Poezia sa “Cainele si catelul” este o fabula:cuprinde doua parti - intamplarea propriu-zisa si versurile care contin morala, in care sunt satirizati propovaduitorii egalitatii si democratiei , dar nu si practicantii lor. Modul de expunere predominant este dialogul. Fabula avand aspect de sceneta cu 3 personaje, 2 implicate in dialog si un al treilea care doar asculta: Samson “dulau de curte ce latra foarte tare”, “un bou oarecare” si catelul Samurache prezentat initial “ca simplu privitor”. In fabula « Cainele si catelul » este satirizata dorinta celor care vor sa parvina prin orice mijloace. Fabula incepe direct cu afirmatiile ipocrite si pretentioase ale dulaului Samson despre egalitatea intre toate dobitoacele, acesta exprimandu-si dezaprobarea,indiferenta fata de cei care se lauda cu obarsia lor nobila: “Cat imi sunt de urate unele dobitoace Cum lupii, ursii, leii si alte cateva Care cred despre sine ca pretuiesc ceva.” Vorbele arogante ale dulaului in discutia cu “un bou oarecare” exprima indignarea fata de pretentiile celor mai puternici (lupii, ursii, leii) care considera ca “pretuiesc ceva” prin originea lor nobila. Fata de aceasta pretentie, dulaul afirma: ”Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”. In mod indirect critica lipsa de modestie a celor mai puternici decat el. El argumentează afirmatiile sale cu exemplul tarilor civilizate in care exista egalitate. Societatea se schimba (“lumea se ciopleste”) si se asteaptă ca progresul sa se impuna si in societatea romanească, unde, se manifestă aroganta celor puternici: “Numai pe la noi mandria nu ne mai paraseste”. Pentru a convinge, el afirma cu falsa modestie ca ii face placere sa fie considerat un om obisnuit caruia i se poate adresa simplu, nu cu “Domnia voastra.” Acum intervine povestitorul care priveste scena din exterior, aducand cateva precizari legate de timp si personaje: "Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare, Samson, dulau de curte, ce latra foarte tare". Prin cateva cuvinte, sunt portretizate sumar cele doua personaje: "un bou oarecare", fara identitate precizata, un animal puternic, dar tacut, care nu intervine in discursul celuilalt. Samson este definit drept "dulau de curte", mai putin puternic decat boul, dar mai zgomotos. El vrea sa atraga atentia asupra sa si asupra ideilor pe care le sustine. 

Scena este animata de interventia lui Samurache care, incurajat de cuvintele lui Samson, paraseste pozitia lui de "simplu privitor": El "S-apropie indata / Sa-si arate iubirea ce are pentru ei: / „Gandireavoastră, zise, imi pare minunata, / Si simtimentui vostru il cinstesc, fratii mei". Interventia catelului starneste mania dulaului, care este uimit de indrazneala bietului catel. Acesta il jicneste si ii raspunde amenintator, restabilind diferenta de rang si putere. Catelul incearca sa isi justifice atitudinea, dar este intrerupt brutal, cu autoritate si dispre, de catre dulaul Samson, care ii explica semnificatia afirmatiei sale despre egalitate, doar intre cei mari. Partea finala contine morala sau invatatura care se despinde din text si anume ca egalitatea exista doar intre cei puternici. Dulaul vrea egalitate cu cei mari. Fabulistul satirizeaza astfel dorinta de parvenire prin ipocrizie, aroganta si amenintari intr-o naratiune realizata pe secvente. Personajele din fabula “Cainele si catelul” reprezinta tipologii umane astfel: dulaul Samson il reprezinta pe omul care nu este multumit de pozitia sa sociala, Samurache este tipul omului umil, bland, credincios, simbolizand slabiciunea umana, iar al treilea personaj “un bou oarecare” il reprezinta pe omul care a reusit in viata si care s-a ajuns si doreste sa parvina. Persinificarea este figura de stil predominanta, prin ea se realizează alegoria. Trasaturile de caracter, se exprima prin masti (personaje alegorice). Comparatia sugerează locul (“ca simplu privitor”), iar repetitia este cea care pune in evidenta idei, sentimente (egalitate, fraternitate). Se repeta substantivul “fratii” si adjectivul posesiv “vostru / voastra”. Constructiile exclamative si interogative dau replicilor naturale umor, realizat si prin forme de adresare depreciative. Versurile lungi sau scurte, cu masura inegala, rima, in general, imperecheata, ritmul neregulat, servesc cel mai bine intentiilor poetului de a da mai multa libertate si nuantare exprimarii, de a realiza interferenta lumii umane cu cea animaliera prin diferite mijloace.