C âinele, cocoșul și vulpea

Un caine si un cocos, fiind prieteni la catarama, s-au inteles sa calatoreasca impreuna. Odata cu venirea noptii, si-au gasit adapost intr-o padure deasa. Cocosul s-a catarat pe una din ramurile unui copac, iar cainele si-a facut culcus intr-un trunchi gol pe dinauntru.

La venirea diminetii, cocosul a cantat de cateva ori, asa cum obisnuia sa faca in fiecare zi. O vulpe l-a auzit si, gandind sa se infrupte din el la micul dejun, s-a asezat sub crengile copacului in care se suise pasarea, si a inceput a-i spune cat de mult isi dorea sa faca cunostiinta cu posesorul unei atat de frumoase voci.

Cocosul, banuind ce se ascundea in spatele acestei laude, i-a zis: “Draga doamna, vreti sa-mi faceti favoarea de a merge pana la trunchiul gol de sub mine si sa imi treziti portarul, astfel incat sa va deschida si sa va lase inauntru.” Atunci cand vulpea s-a apropiat de copac, cainele a tasnit afara si a sfasiat vulpea, facand-o bucati.

Morala 1: Inselatoria se intoarce adeseori impotriva ei insasi.

Morala 2: Cei ce incearca sa ii traga pe altii pe sfoara trebuie sa se astepte sa li se plateasca cu aceeasi moneda.

Preluată de pe blogul http://copiipovesti.blogspot.ro/