele în ultimele ceasuri...ă ă ş ă ş ă ă Dar de ajuns. Dup cum vede i, sînt nebunia întruchipat cînd vine vorba de c r i, de scriitori i de marile silozuriă ţ ă ă ţ ş în care e p strat în elepciunea lor.ă ă ţ

De curind, avînd în apropiere Sala de Teatru Studio din Los Angeles, mi-am rechemat din umbre personajele din Fahrenheit 451. Ce mai este nou de la ultima noastr întîlnire în 1953? i-am întrebat pe Montag, Clarisse,ă Faber i Beatty.ş

Eu i-am întrebat. Ei au r să puns.Au scris noi scene, au dezv luit cotloane înc nedescoperite ale sufletelor i viselor lor. Rezultatul a fost oă ă ş

pies în dou acte, pus în scen cu bune rezultate i, mai ales, cronici favorabile.ă ă ă ă şBeatty a ie it i mai mult din culise la întrebarea mea: Cum a început totul? Ce te-a f cut s iei hot rirea de aş ş ă ă ă

fi ef al brig zii de pompieri, incendiator de c r i? R spunsul surş ă ă ţ ă prinz tor al lui Beatty a venit într-o scen în careă ă c pitanul îl invita la el acas pe eroul nostru, Guy Montag. Intrînd, Montag descoper uluit mii i mii de c r i careă ă ă ş ă ţ umpleau pere ii bibliotecii secrete a c pitanului de pompieri! Montag se întoarce i-i strig lui Beatty:ţ ă ş ă

Dar dumneata e― ti eful incendiatorilor! Nu po i avea c r i chiar în locuin a dumitale!ş ş ţ ă ţ ţLa care eful, cu un zîmbet vag i deta at, r spunde:ş ş ş ă

― Nu faptul de a avea c r i reprezint un delict, Montag, ci faptul de a le ă ţ ă citi! Da, e adev rat. Am c r i, dară ă ţ nu le citesc! ocat, Montag a teapt explica ia lui Beatty. Nu vezi unde-i frumuse ea, Montag? Eu nu le citescŞ ş ă ţ ţ niciodat . Nici m car o carte, nici m car un capitol, nici m car o pagin , nici m car un paragraf. ă ă ă ă ă ă Chiar c -iă paradoxal, nu-i a a?! S ai mii de c r i i s nu deschizi nici una, s le întorci spatele la toate i s spui: "Nu." E caş ă ă ţ ş ă ă ş ă i cum ai avea casa plin de femei frumoase i, zîmbind, nu te-ai atinge... de nici una. A adar, vezi bine c nu sîntş ă ş ş ă

un infractor. Dac m prinzi vreodat ă ă ăcitind o carte, atunci da, po i s m denun i! Dar locul acesta e la fel de purţ ă ă ţ ca dormitorul imaculat al unei fete de doisprezece ani în nop ile de var . C r ile mele mor pe rafturi. De ce? Pentruţ ă ă ţ c a a vreau eu. Eu nu le între in, nu le dau speran e nici cu mîna, nici cu ochiul, nici cu vorba. Nu valoreaz maiă ş ţ ţ ă mult decît praful de pe ele.

― Nu în eleg cum de nu po i fi... protesteaz Montag.ţ ţ ă ― Tentat? exclam c pitanul brig zii de pompieri. Oh, ă ă ă asta s-a întîmplat cu mult vreme în urm . M rul aă ă ă

fost mîncat i acum nu mai exist . arpele s-a înapoiat la copacul lui. Gr dina s-a umplut de b l rii i rugin .ş ă Ş ă ăă ş ă ― Cîndva... Montag ov ie, apoi continu : Cîndva, probaş ă ă bil, ai iubit c r ile foarte mult.ă ţ ― Touche! r spunde c pitanul. Lovitur sub centur . În b rbie. În inim . În stomac. Oh, uit -te la mine,ă ă ă ă ă ă ă

Montag. Sînt omul care a iubit c r ile, ba nu, b iatul pasionat cîndva de ele, nebun dup ele, care se c ra peă ţ ă ă ăţă rafturi ca un cimpanzeu înfometat. Le devoram ca pe salat , c r ile erau sandvi ul meu de la amiaz , gustarea deă ă ţ ş ă dup -mas , cina i gustarea de la miezul nop ii. Rupeam paginile, le mîncam cu sare, le muiam în sos, ron iamă ă ş ţ ţă

coper ile, întorceam capitolele cu limba! Cu zecile, cu sutele, cu milioanele. Duceam atît de multe c r i acas ,ţ ă ţ ă încît, ani întregi am r mas cocîrjat. Filozofie, istoria artei, politic , tiin e sociale, poezie, eseuri, piese grandioase,ă ă ş ţ orice, le înghi eam pe nemestecate. Apoi... apoi...ţ

Vocea c pitanului începe s se piard .ă ă ă ― Apoi? îi d ghes Montag.ă ― Apoi m-am lovit de via . C pitanul închide ochii i- i aminte te. Via a. Via a obi nuit . Aceea iţă ă ş ş ş ţ ţ ş ă ş

dintotdeauna. Iubirea care nu a fost a a cum trebuie, visul care s-a destr mat, dragostea fizic de care s-a alesş ă ă praful, moartea care mi-a secerat prea curînd cî iva prieteni care nu meritau s piar a a curînd, uciderea uneiţ ă ă ş persoane sau a alteia, nebunia cuiva apropiat, moartea lent a unei mame, sinuciderea nea teptat a unui tat ă ş ă ă ca― un trop it de elefan i, ca un masacru s vîr it de boal . i nic ieri, nic ieri nu exista cartea potrivit , cea pe care s-oă ţ ă ş ă Ş ă ă ă propte ti la momentul oportun în barajul pe cale s seş ă n ruie, ca s po i împiedica dezastrul, s dai sau s iei oă ă ţ ă ă metafor , s pierzi sau s g se ti o compara ie. Pe la treizeci de ani, cînd m preg team s p esc în cel de ală ă ă ă ş ţ ă ă ă ăş treizeci i unulea, m-am ridicat de jos cu toate oasele rupte, cu trupul plin de julituri, vîn t i sau cicatrice. M-amş ăă privit în oglind i am descoperit un om b trîn, pierdut în spatele figurii speriate a unui tîn r, am v zut acolo uraăş ă ă ă împotriva a tot i a orice -nume te un lucru la întîmplare i am s -l blestem; atunci am deschis paginileş ş ş ă frumoaselor mele c r i din bibliotec i am g sit... ce? Ce? Ce!?ă ţ ăş ă

Montag ghice te.ş ― Paginile erau goale? ― Ai nimerit-o! Goale! Oh, cuvintele erau la locul lor, dar îmi treceau prin fa a ochilor ca un ulei fierbinte,ţ

f r s însemne nimic. F r s -mi ofere nici ajutor, nici mîngîiere, nici tihn , nici ad post, nici dragoste adev rat ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă nici pat i nici lumin .ş ă

Montag se duce cu gîndul în trecut. ― În urm cu treizeci de ani... Ultimele biblioteci incendiate...ă ― Ai ghicit, încuviin eaz Beatty. Neavînd o slujb i fiind un romantic ratat sau dracu' tie ce, am f cut oţ ă ăş ş ă

cerere pentru pompier categoria întîi. Primul pe scar , primul în bibliotec , primul în inima arzînd aă ă ă concet enilor lui etern înv lui i de fl c ri, strope te-m cu petrol, d -mi foc! Am încheiat prelegerea. Hai, terge-ăţ ă ţ ă ă ş ă ă şo, Montag! Afar cu tine!ă

Montag pleac , mai curios decît oricînd în privin a c r ilor, deja pe cale s devin un proscris; nu peste multă ţ ă ţ ă ă ă vreme va fi urm rit i aproape r pus de Dul ul Mecanic, robotul clonat de mine dup cîinele din Baskerville al luiă ş ă ă ă A. Conan Doyle.

În piesa mea, b trînul Faber ă profesorul oarecum lipsit de ocupa― ie, care-i vorbe te lui Montag în noapteaţ ş cea lung (prin casca radio vîrît în ureche) ă ă este victimizat de c― tre c pitanul pompierilor. Cum? Beatty b nuieă ă ă c Montag prime te instruc iuni prin acest dispozitiv secret, i-l smulge din ureche i-i strig profesorului aflat laă ş ţ ş ă mare dep rtare:ă

― Venim s te înh m! Sîntem la u ! Sîntem pe scar ! Te-am prins!ă ăţă şă ăAmenin area îl sperie atît de mult pe Faber, încît inima lui cedeaz .ţ ăIdei foarte bune. Tentante chiar i acum. Am fost nevoit s m lupt cu mine însumi ca s nu le introduc înş ă ă ă

aceast nou edi ie a romanului.ă ă ţÎn sfîr it, mul i cititori mi-au scris, protestînd împotriva dispari iei Clarissei i întrebîndu-m ce s-a întîmplatş ţ ţ ş ă

cu ea. François Truffaut a fost mînat de aceea i curiozitate i în versiunea cinematografic a romanului meu aş ş ă salvat-o pe Clarisse de uitare, a ezînd-o lîng Oamenii C r ilor care se ascundeau în p dure i- i recitau unii altoraş ă ă ţ ă ş ş volume întregi ca pe ni te litanii. Am sim it i eu aceea i nevoie de a o salva: în definitiv, acest personaj înrudit cuş ţ ş ş palavragiul idealist i lunatic este din multe puncte de vedere r spunz tor pentru faptul c Montag începe s - iş ă ă ă ă ş pun întreb ri despre c r i i despre ce se g se te în ele. A adar, în piesa mea Clarisse reapare ca s -l întîmpine peă ă ă ţ ş ă ş ş ă Montag, sfîr it oarecum mai optimist la o carte în esen destul de sumbr .ş ţă ă

Totu i, romanul r mîne fidel primei sale versiuni. Nu sînt adeptul rescrierii unor lucr ri din tinere e,ş ă ă ţ îndeosebi cînd tîn rul scriitor de odinioar sînt chiar eu. Montag, Beatty, Mildred, Faber, Clarisse, to i stau,ă ă ţ evolueaz , intr i ies din scen la fel ca în urm cu treizeci i doi de ani, cînd i-am creionat pentru prima oar ,ă ăş ă ă ş ă pl tind cu zece cen i jum tatea de or , în subsolul bibliotecii Universit ii din Los Angeles. Nu am schimbat nici oă ţ ă ă ăţ idee i nici un cuvînt.ş

O ultim descoperire. Dup cum a i v zut, îmi scriu toate romanele i povestirile într-un elan de pasiune iă ă ţ ă ş ş încîntare. Abia de curînd, aruncîndu-mi privirea pe roman, mi-am dat seama c Montag poart numele uneiă ă companii produc toare de hîrtie. Iar Faber, desigur, este creatorul de creioane! Ce intui ie a avut subcon tientulă ţ ş meu ca s -i numeasc astfel.ă ă

F r s -mi spun i ă ă ă ăş mie!

CODA

Cu vreo doi ani în urm am primit o scrisoare de la o tîn r i solemn doamn din ora ul Vassar, care îmiă ă ăş ă ă ş spunea ce mult o încîntase s citeasc experimentul meu în mitologia spa iului, ă ă ţ Cronici mar iene.ţ

Totu i, ad uga ea, n-ar fi o idee bun ca dup un timp s rescrie i cartea introducînd mai multe personaje iş ă ă ă ă ţ ş roluri feminine?

Acum cî iva ani am primit alte scrisori, referitoare la aceea i scriere despre mar ieni, care protestau c negriiţ ş ţ ă din carte erau Unchi Tom i m întrebau de ce nu-i mai "fasonez ni el"?ş ă ţ

Cam tot pe atunci am primit i o scrisoare de la un alb din Sud, care opina c înclinam s in partea negrilorş ă ăţ

i-mi sugera c era cazul s renun la întreaga povestire. Acum dou s pt mîni muntele de coresponden primit deş ă ă ţ ă ă ă ţă mine a scos la iveal un oricel de scrisoare de la o cunoscut editur , care dorea s publice ă ş ă ă ă Cornul de ceaf , ă într-o colec ie de lecturi penţ tru liceu.

Povestirea vorbea despre un far care se aprindea noaptea tîrziu, de la ceea ce numeam în carte o "Lumin aă Domnului". Privindu-l din perspectiva unor creaturi subacvatice, oricine ar fi sim it c se afla în "Prezen a Lui".ţ ă ţ

Editura scosese cuvintele "Lumina Domnului" i "în Prezen a Lui".ş ţÎn urm cu vreo cinci ani, editorii altei antologii colare elaboraser un volum cu circa patru sute (num ra i-ă ş ă ă ţ

le) de schi e. Cum s înghesui patru sute de schi e de Twain, Irving, Poe, Maupassant i Bierce într-o singurţ ă ţ ş ă carte?

Simplu ca bun ziua. Jupoi, sco i oasele, sco i m duva, incizezi, tope ti, scrii ce r mîne i distrugi. Fiecareă ţ ţ ă ş ă ş adjectiv care- i avea rostul lui, fiecare verb cu o mi care proprie, fiecare metafor care cînt rea mai mult decît unş ş ă ă intar ţ toate fuseser― scoase din text! Fiecare compara ie care ar fi f cut s tresar buzele unui elev sub mediocruă ţ ă ă ă

fusese eliminat ! Fiecare aparteu care explica filozofia simpl a unui scriitor de elit fusese sacrificat!ă ă ăFiecare povestire sub― iat , redus la esen , ciopîr it , stoars de vlag i de sînge ţ ă ă ţă ţ ă ă ăş sem― na cu toateă

celelalte. Twain se citea la fel ca Poe, ca Shakespeare, ca Dostoievski i ş ― în final ― ca Edgar Guest. Toate cuvintele mai lungi de trei silabe fuseser eliminate. Toate imaginile care re ineau aten ia o clip fuseseră ţ ţ ă ă împu cate mortal.ş

Începe i s în elege i groz via?ţ ă ţ ţ ăCum am reac ionat la tot ce v-am relatat mai sus?ţ"Dînd foc" la tot.Trimi înd note de respingere pentru fiecare în parte.ţExpediind tot acel conclav de idio i în str fundurile iadului.ţ ăE limpede ce vreau s spun. Exist mai multe feluri de a arde o carte. Lumea e plin de oameni care oă ă ă

colind inînd în mîn chibrituri aprinse. Orice minoritate, bapti ti, unitarieni, irlandezi, italieni, octogenari,ăţ ă ş budi ti, sioni ti, adventi ti de ziua a aptea, femini ti, republicani, protestan i, crede c are voin a, dreptul, datoriaş ş ş ş ş ţ ă ţ de a stropi cu petrol i de a aprinde tor a. Orice editor s rac cu duhul, care se consider sursa unei literaturiş ţ ă ă nedospite, terciuite i insipide, î i linge ghilotina,gata s sar la gîtul autorului care ar îndr zni s ridice pu inş ş ă ă ă ă ţ glasul sau s scrie peste nivelul unei poezii de gr dini .ă ă ţă

C pitanul de pompieriă Beatty din romanul meu Fahrenhdt 451 povestea cum la început c r ile fuseseră ţ ă distruse de c tre minorit i, fiecare rupînd cîte o pagin sau un paragraf dintr-un volum, apoi din altul, pîn în ziuaă ăţ ă ă în care c r ile r m seser goale, min ile oblonite i bibă ţ ă ă ă ţ ş liotecile închise pentru totdeauna.

"Închide u a, vor intra pe fereastr , închide fereastra, vor intra pe u ", sînt cuvintele unui vechi cîntec. Eleş ă şă ilustreaz existen a mea, în care noi cenzori-m celari apar în fiecare lun . Cu numai ase s pt mîni în urm , amă ţ ă ă ş ă ă ă descoperit c , în decursul anilor, anumi i editori frico i de la Ballantine Books, temîndu-se s nu contaminezeă ţ ş ă tineretul, cenzuraser rînd cu rînd vreo aptezeci i cinci de sec iuni distincte ale romanului. Citind cartea ă ş ş ţ care,― la urma urmei, trateaz tocmai despre cenzurarea i incendierea c r ilor în viitor ă ş ă ţ studen― ii mi-au scris despreţ acest subtil paradox. Vara aceasta, Judy-Lynn Del Rey, unul dintre editorii de la Ballantine, reface întreaga carte, care urmeaz a fi republicat cu toate înjur turile i dr cuielile la locul lor.ă ă ă ş ă

O ultim încercare la care a fost supus Iov al II-lea: acum o lun am trimis o pies , ă ă ă Leviathan 99, la un teatru universitar. Bazat pe mitologia din ă Moby Dick, piesa mea este dedicat lui Melville i poveste te despre echipajulă ş ş unei nave cosmice condus de un c pitan orb, care se aventureaz în spa iu în c utarea Marii Comete Albe, ca să ă ă ţ ă ă "distrug distrug torul". Piesa se va juca în premier ca oper , la Paris, toamna aceasta. Deocamdat , universitateaă ă ă ă ă mi-a r spuns c nu îndr zne te s -mi monteze piesa... pentru c în ea nu apare nici o femeie! Dac ar îndr zniă ă ă ş ă ă ă ă cumva s încerce o montare, adeptele egalit ii în drepturi din campusul universitar ar t b rî pe ei cu bîtele deă ăţ ă ă base-ball!

Scri nind din din i, gata s mi-i sf rîm, le-am sugerat c asta ar însemna ca pe viitor s nu se mai reprezinteş ţ ă ă ă ă B ie ii din orchestr ă ţ ă (f r femei) sau ă ă Femeile (f r b rba i). Sau, dac num ram b rba ii i femeile, ar însemna caă ă ă ţ ă ă ă ţ ş o bun parte din crea ia lui Shakespeare s nu se mai joace niciodat , mai ales dac numeri i versurile, cele maiă ţ ă ă ă ş bune revenind b rba ilor!ă ţ

Le-am scris din nou, cu sugestia c ar putea juca o s pt mîn piesa mea i în urm toarea ă ă ă ă ş ă Femeile. i-auŞ închipuit, probabil, c glumeam... de fapt, nici eu nu sînt prea sigur c ă ănu fusese o ironie.

Tr im într-o lume nebun , care va înnebuni de tot dac îng duim minorit ilor ă ă ă ă ăţ importante sau― nesemnificative, urangutani sau delfini, adep i ai armelor nucleare sau ai b tutuţ ă lui apei în piu , fani aiă computerelor sau adversari ai progresului, s raci cu duhul sau în elep i ă ţ ţ s― se amestece în estetic . Lumea reală ă ă este terenul de joc al tuturor acestor grupuri, care pot face i desface legi. Dar în punctul în care începe cartea meaş sau povestirile i poeziile mele, acolo înceteaz drepturile lor i încep imperativele mele teritoriale: acolo conduc iş ă ş ş guvernez eu. Dac mormonilor nu le plac piesele mele, n-au decît s i le scrie pe ale lor. Dac irlandezii detestă ăş ă ă povestirile mele despre Dublin, n-au decît s închirieze ma ini de scris. Dac profesorii i înv torii au impresiaă ş ă ş ăţă c frazele mele nesfîr ite le strepezesc din ii obi nui i doar cu dulceg rii, n-au decît s m nînce pr jituri muceg ite,ă ş ţ ş ţ ă ă ă ă ă muiate într-o po irc de ceai preparat de mîna lor profanatoare. Dac intelectualii de origine mexican vor sş ă ă ă ă recroiasc "Minunatul costum de înghe at ", a a încît s -i vin bine lui "Zoot", n-au decît s - i desfac cureaua, caă ţ ă ş ă ă ă ş ă s le cad pantalonii în vine.ă ă

Fiindc ă s― spunem lucrurilor pe nume ă digresiunea este esen― a în elepciunii. Omite i considera iileţ ţ ţ ţ filozofice ale lui Dante, Milton sau ale duhului tat lui lui Hamlet i nu va r mîne decît un schelet golit de sev .ă ş ă ă Laurence Steme spunea cîndva: "Incontestabil, digresiunile sînt soarele, via a, sufletul lecturii! Scoate i-le din textţ ţ i o iarn rece i etern va domni pe fiecare pagin . Reda i-le scriitorului i el va p i ca un mire, le va ie i înş ă ş ă ă ţ ş ăş ş

întîmpinare i va aduce diversitate, f cînd s nu v piar pofta de lectur ."ş ă ă ă ă ă

În concluzie, nu m mai insulta i decapitînd, retezînd degetele i golind pl mînii scrierilor mele. Am nevoieă ţ ş ă de cap, ca s -l mi c în semn de da sau nu, de mîn ca s-o flutur amiă ş ă cal sau ca s-o încle tez în pumn, de pl mîni caş ă s strig sau ca s optesc. Refuz s m a ez cuminte pe un raft, golit de m runtaie, i s devin non-literatur .ă ăş ă ă ş ă ş ă ă

Cît despre voi, arbitri, înapoi la galerie! Voi, arbitri, penaliza i lichelele. E jocul meu. Eu arunc, eu lovesc, euţ prind. Eu conduc jocul. La asfin itul soarelui, voi pierde sau voi cî tiga. Dar în zori m voi g si din nou pe teren,ţ ş ă ă gata s-o iau de la cap t.ă

i nimeni nu m poate ajuta. Nici m car voi.Ş ă ă