Fabule de Grigore Alexandrescu
5
Câinele şi căţelul Grigore Alexandrescu "Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace, Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva, Care cred despre sine că preţuiesc ceva! De se trag din neam mare, Asta e o-ntâmplare: Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place. Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate Este egalitate. Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte, Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte. Cât pentru mine unul, fieştecine ştie C-o am de bucurie Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă, Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră." Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare. Căţelul Samurache, ce şedea la o parte Ca simplu privitor, Auzind vorba lor, Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte, S-apropie îndată Să-şi arate iubirea ce are pentru ei: "Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată, Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei." - "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie, Noi, fraţii tăi, potaie! O să-ţi dăm o bătaie Care s-o pomeneşti. Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie, Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?" - "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam? Adevărat vorbeam, Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, Că voi egalitate, dar nu pentru căţei." Aceasta între noi adesea o vedem, Şi numai cu cei mari egalitate vrem. Câinele şi măgarul Grigore Alexandrescu Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare, Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
description
fabule romanesti
Transcript of Fabule de Grigore Alexandrescu
Cinele i celul Grigore Alexandrescu
"Ct mi sunt de urte unele dobitoace,Cum lupii, urii, leii i alte cteva,Care cred despre sine c preuiesc ceva!De se trag din neam mare,Asta e o-ntmplare:i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place.Oamenii spun adesea c-n ri civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare i lumea se cioplete,Numai pe noi mndria nu ne mai prsete.Ct pentru mine unul, fietecine tieC-o am de bucurieCnd toat lighioana, mcar i cea mai proast,Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr."Aa vorbea deunzi cu un bou oarecareSamson, dulu de curte, ce ltra foarte tare.Celul Samurache, ce edea la o parteCa simplu privitor,Auzind vorba lor,i c nu au mndrie, nici capricii dearte,S-apropie ndatS-i arate iubirea ce are pentru ei:"Gndirea voastr, zise, mi pare minunat,i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei."- "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie,Noi, fraii ti, potaie!O s-i dm o btaieCare s-o pomeneti.Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie,Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?"- "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam?Adevrat vorbeam,C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,C voi egalitate, dar nu pentru cei."Aceasta ntre noi adesea o vedem,i numai cu cei mari egalitate vrem.
Cinele i mgarul Grigore Alexandrescu
Cu urechea pleotit, cu coada-ntre picioare,Cinele, trist i jalnic, mergea pe o crare.Dup ndestul umblet, iat c-l ntlneteUn mgar, i-l oprete:"Unde te duci? i zise,Ce ru i s-a-ntmplat? ii, parc te-a plouat,Aa stai de mhnit."- "Dar, sunt nemulumit.La mpratul Leu n slujb m-am aflat:ns purtarea lui,De e slobod s-o spui,M-a silit n sfrit s fug, s-l prsesc,Acum cat alt stpn; bun unde s-l gsesc?"- "Numai de-att te plngi? mgarul ntreb;Stpnul l-ai gsit, l vezi, de fa st.Vino numaidect la mine s te bagi:Eu i fgduiescNu ru s te hrnesc;Nimic n-o s lucrezi, nici grij n-o s tragi.""Ascult-m s-i spui: e ru a fi supusLa oricare tiran; dar slug la mgarE mai umilitor, i nc mai amar."
Privighetoarea i mgarul Grigore Alexandrescu
Nenorocita privighetoareCnta-n pdure a ei durere,Natura-ntreag da ascultare,Tot mprejuru-i era tcere.Alii n locu-mi ar descri poateAcele tonuri neimitate,Glasul acela-nmldietor,Ce c-o-ntorsur lin, uoar,Treptat se urc i se coboar,Plin de simire, plin de amor.Eu v spui numai c desprireai suvenire pline de jale,C nedreptatea, nelegiuirea,Erau sujetul cntrii sale.Un mgar mare ce-o ascultase,i ca un aspru judectorCapul pleotise, sau ridicaseCte-o ureche,-n semn de favor.Iei-nainte s-i dea pova,i c-o neroad ncredinare:"Am fost, i zise, aci de fa,Dar, zu, nu-mi place a ta cntare.Cu toate-acestea, am ndejdi bune,De nu i pare lucru prea greu,La nite reguli a te supune,Lund de pild cntecul meu."Atunci ncepe cu bucurieUn cntec jalnic i necioplit,nct de aspra lui armonie,Toat pdurea s-a ngrozit.Privighetoarea, fr sfial,Zise: "Povaa e n zadar;Cci de-a urma-o, nu e-ndoialC eu n locu-i n-a fi mgar".
Lupul moralist Grigore Alexandrescu
V-am spus, cum mi se pare, de nu i fi uitat,C lupul se-ntmplase s-ajung mprat.Dar fiindc v-am spus-o, voi nc s v spuiCeea ce s-a urmat sub stpnirea lui.Auzind mpratul c-n staturile saleFac npstuiri multe proii dregtori,C pravila st-n gheare, c nu e deal sau valeUnde s nu vezi jertfe mai muli prigonitori1,Porunci s se strng obteasca adunareLng un copac mare;Cci vrea pe unii-alii s i cam dojeneasc,i-n puine cuvinte,S le-aduc aminteDatoriile lor.Toi se nfiar; i-nlimea lupeascncepu s vorbeascC-un glas dojenitor:"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?Datoriile slujbei astfel le mplinii?Nu avei nici sfial, nici fric de pcate,S facei nedreptate i s npstuii?Toate slujbele voastre ara vi le pltete:nc, pe la soroace,Cte un dar v face.Dar reaua nrvire,Ce o avei din fire,Nu se tmduiete.Vedei cu ce mori greleSe isprvesc din lumei cum las ru numeAcei care fac rele.Gndii-v c poate vei da cuvnt odatLa-nalta judecat.Gndii-v la suflet, i luai de la minePild a face bine."st cuvnt minunat,Pe care domnul lup auz c l-a-nvat,Trecnd pe lng sat,La ziua unui sfnt, cnd preotul citeai propovduia,Pe muli din dregtori s plng i-a-ndemnat."E! ce ai hotrt, jupni amploiai?Oare-o s v-ndreptai?"i ntreb atunci nlimea-mblnit,Ce purta o manta de oaie jupuit."Spunei, o s schimbai purtarea-v cea proast?"- "S trii la muli ani, dobitocia-voastr,Rspunse un vulpoi, n slujbe ludat;Ne poate fi iertat,S v-ntrebm smerit, de vrei a ne-arta,De unde-ai cumprat postavul de manta?"Cnd mantaua domneasc este de piei de oaie,Atunci judectorii fii siguri c despoaie.
