UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ CLUJ – NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

ING. IANCU RAMONA MARIA

TEHNOLOGII NECONVENŢIONALE, CONFORME CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE, DE

ÎMBUNĂTĂŢIRE A CALITĂŢII NUTRITIVE ŞI IGIENICE A LAPTELUI DE CAPRĂ

REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC Prof. Univ. Dr. Biol. LETIŢIA OPREAN

Cluj - Napoca

2011

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

ŞCOALA DOCTORALĂ

INVITAŢIE

Cu respect vă invităm în ziua de ______________ 2011, ora _________

în sala _____________________ din cadrul USAMV Cluj-Napoca, Str.

Mănăştur nr. 3-5, să participaţi la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat

intitulată „Tehnologii neconvenţionale, conforme cu reglementările europene, de

îmbunătăţire a calităţii nutritive şi igience a laptelui de capră”, elaborată de

doctorand Iancu Ramona Maria, în vederea obţinerii titlului de DOCTOR ÎN

BIOTEHNOLOGII AGRICOLE.

Vă rugăm, de asemenea, ca până la data susţinerii publice a tezei să

depuneţi la secretariatul Şcolii Doctorale aprecierea dumneavoastră asupra tezei.

Comisia de analiză şi susţinere a tezei de doctorat a fost numită prin

Ordinul Rectorului USAMV Cluj-Napoca, nr. ________________________ .

Conducerea Şcolii Doctorale,

USAMV Cluj-Napoca

II

CUPRINS

INTRODUCERE. SCOP ŞI OBIECTIVE ..................................................... 4 CAPITOLUL 1 ................................................................................................. 7 IMPORTANŢA ŞI EVOLUŢIA CREŞTERII CAPRINELOR 1.1. Importanţa socială şi economică a creşterii caprelor ................................... 7 1.2. Dezvoltarea sectorului caprin ...................................................................... 8 1.3. Perspectiva creşterii caprinelor în ţara noastră ........................................... 9 CAPITOLUL 2 ................................................................................................. 10BAZELE NUTRIŢIEI ŞI ALIMENTAŢIA CAPRINELOR 2.1. Resursele furajere şi aprecierea lor nutritivă ............................................... 10

2.1.1. Importanţa nutreţurilor şi clasificarea lor ......................................... 102.1.2. Rolul şi utilizarea hranei în corp ...................................................... 112.1.3. Noţiuni de nutreţ şi de valoare nutritivă. Aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor................................................................................. 12

2.2. Alimentaţia caprinelor ................................................................................. 12CAPITOLUL 3 ................................................................................................. 13CARACTERISTICILE DE CALITATE NUTRITIVĂ ŞI IGIENICĂ A LAPTELUI DE CAPRĂ CAPITOLUL 4 ................................................................................................. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII MICROBIOLOGICE A LAPTELUI DE CAPRĂ 154.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 154.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 164.3. Concluzii ...................................................................................................... 18CAPITOLUL 5 ................................................................................................. 19CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND CALITATEA NUTRITIVĂ A LAPTELUI DE CAPRĂ 5.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 195.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 205.3. Concluzii ...................................................................................................... 28CAPITOLUL 6 ................................................................................................. 30CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII NUTRITIVE A LAPTELUI DE CAPRĂ PRIN UTILIZAREA SUPLIMENTELOR DE VITAMINA B12 6.1. Materiale şi metode ..................................................................................... 306.2. Rezultate şi discuţii ...................................................................................... 326.3. Concluzii ...................................................................................................... 39Concluzii generale ............................................................................................ 40Bibliografie ........................................................................................................ 43

III

INTRODUCERE: SCOP ŞI OBIECTIVE

Laptele de capră este produsul alimentar natural care asigură organismului toate

substanţele nutritive necesare pentru creştere şi dezvoltare. Consumul unui litru de

lapte acoperă necesarul zilnic al unui om matur în lipide, calciu şi fosfor, 53 % din

necesarul de proteine, 35 % din necesarul de vitamine A, C, B şi 26 % din necesarul de

energie.

Vitaminele din lapte sunt substanţe de origine neproteică de o importanţă

biologică majoră, catalizând procesele metabolice din organismul viu. Deficitul

laptelui de capră faţă de cel de vacă este determinat şi de vitamina B12, se găseşte

într-o cantitate de patru ori mai mică în laptele de capră decât în laptele de vacă.

Scopul acestei teze de doctorat a fost de a evalua compoziţia fizico-chimică şi

microbiologică a laptelui de capră, precum şi elaborarea de metode

neconvenţionale pentru îmbunătăţirea calităţii nutritive şi igienice a laptelui de

capră materie primă.

Obiectivele studiului au fost:

1. Stabilirea calităţii laptelui de capră produs prin diferite sisteme de producţie

privind influenţa agenţilor patogeni specifici din lapte: stafilococi, streptococi şi

Escherichia coli.

2. Determinarea relaţiei dintre numărul total de celule somatice şi infecţia ugerului

în cadrul diferitelor sisteme de producţie.

3. Evaluarea procedurilor folosite pentru obţinerea laptelui în condiţii bune de

igienă, în diferite sisteme de producţie.

4. Efectuarea controalelor periodice ale producţiei de lapte la caprele din cele două

zone geografice diferite.

5. Determinări calitative ale laptelui de capră în funcţie de sezon şi faza de lactaţie.

6. Determinarea conţinutului de vitamina B12 în furaje.

7. Cercetări privind conţinutul de vitamina B12 în diferite suplimente alimentare.

IV

8. Elaborarea de metode biotehnologice neconvenţionale de îmbunătăţire a calităţii

nutritive a laptelui de capră prin utilizarea suplimentelor de vitamina B12.

9. Aprecierea calităţii nutritive a laptelui de capră îmbunătăţit cu suplimente de

vitamina B12;

Structura tezei: Teza este formată din două părţi, studiul de literatură şi

contribuţii originale.

Partea I cuprinde studiul de literatură şi include 3 capitole:

Capitolul I – prezintă importanţa socială şi economică a creşterii caprinelor,

dinamica dezvoltării sectorului caprin, precum şi perspectiva creşterii acestora

în ţara noastră.

Capitolul II – prezintă importanţa, structura şi aprecierea nutritivă a bazei

furajere, precum şi rolul alimentaţiei caprinelor în producţia de lapte.

Capitolul III – prezintă caracteristicile de calitate nutritivă şi igienică a laptelui

de capră, cu descrierea proprietăţilor fizice şi chimice ale laptelui de capră,

precum şi compoziţia chimică a acestuia.

Partea a II-a cuprinde cercetările efectuate şi contribuţiile originale structurate

în trei capitole:

Capitolul IV – prezintă cercetări experimentale privind îmbunătăţirea calităţii

microbiologice a laptelui de capră, prin analiza conformaţiei şi sănătăţii

ugerului de capră, prin determinarea gradului de igienă a laptelui şi a apei.

Capitolul V – prezintă cercetări experimentale privind calitatea nutritivă a

laptelui de capră prin monitorizarea indicilor fizico-chimici în cadrul celor două

ferme, în funcţie de sezon şi faza de lactaţie.

Capitolul VI – prezintă cercetări privind îmbunătăţirea calităţii nutritive a

laptelui de capră prin utilizarea suplimentelor de vitamina B12, în urma

determinărilor de vitamina B12 din furaje şi din diferite suplimente alimentare.

V

Structura tezei este consacrată realizării depline a obiectivelor propuse, având 6

capitole, extinse pe 224 pagini, cuprinzând 35 tabele, 43 figuri, şi o listă bibliografică

reprezentativă cu 178 de titluri, importante în prezentarea şi descrierea creşterii

caprelor.

Noutatea tezei de doctorat constă într-o abordare diferită referitoare la cerinţa

unei hrane cât mai sănătoase şi sigure, preocuparea crescândă pentru sănătatea umană,

relaţia ei cu structura şi calitatea hranei, precum şi asocierea unor micronutrienţi ai

hranei, în special a vitaminelor, cu efecte benefice asupra sănătăţii. Laptele de capră

îmbunătăţit cu suplimente de vitamina B12 constituie un aliment necesar copiilor şi

persoanelor în vârstă. Când sistemul digestiv este inapt să absoarbă această vitamină,

iar un regim alimentar inadecvat - tipic mai ales pentru vegetarienii convinşi, care nu

consumă nici produse lactate şi nici ouă, poate genera carenţe de vitamina B12, apare

un deficit, care generează: palpitaţii, slăbiciune, pierderea apetitului, memoriei,

tulburări de personalitate.

Cercetările ştiinţifice realizate pe o perioadă de trei ani sunt rezultatul

colaborării dintre Centru de Cercetare în Biotehnologii şi Microbiologie al

Universităţii „Lucian Blaga”din Sibiu şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare

pentru Ştiinţe Biologice, Bucureşti.

Teza este rezultatul cercetării autorului, sprijinit şi încurajat de oameni care au

înţeles necesitatea asigurării unei alimentaţii raţionale, bine echilibrată în substanţe

nutritive.

Cu deosebită consideraţie şi respect adresez mulţumirile mele şi recunoştinţa

doamnei Prof. univ. dr. Letiţia Oprean, în calitate de conducător ştiinţific a acestei teze

de doctorat, pentru îndrumările şi recomandările competente făcute de-a lungul întregii

perioade de realizare a lucrării. De asemenea, mulţumesc doamnei profesoare pentru

sprijinul, încurajarea şi încrederea acordată.

Sincere mulţumiri adresez domnilor referenţi ştiinţifici pentru răbdarea de a

analiza teza de doctorat, pentru aprecierile, sugestiile şi observaţiile aduse conţinutului

lucrării.

VI

CAPITOLUL 1

IMPORTANŢA ŞI EVOLUŢIA CREŞTERII CAPRINELOR

1.1. IMPORTANŢA SOCIALĂ ŞI ECONOMICĂ A CREŞTERII CAPRINELOR

În condiţiile actuale ale creşterii rapide a populaţiei pe glob şi a prelungirii

duratei vieţii omului, a ridicării nivelului său de trai şi direcţionării alimentaţiei într-o

măsură crescândă spre produsele agro-alimentare cu valoare nutriţională şi biologică

superioară, nevoia de alimente, în special de origine animală a sporit din ce în ce mai

mult.

Creşterea animalelor, ca ramură de bază a economiei naţionale, este importantă

prin produsele pe care acestea le furnizează, care au diferite utilizări, precum şi prin

contribuţia la creşterea rentabilităţii agriculturii în ansamblul ei (DAVIDESCU, 1994;

DAVIDOVICI, 2002; GEORGESCU, 2003). Astfel, de la animale se obţin prin

procesul de creştere produse alimentare valoroase care nu pot fi substituite decât

parţial prin produsele alimentare de origine vegetală (BAHCIVANGI, 1999;

OPREAN, 2003).

Produsele alimentare folosite în alimentaţia omului sunt superioare celor de

origine vegetală prin: însuşiri gustative, valoarea nutritivă şi biologică mare,

digestibilitate ridicată. Datorită acestor caracteristici, alimentele de origine animală

sunt indispensabile în alimentaţia raţională a oamenilor, îndeosebi a copiilor,

bolnavilor, convalescenţilor şi persoanelor în vârstă.

Caprinele valorifică producţiile vegetale obţinute de pe păşunile şi fâneţele

naturale de munte, suprafeţe care nu pot fi utilizate pentru cultura plantelor agricole şi

pot valorifica şi o serie de reziduuri industriale provenite de la marile întreprinderi de

panificaţie, de la fabricile de alcool, bere, amidon, de uleiuri vegetale şi de zahăr, cum

sunt: tărâţele, gozurile, turtele şi şroturile de floarea sorelui, soia, borhoturi, melasa şi

tăiţeii de sfeclă de zahăr.

Utilizarea îngrăşămintelor naturale produse de capre contribuie la sporirea

fertilităţii solului şi prin aceasta la sporirea producţiei vegetale.

VII

Creşterea caprinelor permite folosirea mai eficientă a forţei de muncă în

unităţile agricole existente. Spre deosebire de sectorul vegetal, caracterizat prin vârfuri

de activitate productivă, în sectorul zootehnic activitatea se desfăşoară continuu, pe tot

parcursul anului.

Prin tehnologiile folosite se pot oferi locuri de muncă pentru o mare parte din

populaţia activă a ţării, şi se pot obţine importante venituri băneşti în tot timpul anului

prin valorificarea superioară a produselor animale. Creşterea caprinelor este una din

ramurile agriculturii care oferă posibilităţi maxime de intensificare a procesului de

producţie, de industrializare a tehnologiilor, de creştere şi exploatare.

1.2. DINAMICA DEZVOLTĂRII SECTORULUI CAPRIN

Creşterea animalelor reprezintă una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale

omului. A început odată cu domesticirea animalelor şi s-a dezvoltat continuu, paralel

cu evoluţia societăţii omeneşti. Fiecărei etape de dezvoltare a societăţii omeneşti îi

corespunde un anumit nivel al creşterii animalelor.

Nivelul de dezvoltare al creşterii caprinelor este determinat în mare măsură de

performanţa sistemului de cercetare ştiinţifică, a ştiinţei în general. Resursa umană

înalt calificată, creativitatea, producerea şi valorificarea cunoaşterii s-au dovedit în

timp factori determinanţi în evoluţia economică a ţărilor puternic dezvoltate.

Trecerea la o societate bazată pe cunoaştere reprezintă o opţiune strategică

fundamentală şi are un impact deosebit asupra creşterii caprinelor, unităţile de

cercetare pentru agricultură având un rol esenţial prin contribuţia adusă la producerea,

transmiterea, diseminarea şi utilizarea de cunoaştere.

La sfârşitul anului 2008, numărul total de ovine şi caprine este în creştere cu

4,8 %, iar efectivul matcă (oi, mioare şi capre) a crescut cu 5,3 %. În ceea ce priveşte

animalele ce revin la 100 ha teren, ţara noastră se află după: Grecia, Regatul Unit,

Portugalia, Spania, Olanda, Italia şi Irlanda (INSS, 2007).

VIII

Un alt aspect important ce influenţează dezvoltarea sectorului caprin în ţara

noastră este şi mărirea suprafeţelor de păşunat şi ameliorarea acestora. Desigur,

crearea unei reţele pentru piei, carne şi lapte de capră în România, pe structura

asociaţiilor de caprine sau alte tipuri de asocieri, precum şi asigurarea unui marketing

pentru educarea populaţiei de a consuma lapte şi carne de capră, pot influenţa pozitiv

dezvoltarea sectorului caprin.

1.3. PERSPECTIVA CREŞTERII CAPRINELOR ÎN ŢARA NOASTRĂ

Integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană a constituit o opţiune strategică

împărtăşită de întregul spectru al forţelor politice din România. Pentru producătorii

agricoli români înfăptuirea acestui deziderat a însemnat deschiderea unei vaste pieţe de

produse agroalimentare, caracterizate printr-un potenţial mare de absorbţie, putere de

cumpărare ridicată şi stabilitate relativă a preţurilor.

În acelaşi timp se impune a avea în vedere faptul că pe această piaţă unică (a

cărei parte integrantă va deveni şi "piaţa internă" din România) concurenţa este şi va fi

extrem de dură, sub raportul preţului şi calităţii ofertei, dar şi a politicilor de

promovare a produselor.

Prosperitatea sau eşecul diferiţilor producători agricoli pe această piaţă sunt

determinate de nivelul competitivităţii, asigurat la rândul său prin performanţele

economice ale "actorilor" implicaţi şi ale mediului economic în care acţionează aceştia

(TAFTĂ, 2002).

Aplicarea unor sisteme moderne de ameliorare a caprelor presupune

completarea metodelor clasice folosite pentru îmbunătăţirea potenţialului genetic cu

metode de apreciere a bazei ereditare şi a capacităţii lor productive astfel încât să poată

fi luate decizii mai rapide şi eficiente în procesul de selecţie şi ameliorare.

IX

CAPITOLUL 2

BAZELE NUTRIŢIEI ŞI ALIMENTAŢIA CAPRINELOR

2.1. RESURSELE FURAJERE ŞI APRECIEREA LOR NUTRITIVĂ

Cunoaşterea rolului hranei asupra tuturor funcţiilor organismului animal şi a

principiilor hrănirii raţionale schiţează mijloacele de realizare privind sporirea

producţiei de nutreţuri, corespunzător cerinţelor de dezvoltare a creşterii animalelor.

Prin alimentaţia raţională se asigură o hrană completă din punct de vedere al

conţinutului în substanţe nutritive, în funcţie de particularităţile morfoproductive şi

stării fiziologice la un moment dat al animalelor. Întotdeauna o alimentaţie raţională,

bine echilibrată în substanţe nutritive asigură o stare bună de întreţinere a animalelor şi

o producţie ridicată (ZAMFIRESCU, ŞONEA, 2004; IANCU, 2010). Alimentaţia

influenţează direct, nu numai nivelul producţiilor animale, dar şi desfăşurarea normală

a funcţiei de reproducere, procesele de creştere şi dezvoltare, starea de sănătate a

animalelor precum şi eficienţa economică.

În studiul nutreţurilor, ca şi în tehnica de hrănire a animalelor cel mai important

principiu este importanţa legăturii dintre însuşirile nutreţurilor şi prelucrarea digestivă

a acestora.

Nutreţurile cu însuşiri gustative bune măresc pofta de mâncare a animalelor,

ceea ce are ca urmare o intensificare a activităţii secretorii a glandelor digestive, o

digerare mai completă şi o asimilare mai bună a substanţelor nutritive.

2.1.1. Importanţa nutreţurilor şi clasificarea lor

Problema alimentaţiei caprinelor, prin nivelul şi calitatea nutreţurilor administrate

în timpul stabulaţiei şi perioada de păşunat în sezon cald, constituie unul din factorii

aflaţi sub controlul crescătorului, şi care poate decide în final, rentabilitatea economică

a creşterii şi exploatării caprinelor.

X

Hrănirea stimulativă şi cu furaje de bună calitate, în cantităţi necesare diferitelor

stări fiziologice ale caprei, reprezintă premisa obţinerii unor producţii mari, a unei stări

bune de sănătate şi a unor indici ridicaţi privind reproducţia (PĂDEANU, 2000).

Nutreţurile folosite în hrana caprelor pot fi de origine vegetală, animală şi

minerală. Nutreţurile vegetale se obţin în procesul de producţie agricolă şi de la

industriile tehnice prelucrătoare ale materiei prime vegetale. Nutreţurile de origine

animală se obţin de la abatoare, de la industriile de conserve şi din resurse naturale.

Nutreţurile minerale se obţin din prelucrarea unor roci minerale şi din industria

chimică. Totalitatea resurselor de hrană pentru animale, formează la un loc baza

furajeră.

2.1.2. Rolul şi utilizarea hranei în corp

Substanţele nutritive sunt folosite în corp la producerea energiei necesare

animalelor şi la sinteza materialului pentru creşterea ţesuturilor sau refacerea

ţesuturilor uzate prin funcţionare, la sinteza celulelor sexuale, a hormonilor, a

vitaminelor, în cea mai mare parte, a substanţelor nutritive, ce sunt folosite la

elaborarea produselor pe care le obţinem de la animale. Prin urmare, hrana are în corp

un rol energetic şi un rol plastic.

Sursa principală de energie pentru organism o constituie glucidele şi lipidele.

Glucidele şi lipidele sunt oxidate până la dioxid de carbon şi apă, iar proteinele sunt

metabolizate până la stadiul final de dioxid de carbon, apă şi amoniac, în ambele

cazuri cu eliberare de energie.

Rolul plastic al hranei constă în furnizarea substanţelor necesare pentru

creşterea ţesuturilor la animalele tinere, pentru refacerea ţesuturilor uzate la animalele

adulte, pentru producţia de lapte.

XI

2.1.3. Noţiuni de nutreţ şi de valoare nutritivă

Aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor

Criteriile de apreciere a valorii nutritive a nutreţurilor şi interpretarea lor s-au

succedat şi completat în decursul timpului, folosindu-se pe rând criterii diferite:

- conţinutul în unele grupe de substanţe nutritive considerate în stare brută:

constituie o metodă de a aprecia valoarea hrănitoare a nutreţurilor după totalul

substanţelor brute, după conţinutul în substanţe azotate, după conţinutul în substanţe

neazotate; furnizează primele informaţii cu privire la compoziţia nutreţurilor în

substanţe nutritive.

- conţinutul în substanţe nutritive digestibile: exprimat prin totalul substanţelor

nutritive organice digestive echivalate caloric (T.S.D.), determinate prin analize

chimice şi experienţe de digestibilitate;

- valoarea energetică, interpretată prin: acţiunea energiei din nutreţ asupra

creşterii energiei corporale şi valoarea energetică reprezentată prin energia digestibilă

sau metabolizată a nutreţului;

- aprecierea nutreţurilor numai pe baza energiei este însă unilaterală, încât se

completează cu date care precizează, pe lângă valoarea energetică, şi conţinutul în

substanţe cu rol plastic şi funcţional, importante pentru viaţa şi producţia animalelor,

cum sunt: proteinele, vitaminele şi sărurile minerale.

2.2. ALIMENTAŢIA CAPRINELOR

Nutriţia corectă a caprelor este importantă la toate vârstele (HETHERINGTON,

1994). Cerinţele nutriţionale diferă în anumite stadii de întreţinere, creştere, gestaţie şi

lactaţie şi ele se referă la asigurarea nivelului adecvat de energie, proteine, minerale,

vitamine şi apă (HALGA, 2005). Fiind un animal rumegător, capra are din punct de

vedere nutriţional posibilitatea înmagazinării într-un aparat digestiv voluminos a unor

XII

nutreţuri vegetale fibroase cu conţinut ridicat de celuloză, inutilizabile de către speciile

de animale monogastrice.

Alimentaţia caprinelor în crescătoriile din România se asigură prin păşunat, din

mai până în lunile octombrie sau noiembrie, perioada de stabulaţie fiind de de maxim

5 luni. Din acest motiv cantităţile de fân depozitate sunt moderate (anul 2006 –

142 kg/an/capră; anul 2007 – 149,78 kg/an/capră). În anul 2006, distribuţia

concentratelor în cadrul crescătoriilor este crescută (0,534 kg/l) pentru o producţie

medie de 224,23 l/capră. Suplimentul de concentrate a scăzut în anul 2007 (0,325

kg/l), în condiţiile unei producţii mai mari de lapte, de 281,80 l/capră.

Cantitatea de suplimente minerale asigurată în alimentaţia caprinelor a fost de

11,7 kg/capră/an în anul 2006 şi foarte scăzută pentru anul 2007 (3,57 kg/capră/an). La

rasa Carpatină, producţia de lapte pe o perioadă de lactaţie de 180-210 zle producţia de

lapte este scăzută, în medie fiind de 224,23 l/capră în anul 2006 şi de 281,80 l/capră în

anul 2007 (ZAMFIRESCU, 2009).

CAPITOLUL 3

CARACTERISTICILE DE CALITATE NUTRITIVĂ ŞI IGIENICĂ A

LAPTELUI DE CAPRĂ

Aplicarea unor sisteme moderne de ameliorare a caprelor presupune

completarea metodelor clasice folosite pentru îmbunătăţirea potenţialului genetic cu

metode de apreciere a bazei ereditare şi a capacităţii lor productive astfel încât să poată

fi luate decizii mai rapide şi eficiente în procesul de selecţie şi ameliorare.

Laptele de capră este considerat superior laptelui de vacă datorită efectelor

nutritive, tonifiante şi antirahitice, antianemice şi antiinfecţioase. Are gust şi miros

specifice, plăcute, în caz de întreţinere şi mulgere igienică şi de furajare

corespunzătoare, mai ales sub raportul sortimentelor de nutreţuri (TAFTĂ, 1996).

Datorită fineţii globulelor de grăsime, laptele de capră este uşor absorbit de

vilozităţile intestinale şi deci are o digestibilitate mai ridicată. Sub acţiunea sucului

gastric proteinele coagulează în flocoane fine, sunt uşor digerate de enzimele

XIII

proteolitice ale intestinului subţire şi, prin urmare, sunt uşor asimilate. Laptele de

capră fiind mai bogat în calciu, fosfor, acid citric, potasiu şi magneziu şi având un

conţinut ridicat de vitamina A este indicat în alimentaţia copiilor, a persoanelor în

vârstă (TIŢA, 2002). Deoarece caprinele se îmbolnăvesc foarte rar de tuberculoză,

laptele de capră poate fi consumat în stare crudă, păstrându-şi în acest fel eficacitatea

maximă a proteinelor, lipidelor, zaharurilor, vitaminelor, enzimelor şi sărurilor

minerale (TAFTĂ, 1996).

Compoziţia chimică a laptelui de capră este condiţionată de rasă,

individualitate, zonă, vârstă, nivelul şi natura alimentaţiei, faza de lactaţie, sezonul

calendaristic, durata mulsului şi starea de sănătate (ANTUNAC, 2001). Rezultatele

obţinute în numeroase cercetări au relevat faptul că în general laptele de capră se

aseamănă mult în privinţa compoziţiei cu laptele de vacă. Într-o sinteză bibliografică

efectuată de BOUDIER şi colab., 1981 şi JOUZIER şi colab., 1986, sunt prezentate

principalele componente ale laptelui la speciile de rumegătoare domestice (Tabelul 1)

(JOUZIER, COHEN-MAUREL, 1986).

Tabelul 1

Table 1

Compoziţia chimică a laptelui

The chemical composition of milk

Specificare

Specification

UM

Measuring

unit

Vacă

Cow

Bivoliţă

Buffalo

Capră

Goat

Oaie

Sheep

Energie/ Energy Kcal/l 650-720 755-1425 600-700 1050-1150

SU/Dry substance % 12,6-12,8 16,6-17,5 11,3-13,4 17,5-18,3

Grăsime/Fat % 3,7-3,9 6,8-7,9 3,3-4,1 6,6-7,1

Proteine/Protein % 3,3-3,4 4,0-4,1 2,9-3,3 5,2-5,7

Lactoză/Lactose % 4,7-4,8 4,8-5,0 4,4-4,8 4,6-4,9

Săruri minerale/

Mineral Salts % 0,7-0,9 0,7-0,8 0,7-0,8 0,8-0,9

Sursa: Jouzier, Cohen-Maurel, 1986

XIV

Datele utilizate de autori arată faptul că atât pentru valoarea energetică, cât şi

pentru conţinutul în proteine, grăsimi, lactoză şi săruri minerale laptele de capră are

valori asemănătoare laptelui de vacă.

CAPITOLUL 4

CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA

CALITĂŢII MICROBIOLOGICE A LAPTELUI DE CAPRĂ

4.1. MATERIALE ŞI METODE

Pentru obţinerea informaţiei despre producţia de lapte de capră şi creşterea

caprelor pentru lapte de către fermieri, s-a folosit un chestionar de analiză. În zona de

studiu, prin prisma chestionarului, au fost selectaţi doi fermieri, localizaţi în judeţul

Sibiu şi în judeţul Vâlcea. Aceste ferme au fost considerate ca fiind reprezentative

pentru două sisteme diferite de producţie şi au fost clasificate după cum urmează:

Ferma FLMS, din judeţul Sibiu, cu sistem de producţie extensiv şi ferma FLA din

judeţul Vâlcea cu sistem de producţie semi-intensiv. În cadrul celor două ferme

predomină rasa Carpatină, şi mai puţin cea Albă de Banat. De la fiecare fermă s-au

recoltat probe de lapte de la 15 capre din fiecare uger. Un număr total de 270 de probe

de lapte din jumătăţi de ugere au fost analizate din cele două turme comerciale studiate

pentru analize calitative, observarea procesului de colectare a laptelui şi studiul

factorilor care contribuie la igiena laptelui.

Conformaţia şi sănătatea ugerului. Examinarea ugerului s-a făcut pentru a

stabili variaţia în conformaţia ugerului şi a mamelonului prin observarea următorilor

indicatori: simetria, şi ataşarea ugerului, forma ugerului şi a orificiului acestuia.

Igiena laptelui şi a apei. Analiza calitativă şi cantitativă a agenţilor patogeni, a

probelor de lapte şi de apă, s-a realizat pentru a stabili igiena laptelui, astfel:

1. Analiza probei de lapte. Analiza probelor de lapte luate din jumătate de uger

s-a realizat prin determinarea numărului probabil de germeni (NTG). Metoda constă în

determinarea bacteriilor organotrofe aerobe prin însămânţări în plăci Petrii pe mediu

XV

agar triptoză sânge. Celulele microbiene prezente în proba de analizat în contact cu

mediu nutritiv agarizat vor forma fiecare în parte colonii vizibile după incubare la

300C/timp de 72 de ore. Ţinând cont de diluţia folosită şi numărul de colonii

dezvoltate se determină numărul de bacterii per 1 ml. (UCF/ml). S-au mai aplicat şi

testul cu hidroxid de potasiu pentru a diferenţia bacteriile Gram pozitive şi bacteriile

Gram negative, testul catalazei pentru a evidenţia prezenţa sau absenţa stafilococilor şi

testul fosfatazei pentru a scoate în evidenţă diferenţa între Staphylococcus aureus şi

alţi stafilococi care nu secretă enzima numită coagulază, prin testarea prezenţei sau

absenţei enzimei de coagulare.

2. Analiza probei omogene de lapte: Metoda Petrifilm se poate utiliza pentru

determinarea numărului total de germeni aerobi mezofili (NTG), a bacteriilor

coliforme şi a bacteriei Escherichia coli din lapte, produse lactate, dar şi de pe

suprafeţele echipamentelor.

3. Analiza probei de apă: De la fiecare fermă s-a luat o probă de apă din sursa

existentă, la fiecare vizită. Aceasta a fost testată pentru a stabili duritatea şi calitatea

microbiologică (numărul coloniilor standard, bacterii coliforme şi Escherichia coli).

4.2. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Conformaţia şi sănătatea ugerului. În urma analizei au relevat următoarele:

caprele din cadrul sistemului de producţie extensiv, au prezentat o mai bună

conformaţie a ugerului decât caprele crescute în cadrul sistemelor de producţie

semi-intensiv. De reţinut este faptul că au fost foarte puţine animale cu orificiul tetinei

pe o scară mai mare de 1 (7%). Ataşarea fermă a ugerului a fost observată la caprele

din cadrul sistemului de creştere semi-intensiv, cu 80% de ugere în scala 1. Se poate

deduce din numărul de lactaţii sau paritate faptul că majoritatea acestor animale erau la

maturitate. Stafilococii coagulazo - negativi (SCN) au fost cele mai des întâlnite

microorganisme, răspunzătoare pentru 85,71% din jumătatea de ugere infectate.

Aceştia au inclus Staphylococcus epidermidis şi Staphylococcus intermedius.

XVI

Staphylococcus aureus a fost alt microorganism patogen identificat din ugerele de

capră în procent de 14,29% (OPREAN şi colab., 2009, 2010).

Igiena laptelui şi a apei. Igiena laptelui a variat în cadrul diferitelor sisteme de

producţie. Numărul total de bacterii din laptele crud, a relevat o mare contaminare a

laptelui produs în cadrul sistemului de producţie extensiv. Numărul mediu de NTG a

fost de 36 300 UCF/ml în sistemul extensiv, respectiv 16 450 UCF/ml în sistemul

semi-intensiv. Conform Federaţiei Internaţionale a Fermelor de Creştere a Animalelor

pentru Lapte, laptele cu valori NTG mai mici de 20 000 UCF/ml, reflectă bune condiţii

de igienă, cum este în cadrul sistemului de producţie semi-intensiv. În cadrul

sistemului extensiv, bacteriile coliforme au fost cele mai des întâlnite în proba

omogenă de lapte. Cel mai mare număr de bacterii coliforme s-a întâlnit în cadrul

acestui sistem, cu 22 de bacterii coliforme/ml lapte, în comparaţie cu sistemul semi-

intensiv (7 bacterii coliforme/ml).

Cele mai multe bacterii coliforme se obţin din apă, aşa cum au susţinut anterior

şi alţi autori, această variaţie fiind atribuită calităţii apei din fântână (GILMOUR,

ROWE, 1981; SANDHOLM şi colab., 1995b).

Această idee este susţinută de calitatea bacteriologică a apei folosită în cadrul

sistemului de producţie extensiv, care a relevat un NTG de 523 UCF/ml (legislaţia

standard: 100 UCF/ml, conform Regulamentului European 853/2004 şi 854/2004).

Aceasta demonstrează că această fermă, la fel ca majoritatea micilor fermieri, se baza

pe resursele de apă netratate, din fântâni. Unele dintre acestea pot fi contaminate la

sursă, printr-o varietate de microorganisme saprofite, provenite din sol sau vegetaţie.

În ciuda faptului că apa folosită în cadrul sistemului semi-intensiv provenea din

fântână şi avea un NTG de 85 UCF/ml, s-a înregistrat o contaminare mai redusă cu

bacterii coliforme. Aceasta s-ar putea datora felului în care ugerul era pregătit pentru

muls, fiind şters cu o lavetă de hârtie de unică folosinţă. Instalaţia de muls la bidon a

fost de asemenea clătită cu un dezinfectant. Astfel se explică numărul de bacterii

coliforme în parametrii normali (mai puţin de 20 NBC/ml). Cazurile de contaminare

cu bacterii, în cadrul sistemului semi-intensiv, pot fi atribuite infecţiilor intra-mamare.

XVII

Pe baza rezultatelor obţinute valoarea de corelaţie a lui Spearman a fost de

0,421, arătând o corelaţie între creşterea parităţii şi cantitatea de lapte

produsă (p ≥ de 0,00621).

Determinarea numărului de celule somatice s-a realizat şi pentru proba

omogenă de lapte. În cadrul sistemului extensiv de producţie NCS a fost de 376.000,

iar în cazul sistemului semi-intensiv a fost de 197.000, ambele valori fiind sub

valoarea standard de 400.000 de celule somatice/ml lapte. Pe această bază, corelaţia

dintre numărul de celule somatice egal cu sau mai mare de 400.000 de celule /ml de

lapte şi prezenţa infecţiei în laptele de capră, a fost stabilită prin folosirea testului

Fisher, pentru asociere (p = 0,2), în cadrul diferitelor sistemelor de producţie

(ARDELEAN, 2006).

4.3. CONCLUZII

1. Stafilococii coagulazo - negativi (SCN) au fost cele mai des întâlnite

microorganisme (Staphylococcus epidermidis, Staphylococcus intermedius şi

Staphylococcus aureus), răspunzătoare pentru 85,71% din jumătatea de ugere infectate

(inflamarea ugerului = mastită). Staphylococcus aureus a fost identificat în ugerele de

capră în procent de 14,29% .

2. În cadrul perioadei de studiu a lactaţiei timpurii, s-a putut constata că

doar bazându-se numai pe celule somatice nu se poate prezice sănătatea ugerului

caprei. Mult mai garantată este izolarea bacteriilor din mostrele de lapte provenite

direct din uger.

3. Din studiu reiese că sistemul de producţie extensiv este mai favorabil

pentru facilitarea fermelor mici de creştere a caprelor deoarece nu necesită modificări

infrastructurale drastice, nu reprezintă muncă intensivă, iar fermierul are controlul

complet asupra activităţii. Igiena poate fi intensificată prin servicii de extensie în ceea

priveşte procedurile de mulgere curată, iar prelevarea agenţilor patogeni

(Staphylococcus aureus, Enterococus faecalis) poate fi minimalizată printr-un

program strict de control microbiologic.

XVIII

CAPITOLUL 5

CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND CALITATEA NUTRITIVĂ

A LAPTELUI DE CAPRĂ

5.1. MATERIALE ŞI METODE

În cadrul fermelor selectate pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice a

laptelui predomină două rase de capre, rasa Carpatină şi rasa Albă de Banat, ambele

deosebindu-se între ele prin productivitate, cât şi prin modul de formare şi aria lor

geografică de răspândire.

Pentru efectuarea analizelor fizico-chimice s-au prelevat un număr de 15

probe/lună de la fiecare fermă de-a lungul celor patru anotimpuri: primăvară, vară,

toamnă şi iarnă.

Un număr total de 270 de probe au fost analizate folosind analizorul de lapte

Ekomilk Total aflat în dotarea Centrului de Cercetare în Biotehnologii şi

Microbiologie al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Recoltarea probelor s-a

realizat în flacoane sterile de 50 ml, care apoi au fost etichetate şi aşezate într-o cutie

rece la temperatura de 4°C până la laborator, unde au fost analizate. Procedura de

recoltare a probelor a fost însoţită de o fişă individuală care a cuprins numărul de

identificare al caprei, numărul lactaţiei, data de recoltare, cantitatea recoltată, precum

şi indicii fizico-chimici analizaţi: grăsime, proteină, SNF, lactoză, pH, densitate,

conductivitate şi punct de îngheţ. Determinările s-au realizat în funcţie de sezon şi faza

de lactaţie.

XIX

5.2. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Compoziţia laptelui de capră în ceea ce priveşte componenţii majori şi minori

depinde de sezon, însă şi de furajarea de iarnă (siloz, fân, concentrate).

Tabelul 2

Table 2

Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valoriile medii ale laptelui de capră în

funcţie de sezon la ferma FLMS, judeţul Sibiu

Variability of physical-chemical index and average values of goat milk depending on

the season, at the farm FLMS, Sibiu district Indici de analiză Analysis index

Perioadă Period Grăsime

Fat SNF* Densitate Density

Proteină Protein

Lactoză Lactose pH

Primăvară

Spring

n=60 x±sx 4,89±0,03 9,52±0,03 1,03±0,01 4,13±0,04 4,36±0,02 6,31±0,02

Vară Summer n=60 x±sx 3,95±0,07 8,95±0,05 1,029±0,01 3,78±0,02 4,39±0,03 6,71±0,02

Toamnă Autumn n=60 x±sx 4,95±0,06 9,22±0,03 1,03±0,01 3,96±0,02 4,42±0,02 6,50±0,02

Iarnă

Winter n=60 x±sx 5,21±0,04 9,64±0,03 1,033±0,01 4,42±0,03 4,30±0,02 6,32±0,02

* substanţă uscată negrasă, solids non fat content

Variabilitatea parametrilor fizico-chimici, precum şi valoarea medie a acestora

prezintă diferenţe. În urma cercetărilor realizate cea mai mare valoare medie obţinută

pentru grăsime se înregistrează iarna cu 5,21% ± 0,04.

Conţinutul cel mai ridicat de grăsime înregistrat în timpul iernii se datorează

introducerii în hrana animalelor a fânurilor de lucernă de bună calitate, precum şi a

tărâţelor de ovăz. Spre deosebire de conţinutul de substanţă uscată al masei verde –

200 g S.U./kg furaj, cantitatea regăsită în fânul de lucernă şi tărâţele de ovăz este mult

mai mare, de 900 g S.U./kg furaj (IANCU, 2010).

Valoarea medie maximă de substanţă uscată negrasă obţinută în urma

analizelor efectuate depăşeşte valoarea determinată de CHINŢESCU şi TOMA în anul

1999 (8,9%), aceasta fiind în perioada de iarna de 9,64% ± 0,03.

XX

Conţinutul de proteină, ca şi cel de grăsime are valoarea medie cea mai mare tot

în iarna de 4,42±0,03, datorită furajării diferite din timpul iernii.

Densitatea laptelui de capră în cele patru sezoane s-a menţinut în jurul valorii

de 1,029±0,01 şi 1,033±0,01.

Producţia de lactoză este importantă, atât timp cât aceasta regularizează

eliberarea apei de către ţesutul mamar. În acelasi timp, cantitatea de lapte este puternic

corelată la nivelul lactozei. Concentraţia lactozei din lapte este mai degrabă constantă,

în general atingând valori de 4,4%.

În figura 1 sunt reprezentaţi principalii indici fizico-chimici determinaţi la

laptele de capră în funcţie de anotimp în cadrul fermei FLMS, judeţul Sibiu.

0

2

4

6

8

10

Valori m

edii ale indicilor fizico‐

chim

ici/The average conten

t of 

physical and

 che

mical indices

Primăvara/Spring Vară/Summer Toamnă/Autumn Iarnă/Winter

Sezon/Season

Grăsime/Fat

SNF

Densitate/Density

Proteină/Protein

Lactoză/Lactose

pH

Fig. 1. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de sezon la ferma FLMS, judeţul Sibiu

Variability of physical-chemical index and average values of goat milk, depending on

the season, at the farm FLMS, Sibiu county

XXI

Tabelul 3

Table 3

Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de sezon la ferma FLH, judeţul Vâlcea

Variability of physical-chemical index and the average value in goat milk, depending

on the season, at the farm FLH, Vâlcea county Indici de analiză Analysis index

Perioadă Period Grăsime

Fat SNF Densitate Density

Proteină Protein

Lactoză Lactose pH

Primăvara

Spring n=60 x±sx 5,10±0,05 9,31±0,03 1,03±0,01 4,45±0,02 4,37±0,02 6,44±0,02

Vară Summer n=60 x±sx 4,20±0,07 9,12±0,04 1,03±0,01 4,22±0,02 4,20±0,03 6,75±0,02

Toamnă Autumn n=60 x±sx 4,70±0,04 9,27±0,05 1,031±0,01 4,32±0,03 4,40±0,02 6,35±0,02

Iarnă Winter n=60 x±sx 5,85±0,03 9,72±0,03 1,031±0,01 4,68±0,03 4,51±0,03

6,32±0,02

Grăsimea este unul dintre cei mai importanţi componenţi ai laptelui de capră în

ceea ce priveşte proprietăţile organoleptice, dar şi sub aspect nutritiv şi economic cu

valori maxime în perioada de iarna de 5,85±0,03 (IANCU, 2010).

Lactoza imprimă gustul dulceag al laptelui. Bacteriile lactice transformă lactoza

în acid lactic, fapt care provoacă înăcrirea laptelui (creşterea acidităţii). Transformarea

lactozei în acid lactic se numeşte fermentaţie lactică, fenomen deosebit de important în

obţinerea produselor lactate fermentate şi a brânzeturilor. În ceea ce priveşte conţinutul

de lactoză, valoarea medie cea mai ridicată de 4,51±0,03 se regăseşte iarna, iar cea mai

mică valoare vara.

XXII

0123456789

10Valori m

edii ale indicilor fizico‐

chim

ici/Th

e average conten

t of 

physical and

 che

mical in

dices

Primăvara/Spring Vară/Summer Toamnă/Autumn Iarnă/Winter

Sezon/Season

Grăsime/Fat

SNF

Densitate/Density

Proteină/Protein

Lactoză/Lactose

pH

Fig. 2. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de sezon la ferma FLH, judeţul Vâlcea

Variability of physical-chemical index and the average values of goat milk, depending

on the season, at the farm FLH, Vâlcea county

Pentru acoperirea diferitelor nutrimente la caprine, energia şi proteinele

furnizate de hrană trebuie să fie crescute, deoarece aceste animale de lapte au un

rumen cu capacitate mică. Furajele verzi, inclusiv cele însilozate, bogate în fibră şi/sau

apă sunt sărace în componenţi energetici şi proteici. Pe de altă parte, cerealele,

seminţele grase (de floarea soarelui, soia) contribuie la creşterea energiei ingerate de

caprine, iar făinurile din seminţele oleaginoase degresate măresc aportul de proteine în

hrană. Caprinele, ca de altfel şi ovinele, necesită zilnic în hrană o cantitate de fibră,

pentru a preveni instalarea stării de acidoză în rumen, stare care conduce la

parakeratoză şi enterotoxemie care ar contribui la scăderea conţinutului de grăsime în

lapte şi, posibil, la creşterea conţinutului de proteine. O hrană cu proporţie adecvată de

fân, siloz şi concentrate sub formă amestecată sau sub formă de peleţi sau cuburi va

conduce de regulă la producţii mai mari de lapte, modificări în grăsimea laptelui şi în

conţinutul de proteine, modificări ce vor influenţa fabricarea brânzeturilor.

XXIII

În cadrul aceleiaşi specii şi rase, perioada de lactaţie are o mare influenţă în

ceea ce priveşte compoziţia laptelui. În cazul caprinelor, atât laptele colostral, cât şi

laptele din prima perioadă de lactaţie este mai bogat în grăsime şi proteine, după care

aceste componente scad şi apoi cresc la sfârşitul perioadei de lactaţie, când şi producţia

de lapte este mai redusă.

Tabelul 4

Table 4

Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de faza de lactaţie la ferma FLMS, judeţul Sibiu

The variability of physical-chemical index and average values of goat milk,

depending on the lactation stage at the farm FLMS, Sibiu county Indici de analiză Analysis index

Lactaţia Lactation Grăsime

Fat SNF Densitate Density

Proteină Protein

Lactoză Lactose pH

I n=60 x±sx 5,27±0,05 9,64±0,03 1,03±0,01 4,90±0,02 4,70±0,04 6,32±0,02

II n=60 x±sx 4,37±0,07 9,42±0,04 1,03±0,01 4,50±0,02 4,65±0,03 6,32±0,02

III n=60 x±sx 4,29±0,08 9,12±0,05 1,033±0,01 3,81±0,03 4,43±0,02 6,30±0,02

IV n=60 x±sx 4,21±0,07 9,14±0,03 1,03±0,01 3,66±0,03 4,23±0,05 6,28±0,02

V n=60 x±sx 4,82±0,09 9,25±0,03 1,03±0,01 3,71±0,04 4,28±0,03 6,25±0,02

VI n=60 x±sx 5,10±0,09 9,42±0,04 1,032±0,01 3,79±0,03 4,39±0,02 6,34±0,02

VII n=60 x±sx 5,49±0,06 9,72±0,03 1,031±0,01 4,20±0,03 4,51±0,03 6,38±0,02

XXIV

Atunci când în hrană concentratele reprezintă 50% din substanţa uscată a hranei

ingerate de capre, se micşorează masticaţia, rumegarea, scăderea salivaţiei conţinutului

de rumen. Pentru a preveni o scădere a pH-ului din rumen este benefică în hrană

prezenţa substanţelor tampon, cum ar fi bicarbonatul de sodiu şi oxidul de magneziu.

Îmbogăţirea hranei, în anumite limite, cu grăsime (şroturi din cereale, zer) va conduce

la creşterea producţiei de lapte, a conţinutului de grăsime şi proteine totale din laptele

respectiv (valoarea maximă înregistrată fiind de 5,49% grăsime şi 4,90% proteină),

inclusiv a cantităţii de cazeină. De asemenea, tipul de proteină din hrană şi

degradabilitatea acestora în rumen, afectează producţia de lapte, a conţinutului de

grăsime şi proteine din laptele respectiv, precum şi proprietăţile de procesare ale

acestuia în special în brânzeturi.

0

2

4

6

8

10

Valo

ri m

edii

ale

indi

cilo

r fiz

ico-

chim

ici/

The

aver

age

valu

e of

ph

ysic

al a

nd

chem

ical

indi

ces

I II III IV V VI VII

Fază de lactaţie/Lactation Stage

Grăsime/FatSNFDensitate/DensityProteină/ProteinLactoză/LactosepH

Fig. 3. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de faza de lactaţie la ferma FLMS, judeţul Sibiu

The variability of physical-chemical index and average values of goat milk, depending

on the lactation stage at the farm FLMS, Sibiu county

Conţinutul laptelui în proteină poate fi influenţat prin nivelul aportului de

energie şi proteină din raţie. O ingestie energetică scăzută (cu 20-25% faţă de normă),

reduce atât conţinutul total în proteină cât şi fracţiunea cazeinică din lapte. Reducerea

conţinutului de proteină din lapte în primele două luni de lactaţie este determinată de

lipsa unei ingeste energetice corespunzătoare lactaţiei. Proteina din lapte este

XXV

influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor solubile existente în uruielile de

cereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde. Creşterea proporţiei de celuloză din

raţie determină reducerea conţinutului de proteină din lapte, valoarea minimă

înregistrată fiind de 3,66% - în luna IV de lactaţie (IANCU, 2010). Excesul de proteină

din raţie nu influenţează nivelul proteic al laptelui. Un exces de durată în proteină

(peste 30% faţă de norme) atrage după sine scăderea conţinutului fracţiunii cazeinice şi

îl majorează pe cel al ureei din lapte. Un astfel de lapte coagulează la încălzire.

Tabelul 5

Table 5

Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de faza de lactaţie la ferma FLH, judeţul Vâlcea

Variability of the physical-chemical index and average values of goat milk,

depending on the lactation stage, at the farm FLH, Vâlcea county Indici de analiză Analysis index

Lactaţia Lactation Grăsime

Fat SNF Densitate Density

Proteină Protein

Lactoză Lactose pH

I n=60 x±sx 5,50±0,05 9,67±0,05 1,03±0,01 4,74±0,03 4,72±0,02 6,29±0,02

II n=60 x±sx 4,82±0,05 9,52±0,03 1,033±0,01 3,92±0,02 4,70±0,04 6,29±0,02

III n=60 x±sx 4,78±0,06 9,44±0,03 1,03±0,01 3,79±0,03 4,43±0,04 6,18±0,02

IV n=60 x±sx 4,52±0,07 9,12±0,03 1,029±0,01 3,58±0,03 4,21±0,05 6,22±0,02

V n=60 x±sx 4,69±0,09 9,14±0,04 1,03±0,01 3,85±0,03 4,21±0,02 6,27±0,02

VI n=60 x±sx 4,98±0,07 9,25±0,04 1,032±0,01 4,22±0,03 4,29±0,02 6,27±0,02

VII n=60 x±sx 5,37±0,06 9,60±0,03 1,033±0,01 4,28±0,03 4,51±0,03 6,37±0,02

Cerinţele nutriţionale ale caprelor în lactaţie sunt cele mai ridicate cantitativ şi

calitativ, faţă de celelalte perioade ale anului. Comparativ cu ultima lună de repaus

XXVI

mamar, în prima lună de alăptare cerinţele nutriţionale cresc de 0,5-1,2 ori pentru

energie şi de 2-2,5 ori pentru proteine, în condiţiile în care capacitatea de a consuma

furaj care să asigure acest necesar, rămâne scăzută.

O capră care produce 3-4 litri de lapte pe zi elimină prin lapte 120-150 g

grăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în

prima lună de lactaţie caprele folosesc rezervele corporale de grăsime şi foarte puţine

proteine de rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a grăsimii nu atrage

riscul apariţiei cetonemiei.

Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la

metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere

nevoile zilnice. În lunile a doua şi a treia de lactaţie cerinţele nutriţionale cresc de

1,8-2,2 ori pentru energie, faţă de perioada de repaus mamar, în timp ce necesarul

pentru proteină rămâne constant (BANU şi colab., 2007). Explicaţia constă în faptul că

rezervele de grăsime se epuizează în prima lună, iar deficitul trebuie acoperit prin

raţie.

0123456789

10

Valo

ri m

edii

ale

indi

cilo

r fiz

ico-

chim

ici/T

he a

vera

ge

cont

ent o

f phy

sica

l and

ch

emic

al in

dice

s

I II III IV V VI VIIFază de lactaţie/Lactation Stage

Grăsime/FatSNFDensitate/DensityProteină/ProteinLactoză/LactosepH

Fig. 4. Variabilitatea indicilor fizico-chimici şi valorile medii ale laptelui de capră în

funcţie de faza de lactaţie la ferma FLH, judeţul Vâlcea

Variability of the physical-chemical index and average values of goat milk, depending

on the lactation stage, at the farm FLH, Vâlcea county

Conduita alimentaţiei caprelor în primele trei luni de lactaţie se bazează pe

folosirea unui fân de leguminoase sau masă verde, cu o compoziţie floristică valoroasă

XXVII

din punct de vedere nutritiv şi un amestec de concentrate a cărui structură trebuie

adaptată la producţia de lapte obţinută şi capacitatea de ingestie.

Ceea ce diferenţiază mult laptele de capră de cel de vacă se referă la mărimea

globulelor de grăsime care, în medie, este de 2,5μm la laptele de capră şi 2,5-3,5 μm,

la laptele de vacă. Rezultă că globulele de grăsime din laptele de capră, care au

dimensiuni mai fine, au o suprafaţă mai mare expusă atacului lipazelor şi deci sunt mai

uşor digerabile în comparaţie cu cel de vacă, şi la inexistenţa în laptele de capră a

proteinei de aglomerarea a globulelor de grăsime.

Raţia furajeră pentru o capră de 50 de kg, în prima lună de lactaţie, cu o

producţie de 4 kg lapte/zi trebuie să asigure un necesar de substanţă uscată de 2,7 kg

(fân de lucernă cu un conţinut de substanţă uscată de 1,28 kg şi amestec concentrate cu

un conţinut de 1,04 kg). Pentru cea de-a doua lună de lactaţie necesarul de substanţă

uscată este de 3 kg, ce poate fi compus din: pajişte lucernă-graminee cu 1,21 kg S.U.,

fân câmpie cu 0,17 kg S.U. şi amestec concentrate cu 0,87 kg S.U.

5.3. CONCLUZII

1. Pentru acoperirea diferitelor nutrimente la caprine, energia şi proteinele

furnizate de hrană trebuie să fie crescute, deoarece aceste animale de lapte au un

rumen cu capacitate mică. Furajele verzi, inclusiv cele însilozate, bogate în fibră şi/sau

apă sunt sărace în componenţi energetici şi proteici. Cerealele, seminţele grase (de

floarea soarelui, soia) contribuie la creşterea energiei ingerate de caprine, iar făinurile

din seminţele oleaginoase degresate măresc aportul de proteine în hrană. Starea

nutriţională, fiziologică şi endocrină afectează producţia de lapte şi compoziţia

acestuia pe perioade mai scurte sau mai lungi.

2. Proteina din lapte este influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor

solubile existente în uruielile de cereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde.

Pentru compensarea deficitului de energie organismul caprelor poate recurge la

metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere

nevoile zilnice.

XXVIII

3. În lunile a doua şi a treia de lactaţie cerinţele nutriţonale cresc de 1,80-

2,20 ori pentru energie, faţă de perioada de repaus mamar, în timp ce necesarul pentru

proteină rămâne constant. Explicaţia constă în faptul că rezervele de grăsime se

epuizează în prima lună, iar deficitul trebuie acoperit prin raţie. O hrană cu proporţie

adecvată de fân, siloz şi concentrate sub formă amestecată sau sub formă de peleţi sau

cuburi va conduce, de regulă, la producţii mai mari de lapte cu modificări în grăsimea

laptelui şi în conţinutul de proteine, modificări ce vor influenţa fabricarea

brânzeturilor.

4. Producţia de lapte, limitată sezonal, poate fi depăşită prin tratamente

hormonale, dar există şi o metodă care nu foloseşte aport hormonal: desezonarea

reproducţiei. Stimularea sau inhibarea secreţiei interne proprii de hormoni se face prin

controlul duratei luminii în adăpostul caprinelor. Fotoperiodismul este metoda care

desezonează reproducţia la capre. Utilizarea tratamentelor luminoase constituie o

alternativă la tratamentele hormonale pentru inducerea şi sincronizarea căldurilor şi

ovulaţiei în perioada de anestru (starea de infecunditate manifestată prin absenţa

căldurilor) sezonier.

XXIX

CAPITOLUL 6

CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII NUTRITIVE A

LAPTELUI DE CAPRĂ PRIN UTILIZAREA SUPLIMENTELOR DE

VITAMINA B12

6.1. MATERIALE ŞI METODE

Laptele de capră este unul din cele mai preţioase alimente, din punct de vedere

terapeutic fiind un aliment cu calităţi de "medicament". Datorită fineţii globulelor de

grăsime, laptele de capră este uşor absorbit de vilozităţile intestinale şi deci are o

digestibilitate mai ridicată. Sub acţiunea sucului gastric proteinele coagulează în

flocoane fine, sunt uşor digerate de enzimele proteolitice ale intestinului subţire şi, prin

urmare, sunt uşor asimilate. Laptele de capră având un conţinut ridicat de vitamina A

este indicat în alimentaţia copiilor, a persoanelor în vârstă. Cunoaşterea valorii

nutritive a nutreţurilor reprezintă una din problemele de bază în studiul şi practica

hrănirii animalelor. Nutreţurile furnizează animalelor substanţele nutritive necesare

pentru funcţiile vitale şi pentru realizarea producţiilor planificate. În lumina acestor

considerente s-a trecut la completarea aprecierii valorii nutreţurilor cu precizarea

conţinutului în substanţe care să satisfacă multilateral cerinţele organismului.

Probioticele sunt substanţe sau produse alimentare care fac parte din ecosistemul

nostru digestiv şi conţin microorganisme vii: bacterii producătoare de acid lactic,

bifido- şi lactobacterii, drojdii, care există în microbiota intestinală normală a unei

persoane sănătoase (IMAD, 2009; KONGO, 2006; SKEGGS, 1952). Un loc aparte în

această categorie îl ocupă genurile de drojdii întâlnite în produsele lactate ce pot fi

folosite în astfel de preparate probiotice (Saccharomyces carlsbergensis).

Cercetările de teren s-au desfăşurat în cadrul unei ferme zootehnice din judeţul

Sibiu, identificată în studiu cu abrevierea FLC, iar cadrul instituţional şi organizatoric

în care s-au desfăşurat cercetările de laborator au fost: Centru de Cercetare în

XXX

Biotehnologii şi Microbiologie al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi Institutul

Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice, Bucureşti.

Planul de realizare a studiului a fost întocmit şi realizat respectând

următoarele etape: Prima etapă pentru îmbunătăţirea calităţii laptelui constituie

analiza diferitelor suplimente alimentare bogate în vitamina B12. Raţia furajeră a

caprelor, constituită din fân de lucernă, tărâţe de grâu şi ovăz, a fost îmbunătăţită cu

Saccharomyces carlsbergensis cu concentraţii progresive, de la 1,5% din cantitatea

totală de furaj, până la 3%, considerată cea de-a doua etapă. A treia etapă este

recoltarea şi analiza probelor de lapte pentru determinarea conţinutului de vitamina B12

înainte de administratea drojdiei de bere Saccharomyces carlsbergensis în furaj (probă

de lapte identificată în studiu cu abrevierea LFDN), şi după administrarea

suplimentului de vitamina B12 (probă de lapte identificată în studiu cu abrevierea

LCDN). Drojdia obţinută ca un produs secundar al fabricaţiei berii, uscată şi

inactivată, se poate folosi ca un supliment dietetic datorită conţinutului său de vitamina

B. Din acest considerent, s-a realizat îmbunătăţirea laptelui de capră materie primă

LFDN, respectiv LCDN, cu fulgi de drojdie de bere Saccharomyces carlsbergensis,

reprezentând etapa patru.

Măsurările cromatografice s-au efectuat utilizând un sistem HPLC

SHIMADZU cu următoarele componente: pompe LC-20AD sp Pump, coloana

Kromasil 100-5C18, 250x4,6mm (E26265), degasor DGU-20As Degasser, CTO-

20AC Column oven, detector SPD-M20A diode array detector, software LCMS

solution. Alte echipamente utilizate pentru prepararea soluţiilor stoc şi a probelor au

fost balanţa analitica Mettler Toledo, vortex Heidolph REAX, centrifuga

UNIVERSAL320R Hettich. Faza mobilă a fost filtrată printr-o membrană

CHROMAFIL® O-20/25, 0,20 μm şi sonicată cu ajutorul unei băi de ultrasunete

TRANSSONIC 460/H pentru eliminarea aerului dizolvat în soluţie. Probele înainte de

injectare au fost filtrate prin celule de ultrafiltrare Millex Syringe Driven Filter Unit,

Millipore 0,22 μm. Volumul de injecţie pentru vitamina B12 standard, ca şi pentru

probele prelucrate, a fost de 20 μl. Lungimea de undă pentru identificarea compusului

XXXI

de interes a fost aleasă în funcţie de spectrul de absorbţie, şi anume 361 nm care este

maximul de absorbţie specific ciancobalaminei.

Atât standardul cât şi probele au fost analizate în condiţii identice, faza mobilă

fiind binară, cu o componentă A constituită din acid heptansulfonic (5 mm) în metanol

şi o componentă B constand în acid acetic (1%) care au fost filtrate printr-o membrană

de PTFE. A fost folosit un debit de 1 ml/minut în mod izocratic, raportul între

componentele fazei mobile fiind 30:70 (A:B). Coloana a fost echilibrată timp de o oră

înainte de injectarea probelor. Timpul total de analiză a fost de 20 de minute, ca

urmare, între două analize succesive coloana a fost reechilibrată cu faza mobilă timp

de 20 minute. După o serie de analize complete, sistemul HPLC a fost curăţat cu H2O

şi metanol timp de o oră. Analizele au fost realizate la 250C.

6.2. REZULTATE ŞI DISCUŢII

50000

60000

Stabilirea caracteristicilor de analiză a vitaminei B12 s-a realizat mai intâi

utilizând standard vitamina B12, Sigma Aldrich. Din analiza cromatogramelor s-a

observat că pentru vitamina B12 timpul de retenţie caracterictic este de tR B12= 5,51min,

acest timp de retenţie fiind utilizat ulterior pentru identificarea vitaminei B12 din probe,

măsurările fiind făcute la 361nm. (OPREAN şi colab., 2010). Pentru a se stabili

răspunsul cu variaţia concentraţiei de vitamina B12 s-a trasat o curbă de etalonare

utilizând injecţii de vitamina B12 de concentraţii diferite. Măsurările au fost realizate în

triplicat, în figura 5 fiind

prezentată curba de calibrare.

40000

Fig. 5 Curba de calibrare obţinută pentru vitamina B12 prin

metoda elaborată 20000

30000

y = 18554x - 2262.6

R 2 = 0.9976

0

10000

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5

Aria/Area

Concentraţie/Concentration ppm

Calibration curve for vitamine B12 obtained through the

elaborated method

XXXII

Se observă că răspunsul a prezentat o excelentă liniaritate între aria picului

caracteristic vitaminei B12 şi concentraţia analitului injectat, pe un domeniu de

concentraţii cuprins între 1.8x10-7 mol/L -2.2x10-6 mol/l, coeficientul de corelaţie fiind

de R2= 0.9976 .

250 300 350 400 nm

0

25

50

75

100

mAU

361

278

306

Fig. 6 Spectrul de absorbţie al vitaminei B12 obţinut pentru o soluţie

de concentraţie 100 ppm (coloana Kromasil 100-5C18, 250x4,6mm (E26265))

Absorbtion spectrum of vitamin B12 obtained for one solution of 100 ppm

concentration (column Kromasil 100-5C18, 250x4,6mm (E26265))

Parametrii caracteristici pentru determinarea vitaminei B12 sunt prezentaţi în

tabelul de mai jos.

Tabelul 6

Table 6

Unele caracteristici de performanţă ale metodei cromatografice dezvoltate pentru analiza vitaminei B12

Performance characteristics of the cromatographic method developed for the analysis of vitamin B12

Analit

Analyt

Timp de retenţie

Retention time

Ecuaţia dreptei de calibrare

The straight equation of calibration R2

Vitamina B12 tR = 5,51min Y = aX + b a = 18554 b = -2263

R = 0,9976

XXXIII

Datele obţinute confirmă faptul că metoda elaborată poate fi folosită pentru

determinarea prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă cu detecţie UV-VIS

de tip diode-array (DAD) a vitaminei B12. Probele de lapte au fost analizate prin

cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC) folosindu-se metoda descrisă

mai sus, după ce, în prealabil, au fost supuse unei prelucrări astfel încât să se realizeze

precipitarea proteinelor interferente şi extracţia cantitativă a vitaminei B12 din matricea

probei. Trebuie menţionat că, aşa cum s-a specificat anterior, identificarea vitaminei

B12 s-a realizat utilizând timpul de retenţie specific, obţinut pentru standard, aplicând

un coeficient de varianţă acceptabil de CV=0,19 (ceea ce conduce la o valoare medie a

tR = 6,134 min ± 0,19%) .

20g (±0.02) lapte +1,2 g

Centrifugare, 10min, 1250g, 18oC

Recoltare supernatant

Reziduu + 3 ml soluţie 4% TCA

Centrifugare, 10min, 1250g, 18oC

Colectare şi amestecare fracţii supernatant adus la balon cotat de 50ml cu soluţie 4% TCA

Filtrare 0.22um şi injecţie HPLC

Fig. 7 Etapele procedeului P1

Stages of P1 procedure

XXXIV

Probele de lapte au fost prelucrate utilizând două procedee de precipitare a

proteinelor şi extracţie a vitaminei B12, notate în text cu P1 şi P2. Un prim set de probe

de lapte a fost supus extracţiei vitaminei B12 folosind acidul tricloracetic (TCA),

pentru precipitarea proteinelor şi eliminarea unor interferenţi, iar un al doilea set

folosind hidroliza acidă (acidul sulfuric, AS) (OPREAN şi colab., 2010).

Pentru uniformizare, rezultatele finale sunt exprimate în μg/100 g lapte pentru

P1, respectiv în µg/100ml pentru P2, conform etapelor prezentate în figurile 7 şi 8:

8 ml lapte + 45 mL H2SO4 0.1N Sonicare în baia de ultrasunete timp de 1 h

Adus la balon cotat de 100ml cu metanol

Stocare la congelator 1 h, -180C Vortexare 5 min şi filtrare prin filter 0,22um Analiza HPLC

Fig. 8 Etapele procedeului P2 Stages of P2 procedure

Cantităţile de vitamina B12 obţinute în toate probele sunt prezentate în tabelul 7,

unde L**-TCA sunt probele corespunzătoare primei modalităţi de prelucrare a probei,

în timp ce L**–AS sunt probele tratate conform procedeului P2. După cum se observă

din valorile prezentate în tabelul 7, ţinând seama de faptul că sunt micrograme per 100

g (respectiv 100 ml), diferenţele între cele două procedee de extracţie există, dar nu

sunt dramatice. În plus, se poate spune că valorile corespunzătoare concentraţiei de

vitamina B12 din probe prezintă acelaşi tip de variaţie, indiferent de procedeul de

prelucrare.

XXXV

Tabelul 35

Table 35

Concentraţia în vitamina B12 a probelor de lapte folosind două procedee de extracţie (cu acid tricloracetic (TCA) şi cu acid sulfuric (AS))

Concentration of vitamin B12 in the milk samples using two extraction procedures (with trichloroacetic acid and sulfuric acid) 1

Nr. crt. No

Proba Sample

Analit Analyt

Concentraţie µg/20g

Concentration µg/20g

Concentraţie µg/g (ppm)

Concentration µg/g (ppm)

µgB12/100g lapte µgB12/100g milk

1 LCDNI-TCA Vitamina B12 0,1548 0,00774 0,7740 2 LCDN 1-TCA Vitamina B12 0,3694 0,01847 1,6491 3 LCDN 2-TCA Vitamina B12 0,7169 0,03584 3,5844 4 LCDN 3-TCA Vitamina B12 1,0999 0,05499 4,9725 5 LFDNI-TCA Vitamina B12 0,1499 0,00749 0,6850 6 LFDN 1-TCA Vitamina B12 0,4402 0,02201 2,0504 7 LFDN 2-TCA Vitamina B12 0,7236 0,03618 3,6178 8 LFDN 3-TCA Vitamina B12 1,0427 0,05213 4,5652 9 LCDNI -AS Vitamina B12 0,1835 0,00917 2,2933

10 LCDN 1-AS Vitamina B12 0,1883 0,00941 2,3533 11 LCDN 2-AS Vitamina B12 0,2833 0,01416 3,5417 12 LCDN 3-AS Vitamina B12 0,3022 0,01511 3,7775 13 LFDNI -AS Vitamina B12 0,1312 0,00656 1,6398 14 LFDN1-AS Vitamina B12 0,2308 0,01154 2,8848 15 LFDN2-AS Vitamina B12 0,2688 0,01344 3,3605 16 LFDN3-AS Vitamina B12 0,3370 0,01685 4,2120

1 Legendă: TCA Acid tricloracetic AS Acid sulfuric LCDNI-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic LCDN 1-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul de

extracţie acidul tricloracetic LCDN 1-AS Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie

acidul sulfuric LCDN 2-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul

de extracţie acidul tricloracetic LCDN 2-AS Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul

de extracţie acidul sulfuric LCDN 3-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul

de extracţie acidul tricloracetic LCDN 3-AS Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere analizat utilizând în procesul

de extracţie acidul sulfuric LFDNI - TCA Lapte obţinut de la capre hrănite cu nutreţ fără adaos de drojdie de bere utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic LFDN 1-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat

utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic LFDN1-AS Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 5 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă analizat

utilizând în procesul de extracţie acidul sulfuric LFDN 2-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă

analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic LFDN2-AS Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 10 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă

analizat utilizând în procesul de extracţie acidul sulfuric LFDN 3-TCA Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă

analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic LFDN3-AS Lapte obţinut de la capre hrănite fără nutreţ cu adaos de drojdie de bere şi cu adaos de 15 g fulgi de drojdie de bere în lapte materie primă

analizat utilizând în procesul de extracţie acidul tricloracetic

XXXVI

Cromatogramele pentru ilustarea rezultatelor sunt:

1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 min

-250

0

250

500

750

1000

1250

uV

Fig. 9 Cromatogramele

obţinute pentru vitamina B12 la 3 nivele de concentraţie din curba de etalonare (0,75; 1,5

şi 3 ppm) Cromatography obtained for

vitamin B 12 at 3 levels of concentration on the

calibration curve (0,75; 1,5 and 3 ppm)

p i c ,

4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5 min

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000uV

Fig. 10 Cromatogramele obţinute entru probele de lapte LCDNI iniţial şu adaos de drojdie: LCDNI-albastru

LCDN1-roşu,LCDN2-negru, LCDN3-verde

(coloana Kromasil 100-5C18, 250x4,6mm (E26265))

Cromatography obtained for the initial LCDNI milk samples, with yeast

addition: LCDNI-blue, LCDN1-red, LCDN2-black, LCDN3-green, (column

Kromasil 100-5C18, 250x4,6mm (E26265))

4.75 5.00 5.25 5.50 5.75 6.00 6.25 6.50 6.75 7.00 min0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

uV

Fig. 11 Cromatogramele obţinute pentru probele de lapte LFDN iniţial şi cu adaos

de drojdie: LFDN -roşu, LFDN 1-negru, LFDN 2-

verde, LFDN 3-albastru

XXXVII

Atât drojdia Saccharomyces carlsbergensis cât şi nutreţul au fost supuse unor

procedee de extracţie asemănătoare cu probele de lapte, fiind însă lăsate la macerat

12h, conţinutul de vitamina B12 din drojdie, ca şi din nutreţul utilizat fiind calitativ

sesizabil, dar, ca valori, sub limita domeniului de liniaritate stabilit pentru metodă, aşa

cum reiese din figurile 12 şi 13.

5.0 7.5 10.0 min

-10

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

mAU

1/vita

minaB

12

Fig. 12 Cromatograma obţinută pentru proba de nutreţ

Cromatography obtained for the fodder sample

mAU

5.0 6.0 7.0 8.0 min

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

1/vitaminaB

12

Fig. 13 Cromatograma obţinută pentru

proba de Saccharomyces carlsbergensis/Cromatography obtained

for the Saccharomyces carlsbergensis sample

XXXVIII

6.3. CONCLUZII

1. În general, vitaminele nu sunt sintetizate de organismul animal decât în

foarte mică măsură, fiind sintetizate în principal de organismele vegetale şi de

microorganisme. Organismele animale şi omul îşi procură vitaminele din hrană, prin

alimentaţie, fie în stare liberă, fie sub formă inactivă, de provitamine, care ulterior în

organism în urma unor reacţii biochimice sau fizico-chimice sunt transformate în

vitamine active. În regnul animal şi la om, prezenţa vitaminelor alături de substanţele

cu rol plastic şi energetic este absolut necesară, deoarece lipsa parţială a acestora sau

chiar lipsa totală, determină tulburări grave care dacă nu sunt remediate pot duce chiar

la moartea organismului. Vitaminele sunt necesare prin acţiunea biocatalizatoare a

proceselor metabolice, motiv pentru care li se acordă o mare atenţie în aprecierea

complexă a nutreţurilor. Deşi sunt necesare doar în cantităţi mici (până la 40 mg/kg

S.U.), vitaminele sunt indispensabile vieţii.

2. Din prezentul studiu s-a constat că drojdiile prezintă unele avantaje faţă

de bacterii în utilizarea lor ca microorganisme recombinate cu rol de probiotic: sunt

uşor de cultivat, sunt primele eucariote cu genom complet secvenţial (Saccharomyces

carlsbergensis), în celula de drojdie pot avea loc modificări necesare pentru expresia

unor proteine (ex. proteoliză, glicolizare), nu sunt sensibile la antibiotice cele mai

frecvent utilizate (ex. penicilina), prezintă „in vitro” o rată mai mare de supravieţuire

în stomac şi intestinul subţire.

3. Datorită rolului important în nutriţie şi instabilităţii relative a

vitaminelor, analiza calitativă şi cantitativă este un obiect important pentru

producătorii şi procesatorii de alimente. Cromatografia de lichide de înaltă

performanţă (HPLC) este tehnica analitică preferată pentru determinarea vitaminelor

rezolvând multe dintre problemele analitice complexe ce apar la analiza unor probe

reale şi se poate aplica după extracţia analiţilor ţintă în faza solidă. Dezechilibrul dintre

aport şi necesităţi în alimentaţie determină profunde modificări metabolice, mai cu

seamă că organismul uman este tot mai mult solicitat de poluarea mediului şi de

numeroşi factori stresanţi.

XXXIX

CONCLUZII GENERALE

Calitatea principală a laptelui o reprezintă valoarea alimentară sau nutritivă şi

este cu atât mai mare cu cât aceasta răspunde nevoilor organismului.

Pe baza rezultatelor optime din situaţiile proprii şi a datelor din literatura de

specialitate s-a îmbunătăţit calitatea nutritivă şi igienică a laptelui de capră.

Analizând rezultatele, precum şi riscurile ce pot apărea la nivelul laptelui

materie primă, de la sursa primară de obţinere (exploataţiile agricole), ne permitem

să evidenţiem câteva concluzii:

1. Stabilirea calităţii laptelui de capră produs prin diferite sisteme de

producţie privind influenţa agenţilor patogeni specifici din lapte: stafilococi,

streptococi şi Escherichia coli relevă faptul că cea mai mare rată a infecţiei

intra-mamare a fost înregistrată în cazul sistemului de producţie semi-intensiv. În

anumite condiţii, folosirea instalaţiei de muls este responsabilă de propagarea

bacteriilor pe canalul mamelonului. Aceasta ar putea explica de ce Staphylococcus

aureus a fost identificat doar în cazurile în care s-a folosit instalaţia de muls la bidon.

Această observaţie indică faptul că metoda de muls influenţează sănătatea ugerului.

2. Analizarea indicatorilor de calitate igienică privind evaluarea numărului

de celule somatice ne arată că pentru identificarea infecţiei ugerelor este necesară şi

compararea sau corelarea cu numărul de celule bacteriene existente, cum ar fi numărul

total de celule bacteriene, numărul de stafilococi sau a numărului de bacterii coliforme.

Numărul de microorganisme patogene din lapte pot apoi reprezenta un indice

cantitativ al inflamaţiei glandei mamare.

3. Monitorizarea calităţii fizico-chimice a laptelui de capră din cele două

zone geografice diferite s-a realizat în funcţie de sezon şi faza de lactaţie. S-a observat

că în cadrul aceleiaşi specii şi rase, perioada de lactaţie are o mare influenţă în ceea ce

priveşte compoziţia laptelui. Atât laptele colostral, cât şi laptele din prima perioadă de

lactaţie este mai bogat în grăsime şi proteine, după care aceste componente scad şi

apoi cresc la sfârşitul perioadei de lactaţie, când şi producţia de lapte este mai redusă.

XL

Componenţii majori şi minori ai laptelui depind de sezon, însă diferenţele

compoziţionale pot fi influenţate şi de tipul de furajare. Producţia de lapte, limitată

sezonal, poate fi depăşită prin tratamente hormonale, dar există şi o metodă care nu

foloseşte aport hormonal: desezonarea reproducţiei. Stimularea sau inhibarea secreţiei

interne proprii de hormoni se face prin controlul duratei luminii în adăpostul

caprinelor. Fotoperiodismul este metoda care desezonează reproducţia la capre.

Utilizarea tratamentelor luminoase constituie o alternativă la tratamentele hormonale

pentru inducerea şi sincronizarea căldurilor şi ovulaţiei în perioada de anestru sezonier.

4. Prelucrarea datelor experimentale a fost făcută cu mijloace statistice care

încep cu centralizarea, gruparea datelor observării ca etapă pregătitoare în vederea

aplicării metodelor şi tehnicilor specifice statisticii. Datele analitice obţinute au fost

prelucrate folosind mijloace statistice moderne aplicate în sistem computerizat. Ca

model statistic s-a folosit testul F (Fisher) – testul ANOVA. La prelucrarea statistică a

datelor obţinute s-a procedat în primul rând la calcularea următorilor parametrii

statistici: media arimetrică, deviaţia, standard şi deviaţia standard relativă. Pentru

interpretarea rezultatelor analitice obţinute, s-a procedat la analiza semnificaţiei

statistice a diferenţelor dintre mediile studiate folosind testul F (Fischer) la nivele de

probabilitate de P*0,05, calculele statistice au fost realizate cu algoritmul de calcul

ANOVA Sigle Factor (Microsoft Excels).

5. Determinarea conţinutului de vitamina B12 în furaje s-a realizat pentru:

completarea valorii nutritive a acestora în vederea satisfacerii cerinţelor organismului

animal şi pentru creşterea cantităţii de vitamina B12 în laptele materie primă. În laptele

de capră vitamina B12 se găseşte într-o cantitate de patru ori mai mică decât în laptele

de vacă.

6. În urma cercetărilor privind conţinutul de vitamina B12 în diferite

suplimente alimentare s-a constat că drojdiile prezintă unele avantaje faţă de bacterii în

utilizarea lor ca microorganisme recombinate cu rol de probiotic: sunt uşor de cultivat

şi sunt primele eucariote cu genom complet secvenţial (Saccharomyces

carlsbergensis). Drojdia Saccharomyces carlsbergensis obţinută ca un produs

XLI

secundar al fabricaţiei berii, uscată şi inactivată prin metode mecanice, se poate folosi

ca un supliment alimentar datorită conţinutului său de vitamina B12 (cu un conţinut de

0,015 μg, 1,5% din doza zilnică recomandată).

7. Aprecierea calităţii nutritive a laptelui de capră materie primă

îmbunătăţit cu suplimente de vitamina B12 s-a realizat prin măsurări cromatografice

utilizând un sistem HPLC SHIMADZU. Prima metodă neconvenţională de

îmbunătăţire a calităţii nutritive a laptelui a constat în administrarea drojdiei

Saccharomyces carlsbergensis în furaj. În urma rezultatelor obţinute, în laptele materie

primă, s-a evidenţiat o creştere a vitaminei B12 în procent de 12,99% faţă de proba

martor. A doua metodă a constat în adaosul fulgilor de drojdie Saccharomyces

carlsbergensis, în proporţii diferite (5, 10, 15 g/100 ml lapte), direct în laptele materie

primă. Cantitatea de vitamina B12 rezultată în lapte a fost mai mare decât în cazul

primei metode, respectiv cu: 199,32% pentru 5 g/100 ml lapte, 428,14 % pentru 10

g/100 ml lapte şi 566,45 % pentru 15 g/100 ml lapte.

8. Grupa de vitamine B este relativ rezistentă la temperaturi de pasteurizare

(se distrug cca 10...20%), excepţie fiind vitamina B12, cantitatea căreia se micşorează

esenţial. La sterilizare vitamina B12 se distruge până la 90% din cantitatea totală din

materia primă, şi se reduce considerabil la păstrarea laptelui la lumină.

XLII

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. ANTUNAC, N., SAMARSIJA, D., HAVRANEK, J.L., PAVIC, V., MIOC, B.,

2001, Effect of stage and number of lactation on chemical

composition of goat milk. Czech.J.Animal Sci. Uzpi (Czech Republic)

46 (12): 548-553.

2. ARDELEAN, M., 2006, Principii ale metodologiei cercetării agronomice şi

medical veterinare, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

3. BAHCIVANGI, Ş., 1999, Creşterea caprelor, Ed. Universităţii Lucian Blaga,

Sibiu.

4. BAHCIVANGI, Ş., RAMONA IANCU, CRISTINA LĂCĂU, ELENA

TUDORANCEA, 2010, Most encountered gastrointestinal parasites

on goat and sheep, Jubilee International Conference „Agricultural

and food science processes and technologies”, 9-12 decembrie, Sibiu,

ISBN 978-606-12-0068-9

5. BANU, C., PĂSAT, G., STRĂTILĂ, S.D., AURA DARABĂ, 2007,

Valorificarea laptelui de capră, Ghid practic pentru fermieri, Ed.

AGIR, Bucureşti.

6. CHINŢESCU G. şi ALEXANDRINA TOMA, 1999, Fabricarea brânzeturilor,

Ed. Negru Vodă, Făgăraş.

7. DAVIDESCU, D., VELICICA DAVIDESCU, 1994, Agricultura biologică o

variantă pentru exploataţiile mici şi mijlocii, Editura Ceres, Bucureşti.

8. DAVIDOVICI, I., GAVRILESCU, D., 2002, Economia creşterii

agroalimentare" Editura Expert, Bucureşti, cap.IV.

9. DAVIDOVICI, I., GAVRILESCU, D., 2002, Opţiuni de politici agricole şi de

dezvoltare rurală în perspectiva integrării României în Uniunea

Europeană, Institutul de Economie Agrară, Bucureşti, anul XI, nr.1.

10. GEORGESCU, Gh., 2003, Analiza laptelui şi a produselor lactate, Ed. Ceres,

Bucureşti.

XLIII

11. GILMOUR, A., ROWE, M.T., 1981, Micro-organisms associated with milk. In:

Dairy Microbiology. Applied Science Publishers Limited, England.

Vol. 1:45

12. HALGA, P., POP, P.S., TEONA AVARVAREI, VIORICA POPA, 2005,

Nutriţie şi alimentaţie animală, Editura Alfa, Iaşi

13. HETHERINGTON, L., MATTHEWS, J.G., 1994, All about Goats (3rd edn).

Farmig Press Limited, UNITED Kingdom: 179

14. IANCU RAMONA, ALEXANDRA CIRICAN, LUANA PIETRARU, 2010,

Probiotic supplements containing vitamin B12, Jubilee International

Conference „Agricultural and food science processes and

technologies”, 9-12 decembrie, Sibiu, ISBN 978-606-12-0068-9

15. IANCU RAMONA, 2010, Monitoring goat milk physico-chemical composition

during season using Analyzer Ekomilk Total, Annals of the Romanian

Society for Cell Biology, vol. XV, Issues 2, Cluj-Napoca

16. IANCU RAMONA, 2010, The effect of lactation on goat milk composition,

Annals of the Romanian Society for Cell Biology, vol. XV, Issues 2,

Cluj-Napoca

17. IANCU RAMONA, 2010, Investigations concerning the nutritional and

hygienic parameters of the goat milk as starting material fated to the

technical process, Annals of the Romanian Society for Cell Biology,

vol. XV, Issues 1, Cluj-Napoca

18. IMAD, A., 2009, Stimularea activităţii microsimbionţilor ruminali prin factori

alimentari la rumegătoarele mici, Teză de doctorat.

19. KONGO, J.M., GOMES, A.M., MALCATA, F.X., 2006, Manufacturing of

fermented goat milk with a mixed starter culture of Bifidobacterium

animals and Lactobacillus acidophilus in a controlled bioreactor,

Letters in Applied microbiology, vol. 42, p. 595.

XLIV

20. OPREAN LETIŢIA, 2003, Microbiologia şi controlul calităţii microbiologice a

alimentelor, Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, ISBN 973-651-608-3,

226 p.

21. OPREAN LETIŢIA, BAHCIVANGI, Ş., RAMONA IANCU , DANIELA

ALMĂŞAN, BICA, S., CIUTEANU, R., ANA MARIA ISTRATE,

POPA, I., RUSU, I., IOANA SĂRĂŞAN, SANDRA SAVIN,

TATIANA SICHIGEA, STOICA, R., SUHASTRU, I.,

ŢUCUDEANU, M., VALENTINA VINERSAR, ADELA VITAN,

2009, Microbiological control of goat milk from Sibiu area regarding

the hygiene assurance and food safety, Simpozionul „Creşterea

animalelor în contextul agriculturii moderne – de la ştiinţă la

practică”, vol. 42 (1), Timişoara, 70

22. OPREAN LETIŢIA, BAHCIVANGI, Ş., RAMONA IANCU, ENIKO

GAŞPAR, ECATERINA LENGYEL, 2009, Research studies

regarding the biotechnological qualities of goat milk, Simpozionul

„Creşterea animalelor în contextul agriculturii moderne – de la

ştiinţă la practică”, vol. 42 (1), Timişoara, 76

23. OPREAN LETIŢIA, RAMONA IANCU, RADU, G. L., SIMONA LIŢESCU,

GEORGIANA TRUICĂ, 2010, Methods for improving the nutritional

quality of goat milk raw material through addition of probiotics,

Jubilee International Conference „Agricultural and food science

processes and technologies”, 9-12 decembrie, Sibiu ISBN 978-606-

12-0068-9

24. OPREAN LETIŢIA, RAMONA IANCU, RADU, G. L., SIMONA LIŢESCU,

GEORGIANA TRUICĂ, 2010, The improvment of nutritional quality

of goat milk through the supplements use of vitamin B12 in fodder,

Jubilee International Conference „Agricultural and food science

processes and technologies”, Sibiu ISBN 978-606-12-0068-9

XLV

XLVI

25. OPREAN LETIŢIA, BAHCIVANGI, Ş., RAMONA IANCU, 2010,

Investigations concerning the morphological and pathological analysis

of the goats udder as part as the extensive and half-intensiv production

system, Annals of the Romanian Society for Cell Biology, vol. XV,

Issues 1, Cluj-Napoca

26. PĂDEANU, I., 2000, Producţiile ovinelor şi caprinelor, Ed. Mirton, Timisoara.

27. SANDHOLM, M., HONKANEN-BUZALSKI, T., KAATINEN, L.,

PYORALA, S., 1995b, Monitoring and management of mastitis. In:

The Bovine Udder and Mastitis, University of Helsinki, Finland:118

28. SKEGGS HELEN, CHARLOTE A. DRISCOLII, HELGA N. TAYLOR,

WRIGHT, L.D., 1952, The Nutritional Requirements of Lactobacillus

Bifidus and Lactobacillus Leichmannii, West Point, Pennsylvania.

29. TAFTĂ, V., 1996, Producţia şi reproducţia caprinelor, Ed. Ceres, Bucureşti

30. TAFTĂ, V., 2002, Producţia şi reproducţia caprinelor, Ediţia I, Ed. Ceres,

Bucureşti

31. TIŢA MIHAELA-ADRIANA, 2002, Manual de analiză şi controlul calităţii în

industria laptelui, Ed. Universităţii Lucian Blaga, Sibiu.

32. ZAMFIRESCU STELA, ŞONEA A., Biotehnologii de reproducţie la

rumegatoarele mici, Ed Ex Ponto, Constanţa, (2004)

33. ZAMFIRESCU STELA, 2009, Noutăţi în creşterea caprinelor, Ed. EX PONTO,

Constanţa.

34. *** Nutritional breakdown of Goat Milk and it’s comparison to Cow Milk and

Human Milk, USDA National Nutrient Database for Standard

Reference

35. *** Rapoarte ştiinţifice privind rezultatele cercetărilor ştiinţifice în domeniul

ameliorării ovinelor, 2000-2005, ICDCOC Palas-Constanţa.

36. *** Regulamentul European nr. 853/2004 si 854/2004

37. *** www.insse.ro - Institutul Naţional de Statistică 2007