FABULA

Bivolul si cotofana de G. Toparceanu

Un loc aparte in creatia lui Toparceanu il ocupa fabulele. Sunt cunoscute « Fabule mici pentru oameni mari » si « Fabule pentru copii » care pun in valoare inclinatia poetului spre umor si ironie. Din acest volum face parte si creatia literara « Bivolul si cotofana ». Fabula este o specie a genului epic in proza sau versuri care are drept personaje vietati, plante sau obiecte puse in situatii omenesti pentru a satiriza greseli sau defecte umane, cu scopul de a le indrepta. « Bivolul si cotofana » este o fabula pentru ca ilustreaza perfect tiparul estetic al acestei specii. Este o opera epica in versuri, deoarece autorul isi exprima indirect sentimentele si atitudinea de dezaprobare cu privire la unele aspecte negative ale caracterului omenesc. De asemenea, exista un narator care relateaza la persoana a3a iar modul de expunere dominant este naratiunea. Eroii sunt animale personificate. Titlul poeziei fixeaza de la inceput in centrul textului narativ doua personaje din lumea animaliera (bivolul si cotofana), ceea ce este caracteristic fabulei. Actiunea este simpla, cu un singur fir narativ. Personajele care participa la intamplarea imaginata sunt putine la numar : bivolul, cotofana si catelul.Intrarea in subiect se face printr-o scurta secventa expozitiva : un catel vede o cotofana plimbandu-se pe spinarea unui bivol. Intriga se precizeaza concis prin monologul interior al catelului. Considerandu-l prost pe bivol, care « ia in spate pe oricine », cainele hotaraste sa faca si el o plimbare pe spinarea puternicului animal. Celelalte momente ale subiectului se deruleaza intr-un ritm rapid. Catelul sare pe spinarea bivolului, luandu-l prin surprindere. Dupa o clipa doar, manios de indrazneala catelului, bivolul se scutura, luandu-l in coarne si aruncandu-l « ca pe o zdreanta in trifoi ». Acesta poate fi considerat punctul culminant, iar deznodamatul il constituie indignarea bivolului care este exprimata in replica finala. Ca in orice fabula, acest subiect de mare simplitate se bazeaza pe o situatie si pe atitudini specifice omenesti, atribuite animalelor personificate. Alegoria este un procedeu prin care o imagine este substituita cu alta, datorita unor asemanari prin care se incearca explicarea unor notiuni abstracte, prin intermediul concretului.

Creatia lui Toparceanu este alegorica, intrucat notiuni ca harnicia, toleranta, intoleranta, obraznicia sunt exprimate prin intermediul acestei povestioare, care are aspectul unei mici scenete. Personajele sunt reduse la numar : 2 protagonisti (bivolul si catelul) si un personaj secundar (cotofana). Scriitorul isi creeaza aceste personaje prin personificare, care este figura de stil dominanta in fabula. El atribuie insusiri, atitudini si comportamente omenesti unor animale. Protagonistii sunt bine alesi si intruchipeaza tipuri umane. Ei nu sunt individualizati prin nume proprii, ceea ce sporeste caracterul lor reprezentativ. Astfel, bivolul face parte din categoria celor mari, puternici, instariti, reprezentandu-l pe omul harnic, « gospodar cu greutate ». El nu accepta amestecul celor mici in treburile proprii, dar ii respect ape cei care muncesc, castigandu-se existenta in mod cinstit. Ii pedepseste pe aceia care indraznesc sa se gandeasca ca ar putea trai pe spatele lui fara munca si numai profitand. El este insa impulsiv atat verbal cat si fizic, scotand in evidenta faptul ca cei puternici se poarta uneori necontrolat si au un limbaj neingrijit la adresa celor mici « javra » , « potaie proasta » Catelul apare in postura omului simplu, nevoias dar indraznet, ce crede cu naivitate ca ar putea castiga un favor fara sa-l merite, subestimandu-l pe cel puternic : « Ah, ce mare dobitoc !/ Nu-l credeam asa de prost/ Sa ia in spate pe oricine. » Cotofana nu se manifesta direct si aflam despre ea doar din relatarile naratorului si din spusele bivolului, ea reprezentandu-i pe oamenii modesti si obisnuiti, care isi castiga existenta cinstit, preocupati de treburile cotidiene, fara sa fie interesati sa priveasca la ceea ce fac ceilalti si sa se gandeasca sa profite de pe urma altora. Antiteza dintre personajele principale este subliniata prin epitetul triplu, cu ajutorul caruia e caracterizat bivolul : « mare, negru, fioros », « mare si puternic, gospodar cu greutate » in contrast cu diminutivul folosit pentru a denumi cainele « catelul ». Insusirile personajelor sunt evidentiate atat direct cat si indirect prin limbaj, comportament, relatia cu celelalte personaje si autocaracterizare. Tipologiile umane sunt foarte usor de recunoscut sub mastile animaliere, evidentindu-se astfel caracterul alegoric. Aceasta creatie are un scop moralizator. Orice fabula are o constructie specifica: povestirea propriu-zisa, care are un caracter alegoric si morala, ce poate fi separata sau se desprinde din text fara a fi exprimata direct. Morala din fabula lui Toparceanu este formulate ca o interogatie retorica a bivolului: « bivol mare si puternic, gospodar cu greutate/ sa te port degeaba in spate ? »

Vizunea pronuntat satirica este evidentiata prin limbaj, care este viu, colorat, natural, apropiat de limba vorbita. Sunt folosite expresii si cuvinte populare : « Ia stai, frate ! » « indarat », termeni de apostrofare « dobitoc », « javra », « potaie proasta », interjectii « ah ! », « zdup ! », « frate ! ». Asadar, prin ironia, prin criticarea unor defecte omenesti, prin alegorizarea intamplarilor puse pe seama animalelor care intruchipeaza tipuri umane, prin invatamintele transmise, aceasta opera literara este o fabula.