Facsimilul unui document de la Grigore Ghica al II-lea privind învățătura românească a cărții

Aşezământ pentru şcoli al lui Grigore Ghica al II-lea (Iaşi, 1747)

Facem ştire tuturor cui să cade a şti pentru rândul şcoalelor, de învăţătura cărţii, de vreme ce în ţeara aceasta de nepurtare de grijă a domnilor neobicinuindu-se mai dinainte vreme a se ţinea şcoale de

învăţătură, era multă prostie, că şi cei puternici, ce cu puterea lor ţinea dascal pentru copiii lor, încă şi cu învăţătura cea desevârşit nu se procopsea, rămâind cei mai mulţi tot neînvăţaţi, iar prostimea cu totul se afla lipsiţi de podoaba învăţăturei. Şi fiindcă şcoalele sânt ca o fântână din care se adapă obştescul norod cu îndestularea învăţăturii şi a înţelepciunii, care învăţătură îl face pe tot omul a cunoaşte Dumnedzeirea, a pricepe legea cea pravoslavnică, a procopsi pe oameni cu dascăli învăţaţi, de la care curge mult folos, atât bisericesc cât şi politicesc. Cu puterea învăţăturii, şi Sfinţii Părinţi au biruit eresurile şi au luminat sfânta biserică, împodobind-o cu multe canoane de cântări şi laude, şi pre toţi ne îndeamnă şi ne învaţă a ne sili cu învăţătura.

Aceasta dar râvnind şi domnia mea, care după ce dumnezeească pronie au rânduit a ni se da stepena domniei acestei ţări, îndată atuncea în domnia întăia am cercetat şi pentru aşezământul şcoalelor, şi întâiu am făcut acest aşezământ, rânduind şi aşăzând să fie şcoale cu patru dascăli: una elinească, şi alta grecească, şi alta slavonească şi alta românească, iar leafa dascălilor se orânduise asupra boerilor cu boerii şi a dregătorilor. Dar pe urmă cunoscând că cu acest aşezământ nu vor putea sta şcoalele, fiindcă era cu supărare şi boerilor se pricinuia sminteală şi cu schimbarea boeriilor, şi neputându-se scoate banii la vremi, nu lipsia jălbile dascălilor. Vădzând domnia me că se dă o pricină de stricare şcoalelor, şi fiind trebuinţă a se găsi alt chip de aşezământ şcoalelor, mai întemeiat şi stătătoriu, am socotit domnia mea, luând blagoslovenie şi de la preosfinţia sa părintele mitropolitul Ţării şi a sfinţiilor seale episcopilor, şi cu tot Sfatul nostru, d(umne)lorseale boerii cei mari, am ales hotărând aşezarea şcoalelor de s-au făcut într-acestaş chip.

Fiindcă până la acea vreme preoţii plătea dajdie câte 4 galbeni pe an, 2 galbeni la Sfântul Gheorghe, şi doi galbeni la Sfântul Dimitrie, s-au iertat dajdiia lor, ca să nu dea ei altă dajdie fără numai câte 1 galbăn de preot şi de diacon numai odată într-un an şcoalelor, cari bani să-i strângă sfinţia sa părintele mitropolitul şi să plătească lefile dascălilor, şi di banii ce mai prisosesc din lefile dascălilor, întâmplându-să la acea vreme aicea, şi răposatul fericitul întru pomenire sfinţia sa patriarhul Sfântului Mormântu chir Hrisantie, după cererea şi pofta sfinţiei sale s-au orânduit să se deie una sută lei pe anu ajutăroriu şi Sfântului Mormânt pentru şcoalele de acolo, şi alţi bani ce vor prisosi să fie de chiverniseala copiilor celor străini şi săraci pentru îmbrăcămintea şi hrana lor; care aşezământ s-au întărit şi cu hrisovul domniei mele a nu se strămuta. Şi această aşăzare fiind sorocită cu bună rânduială nu era a se da niciodată sminteală şcoalelor de vreo zăticnire sau stricare.

Numai după maziliia noastră viind fratele nostru, domniia sa Constantin voevod, şi socotind să facă alt aşăzământ, făcând rânduială a se plăti lefile dascălilor de la Visterie şi să nu se mai supere pe preoţi, cu o nădejde că va putea birui Visteriia, au stricat aşezarea noastră. Dar pe urmă, viind fratele nostru, domniia sa Ioan vodă, şi Visteria, după cum pururea se află cu multe trebuinţe, nu s-au putut plăti lefile dascălilor de la Visterie, şi au dat o pricină de strămutarea şcoalelor.

Ci cum dar, miluind Dumnezeu de am venit şi cu a treia domnie la strămoşesc scaunul nostru şi cercetând de rândul şcoalelor, n-am suferit a rămâne oraşul acesta fără şcoale de învăţătură, ce am tocmit şi am aşăzat iarăşi acele patru şcoale cu patru dascăli, precum au fost mai înainte şi leafa dascălilor am orânduit-o iarăşi de la preoţi, iertându-i pe dânşii de alte dăjdii: să deie ei numai un galbăn într-un an pentru şcoale, însă zece potronici la Sfântul Gheorghie şi zece potronici la Sfântul Dimitrie. Care bani să-i strângă sfinţiia sa părintele mitropolitul ce va fi, şi de la sfinţiia sa să deie dascălii lefile lor, însă dascălul cel mare elinesc 360 lei, şi al doilea dascăl 120 lei, şi dascălul slovenesc 130 lei şi cel românescu 100 lei. Şi aceşti bani pe jumătate să li se deie la sfântul Gheorghie, şi pe jumătate la Sfântul Dimitrie; şi din ceilalţi bani ce mai prisosesc, tot pe rânduiala ce făcuse şi mai înainte, 100 lei pe an să se deie la Sfântul Mormânt pentru şcoalele de acolo, şi să se chivernicească şi copiii cei

streini şi săraci cu hrana şi îmbrăcămintea; purtătoriu de grijă să fie şi acestora tot însuşi sfinţiia sa părintele mitropolitul . Însă ce va cuprinde trebuinţa copiilor celor străini, şi săraci, cu izvod gospod să se rânduiască, să-i dea sfinţiia sa şi să facă căutare şi şcoalelor, luând seama dascălilor de două ori într-un an, cu ce fel de silinţă să poartă asupra învăţăturii copiilor, şi fieştecare copil cum se învaţă, şi la ce se sporeşte. Datoriia sfinţiei sale să fie a cerceta toate şi a le aşăza.

Însă socotindu-se că unele ţinuturi fiind depărtate nu pot ajunge toţi locuitorii cu copiii lor la şcoalele de la Iaşi, şi mai vârtos cei săraci, fără putinţă, şi pentru ca să cuprindă să se împărtăşească totţi de această milă, s-au socotit la trei episcopi a ţării să se mai aşăze trei şcoale slavoneşti şi româneşti, la trei episcopii: la Roman, şi Rădăuţi şi la Huşi. Pentru care să aibă purtare de grijă sfinţiile sale episcopii a găsi dascăli învăţaţi la slovenie, la romănie, ori din cei ieşiţi din şcoalele de la Iaşi, ori dintr-alţii, şi să se aşeze la fieştecare episcopie câte o şcoală de învăţătura copiilor. Şi acei trei dascăli de la acele trei şcoale să fie datori a se sili cu învăţătura copiilor, atât cu sârbiia cât şi cu romăniia; şi leafa lor s-au rânduit câte 80 le de dascăl pe an, care bani să-i dea pe jumătate la Sfântul Gheorghie şi jumătate la Sfântul Dimitrie. Însă sfinţiia sa părintele mitropolitul să dea acei bani din banii preuţilor, ce arată mai sus, la mâna episcopilor, şi episcopii să plătească dascălilor; şi acei dascăli să aibă şi scuteală de birul Visteriei, nici un ban să nu deie, numai să păzească slujba lor, grijindu-se de învăţătura copiilor; şi iarăşi sfinţiile sale episcopii să facă necontenită cercetare şcoalelor, adese luându-se saama cum învaţă copiii şi la ce sporesc, ca şi dascălii să se silească, şi copiii să se procopsească cu învăţătura lor. Iar prăvitoriu şi zapciu cu puterea domnească a se împlini aceste toate să fie d(umnea)lui vel vist(iernic) şi când s-a plini anul să aibă a lua seama acestor bani, de unde s-au cheltuit şi ce au rămas, şi izvod lămurit să arăte la domnie. Ci dar precum s-au aşăzat rânduiala acestor şcoale, să stea nemutată şi nestrămutată.

Iar cine s-ar ispiti a sfătui într-alt chip, ca să mute şi să strămute această pomană ce s-au făcut de folosul obştiei, care este podoaba ţării, şi cu odihnă şi cu nesupărare şi a boerimei, şi cu odihna preoţilor, lipsindu-se de acea dajde ce da mai nainte şi fără pagubă ţărei şi a Visteriei, cine va îndrăzni a se atinge de stricarea acestui aşezământ şi dintru a căruia pricină se va lipsi acest folositoriu izvor, ori domn va fi, ori boeriu sfătuitor, unii ca aceia să aibă blăstămul Sfinţilor Părinţi celor 318 a Soborului a toată lumea de la Nichiea, şi de ai noştri a patru a Ţării sfinţi arhierei, carii s-au iscălit mai jos, ca de un sobor să fie daţi anatemii.

Şi întărim hrisovul acesta, întâi cu a noastră încredinţare, Noi Grigore Ghica v(oe)v(od), şi cu preaiubiţi fiilor domniei mele, Scarlat şi Mateiu, şi cu tot Sfatul nostru, boerii Divanului domniei mele, d(umnea)lor: Costachi Razu vel vornic de Ţara de Jos, i Radul Racoviţă vel vornic de Ţara de Sus, i Gheorghe hat(man) i pârcălab Sucevschii, i Alistar Hrisosco Leu vel spăt(ar), i Enachi Hrisosco Leu vel post(elnic), i Dimitrache Calmaşul vel ban, i Ilie Costachi vel stol(nic), i Vasilie Razul vel comis.

Şi pentru mai mare întemeiere am poroncit cinstit şi credinciosului boerului nostru d(umi)sale Sandul Sturza vel logofăt ca să scrie şi a noastră pecete să pue

Şi s-au scris hrisovul acesta aicea, în oraşul Iaşilor, în a treia domnie a domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină, veleat 7256 (=1747) dechembrie 25.

Io Grigore Ghica voevod.

Nichifor mitropolit Moldavie; Iacob episcopul Rădăuţului; Ioanichie episcopul Romanului, Doroftei episcopul Huşului.

Iscăliţi şi toţi boerii de sus arătaţi.

Procit Vasile Vasiliev Buhăiescu biv vel vist(iernic).”

Sursa facsimilului: Muzeul de Istorie din Suceava